Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pentru o mai eficientă susţinere a şcolii incluzive din partea familiilor, membrii
acestora trebuie să satisfacă un minimum de cerinţe:
-să sprijine profesorii în alegerea unor strategii realiste cu privire la evoluţia şi formarea copiilor
în şcoală şi în afara ei .
-să fie parteneri sinceri de dialog si să accepte fără rezerve colaborarea cu echipa de specialişti
care se ocupă de educarea şi recuperarea copiilor lor, urmărind împreună progresul înregistrat
de copil în diverse situaţii de viaţă.
-să colaboreze cu alţi părinţi în grupurile de suport ale părinţilor şi să împărtăşească şi altora
experienţele personale cu propriii copii la activităţile desfăşurate în mijlocul familiei.
-să fie convinşi de avantajele oferite de şcoala incluzivă copiilor cu cerinţe speciale şi să accepte
fără resentimente eventualele limite impuse de gradul şi complexitatea deficienţelor acestora .
Se evidenţiază în mod tipic caracteristici legate de condiţiile de acasă şi din familie ale
elevilor ca fiind unele din barierele principale în învăţare. Ca şi exemple se pot menţiona:
-începerea şcolii cu slabe abilităţi de vorbire, vocabular deficitar şi insuficienta pregătire pentru
citit-scris.
Şcolile tind să perceapă elevii care se confruntă cu aceste bariere ca fiind slab motivaţi ,
supuşi presiunii negative a părinţilor şi grupului, ca având o frecvenţă redusă la şcoală şi
manifestând probleme comportamentale şi manifestând probleme comportamentale şi de control.
Din aceste răspunsuri este clar că şcolile întâlnesc cele mai mari dificultăţi atunci când se
confruntă cu bariere pe care le consideră externe şi cu mult în afara controlului şcolii –condiţiile
de acasă şi din familia elevului care afectează abilitatea acestuia de a fi complet receptiv la
oportunităţile educaţionale pe care le oferă şcoala. Este necesar să se realizeze aici un echilibru.
Cu siguranţă că şcolile şi profesorii nu pot să rezolve toate problemele sociale pe care le
întâlnesc. Dar, cadrele didactice trebuie să combine o concentrare pe responsabilităţile lor
profesionale distincte cu dezvoltarea continuă a unui climat tolerant şi cald care ţine seama de
nevoile, problemele şi istoria de viaţă a tuturor elevilor.
4. influenţele culturale;
Familia este mediul normal în care personalitatea unui copil, cu sau fără deficienţe, se
dezvoltă armonios sub toate aspectele.
Şcoala incluzivă şi toate cadrele didactice trebuie să creeze un mediu primitor pentru implicarea
familiei în recuperarea, adaptarea şi integrarea propriului copil cu cerinţe speciale, prin:
-solicitarea tuturor familiilor cu copii care prezintă cerinţe educaţionale speciale să participe la
aplicarea programului educaţional şi terapeutic propus;
-recunoaşterea cerinţelor şi drepturilor familiilor de a alege dacă, în ce măsură, cum şi când pot
participa la cât mai multe activităţi terapeutice , pentru continuarea lor acasă;
Un parteneriat între cadrele didactice (profesionişti) şi familie este posibil numai dacă
fiecare dintre cei implicaţi înţelege rolul pe care îl joacă în viaţa copilului. Părinţii au nevoie de
educaţie pentru a şti cum să-şi crească copiii. Prezenţa părinţilor şi profesorilor împreună în
activităţi de dezvoltare şi participare comunitară, influenţează pozitiv rolul lor în educaţia
incluzivă.
Dacă părinţii şi cadrele didactice lucrează împreună, se poate sprijini dezvoltarea copilului,
iar cerinţele sale pot fi îndeplinite într-o măsură mai mare. Un parteneriat între familie şi şcoală
nu se poate construi foarte repede, ci sunt necesare etape bine planificate. Această planificare
duce la stabilirea unei relaţii de încredere şi cooperare activă cu cadrele didactice şi alţi
profesionişti, familia fiind unul dintre factorii a căror contribuţie este foarte importantă în
procesul de integrare şcolară a copiilor.
Bibliografie: