Lucrare de laborator Nr.

Diagnoza motorului termic

Diagnoza motorului termic se poate face după mai multe aspecte, cum ar fi:
1. Diagnoza după putere - Sunt trei procese prin care se poate face diagnoza
motorului după putere:
- prin determinarea directă a puterii;
-prin suspendarea funcţionării cilindrilor;
-prin metoda accelerării.
Stabilirea directă a puterii efective a motorului se bazează pe măsurarea puterii la
roată Pr cu ajutorul standurilor cu rulouri.
Dependenţa dintre această mărime şi puterea efectiva nominala Pn se face prin
intermediul randamentului transmisiei ηtr şi a unor coeficienti care tin seama de abaterile in
procesul de fabricatie Cf, respectiv, de uzura normala produsa in exploatare Cr, astfel incat:
Pr= Cf ·Cr· ηtr· Pn (1.1)
Diagnosticarea in regim variabil - Determinarea puterii efective a motorului se
poate face cu mai multa exactitate folosind rezistentele intime ale motorului (frecari,
pierderi prin pompaj, antrenarea organelor si instalatiilor auxiliare ale motorului, inertia
pieselor) atunci cand motorul functioneaza in gol. Se deosebesc doua procedee de acest fel
diferentiate intre ele prin regimul de viteza al motorului la care se efectueaza testarea: la
turatie variabila (regim variabil) si la turatie costanta (regim stabilizat).
La primul procedeu exista doua variante: la una dintre ele motorul este incercat la
mersul in gol cu toti cilindrii in functiune iar la cealalta cu un singur cilindru, ceilalti fiind
inactivi. La ambele variante se observa ca tot ce produce motorul accelerat in gol se
consuma pentru invingerea inertiei si acoperirea pierderilor sale interne.

2.Diagnosticarea dupa consumul de combustibil.

Aparatele folosite pentru masurarea consumului de combustibil se
deosebescdupa tipul testarii: de parcurs sau de stand. Exista o sumedenie de solutii
constructive folosite in ambele tipuri de testari: debitmetre cu rotor, cu membrana,
cu jicloare, cu pistonase sau electrice.
Cele mai raspandite debitmetre, atat pentru diagnosticarea pe parcurs, cat
sipentru cea de stand, sunt cele cu pistonase.

3. Diagnosticarea dupa gradul depoluare.

Stabilirea starii tehnice generale a motorului folosind ca parametru de diagnos-
ticare densitatea substantelor poluante din gazele de evacuare prezinta un aspect mai
degraba ecologic, deoarece chiar daca emit gaze cu concentratii ridicate de noxe, un
motor ramane functionabil in continuare.
Determinarea concentratiei unor noxe din gazele de evacuare, cum sunt oxidul de
carbon sau hidrocarburile, are si menirea de a contribui la imbunatatirea performantelor
de consum, stiut fiind ca consumurile specifice de combustibil sunt minime in jurul
concentratiilor minimale ale acestor substante poluante.

1
 Valorile limita ale parametrilor de diagnosticare folositi sunt dictati insa nu
deconsiderente tehnice sau economice, ci de normele de protectie a mediului si ele sunt
stabilite prin conventii internationale care se ajusteaza periodic.
Gazele evacuate de motoarele cu ardere interna contin cantitati importante
deoxid de carbon, hidrocarburi nearse sau oxidate partial, oxizi de azot, fum si produsi ai
plumbului.
Pentru motorul cu aprindere prin scanteie este specifica testarea dupa emisia de
oxid de carbon, noxele de plumb fiind limitate, de regula, prin restrictii cu caracter
international privind intensitatea aditivarii benzinelor cu etil fluid, Pentru motorul diesel
importanta este masurarea gradului de fum, a concentratiilor de oxid de azot si de
hidrocarburi. in unele cazuri, in care se urmareste verificarea perfectiunii arderii ori
diagnosticarea convertorului catalitic, se mai determina si concentratiile de bioxid de
carbon si de oxigen.
a) Masurarea concentratiei oxidului de carbon in gazele de evacuare se face cu
analizoare de natura electrica sau cu raze infrarosii. Analizoarele electrice pot fi cu sau
fara ardere.
b) Metodele folosite in prezent pentru masurarea concentratiilor de
hidrocarburi din gazele de evacuare se bazeaza pe analiza in infrarosu si ionizarea in
flacara.
c) Pentru masurarea concentratiei oxizilor de azot se pot folosi analizoare cu
razeinfrarosii sau cu chemiluminiscenta; in operatiile de diagnosticare sunt preferate
primele, deoarece analizoarele cu chemiluminiscenta, desi foarte sensibile, precise si cu
domeniu larg de masura, au costuri prohibitive.
d) Masurarea concentratiei de CO 2 din gazele de evacuare devine utila atunci
cand se efectueaza teste care privesc determinarea perfectiunii arderii in motor. Pentru
masurarea concentratiei de CO2 in gazele de evacuare se folosesc analizoare cu radiatii
infrarosii in regim nedispersiv, la care filtrele optice sunt umplute cii CO, iar cele doua
camere ale detectorului contin CO2.
e) Determinarea concentratiei oxigenului in gazele de evacuare se
deovedestenecesara atunci cand se urmareste stabilirea starii tehnice a senzorului X din
compunerea convertoarelor catalitice, ca si in cazul determinarii concentratiei de CO 2,
asa cum s-a aratat.
f) Masurarea gradului de fum - Culoarea si nuanta fumului emis de motorul
diesel pot servi drept criterii deapreciere a existentei unor defectiuni care deterioreaza
procesul normal de ardere incilindrii motorului sau mijlocesc patrunderea lubirifiantului
in camera de ardere.
Astfel, fumul de culoare neagra sau cenusiu-neagra este urmarea prezentei in
gazele de evacuare a mari cantitati de carbon nears, generat de arderea incompleta in
zone ale camerei de ardere in care s-au acumulat mari concentratii de combustibili;
fumul de nuanta albastruie este datorat patrunderii uleiului in camera de ardere, iar cel
albicios, care apare deseori la pornirea motoarelor diesel pe timp rece, indica deranjarea
sistemului de racire, care nu permite atingerea temperaturii normale de regim a
motorului, dar se mai poate datora si patrunderii apei in cilindri.
Exista trei procedee principale diferite pentru masurarea densitatii fumului in
gazele de evacuare ale motoarelor diesel, pretabile la diagnosticarea motoarelor: prin
filtrare, absorbtie si reflexie, pe baza carora au fost construite aparate destinatestabilirii
cifrei de fum, numite fumetre.

2
3