4.

PROIECTAREA TROLIULUI DE FORAJ

4.1. Lanţul cinematic de însumare a puterii motoarelor/grupurilorde

acţionare (LCIPGA)si calculul coeficienţilor de însumare side
transmitere a puterii medii a unui motor/grup de acţionare la
arborele 1 al lanţului cinematic
Studiul cinematicii sistemelor de lucru (SL) ale instalaţiei de foraj (IF) înseamnă
studiul transmiterii mişcării de la motoare la antoarele IF. Transmiterea mişcării în
cadrul unui SL se face cu ajutorul lanţului cinematic (LC), care conţine transmisii
mecanice (tm). Reprezentarea grafică a LC, folosind diferitele simboluri convenţionale
pentru elementele componente se numeşte schema cinematică (Sch.C) a LC, respectiv
Sch.C arată modul cum se realizează legătura funcţională între motoarele de acţionare şi
maşinile antoare ale IF, respectiv organele de lucru (OL) ale acestora, adică modul în
care este dirijat fluxul energetic la aceste OL. Deci, LC al unui SL realizează legătura
funcţională, cinematică şi energetică, în general, între motor/motoare sau grup/grupuri
de acţionare (GA) şi antor (An), respectiv OL.
Deci, LC al unui SL realizează legătura funcţională, cinematică şi energetică, în
general, între motor/motoare sau grup/ grupuri de acţionare (GA) şi antor (An),
respectiv OL.
În cadrul instalaţiei F320-3DH există 3 grupuri de acţionare (GA) de tipul
diesel-hidraulic (DH), fiecare fiind alcatuit din câte un grup de foraj GF820, reprezentat
de un motor diesel cu supraalimentare înaltă de tipul MBM 820, şi un convertizor
hidraulic de cupru, de tipul CHC-750-2.

75
 Cuplajul C12 este un cuplaj cu discuri (CD2-750) și este un cuplaj operaţional
pentru transmiterea energiei de la motoarele/grupurile de acţionare la celelalte sisteme
ale instalaţiei de foraj.
Ambreiajul cu burduf ventilat de pe arborele (-1), AVB 600-250, este un cuplaj
operaţional pentru sistemul de circulaţie acesta executa operaţia de cuplare/decuplare a
pompei de noroi 2PN-1258.
O parte din energia de la motoarele/grupurile de acţionare o utilizează si
compresorul cu doi cilindri 2C 10, care poate fi pus în funcţiune cu ajutorul cuplajului
cu burduf CB 600x125.
𝐺𝑀𝐶 = 𝑚𝑀𝐶 ∙ g = 10,885 t ∙ 9,81 m/s2 = 106,78 kN.
Distanta dintre axul macaralei si axul carligului: (tabelul 6.10)
LMC = 1450 mm = 1,450 m.
Coeficientul de însumare a puterii celor trei GA este dat de expresia:
c( 2P)  1   r tl (4.1.1)

c(3P)  1   r ( 1) tl ( 1)   r ( 2) tl ( 2)  r ( 1) tl ( 1) . (4.1.2)
unde  r (2 ) şi  r (1) reprezintă randamentul rulmenţilor pe care se montează arborele
(-2), respectiv (-1), adică randamentul arborelui (-2), respectiv (-1) montat pe rulmenţi,
iar  tl (1) şi  tl (2) - randamenul transmisiei cu lanţ (-2), 26-58, dintre arborii (-2) şi (-1),
şi, respectiv, transmisiei (-1), 58-26, dintre arborii (-1) si (1). Considerând ca sunt
adevărate egalităţile:
Folosind valorile randamentelor recomandate în [1], tab.3.1. și anume:
 r ( 2)   r ( 1)   r  0,985;
 tl ( 2)   tl ( 1)   tl  0,97.
atunci formula (4.1.1) devine:
c(3P)  1   r tl   2 r  2 tl (4.1.3)
Se obțin valorile:
(1)
cP  1;
( 2)
cP  1  0,985  0,98  1,965;
( 3)
cP  1  0,985  0,97  0,985 2  0,97 2  2,868 .
Coeficientul de transmitere a puterii medii a unui GA se determină utilizând
expresia:
c( NP )
c (N )
tP  (4.1.4)
N
unde N este numărul de motoare.
Astfel rezultă:

76
 ( 2)
cP 1,965
ctP(1)  1; ctP( 2)    0,983;
2 2
( 3)
cP 2,868
c ( 3)
tP    0,965
3 3

4.2. Reprezentarea lanţului cinematic al sistemului de manevră şi

determinarea numarului de trepte de viteză

Schema cinematică a sistemului de manevră al instalaţiei de foraj F320-3DH

este prezentată în figura următoare:

Fig . 4.2.1 Schema cinematică a sistemului de manevră a instalației de foraj:

77
PN ‒ pompă de noroi; GF (D) ‒ grup de foraj (motor diesel); CB ‒ cuplaj cu burduf; CHC ‒ convertizor
hidraulic de cuplu; it.j – raportul de transmitere total al SM pentru treapta j de viteză; Cg.i ‒ cuplaje cu
caneluri; 2C10 ‒ compresor de tipul 2C10; zg.l - notarea dinților roților de la transmisiile cu lanț; FI (CB)
‒ frână inertială; AVB ‒ ambreiaj ventilat cu burduf; FB ‒ frâna cu bandă; FH ‒ frână hidraulică; CSU ‒
cuplaj cu sens unic; LC ‒ limitator de cursă a macaralei; CV(AM + AR + ATL + AM s) ‒ cutia de viteză
(acționarea sistem de manevră + acționarea sistem de rotație + acționarea transmisiei liniare + acționarea
mosorului); g – numărul de ordine al grupei de transmitere ; l – numărul de ordine al transmisiei din
grupa de transmitere ; j – numărul de ordine al treptei de viteză

Numărul de trepte de viteză pentru sistemul de manevră se calculează cu relaţia:

NSM ≡ Na.TM = 1 x 1 x 1 x[2] x 2= 4 (4.2.1.)
Diametrul de divizarea al roților de lanț se determină cu expresia:
pg
D (dgi ).l . = (4.2.2)

sin
z g(i.)l
iar raportul de transmitere al unei transmisii cu lanț cu formula:
g
( 2)
Ddg .l
ig.l = = (l ) (4.2.3)
 g 1 Ddg.l
unde NSM este numărul de transmisii la sistemul de manevră; Dd – diametrul de divizare
al transmisiei; g – numărul de ordine al grupei de transmitere; l – numărul de ordine al
transmisiei din grupa de transmitere;
În tabelul următor sunt centralizate toate datele necesare calcului raportului de
transmitere total al SM pentru toate treptele de viteză .
Tabelul 4.1.1. Parametrii transmisiilor cu lanţuri din cadrul LC al SM
t.l. (g.l.) 1.1. 2.1. 2.3. 3.1. 3.2.
Pg , in(mm) 41/2(114,3) 41/2(114,3) 5(127) 5(127) 5(127)
zg.l(1) 28 34 30 25 30
zg.l(2). 41 61 27 54 23
Ddg.l.(1) 109,986 117,657 121,498 136,743 115,743
Ddg.l.(2) 149,494 394,660 102,876 227,533 98,568
ig.l. 0,735 0,298126 1,181 0,600 1,174
Tip cuplaj -LM LM AVB1250x300 LM AVB1200x300

4.3. Tipurile de transmisii mecanice utilizate în cadrul lanţului

cinematic al TF şi parametrii acestora
În cazul instalaţiilor de foraj sunt utilizate un mare număr de transmisii prin care
se realizează transmiterea mişcării şi a fluxului energetic de la motoarele de acţionare
ale instalaţiei până la troliu , pompe de foraj , masa rotativă şi alţi consumatori auxiliari
(pompe, elemente de mecanizare , componente ale instalaţiei de forţă şi lumina etc.).
Transmisiile utilizate la instalaţiile de foraj sunt foarte diverse şi anume:
mecanice, dinamice, hidrostatice, electrice şi pneumatice .

78
 Transmisiile prin lanţ cunosc o largă utilizare la instalaţiile de foraj şi de
intervenţie. Transmisia prin lanţ transmite mişcare prin rotaţie şi momentul de torsiune
de la arborele conducător la arborele condus, prin intermediul lanţului articulat.
Lanţul de transmisie cu role şi zale scurte se compune dintr-o serie de zale
interioare şi zale exterioare cu bolţuri, asamblate alternat în aşa fel încât bolţurile sunt
articulate interiorul bucşelor, iar rolele se pot roti liber pe bucşe .

Fig. 4.3.1. Elementele componente ale unui lanț cu role și zale scurte, înainte de montajul celor două zale:
a ‒ za interioară (1 ‒ eclise; 2 ‒ bucșe; 3 ‒ role;) b ‒ za exterioară ( 4 ‒ bolțuri; 5 ‒ eclise).

4.4. Tipurile de cuplaje folosite în cadrul sistemului de manevră

Cuplajul este dispozitivul mecanic, hidraulic sau electromagnetic, care
solidarizează o roată a transmisiei mecanice de arborele respectiv fără să modifice
mărimile de lucru/ funcţionale ale tm (ω şi M).
În fig. 4.4.1, se arată simbolul grafic al unui cuplaj (a) şi montajul roţii (tm) care
se cuplează cu arborele respectiv (b), în situaţia în care roata este cea condusă a
transmisiei mecanice (cu lanţ). Din fig. 4.4.1.b, se constată că semicuplajul conducător
(1c) este solidarizat de arbore, cuplarea cuplajului însemnând, de fapt, solidarizarea roţii
de arbore şi, ca urmare, antrenarea arborelui de către roată. Dacă roata respectivă ar fi
cea conducătoare a transmisiei, atunci, prin acţiunea de cuplare a cuplajului, roata este
antrenată în mişcare de rotaţie de către arbore.
Într-o grupă de transmitere utilă (GTU) există atâtea cuplaje mecanice câte
transmisii mecanice există în acea grupă.

Fig. 4.4.1 Simbolul grafic al unui cuplaj mecanic (a) şi montajul (pe rulmenţi) al roţii care se cuplează cu
arborele respectiv: 1c – semicuplaj conducător; 2c – semicuplaj condus

În cadrul lanţurilor cinematice ale sistemului de lucru din componenţa IF, se

folosesc următoarele tipuri de cuplaje mecanice:

79
 ‒ cuplaje cu caneluri (CCn) sau dinţate care se utilizează la transmisia
intermediară(TI)/ transmisia centrală(TC) a IF, la cutiile de viteză (CV) şi
pentru cuplarea frânei auxiliare (hidraulice sau electromagnetice);
‒ cuplaje cu fricţiune (CFr), care pot fi cu burduf (CB) sau cu discuri (CD).
Cuplajele cu fricţiune (CFr) se mai numesc şi ambreiaje (A), având posibilitatea
cuplării şi decuplării lor în timpul transmiterii mişcării, existând următoarele tipuri:
‒ ambreiaje/ cuplaje cu burduf (AB/CB);
‒ ambreiaje ventilate cu burduf (AVB);

80
 ‒ ambreiaje/ cuplaje cu discuri (AD/CD).
Spre deosebire de ambreiaje, cuplajele cu caneluri (CCn) realizează cuplarea şi decuplarea doar în repaus.

81
 4.5. Modul de obţinere a treptelor de viteză şi determinarea
rapoartelor de transmitere totale
Treptele de viteză la rborele caracteristic al SL se obțin prin cuplarea anumitor
cuplaje, astfel încât se formează un traseu al fluxului energetic.
Linia de cuplare este succesiunea cuplajelor închise utilizate pentru obținerea
unei trepte de viteză. Ea arată traseul fluxului energetic al treptei respective de viteză.
Modul de obținere a treptelor de viteză (MOTV) reprezintă succesiunea liniilor
de cuplare cu ajutorul careia se obțin treptele de viteză necesare la arborele caracteristic
al SL. Propoziţia logică a lanţului cinematic al sistemului de manevră al instalaţiei de
foraj F320-3DH este următoarea:
MOTV se determină plecând de la propoziţia logică asociată:
C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ (C3.1 V C3.2 ) Ʌ (C4.1 V C4.2 ). (4.5.1)
Se descompune această propoziţie logică, determinând identitatea logică:
C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ (C3.1 V C3.2 ) Ʌ (C4.1 V C4.2 ) =
= [(C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.1) V (C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.2 )] Ʌ (C4.1 V C4.2 ) =
= (C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.1 ɅC4.1) V (C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.2 Ʌ C4.1) V
(C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.1 ɅC4.2 ) V (C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.2 Ʌ C4.2). (4.5.2)
C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ (C3.1 V C3.2 ) Ʌ (C4.1 V C4.2 ) =
= [(C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.1) V (C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.2 )] Ʌ (C4.1 V C4.2 ) =
= (C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.1 ɅC4.1 ) V (C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.1 Ʌ C4.2) V
(C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.2 Ʌ C4.1) V (C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.2 Ʌ C4.2). (4.5.3)
Prin descompunerea parantezelor rotunde se pun în evidenţă modurile de obţinere
a treptelor de viteză, precizând liniile de cuplare şi treptele de viteză corespunzătoare:
(MOTV 1)
(1) C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.1 ɅC4.1 (I);
(2) C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.2 Ʌ C4.1 (II); (4.5.4)
(3) C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.1 ɅC4.2 (III);
(4) C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.2 Ʌ C4.2 (IV);
(MOTV 2)
(1) C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.1 ɅC4.1 (I);
(2) C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.1 Ʌ C4.2 (II); (4.5.5)
(3) C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.2 Ʌ C4.1 (III);
(4) C1.1 Ʌ C1.2 Ʌ C3.2 Ʌ C4.2 (IV);
unde: (1) reprezintă linie de cuplare; (I) ‒ treaptă de viteză.
Diferenţa dintre cele două MOTV constă în succesiunea liniilor (2) şi (3), care
este diferită într-un caz faţă de celălalt, ceea ce antrenează o serie de consecinţe în ceea
ce priveşte utilizarea cuplajelor, timpul (auxiliar) necesar pentru schimbarea treptelor de
viteză, dimensionarea cuplajelor şi, de asemenea, dimensinarea arborilor.
Celor două MOTV, determinate pentru SM, le corespund următoarelor relaţii
dintre rapoartele de transmitere totale ale treptelor de viteză it.j, j=I, II, III, IV, şi
rapoartele de transmitere parţiale ig.l:

82
 it.I = i1.1 ∙ i2.2∙ i3.1;
it.II = i1.1 ∙ i2.3∙ i3.1; (4.5.6)
it.III = i1.1 ∙ i2.2∙ i3.2;
it.IV = i1.1 ∙ i2.3∙ i3.2,
pentru MOTV 1, şi
it.I = i1.1 ∙ i2.2∙ i3.1;
it.II = i1.1 ∙ i2.2∙ i3.2; (4.5.7)
it.III = i1.1 ∙ i2.3∙ i3.1;
it.IV = i1.1 ∙ i2.3∙ i3.2,
pentru MOTV 2.
Rezultă pentru MOTV 1:
it.I = 0,683693∙0,557922∙0,463921= 0,176961;
it.II = 0,683693∙ 0,912032∙ 0,463921= 0,289277;
it.III = 0,683693∙0,557922∙ 1,110635 = 0,423648;
it.IV = 0,683693∙ 0,912032∙ 1,110635= 0,692536;
şi pentru MOTV 2:
it.I = 0,683693∙0,557922∙1,110635 = 0,423648;
it.II = 0,683693∙ 0,557922∙ 0,463921= 0,176961;
it.III = 0,683693∙0,912032∙ 1,110635 = 0,692536;
it.IV = 0,683693∙ 0,912032∙ 0,463921 = 0,289277.
Deoarece trebuie satisfăcute inegalitățile succesive:
it.I < it.II < it.III < it.IV,
MOTV materializat al SM este următorul:
it.I = i1.1 ∙ i2.2∙ i3.1;
it.II = i1.1 ∙ i2.3∙ i3.1;
it.III = i1.1 ∙ i2.2∙ i3.2;
it.IV = i1.1 ∙ i2.3∙ i3.2.

4.6. Determinarea parametriilor dimensionali ai tobei de manevră

(TM)
Tobele de manevră se fac în construcţie turnată, sudată sau combinată. Tamburii de
frână ai tobei de manevră se fac în construcţie separată, demontabili din oţel Mn Si. Toba
troliului de foraj este prezentată schematizat în figura 4.8
Troliul TF44 ehipează instalaţia de foraj si de intervenţie (IFI) de tipul F320-
3DH, pentru care se cunosc: z = 5; FM = 404,755 kN; Cablu Seal 6 x 19-44-1370-S/Z,
cu dC = 38 mm, d2 = 3,60 mm, An = 819,816 mm2; EC = 1,5·105 MPa şi Sr.m = 879,01
kN.
Se determină diametrul TM, ştiind că :
DTM 𝜖 [20; 24]·dC (4.6.1)

83
 Astfel, se alege:
DTM = 20·dC . (4.6.2)
Rezultă că :
DTM = 20 mm·44 mm = 880 mm.
Se admite:
DTM = 880 mm.

Fig. 4.6.1Tobă de manevră confecționată din elemente laminate (1, 3, 4, 5, 6) și forjate (2) asamblate prin
sudură: 1 – virolă; 2 – butuc; 3 – flanșă (perete lateral al tobei); 4 – inel de rigidizare a virolei; 5 – inel de fixare
a butucului; 6 – nervură.
Deoarece la înfăşurarea cablului pe TM acesta este solicitat la tracţiune şi la
încovoiere, iar sarcina de rupere a cablului înfăşurat (Sr.î) este diminuată faţă de sarcina
de rupere la tracţiune (Sr.t), diametrul TM trebuie să îndeplinească urmatoarea condiţie:
EC  d 2  An
DTM  (4.6.3)
S r .i
 FM
c
unde EC este modulul de elasticitate al cablului; d2  diametrul firelor din stratul exterior
a toroanelor; An  aria netă a secţiunii cablului; c  coeficient de siguranţă faţă de
sarcina de rupere a cablului înfăşurat, pentru care se acceptă valoarea 1,05.
Dar:
Sr .i  0,92;0,95 Sr .m (4.6.4)

84
 Rezultă că :

S r .i  0,92;0,95 879,01 kN  808,689; 835,059 kN

Folosind datele de mai sus, se obţine:
kN
1,5  10 2  3,60 mm  819,816 mm 2
808,689; 835,059kN  404,755 kN  1211,468; 1133,562 mm
2
DTM  mm

1,05
Se constată că alegerea făcută pentru măsura diametrului TM este corectă.
Astfel, pentru cablul Seale 6 x 19 x 44, cu diametrul de 44 mm, se proiectează
un manşon spiralel de 38 mm, format din 4 segmente cilindrice: 2 segmente cu canale
paralele cu circumferinţă, cu unghiul la centru de 135º, şi 2 segmente cu canale înclinate
faţă de circumferinţă, fiecare cu unghiul la centru de 45º, intercalate între segmentele
anterioare. Aceste segmente se confecţionează din oţel S135, conform SR EN 10025-
2/2004, şi se montează pe suprafaţa tobei prin electronituire.
Mărimile dimensionale ale manşonului spiralel sunt:
‒ diametrul de fund al manșonului (Df.M), care este de fapt, diametrul TM, Df.M
≡ DTM;
‒ diametrul interior al manşonului (Di.M);
‒ diametrul exterior al manşonului (De.M);
‒ raza canalului pentru cablu (Rc);
‒ pasul canalelor (p).
În funcţie de rapoartele caracteristice, se determină mărimile dimensionale
ale manşonului spiralel:

 DTM
 Di.M 
 ki . M
 D
 De.M  TM
 ke. M
 dc
 Rc  (4.6.5.)
 2  k Rc
 d
p  c
 kp
 D
kdc  TM
 dc
Considerând pentru aceste rapoarte valorile :
ki.M=1,025;
ke.M=0,98;
kRc=0,946;
kp=0,979;
se obţine:

85
  1200
 Di.M  1,025  1170,731.mm

 1200
 De.M  0,98  1224,489.mm

 44
 Rc   23,256.mm
 2  0,946
 44
p   44,944.mm
 0,979
 1200
k dc   27,27 mm
 44
Se adoptă măsurile:
Df.M = DTM =1200 mm;
Di.M = 1170 mm;
De.M = 1225 mm;
Rc = 24 mm;
p = 45 mm.
Grosimea peretelui TM ( a tobei propriu-zise/virolei şi a manşonului spiralel) se
apreciază astfel:
  0,03  0,07  DTM  6 10  mm (4.6.6)
în care [DTM] = [δ] = mm.
Rezulă că:
  0,03  0,07 1200.mm  6  10  mm  36  84  6  10  mm
Se adoptă :
  54.mm  6.mm  60.mm.
Dacă δM este grosimea manşonului,

 M   D f .M  Di.M 
1
(4.6.7)
2
atunci grosimea tobei propriu-zise/virolei este :
TM     M (4.6.8)
Cu ajutorul acestor relaţii se obţine:

 1200  1170  15.mm

1
δM 
2
δ TM  60.mm  15.mm  45.mm
În continuare vom determina măsurile diametrului de înfăşurare a cablului în
fiecare val. Se consideră un val mort, cu diametrul fibrei mediane D0 exprimat de
relaţia:
D0  DTM  d C (4.6.9)

86
 𝐷0 = 1200 𝑚𝑚 + 44 𝑚𝑚 = 1244 𝑚𝑚.
Se adoptă:
v = 3,
în care s-a notat cu v – numărul de valuri active.
Se consideră o aşezare intermediară a spirelor în două valuri succesive, conform
figurii 4.5.1.

Fig.4.5.2. Modurile de așezare a spirelor de cablu în două valuri succesive: așezare suprapusă (a); așezare
în triunghi echilateral (b); așezare intermediară (c); d C – diametrul cablului; a – distanța dintre fibrele
mediane a două valuri.
Atunci a se determină cu expresia:
a    dC (4.6.10)
unde α este coeficientul de distanţă a două valuri succesive, pentru care se acceptă
valoarea α = 0,93.
Se obţine:
a  0,93  44  40,92.mm.
Se calculează diametrele valurilor active cu formulele :
D1  D0  2  a  DTM  d C  2  a

D2  D1  2  a (4.6.11)
D  D  2  a
 3 2

Rezultă:
D1  1244  2  40,92  1325,84.mm

D2  1325,84  2  40,92  1407,68.mm
D  1407,68  2  40,92  1489,52mm
 3
Se determină diametrul mediu cu relaţia :
Dn  DTM  d C  v  1  a (4.6.12)
Rezultă că:
𝐷𝑛 = 1200 𝑚𝑚 + 44 𝑚𝑚 + (3 + 1) ∙ 40,92 𝑚𝑚 = 1407,68 𝑚𝑚
𝐷𝑛 = 𝐷2 = 1407,68 𝑚𝑚
În continuare vom determina numărul de spire din fiecare val.

87
 Deoarece, conform [1],
𝑒0.1 ≥ [10, 15 (20)]

Se adoptă:
e0.1  19

unde 𝑒0.1 reprezintă numărul de spire inactive din primul val.

Se calculează lungimea de cablu activ care se-nfaşoară pe TM cu expresia:
LCA.TM  2  z  l p  0,5 (4.6.13)
unde [lp] = [lCA.TM] = m.
L CA.TM  2  5  27m  0,5  275m
Se determină numărul de spire din valul al doilea din condiţia:
LCA.TM    e0.1  1  D1
e  e2  (4.6.14)
  Dn  v
275m  π  19  1  1325,84  10 3 m
e  e2   81,02
π  1407,68  10 3 m  3
Se alege pentru e2 o valoare întreagă mai mare decât cea rezultată din calcul
cu 2  3 spire. Ca urmare, se alege:
e  e2  84 spire
Atunci numărul de spire din valul 1, calculat cu relaţia:
e1  e2  1 (4.6.15)
Rezultă că:
e1  84  1  83 spire
În primul val activ există un număr de spire active obţinut din egalitatea:
e11  e1  e01 (4.6.16)
Rezultă că:
e11  83  19  64 spire
Numărul de spire care se înfaşoară în ultimul val (al treilea) se calculează cu
formula:
LCA.TM    D1  e11  D2  e2 
e3  (4.6.17)
  D3
275m  π  1325,84  10 3 m  64  1407,68  10 3 m  84
e3   77,58
π  1489,52  10 3 m
Se observă că este satisfăcută condiţia:
e3  77,58  e2  84

88
 Lungimea activă a TM se determină folosind relaţia următoare:
LTM  e1  p  0,5  d C (4.6.18)
Rezultă că:
𝐿𝑇𝑀 = 83 𝑚𝑚 ∙ 45 + 0,5 ∙ 44 𝑚𝑚 = 3757 𝑚𝑚.

4.7. Concluzii
În acest capitol al proiectului s-a urmarit calculul unei instalatii de foraj,
specificarea tuturor componentelor și parametrilor acestora, a grupurilor de acționare.
Se poate menționa ca scopul s-a atins, și totodata se mai poate menționa că în urma
acestui proiect s-au obținut deprinderi de lucru cu standardele naționale și internaționale
din domeniul petrolier. Deși se pot constata unele abateri de la datele din rezultatele
obținute la sondele reale, aceste abateri sunt acceptabile și se pot usor explica, în aceasta
lucrare s-a facut calcul teoretic, utilizind niște coeficienți general stabiliți, totodata s-a
mai luat în considerare posibilitatea de a elimina pericolul de accidente.

5. Concluzii

Acest proiect a avut drept scop proiectarea şi exploatarea raţională a troliului de

foraj (TF) al sistemului de manevra (SM) al unei instalaţii de foraj (IF), în cazul nostru
instalaţia de foraj F320 – 3DH.
Programul din care face parte acestă temă a proiectului este: „Proiectarea și
exploatarea troliului de foraj (TF) al unei instalații de foraj (IF)”, şi este destinată
studenţilor din anul III UPS în vedere:
 însuşirii cunoştinţelor predate la disciplina CCUPS1;
 deprinderea activităţilor de proiectare şi proiectare şi de exploatare a utilajului
petrolier de schela prin aplicarea cunoştinţelor de la disciplinele de specialitate.
Obiectivele urmărite prin rezolvarea temei propuse consta în îmbunătăţirea
construcţiei şi funcţionării TF şi SM prin:
 reducrea complexităţi mecanice a SM;
 optimizarea funcţionării SM;
 exploatarea raţională a SM.
Ca indicaţii economice ce se pretează acestei IF se amintesc următoarele:
 folosirea eficienţă a puterii a IF;
 reducerea consumului de metal al elementelor TF şi, ca urmare, obţinerea unei
greutăţi specifice (raportate la unitatea de putere) minime;
 creşterea fiabilităţi componentelor TF şi, deci, reducerea la minimum a timpului
neproductiv al IF rezultat din defecţiuni.

89
90
91