Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Inbound2139519870 PDF
Inbound2139519870 PDF
- TELECHIRURGIE
Chirurgul sta in fata unei console, avand controlul asupra
miscarii robotului, insa nu vine in contact direct cu pacientul
– Consecintele unei erori: Acest factor este strans legat nu numai de prezenta umana in
apropierea robotului, dar si de natura misiunii pe care o are de indeplinit acesta din
urma, misiune care de obicei implica un pacient. In sectorul industrial, o greseala
poate insemna cel mult distrugerea unui echipament sau rebutarea unui produs. In
sectorul medical, unde sunt in joc vieti umane, implicatiile unei erori au o importanta
extrema.
– Misiune diferita, functie de pacient: In sectorul industrial, robotul trebuie sa execute o
serie de miscari intr-o ordine pre-definita. Obiectul de lucru, fie ca este el o simpla
teava metalica sau un autoturism complex, este considerat identic (fara abateri de
forma sau dimensiuni) pentru acelasi tip de obiect (teava sau autoturism). Cand se
lucreaza cu pacienti, acest lucru este imposibil deoarece fiecare pacient are
caracteristicile sale distincte. In termeni de securitate, acest lucru necesita o testare
prealabila sau cel putin un rationament in scopul alegerii scenariului adecvat, din
multitudinea de scenarii posibile.
Factorii posibili ce pot conduce la o securitate scazuta a unui echipament medical includ:
un proiect defectuos, functionare proasta a sistemului hard si a softului aferent, o
interpretare gresita a informatiilor, etc. Ca in multe alte aplicatii, imbunatatirea unor
parametri conduce la degradarea altora, iar o crestere globala a securitatii este insotita de o
crestere a costului, complexitatii sistemului sau a ambelor.
Ideea unei securitati totale este eronata. In schimb, diferite strategii de securitate ofera
avantaje diferite (si, bineinteles, dezavantaje). Probabilitatea totala de eroare poate fi
mentinuta intotdeauna la valori foarte scazute. Poate chiar mai important decat
probabilitatea aparitiei unei erori este abilitatea de a detecta ca s-a produs acea eroare, cu
scopul de a preveni riscurile ce ar rezulta de aici, ceea ce ar permite scoaterea din
functiune a robotului. Acest lucru implica deconectarea de la retea a robotului si
indepartarea lui de pacient, continuand operatia manual, de catre un chirurg.
Atunci cand misiunea de indeplinit incepe sa devina din ce in ce mai complexa, creste
necesitatea de hardware si software mai complexe (reactie mai rapida, precizie mai buna,
mai multe grade de libertate). Acest lucru conduce la o crestere exponentiala a probabilitatii
de eroare.
O alta consideratie privind securitatea este, poate surprinzator, marimea robotului. Atat
pacientii, cat si medicii, se simt incomod alaturi de roboti medicali ce pot depasi in inaltime
chirurgul (peste 2 m) si care au o greutate de cateva zeci de kg. Exista o logica in spatele
acestui lucru si anume, un robot mai mare poate exercita mai multa forta decat unul mic,
rezultand o crestere a daunei in caz de esec.
Frecvent, pot fi facute presupuneri referitor la pozitia pacientului si mediul in care robotul
lucreaza, dar exista o serie de factori ce nu pot fi anticipati, cum ar fi trecatorii sau
obstacolele in miscare. In asemenea cazuri, abilitatea pacientului de a opri robotul in orice
moment este de prima importanta, ceea ce necesita butoane proieminente de urgenta,
aflate tot timpul in contact cu pacientul.
Exista mai multe strategii utilizate pentru cresterea securitatii robotilor medicali. Primele
doua ca importanta sunt urmatoarele:
Redundanta: Deoarece probabilitatea ca doua componente ale unui proces sa cada in
acelasi timp este semnificativ mai mica decat probabilitatea caderii uneia dintre ele,
dublarea (sau triplarea) poate fi utilizata ca metoda pentru cresterea securitatii. Aceasta
inseamna utilizarea de elemente multiple hardware sau software, sau pur si simplu
utilizarea de senzori multipli, folosind diferite tehnologii. In cazul unei singure erori,
chirurgul poate fi instiintat si/sau operatia anulata total. Din pacate, aceasta metoda este
insotita de o crestere a costului operatiei.
Desi se investeste mult timp si bani pentru cercetare in acest domeniu, nu se produc in
masa roboti medicali. O problema majora o constituie lipsa unui standard de securitate larg
acceptat, pe de o parte deoarece definitia securitatii depinde mult de aplicatie, iar pe de alta
parte deoarece o specificatie rigida, prea stricta, ar impiedica mersul inainte pe aceasta
directie. In plus, nu exista reguli clare privind responsabilitatea chirurgului sau a
producatorului robotului in caz de accident, impiedicand fabricantul sa aiba o imagine clara
asupra situatiei. Un alt aspect ce se adauga la aceasta problema este ca producatorii
robotilor nu sunt dispusi sa dea toate specificatiile disponibile comitetelor medicale de
securitate.
Se poate spune ca, cu cat un robot este mai sigur, cu atat este mai potrivit sa lucreze in
preajma oamenilor. Deoarece securitatea totala este de neatins, se ridica urmatoarea
intrebare: Cand este robotul medical suficient de sigur? Aceasta depinde mult de aplicatie.
Daca robotul este destinat pentru o operatie obisnuita, abilitatile acestuia trebuie macar sa
le egaleze daca nu le depaseste pe cele ale chirurgului. Daca este vorba de o operatie
pentru salvarea unei vieti, care in alte conditii ar fi imposibila, este plauzibil ca cerintele de
securitate sa fie relaxate, deoarece pacientul oricum ar muri daca operatia nu ar fi efectuata.
Cu toate acestea, acest lucru rezolva doar o parte a problemei. Operatiile pentru salvare de
vieti sunt complexe, rezultand necesitatea unor roboti cu posibilitati sofisticate, care, asa
cum s-a mentionat mai inainte, conduce la o crestere a probabilitatii de eroare.
Se poate spune ca, cu cat un robot este mai sigur, cu atat este mai potrivit sa lucreze in
preajma oamenilor. Deoarece securitatea totala este de neatins, se ridica urmatoarea
intrebare: Cand este robotul medical suficient de sigur? Aceasta depinde mult de aplicatie.
Daca robotul este destinat pentru o operatie obisnuita, abilitatile acestuia trebuie macar sa
le egaleze daca nu le depaseste pe cele ale chirurgului. Daca este vorba de o operatie
pentru salvarea unei vieti, care in alte conditii ar fi imposibila, este plauzibil ca cerintele de
securitate sa fie relaxate, deoarece pacientul oricum ar muri daca operatia nu ar fi efectuata.
Cu toate acestea, acest lucru rezolva doar o parte a problemei. Operatiile pentru salvare de
vieti sunt complexe, rezultand necesitatea unor roboti cu posibilitati sofisticate, care, asa
cum s-a mentionat mai inainte, conduce la o crestere a probabilitatii de eroare.
Complexitatile acestei probleme sunt mult mai profunde, medicul chirurg fiind de asemenea
predispus la erori. Exista destule exemple in care chirurgii au uitat manusi sau foarfeci in
interiorul pacientului, sau cazuri in care au fost efectuate incizii profunde ce nu erau
necesare. Deci, un raspuns la aceasta intrebare poate fi acela ca robotul este suficient de
sigur atunci cand este mai sigur decat chirurgul sau este suficient de sigur atunci cand este
preferata eroarea robotului in schimbul celei a chirurgului.