Mircea Crtrescu

D lbua (vei da i boticul)

Cri, d-mi mnua i fii atent: e toamn arborescent i nori n amestec cu stele curg peste autoturismele de pe osele. prin toamn priveti ca prin rigla de plastic din clasa-ntia: fantastic se vedea-nvtoarea ocolit de curcubeu. trim ntr-un televizor color cu sonorul dat ncetior... n culori peruzea, lila, ecosez zmbim obraz lng obraz, mpreun ca Frank Sinatra i Joan Baez sau ca doi hamsteri sub un clar de luna. Cri a mea, Cri cu tmplele sidefii. mi-au cam ieit fumurile de celebritate din cap i viaa literar mi se pare mai departe dect insulele Malvine i fnetele de pe strad mi se par pure obiecte estetice... nu mi mai decupez cronicile din reviste, nu mai "acord" interviuri: tot ce a fost genialoid n mine m face acum s zmbesc. tii ct m obseda structura materiei? ct l iubeam pe Dylan Thomas? tii cum plngeam ascultnd "E perfect, mam"? acum mentalitatea mea de productor s-a transformat ntr-una de consumator i nu mai simt nevoia s-mi cultiv obsesiile, s-mi ntrein nefericirea. vistoria mea trist s-a resorbit acum, cnd ai rsrit deasupra mea, cu neoane curbe, de curcubeu. Cri, drag eu.

trec autoturisme absente pe osele fluorescente. va veni spic de zpad i va fi altfel colorat fiecare piatr de pe strad o s viscoleasc peste parbrize, capote iar noi, sub plapuma de satin vom citi la caldur Truman Capote n miros de scorioar i vin. n televizorul color cu sonorul dat ncetior din prul tu oricare fir, uvi i franj va fi dublat cu frez, ciclamen i oranj (culorile nefiind bine reglate), Cri a mea cu tmple perlate. tiu acum c viaa exista ca s fie trit asta nvei de fapt de la o femeie: c nu eti nemuritor c nu eti tot una cu universul chiar dac eti un mic univers. tiu acum c nici un poem nu a schimbat viaa nimnui. d lbua (vei da i boticul) toamna i aga baticul n pomii turcoaz. noi hoinrim prin fototapetul cu frunze glbui i cer de atlaz.