ANTIBIOTICE ŞI CHIMIOTERAPICE

ANTIBACTERIENE

Prof. dr. Simona Negreş

Disciplina de Farmacologie şi Farmacie clinică
Facultatea de Farmacie
UMF “Carol Davila” Bucureşti
 AGENŢI BIOLOGICI PATOGENI- CLASIFICARE

I. BACTERII

• COCI GRAM POZITIVI:

– Streptococ piogen (grup A, C, G) – angine, scarlatină, otită, sinuzită,
bronhopneumonie, etc.
– Streptococ viridans (endocardită subacută, sinuzită, septicemie)
– Streptococ fecalis (enterococ) – endocardită subacută, infecţii biliare, urinare,
peritonită, septicemie)
– Streptococ pneumoniae
– Streptococ anaerob (infecţii urogenitale, apendicită)
– Diplococus pneumonie – pneumonie, meningită, sinuzită, otită, bronşită,
septicemie etc.
– Stafilococ aureus (nesecretor/secretor de penicilinază) – infecţii cutanate,
furuncul, osteomielită, pneumonie, mastită, meningită, enterocolită post AB cu
spectru larg etc.
 INFECŢII

• Stafilococ auriu / furunculoză • Faringită streptococică

• Endocardita infecţioasă
• Erizipel – infecţie streptococică
cutanată
 AGENŢI BIOLOGICI PATOGENI - CLASIFICARE
I. BACTERII

• COCI GRAM NEGATIVI

- Neisseria gonorrheae (uretrită, prostatită, vulvovaginită, etc)

- Neisseria meningitidis (faringită, laringotraheobronşită,sinuzită, otită, meningită, etc.)

• BACILI GRAM POZITIVI

- Clostridium tetanii - tetanos

- Clostridium perfringens – gangrena gazoasă
- Clostridium difficile
- Corynebacterium diphteriae
- Listeria monocitogenes – meningoencefalită la nou
născuţi şi prematuri
 AGENŢI BIOLOGICI PATOGENI- CLASIFICARE
I. BACTERII

• BACILI GRAM NEGATIVI

- Shigella – dizenterie
- E. Coli- infecţii urinare, biliare, intestinale, septicemii
- Klebsiella pneumonie- pneumonie, infecţii cutanate, infecţii urinare
- Enterobacter (Aerobacter) – infecţii urinare
- Serratia – infecţii urinare, meningită
- Proteus mirabilis – colangită, infecţii cutanate
- Proteus vulgaris – colangită, infecţii urinare, cutanate
- Providencia stuartii - infecţii urinare, cutanate
- Pseudomonas aeruginosa – infecţii urinare, cutanate, otită, bronşită cronică,
colangită
- Vibrio cholerae - holeră
 INFECŢII

• Infecţii cu Pseudomonas aeruginosa

• Gangrenă gazoasă a braţului

• Tetanos
• Infecţie gonococică
 AGENŢI BIOLOGICI PATOGENI - CLASIFICARE
I. BACTERII

• BACILI GRAM NEGATIVI

- Haemophilus influenzae – infecţii mixte ale pneumoniilor virale, meningită

- Bordetella pertusis – tuse convulsivă
- Pasteurella tularensis – tularemie
- Yersinia (Pasteurella) pestis – pesta
- Bacteroides – infecţii digestive
- Fusobacterium fusiforme – infecţii dentare mixte, abces amigdalian, pulmonar etc.
- Campilobacter fetus
- Acinetobacter
- Legionella
 AGENŢI BIOLOGICI PATOGENI - CLASIFICARE
II.BAAR (bacili acid-alcoolo-rezistenți)
1.Mycobacterium tuberculosis
2.Mycobacterium leprae
3.Mycobacterium avium

III.Mycoplasme (germeni intracelulari cu perete subţire)

1.Mycoplasma pneumonaie
2.Ureaplasma urealyticum

IV.Chlamidii (germeni intracelulari)

1.Chlamidya trachomatis
2.Chlamidya psittaci
3.Chlamidya pneumoniae

V.Ricketsii (germeni intracelulari) – tifos exantematic, febra butonoasă, febra Q, gangrenă, encefalită
1.Rickettsia prowazecki
2.Rickettsia rickettsii

VI. Actinomicete
1.Actinomices israelii – actinomicoza
2. Nocardia
 AGENŢI BIOLOGICI PATOGENI - CLASIFICARE

• VII. Protozoare:
– Toxoplasma gondii
– Pneumocystis carinii
– Plasmodum malariae
– Giardia lamblia

• VIII. Virusuri

• IX. Fungi (Ciuperci)

• X. Viermi paraziţi
 MICROORGANISME - CLASIFICARE

• VII Spirochete
– Treponema palidum – sifilis (lues)
– Borellia recurentis – febră recurentă
– Leptospira – leptospiroze, icter, nefrită interstiţială, meningită

• Sifilis • Afectare renală în leptospiroză

 AB şi CT
• AB şi CT – sunt substanţe naturale (produse de microorganisme - AB),
semisintetice sau sintetice (CT) cu efect antimicrobian pe agenţii patogeni pentru
om şi animale.
• Clasificare:
ANTIBIOTICE
1. AB betalactamine:
• MONOBACTAMI
• TRIBACTAMI
• DIBACTAMI:
– PENAMI (PENICILINE)
– PENEMI (CARBAPENEMI)
– CEFEME (CEFALOSPORINE)

2. AB aminoglicozide
3. AB macrolide
4. AB lincosamide
5. AB glicopeptide
6. AB cu spectru larg
7. AB polipeptidice
8. AB din grupul rifampicinei
 AB şi CT

CHIMIOTERAPICE
1. Chinolone
2. Sulfamide antimicrobiene
3. Diaminopirimidine
4. Derivaţi de nitrofuran
5. Derivaţi de imidazol
6. Derivaţi de chinolină
7. Alte antibiotice:
Linezolid
Fosfomicina
Acid Fusidic
 SPECTRUL ANTIMICROBIAN – reprezintă totalitatea microorganismelor sensibile la
un AB sau CT. Spectrul antimicrobian poate fi:

A. Spectru îngust – ex. : benzilpenicilină activă pe coci gram + şi +; bacili gram +,

spirochete
• Exemple de AB cu spectru îngust:
– Peniciline antistafilococice
– Macrolide (eritromicina)
– Peniciline antipseudomonas
– Glicopeptide (vancomicina)

B.Spectru larg – bacterii gram + şi gram -, chlamidii, richetsii, micoplasme

• Exemple de AB cu spectru larg:
– Tetracicline
– Amfenicoli
 MECANISME DE ACŢIUNE

• Bacteriostatic – constă în inhibarea multiplicării germenilor. Germenii sunt apoi

omorâţi in vivo ca urmare a intervenţiei mecanismelor de apărare ale organismului.
Exemple de AB şi CT bacteriostatice:
– Tetracicline
– Amfenicoli
– Sulfamide antimicrobiene
– Macrolide (eritromicina)

• Bactericid – intoxicarea ireversibilă a microorganismelor la CMI (concentraţii

minime inhibitorii (sau ceva mai mari). Acţiunea bactericidă poate fi:
– Bactericidă absolută – afectează germenii atât în faza de multiplicare cât şi
de repaus (polimixine)
– Bactericidă degenerativă - afectează germenii exclusiv în faza de
multiplicare: peniciline, cefalosporine, aminoglicozide

• Efect postantibiotic – menţinerea efectului antimicrobian la concentraţii minime

subinhibitorii (efect datorat inhibiţiei sintezei proteice: aminoglicozide,
fluorochinolone).
 AB / CT - MECANISM DE ACŢIUNE
Log. Nr. bacterii active

FĂRĂ ANTIBIOTIC

BACTERIOSTATIC

BACTERICID MECANISM DE ACŢIUNE:

BACTERICID – omoară bacteriile
BACTERIOSTATIC – opreşte
multiplicarea bacteriilor
 AB şi CT - MECANISM DE ACŢIUNE LA NIVELUL CELULEI
BACTERIENE

• LA NIVELUL PERETELUI CELULAR – inhibă sinteza peptidoglicanului

care intră în compoziţia peretelui bacterian:
– BETA LACTAMINE
– VANCOMICINĂ
• LA NIVELUL MEMBRANEI CITOPLASMATICE – modifică bariera
osmotică a membranei şi se pierd constituienţii plasmatici:
– POLIMIXINE
• INHIBĂ SINTEZA PROTEICĂ RIBOZOMALĂ PRIN LEGARE DE
SUBUNITĂŢILE 50S:
– MACROLIDE
– CLINDAMICINĂ
– LINEZOLID
– CLORAMFENICOL
• INHIBĂ SINTEZA PROTEICĂ RIBOZOMALĂ PRIN LEGARE DE
SUBUNITĂŢILE 30S:
– TETRACICLINE
– AMINOGLICOZIDE
 AB şi CT - MECANISM DE ACŢIUNE LA NIVELUL CELULEI
BACTERIENE

• LA NIVELUL APARATULUI NUCLEAR:

- Efect toxic pe ADN:
METRONIDAZOL
– Inhibă ARN polimeraza cu scăderea sintezei de ARN mesager urmată de scăderea
sintezei proteice ribozomale:
• RIFAMPICINA
– Inhibă ADN giraza bacteriană (enzimă implicată în supraspiralizarea ADN) – se
blochează astfel diviziunea celulară:
• ACID NALIDIXIC
• FLUOROCHINOLONE

• Acţiune competitivă cu metaboliţii analogi:

– SULFAMIDE ANTIBACTERIENE
– TRIMETOPRIM
 INHIBIŢIA SINTEZEI PERETELUI MECANISME DE ACŢIUNE
BACTERIAN – acţiune bactericid degenerativă
PENICILINE
CEFALOSPORINE
CARBAPENEMI
MONOBACTAMI INHIBĂ ADN GIRAZA BACTERIANĂ:
-FLUOROCHINOLONE
INHIBĂ SINTEZA FOLAŢILOR
ACTIVI
INHIBĂ ARN POLIMERAZA
TRIMETOPRIM - RIFAMPICINA
THF

SULFAMIDE DHF INHIBĂ SINTEZA PROTEICĂ

ANTIMICROBIENE 50S:
PABA -MACROLIDE
50 S - CLINDAMICINĂ
-LINEZOLID
30S -CLORAMFENICOL

INHIBĂ SINTEZA
PROTEICĂ 30S:
TETRACICLINE
LA NIVELUL MEMBRANEI AMINOGLICOZIDE
INHIBIŢIA SINTEZEI PERETELUI
CITOPLASMATICE –
BACTERIAN – acţiune bactericidă absolută
Modifică bariera osmotică a
VANCOMICINA
membranei şi se pierd constituienţii plasmatici:
BACITRACINA
-POLIMIXINE
 INHIBIŢIA ADN GIRAZEI BACTERIANE:
FLUOROCHINOLONE: CIPROFLOXACINA,
EFECT TOXIC ASUPRA
OFLOXACINA, NORFLOXACINA
ADN-ULUI BACTERIAN: METRONIDAZOL

TRIMETOPRIM
Acid tetrahidrofolic INHIBIŢIA SINTEZEI
Inhibă dihidrofolat PROTEICE RIBOZOMALE
reductaza PRIN FIXARE PE
SUBUNITĂŢILE 50 S:
Acid dihidrofolic AZITROMICINA
50 S
SULFAMETOXAZOL Acid para
Inhibă dihidropteroat aminobenzoic 30S
sintetaza
INHIBIŢIA SINTEZEI
PROTEICE RIBOZOMALE
PRIN FIXARE PE
SUBUNITĂŢILE 30 S:
INHIBIŢIA SINTEZEI PERETELUI DOXICICLINA
BACTERIAN – acţiune bactericidă absolută
VANCOMICINA
 REZISTENŢA LA AB ŞI CT – reprezintă capacitatea microorganismului
de a se multiplica în prezenţa AB sau CT. Poate fi:
A. Naturală – determinată genetic (ex. bacilul Koch a fost şi a rămas rezistent la
benzilpenicilină).
B. Dobândită, prin mecanismele:
- transfer cromozomial;
- achiziţie de plasmide (cel mai frecvent mecanism).
Exemplu: factorii R sunt o clasă de plasmide ce controlează formarea betalactamazelor

Beta lactamaze
 MECANISME BIOCHIMICE ALE REZISTENŢEI NATURALE ŞI
DOBÂNDITE

• PRODUCEREA DE ENZIME CE INACTIVEAZĂ AB şi CT – cele mai

numeroase sunt beta lactamazele şi pot fi:
– Exoenzime secretate de coci +, coci – şi bacili+, inactivând:
Penicilinele naturale
• Aminopenicilinele
• Carboxipenicilinele
• Cefalosporine de generaţia I
– Endoenzime produse de bacili -, care pot fi:
• Clasa I: Pseudomonas, Seratia, Enterobacter
• Clasele II, III, IV, V – secretate de majoritatea bacililor +
• Clasa VI secretată de Bacteroides fragilis
 MECANISME BIOCHIMICE ALE REZISTENŢEI NATURALE ŞI
DOBÂNDITE

• SCĂDEREA PERMEABILITĂŢII BACTERIEI LA NIVELUL

PERETELUI BACTERIAN SAU MEMBRANEI CITOPLASMATICE
PENTRU AB şi CT
• ALTERAREA LOCURILOR DE LEGARE AL AB – ex. modificarea
ţintelor ribozomale
• CREŞTEREA SINTEZEI DE APAB – anulează efectul sulfamidelor
antimicrobiene
• CREŞTEREA EFLUXULUI AB ŞI CT DIN CELULA BACTERIANĂ
 Gene rezistente la antibiotic Pompă de eflux
REZISTENŢA
LA
AB ŞI CT

Antibiotic AB degradat de
enzime
(beta lactamaze)

Cromozom
Modificarea Antibiotic
situsurilor de
legare

Antibiotic

Celulă bacteriană
 REACŢII ADVERSE ALE AB ŞI CT

• R.A. TOXICE (sunt date de substanţa activă ca atare sau de

metaboliţi):
– Ototoxice: aminoglicozide, vancomicină;
– Leziuni renale: aminoglicozide, vancomicină, cefalosporine, polimixine;
– Neurotoxice (convulsii): doze mari de peniciline;
– Icter: sulfamide, rifampicină, eritromicină;
– Toxice hepatice: sulfamide;
– Toxicitate sanguină cu anemie aplastică: cloramfenicol, sulfamide

• R.A. ALERGICE (sunt favorizate de aplicarea locală pe piele şi

mucoase şi de terenul atopic):
– Frecvente la: peniciline, cefalosporine, sulfamide antimicrobiene
 REACŢII ADVERSE ALE AB ŞI CT

• R.A. BACTERIOLOGICE (apar prin perturbarea echilibrului florei bacteriene de

către AB şi CT):
–Dismicrobism intestinal – constă în distrugerea florei saprofite intestinale şi
selecţionarea germenilor rezistenţi. Se manifestă prin: candidoze, enterită
stafilococică. Sunt produse de AB cu spectru larg: tetracicline, amfenicoli.
–Colita pseudomembranoasă cu Clostridium dificillae- indusă de
clindamicină, lincosamide, aminopeniciline, cefalosporine (este însoţită şi de
hipovitaminoză B şi K).
–Bacterioliza masivă – apare la utilizarea dozelor mari de AB la începutul
tratamentului antibacterian (poate duce la şoc sau colaps). Ex. – reacţia
Herxheimer în cazul utilizării penicilinelor în doze mari în sifilis (are loc absorbţia
endotoxinelor realizate din liza treponemelor).

AB şi CT DIMINUĂ RĂSPUNSUL IMUN AL ORGANISMULUI!

 ASOCIEREA AB ŞI CT – se face în următoarele situaţii:

• Infecţii acute, severe, cu germeni neidentificaţi – se fac asocieri care să acopere

un spectru antimicrobian cât mai larg. Tratamentul se face până la izolarea,
identificarea şi stabilirea sensibilităţii germenului.

• Pentru sterilizarea focarelor greu accesibile:

– Exemplu în TBC: Izoniazidă, Rifampicină, Etambutol

• Infecţii severe multimicrobiene mixte (aerobi/anaerobi) - se fac asocieri care să

acopere un spectru antimicrobian cât mai larg.
Exemplu - peritonita prin perforaţie intestinală include:
– Anaerobi - Bacteroides fragilis (tratament cu: metronidazol, clindamicină, ticarcilină)
– Enterobacteriacee- aminoglicozide

• Prevenirea micozelor post AB cu spectru larg: Nistatin

• Pentru sterilizare şi vindecare în boli transmisibile grave sau cronicizate:

– Exemplu: în tularemie se administrează tetraciclină, streptomicină, Co trimoxazol
 REGULI ÎN ASOCIEREA AB ŞI CT

• AB şi CT degenerativ bactericide: peniciline, cefalosporine, aminoglicozide – se

asociază între ele rezultând un sinergism de adiţie.

• AB şi CT bactericide absolute (polimixinele) nu se asociază între ele deoarece

creşte riscul efectelor adverse.

• AB şi CT cu acelaşi profil de R.A. (nefrotoxic, ototoxic, hematologic) nu se

asociază între ele deoarece creşte riscul efectelor adverse.

• Asocierea AB şi CT degenerativ bactericide cu cele bactericide absolute duce

la sinergism de potenţare.

• Asocierea AB şi CT degenerativ bactericide cu AB şi CT bacteriostatice – nu

se realizează deoarece apare antagonism.
 ASOCIEREA AB ŞI CT
I. BACTERICIDE:
• PENICILINE NATURALE
DA: POTENŢARE • PENICILINE ANTISTAFILOCOCICE
• AMINOPENICILINE DA: ADIŢIE / POTENŢARE
• CARBOXIPENICILINE
• CEFALOSPORINE
IV. BACTERIOSTATICE
II. BACTERICIDE: • SULFAMIDE ANTIMICROBIENE
1. AMINOGLICOZINE:
- STREPTOMICINA GENTAMICINA
- KANAMICINA IV. BACTERICIDE
- AMIKACINA SULFAMIDE ANTIMICROBIENE
- NETILMICINA + TRIMETOPRIM
2. AB POLIPEPTIDICE:
- POLIMIXINA DA: ADIŢIE / POTENŢARE
III. BACTERIOSTATICE
- BACITRACINA • TETRACICLINE
• AMFENICOLI NU: POTENŢARE REACŢII ADVERSE
NU: POTENŢARE REACŢII
ADVERSE
• MACROLIDE
• LINCOMIVINA NU: ANTAGONISM

• CLINDAMICINA
 BENZIL PENICILINA
FARMACOCINETICĂ
• nu este activă oral, degradată fiind de HCl gastric
• legare medie de proteinele plasmatice 50 – 60%
• distribuție bună în țesuturi, mai puțin în SNC și
țesuturi nevascularizate: cornee, țesut necrozat
• trece prin meninge când acesta este inflamat
• trece prin placentă, lapte matern
• eliminare renală: 80% secreție tubulară și 20%
filtrare glomerulară
SPECTRU
•coci gram +: streptococ, pneumococ (mai puțin
stafilococ penicilinazo-secretor);
•coci gram -: gonococ, meningococ;
•bacili gram +: difteric, cărbunos, clostridii anaerobe;
•spirochete: Treponema;
•actinomicete
REACȚII ADVERSE
• convulsii (frecvente la adm. intrarahidiană);
• R.A. alergice: dermatite de contact, edem
angioneurotic, șoc anafilactic (încrucișate cu
cefalosporinele);
• R. Herxheimer la administrare de doze mari în
lues visceral sau recurrent;
• anemie hemolitică la doze mari, cure
prelungite;
• nefrită interstițială (perfuzie i.v., doze mari)
• RA locale: noduli (i.m.), tromboflebite (i.v.)
CONTRAINDICAȚII
•alergie la peniciline sau cefalosporine;
•aplicare locală pe tegumente sau mucosae;
•infecții cu germeni rezistenți
 BENZIL PENICILINA

AB de elecție în infecții cu: Administrare i.m. sau i.v.:

•pneumococ: pneumonii, meningite, septicemii •soluția se prepară extemporaneu
•streptococ beta-hemolitic: angine, erizipel,
scarlatină, otite, etc. •nu se asociază în soluție cu alte soluții acide
sau alcaline
•streptococ viridans : endocardită
•enterococ: endocardită •se păstrează maxim 24 ore, la 4ºC în frigider
•meningococ: meningite
•bacil cărbunos: antrax (cărbune) La adulți se administrează:
•bacil difteric: difterie •în infecții moderate 1 – 2 milioane U/zi
•clostridium: gangrenă gazoasă, tetanos (la plăgi •în infecții grave 2 – 20 milioane U/zi
zdrobite se dau AB + seroterapie)
•lues •fracționat la 4 – 6 ore
•actinomicoză
•profilactic în RAA
 PROCAIN BENZIL PENICILINA
• Spectru antimicrobian asemănător cu penicilina G dar realizează concentrații plasmatice mai mici
(sare retard)
• Este indicată exclusiv în infecții cu germeni foarte sensibili: faringite streptococice, uretrite
gonococice necomplicate, sifilis recent
• RA alergice mai grave, deoarece se adaugă și potențialul alergizant al procainei și durata lungă de
acțiune
• Preparare imediat înaintea administrării (în apă distilată sau ser fiziologic) i.m. profund.

BENZATIN BENZIL PENICILINA

• Sare cu caracter retard ce se administrează i.m.
• Realizează concentrații plasmatice joase (activă exclusiv pe germeni foarte sensibili) cu durată 4 –
7 zile (funcție de preparat și doză)
• Spectru asemănător cu penicilina G
• R.A alergice: frecvent produce boala serului iar manifestările clinice pot fi foarte grave din cauza
duratei mari de acțiune
• R.A. locale (i.m.): noduli, indurații (la adm.în același loc sau la pacienți cu masa musculară redusă-
copii)
• Contraindicații: alergici, copii sub 3 ani sau cu masa musculară redusă, germeni mai puțin rezistenți,
infecții grave care necesită concentrații mari de penicilina G
• Indicații: faringită streptococică, scarlatină, profilaxie RAA 1,2 milioane U/săpt., sifilis
• Preparare cu apă distilată , imediat înaintea administrării, i.m. profund cu ac gros.
 FENOXI METIL PENICILINA (PENICILINA V)
F-cin: administrată oral este stabilă la acțiunea HCl gastric cu biodisponibilitate orală de aprox. 50%. Alimentele scad
absorbția, de aceea se administrează preferabil pe stomac gol !
Spectru antimicrobian asemănător penicilinei G dar, deoarece atinge concentrații plasmatice mici, se folosește în
infecții ușoare și moderate cu germeni foarte sensibili din faringite, otite, sinuzite.
La adulți: per os, 400.000 – 1.000.000 U la 4 – 6 ore
PENICILINE ANTISTAFILOCOCICE
Meticilina (retrasă, nefrotoxicitate)
Grupa nafcilină
Grupa izoxalil-peniciline: oxacilină, cloxacilină, dicloxacilină, flucloxacilină
Spectru
•mecanism bactericid degenerativ
•asemănător penicilinei G cu două deosebiri: 1) active pe stafilococi secretori de beta-lactamaze datorită moleculei
voluminoase ce nu poate fi degradată și 2) pe ceilalți germeni , activitatea este mai redusă și inconstantă
Indicații: exclusiv infecții stafilococice
R.A. comune:
•tulb.dispeptice digestive, rar enterocolită pseudomembranoasă;
•hepatice: icter colestatic (cresc transaminazele GOT, GPT);
•sanguine: leucopenie;
•renale: nefrită alergică sau toxică;
•SNC: convulsii la doze foarte mari și în prezența insuficienței renale;
•alergice : rar șoc anafilactic
Oxacilina: oral 2 – 3 g/zi, fracționat în 4 – 6 prize
Cloxacilina: oral sau i.m., 250 - 500 mg la 6 ore
Nafcilina: epurare majoritar hepatică, nu se acumulează în insuficiența renală; i.m. sau i.v., 500 mg la 4 – 6 ore
 PENICILINE CU SPECTRU LARG
SPECTRU ANTIMICROBIAN
•coci gram +: streptococ, pneumococ (mai puțin stafilococ penicilinazo-secretor)
•coci gram -: gonococ, meningococ
•bacili gram +
•bacili gram -: Haemophilus, Moraxella catharralis, Serratia, Proteus, Salmonella, Shigella, E.coli, etc.
! frecvent rezistenți : Klebsiella, Proteus vulgaris, Pseudomonas, Serratia
!! parțial rezistenți : E. coli, Proteus mirabilis, Salmonella, Shigella

AMPICILINA
F-cin: Indicații:
• activă oral cu biodisponibilitate aprox.60% (crescută a • meningite acute (copii) cu Haemophilus, pneumococ,
jeun; !! cu alimente scade absorbția cu 30%) meningococ
• difuziune bună în țesuturi; în LCR realizează • sinuzite, otite, bronșite cu germeni sensibili
concentrații active când meningele este inflamat • uretrită gonococică
• eliminare renală predominantă (82%) în formă activă • infecții urinare cu germeni sensibili: colibacil, Proteus
cu concentrație eficace 1 mg/1 ml; o parte se elimină mirabilis
prin bilă (activă în infecții biliare cu bacili gram -) • infecții biliare cu colibacil sensibil
• t1/2 (1,3 ore) crește în insuficiența hepatică și renală • listerioză
Spectru: vezi grupa • gastroenterită salmonelozică neinvazivă
 AMPICILINA (continuare)
R.A.:
•alergii cutanate (90%); mai frecvent la bolnavi cu mononucleoză infecțioasă
•digestive: diaree, disbacterioză intestinală și candidoză (rar colită pseudomembranoasă cu Clostridium difficile)

F-grafie:
•oral, i.m., i.v.
•adult: oral 2 – 4 g/zi; fracționat la 4 – 6 ore
•copii: 100 – 200 mg/kg/zi, în 4 prize
•injectabil: i.m. sau i.v. în perfuzie la adult în infecții severe : 4 – 12 g/zi
•se utilizează și în asociere cu sulbactam (inhibitor de beta-lactamază cu eficiență antibiotică redusă când este
administrat singur)
•asocierea extinde spectrul pe germeni rezistenți: stafilococ, gonococ, bacili gram -
•NU sunt sensibili: unele tulpini de stafilococ, Pseudomonas, Enterobacter

Indicații:
•infecții ale tractului respirator
•Infecții digestive
•Infecții ginecologice
•Infecții cutanate
•infecții țesuturi moi
date de germeni sensibili la asociere (raport ampicilină:sulbactam 2:1 pentru comprimate sau pulbere pentru
sol.inj.1 g/0,5 g; 0,5 g/0,25 g; 0,25 mg/0,125 mg)
 AMOXICILINA
F-cin:
•biodisponibilitate orală crescută (96%), absorbție neinfluențată de alimente
•realizează concentrații plasmatice mai mari
•difuziune mai bună în țesuturi, inclusiv secreții bronșice
•t1/2 mai lung (1,7 ore) face ca administrarea să se facă la 8 ore
•eliminare renală în formă activă

Spectru vezi grupa

F-grafie:
•i.m., i.v., oral
•adult: infecții ușoare 250 – 500 mg la 8 ore
infecții grave 4 g/zi, în 3 prize
•copii: : infecții ușoare 125 mg la 8 ore
infecții grave 2 g/zi, în 3 prize
•injectabil: i.m. sau i.v. 500 mg la 8 ore
•se utilizează și în asociere cu acid clavulanic care lărgește spectrul
•acidul clavulanic și amoxicilina au f-cinetică asemănătoare
•raportul amoxicilină:acid clavulanic poate fi 2:1 sau 4:1 (comprimate filmate 375 mg=250+125; 625 mg=500+125; 1
g=875+125: pulbere pentru suspensie orală 156,25mg/5mL=125+31,25; 312,5 mg/5 mL=250+62,5 și pulbere
pentru soluție injectabilă 625 mg=500+125; 1200 mg=1000+200)
 PENICILINE ACTIVE PE PSEUDOMONAS
carboxi peniciline: carbenicilina, ticarcilina
ureido peniciline: mezlocilina, azlocilina, piperacilina
Spectru:
•coci și bacili gram + (! necesită concentrații mai mari față de penicilina G)
•bacili gram - , inclusiv Pseudomonas
Indicații:
•infecții cu Pseudomonas (în care se administrează singure sau asociate cu aminoglicozide sau ciprofloxacină)

CARBENICILINA
• nu se absoarbe oral: se administrează i.m. sau i.v. 100 – 600 mg/kg/zi, în funcție de gravitatea infecției
• pneumonie, abcese cerebrale, arsuri infectate, infecții respiratorii, etc. date de Pseudomonas
• infecții urinare, genitale date de Proteus, Enterobacter
RA (numeroase):
• alergice cutanate
• creștere transaminaze serice
• nefrită interstițială
• convulsii la doze mari
• accidente hemoragice din cauza acțiunii antiagregante plachetare
• tulburări electrolitice la tratament cu doze mari (1 g de carbenicilină sodică conține 4,7 mEq Na+ plus
hipokaliemia dată de eliminarea K+ cu anionii carbenicilinei care nu se reabsorb tubular)
 PIPERACILINA

Spectru
•asemănător carboxi-penicilinelor, cu avantajul că este mai activă pe Pseudomonas (80 – 90% dintre
tulpini sunt sensibile), enterococi, Klebsiella
R.A.:
•asemănătoare carbenicilinei, produce mai rar hipokaliemie și accidente hemoragice
Indicații:
•Infecții intraabdominale
•Infecții pulmonare
•Infecții urinare
•Infecții ginecologice
•Infecții ale pielii și țesuturilor moi
•Infecții ale oaselor și articulațiilor
F-grafie:
•i.v. 125 – 300 mg/kg/zi, fracționat la 4 – 6 ore
•se utilizează în asociere cu tazobactam care extinde spectrul
•pulbere pentru sol.inj. (4,5 g) = 4 g piperacilină + 0,5 g tazobactam
 CEFALOSPORINE – CLASIFICARE DUPĂ CALEA DE ADMINISTRARE

• CEFALOSPORINE PARENTERALE:
– Generaţia I: - Generaţia II:
•CEFAZOLINA •CEFUROXIMA
•CEFALOTINA •CEFOXITINA
•CEFAPIRINA •CEFAMANDOL
•CEFATRIZINA •CEFOTETAN
•CEFONICID
•CEFORANID
- Generaţia III:
•CEFTRIAXONA - Generaţia IV:
•CEFTAZIDIMA •CEFEPIMA
•CEFOPERAZONA
•CEFOTAXIM
•CEFPIRON
•MOXALACTAM
•LATAMOXEF
 CEFALOSPORINE – CLASIFICARE DUPĂ CALEA DE ADMINISTRARE

• CEFALOSPORINE ORALE:
- Generaţia II:
– Generaţia I:
•CEFALEXINA •CEFACLOR
•CEFADROXIL
•CEFRADINA

- Generaţia III:
•CEFUROXIM AXETIL
•CEFOTAXIM HEXETIL
•CEFTIBUTEN
•CEFETAMET
•CEFPODOXIM
•CEFTERAM PIVOXIL
•CEFPROZIL
 CEFALOSPORINE – SPECTRU ANTIMICROBIAN

• Generaţia I:
– Coci gram +: streptococ, pneumococ (mai slab faţă de penicilina G) stafilococ
penicilinazosecretor (nu pe stafilococ rezistent la meticilină);
– Coci gram -: gonococ, meningococ;
– Bacili gram +: tetanic, difteric, cărbunos, al gangrenei gazoase;
– Unii bacili gram -: Proteus mirabillis, E. coli, Klebsiella pneumoniae

• Generaţia II:
– Coci gram +: streptococ, pneumococ, stafilococ poenicilinazosecretor (inclusiv
stafilococ rezistent la meticilină);
– Coci gram -: gonococ, meningococ;
– Bacili gram -: Proteus mirabillis, E. coli, Klebsiella pneumoniae, Haemophillus (inclusiv
cel rezistent la ampicilină)
 CEFALOSPORINE – SPECTRU ANTIMICROBIAN
• Generaţia III – se împarte în 3 subgrupuri din punct de vedere al spectrului
antimicrobian:
1. Grup Cefotaxim:
– Coci gram +: streptococ, pneumococ, stafilococ poenicilinazosecretor (inclusiv
stafilococ rezistent la meticilină)
– Coci gram -: gonococ, meningococ
– Enterobacteriacee (NB! Efect redus pe Bacteroides fragilis şi Pseudomonas
aeruginosa)
2. Grup Ceftazidim:
Bacili -: Klebsiella, E. coli, Proteus, Seratia, Haemophillus, Pseudomonas aeruginosa
etc.
3. Grup Moxalactam:
Anaerobi, inclusiv Bacteroides fragilis.

• Generaţia IV:
Spectru ultralarg pe bacterii gram + şi pe enterobacteriacee
 CEFALOSPORINE – FARMACOTOXICOLOGIE
•Reacţii de hipersensibilizare: erupţii cutanate maculopapulare, febră.
NB! Produc alergie încrucişată cu penicilinele.

•Nefrotoxicitate, potenţată de asocierea cu antibiotice aminoglicozide.

•Hepatotoxicitate:
– cresc AST, ALT, fosfataza alcalină,
– produc litiază biliară reversibilă

•SNC: convulsii (la doze mari)

•Efecte gastrointestinale:
- greţuri, vărsături;
– colită pseudomembranoasă cu Clostrium difficilae,
– suprainfecţii cu Candida albicans sau Stafilococ meticilinorezistent
 CEFALOSPORINE – FARMACOTOXICOLOGIE

• Recţii hematologice:
– Neutropenie, trombocitopenie
– Hemoliză (rar)
– Sângerări (apar prin tulburări de coagulare deoarece scad sinteza de
vitamină K; sunt specifice pentru compuşii cu catenă metiltioterazolică:
CEFOPERAZONĂ, CEFOTETAN, CEFAMANDOL, LATAMOXEF (acesta are şi
efect antiagregant plachetar).

• R.A. locale: flebită la administrare i.v, noduli la administrare i.m

• Alte reacţii adverse: efect de tip disulfiram la asocierea cu alcool (efect evident mai ales
la compuşii cu catenă metiltiotetrazolică)
 CEFALOSPORINE – FARMACOTERAPIE
AB de rezervă, utile atunci când alte clase nu sunt active asupra unui microorganism

• Generaţia I: •Generaţia II:

– Cefalosporine orale – infecţii medii, – Infecţii cu germeni rezistenţi la
acute sau recidivante ale tractului cefalosporinele din generaţia I.
respirator, ORL, infecţii urinare, – În infecţii sistemice grave se asociază
infecţii ale pielii şi ţesuturi moi; cu aminoglicozide sau fluorochinolone.

– Cefalosporine parenterale: profilaxia

infecţiilor în intervenţii chirurgicale.
NB!
În infecţii cu bacili gram negativi se
asociază cu AB aminoglicozide
Nu se administrează în meningite
deoarece nu traversează bariera
hemato encefalică
•Generaţia III:
– Infecţii nosocomiale cu bacili gram
negativi, multirezistenţi;
– Septicemii cu germeni neidentificabili
la bolnavii imunocompromişi sau
imunodeprimaţi, neutropenici (asociate
cu AB aminoglicozide);

•Generaţia IV:
– Exclusiv infecţii nosocomiale grave cu bacili gram
negativi, multirezistenţi, inclusiv Pseudomonas
aeruginosa (±AB aminoglicozide)
 CEFALOSPORINE GENERAŢIA I
CEFAZOLIN – cefalosporină parenterală
- difuziune bună în ţesuturi moi, nu în SNC;
- activă pe E. coli, K. pneumoniae, stafilococi;
• Indicaţii (înlocuită de cefalosporinele noi din
generaţia II şi III).
– Poate fi utilizată în pneumonii,
stafilococii,profilaxie pre- şi
postoperatorie.
• RA – comune cefalosporinelor;
• Cind.
- alergie,
- infecţii cu stafilococi rezistenţi la oxacilină
(rezistanţă încrucişată),
- infecţii grave în care sunt implicate
enterobacteriacee, meningită.
• Admin. i.v., i.m.
– Adult 3–4 g (6) g/zi,
– Copii 60 (100) mg/kg/zi în 2–3 prize.
– NB! În insuficienţa renală se reduce
doza cu 60% la clearance al creatininei
de 60–40 ml/min.
CEFALEXIN – cefalosporină orală
- absorbţie bună digestivă, eliminare renală,
nemodificată 90%;
- acţiune pe bacterii grampozitive şi unii bacili
gramnegativi. Unele tulpini de E. coli, Klebsiella,
Proteus sunt rezistente. Inactivă pe Enterobacter,
Serratia, Pseudomonas, Bacteroides fragilis,
enterococi. Acţiune slabă pe Bordetella pertussis,
Haemophilus influenzae.
• Ind.
- Infecţii ORL respiratorii, urinare, cutanate cu
germeni sensibili, în special stafilococi, parţial în
infecţii cu E. coli, Klebsiella, Proteus.
• RA – comune cefalosporinelor
• Cind.
- aergie,
- infecţii grave în care sunt active
cefalosporinele mai stabile la betalactamaze
(cefotaxim).
• Admin.
- Adulţi: oral 0,5–1 g de 4 ori/zi, la 6 ore.
- Copii: oral 6,25–25 mg/kg/zi, în prize la 6 ore.
 CEFALOSPORINE GENERAŢIA II
CEFUROXIMA
-inactivă ca atare oral • RA - caracteristice cefalosporinelor. În
- se absoarbe oral sub formă de plus efect de tip antabuz în cazul asocierii
cefuroxim axetil cu alcool.
-în organism (mucoasa intestinală şi • Indicaţii:
sânge) hidrolizează şi eliberează – Infecţii cu germeni sensibili
cefuroxima – În infecţii severe, la adult 1,5–2 g/zi.
- trece în LCR şi atinge concentraţii Copii 30–60 mg/kg/zi, în 3 prize.
active, utile în meningitele cu
Haemophillus
Spectru antimicrobian:
- coci +: streptococ, pneumococ,
stafilococ;
- bacili -: majoritatea, inclusiv tulpini de
E. Coli, Klebsiella, Haemophillus
- bacterii anaerobe, inclusiv Bacteroides
fragilis
 CEFALOSPORINE GENERAŢIA II
CEFACLOR – cefalosporină orală • R.A:
- tulburări digestive, - creşterea GOT, -
- absorbţie orală 80%, întârziată de nefrotoxicitate (la doze mari sau în
alimente asociere cu aminoglicozide sau diuretice)
- difuziune bună în ţesuturi cu excepția
LCR Indicaţii:
- eliminare renală (85% în forma activă) Infecţii ORL, respiratorii, urinare, ale pielii şi
şi biliară (concentraţii similare cu cele ţesuturilor moi.
plasmatice). Oral. Adult 750 mg/zi, în 3 prize. Copil şi
sugar 20 mg/kg/zi, în 2–3 prize.
Spectru antimicrobian:
- coci +: streptococ, pneumococ,
stafilococ (excepţie stafilococ
meticilinorezistent)
- coci -: gonococ, meningococ
- bacili +: clostridii
- bacili -: E. Coli, Klebsiella,
Haemophillus, Shigella
 CEFALOSPORINE GENERAŢIA III
CEFTAZIDIMA – cefalosporină parenterală RA:
- atinge concentraţii plasmatice şi - alergie;
tisulare ridicate, depăşind CMI timp de - tulb. digestive;
8–12 ore. - sanguine: eozinofilie, limfocitoză,
- difuziune bună în ţesuturi, cu neutropenie, trombopenie;
concentraţii variabile în LCR (necesită - nefrotoxicitate la doze mari sau în
control periodic în meningite) asociere cu aminoglicozide sau
- eliminare urinară, nemetabolizată. diuretice;
Spectru antimicrobian: - fenomene neurotoxice în
- coci +: stafilococ (excepţie stafilococ insuficienţă renală, la doze mari;
meticilinorezistent) - posibile candidoze bucale, colite,
- bacili -: Proteus indol pozitiv, Serratia, vaginite;
Klebsiella, Enterobacter, E. coli, - dureri locale după inj. i.m.
Citrobacter, Salmonella, Shigella,
Pseudomonas, H. influenzae, Bordetella Indicaţii:
pertussis, Pasteurella, Yersinia
enterocolitica Infecţii grave cu germeni sensibili,
meningite, mai ales cu Pseudomonas
Adulţi, în medie 3 g/zi în 3 prize. În meningite 6 g/zi.
În insuf. renală se reduce doza în funcţie de clearence – ul creatininei
 CEFALOSPORINE GENERAŢIA III
CEFTRIAXON – cefalosporină parenterală
- calea i.m. şi i.v. sunt bioechivalente,
- distribuţie bună inclusiv în LCR, lichid
pleural, peritoneal, sinovial, secreţii
bronşice, urină, bilă. - eliminare în forma
activă în urină (60%) şi bilă (40%);
- inactivată de flora intestinală,
- 90% din doză este eliminată în 48 ore.
Spectru antimicrobian:
- coci +: Str. pneumoniae şi pyogenes,
stafilococ,
- coci -: gonococ, meningococ
- bacili -: Proteus indol pozitiv, Serratia,
Klebsiella, Enterobacter, E. coli, Citrobacter,
Salmonella, Shigella, H. influenzae,
Bordetella pertussis, Pasteurella, Yersinia
enterocolitica
Adulţi 1–2 g/zi într-o administrare. În meningite 50–100 mg/kg/zi într-o administrare.
În insuf. renală şi hepatică se reduce doza.
R.A.:
- alergie;
- tulb. digestive minore;
- rar diaree gravă persistenţă (impune
oprirea administrării, antibiotice specifice,
evitarea medicamentelor care favorizează
staza digestivă);
- sânge: eozinofilie, leucopenie,
trombopenie;
- creşterea transaminazelor;
- fenomene iritaţive locale.
Indicaţii:
Infecţii grave cu germeni sensibili, meningite,
cu excepţia celor cu Listeria monocytogenes,
infecţii urinare şi respiratorii severe, mai ales
cu gram negativi, pusee în prostatite cronice.
CEFEPIMA CEFALOSPORINE GENERAŢIA IV
- Difuziune bună, inclusiv în lichid peritoneal, interstiţial, mucoasa bronşică.
- Eliminare renală, 85% nemodificată (concentraţii active în urină).

Spectru antibacterian - asemănător cu ceftazidima; mai activă pe Pseudomonas

(tulpinile rezistente la ceftazidimă).
Indicaţii
– Septicemie, bacteriemie, infecţii ale aparatului respirator, inclusiv pneumonie
gravă, infecţii urinare, episoade febrile la bolnavi cu neutropenie, infecţii
biliare.
– Infecţii cu Pseudomonas (este utilă asocierea cu tobramicină).
I.v. (0,5 g; 1 g; 2 g) sau i.m. profund (0,5 g; 1 g) de 2 ori pe zi.

Avantaje faţă de generaţia III:

-Are moleculă încărcată pozitiv şi pătrunde mai uşor prin porii bacteriilor gram negative
-Are afinitate mai mare pentru PBP
-Este stabilă la acţiunea betalactamazelor produse de bacili +
-Rezistenţa se instalează mai lent
 Bibliografie
• Cristea AN (sub redacția) - Tratat de Farmacologie, Ed. Medicală,
București, 2005 - tiraj prelungit 2006 - 2015
• Dobrescu D., Negreș S. și colab. – Memomed 2016, Ed. Universitară,
București, 2016
• Chiriță C., Marineci C.D. - Agenda Medicală 2016, Ed. Medicală,
București, 2016
• Katzung B.G., Trevor A.J. (Editors) - Basic & Clinical Pharmacology, 13th
Ed., International Ed., McGraw-Hill Education, 2015