Dincolo de Bine si de Rau Prolog la 0 filozofie a viitorului Friedrich NietzscheFriedrich Nietzsche s-a nascut la 15 octombrie 1844 la Récken, in Germania, Dupa. moarte; tatdlui su, in 1849, se muti impreund cu intreaga familie Ia Naumburg. Absolva in septembrie 1864 liceul Pforta si, dupa un semestru la Universitatea din Bonn, se inscrie la Universitatea din Leipzig. Din aceastd perioada dateazi prietenia sa cu Erwin Rohde, precum si primul contact personal cu Richard Wagner si cu opera Jui Arthur. Schopenhauer. In 1869 este chemat ca profesor extraordinar de filologie clasicd la Universitatea din Basel, fiind titularizat in anul urmitor. in 1876 particip la primul festival de la Bayreuth. Dupa doi ani insd se desparte de Richard Wagner si, in 1879, renun{& la catedra de la universitate. in ianuarie 1889 isi pierde ratiunea, prabugindu-se, inconstient, pe o strada din Torino. A murit la 25 august 1900, la Weimar. Opera: Die Geburt der Tragédie (Nasterea tragedici), 1871; Menschliches Allzumenschliches (Omenese prea omenesc), 1815, 1880; Der Wanderer und sein Schatten (Drumetul si umbra sa), 1880; Morgenréte (Aurora), 1881; Die fréhliche Wissenschaft (Stiinta voioasd), 1882; Also sprach Zarathustra (Asa griit-a Zarathustra), 1883,1885; Jenseits von Gut und Bése (incolo de Bine si de Rau), 1886; Genealogie de Moral (Genealogia moralei), 1887; Gétzendimmerung (Amurgul idolilor), 1889; Ecce Homo, 1908.‘Trapucere pp FRANCISC GRUNBERG Textul original se reproduce dupé: Friedrich Nietzsche, Siimtliche Werke Kritische Studienausgabe hrsg. von Giorgio Colli und Mazzino Montinari Copyright © Walter de Gruyter & Co., Berlin, New York Copyright © 1998 Editura Teora Toate drepturile asupra editiei in limba romand apartin Editurii Teora, Reproducerea integral sau partial a textului din aceasta carte este posibila numai cu acordul prealabil scris al Editurii Teora, UNIVERSITAS este un imprint al Editurii Teora, Distributie: Bucuresti: B-dul Al. I. Cuza nr. 39; tel /fax: 222.45.33 Bac: Cle Mie. 5 a 0418 126 ToC rin pnt Sef de redactie: Gelu Diaconu Coperta: Gheorghe Popescu NOT: 2074 UMA Dincolo de Bine si de Rau ISBN: 973-601-601-3 Printed in RomaniaCUPRINS DINCOLO DE BINE SI DE RAL PROLOG LA O FILOZOFIE A VITTORULULasassusnnuniiaiii ninsnsssasiel, (CUPRINS a suttiiiiiaiiiianaannnnaaiinunnuiniiiiiiiiis asd PREFATA, 5 DESPRE PREJUDECATILE FILOZOFILOR. 6 PARTEA A DOUA: SPIRITUL LIBER. 16 PARTEA A TREIA: FENOMENUL RELIGIOS. PARTEA A PATRA: AFORISME SI INTERLUDI PARTEA A CINCEA: CONTRIBUTIE LA ISTORIA NATURALA A MORALEL passin PARTEA A SASEA: NOL SAVANTIL PARTEA A SAPTEA: VIRTUTILE NOASTRE. PARTEA A OPTA: POPOARE SI PATRIL POSTLUDIU, DIN 'NALTE PISCURLPrefatai Presupunand cd Adevarul ¢ o femeie, nui oare intemeiat& banuiala c& tofi filozofii, in masura in care au fost dogmatici, s-au priceput prea pufin la femei? Ca gravitatea inspaimantatoare si insistenfa neindeminaticd pe care au manifestat-o pind acum in urmirirea Adevarului au fost mijloace stingace si necuviincioase pentru a cuceti o femeie? Cert este ci Adevarul nu s-a lsat cucerit: - si toate sistemele dogmatice se prezinti azi dezolate si descurajate, dacd se mai poate spune ci sunt ini prezentabile! Caci exista zeflemisti care afirma c& ele s-au prabusit, c& toate aceste sisteme zac la Amant, mai mult, e@ sunt pe punctul de a-si da ultima lor suflare, Dar, vorbind serios, exist motive temeinice pentru speranta cd toate tipurile de dogmatism filozofic, oricét s-ar fi pretins ele de solemne, definitive si absolute, au fost doar un fel de copilarii distinse si stingdcii de incepator. $i poate c nu sunt prea departe timpurile cind se va intelege din ce in ce mai bine c& piatra unghiulard a atat de sublimelor si absolutelor edifici filozofice pe care filozofii dogmatici le-au inalfat pand in prezent au fost in fond doar céteva superstfii populare ce isi au obargia in timpuri imemoriale; de pilda superstitia sufletului care nua incetat nici pana astazi, in chip de ctedinta in subiect si in Eu, s& iste tot felul de dezordini; ori poate cite-un joc de cuvinte, cite © capcané gramaticald sau vreo generalizare indrizneati a unor fapte deoscbit de intime, deosebit de personale, foarte omenesti, mult-prea omenesti. Sa sperim ci filozofia dogmatica a fost doar o figaduiala peste milenii, precum a fost in timpurile mai indepartate astrologia, in serviciul cdreia se pare cd s-a depus mai multi munca, bani, perspicacitate si rabdare decét pentru oricare alta stiinfi autenticd: - ei si pretentiilor ei .Suprapimantene" fi datorim marele stil monumental din Asia si Bgipt. Se pare c&, pentru asi imprima etemnele lor exigente in inima omenirii, toate lucrurile mari trebuie s& se infitigeze mai inti in chip de masti monstruoase si inspaimantitoare: o asemenea masca a fost filozofia dogmatic’, de exemplu, sub forma invatiturii Vedanta din Asia sau sub cea a platonismului in Buropa. Sa nu ne artim nerecunoscatori fafa de a, chiar daca va trebui si marturisim c& cea mai tea, cea mai tenace gi cea mai primejdioasa dintre toate erorile a fost aceea a unui dogmatic, si anume, ndscocirea lui Platon despre spiritul pur si despre Binele in sine. Ins de acum inainte, cdnd aceasti eroare © depisité si Europa poate respira usurati dupa acest cosmar sau cel putin se poate bucura... de un somn mai Dineficator, noi, cei care avem indatorirea de a veghea, noi suntem mostenitorii intregii energii ce s-a dezvoltat in lupta impotriva acestei erori. Fard indoiala, se pune problema de a aseza Adevarul cu capul in jos, de a nega insusi perspectivismul - conditie fundamentald a oricarei vieti intregi -, de a vorbi despre spirit si despre Bine precum a ficut-o Platon. in chip de doctori, ne este ingiduit chiar s& ne intrebim: ,,de unde 2 aparut o asemenea boald la Platon, cca mai frumoasd planti a antichitatii? Socrate cel ru a fost acela care i-a inoculat-o? Sa fi fost oare Socrate intr-adevar corupatorul tineretului? $i-a meritat el paharul cu cucuta?* - ins lupta impotriva Tui Platon sau, ca s-o spunem mai clar si mai popular, lupta impotriva tiraniei clericalo-crestine de-a Iungul mileniilor - cdi crestinismul este un platonism pentru ,.norod* - a creat o stare de minunati tensiune a spiritului in ropa, stare necunoscut pand atunei pe pimént; cu un are atat de intins se pot ochi de acum cele mai indepartate finte. Fireste, europeanul resimte aceasta tensiune ca pe o durere; au avut loc deja dowd incercari grandioase pentru destinderea arcului: mai intai prin iezuitism, iar mai apoi prin rafionalismul democratic: - libertatea presei si lectura ziarelor ne-au ingdduit si ajungem la rezultatul c@ spiritul nu se mai percepe cu atdta usurinta in chip de ,durere"! (Germanii au inventat praful de puged - respectele mele! dar revanga a venit in ziua fn care au inventat tiparul.) ins noi, cei care nu suntem nici iezuiti, nici democrati, $i nici macar indeajuns de germani, noi, bunié europeni, spirite libere, foarte libere - noi mai resimfim aceasti durere a spiritului si intreaga incordare a arcului su! $i poate c& avem gi sigeata, finta, cine stie? Telul SILS-MARIA, Encapivur ve Sus, wie 1885Partea intai: despre prejudecitile filozofilor 1 Vointa de adevar, cea care ne va mai ademeni in tot felul de aventuri periculoase, acca veridicitate faimoasi despre care tofi filozofii de pind acum au vorbit cu venerafie: ce de probleme ne-a pus aceasta voinfa de adevar! Ce probleme ciudate, rautacioase, dubioase! Povestea e lunga, - si, totusi, pare si fi inceput chiar acum, Ce-i de mirare dacd devenim in cele din urm neinerezatori, ne pierdem rabdarea si ne intoarcem din drum? Ca ne deprindem de la acest sfinx si punem, la randul nostru, fntrebari? Cine e de fapt cel care ne pune aici intrebari? Ce anume din noi nazuieste de fapt la ,adevir"? - In fond, noi am zabovit indehung in fata problemei originii acestei voinfe, - pind cand, in cele din urma, ne-am impotmolit cu totul in fafa unei probleme si mai profunde. Am cugetat asupra valorii acestei voinfe. Presupunind ci noi vrem adevarul: de ce nu mai degraba neadevarul? Sau incertitudinea? Sau chiar nestiinta? - Oare problema valorii Adevarului este cea care s-a prezentat in fata noastri, -- sau noi fost-am cei care am pigit in fata ei? Care dintre noi e aici Oedip? $i Sfinxul? Precum se pare, este vorba de un rendez-vous de probleme si de intret crezufi? - ni se pare ci, la urma urmei, problema nici mu a fost pus pand in prezent, - c& noi suntem cei dintai care am zirit-o, am privit-o in fafd, am infruntat-o. Caci ea comporta un risc, si poate cd nici nu exist vreun altul mai mare. Cum ar putea lua nastere un lucru din contrariul siu? De exemplu, adevarul din eroare? Sau voinja de adevar din voinfa de a ingela? Sau actiunea dezinteresata din egoism? Sau contemplatia puri si senina a infeleptului din ardoare? O astfel de geneza este cu neputinta; a visa despre aceasta © 0 nebunie sau chiar mai ru; lucrurile supreme trebuie sa aibi o alta origine, una proprie lor, - ele mu ar putea Iua nastere din aceasta lume efemerd, ingeldtoare, iluzorie si mizerd, din aceasta harababura de amagiri si pofte! Mai curdnd in sdnul Fiinfei, in vegnicie, in zeul ascuns, in ,lucrul in sine" - acolo trebuie c& se alld obarsia lor, si nu in alta parte! -- O astfel de sentinfd constituie prejudecata caracteristica prin care pot fi recunoscufi metafizicienii tuturor timpurilor; acest gen de apreciere se afla indaratul tuturor procedeelor lor logice; pomind de la aceasta ,,credinfa se striduiesc ei catre .stiinta, cdtre acel lucru care va fi botezat in cele din urma solemn cu numele de ,,Adevar. Credinfa fundamentala a metafizicienilor este credinta in antinomia valorilor. Nici micar celor mai prudenti dintre ei nu le-a trecut prin minte s4 se indoiasca, ajunsi la acest prag la care indoiala era, mai mult decat in oricare alta parte, necesara - chiar daca s-au laudat c& ei de ommibus dubitandum. $i anume, trebuie si ne indoim, in primul rand, de existenfa antinomiilor, iar in al doilea rnd, s4 ne intrebam dacd acele vulgate evaluari si opozitii ale valorilor pe cate metafizicienii si-au pus pecetea nu sunt cumva doar nigte evaluari superficiale, perspective provizorii, mai mult, doar niste perspective dintr-un i, poate c& de jos in sus, din ,perspectiva broastei", ca si folosim o expresie familiard pictorilor. in ciuda intregii valori ce trebuie atribuita adevarului, veridicitifii, altruismului, s-ar putea si fim nevoiti a atribui o valoare superioara, fundamentala aparentei, voinfei de a ingela, egoismului, ar dori. Ar fi chiar posibil ca valoarea acestor Iucturi bune gi venerabile si consiste tocmai in modul ingeldtor in care ele sunt inrudite, innodate, incdrligate si poate chiar identice in esen{a cu acele lucruri rele ce par si le fie opuse. Poate! - Dar cine este dispus s& se preocupe de aceste primejdioase poate" Pentrn aceasta trebuie si asteptim aparitia unui soi nou de filozofi, care vor avea gusturi gi inclinatii deosebite, opuse celor ale predecesorilor lor, - filozofi ai primejdiosului Poate, in toate sensurile cuvantului, - $i o spun cu toati seriozitatea: vad apardnd asemenea noi filozofiDupa ce i-am cercetat pe indelete pe filozofi, dupa ce le-am citit printre randuri fara a-i sepa deloc din ochi, imi spun c& gandirea constientd, in cea mai mare parte a ci, trebuie si fie consideratd de- ocamdati ca una din activitifile instinctive, iar gandirea filozoficd, de asemenea; va trebui deci si ne revizuim in intregime conceptiile asupra acestei probleme, asa cum am fcut-o in privinta ereditatii si a calitatilor ,jinnascute*, Precum faptul nasterii nu are nici o importanga in ansamblul cursului anterior si ulterior al ereditatii, tot astfel nici ,,constientul" nu se opune in vreun mod decisiv instinctivului, - gindirea constient& a unui filozof, in cea mai mare parte a sa, este condusé tainic de instinctele sale gi analizata pe cai stabilite. Indaratul intregii logici gi a suveranitatii aparente de migcare a acesteia gsese evaluarile sau, mai pe inteles, exigentele fiziologice pentru mentinerea unui anumit mod de viafd. Spre exemplu, ideea ci Determinatul are o valoare mai mare decat Nedeterminatul, c& aparenta are o valoare mai micd decat ,,Adevarul”: asemenea evaluari ar putea fi, in ciuda importanjei normative pe care © au pentru noi, doar niste evaluat superficiale, un fel de nerozii, necesare poate pentru conservarea fiinfelor de felul nostru. $i anume, in presupunerea ci nu tocmai omul este smasura Iuerurilor". 4 Falsitatea unei judecati nu constituie ined, dupa paretea noastrd, o obiectie impotriva acesteia; iaté poate una dintre cele mai surprinzdtoare afirmatii ale noului nostru limbaj. Problema care se pune este aceea de a afla in ce masura poate aceasta judecati si favorizeze, si intretina viata, si conserve si chiar sf amelioreze specia; iar noi suntem predispusi s4 afirmam cd judecitile cele mai false (dintre care fac parte judecatile sintetice a priori) sunt pentru noi cele mai indispensabile, e& omul nu ar putea trai fara a admite fictiunile logice, fard a reduce realitatea la misura lumii pur imaginare a Neconditionatului, a Identitifii, fara o neincetaté falsificare a lumii prin notiunea de numér, - c& renuntarea la judecatile false ar insemna renunfarea la viatd, negarca vietii, A admite faptul cd Neadevarul este 0 conditic a vei inseamma desigur a te opune in mod primejdios sentimentului obignuit al valorilor; iar 0 filozofie care isi ingiduie aceast& cutezanfa se plasea7d, prin aceasta, dincolo de Bine si de Rau. 5 Ceea ce ne incité sici privim pe filozofi pe jumitate neincreziitor, pe jumitate batjocoritor este mu {ntr-atat faptul 8 descoperim fara incetare gradul lor de inocenta, - cd vedem cat de des si cat de lesne se ingeala gi se ratdcese, pe scurt, copiliia gi puetilitatea lor, - ct pentru a vedea cu edt lipsi de sinceritate dezlantuie o mare zarva virtuoasi de indatd ce se atinge, chiar de departe, problema veridicitiii lor. Ei se prefac cu totii ca sieau descoperit si obtinut opiniile prin exercitarea spontand a uunei dialectici inghefate, pure si divin-nepisitoare (spre deosebire de misticii de tot felul care, mai cinstiti si mai neciopliti, vorbese de ,inspirafia" lor-): in vreme ce este vorba, in fond, de o afirmatie arbitrara, de un capriciu, de o ,intuitie*, si, cel mai ades, de 0 aprig& doringa filtrat si spiritualizata pe care apdrd prin pretexte ndscocite ulterior: - ei sunt cu tofii niste avocati gi ades chiar aparatori sireti ai prejudecatilor lor botezate de ei ,adevaruri*, - ei sunt foarte departe de ace! curaj al constiinfei care isi mirturiseste siesi minciuna, foarte departe de bunul gust al curajului care face ca acesta sdesi rosteasc& minciuna, fie pentru a pune in gard un dusman sau prieten, fie din exuberan{a sau pentru a se ironiza pe sine, Tartuferia feapana si moralizatoare cu care batranul Kant ne ademeneste pe potecile intortocheate ale dialecticii menite si ne conducd sau, mai bine zis, si ne seducd la al su ,,imperativ categoric™ - iat un spectacol care ne face si surddem, noi, risfatatii care simtim o atét de mare placere urmarind micile riutafi ale batranilor moralisti si predicatori de moral. Sau iaté acel hocus-pocus al formei matematice cu care Spinoza ajunge si-si cuiraseze si si-si masche7e filozofia - mengand pand Ja ,iubirea fata de propria intelepciune™, daca dim expresiei sensul corect si exact-pentru a intimida de Ja bun inceput indrazneala agresorului care s-ar incumeta si-si arunce privirea asupra acestei fecioare de necucerit, aceasti Pallas Atena: - ctd timiditate, céta vulnerabilitate personal ne trddeazi aceasta mascaradd a unui pustnic bolnav! 6‘Am descoperit incetul cu incetul c orice mare filozofie de pana acum a fost confesiunea autorului ¢i, constituind un fel de memorii neintentionate sau neobservate; am remareat de asemenea cd in orice filozofie intentiile morale (sau imorale) formau adeviratul germen din care, de fiecare dat’, lua nastere fntreaga planta. De fapt, pentru a explica felul in care au Iuat nastere in realitate cele mai transcendentale afirmatii metafizice ale cdte-unui filozof, este intotdeauna indicat (si infelept) si ne intrebim mai intdi: la care morald trebuie ele (sau vrea el -) si ajunga? Agadar, eu nu cred in existenta ‘unui instinct de cunoastere" care ar fi tatil filozofiei, ci mai degrabai ci un alt instinct s-a folosit, aici precum aiurea, de cunoastere (gi de necunoastere!) doar ca de 0 unealtd. Ins cel care va examina instinctele primordiale ale omului pentru a afla cat de mult si-au asumat, chiar si in acest caz, rolul de genii inspiratoare (sau de demoni si spiridusi -), va gsi cd fiecare dintre ele s-a indeletnicit odati cu filozofia - si ca fiecare dintre ele ar fi vrut sa se prezinte pe sine in chip de fel ultim al existenfei, de stapan legitim asupra tuturor celorlalte instincte. Caci fiecare instinct ravneste la stapanire: si din aceasta posturd incearcé el si filozofeze. - Este adevarat cd la savanti, la spiritele cu adevarat stiintifice situatia e poate alta - mai bund, daca vreti -, la ci poate c& exist intradevar un fel de instinet de cunoastere, vreun mic mecanism de ceasomic independent care, intors cu grija, se achité curajos de sarcina sa, far ca celelalte instincte ale savantului si participe substantial. De aceea, adevaratele sitterese" ale savantului se gasesc, de obicei, in cu totul alta parte: in familie, in cdstigarea banilor sau in politica; oarecum, este chiar indiferent in care anume laturd a stiintei isi aplica el micul su mecanism; prea pufind importanté are daca téndrul savant ,plin de sperante™ devine un bun filolog sau un bun micolog sau un bun chimist: - faptul cd el devine unul sau altul din acestia nu fl caracterizeazi defel. Dimpotriva, in cazul filozofului nu exist nimic impersonal; indeosebi morala sa este cea care oferd o marturie hotérata si hotardtoare despre cine este el - adicd, in privinta ierarhiei celor mai intime instincte ale naturii sale. Cat de rai pot fi filozofii! Nu cunose nimic mai otravitor decat gluma pe care si-a ingiduit-o Epicur 1a adresa lui Platon si a platonicienilor: el i-a numit dionysokolakes. Cuvantul inseamna etimologic si la prima vedere ,lingusitori ai lui Dionysios*, asadar anexe ale tiramului si lingai; dar el inseamna inainte de toate c@ acestia ,sunt cu tofii comedianfi care nu au nimic autentic in ei* (caci Dionysokolax era porecla populara @ comediantilor). $i in acest din urma lueru const de fapt rdutatea pe care Epicur a lansat-o impotriva lui Platon: el a fost contrariat de alura maiestuoasd, de punerea fn scend la care s- au priceput Platon si elevii sai -, dar de care Epicur era incapabil! el, batranul dascal din Samos, care, pitit in mica sa gradind din Atena, si-a scris cele trei sute de carti, inspirate, cine stie? poate de mania si invidia fafé de Platon, - A trebuit si treacd o sutd de ani pentru ca Grecia sa descopere, in sfargit, cine a fost Epicur, acest zeu al gridinilor. - $i a ficut-o oare intt-adevar? 8 in toate filozofiile exista un moment in care ,,convingerea™ filozofului intra in scena: sau, ca s-o spunem in limbajul unui mister antic: adventavit asinus pulcher et fortissimus. 9 Voi vreti si trditi in armonie cu natura“? O, stoici alesi, edt ingelaciune a cuvintelor! Imaginati-va © find asemenea naturii, risipitoare fr masurd, indiferentd {rd masurd, lipsit& de intentii si de consideratii, de mila si dreptate, rodnica si pustic gi nesigura in acclasi timp, imaginatieva indiferenta personificata in chip de putere - cum afi putea trai in armonie cu aceasté indiferenta? A trai nu in- seamna oare tocmai a voi sd fii altceva decit aceast& natura? A trai mu inseamnd oare a evalua, a prefera, a fi nedrept, a fi marginit, a voi si fii diferit? $i presupunand ca deviza voastra ,a trai in armo- nie cu natura inseamnd de fapt ,a trdi in armonie cu viafa* cum ar fi cu putinga si nu o faceti? La ce bun sa creati un prineipiu din cea ce sunteti voi ingiva, din ceea ce trebuie sa fifi? - Adevarul este cu totul altul: in vreme ce, extaziafi, pretindefi ca afi descifrat in naturé canoanele legilor voastre, voi vrefi cu totul altceva, ciudai comedianti, impostori ce va ingelafi pe voi insiva! Orgoliul vostru doreste si prescrie gi si incorporeze naturii, insesi naturii, morala voastra, idealul vostru; voi pretindeti ca ea si fie o naturd ,,in armonie cu Stoa™ si afi vrea si reducefi toate cele existente la o aseminare cupropria voastra imagine - in chip de enorma si eternd apoteoza si generalizare a stoicismului! Cu toatd iubirea voastra de adevar, va induplecati intr-atdt de indelungat, de stiruitor, de hipnotizant s& priviti natura in chip fals, adica stoic, incat ajungeti s4 nu o mai putefi privi in vreun alt fel, - si nu stiu ce orgoliu abisal va inspira in cele din urma nebuneasca speranfa c&, din moment ce va pricepeti s tiranizati pe voi insiva - stoicul find propriul su tiran -, natura se va lisa la randul ei tiranizati: stoicul nu este, si el, o parte a naturii?... Dar toate acestea sunt o poveste veche si vesnicd: ceea ce s-a intimplat odinioard cu stoicii se mai intémpli si astazi din momentul in care o filozofie incepe s& creada in ea insisi. Intotdeauna, ea creeazd lumea potrivit imaginii ei, n-o poate face altfel; filozofia este insusi acest instinct tiranic, voinfa de putere sub forma ei cea mai spiritual, vointa ,de a crea Jumea*, de causa prima, 10 Rayna si subtilitatea, ag spune chiar siretenia cu care se aduce pe tapet pretutindeni in Europa zilelor noastre problema ,,lumii reale si a lumii aparente” ne dau de gandit si ne obliga si lum aminte; iar cei care aud fn culise doar ,voinfa de adevar* si nimic mai rmult nu dau dovada de cele mai ascufite urechi, Este posibil ca, in cazuri izolate gi rare, sé fie la mijloc o asemenea vointa de adevar, vreo indrdzneala exagerati si aventuroasi, vreun orgoliu metafizic al pozitiilor pierdute care in cele din urmd va prefera intotdeauna un dram de ,certitudine unui belsug de posibilititi frumoase; s-ar putea si existe chiar fanatici puritani ai constiintei care si doreasca a muri culeafi mai degrab pe un ‘Nimic cert decat pe un Ceva nesigur, Dar acesta ¢ nihilism, insemnul unui suflet deznidajduit si dezgustat de moarte, oricat de curajoase ar parea atitudinile unei astfel de virtuyi. Dimpotriva, in eazul ginditorilor mai puternici, mai plini de viafd, la cei care mai sunt incd insetati de dorinta de a trai, starea de lucruri pare si fie alta: ei iau pozitie impotriva aparentei, vorbese cu dispret despre perspectivism" si nu acorda mai mult credit propriului lor corp decét aparentei potrivit carcia ‘paméntul este imobil", sand astfel si le scape din maini, cu o mind aparent bine dispusd, bunul lor cel mai cert (cdci fn ce ai putea crede cu mai multa certitudine decdt in propriu-fi corp?) - cine stie, poate in fond ei cautd si recucereascd un lucru pe care odinioard Lau posedat cu si mai mare certitudine decdt trupul, vreun vestigiu fundamental al anticei credinfe de odinioard, poate credinta in ,sufletul nemuritor™ sau in ,Dumnezeul antic, pe scurt, idei pe solul cdrora se putea trai mai bine, adicd mai viguros si mai voios decat pe cel al ,ideilor modemne™. Se afla aici o atitudine de banuiala fata de aceste idei moderne, o neincredere fafa de toate cele cladite ieri gi astizi; poate cd i se adauga si un usor dezgust si sarcasm care nu mai suportd talmes-balmesul de concepte etetoclite pe care aga-nu- mitul pozitivism il oferd cumparatorilor, greata pe care omul cu gusturi mai rafinate o resimte in fata impestritarii $i peticelii de balci a tuturor acestor pseudofilozofi ai realititii care nu au nimic nou si adevarat in afara acestei impestritari. Din acest punct de vedere imi pare ci trebuie si dim dreptate acestor sceptici antirealigti de astizi care ajung la cunoastere prin intermediul microscopului: instinetul cate fi indeparteazi de realitatea modemd nu a fost contestat, - ce ne privese pe noi intortocheatele lor poteci care fi conduc indirat? Esenfialul din ei este nu faptul cd ei ndzuiesc ,indirat, ci cd ei ndzuiese deoparte. De-ar avea un pic mai mult de vlagd, de zbor, de curaj, de simt artistic, ei ar rvni dincolo, ~ simu indarat! 11 {imi face impresia ed in prezent se depun pretutindeni strddanii pentru a detuma atentia de la reala influengi pe care Kant a exercitat-o asupra filozofiei germane si pentru a tainui cu prudenta problema valorii pe care el sio atribuia siesi, Kant era mandru, mai ales si inainte de toate, de tabla sa de categori; findnd-o in mand, el spunea: iat cel mai grew Iucru care s-a putut intreprinde vreodata pentru cauza metafizicii. - $a pricepem bine acest ,s-a putut vreodati"! El se mandrea cu faptul de a fi descoperit in om o noua aptitudine, aceea de a emite judecdti sintetice a priori. Sa presupunem cd el s-a ingelat in aceasté problema: insé dezvoltarea si inflorirea rapid a filozofiei germane isi are originea in aceasté mandrie si in zelul mai tinerilor ganditori in a descoperi pe cat posibil pricini de rmandrie si mai mari - sau mécar edteva ,aptitudini noi“! - Dar s& cugetim, ¢ timpul. in ce chip sunt posibile judecatile sintetice a priori? se intreba Kant, - si cum a raspuns el de fapt? in virtutea unei aptitudini. (Din pacate nu a spus-o astfel, in patru cuvinte, ci intr-atét de detaliat, de onest si cu oasemenea risip’ germand de cugetiti profunde si ormamentate incdt vesela niaiserie allemande disi- mulati in acest réspuns a fost scdpata din vedere.) Cu totii au cdzut in extaz la ideea acestei noi aptitudini, iar cénd Kant mai descoperi in oameni si o aptitudine morala pe deasupra, entuziasmul ajunse la culme: cei pe atunei germanii mai erau inci morali si mu aveau inci habar de ,.reatismul politic". - Sosise luna de miere a filozofiei germane; tofi junii teologi ai Institutului din Tiibingen se pomira pe data sa cutteiere padurile, in cdutarea ,.aptitudinilor*. $i cdte nu s-au mai descoperit! - in acea epocd inocenté, imbelsugaté si ined juvenila a spiritului german pe care rduticioasa znd a romantismului o umplea cu sunetele fanfarelor si cAntecelor sale, pe atunci cand ined nu se stia face deosebire intre a descoperi si a inventa"! Principala descoperire a fost aceca a aptitudinii suprasenzorialului": Schelling o botezi cu mumele de intuijie intelectual’, venind astfel in intimpinarea celor mai arzétoare dorinte ale germanilor sai, a cAror inim& ndzuia in fond doar la pietate. Cea mai mare nedreptate ce ar putea fi comisi fad de aceastd miscare exuberanta si romantica ~ ea fiind doar tinerefe, in ciuda deghizarii sale indraznete in concepte cenusii si batrdnicioase - ar fi aceea de a 0 lua in serios si de a o trata cu indignare moral; pe scurt, s-a imbatranit, — iar visul s-a risipit. A sosit si ziua in care oamenii s-au frecat la ochi; se mai freaca si astizi. S-a visat: inainte de tofi si mai ales batrémul Kant a ficut-o. in virtutea unei aptitudini™ - a spus el, sau cel putin a gandit- 0. Dar constituie aceasta un rispuns? O explicajie? Sau mai degraba doar o reluare a intrebarii? De ce te face opiul si dormi? in virtutea unei aptitudini”, prin al su virtus dormitiva - raspunde doctorul lui Moliere: quia est in eo virtus dormitiva, cujus est natura sensus assoupire finsa asemenea raspunsuri isi au locul intt-o comedie, si a sosit in fine momentul si inlocuim intrebarea kantiand ,,in ce chip sunt posibile judecatile sintetice a priori?” cu o alta: ,de ce este necesar si credem in astfel de judecdti?™ - raspunsul fiind cd aceste judecati trebuie Iuate drept adevarate in scopul conscrvarii fiinfelor speciei noastre; ceca ce nu impiedica bincinfeles ca ele si poati fi false! Sau, ca s-o spunem mai deslusit, mai grosolan si mai radical: judeciile sintetice @ prior! n-ar trebui si fie defel ,posibile": noi mu avem dreptul la ele, in gura noastrd ele sunt tot atftea judecati false. Desigur, a le lua drept adevirate este necesar, aceasta e 0 credinfd de fatada, o aparenta care face parte din optica si perspectiva vieti. - $i dacd mai trebuie si vorbim despre influenta urias& pe care ,filozofia germana™ - sper ci se va infelege dreptul ci la ghilimele - a exercitat intregii Europe, fara indoiala ci o anumita virtus dormitiva a contribuit la aceasta: trandavii distinsi, virtuosii, misticii, artisti, tei sferturi dintre crestini si obscurantistii politici de toate nayionalitafile au fost incdntafi si posede, datorita filozofiei germane, un antidot impotriva senzorialismului, inc& deosebit de putemnic, care se revarsa in acest secol din cel precedent - pe scurt, sensus assoupire. 12 in ceea ce priveste teoria atomista a materiei: ea face parte dintre lucrurile cele mai bine contestate din cite exist; $i poate ca astizi in Europa nu se mai gaseste nici un invatat intratit de neinvatat incdt ‘mai atribuie o reala importana in afard de comoda intrebuintare manual si casnicd (adicd in chip de prescurtare a mijloacelor de exprimare) -, aceasta multumiti mai ales dalmatianului Boskovie, carc, alaturi de polonezul Copernic, a fost cel mai mare si cel mai victorios adversar de pind acum al aparenfei. In vreme ce Copernic ne-a convins sa credem, in ciuda simfurilor noastre, ed Pémantul nu este imobil, Boskovie ne-a invajat sf ne renegam credinfa in existenfa ultimului punct care se mai mentinea in acest domeniu, credinfa in ,substanta", in materi", in ultima ramasita, in particica infimd, atomul: acesta a fost cel mai mare triumf repurtat vreodata asupra simturilor. - Dar trebuii ‘mergem si mai departe si si declardm un razboi far crufare, un razboi la cutite si faimoasei ,.necesititi atomice" care contimud si supraviefuiasca intr-atat de primejdios in domenii pe care mu le-ar bani nnimeni, laolalt& cu si mai faimoasa ,necesitate metafizica™; - de asemenea, este necesar si-i facem de petrecanie celuilalt atomism, si mai nefast, pe care -a propovaduit mai cu osebire si mai indelung crestinismul, atomismul psihic. Fie-mi ingiduit si desemnez cu acest nume eredinta care considera sufletul ca pe un lucru indestructibil, etern, indivizibil, o monada, un atomon: iat credinta ce trebuie extirpati din stiinfa! intre noi fie spus, nu este deloc necesar si suprimam totodata si ,sufletul renungénd astfel la una din cele mai vechi si mai venerabile ipoteze din cate exist, precum o fac cu neindeminare naturalist, care de-abia au atins ,sufletul", cd Iau si scdpat din maini. Insa calea spreconcepfii noi, spre rafinamente noi ale ipotezei sufletului este deschisa: iar notiuni ea ,suflet muritor, -sufletul - multitudine de subiecte", ,sufletul - edificiu colectiv al instinetelor si pasiunilor* cer de acum inainte drept de cetijenie in stiin{d. Psihologul nou care pune capat supersttiei ce crestea pnd acum cu o luxuriant& aproape tropical in jurul nofiunii de suflet se giseste oarecum exilat intra nou desert si intr-o noua nefneredere - se prea poate ca sarcina mai vechilor psihologi si fi fost mai usoara si mai vesela ~: in cele din urma insa el se simte, tocmai prin aceasta, condamnat la a inventa - si, cine stie? Poate si la a descoperi. 13 Fiziologii ar trebui s& mai chibzuiascd inainte de a afirma ca instinctul primordial al unei fiinte organice este instinctul de conservare. Fiinfa vie ndzuieste inainte de toate si dea curs liber puterii sale -viata, ea insdsi, este voitd de putere ~: instinctul de conservare fiind doar o consecinta indirect, una dintre cele mai freevente ale ei, - Pe scurt, aici precum si in alti parte, atentic faté de principiile teleologice inutile! — cum este acela al instinctului de conservare (pe care il datorm inconsecventei lui Spinoza). in acest fel se ordonea7d metoda ce rrebuie sa fie, in esenfa, economie de principii 14 Poate ci se gasese astizi cinci-sase capete in care si mijeasci idea cA fizica este, si ea, doar 0 interpretare si 0 adaptare (imi ingdui si spun, o adaptare dup noi insine!) a universului si mu o explicatie a acestuia: insd, in masura in care se bazeaza pe credinta in simfuri, ea trece gi va mai trebui si treacd mult vreme drept ceva mai mult si, anume, drept 0 explicatie. Ea poseda marturiile ochilor si ale degetelor, evidenta vizibila si realitatea palpabili: aceasta exercit’ asupra unui ev cu gusturi fundamental plebeiene o influentd fascinanta, persuasiva, convingdtoare, - cdci acest ev adopt in mod instinetiv canoanele de adevar ale etem-popularului senzorialism. Ce este clar, ce este ,clarificat™? Mai inainte de toate, ceea ce poate fi vazut si pipdit, - pind la acest punct trebuie extinse toate problemele, Dimpotriva, farmecul gandirii platonice consti de-a dreptul in rezistenta ei fat de evi- denja senzoriald, gindire aristocraticd a unor oameni care poate ci erau dotati cu simturi mai puternice si mai exigente decat contemporanii nostri, dar care au stiut si savureze un triumf superior in ani asupri-le si in a arunca peste acest vartej pestrit - plebea simfurilor, cum spunea Platon - o plasd de concepte palide, reci si cenusii. Exista in aceasté maniera platonica de subjugare si interpretare a lumii o voluptate de o calitate totalmente diferita de aceea pe care ne-o ofera fizicienii de astizi, laolalt cu acesti lucritori din fiziologie, darwinisti si antiteologi, cu principiul lor despre nminimumul de energie”, care este de fapt maximumul de nerozie. ,Acolo unde omul nu mai are nimic de vizut si de apucat, nu mai are ce ciuta - fireste c acesta este un imperativ cu totul diferit fafa de cel al lui Platon, care se potriveste insi de minune unei rase dure si hamice de masinisti si ingineri ai viitorului care vor avea de indeplinit numai munci grosolane. 15 Daca vrem si ne ocupim de fiziologie cu constiinfa impicati, trebuie s4 respectim ideea ci organele simfurilor nu sunt fenomene in infelesul pe care il acorda filozofia idealist acestui cuvant: si, prin urmare, ele nu ar putea fi cauze! Aceasta inseamna acceptarea senzorialismului, cel putin ca ipote- 74 regularizatoare, ca si nu spunem ca principiu euristic. Dar cum? existd altii care merg pana la afirmatia ci lumea exterioara ar fi creafia organelor noastre? Dar atunei corpul nostru, ¢a pi acestei lumi exterioare, ar fi opera organelor noastre! Dar, in acest caz, insesi organele noastre ar fi - creatia otganelor noastre! Aceasta este, dupa parerea mea, 0 radicala reductio ad absurdum, presupundnd cd notiunea de causa sui este o absurditate radicala. Asadar, lumea exterioar - nu este creatia organelor noastre? 16 Mai exista inca cercetitori inofensivi ai Sinelui care ered in ,certitudini nemijlocite™, spre exemplu neu gindese™, sau, cum era cazul superstifiei lui Schopenhauer, eu vreau: de parca in acest cazcunoasterea ar fi reusit si-si sesizeze obiectul in stare purd si nuda, in chip de ,ueru in sine, fara vreo falsificare din partea subiectului si nici din partea obiectului. Dar ,certitudinea nemijlocita™, precum si scunoastetea absolut sau ,lucrul in sine contin 0 contradictio in adjecto, si voi repeta de o suté de ori: ar trebui s& ne eliberim in sfarsit de ispita cuvintelor! Norodul n-are decat si creadi cunoasterea inseamna ,,a cunoaste capatul Iucrurilor", filozoful insi trebuie si-si spuna: dac& analizez procesul exprimat in propozitia ,.eu gandesc", obtin o serie de afirmarii indraznete a cdror justificare este dificil, poate chiar imposibild, - de pilda c& eu sunt cel ce gindeste, c& in general trebuie si existe ca este activitatea yi produsul unei fiinte concepute in chip de cau in fine, ed s-a stabilit in prealabil ce anume se infelege prin gandire, - cH eu stiu ce este gindirea, Caci, de nu m-as fi decis in prealabil asupra problemei, cum ag putea s& hotirse cd mu este vorba mai degraba despre ,a voi* sau a simfi? Pe scurt, acel eu gandesc* presupune ci eu compar starea mea momentani cu alte stiri cunoscute de mine pentru a stabili ce anume este el: dat fiind c& sunt nevoit si recurg la ,cunostinte" din alte domenii, acest ,eu gandesc™ nu are pentru mine nici o valoare de certitudine nemijlocita. - in schimbul acestei ,certitudini nemijlocite™, in care poate crede norodul in anumite cazuri, filozofului i se di un minunchi de probleme metafizice, adevarate probleme de constiinfa intelectuale, care sund astfel: ,De unde am luat nofiunea de «a gindiy? De ce cred eu in cauza gi in efect? Ce imi da dreptul si vorbesc despre «eu», si, mai mult, despre un «eu in chip de cauza si, in sfarsit, chiar despre un «ew» in chip de cauzi a gandirii?™ Cel care se ineumetd si rispunda de indatd la aceste intrebéri metafizice invocdnd un fel de intuition a cunoasterii, precum 0 face cel care spune: ,eu gndesc si stiu cH acest Iucru este cel putin adevarat, real, cert" - acela va primi ca rispuns din partea unui filozof de azi un suras si dow intrebari: ,Domnule, i-ar da poate de ingeles filozoful, este improbabil ca dumneavoastra si nu va ingelati: dar de ce va trebuie, cu orice pret, adevarul?* 17 in ceea ce priveste superstijia logicienilor: nu voi conteni vreodata si subliniez un fapt mérunt pe care acesti supersttiosi il marturisese fir-de placere, - si anume, cd o idee vine atunei cand vrea ea" si nu cdnd vreau ,,cu"; astfel, a spune cd subiectul cu" este conditia predicatului ..gindesc™ inseamnd o falsificare a stirii de fapt. Cova gandeste: ins a spune ci acest ,ceva" e insusi acel batrdn si ilustru Eu", este, exprimat cu ingiduinfé, doar o ipotezi, o afirmatie, in nici un caz o ,certitudine nemijlocita*. in fine, afirmand c& ,,ceva gandeste* s-a spus deja prea mult: acest ,,ceva confine de- acum 0 interpretare a procesului simu aparfine procesului insusi. Se rationeazd potrivit rutinei gramaticale: .,A gandi este o actiune, toate actiunile presupun un subiect activ, agadar ". Atomistmul antic plasa printr-un rajionament aproximativ asemanitor la originea ,fortei" ce actioneaza particica de materie fn care se afla aceasta fort si din care ea actioneaz, atomul; spirite mai severe s-au deprins in cele din urma sa se descurce frd aceastl ,rAmasitd terestr8, si poate cd va veni si ziua in care chiar si logicienii se vor obignui si se dispenseze de acel marunt ,ceva", rimasita a batranului si onestului 'u volatilizat. 18 Farmecul unei teorii consti nu in micd masura in faptul c& ¢ contestabild: ea seduce tocmai prin aceasta spiritele mai subtile. Se pare cd teoria insutit contestatd a ,Jiberului arbitru* igi datoreazd supravietuirea numai si numai acestui farmec : mereu mai reapare edte-unul care se simte indeajuns de putemic pentru a o contesta. 19 Filozofii obignuiese si vorbeased despre voit de pared ea ar fi lucrul cel mai temeinic cunoscut din lume; chiar Schopenhauer a lasat s& se infeleagé cA vointa ar fi singurul lucru cunoscut realmente de catre noi, cunoscut de-a fir-a-pir, fara refinere si adaos. Ins mie mi se pare si acum cd, in acest caz precum $i in altele, Schopenhauer a ficut acelasi tucru pe care obigmuiese sil facd filozofii: el a preluat si a exagerat 0 prejudecatdé populard. Vointa imi apare inainte de toate ca un lucra complex, care este 0 unitate doar in chip de cuvdnt, - si tocmai in aceasta unitate a cuvantului consta prejudecatapopulard care a ingelat vigilenta mereu neglijabild a filozofilor. Asadar, si fim macar o dati mai prudenti, mai putin ,filozofi" -, si si spunem: in toate vrerile existd in primul rind o multitudine de sentimente, sentimentul stiri din care vrem sa iesim, cel al starii spre care tindem, insusi sentimentul acestor ,din“ si ,spre" si, in sfargit, o senzatie musculara accesorie care, printr-un fel de obignuinta si fri. a ne pune in miscare ,,mainile si picioarele™, intra in joc in momentul in care noi ,vrem". Precum a simfi* si chiar ,a simi multiplu* este in mod evident unul dintre ingredientele voinjei, ea confine in al doilea rind si pe ,a gandi*: in toate actele vointei existd o idee dominanta; - si si nu-si inchipuie nimeni cd ar fi posibil si se izoleze aceasta idee de a vrea", pentru a obfine ceva care si mai poata fi numit voinfa! in al treilea rand, voinfa nu este doar un complex de simtiri yi géndiri, ci, inainte de toate, si o stare afectiva, tocmai acea stare afectiva dominant de mai sus. Aga-numitul ,,iber arbitra este de fapt sentimentul de superioritate asupra celui care trebuie si se supund: ,,cu sunt liber, «eb» trebuie si se supund" - iat lucrul ce se ascunde in toate vrerile, laolaltd cu acea incordare a atentici, acea privire dreaptd fixati exclusiv asupra unui singur Iucru, acea apreciere absolut: yin momentul de ta e lucrul necesar, si nici un altul", acea certitudine interioard a actului de supunere ce a fi infaptuit si toate celelalte sentimente care formeaz starea sufleteascd a celui care porunceste. A vrea inseamné a porunci unui hucru din sine care se supune sau pe care il credem supus, Dar sa ludim aminte acum la esenja cea mai ciudat& a voinfei, - acest lucru atat de multiplu, pentru care norodul are un singur cuvant: dacd intr-un anumit caz dat suntem in acelasi timp poruncitori si supusi, supundndu-ne, cunoastem sentimentul constringeri, al apdsdrii, al presiunii, al rezistentei, al migcdrii, sentimente ce urmeaz indati dupa actul voinfei; ins, in masura in care avem pe de alti parte obisnuinta de a face abstractie de acest dualism, de a ne ingela cu ajutorul nofiunii sintetice a ,eu"-tui, © intreaga inlantuire de concluzii eronate si prin urmare de evaluati false ale vointei insesi vor veni si se atime peste vrere, - astfel cd cel care vrea, ctede cu bund-credinta c& a voi este suficient pentru a actiona. Dat fiind ci in majoritatea cazurilor oamenii s-au marginit la vrete si cd s-au putut aytepta totodatd la efectul ordinului dat, adied la supunere, la indeplinirea actului prescris, aparenta a fost tradusa prin sentimentul necesitdtii efectului; pe scurt cel care ,.vrea™ crede cu un anumit grad de certitudine cA vrerea si acfiunea sunt oarecum unul si acelagi Iucru -, el atribuie reusita, executarea vrerii insesi voingei, iar aceasta credinfd intareste in el sentimentul savuros al puterii pe care il inspira orice reusitd. ,Liberul arbitru* - iatd numele acelei complexe stiri de placere resimtité de cel care vrea, care poruneeste si se identifica in acclasi timp cu cel care executi, - gustind astfel impreund cu el plicerea de a depasi obstacolele, cu impresia cA vointa sa este de fapt aceea care a triumfat asupra lor. Astfel, in actul volitiy, placerii de a da un odin i se adauga placerea uneltei care il executa cu succes; voingei i se aliturd.,vointe subalteme*, suflete subalterne si docile, corpul nostru nefiind altceva decat edificiul colectiv al mai multor suflete. L'effet c'est moi: in acest caz se intampla la fel ca si in toate comunitatile fericite si bine organizate, si anume ci clasa dominanta se identificd cu succese comunitatii. in cazul tuturor vrerilor este vorba pur si simplu de poruncd si supunere, in cadrul unei structuri complexe colective, compuse, precum am mai spus, din mai multe ,suflete™: iat pentru ce ar trebui si-si permita un filozof si considere vointa in sine din unghiul moralei: si anume, al moralei considerate ca stinta unei ierarhii dominatoare, din care ia nastere fenomenul viet, 20 Diferitele concepte filozofice nu sunt defel arbitrare, ele mu se dezvoltd fiecare pentru sine, ci in relatie gi rudenie unele fat de celelalte. Oricdt de bruscd si capricioasd ar fi aparitia lor in istoria gindirii, ele nu fac mai putin parte din acelasi sistem, in chip de reprezentanti totali ai faunei unui continent, Accasti afirmatic ne este dovediti la urma urmei de siguranfa cu care cei mai diversi ilozofi vin rand pe rénd si-si ocupe locul in interiorul unei anumite scheme de baz a filozofiilor posibile. O magie invizibila fi obliga sa parcurga fara incetare unul gi acelasi circuit: oricat de indepen- dengi s-ar crede ei unii fafa de alfii prin vrerea lor critica sau sistematica, ceva din ei fi conduce, ceva impinge si se perinde unul dupa celdlalt, intr-o anumitd ordine, ordine sistematicd care este aceea a conceptelor si inrudirii lor. De fapt, gandirea lor este mai putin o descoperire, ci mai degrabé 0 recumoastere, 0 aducere-aminte, o reintoarcere la o indepartati si striveche resedina a sufletului din care au Tuat nastere odinioara aceste concepte: - din acest punet de vedere, activitatea filozoficd este un fel de atavism de cel mai inalt grad. Ciudata asemanare a tuturor filozofiilor indiene, elene, germane se explicd destul de ugor. Din momentul in care existd o inrudire lingvisticd, este intr-adevar inevitabil ca,datorita unei filozofii comune a gramaticii - aceleasi functiuni gramaticale exercitindu-si stipdnirea si autoritatea asupra inconstientului - s& existe toate conditiile pentru o dezvoltare si succesiune analoaga a sistemelor filozofice, in vreme ce pentru alte posibilitéti de interpretare a lumii calea pare si fie inchisa. Foarte probabil cd filozofii domeniului lingvistic uralo-altaic (in care nofiunea de subiect este cel ‘mai putin dezvoltata) vor privi lumea cu alfi ochi si vor urma alte edi decat indogermanii sau musu manii: vraja exercitatd de anumite functiuni gramaticale este de fapt aceea pe care o exercitd anumite evaluti fiziologice si particularitafi rasiale. - Acestea sunt spuse pentru respingerea afirmatiilor su- perficiale ale lui Locke referitoare la originea ideilor. 21 Causa sui este cea mai grozava autocontradictie din céte au fost nascocite pand acum, un fel de lucru nefirese, o siluire a logicii: ins orgoliul extravagant al omului Ia indemnat pe acesta sa se la tirat tot mai profuund si mai cumplit in abisurile acestei absurditati, Nazuinta sa spre ,liberul arbitra, in infelesul superlativ si metafizic care din pacate mai dommeste ined in creierele semidocte, vrerea de a purta intreaga si ultima responsabilitate pentru actele sale, descdrednd-o din spinarea lui Dumnezeu, a lumii, a ereditati, a intamplarii, a societapii, este nici mai mult, nici mai putin decdt dorinta de a fi insist aceastd causa sui. Cu cutezan{& mai mare decét aceea a baronului de Munchhausen, omul incearcé, trigandu-se de par, s se smulgi din mlastina neantului, pentru a se inalta in existenta, Lar de s-ar hotirt vreunul si-i facd vant neroziei rustice a acestei notiuni faimoase a ,Jiberului arbitra’ si si si-0 scoata din cap I-as ruga si mai facd un pas pe calea , iluminarii* sale si s& procedeze asijderea si in privinta contrariului acestei pseudonotiuni a ,liberului arbitru: ma refer la ,.vretea incdtusata* care conduce la un abuz. al notiunilor de cauza si efect. .Cauza" si ,efectul" nu trebuie concretizate, pre- cum 0 fac in mod gresit naturalistii (si toti cei indire, asemenea lor -) care se conformeaza neroziei mecaniciste dominante ce isi imagineaza cauza drept ceva care trage si impinge and in momentul in care este objinutefectul: trebuie si ne folosim de ,cauza si de yefeet" doar ea de niste nofiuni pure, adic’ in chip de ficjiuni conventionale in scopul desemnirii, al comunieari, si mu pentru cel al explicate, Notiuea de in sine* nu confine nici un dram de legaturd cauzalé, de ,necesitat determinism psihologic™, in cazul ei efectul nu este urmarea cauzei, in cadrul ei nu domneste nici o lege" Singuri am fost cei care am inventat cauzele, succesiunea, reciprocitates,relativitatea, obligativitatea, numarul legea, libertatea, temeiul, fina; iar cnd introducem si amestecdm in lucruri aceasti lume de semne niscocite de noi nine, in chip de lucruri in sine", provedim iardsi precum am facut intotdeauna, si anume mitologic ~Noinja inedtusata* este un mit: in realitate, se poate vorbi doar despre voinfe puternice si slabe. - Cand un ganditor simte e4 a descoperit deodata in intreaga ,nlinfuire cauzala" si in intreaga ,necesitate psihologica™ cova ce seaménd a constréngere, a necesitate, a succesiune obligatoric, a presiune, a incdtusare - accasta este mai fntotdeauna semnul ci in cazul lui ceva nu este in regula: a simfi astfel e un simptom revelator, -respectivul se ddemascd pe sine. si, in general, in caz cd observafile mele sunt exacte, problema determinismului este cereetatd sub doua aspecte diametral opuse, ins intotdeauna intr-un mod profund personal: unii mu vor si cedeze cu nici ‘un pref din ,responsablitatea” lor, din credinfa fn sine, din dreptal personal asupra meritelor tor (acesta e cazul rasclor vanitoase -); ceilali, dimpotriva, mu vor si-si asume responsabilitatea si vinovatia pentru nimic, dorind, dintr-un tainuit dispret de sine, s& poaté da bir cu fugit, indiferent in ce directie, din fafa eului lor. Cand scriu crf, acestia din urma obisnuiese 84 ia apararea in zilele noastre raufacdtorilor, deghizarea lor preferatd este un fel de compatimire socialist. si, int-adevar, fatalismul eclor eu vointa slaba se infrumusejeaz uimitor din momentul in care reugeste si se dea drept la religion de la souffrance humaine: este felul siu de a-si demonstra uml gust" 22 Fic-mi ingiduit, ca batrin filolog care nu se poate dezbira de malifiozitate, si arit cu degetul artificiile de interpretare eronate: acea ,legitate a naturii" despre care voi, fizicienii, vorbiti cu atita mandrie, de parca - - dainuieste numai si numai datorita interpretarii si eronatei voastre ,filologii*, -ea nefiind nici fapt si nici vreun ,text*, ci mai degraba doar un aranjament naiv-umanitar, o rastalmacire a sensului prin care veniti supusi in intmpinarea instinctelor democratice ale sufletului modern! »Pretutindeni, egalitate in fata legii, « din io acest punct de vedere nici naturii nu isa mers altfel gi nici mai bine ca nous: fermecator gand ascuns in care se deghizea78 o dati mai mult dusmania plebeiand {mpotriva tuturor privilegilor si tiraniei si, de asemenea, o a doua, mai subtld forma a ateismului, Ni diew, mimaitre ~ asta o vreti si voi: agadar, trdiascd legile naturi! - nu-i aga? fnsd, precum am mai spus-o, aceasta ¢ o interpretare, nu un text; si sar putea s& apard vreunul care, inarmat cu intentii gi artificii de interpretare opuse, si descifreze in acecasi natura si pornind de la aceleasi fenomene, triumful brutal si nemilos al voinfei tiranice, - un interpret care v-ar revela caracterul general si necondiionat al ,voinfei de putere”, astfel cd mai toate cuvintele ar deveni inutilizabile, si chiar cuvntul ,tiranie™ ar parea un cufemism, © metaford slaba si blind, prea-omeneasca; si tolugi filologul cu pricina ar ajunge pang la uma afirme despre aceasta lume acelagi lucru pe care il afirmati si voi, si anume c& ea are un mers ,necesa ~previzibil int paeurgndtr! nec cliph drum pnd Is ukimele ei conecije.Presupundnd ci acaia a ft doar o interpretare -vef fi indeajuns de zelogi ca S& mi-o obiectafi? - atunci, cu atat mai bine! 23 intreaga psihologie de pand acum a rimas impotmolita in prejudecdti gi temeri de ordin moral: ea nu s-a incumetat sd pitrunda in addncuri. Ao concepe, precum o fac eu, in chip de morfologie gi genetica a voinjei de putere, -iat o idee care nu isa trecut nimanui prin cap, in misura in care ne este ingdduit s& ghicim din toate cele cate s-au seris pnd acum si a ceea ce a fost trecut sub ticere, Puterea prejudecatilor morale a impregnat profund sfera spiritualitafii pure, in aparenfi sfera cea mai rece si mai lipsita de idei preconcepute - exercitind binefnfeles o actiune vatamatoare, paralizanta, orbitoare, deformanta. fizio-psihologie autenticd intémpina rezistente inconstiente in inima cercetitorului, ea are de luptat cu ,inima": chiar si o teorie despre interdependenta instinetelor ,bune' si ,rele pare un rafinament de imoralitate care provoacd suferinfa si dezgustul unei constiinfe ined viguroase si indrizmete - si, cu atat mai mult, 6 teorie despre derivarea tuturorinstinetelor bune din cele rele. insd, presupunind cd s-ar gsi cineva care sa ia afectele de urd, invidie, cupiditate, patima puterii drept afecte esentiale ale vieti, drept lucruri care trebuie s3 facd parte, in esenf’ gi in prineipiu, din economia generald a vietii, daca vrem ca viafa s& fie intensificati -, acest om ar suferi din pricina unci si ddar nu pentru cd ar confine legi care s-o domine, ci pentru ed legile fi lipsese cu desdvarsire, fiecare asemenea orientari a judecatilor sale ca de un rau de mare. si aceasta nu este inca nici pe departe cea mai penibila si mai ciudata ipotezi din acest imens si aproape nedestelenit domeniu de cunostinte primejdioase: iar cel care vrea va gasi o sutd de temeiuri pentru a se tine la distant de ea - de va fi in stare! lar dac& totusi nava vi s-a abitut prin aceste meleaguri, ei bine, curaj! strangeti zdravan din i! apucati timona cu nddejde! - vom depasi de-a dreptul morala, cu riscul de a inti! deschideti-va oc! srivi, de a zdrobi poate restul propriei noastre moralititi, cutezdnd s pomim pe acest drum - dar ce contim noi! Niciodati navigatorilor si aventurierilor temerari nu Ti s-2 mai infatisat vreo lume de cunostinfe, mai profunda: iar psihologului care consimte a o asemenea ,,jertfi - acesta nu este sacrifizio dell inteletto, dimpottiva! - i se va ingidui cel putin si pretinda in schimb ca psihologia si fic recunoscuti iardyi ca regina a stiintelor, pe care celelalte stiinte au menirea s-o slujeasca gi s-o pre= de acum inainte psihologia este din nou calea ce duce spre problemele fundamental,: spiritul liber 24 ©, sancta simplicitas? in ce simplificare si falsificare ciudata traieste omul! Nu contenesti sa te minunezi din ‘momentul edd ochii ti s-au deprins s& vada acest miracol! Cat de bine am reusit si facem totul din juru-ne limpede si liber si facil si simplu! cum am stiut si ingiduim simfurilor noastre si vagabondeze in toate cele superficiale, iar gindirii noastre si-i inspiram o dorinté divind de salturi zburdalnice gi rationamente false! ~ Cit de bine ne-am priceput de la bun inceput s& ne pistrim ignoranfa, pentru ane bucura de o libertate, de o lips de ariji, de © imprudenti, de un zel si de o bucurie de a trdi aproape de necrezut, pentru a ne bucura de viatit si ‘numai pe aceasta temelie de acum stabilé si graniticd a ignoranfei s-a putut construi pind acum stinga, vointa de a sti bazndu-se po o alti vrere cu mult mai puternicd, voinfa de a nu sti, voinfa de incertitudine, de neadevr! Iar accasti voit nu cra contrariul celei dintai, ci forma ci cea mai ratinatél Nici micar limbajul, aici precum si in alté parte, nu s-a putut dezbira de grosolinia sa, continuand si glisuiascé de contrarii acolo unde era vorba doar de gradatii si de 0 anumitd finete a nuanjelor; de asemenea, tartuferia invederatd a moralei, care a devenit acum intr-un mod invineibil ,came din camea noastra, snge din singele nostru, a denaturat pind si cuvintele din gura noastra, a cunoscatorilor: ici si colo observam si ne amuzim cd de-a dreptul stiinta este cea care cauté si ne retind mai cu osirdie in acest univers simplificat, completamente artificial, ustrut si falsificat pentru wzul nostru, ici de voie, de nevoie, ei fi place eroarea,flind in vial - fie drag viata! 25 Dupé o introducere atit de veseld, as dori sa se dea ascultare unei vorbe chibzuite: ea se adreseazd celor mai seriosi. Luati aminte, voi, filozofi si prieteni ai cunoasterii, si feriti-va de martiriu! Ferifi-va si suferiti de dragul adevirului“! si ferii-va chiar si va aparafi pe voi insiva! Aceasta corupe intreaga inocenfi. si delicata imparjialitate a constiinfei voastre, vi indarjeste impotriva obiectiilor si a naframelor rogii, va prosteste, vi abrutizeaza si va preface in tauri atunci cénd, in lupta cu primejdia, injuria, binuiala, surghiunul si cu alte urmari si mai brutale ale urii, veti fi silifi sf jucati rolul de tori ai adevairului pe pamént: - de parcd ,adevirul™ ar fi o fiin{& intr-atat de neajutorati si de neindeménaticd ineat si aibi nevoie de aparitori! si aibé nevoie tocmai de voi, cavaleri ai tristei Figuri, domni guri-casca ai spiritului care ii esefi panza de paianjen! La urma urmei, voi stiti prea Dine cd mu voi veti fi aceia care vor avea ultimul cuvant, c& niciodata pind acum un filozof nu a avut ultimul cuvant, si cd ati face dovada unei veridicitati mai laudabile daca ati ageza céteva mici semne de intrebare dupa formulele voastre preferate si teoriile voastre favorite (si, dac se va ivi prilejul, chiar dupa voi insiva), in locul tuturor gesturilor solemne si a dovezilor pe care le infatisati fn fata acuzatorilor si a curfilor de justitie! Mai bine dati-va la o parte! Retrageji-va in vreun ascunzis! si wzati de masti si de viclesuguri, ca sa fiti confundati! Sau, macar, temuti un pic! $i mu-mi uitati gradina cea cu zabrele aurii! si inconjurafi-va de oameni ce sunt precum o grddind, - sau precum o muzicd deasupra apelor, la ceas de asfintit cand ziua in amintire se preschimba; - alegeti buna solitudine, cea liberd, gratioasi si usoari care va indreptateste si riméneti buni fntun sens sau intraltul! Cat de veninos, siret, marsav te face rézboiul cel indelungat pe care nu- pofi purta deschis, pe fata! Cat de personal te face o teama indelungatd, atentia prelungitd, ochii afintifi asupra dusmanului, asupra dusmanilor posibili! Acesti surghiuniti ai societatii, acesti prigoniti si incoltiti, - chiar si pustnicii fara voie ca Spinoza sau Giordano Bruno - devin in cele din urma intotdeauna, chiar si sub deghizamentul cel mai spiritual, poate chiar fara si 0 stie ci insisi, rafinafi razbundtori si otravitori (s4 dezgropim dar in sfargit fundamentul eticii si teologiei lui Spinoza?) -nemaivorbind despre nerozia indignarii morale, care Ia un filozof este semnul infailibil al faptului 4 el si-a pierdut pe de-a-ntregul umorul filozofic. Martiriul filozofului, a sa ,jertfire pentru Adevat" scoate la lumina agitatorul si actorul din el; i presupundnd cd i-am cercetat pind acum doar cu o curiozitate artistic’, s-ar putea intémpla incercdm dorinfa primejdioasd, in cazul anumitor filozofi, de a-i vedea in starea lor de degenerare (degenerafi in ,martiri*, miscarici si demagogi?. Numai ca trebuie si stim, de ne va incerca 0 asemenea dorinfd, ce ne va fi dat si vedem de fiecare data: - doar o comedie satitica, o farsa de epilog,dovada neincetata a faptului cd lunga tragedie propriu-zisa s-a terminat: presupundnd cd nasterea tutu- ror filozofiilor a fost o indelungata tragedie. 26 Omiul de elit ndzuieste in mod instinctiy la 0 fortareatd a sa, 1a un refugiu in care si fie mantuit de gloatd, de mulfime, de vulg, un loc in care sa poatd uita regula ,Omul de la care face exceptie: - cu exceptia cazului in care el va fi aruncat de c&tre un instinct si mai puternic de-a dreptul asupra acestei reguli, dorind s-o cunoasca, in sensul maret si exceptional al acestui cuvant, Cel care in relatiile cu oamenii n-a trecut prin toate nuantele suferintei, inverzind si palind de dezgust, plictiscal compasiune, posomoreala, insingurare, acela nu este cu certitudine un om de bun-gust; ins daca el nu- si asuma de bundvoie toate aceste poveri gi nepliceri, ocolindu-le mereu si ramandnd ascuns, cum am mai spus, ticut si méndru in fortdreata sa, atunci un Iucru ¢ cert: el nu este ficut pentru cunoastere, nu ii este predestinat, Fiind astfel, cl si-ar spune intr-o bund zi: Ja naiba cu bunul meu gust! regula © mai interesanti decat exceptia, - mai interesanti decat mine, exceptial™ - si s-ar porni si coboare, si mai ales si se ,amestece™ cu gloata. Studiul omului mijlociu, studiu indehung si serios care necesita nmult& preffcatorie, biruinta de sine, familiaritate, relafii dubioase-orice relatie fiind dubioasa in afara rela- fiilor cu cei asemeni noua: - acesta este un capitol necesar din viata oricdrui filozof, poate cel mai dezagreabil, cel mai ru mirositor, cel mai bogat in deceptii. {ns dacd fi surdde norocul care i cuvine unui copil al cunoasterii, el va intalni ajutoare care si-i scurteze si si-i usureze sareina, - mi refer la aga-numifi cinici care recunose cu ingenuitate animalitatea, vulgaritatea, ,regula” pe care 0 poartd in ei, pastrind totusi o doza suficienté de spiritualitate si de mancarime care sd-i oblige si vorbeasci in fafa martorilor despre ei insisi si despre semenii lor: chiar tavalindu-se céteodatd, in cArtile lor, ca in propriul lor excrement. Cinismul este singura forma prin care sufletele obignuite acced la ceea ce se numeste onestitate; iar omul superior, aflandu-se in prezenta cinismului, fic el mai groso- Jan sau mai rafinat, trebuie si-gi ciulease’ urechile gi s& se felicite de fiece dat cénd chiar in fata Iui prinde glas bufomul cel nerusinat sau satirul stinfific. Se poate chiar intimpla ca dezgustului sa i se adauge incintarea: si anume atunei cdnd, printr-un capriciu al naturii, un asemenea tap indiscret sau maimutoi nerusinat este daruit cu geniu, ca in cazul abatelui Galiani, omul cel mai profund, cel mai perspicace si poate si cel mai obscen al secolului siu - el a fost mult mai profund ca Voltaire si, prin urmare, intr-o buna masuri, si mai ticut. $i mai ades se intamplé, precum am spus, ca un cap de savant 8 fie agezat pe un corp de maimut’, o inteligenta de o finefe exceptionala si fie grefata pe un suflet ordinar, -caz frecvent printre medici si, in special, printre fiziologit moralei. si oriunde vreunul vorbeste despre om fird amirdciune, ci mai degrabé cu ingenuitate, ca despre un pantec cu doud necesitafi si un cap cu una singurd, pretutindeni unde se vede, se cauti si vrea s& se vadi mereu doar foamea, dorinta sexuala si vanitatea, prezentate ca find adevaratele si singurele impulsuri ale actiunilor umane, pe scurt, oriunde oamenii sunt vorbiti de ru" - si nici macar cu rdutate, - acolo amatorul de cunoastere trebuie sa ia aminte cu subtilitate si hamnicie, indreptindu-si urechile in directia din care aude vorbindu-se fara indignare. Caci omul indignat si cel care se sfaie gi se sfartecd pe sine cu proprii dinfi (in caz c& nu sfirtecd lumea, sau pe Dumnezeu, sau societatea) se prea poate valoreze din punct de vedere moral mai mult decat satirul razator si satisfacut de sine; insé, din toate celelalte puncte de vedere, el este mai ordinar, mai banal, mai putin instructiv Nimeni mu minte att de mult, ca omul indignat, 27 E dificil sa te faci infeles, mai ales cind gandesti si trdiesti gangasrotogati, printre oameni care gindesc gi trdiesc altel, fie kurmagati sau, in cel mai bun caz, mandeikagati’, prin sirituri de broasca* -- eu insumi fac totul ca si devin ,dificil de infeles"! - si trebuie sé le fim recunoscatori din toata inima celor care au bundvointa sé interpreteze cu o anumiti finefe ceea ce spunem. insi in ceea ce fi priveste pe ,prietenii cei buni", mereu prea comozi si care, tocmai ca prieteni, isi inchipuie cau dreptul la comoditate, faci bine daca le avansezi un loc de joacd, 0 arena a nepriceperii lor: vei avea astfel pricina de ras; - sau s8-i inlituri eu totul pe acesti prieteni buni,- si iar razit "Tn sanscrité, indicat muzicale de tempo. Gangasrotogati ~ precum curge Gangele (presto); kurmagati = umbletul broastei festoase (lento); mandcikagati = sritura broastei (staccato). (n. trad.).28 Lucrul cel mai anevoie de tilmacit dintr-o limba in alta este tempoul stilului, care are la bazi ‘terul rasei Sau, exprimat in termeni mai fiziologici, ri¢mul mediu al ,metabolismului su. traduceri obisnuite si oneste care sunt aproape niste falsificiri, cici, involumtar, ele banalizeaza originalul nestiind si-i redea tempoul viteaz si vesel care il ajutd s& salte peste toate obstacolele primejdioase ale lucrurilor si cuvintelor. Limba germand este aproape incapabila de migcare presto; astfel, se poate deduce pe drept cuvant cd germanul este incapabil gi de multe dintre nuantele cele mai amuzante si mai indriznete ale unei gandiri libere, liber-cugetitoare. Precum buflo-ul si satirul fi sunt strdine de trup si de constiintd, tot astfel Aristofan si Petroniu sunt pentru el intraductibili, La germani se gisese din belgug toate varietafile de gravitate maiestuoasd, de densitate, de solemnitate greoaie, toate genurile stilistice interminabile si plictisitoare, - fie-mi iertat dacd voi spune cA nici proza lui Goethe, prin amestecul ei de rigiditate si gratie, nu face exceptie, find o oglindire a ,vechilor timpuri bune" de care apartine si o expresie a gustului german, intr-o epocd in care mai exista un gust german“: cel al rococo-ului in moribus et artibus. Lessing face exceptie, gratie naturii sale de comediant care pricepea multe si se pricepea la multe: nu intamplitor a fost el traducitorul lui Beyle si s-a refuigiat cu plicere in apropierea lui Diderot si Voltaire, si, mai bucuros, printre poetii comici ai Romei: - chiar gi in fempo, Lessing iubce gindirea liberd, fuga din Germania, Dar cum ar putea imita limba german, fie chiar in proza lui Lessing, fempoul lui Machiavelli care in al siu Principe ne face si respirim acrul useat gi subil al Florenfei, neputindu-se retine de la a expune cele mai seioase probleme intr-un allegrissimo impetuos: aceasta nu fara un oarecare sentiment artistic malitios niscut din indrizneala unui astfel de contrast, {dei langi,grele, dure, primejdioase, un tempo de galop si un umor indraznet de cca mai bund calitate. Cui i-ar fi ingiduit sa se incumete in sfarsit la o traducere germana a lui Petroniu, a celui care, mai mult ca oricare mare rmuzician de pind acum, a fost virtuosul prestoului atét in invenfi si in capricii,c@t si in vocabularul siu: - ce-au a face, la urma urmei, toate mocirlele acestei lumi bolnave si rele, chiar gi cele ale ui antice*, alearga, precum 0 face el, pe picioare de vant, cu elanul, suflul, ironia eliberatoare a unui vant care toate Iucrurile, ficdnducle si alerge! lar cit priveste pe Aristofan, acest spirit ce transfigureaza si completeaz antichitatea gi de dragul ciruia intregului elenism i se iartd vina de a fi existat, (presupundind cd s-a priceput pe de-a-ntregul ce anume trebuie iertat si transfigurat), nu cunose nimic care si mi fi predispus mai mult s8 visez la natura enigmatic’ de Sfinx a Ini Platon deeat acel petit fat, din fericire pastrat pentru noi: la cApataiul patului sin de moarte nu s-a gasit nici o Biblie si nici vreo scriere egipteand, pitagoreicd sau platonica, - ci un exemplar din Aristofan. Cum ar fi putut indura viata un Platon - viata elend, cdreia fi spusese Nu, - fird si fi existat un Aristofan! 29 Independenta apartine cclor mai putini la numir: ea este privilegiul celor puternici. lar cel care si-o asumi, fie chiar indreptafit fiind, dar fri a fi constrans s-o faci, dovedeste prin aceasta ci este nu numai putemic, ci probabil si indraznet pana la exuberanfa. El patrunde intr-un labirint, inmiind pri- mejdiile oticum inerente ale vietii, dintre care mu cea mai mica e primejdia cd nimeni nu vede nici felul si nici locul in care el se raticeste, se izoleaza si in care va fi sfasiat bucaté cu bucatd de vreun minotaur ascuns in pesterile constiintei. Daca un astfel de om piere, totul se petrece atat de departe de {nfelegerea oamenilor, incat pe acestia nici nu-i migca, nici n-o simt:- iar el nu se mai poate reintoarce! EI nu mai poate reveni nici macar la compatimirea oamenilor! 30 Este inevitabil - si chiar just! - ca supremele noastre vederi s para nebunii si cateodata chiar crime cénd ajung clandestin in urechile celor care nu sunt facuti si predestinafi si le inteleaga, Deosebirea dintre exoteric si ezoteric, adoptatd odinicara de filozofii indieni, greci, persani gi musulmani, pe scurt, pretutindeni unde se credea intr-o ietarhie si mu in egalitatea de fapt si de drept, - aceasta deosebire se bbazeaz mai putin decat se crede pe faptul ca filozoful exoterie rimane in exterior, privind, evaluind, misurand si judecind din afard si nu dinkauntru: mai esential este faptul cd el priveste lucrurile de jos in sus, - iar filozoful ezoteric, de sus in jos! Privité din anumite inalturi ale sufletului, insdsi tragedia inceteazd si mai para tragicd; iar dacd am strange toate suferinjele lumii fn una singura, cui isar mai fi