C�inele si magarul

Grigore Alexandrescu

C�inele si magarul

Cu urechea pleostita, cu coada-ntre picioare,

C�inele, trist si jalnic, mergea pe o carare.
Dupa �ndestul umblet, iata ca-l �nt�lneste
Un magar, si-l opreste:
"Unde te duci? �i zise,
Ce rau ti s-a-nt�mplat? Sii, parca te-a plouat,
Asa stai de m�hnit."

- "Dar, sunt nemultumit.

La �mparatul Leu �n slujba m-am aflat:
�nsa purtarea lui,
De e slobod s-o spui,
M-a silit �n sf�rsit sa fug, sa-l parasesc,
Acum cat alt stap�n; bun unde sa-l gasesc?"

- "Numai de-at�t te pl�ngi? magarul �ntreba;

Stap�nul l-ai gasit, �l vezi, de fata sta.
Vino numaidec�t la mine sa te bagi:
Eu �ti fagaduiesc
Nu rau sa te hranesc;
Nimic n-o sa lucrezi, nici grija n-o sa tragi."

"Asculta-ma sa-ti spui: e rau a fi supus

La oricare tiran; dar sluga la magar
E mai umilitor, si �nca mai amar."