UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, POLITICE ȘI

ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT ŞTIINŢE
PENALE

COOPERARE EUROPEANA IN MATERIE PENALA

Semestrul II

Tema: EXECUTAREA DE CĂTRE AUTORITĂŢILE ROMÂNE A UNUI

MANDAT EUROPEAN DE ARESTARE

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:

Masterand:

INTRODUCERE

1
 Odată cu deschiderea frontierelor,criminalitatea transnaţională a dobândit o amploare din
ce în ce mai mare ,singurul instrument eficient de a răspunde acestui fenomen îl constituie
cooperarea judiciară internaţională în materie penală. În prezent,criminalitatea organizată
sub diversele sale forme a depăşit limitele teritoriale ale unui singur stat ,manifestându-se
de cele mai multe ori pe teritoriul mai multor state sau chiar continente .Acest considerent,a
făcut ca statele lumii să accepte un efort conjugat în lupta împotriva criminalităţii ,sub
toate aspectele sale.

Cooperarea judiciară internaţională în materie penală este o componentă importantă a

capitolului 24 al negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană- Cooperarea în
domeniul justiţiei şi afacerilor interne . În cadrul procesului de integrare a României în
spaţiul de libertate,securitate şi de justiţie al Uniunii Europene s-a stabilit obligativitatea
asimilării normelor europene în materia cooperării judiciare.

În calitate de stat membru al Uniunii Europene ,România este obligată să-şi

perfecţioneze propriile structuri de cooperare ,iar cadrul legislativ trebuie să corespundă
necesităţilor de apărare a cetăţenilor,respectând drepturile şi libertăţile acestora. În
încercarea sa de a şi alinia legislaţia cu cea europeană, Parlamentul României a adoptat
legea nr. 302/2004 ,care stabileşte cadrul juridic în domeniul cooperării internaţionale în
materie penală.Astfel,s-a realizat o armonizare a cadrului juridic intern în domeniu cu cele
mai noi instrumente comunitare în materie şi se asigură şi o reglementare unitară a
diferitelor forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală.Datorită formelor
noi ale criminalităţii transnaţionale ,acquis-ul în domeniul cooperării judiciare
internaţionale în materie penală se află într-o continuă evoluţie. România a ratificat cele mai
importante instrumente multilaterale în domeniul asistenţei judiciare internaţionale în
materie penală .

De a lungul timpului,ţara noastră a încheiat numeroase înţelegeri bilaterale privind

asistenţa judiciară internaţională în materie penală.

Importanţa şi necesitatea cooperării judiciare internaţionale în materie

penală

2
În vederea îndeplinirii şi ocrotirii scopurilor meschine,organizaţiile criminale se folosesc de
creşterea turismului internaţional,de politica de liberalizare a a emigraţiei,de expansiunea
comerţului liber,de tehnologia avansată în comunicare,şi mai ales de tehnica spălării
banilor .Terorismul internaţional este un fenomen cu o amploare ridicată in ultimul timp,ce
constituie o ameninţare la adresa umanităţii şi afectează mai ales siguranţa statelor
,destabilizând organizaţii şi instituţii. Ca atare,prezenţa criminalităţii în viaţa internaţională a
generat o reacţie de solidaritate din partea statelor ,conştientizând necesitatea amplificării
colaborării lor în lupta împotriva infracţionalităţii şi obligându-le să-şi acorde asistenţă
juridică reciprocă,să coopereze în descoperirea,reţinerea şi condamnarea celor ce au încălcat
legea penală. Cooperarea judiciară între state are ca scop realizarea unei scăderi a
criminalităţii la limite acceptabile şi mai ales sporirea siguranţei propriilor cetăţeni.

Încercând o definiţie a cooperării judiciare internaţionale vom spune că este,, aceea formă de
cooperare care vizează activităţi complexe,prin care guvernele lumii,în scopul reducerii
criminalităţii şi creşterii siguranţei propriilor cetăţeni,acţionează împreună,acordându-şi ajutor
reciproc pentru realizarea unor activităţi specifice ca: extrădarea,predarea în baza unui mandat
european de arestare,trasfer de proceduri în materie penală,recunoaşterea şi executarea
hotărârilor,trasferarea persoanelor condamnate,asistenţă judiciară în materie penală ori alte
asemenea forme sau norme stabilite prin legi,tratate,acorduri,conveţii sau reciprocitate’’.

Formele de cooperare judiciară internaţională în materie penală

prevăzute în legislaţia României.

Forme prevăzute de Codul penal şi de Codul de procedură penală

a. Aplicarea legii penale române infracţiunilor săvârşite în străinătate de străini sau

apatrizi

Potrivit principiului universalităţii, legea penală română se aplică şi infracţiunilor

săvârşite în străinătate, de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie, care nu

domiciliază pe teritoriul ţării, dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a

ţării unde a fost săvârşită, iar făptuitorul se află în ţară.

b. Incriminarea în legea penală română a unor fapte periculoase, ca urmare a ratificării

unor Convenţii internaţionale.

Pe fondul intensificării luptei împotriva criminalităţii, statele lumii au convenit să-şi

3
asigure sprijin reciproc şi în acest domeniu, în prezent existând numeroase asemenea

convenţii pentru reprimarea infracţiunilor care lezează sau pun în pericol interesele

comune ale statelor şi pe care România le-a ratificat ori la care a aderat, introducând în

legea penală dispoziţii incriminatoare corespunzătoare.În baza acestor instrumente

internaţionale ratificate de România şi în acord cu prevederile acestora, în legislaţia

penală au fost prevăzute sancţiuni penale pentru unele infracţiuni referitoare la: dreptul la

viaţă, interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante,

interzicerea sclaviei şi a muncii forţate, inviolabilitatea domiciliului, inviolabilitatea

corespondenţei, libertatea de întrunire, libertatea de asociere etc.

c. Recunoaşterea efectelor hotărârilor judecătoreşti pronunţate în străinătate.

Potrivit prevederilor legale, efectele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în străinătate sunt

recunoscute în România, în acord cu legislaţia internaţională în materie.

d. Consacrarea recidivei internaţionale. În art. 37 alin. (3) din Codul penal se

menţionează că la stabilirea stării de recidivă se poate ţine seama şi de hotărârea de

condamnare pronunţată în străinătate, cu condiţia ca fapta săvârşită să fie prevăzută şi de

legea română şi hotărârea condamnare să fie recunoscută.

e. Transmiterea de informaţii şi date, pe baza de reciprocitate. La solicitarea altui

stat, statul român, în temeiul reciprocităţii, poate transmite informaţii şi date, referitoare

la antecedentele unor persoane, copii sau extrase de pe hotărârile judecătoreşti sau orice

alte date care interesează acel stat şi care pot contribui la lupta împotriva criminalităţii.

f. Extrădarea este şi ea menţionată în legile cadru ca o formă de bază a cooperării

între state în reprimarea fenomenului infracţional.

Formele de cooperare judiciară internaţională în materie penală prevăzute în

legea specială nr. 302/2004 republicată sunt următoarele:

a) extrădarea;

b) predarea în baza unui mandat european de arestare;

c) transferul de proceduri în materie penală;

4
d) recunoaşterea şi executarea hotărârilor;

e) transferul persoanelor condamnate;

f) asistenţa judiciară în materie penală;

g) alte forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală.

a. Extrădarea, cea dintâi modalitate de cooperare între state este una dintre cele mai vechi
forme de cooperare între suverani, dovadă a bunei înţelegeri şi respectului între ei, prin care
aceştia îşi predau persoane ce urmau a fi judecate sau pedepsite. Evoluţia modernă a acestei
instituţii a urmat cursul firesc al evoluţiei instituţiilor statului şi a procedurilor penale, astfel
că reglementarea actuală din legea specială este în armonie cu dispoziţiile Convenţiei privind
procedurile simplificate de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene din 10 martie
1995 şi ale Convenţiei de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene din 27
septembrie 1996, completate de instrumentele adoptate sub egida Consiliului Europei,
respectiv Convenţia europeană de extrădare din 13 decembrie 1957 şi Protocoalele sale
adiţionale. În relaţia dintre statele membre ale Uniunii Europene aceste convenţii au fost
înlocuite de Decizia Cadru referitoare la mandatul european de arestare, pe care îl vom analiza
în mod distinct şi pe larg în prezenta lucrare.

Executarea de către autoritățile române a unui mandat european de arestare.

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală

ARTICOLUL 1

Domeniul de aplicare

1.Prezenta lege se aplică următoarelor forme de cooperare judiciară internaţională în materie

penală:

a) extrădarea;

b) predarea în baza unui mandat european de arestare;

c) transferul de proceduri în materie penală;

d) recunoaşterea şi executarea hotărârilor;

e) transferarea persoanelor condamnate;

f) asistenţa judiciară în materie penală;

g) alte forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală.

5
 2. Prezenta lege nu se aplică modalităţilor specifice de cooperare poliţienească internaţională,
dacă, potrivit legii, acestea nu se află sub control judiciar

(2) Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii

reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13
iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie
2002.

ARTICOLUL 85

Autoritățile române competente

1.În România sunt desemnate ca autorități judiciare emitente instanțele judecătorești.

2.Autoritățile judiciare române de executare sunt curțile de apel.

3. Autoritățile române competente să primească mandatul european de arestare sunt

Ministerul Justiției și parchetele de pe lângă curțile de apel desemnate potrivit alin. (2) în a
căror circumscripție a fost localizată persoana solicitată. În cazul în care nu se cunoaște locul
unde se află persoana solicitată, mandatul european de arestare se transmite Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel București.

4. Autoritatea centrală română este Ministerul Justiției. În această calitate, Ministerul Justiției:

a) primește mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciară dintr-un alt stat
membru al Uniunii Europene și îl transmite parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui
circumscripție a fost localizată persoana solicitată sau Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București, în cazul în care persoana solicitată nu a fost localizată, ori de câte ori autoritatea
judiciară emitentă nu reușește să transmită mandatul european de arestare direct autorității
judiciare române primitoare;

b) transmite mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciară română, dacă

aceasta nu îl poate transmite direct autorității judiciare primitoare străine sau când statul
membru de executare a desemnat ca autoritate primitoare Ministerul Justiției;

c) ține evidența mandatelor europene de arestare emise sau primite de autoritățile judiciare
române, în scopuri statistice;

d) îndeplinește orice altă atribuție stabilită prin lege menită a asista și sprijini autoritățile
judiciare române în emiterea și executarea mandatelor europene de arestare

ARTICOLUL 86

Conținutul și forma mandatului european de arestare

6
1.Mandatul european de arestare va conține următoarele informații:

a) identitatea și cetățenia persoanei solicitate;

b) denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail ale autorității
judiciare emitente;

c) indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare

preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect, care se
încadrează în dispozițiile art. 88 și 96 din prezenta lege

d) natura și încadrarea juridică a infracțiunii, ținându-se seama mai ales de prevederile art.
96;

e) o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul,

gradul de implicare a persoanei solicitate;

f) pedeapsa pronunțată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea
statului emitent pentru infracțiunea săvârșită;

g) dacă este posibil, alte consecințe ale infracțiunii.

2.Mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa nr. 1.

3.Mandatul european de arestare transmis autorității competente a unui alt stat membru
trebuie tradus în limba oficială sau în limbile oficiale ale statului de executare sau în una ori
mai multe alte limbi oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene, pe care acest stat le acceptă,
conform declarației depuse la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.

4.Mandatul european de arestare transmis spre executare autorităților române trebuie tradus
în limba română sau în una din limbile engleză și franceză.

ARTICOLUL 88

Procedura de emitere a mandatului european de arestare

1.Se emite un mandat european de arestare ori de câte ori nu a intervenit, potrivit legii
române, prescripția răspunderii penale sau a executării pedepsei ori amnistia sau grațierea, și
este îndeplinită, după caz, una dintre următoarele condiții:

a) pedeapsa prevăzută de lege este de cel puțin un an, dacă arestarea și predarea se solicită în
vederea exercitării urmăririi penale ori a judecății;

b) pedeapsa sau măsura de siguranță privativă de libertate aplicată este de cel puțin 4 luni,
dacă arestarea și predarea se solicită în vederea executării pedepsei sau a măsurii de siguranță
privative de libertate.

7
2.Mandatul european de arestare este emis, în faza de urmărire penală, de către judecătorul
delegat de președintele instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, iar în
faza de judecată și de executare, de către judecătorul delegat de președintele primei instanțe
ori de cel al instanței de executare, în următoarele situații:

a) la sesizarea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală a persoanei

solicitate, dacă arestarea și predarea se solicită în vederea efectuării urmăririi penale;

b) la sesizarea instanței care a dispus asupra luării măsurii arestării preventive a inculpatului
ori care a hotărât cu privire la măsurile de siguranță, după caz, sau a organului la care se află
spre executare mandatul, dacă arestarea și predarea se solicită în vederea judecății ori
executării pedepsei închisorii sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

3. Judecătorul competent verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) și procedează,

după caz, astfel:

a) emite mandatul european de arestare și supraveghează luarea măsurilor pentru

transmiterea acestuia, potrivit dispozițiilor art. 89 și 90; în cazul în care persoana este
localizată pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, dispune traducerea mandatului
european de arestare, în termen de 24 de ore, potrivit alin. (6);

b) constată, prin încheiere motivată, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1)
pentru a emite un mandat european de arestare. Încheierea poate fi atacată cu recurs de
procuror, în termen de 3 zile de la comunicare. Recursul se judecă de instanța superioară, în
termen de 3 zile de la înregistrarea cauzei, iar în caz de admitere a acestuia, prima instanță
este obligată să emită un mandat european de arestare.

4. În cazul prevăzut la alin. (3) lit. a), judecătorul competent informează procurorul care
efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori instanța pe rolul căreia se află cauza
penală despre emiterea mandatului european de arestare, iar în cazul prevăzut la alin. (3) lit.
b) comunică încheierea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori
procurorului de pe lângă instanța de executare.

5. În cazul emiterii unui mandat european de arestare, judecătorul poate solicita autorității
judiciare de executare remiterea bunurilor care constituie mijloace materiale de probă.

6. În situația prevăzută la art. 90 alin. (2), mandatul european de arestare în limba română se
transmite Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului
General al Poliției Române, în vederea difuzării pe canale specifice. Acesta va fi tradus, prin
grija instanței emitente, în limba impusă de statul membru de executare, după ce se confirmă
localizarea persoanei solicitate pe teritoriul unui anumit stat membru al Uniunii Europene. În
cazul în care în circumscripția instanței emitente nu există un traducător autorizat pentru
limba străină în care este necesară traducerea, autoritatea judiciară emitentă solicită sprijinul
Ministerului Justiției, urmând ca traducerea să se efectueze prin grija acestuia.

7. Pentru evidența activității instanței, se întocmește și se păstrează Registrul de evidență a

mandatelor europene de arestare. În acest registru se fac următoarele mențiuni: numărul

8
curent; numele, prenumele și cetățenia persoanei solicitate; numărul și data adresei
parchetului ori a instanței pe rolul căreia se află cauza penală; numărul dosarului instanței de
executare; data emiterii mandatului european de arestare; data transmiterii mandatului
european de arestare; informații asupra executării mandatului european de arestare; motivele
neexecutării mandatului european de arestare; data predării persoanei solicitate; data retragerii
mandatului european de arestare. Registrul nu este destinat publicității.

8. Procedura prevăzută în prezentul articol are caracter confidențial până la arestarea

persoanei solicitate în statul membru de executare.

ARTICOLUL 89

Transmiterea mandatului european de arestare

În cazul în care se cunoaște locul unde se află persoana solicitată, autoritatea judiciară
română emitentă poate transmite mandatul european de arestare direct autorității judiciare de
executare.

Autoritatea judiciară emitentă poate să solicite introducerea semnalmentelor persoanei în

cauză în Sistemul de Informații Schengen (SIS), prin intermediul Sistemului Informatic
Național de Semnalări. În acest scop, se aplică dispozițiile art. 95 al Convenției din 19 iunie
1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea
treptată a controalelor la frontierele comune, Schengen.

Semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen echivalează cu un mandat european

de arestare, dacă este însoțită de informațiile prevăzute în anexa nr. 1. Cu titlu tranzitoriu,
până la data la care Sistemul Informatic Schengen va avea capacitatea de a transmite toate
informațiile menționate în anexa nr. 1, semnalarea echivalează cu un mandat european de
arestare în așteptarea transmiterii originalului.

ARTICOLUL 90

Procedura de transmitere

Autoritățile judiciare române pot transmite mandatul european de arestare prin orice mijloc
de transmitere sigur, care lasă o urmă scrisă, cu condiția ca autoritatea judiciară de executare
să poată verifica autenticitatea acestuia.

În cazul în care locul unde se află persoana solicitată nu este cunoscut, transmiterea
mandatului european de arestare se realizează prin intermediul Centrului de Cooperare
Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, care
procedează la difuzarea în Sistemul Informatic Schengen sau pe canalele Organizației
Internaționale a Poliției Criminale (Interpol), după caz. În acest caz, transmiterea se poate
efectua și prin sistemul securizat al Rețelei Judiciare Europene, când acesta va fi operațional.

9
 Dacă autoritatea judiciară emitentă nu cunoaște autoritatea judiciară de executare, se va
efectua cercetarea necesară, inclusiv prin punctele de contact ale Rețelei Judiciare Europene
sau prin direcția de specialitate a Ministerului Justiției, pentru a obține informațiile necesare
de la statul membru de executare.

Orice dificultate care ar interveni în legătură cu transmiterea sau verificarea autenticității unui
mandat european de arestare se va soluționa prin contact direct între autoritatea judiciară
emitentă și autoritatea judiciară de executare sau cu sprijinul Ministerului Justiției.

Ulterior transmiterii mandatului european de arestare, autoritatea judiciară română emitentă

poate transmite orice informații suplimentare necesare pentru executarea mandatului.

În cazul transmiterii directe, autoritățile judiciare emitente române informează Ministerul

Justiției în ultima zi lucrătoare a fiecărui trimestru cu privire la mandatele europene de
arestare emise în perioada de referință și stadiul executării acestora.

Model Speţă comentată

„ Speţă dosar decizia penală 1297/2/2018 (563/2018 )”

Informaţii generale
Nr. unic (nr. format 1297/2/2018 (563/2018 )
vechi) :

Data inregistrarii 24.02.2018

Data ultimei 12.03.2018

modificari:

Sectie: Secţia a II-a Penală

Materie: Penal

Obiect: Mandat european de arestare

Stadiu procesual: Fond

Părţi
Nume Calitate parte
Sandu Marinel Inculpat persoană solicitată

10
Şedinţe
07.03.2018

Ora estimată: 14:00

Complet: S 2 C13 DL Continuitate
Tip soluţie: Soluţionare
Soluţia pe scurt: Sp.45/F- Admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Bucureşti. În baza art.107 rap. la art.103 din Legea nr.302/2004 republicată, dispune
punerea în executare a mandatului european de arestare emis faţă de persoana solicitată
SANDU MARINEL, la data de 25.01.2018 de autorităţile din Germania (procurorul-şef al
Procuraturii din Nürnberg-Fürth). În baza art.112 alin.1 rap. la art.58 alin.1 din Legea
nr.302/2004 republicată, dispune amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea
definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr.2638/D/P/2017 al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Structura centrală – Secţia de
combatere a traficului de droguri, iar în cazul în care, în respectiva cauză se va pronunţa o
hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, până la
punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la
termen, după caz. Dispune arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către
autorităţile judiciare germane, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data încetării
motivelor care au justificat amânarea predării. Predarea persoanei solicitate, în stare de
arest, în vederea efectuării urmăririi penale şi judecării de către autorităţile germane cu
privire la infracţiunea ce face obiectul mandatului menţionat, se face sub condiţia
respectării regulii specialităţii. În baza art. 103 alin. 9 şi art.107 alin.3 din Legea
nr.302/2004 republicată, dispune punerea în libertate a persoanei solicitate SANDU
MARINEL, dacă nu este reţinută sau arestată în altă cauză. Constată că persoana solicitată a
fost arestată provizoriu de la 24 februarie 2018 la zi. În baza art.275 alin.3 Cod de
procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. În baza
art.275 alin.6 Cod de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu (600 lei) rămâne în
sarcina statului şi se suportă din fondurile MJ.

Definitivă: Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2018.

Document: Hotarâre 45/2018 07.03.2018

24.02.2018

Ora estimată: 10:00

Complet: S 2 C13 DL
Tip solutie: Amână cauza
Solutia pe scurt: În baza art. 101 alin. 5 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată rap. la art.
9 din Decizia cadru JAI/584/2002, dispune arestarea provizorie a persoanei solicitate
SANDU MARINEL, pentru o perioadă de 15 zile, respectiv de la data de 24.02.2018 până
la data de 10.03.2018, inclusiv. În baza art. 101 alin. 6 din Legea 302/2004 republicată,
dispune comunicarea prezentei către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională şi
Ministerul Justiţiei – Direcţia Cooperare Internaţională. Fixează termen la data de
7.03.2018, ora 14:00, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de
arestare, însoţit de traducerea în limba română a acestuia. Dispune emiterea de adrese în
vederea comunicării fişei de cazier judiciar a persoanei solicitate, precum şi către P.Î.C.C.J.-

11
D.I.I.C.O.T. - Structura centrală şi P.Î.C.C.J.- D.I.I.C.O.T. - S.T. Bucureşti, pentru a
comunica dacă persoana solicitată are calitatea de suspect sau inculpat în vreun dosar al
unităţilor de parchet menţionate şi, în caz afirmativ, stadiul cercetărilor. Cu drept de
contestaţie în termen de 24 de ore de la pronunţare. Pronunţată în şedinţă publică azi,
24.02.2018.”
Document: Încheiere de şedinţă 24.02.2018

Căi atac
Nu există informaţii.

12
 Page http://portal.just.ro/2/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=200000000359164&id_inst=2

„Extrădarea este una din formele cooperării judiciare internaţionale în materie penală,
putând fi definită ca fiind procedura prin care un stat suveran (statul solicitat) acceptă să
predea unui alt stat (statul solicitant) o persoană care se află pe teritoriul său şi care este
urmărită penal sau trimisă în judecată pentru o infracţiune ori este căutată în vederea
executării unei pedepse în statul solicitant.’’

Extrădarea se situează în cadrul dreptlui internaţional public, mai exact al dreptului

internaţional penal.”

(Extrase din articolul „De la extrădare la mandatul european de arestare. O privire istorică şi
juridică ”, Florin Răzvan RADU, revista „Dreptul”, nr. 2/2006.)

Pornind de la definiţia extrădării ca act de suveranitate al statului solicitat, autorităţile

centrale, de regulă ministerele de justiţie, au un rol foarte important în această materie. În
marea majoritate a statelor, extrădarea se hotărăşte de o autoritate executivă (exemple:
Departamentul de Stat al SUA, Consiliul de Miniştri în Franţa şi Spania, Guvernul în Suedia,
ministrul justiţiei în Canada, Italia, etc), pe baza unei hotărâri judecătoreşti cu rol de aviz.

În România, extrădarea este reglementată în Constituţie – art. 19, Codul penal – art. 9 şi Titlul
II – „Extrădarea” din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională, astfel
cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 224/2006 .

În sistemul românesc, având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 19 alin. 4 din
Constituţie, potrivit cărora extrădarea se hotărăşte de justiţie, rolul Ministerului Justiţiei este
circumstanţiat cadrului constituţional şi constă, în esenţă, în: examenul de regularitate
internaţională (verificarea conformităţii cererii cu tratatul aplicabil) efectuat anterior sesizării
autorităţilor judiciare, în cazul extrădării pasive, şi, respectiv, posterior încheierii instanţei prin
care se stabileşte că sunt întrunite condiţiile legale pentru a se solicita extrădarea, în cazul
extrădării active; întocmirea şi transmiterea cererii de extrădare; punerea în executare,
împreună cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, a hotărârii definitive de extrădare,
aprobarea tranzitului. În toate cazurile însă, mecanismul prevăzut de Legea nr. 302/2004,
pentru a respecta dispoziţiile Constituţiei, este de aşa natură construit încât hotărârea finală o
are instanţa judecătorească, nu numai în cazul extrădării pasive (din România), dar şi în cazul
cererilor de extrădare formulate de România.

Astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, procedura de extrădare prevăzută de
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală este
următoarea:

1. Extrădare activă (atunci când România este stat solicitant)

Prin modificarea art. 66 din Legea nr. 302/2004, s-a revenit la competenţa Ministerului
Justiţiei de a întocmi cererea de extrădare. Trebuie subliniat însă că Ministerul Justiţiei
întocmeşte cererea de extrădare numai pe baza unei încheierii motivate a instanţei
judecătoreşti competente, care stabileşte că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezenta
lege pentru a se solicita extrădarea.

13
Prin art. 661 s-a reglementat o procedură clară de dare în urmărire internaţională. Astfel, în
cazul în care un mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei nu poate fi adus la
îndeplinire întrucât inculpatul ori condamnatul nu se mai află pe teritoriul României, instanţa
care a emis mandatul de arestare preventivă sau instanţa de executare, după caz, la propunerea
procurorului sesizat în acest scop de către organele de poliţie, emite un mandat de urmărire
internaţională în vederea extrădării, care se transmite Centrului de Cooperare Poliţienească
Internaţională din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în vederea difuzării prin
canalele specifice.
Mandatul de urmărire internaţională în vederea extrădării trebuie să conţină toate elementele
necesare identificării persoanei urmărite (incluzând fotografii, impresiuni digitale, etc.), o
expunere sumară a situaţiei de fapt şi date privind încadrarea juridică a faptelor!
Despre localizarea pe teritoriul unui stat străin a unei persoane date în urmărire internaţională
sau căutate de autorităţile judiciare române pentru aducerea la îndeplinire a unui mandat de
executare a pedepsei închisorii sau a unui mandat de arestare preventivă, instanţa poate fi
informată nu numai de Biroul Naţional Interpol, ci şi de o altă structură in cadrul C.C.P.I., dar
şi de Ministerul Justiţiei, prin orice mijloc care lasă o urmă scrisă şi a cărui autenticitate poate
fi verificată (art. 67 alin. 1);
Instanţa de executare sau instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă stabileşte,
printr-o încheiere motivată, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezenta lege pentru a
se solicita extrădarea (art. 67 alin. 1);

Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, prin structura specializată, are obligaţia de

a informa instanţa de executare sau instanţa emitentă a mandatului de arestare preventivă de
îndată ce Biroul Central Naţional Interpol corespondent îi notifică faptul că persoana care face
obiectul mandatului a fost localizată. Informarea va fi transmisă direct, cu o copie la
Ministerul Justiţiei. ( art. 67 alin. 2)

Instanţa se pronunţă prin încheiere, în camera de consiliu, dată de un singur judecător, cu

participarea procurorului şi fără citarea părţilor. Încheierea nu se pronunţă în şedinţă publică,
şi se consemnează într-un registru special, pentru a se respecta confidenţialitatea procedurii
(Deşi era prevăzută şi de legea iniţială, confidenţialitatea era deseori încălcată de unele);
Încheierea prevăzută la alin. (3) poate fi atacată cu recurs de procuror, în termen de 24 ore de
la pronunţare. Dosarul cauzei este înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore. Recursul
se judecă în termen de cel mult 3 zile, de către instanţa superioară în grad. Instanţa de recurs
va restitui dosarul primei instanţe în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului. (art. 67
alin. 4);

În termen de 48 de ore de la primirea încheierii prin care s-a constatat că sunt întrunite
condiţiile pentru solicitarea extrădării şi a actelor anexe, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de
specialitate, efectuează un examen de regularitate internaţională, în condiţiile prevăzute la art.
40, care se aplică în mod corespunzător (art. 67 alin. 6);

În cazul în care, potrivit atribuţiilor care îi revin, direcţia de specialitate a Ministerului

Justiţiei constată că nu sunt întrunite condiţiile de regularitate internaţională pentru a se
întocmi şi transmite cererea de extrădare, ministrul justiţiei îl sesizează pe procurorul general
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea iniţierii procedurii de
revizuire a încheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea extrădării, informând în
ambele situaţii Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului
Administraţiei şi Internelor.

14
De aceea, prin modificarea adusă Legii nr. 302/2004 în această privinţă, s-a optat pentru
procedura extraordinară a revizuirii. De subliniat că, potrivit art. 67 alin. (8), Ministrul
justiţiei nu poate solicita iniţierea procedurii revizuirii pentru alte motive decât cele legate de
concluziile examenului de regularitate internaţională;
Instanţa, dacă constată că cererea de revizuire este întemeiată, anulează încheierea atacată.
Dacă instanţa constată că cererea de revizuire este neîntemeiată, o respinge, menţinând
încheierea atacată. Hotărârea instanţei de revizuire este definitivă şi se comunică în termen de
24 de ore de la pronunţare ministrului justiţiei şi procurorului general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (art. 67 alin. 10). Astfel, în ambele situaţii, hotărârea
finală revine instanţei, astfel încât se elimină orice eventuală critică de neconstituţionalitate
care putea fi adusă vechii proceduri.

Totodată, prin modificările aduse legii s-a prevăzut şi posibilitatea ca, în cazul în care constată
că actele sunt incomplete, înainte de a întocmi şi transmite cererea de extrădare direcţia de
specialitate a Ministerului Justiţiei să poată solicita instanţei competente să îi transmită, în cel
mult 72 de ore, actele suplimentare necesare potrivit tratatului internaţional aplicabil. Acest
lucru se întâmpla în practica, dar nu era reglementat expres (art. 67 alin. 7);

Încheierea prin care se constată că sunt întrunite condiţiile pentru a se solicita extrădarea se
transmite Ministerului Justiţiei – Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, Serviciul drept
internaţional public şi cooperare judiciară internaţională în materie penală (Bucureşti, str.
Apolodor nr. 17, sector 5, tel. (021)3141514, fax (021)3101662, e-
mail: dreptinternational@just.ro, în termenele scurte prevăzute de lege (art. 66 modificat, art.
67 modificat) !
2. Extrădare pasivă (atunci când România este stat solicitat)
Procedura de extrădare pasivă este de competenţa curţii de apel în circumscripţia căreia a fost
localizată persoana extrădabilă.
Curtea este sesizată de parchetul competent, după ce, în prealabil, direcţia de specialitate a
Ministerului Justiţiei efectuează examenul de regularitate internaţională al cererii de extrădare
şi documentelor anexate.

Persoana extrădabilă are dreptul să facă opoziţie la extrădare.

Pentru o prezentare detaliată a procedurii de extrădare, a se consulta prezentarea Legii nr.

224/2006.
Extrădarea se poate solicita / acorda în baza convenţiilor multilaterale sau a unor tratate
bilaterale, ori pe bază de reciprocitate, în lipsa unor asemenea instrumente juridice.

Convenţia multilaterală cel mai frecvent utilizată de România este Convenţia europeană de
extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, cu Protocoalele sale adiţionale, din 15
octombrie 1975 şi 17 martie 1978. Convenţia europeană de extrădare se aplică în relaţia cu
celelalte 45 de state membre ale Consiliului Europei, care sunt parte la acest instrument
juridic multilateral, şi prevalează asupra dispoziţiilor privitoare la extrădare din tratatele
bilaterale de extrădare (sub-link, conţinând tratatele bilaterale existente în prezent în secţiunea
respectivă a Ghidului) încheiate cu oricare din aceste state. De asemenea, există
numeroase convenţii multilaterale, adoptate fie sub egida Consiliului Europei, fie sub egida
Organizaţiei Naţiunilor Unite, care conţin dispoziţii privind extrădarea, între care menţionăm:
Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, Protocolul
privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi
copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale

15
organizate, şi Protocolul împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestră, a aerului şi
pe mare, New York, 15.11.2000,ratificate prin Legea nr. 565/2002, publicată în M.Of. nr.
813/8.11.2002, Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, New York,
31.10.2003, ratificată prin Legea nr. 365/2004, publicată în M.Of. nr.
903/5.10.2004, Convenţia europeană privind reprimarea terorismului, Strasbourg,
27.01.1997, ratificată prin Legea nr. 19/1997, publicat în M.Of. nr. 34/4.03.1997, Convenţia
penală privind corupţia, Strasbourg, 27.01.1999, ratificată prin Lege nr. 27/2002, publicată în
M.Of. nr. 65/30.01.2002, Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea
informatică, Budapesta, 23.11.2001, ratificată prin Legea nr. 64/2004, publicată în M.Of. nr.
343/20.04.2004, Convenţia europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi
confiscarea produselor infracţiunii, Strasbourg, 8.11.1990, ratificată prin Legea nr. 263/2002,
publicată în M.Of. nr. 353/28.05.2002, convenţiile ONU împotriva terorismului.

De la 1 ianuarie 2007, dispoziţiile referitoare la extrădare au fost înlocuite, în relaţia cu

statele membre UE, de decizia-cadru nr. 584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european
de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene, transpuse în
dreptul intern prin Titlul III din Legea nr. 302/2004, cu excepţia situaţiilor tranzitorii.

Concluzii

Momentul extrem de important pentru România ,care a generat multiple

consecinţe pe plan juridic l-a constituit intrarea în Uniunea Europeană. După intrarea
României în Uniunea Europeană s-a realizat amplificarea şi extinderea cooperării judiciare
în domeniu între mai multe state,având în vedere existenţa infracţiunilor cu caracter
transfrontalier ,libera circulaţie a cetăţenilor, apariţia unor cauze penale complexe pentru
soluţionarea cărora este nevoie de schimb operativ de date şi informaţii între ţările pe
teritoriul cărora au fost săvârşite infracţiunile sau pe pertitoriul cărora s-au refugiat
infractorii.
În prezent, ţara noastră dispune de un cadru juridic adecvat pentru cooperarea
judiciară în materie penală ,concretizat în tratate bilaterale,convenţii multilaterale,dar este
nevoie de o aplicare rapidă a acestora.
România a înregistrat progrese în domeniul cooperării judiciare în materie penală, a
armonizat legislaţia sa cu cea europeană .

16
 Din analiza legislaţiei româneşti se observă necesitatea unor modificări legislative
viitoare în materie. Implementarea în practică a instrumentelor noi de cooperare judiciară s-
a realizat cu dificultate de către autorităţile care îşi desfăşoară activitatea în domeniul
cooperării judiciare în materie penală.

BIBLIOGRAFIE

I.Tratate

1. Alexandru Boroi, Ion Rusu ,Cooperarea judiciară internaţională în materie

penală,Editura C.H. Beck, Bucureşti,2008;

2. Costică Bulai,B.N. Bulai, Manual de drept penal .Partea generală,Editura Universul

Juridic,Bucureşti,2007;

II.Articole din reviste de specialitate

1.Florin Răzvan Radu în Revista Dreptul,nr. 11/2004;

2. Florin Răzvan Radu,De la extrădare la mandatul european de arestare .O privire istorică şi

juridică.Dreptul nr. 2/2006;

III. Legislaţie

1. Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie
penală,publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din 1 iulie 2004 ,cu modificările şi

17
completările aduse de: Legea nr. 224 din 1 iunie 2006,Ordonanţa de Urgenţă nr. 103 din 13
decembrie 2006,Legea nr. 222 din 28 octombrie 2008 .

18