ACORDEONUL

Acordeonul este un instrument muzical manual, constând dintr-un burduf

atașat la două rame de formă dreptunghiulară, pe care sunt montate butoane, sau
la unele tipuri, clape asemănătoare celor de la pian.
O persoană poate cânta la acordeon
trăgând (expandând) și împingând
(comprimând) burduful, făcând ca aerul să
treacă prin conducte metalice, denumite
tubușoare. Acest flux de aer face tubușoarele
să vibreze, fapt care produce sunete. Pentru
fiecare sunet există două lame acordate
identic.

În 1854, Anthony Faas din Pennsylvania brevetează acordeonul. Cel care

cântă la acordeon produce diferitele note apăsând butoanele și clapele.
Tubușoarele și butoanele care controlează notele joase se află, din perspectiva
celui care cântă la acordeon, pe partea stângă a burdufului, iar cele care
controlează notele înalte se află pe partea dreaptă. Principalele două tipuri de
acordeon sunt cele cu acțiune simplă și cele cu acțiune dublă. La acordeoanele
cu acțiune simplă, fiecare buton produce două note, una când se trage burduful
și una când se împinge. În cazul acordeoanelor cu acțiune dublă, fiecare clapă
sau buton produce aceeași notă și la împingere și la tragere. Cel mai cunoscut tip
de acordeon, acordeonul-pian este un acordeon cu acțiune dublă. Acordeonul-
pian are un șir de clape asemănătoare celor întâlnite la pian, în locul butoanelor
de pe partea dreaptă. Un instrument asemănător acordeonului numit Handäoline,
a fost inventat la Berlin în deceniul 3 al secolului XIX. Cyril Demian a brevetat
primul acordeon propriu-zis în anul 1829, la Viena. Primele acordeoane aveau
zece butoane melodice și două butoane pentru bas. Versiuni ulterioare au
adăugat mai multe butoane, permițând muzicienilor să producă o varietate chiar
mai mare de note și sunete. Acordeonul-pian a fost dezvoltat în deceniul 6
al sec.XIX. Concertina este un instrument mic, hexagonal, asemănător
acordeonului. Este produs în versiuni cu acțiune simplă și cu acțiune dublă.
Sir Charles Wheatstone a inventat concertina în 1829. Acesta a fost inspirat de
modul în care funcționează sheng-ul, o veche muzicuță chinezească.

Sistemul mâinii stângi

Fiecare buton de bas deschide subpapele a 2,3 sau 4 lame producând deci
2-4 sunete sub formă de acord. primele două rânduri de butoane sunt duplicabile
la octavă. dispoziția butoanelor de jos în sus sunt din cvintă în cvintă perfectă.
 Notarea sunetelor la acordeon se face pe două portative unite prin acoladă
în cheie de violină pentru mâna dreaptă și în cheie de bas pentru mâna stângă.
Acordeonul are posibilitatea menținerii unui sunet de durată cu aceeași
intensitate, dar poate realiza și cel mai perfect stacatissimo. Se pot realiza pasaje
cromatice și chiar polifonice atât la mâna dreaptă cât și la mâna stângă. Un efect
special e tremolando sau vibrato realizat prin fluturarea palmei mâinii stângi.
Acordeonul este utilizat cu precădere în orchestre de dans asigurând
acompaniamentul ritmico-melodic.

BIBLIOGRAFIE
Gâscă Nicolae - Trata de teoria instrumentelor, Editura Muzicală București 1988