Metode de analiza a cheltuielilor de productie

Analiza cheltuielilor are ca scop identificarea concluziilor privind efectul consumurilor

tehnologice asupra productiei si asupra intreprinderii. Punctul de plecare in analiza cheltuielilor
este bugetul de venituri si cheltuieli. Acest buget reprezinta instrumentul de pilotaj al afacerilor
la nivel de intreprindere.
El se construieste anual, astfel:
1) Se planifica veniturile viitoare, realizand previziuni pentru:
a) Venituri din vanzarea marfurilor
b) Venituri din vanzarea productiei finite
c) Venituri din prestatii catre terti
d) Venituri din subventii
e) Alte venituri (din provizioane, vanzari de active fixe, ajustari de valoare a activelor
intreprinderii).
Planificarea veniturilor nu se supune unei reguli generale si este aferenta vietii fiecarei
intreprinderi. Regula este: se fundamenteaza in functie de tendintele inregistrate in intreprindere
in ultimii 3 ani. Daca intreprinderea este noua, veniturile se evalueaza in functie de media
sectorului (sursele pot fi: statistica nationala/locala, rapoarte stiintifice, studii de piata, analize si
studii proprii). Veniturile se planifica de la detaliu la intreg.
2) Planificarea cheltuielilor se realizeaza in functie de venitul asteptat si sursele de
finantare. In acest sens, se alege tehnica sau tehnologia de productie pe fiecare produs in
parte. Spre exemplu: La nivelul unei ferme, daca efortul la ha este limitat la o valoare de
500 euro, se va planifica o tehnologie pentru acest cost ( planificarea cheltuielilor se face
de la intreg la detaliu/parte). Daca sursa de finantare nu este limitata la o valoare data,
cheltuielile se planifica astfel:
1-se alege tehnologia de productie optima(spre exemplu:cu aratura sau fara aratura, tehnologii
intensive sau extensive)
2-se stabilesc consumurile de factor de stabilizare (cantitativ)
3-se evalueaza costurile pentru fiecare consum, iar in final se evalueaza cheltuielile astfel:
a) cheltuieli directe/indirecte
b) cheltuieli fixe/variabile
 c) cheltuieli ale productiei/din afara productiei
d) cheltuieli materiale/cu forta de munca
e) cheltuieli aferente CA/productiei
f) cheltuieli de exploatare/financiare.

Fiecare intreprindere isi alege modul de prezentare a cheltuielilor in functie de scopul

urmarit.
Spre exemplu: Daca scopul este identificarea impactului cheltuielilor indirecte asupra productiei,
prezentarea se face in ordine, astfel:
1-cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile (samanta, ingrasaminte, pesticide..)
2-cheltuieli cu combustibili, lubrefiani…aferente productiei
3-cheltuieli cu forta de munca directa
4-cheltuieli cu impozitele, taxele pentru forta de munca directa
5-cheltuieli cu arenda
6-cheltuieli cu dobanzi, comisioane, taxe bancare pentru capitalul de lucru
7-suma 1-6 a cheltuielilor directe
8-cheltuieli generale de administrare a intreprinderii
9-cheltuieli cu forta de munca indirecte
10-impozite, taxe pentru forta de munca
11-cheltuieli de desfacere
12-cheltuieli pentru promovare, publicitate, targuri, expozitii
13-cheltuieli de aprovizionare
14-cheluieli de administrare a stocurilor
15-provizioane, pierderi generale, penalitati, amenzi
16-amortizari
17-suma 8-16-cheltuieli indirecte
In agricultura, raportul trebuie sa fie in favoarea cheltuielilor directe cu specificatia ca o
pondere redusa a cheltuielilor indirecte, in special cu amortizarea indica un grad de dotare
tehnica scazut si o eficienta scazuta a activului imobilizat.
Prin experienta, de la un an la altul, fiecare intreprindere isi gaseste raportul optim. Spre
exemplu: In cultura mare, in regiunea N-E, cheltuielile directe, mai putin arenda, raportate la ha,
se situeaza in medie la nivelul de 1900 lei/ha, la care se adauga arenda in medie de 430 lei/ha, iar
cheltuielile indirecte, in medie 250 lei/ha (diferentele de cost intre culturile grau, porumb, floarea
soarelui, rapita, orz, orzoaica, mustar, sunt nesemnificative). In acest sens rezulta importanta
productiilor medii obtinute la ha (productia medie face diferenta intre eficient si ineficient).
Pe baza bugetului de venituri si cheltuieli, decidentul poate identifica in timp real starea
de sanatate a intreprinderii. In acest sens, se planifica urmatoarele elemente:
1-bugetul incasarilor (pe zile, luni, trimestre, semestre, ani)
2-bugetul platilor( pe zile, luni, trimestre, semestre, ani)
3-gestiunea stocurilor (stocul mediu si stocul de risc)
4-trezoreria sau cash-flow-ul (diferenta dintre incasari si plati)
Analiza cheltuielilor din buget utilizeaza urmatoarele metode:
1-analiza structurala a cheluielilor
2-analiza factoriala a cheltuielilor
3-analiza costului unitar
4-analiza costului direct
5-analiza marginala sau a costurilor marginale
6-analiza valorii (tehnica valorii)
7-analiza cu caracter special (analiza abc, analiza costului obiectiv, analiza pragului de
rentabilitate, analiza costului critic.)

1.Analiza structurala a cheltuielilor

Are ca scop identificarea greutatii specifice a fiecarei grupe de cheltuieli in cheltuielile

totale. Greuatea specifica se exprima relativ si orienteaza decidentul in directia importantei
relative a verigilor tehnologice.
Analiza structurala a cheltuielilor are ca punct de plecare clasificarea din bilant,
cheltuielile de exploatare si cheltuielile financiare. Se calculeaza indici de structura:
Ich.exp.=(Ch.exp./CT)X100
Ich.fin.=(Ch.fin./CT)X100
Fiecare grup de cheltuieli se analizeaza in dinamica, respectiv crestere, descrestere fata de
anul anterior. Orice modificare in structura sau in dinamica trebuie explicata.
Ex: Cresterea importantei relative a cheltuielilor financiare poate fi efectul schimbarilor in
structura de finantare a intreprinderii. Daca finantarea este pe credit comercial, cheltuielile
financiare cresc. Daca finantarea este pe credit bancar, cheltuiala financiara scade.
VN=V-CI, unde CI=plata implicita+explicita
MB=V-(1/X*CI), unde paranteza reprezinta plata explicita
VN=venit net
CI=consum intermediary
MB=marja bruta
V=venit