CÂMPUL ELECTROMAGNETIC ȘI

EFECTELE ACESTUIA ASUPRA

SĂNĂTĂŢII

Studenti: Virginia Sorina DRAGOMIR

Alexandra Gabriela EFTEMIE
Grupa: MS4

1
 Cuprins

1.Introducere .............................................................................................................................3
2.Undele electromagnetice ........................................................................................................4
3. Radiaţiile electromagnetice neionizante din banda microunde şi radiofrecvenţă ..............8
4. Surse de microunde şi radiofrecvenţă ................................................................................ 10
5. RECOMANDAREA Europeană 1999/519/CE: ................................................................. 12
6. Valori limită de expunere şi valori de declanşare a acţiunii pentru câmpurile
electromagnetice ...................................................................................................................... 13
7. Efectele câmpurilor electromagnetice asupra sanatatii populatiei.................................... 17
Bibliografie: ....................................................................................................................................... 20

2
 1.Introducere

Preocuparea constantă pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi pentru utilizarea unor

tehnologii industriale performante a determinat, la sfârşitul secolului XX, explozia numărului de
surse de radiaţii electromagnetice neionizante din banda microunde şi radiofrecvenţă (cosmice şi
industriale) concomitent cu creşterea interesului populaţiei şi al specialiştilor pentru evaluarea
riscurilor pentru sănătate.
În acest context este lesne de înţeles preocuparea atât a cercetătorilor, cât şi a populaţiei
cu privire la identificarea şi evaluarea riscurilor pentru sănătate.
În îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 7 alin. (4) şi la art. 12 alin. (1) din Legea nr.
319/2006, angajatorul trebuie să evalueze şi dacă este necesar, să măsoare şi/sau să calculeze
nivelurile câmpurilor electromagnetice la care sunt expuşi lucrătorii. Riscurile generate de
expunerea la câmpuri electromagnetice trebuie să fie eliminate sau reduse la minimum, ţinându-
se seama de progresul tehnic şi de existenţa măsurilor de control al riscului la sursă.
În contextul existenţei incertitudinii ştiinţifice privind efectele expunerii la câmpuri
electromagnetice, se recomandă adoptarea principiului de precauţie prin implementarea unor
măsuri administrative, informarea şi formarea populaţiei, mai ales a persoanelor cu risc de
expunere la surse şi nu în ultimul rând susţinere din partea factorilor de decizie cu privire la
dezvoltarea unei logistici adecvate de monitorizare a câmpurilor elecromagnetice şi a efectelor
acestora pe termen lung.
Undele electromagnetice sunt unde transversale care au componentă magnetică şi o
componentă electrică, vectorii electric şi magnetic fiind perpendiculari unul pe celălalt şi pe
direcţia de propagare. Din punct de vedere al caracteristicilor ondulatorii spectrul radiaţiilor
electromagnetice se întinde de la undele radio lungi caracterizate prin frecvenţe mici şi lungimi
de undă mari (km) până la razele de mare energie, de frecvenţe mari şi lungimi de undă mici .
În spectrul radiaţiilor electromagnetice, numai radiaţiile x şi Γ îndeplinesc condiţia ca
lungimea de undă să fie mai mică de 100 nm, deci numai acestea pot produce ionizări ale
principalilor atomi din componenţa materiei vii. De aceea, radiaţiile x şi γ se numesc radiaţii
ionizante.
Radiaţiile cu lungimea de undă mai mică de 100 nm, începând cu UV (radiaţii
ultraviolete) cele cu (100-190 nm) şi mergând spre undele radio lungi suntradiaţii
neionizante. Radiaţiile neionizante se întind de la spectrul vizibil până la cele de foarte joasă
frecvenţă (ELF- Extremely Low Frequency), undele produse de staţiile de bază a telefoniei
mobile sunt radiaţii neionizante.

3
 Principalele surse de câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţa sunt antenele care emit
programele radio şi de televiziune, antenele de telefonie mobilă, antenele de comunicaţii (armata,
trafic aerian, poliţie, pompieri sau de serviciile de urgenţă), aparatele de telefonie mobilă,
instalaţiile de supraveghere a circulaţiei, cuptoarele cu microunde, antenele telefoanelor fixe fără
fir, sistemele de securitate şi multe altele. Monitorul calculatorului, de tip CRT este o sursă de
radiaţii de unde electromagnetice provenite de la tubul catodic, iar cele mai periculoase sunt
radiaţiile cu frecvenţa extrem de joasă. Celulele expuse indelung la acest tip de radiaţii sufera
disfuncţii şi in plus pot apărea dereglări de metabolism.

2.Undele electromagnetice
Campul electric si campul magnetic sunt doua aspecte ale unei forme de existenta a
materiei, care se numeste camp electromagnetic. Faptul ca un flux magnetic variabil prin aria
care este marginita de o spira conductoare produce, in acea spira, o tensiune electromotoare de
inductie, arata ca, un camp magnetic variabil creeaza un camp electric. Rezultatul poate fi
generalizat in sensul ca oriunde, in spatiu, exista un camp magnetic variabil in timp, ia nastere
un camp electric. De asemenea o inductie electrica variabila da nastere unui camp
magnetic (principiul teoriei electromagnetice stabilit de fizicianul James Clark Maxwell in anul
1864). Campul electric si campul magnetic sunt, deci, in interconexiune, conditionandu-se
reciproc.
Campul electromagnetic este un camp rotational si se propaga in spatiu sub forma de
unde electromagnetice cu o viteza care depinde de permitivitatea si permeabilitatea mediului
considerat. Frecventa undelor obtinute este egala cu frecventa cu care se deplaseaza electronii.
Cu cat mai mare este frecventa, cu atat mai multa energie este transportata in acelasi interval de
timp. Analog cu ceea ce se petrece in cadrul undelor elastice, poate fi definita o marime numita
lungime de unda a undelor electromagnetice, si care este egala cu distanta cu care se propaga
campul electromagnetic in timpul unei perioade de oscilatie a dipolului. Lungimile de unda ale
undelor electromagnetice variaza intr-un interval foarte larg. Astfel, in telecomunicatii se
folosesc unde electromagnetice ale caror lungimi de unda ajung la mai multe mii de metri, pe
cand lungimile de unda ale radiatiilor gama emise de unele elemente radioactive au valori de
ordinul 10 m.Undele electromagnetice se propaga in aer cu viteza luminii (299.792,458 km/s),
aproximativ egala cu viteza lor de propagare in vid. Conform acestei teorii, emise de J. C.
Maxwell in 1865, lumina si radiatiile asemanatoare (radiatiile infrarosii, ultraviolete, etc.) sunt
tot de natura electromagnetica, diferind intre ele prin lungimile de unda. Informatia se
receptioneaza la distanta prin radio, televiziune, telefonie mobila. Purtatorii informatiei sunt
undele electromagnetice de frecventa ridicata, modulate pe undele de joasa frecventa care contin
informatia. Undele electromagnetice emise de antenele de emisie se refracta, se difracta,
interfereaza si sunt atenuate pana ajung la antena receptorului.

4
Fig.1. Spectrul electromagnetic

5
 Fig.2. Tipuri de surse in functie de frecventa de emisie

Spectrul radiaţiilor electromagnetice este împărţit după criteriul lungimii de undă în

câteva domenii, de la frecvenţele joase spre cele înalte: radiaţiile (undele) radio; microunde;
radiaţii hertziene; radiaţii infraroşii; radiaţii luminoase; radiaţii ultraviolet; radiaţii X
(Röntgen); radiaţii "γ" (gamma) (fig.1, 2.)
2.1.Tipuri de unde
Undele radio - se folosesc şi pentru transmiterea semnalelor de televiziune, pentru
comunicaţii prin satelit şi telefonie mobilă. Microundele sunt folosite atât în comunicaţii cât şi la
sursele cu incalzire directa de exemplu în cuptorul cu microunde, care se bazează pe absorbţia
relativ puternică a radiaţiilor de această frecvenţă în apă şi materiile vegetale şi animale. Undele
milimetrice se folosesc în astronomie. Undele terahertzieneau început abia de curând să fie
cercetate şi folosite în aplicaţii practice. Radiaţia (lumina) infraroşie este foarte utilă în analize
fizico-chimice prin spectroscopie. De asemenea ea se mai utilizează pentru transmiterea de date
fără fir dar la distanţe mici, aşa cum este cazul la aproape toate telecomenzile pentru televizoare
şi alte aparate casnice. Lumina vizibilă este cel mai la îndemână exemplu de unde
electromagnetice. Radiaţia (lumina) ultravioletă este responsabilă pentru bronzarea pielii. Razele
X (sau Röntgen) sunt folosite de multă vreme în medicină pentru vizualizarea organelor
interne. Razele gamma se produc in special in urma reacţiilor nucleare.

6
 2.1.1.Undele hertziene (unde lungi, medii, scurte, ultrascurte, microunde) sunt emise de
oscilatiile electronilor din antenele emitatoare folosite in sistemele de radiocomunicatii si
microunde (televiziune, radar). Radarul folosit pentru determinarea vitezei autovehiculelor se
bazeaza pe faptul ca frecventa oscilatiilor receptionate de observator este mai mare daca sursa se
aproprie de el si mai mica daca sursa se departeaza. Sursa care emite trenuri de unde
electromagnetice este plasata in masina politiei, stationata la marginea soselei. Unda reflectata de
autovehicul care se aproprie este receptionata ca o unda emisa de o sursa mobila, cu frecventa
marita. Unda receptionata este compusa cu o unda cu frecventa constanta pentru aparitia
fenomenului de batai, si prin masurarea schimbarii frecventei cu ajutorul batailor, se determina
viteza autovehiculului care trece prin dreptul radarului.
2.1.2.Radiatiile infrarosii sunt unde electromagnetice emise de corpurile calde, fiind si
una din cele trei categorii in care sunt impartite radiatiile solare (radiatiile infrarosii, lumina
vizibila si radiatiile ultraviolete). Ele se obtin prin oscilatiile moleculelor, atomilor si ionilor, iar
amplitudinile lor depind de temperatura corpurilor si de tranzitiile electronilor catre invelisurile
interioare ale atomilor, cu nivele energetice inferioare.Sunt puternic absorbite de apa sau de alte
substante, inclusiv de corpul uman si produc incalzirea acestora. Radiatiile sunt folosite in
diferite procese de incalzire si uscare, in construirea detectoarelor cu lumina infrarosie, pentru
retinerea pozelor pe filme sensibile la lumina infrarosie, la fotocopiatori termici.
2.1.3.Radiatiile vizibile sunt percepute de ochiul uman. Sunt emise de soare, stele, lampi
cu filamente incandescente a caror temperatura poate ajunge atinge (2000 – 3000)˚C, tuburi cu
descarcari de gaze, arcuri electrice. Emisia luminii se obtine in urma tranzitiilor Electronilor pe
nivele energetice inferioare atomilor.
2.1.4.Radiatiile ultraviolete sunt emise de soare, stele, corpuri incalzite puternic si vaporii
de mercur din tuburi de sticla speciala de cuart (care nu absoarbe acest tip de radiatii). Radiatiile
continute in lumina solara se absorb in mare parte in stratul superior al atmosferei (stratul de
ozon). Cu cat altitudinea creste, cu atat cresc radiatiile ultraviolete. Acestea duc la schimbari la
nivelul pielii: pigmentare, ardere, cancer. Lumina ultravioleta ajuta la formarea vitaminei D si
omoara bacteriile. Este de asemenea utila in dermatologie, la iluminatul fluorescent si la instalatii
de numerotare in industrie. Radiatiile se obtin in urma tranzitiilor electronilor de pe nivele cu
energii mari pe nivele cu energii mici.
2.1.5.Radiatiile X sunt emise de tuburi speciale, numite Roentgen, in care sunt accelerati,
in campuri electrice intense, electroni, astfel incat acestia patrund in interiorul invelisurilor
electronice ale atomilor anodului sau gazului din tub si smulg electroni din straturile de langa
nuclee. In urma franarii acestor electroni si in urma tranzitiilor ulterioare ale electronilor de pe
nivele cu energii mici (straturile K,L).
Au frecvente mari si sunt folosite pentru realizarea radiografiilor medicale, deoarece sunt
absorbite diferit de muschi si oase si impresioneaza placile fotografice. Radiatiile sunt folosite si

7
in scopuri terapeutice, deoarece ajuta la combaterea dezvoltarii tesuturilor celulare bolnave.
Produc fluorescenta unor substante. Radiatiile Roentgen sunt utile si in descoperirea falsurilor in
arta.
2.1.6.Radiatiile cosmice si radiatiile γ sunt emise in procesele de dezintegrare nucleara si
in reactiile nucleare din soare, stele (acestea sunt absorbite de atmosfera) si in reactoarele
nucleare terestre. Sunt cele mai penetrante, avand frecvente si energiile cele mai mari. Sunt
folosite in defectoscopie, pentru sterilizare si in medicina (tratarea cancerului).

3. Radiaţiile electromagnetice neionizante din banda microunde şi

radiofrecvenţă
Acestea sunt radiaţii cu frecvenţa cuprinsă între 3 kHz şi 300 GHz (lungimea de undă
între 100 km şi respectiv 1mm) a căror energie nu determină ionizarea materiei (chiar pentru
radiaţiile de 300 GHz energia este de 3 ori mai mică decât cea necesară pentru ionizarea
materiei).
Un câmp electromagnetic (radiaţie sau undă electromagnetică) este format dintr-un câmp
electric (E) şi un câmp magnetic (H), perpendiculare între ele şi perpendiculare pe direcţia de
propagare care oscilează sinusoidal între valorile pozitive şi cele negative cu o frecvenţă f.
Distanţa dintre două valori maxime pozitive (sau negative) se numeşte lungime de undă (
λ), mărime invers proporţională cu frecvenţa f.
Câmpul poate fi împărţit în două componente principale: componenta reactivă şi cea
radiativă.
i) Componenta reactivă se referă la energia înmagazinată în regiunea din apropierea
sursei şi este responsabilă de efectele asupra omului. Această regiune se găseşte în jurul sursei,
până la o distanţă de aproximativ 1/6m~2m şi se mai numeşte şi regiunea câmpului apropiat.
Măsurătorile în câmp apropiat sunt dificile, deoarece chiar introducerea sondei pentru măsurare
poate modifica substanţial câmpul.
ii) Componenta radiativă se găseşte la distanţe mai mari de o lungime de undă, această
regiune numindu-se şi regiune a câmpului îndepărtat, în care unda electromagnetică poate fi
descrisă ca o undă plană, raportul dintre intensitatea câmpului electric şi cea a câmpului
magnetic fiind constant. Această caracteristică este importantă, deoarece face suficientă
măsurarea unei singure componente a câmpului, cea electrică sau cea magnetică. Între cele două
regiuni mai există o zonă de tranziţie, în care predomină componenta radiativă.
Deoarece lungimea de undă este invers proporţională cu frecvenţa, aceste regiuni variază
considerabil, de la 1mm la 100 km în banda de radiofrecvenţă (RF).

8
 De exemplu, pentru frecvenţe mai mari de 300 MHz (<1m) expunerea populaţiei are loc
în regiunea câmpului îndepărtat, exceptând situaţia în care persoana se apropie la o distanţă mai
mică de un metru (1m) de sursă.
Câmpurile electromagnetice pot fi modulate în amplitudine sau frecvenţă.
Un mod de transmitere a semnalelor RF este cel prin pulsuri, de exemplu în aplicaţiile
radar. Pulsurile radar durează un timp foarte scurt comparativ cu intervalul dintre pulsuri, astfel
că puterea medie emisă este mult mai mică decât puterea de vârf.
Puterea câmpului electric sau magnetic este exprimată sub forma valorii de vârf (pozitive
sau negative) sau sub formă RMS (rădăcina pătrată din media pătratelor puterilor).
Densitatea de putere (se măsoară în watt/ m2 ) reprezinta produsul dintre intensitatea
câmpului electric şi a câmpului magnetic (puterea undei) raportat la suprafaţa prin care se
propagă undă.
Pentru evaluarea expunerii la frecvenţe mai mici de 100 kHz se recomandă utilizarea
intensităţii câmpului electric din ţesuturi deoarece această mărime fizică se corelează cu efectele
biologice şi este la rândul ei corelată cu densitatea de curent .
Pentru frecvenţe mai mari se utilizează rata de absorbţie specifică a energiei SAR
(Specific Absorbtion Rate) care se corelează cu pătratul intensităţii câmpului electric din ţesut.
SAR este rata cu care energia undei este absorbită într-un ţesut de masă m şi se măsoară
în watt /kg (W/kg). Această mărime fizică variază punctual în corp, deoarece câmpul electric se
modifică odată cu poziţia corpului, iar conductivitatea ţesuturilor este diferită.
Pentru evaluarea expunerii la radiaţiile electromagnetice (EMF) neionizante din banda
microunde şi radiofrecvenţă, literatura de specialitate recomandă două tipuri de abordări:
1. măsurarea puterii sau a altor caracteristici ale câmpurilor electromagnetice (intensitatea
câmpului electric sau magnetic) în condiţii standardizate de laborator sau în condiţii variabile de
teren;
2. deoarece caracteristicile câmpurilor electromagnetice depind sensibil de prezenţa omului în
aproprierea surselor de radiaţii se recomandă evaluarea expunerii prin dozimetrie computaţională
sau prin dozimetrie bazată pe fantome.
Ultimul tip de dozimetrie se bazează pe caracteristicile câmpului măsurat şi pe un model
anatomic.
Avantajul principal al acestui tip de dozimetrie îl reprezintă posibilitatea măsurării puterii
câmpului electric şi magnetic din interiorul corpului într-o situaţie dată, dezavantajul major fiind
reprezentat de dificultăţile de calculare ale puterii câmpului electromagnetic în timpul
numeroaselor mişcări ale corpului uman.

9
 4. Surse de microunde şi radiofrecvenţă
i) Echipamentele de telecomunicaţii (antenele) folosite în domeniul comunicaţiilor
genereaza câmpuri care acoperă întreg spectrul electromagnetic. La frecvenţe joase, structurile
sunt masive, cu piloni suport cu înălţimi de (200 – 250) m. În zona pilonilor, câmpul poate să fie
de sute de Volt/m, câmpul magnetic în apropierea antenelor de (2 – 15) Amperi / m, iar lângă
piloni de 0,2 Amperi /m.
ii) Echipamente cu folosire manuală (hand set)
În această categorie intră telefoanele mobile, telefoanele fără fir, echipamente pentru comunicaţii
de urgenţă (TETRA) şi echipamentele profesionale – walkie-talkies. Dispozitive noi care pot fi
incluse în această categorie sunt laptop-urile şi palmtop-urile cu antenă, care poate fi integrată în
aparat sau este vizibilă la suprafaţa acestuia. Puterea de emisie a acestor echipamente este de la
câţiva miliwatt, pentru telefoanele wireless, la câţiva watt, pentru walkie-talkies, iar banda de
frecvenţă se întinde de la 30 MHz la 5 GHz. Frecvenţele la care operează telefonia mobilă în
România sunt (450, 900 şi 1800) MHz.
Noile telefoane mobile (sau telefoanele fără fir) sunt proiectate să funcţioneze la puteri
mult mai mici decât echipamentele industriale, dar riscul pentru sănătate ar putea să apară
datorită distanţei foarte mici faţă de corp, ex: 2 cm (în această situaţie puterea câmpului din
interiorul corpului nu poate fi prezisă doar pe baza măsurării puterii câmpului electromagnetic
din exteriorul corpului).
iii) TETRA (Terrestrial Trunked Radio) este un sistem radio digital de urgenţă
introdus din 1997 şi care operează la frecvenţe de 400 MHz.
iv) Bluetooth este o tehnică pentru conectarea dispozitivelor mobile (computer, mouse,
telefon mobil etc) folosind sistemul radio, în loc de fire. Sistemul operează la 2,45 GHz, cu 1
miliwatt putere de vârf şi permite folosirea aparatului pe o rază de 10 m. Puterea de emisie mică
duce la expuneri mici, sub limitele recomandate de ICNIRP 1998 (Comisia Internaţională pentru
protecţie împotriva radiaţiilor neionizante).
v) Reţelele locale fără fir (wireless LAN – wireless local area networks) sunt sisteme
pentru legarea în reţea a computerelor sau a altor dispozitive portabile, folosind frecvenţe în
domeniul GHz.Transmisiile LAN wireless sunt intermitente, deci puterea medie de emisie este
mică şi depinde de cantitatea de date transmisă. Expunerea depinde numai de poziţionarea
corpului faţă de antenă, de durata transmisiei şi de puterea de vârf. În general, măsurătorile au
indicat valori mult mai mici decât limitele impuse şi acceptate de ICNIRP.
vi) Dispozitive “mâini libere” (hands – free kits)
O caracteristică importantă a acestor echipamente este mărirea distanţei dintre sursa majoră de
expunere, antenă, şi capul sau alte părţi ale corpului utilizatorului. Echipamentul constă dintr-o
cască şi un microfon conectat la telefon prin fir sau prin legătură radio fără fir de tip Bluetooth.

10
 Acest tip de echipament ar putea reduce SAR la nivelul capului, datorită distanţei mari
dintre antenă şi cap şi datorită faptului că firele conducătoare nu formează un ghid de undă de
radiofrecvenţă eficient.
vii) Antene fixe folosite în televiziune şi radio În SUA s-au făcut măsuratori ale
intensităţii câmpurilor electrice şi magnetice (Mantiply, 1997) la distanţe între 1 şi 100 m faţă de
pilonii pe care erau montate antene şi care funcţionau la puteri de emisie între (1 şi 59) kilowatti
şi frecvenţe între 500 kHz şi 1,6 MH. Măsurătorile au arătat că la distanţa de 1-2 m de turn,
câmpul electric este între 95 – 720 V/m, iar câmpul magnetic între 0,1 – 9,3 A/m. La distanţa de
100 de metri de turn, valorile sunt mult mai mici, pentru câmp electric 20 mV/m şi pentru câmp
magnetic 76 mA/m. Valorile limită pentru expunerea populaţiei la frecvenţa de 500 kHz sunt 87
V/m pentru câmpul electric şi 1,46 A/m pentru câmpul magnetic, iar pentru frecvenţa de 1,6
MHz valorile limită sunt 68,7 V/m şi 0,45 A/m.

Fig.3. Tipuri de radiatii neionizante

11
 Expunerea mai mare o are personalul care lucrează efectiv la întreţinerea instalaţiei
Staţiilor de bază pentru telefonia mobilă. Staţiile de bază pot fi:

i. macrocelulare, plasate la o înălţime între 15 şi 50 m faţă de sol şi destinate

comunicaţiilor pe distanţe de câţiva km.
ii. microcelulare, având antenele plasate la o înălţime mai mică faţă de sol şi
destinate convorbirilor pe distanţe de câteva sute de metri.
iii. picocelulare, pentru a asigura semnal în interiorul clădirilor.
Într-un studiu realizat în 2000 (Mann, UK) la 17 locaţii de staţii de bază, valorile
densităţii de putere au fost între10 W/m2 şi 1 m W/m2 cu un maxim la 8,3 W/m2. În toate
cazurile în care s-au făcut măsurători în locuri în care populaţia are acces, valorile câmpului
electromagnetic au fost mai mici decât limitele ICNIRP.
Antenele de telefonie mobilă emit direcţional, fasciculul principal fiind în faţa antenei,
astfel că undele electromagnetice nu sunt emise nici în spatele antenei şi nici sub amplasamentul
acesteia.
Cel mai probabil, persoanele care locuiesc în apropierea unei staţii de bază, dar nu în
direcţia fasciculului principal al antenei, sunt expuse la valori asemănătoare cu valorile câmpului
în absenţa antenei. Persoanele care locuiesc în direcţia fasciculului principal pot fi, de asemenea,
expuse la valori ambientale, deoarece pereţii locuinţei şi casele poziţionate între staţia de bază şi
locuinţă ecranează undele electromagnetice. O expunere la valori mai mari se poate întâlni atunci
când undele electromagnetice sunt împrăştiate sau reflectate de pereţii caselor.
Expunerea depinde, deci, de distanţa faţă de antenă, traficul convorbirilor, direcţia
fasciculului, caracteristicile de împrăştiere şi atenuare a undei, contribuţia altor semnale
provenite de la alte surse.

5. RECOMANDAREA Europeană 1999/519/CE:

1. Principiul PRECAUŢIEI înscris în Tratatul Uniunii Europene

(Art.130R al Tratatului de la Maastricht- 7 feb.1992) stipulează că atunci când există
elemente ştiinţifice suficiente, în absenţa unor certitudini sau probe absolute, ţinând cont
de cunoştinţele ştiinţifice şi tehnice ale momentului, autorităţile trebuie sa protejeze,
înainte de toate, cetăţenii, contra riscului si prejudiciilor cauzate de expunerea la CEM, nu
trebuie întârziată luarea de măsuri care să vizeze prevenirea unui risc de afectare gravă şi
ireversibilă asupra mediului:

12
 i. limitarea expunerii publicului la câmpurile electromagnetice de (0-300) GHz,
asigurând un „nivel ridicat de protecţie a sănătăţii contra expunerii la câmpuri
electromagnetice”.
ii. este imperativ de a proteja publicul contra efectelor nocive adeverite pentru sănătate,
care pot surveni în urma expunerii la câmpuri electromagnetice ;
iii. măsurile privind câmpurile electromagnetice ar trebui să ofere la toţi cetăţenii un
nivel ridicat de protecţie;
iv. organisme de normalizare: CENELEC (Comitetul European de Standardizare în
Electrotehnică) şi CEN ( Comitetul European de Standardizare); statele membre au,
conform tratatului, facultatea de a prevedea un nivel de protecţie superior celui
prevăzut prin prezenta recomandare;
v. invită comisia la încurajarea cercetărilor asupra efectelor la scurt şi lung termen de
expunere câmpurilor electromagnetice la toate frecvenţele.
Comisia Internationala de Protectie Impotriva Radiatiilor Neionizante (ICNIRP) este o
organizatie non-profit inregistrata in Germania, alcatuita din mai multi experti independent.
Este recunoscuta la nivel international si colaboreaza strans cu alte structuri
asemanatoare, cum ar fi Organizatia Mondiala a Sanatatii.
In 1998, Comisia Internationala de Protectie Impotriva Radiatiilor Neionizante (ICNIRP)
a publicat in Health Physics documentul Guidelines for Limiting Exposure to Time-Varying
Electric, Magnetic and Electromagnetic Fields (up to 300GHz) , care a stabilit pentru prima
oara restrictii de baza pentru expunerea la emisii de unde electromagnetice pana la frecvente de
300 GHz.
Au fost transpuse în legislaţia naţională toate recomandările UE privind limitarea
expunerii populaţiei generale la câmpuri electromagnetice. (Recomandarea Uniunii
Europene 519/1999 transpusă în OMSP nr. 1193 din 29.09.2006 )

6. Valori limită de expunere şi valori de declanşare a acţiunii pentru câmpurile

electromagnetice
Se folosesc următoarele mărimi fizice pentru a caracteriza expunerea la câmpuri
electromagnetice :
I. Curentul de contact (Ic) între o persoană şi un obiect este exprimat în amperi (A). Un
obiect conductor în câmp electric poate fi încărcat de acest camp.

13
 II. Densitatea de curent (J) se defineşte ca fiind curentul care traversează o unitate de
suprafaţă, perpendiculară pe fluxul de curent, într-un volum conductor cum ar fi corpul uman sau
o parte a corpului. Aceasta se exprimă în amperi pe m2 (A/m2).
III. Intensitatea câmpului electric este o mărime vectorială (E) care corespunde forţei
exercitate asupra unei particule încărcate, independent de deplasarea ei în spaţiu. Aceasta se
exprimă în volţi pe metru (V/m).
IV. Intensitatea câmpului magnetic este o mărime vectorială (H) care, împreună cu
inducţia magnetică, defineşte un câmp magnetic în orice punct din spaţiu. Aceasta se exprimă în
amperi pe metru (A/m).
V. Inducţia magnetică sau densitatea de flux magnetic este o mărime vectorială (B)
definită ca forţa exercitată asupra sarcinilor mobile, exprimată în tesla (T). In spaţiul liber şi în
materiile biologice pot fi utilizate atât inducţia magnetică, cât şi intensitatea câmpului magnetic,
aplicând echivalenţa 1A/m = 4Π 10-7T.
VI. Densitatea de putere (S) este mărimea adecvată pentru utilizarea în cazul
frecvenţelor foarte înalte, atunci când profunzimea penetrării corpului este redusă. Reprezintă
cantitatea de putere radiantă, incidenţă perpendicular pe o suprafaţă, împărţită la aria acestei
suprafeţe. Aceasta se exprimă în waţi pe m2 (W/m2).
VII. Absorbţia specifică a energiei (SA) se defineşte ca energia absorbită pe unitate de
masă de ţesut biologic. Aceasta se exprimă în jouli pe kilogram (J/kg).
VIII. Rata de absorbţie specifică (SAR) a energiei medii pe întregul corp sau pe o
anumită parte a corpului se defineşte ca debitul cu care este absorbită energia pe unitatea de masă
de ţesut corporal. Aceasta se exprimă în waţi pe kilogram (W/kg). SAR pe întregul corp este o
mărime larg acceptată pentru a stabili raportul între efectele termice nocive şi expunerea la
câmpuri de radiofrecvenţă (RF). Dintre aceste mărimi, cele care pot fi măsurate direct sunt:
inducţia magnetică, curentul de contact, intensitatea câmpului electric, intensitatea câmpului
magnetic şi densitatea de putere.
6.1.Valori limită de expunere
În funcţie de frecvenţă, pentru a defini valorile limită de expunere pentru câmpurile
electromagnetice se folosesc următoarele mărimi fizice :

a. se prevăd valori limită de expunere pentru densitatea de curent pentru câmpurile

variabile în timp de până la 1 Hz, pentru a preveni efectele asupra sistemului
cardiovascular şi a sistemului nervos central;
b. între 1 Hz şi 10 MHz, se prevăd valori limită de expunere pentru densitatea de
curent, cu scopul de a preveni efectele asupra funcţiilor sistemului nervos central;

14
 c. între 100 kHz şi 10 GHz, se prevăd valori limită de expunere cu privire la SAR,
pentru a preveni stresul termic al întregului corp şi o încălzire excesivă localizată a
ţesuturilor. In domeniul de frecvenţe cuprinse între 100 kHz şi 10 MHz, se prevăd valori
limită de expunere referitoare atât la densitatea de curent, cât şi la SAR;
d. între 10 GHz şi 300 GHz, se prevăd valori limită de expunere pentru densitatea de
putere, în scopul de a preveni o încălzire excesivă a ţesuturilor la suprafaţa corpului sau în
apropierea acestei suprafeţe.

Tabelul nr. 1 Valori limită de expunere - condiţii care trebuie îndeplinite

Densitatea de curent SAR medie pentru SAR localizată SAR localizată Densitatea de

Domeniul de frecvenţe indus în cap şi trunchi J întregul corp (cap si trunchi) (membre) putere S

(mA/m2) (rms) (W/kg) (W/kg) (W/kg) (W/m2)

până la 1 Hz 40 - - - -

1-4 Hz 40/f - - - -

4-1000 Hz 10 - - - -

1000 Hz - 100 kHz f/100 - - - -

100 kHz -10 MHz f/100 0,4 10 20 -

10 MHz - 10 GHz - 0,4 10 20 -

10-300 GHz - - - - 50

6.2.Valori de declanşare a acţiunii

Valorile de declanşare a acţiunii, prevăzute în tabelul nr. 2, sunt obţinute plecând de la
valori limită de expunere în conformitate cu principiile stabilite de Comisia internaţională pentru
protecţia împotriva radiaţiilor neionizante (ICNIRP), în recomandările sale vizând limitarea
expunerii la radiaţii neionizante (ICNIRP 7/99).

15
 Densitatea de
Inducţia Curent de Curent indus în
Intensitatea Intensitatea putere pentru
Domeniul de
magnetică B contact IC extremităţi IL
câmpului electric câmpului magnetic undă plană
frecvenţă
(T) (mA) (mA)
E H echivalentă

(V/m) (A/m) Seq

(W/m2)

0-1 Hz - 1,63 x105 2x105 - 1,0 -

1-8 Hz 20.000 1,63x105/f2 2x105/f2 - 1,0 -

8-25 Hz 20.000 2x104/f 2,5x104/f - 1,0 -

0,025-0,82 kHz 500/f 20/f 25/f - 1,0 -

0,82-2,5 kHz 610 24,4 30,7 - 1,0 -

2,5-65 kHz 610 24,4 30,7 - 0,4f -

65-100 kHz 610 1.600/f 2.000/f - 0,4f -

0,1-1 MHz 610 1,6/f 2/f - 40 -

1-10 MHz 610/f 1,6/f 2/f - 40 -

10-110 MHz 61 0,16 0,2 10 40 100

110-400 MHz 61 0,16 0,2 10 - -

400-2.000 MHz 3f1/2 0,008f1/2 0,01f1/2 f/40 - -

2-300 GHz 137 0,36 0,45 50 - -

Tabelul nr. 2 Valori de declanşare a acţiunii (valori rms în câmp neperturbat)

16
7. Efectele câmpurilor electromagnetice asupra sanatatii populatiei
Efectele câmpurilor de RF cu ţesuturile pot fi atât de natură termică, cât şi netermică.
1. Efectele termiceapar datorită conductibilităţii electrice a majorităţii ţesuturilor
biologice. Câmpurile electrice induse în organism generează curenţi electrici ai căror energie,
prin disipare, determină creşterea temperaturii. Deoarece multe reacţii biochimice sunt puternic
dependente de temperatură, este plauzibil ca modificarea acesteia să ducă la efecte biologice. Se
consideră că atâta timp cât limitele recomandate de ICNIRP nu sunt depăşite, apariţia unor efecte
biologice datorate efectelor termice este improbabilă.
2. Efectele netermice pot apărea ca urmare a mai multor interacţii dintre câmpul electric
şi diferite componente ale ţesuturilor biologice, de exemplu modificări în conformaţia proteinelor
(Bohr, 2000) sau efecte asupra legării unor mediatori de receptori celulari - Ca2+ de exemplu
(Chiabrera et al, 2000), procese care la rândul lor declanşează o cascadă de evenimente intra şi
intercelulare. Studiile celulare (in vitro) sunt cel mai utilizate pentru depistarea mecanismelor de
interacţie deoarece, spre deosebire de studiile pe animale sau studiile epidemiologice, se
realizează în condiţii controlate, rezultatele se obţin în timp scurt şi permit elaborarea unor
modele matematice de studiu. Totuşi, studierea numai a celulelor sau a sistemelor izolate nu
permite observarea nenumăratelor interacţii care au loc în întreg organismul. În prezent, se
consideră că nu sunt date concludente pentru validarea ipotezei oncogenice. Nici ipoteza
genotoxicităţii nu este susţinută deoarece, pe ansamblu, nu s-au observat proliferare sau
transformare celulară, modificarea ratei de mutaţie sau schimburi de cromatide surori în cazul
expunerii la câmpuri de radiofrecvenţă. Într-un singur studiu (Mashevich et al, 2003) s-a raportat
apariţia unei aberaţii cromozomiale, iar în altul (Zhang et al, 2002) s-a observat inducerea de
leziuni ADN prin sinergie cu un agent genotoxic. . Rezultatele privind formarea de micronuclei
sunt variabile şi dificil de interpretat. Deşi a fost studiată o gamă largă de condiţii de expunere şi
de modele biologice, studiile celulare nu au relevat un mecanism bine definit al interacţiei
câmpurilor de radiofrecvenţă cu sistemele vii.Aceste studii, au urmărit ipoteza conform căreia
expunerea la câmpuri cu nivele mici poate să determine, în absenţa încălzirii ţesuturilor,
creşterea riscului de apariţie a cancerului, afectarea capacităţii de reproducere sau a activităţii
cerebrale. Două studii recente (Vijayalaxmi et al, 2001 şi 2003) care au folosit modele bine
stabilite pe animale nu au găsit dovezi în privinţa existenţei efectelor genotoxice sau mutagenice.
Unul dintre acestea a folosit pentru expunere o radiaţie specifică sistemelor de telefonie mobilă.
Un alt studiu (Sykes et al, 2001) a raportat o reducere semnificativă a frecvenţei de recombinare
intracromozomiale după expunerea la radiaţie tip GSM, dar rezultatele variază şi semnificaţia
biologică a acestui efect este neclară. Studii recente care au examinat potenţialul carcinogenic al
radiaţiilor folosite în telefonia mobilă au raportat, în general, lipsa vreunei influenţe asupra
incidenţei tumorale. Un studiu demn de amintit e cel al lui Utteridge et al (2000) al cărui rezultat
nu se coroborează, însă, cu un studiu similar al lui Repacholi (1997) care a găsit că expunerea la

17
radiaţie GSM a cauzat creşterea incidenţei limfomului la şoareci. În studiul lui Utteridge s-a
folosit un număr mai mare de animale, dozimetria a fost mai bună, perioada de ţinere sub
observaţie a animalelor a fost mai mare, iar histiopatologia a fost completă. Fertilitatea
masculină este sensibilă la creşterea temperaturii, iar studiile pe animale au confirmat o
sensibilitate similară în cazul expunerii la radiaţii de RF cu nivele termice. Expunerea cronică la
nivele scăzute, netermice a fost, în general, fără efect. Cele mai multe studii care au investigat
efectele radiaţiei de RF asupra sistemului nervos nu au găsit efecte în exprimarea genelor sau în
privinţa creşterii permeabilităţii barierei hemato-encefalice. În cazul unei expuneri intense este
posibil ca activitatea colinergică la nivelul creierului să fie influenţată (Lai et al, 2000). Aceste
modificări pot determina efecte asupra învăţării spaţiale şi memoriei, dar astfel de rezultate
trebuie confirmate.
In privinţa studiilor epidemiologice se pot spune următoarele:
i) Radiaţia de RF poate duce la efecte termice cu efecte negative numai dacă limitele propuse de
ICNIRP sunt depăşite.
ii) Câmpurile în pulsuri pot avea efecte auditive care însă nu determină efecte pe termen lung
asupra stării de sănătate.
iii) Câmpurile de RF la care este posibil să fie expusă populaţia nu pot cauza cataractă oculară.
iv) Există puţine date epidemiologice despre fertilitatea femeilor expuse la radiaţii, iar rezultatele
sunt incerte (Higier şi Baraska, 1967; Larsen et al, 1991). Probabil câmpurile nu induc avort
spontan la femeile expuse în timpul sarcinii (Larsen et al, 1991; Taskinen et al, 1990) şi nici
creşterea malformaţiilor congenitale (Kallen et al, 1982; Kurppa et al, 1982; Taskinen et al,
1990). Studii făcute în Europa de Est şi în Scandinavia au relevat o creştere marcantă în
prevalenţa simptomelor neurastenice (oboseală, tulburări de somn, ameţeli, dureri de cap etc.) la
oamenii expuşi la câmpuri de RF, dar rezultatele sunt incerte, variind de la ţară la ţară.
Modificările hematologice raportate la muncitorii expuşi sunt nesemnificative şi nu sugerează
existenţa unui efect negativ (Djordjevic et al, 1983). Sintetizând literatura de specialitate reiese
că majoritatea surselor intenţionale nu emit radiaţii electromagnetice neionizante din banda
microunde şi radiofrecvenţă peste limitele maxime admise de legislatia in vigoare.
În ansamblu, studiile epidemiologice nu au găsit date care să susţină convingător ipoteza
conform căreia există un risc crescut de incidenţă a tumorilor cerebrale, a leucemiei sau a altor
cancere în corelaţie cu folosirea telefoanelor mobile. Aceste studii nu se pot pronunţa, însă, în
privinţa riscului folosirii pe termen lung a telefoanelor mobile şi a expunerii zilnice sau
cumulative la nivele înalte de radiaţie sau a apariţiei unor tipuri rare de tumori.
În contextul existenţei acestei incertitudini ştiinţifice privind efectele expunerii la
câmpuri electromagnetice, se recomandă adoptarea principiului de precauţie prin implementarea
unor măsuri administrative, de exemplu, amplasarea antenelor de telefonie mobilă la distanţă de
zonele în care se desfăşoară activităţi cu copii sau persoane bolnave, interzicerea utilizării

18
telefoanelor mobile de către copii cu vârsta mai mică de 16 ani, informarea şi formarea
populaţiei, în speţă urmarirea starii de sanatate, mai ales de către persoanele cu risc de expunere
la surse (utilizatori de perne electrice, procedee fizioterapeutice, etc.) şi nu în ultimul rând
susţinere din partea factorilor de decizie privind dezvoltarea unei logistici adecvate de
monitorizare a câmpurilor şi a efectelor.

19
 BIBLIOGRAFIE

1. Deliu Nuţi, Calotă Violeta - Câmpurile electromagnetice şi efectele acestora asupra stării
de sănătate, I.S.P.B, 2006

2. Goiceanu C., Contributii la studiul influentei campurilor electromagnetice asupra

sistemelor biologice, Univ. Al. I Cuza Iasi, Facultatea de Fizica, martie 2003.

3. HOTĂRÂRE nr. 1136 din 30 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi
sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri
electromagnetice
4. http://www.icnirp.de/what.htm

5. http://www.bioone.org/bioone/7587&volume=162&issue=02&page=0219

6. http://jnci.oxfordjournals.org/cgi/content/full/99/8/655

7. www.who.int/mediacentre/factsheets/fs296/en/index.html

8. http://www.acero.ro/bul8.pdf

9. http://wpcontent.answers.com

10. http://images.google.ro

20