De Nimfe, Fauni Si Silvani, De-a lungul celor trei alei De plopi, De tei, Si de castani, Pe bancile vopsite-n verde Si pe nisipul galben sters, Multicolorele covoare de frunze vestede s-astern In ritmul vintului de toamna, Ca-n ritmul unui ultim vers - Un vers cu care se sfirseste un cint Dintr-un Poem etern.
Octombre -curtizana pala, cu obraji fardati
Si buze supte - Octombre -amanta celor care pornesc Sa nu se mai intoarca - Octombre-a poposit in parcul cu-alei cotite Si-ntrerupte De visatoarele bazinuri, Pe-albastrul carora -o barca- O frunza vesteda si-asteapta intirziatele surori... O!...Nentrerupta disonanta de schingiuiri Ce-ti da fiori !... O!...Nesfirsitele regrete abia soptite !... Cine trece Prin parcul presarat cu statui, De-a lungul celor trei alei, Se-nduioseaza ca de plinsul idolatrelor femei !...
Si-n parcul unde alta data veneau Boemii sa-si astepte
Necredincioasele Boeme - Acelasi parc ce-ti pare si astazi O fila rupta din romanul nemuritorului Murger - Isi pleaca bratele uscate Precum prin albele spitale Isi pleaca bratele bolnavii ce pling - Si nu stiu pentru ce...