Sunteți pe pagina 1din 15

Material de studiu Asigurări şi reasigurări

Unitatea de învăţare 1

Riscul şi cadrul teoretico-metodologic al asigurărilor

Cuprins
Pagina
1.1. Introducere .................................................................................................................9
1. 2. Obiective ...................................................................................................................9
1.3. Subiecte de studiu.....................................................................................................10
1.3.1. Definirea riscului şi a probabilităţii de pierdere .............................................10
1.3.2. Clasificarea riscurilor.....................................................................................11
1.3.3. Metode de protecţie împotriva riscului ..........................................................13
1.3.4. Delimitări conceptuale privind asigurările......................................................14
1.3.5. Funcţiile şi rolul asigurărilor...........................................................................16
1.4. Rezumatul unităţii de studiu, cuvinte cheie...............................................................19
1.5. Test de autoevaluare.................................................................................................20
1.6. Concluzii....................................................................................................................22
1.7. Bibliografie obligatorie ..............................................................................................23

1.1. Introducere

Ce sunt riscurile? Cum se clasifică riscurile? Care sunt metodele de protecţie


îmoptriva riscurilor? Ce este asigurarea? Care sunt rolul si funcţiile asigurărilor în
economia contemporană? Întrebări la care vom răspunde pe parcursul acestei
unităţi de învăţare.
Cunoştinţe preliminare: finanţe; funcţia de repartiţie şi funcţia de
control a finanţelor

Resurse necesare şi recomandări de studiu: resursele de la bibliografia


obligatorie; instrumente de scris şi acces la internet

Durata de învăţare: 6 ore

1.2. Obiective

Obiectivul specific: dobândirea cunoştinţelor şi abilităţilor teoretice privind


asigurarea comercială
Obiectivele operaţionale
După parcurgerea conţinutului, veţi putea să:
 să aveţi o înţelegere clară asupra noţiunilor de risc şi probabilitate de
pierdere
 să distingeţi diferenţele dintre diferitele categorii de riscuri

9
Material de studiu Asigurări şi reasigurări

 să cunoaşteţi principalele metode de protecţie împotriva riscurilor


 să aveţi o înţelegere clară asupra noţiunii de asigurare comercială
 să distingeţi diferenţele dintre abordarea economico-financiară a
asigurării şi cea juridică.
 să enumeraţi trăsăturile caracteristice ale asigurării
 să aveţi o înţelegere clară asupra funcţiilor şi rolului asigurării;

1.3. Subiecte de studiu

1.3.1. Definirea riscului şi a probabilităţii de pierdere

Riscul presupune probabilitatea ca evoluţia viitoare a evenimentelor să


conducă la rezultate mai slabe decât cele aşteptate. El se deosebeşte însă de
incertitudine prin faptul că diferitelor stări ale naturii li se pot ataşa probabilităţi de
apariţie.
Ca urmare, o situaţie riscantă are două caracteristici 1:
- rezultatul probabil;
- gradul de variabilitate faţă de alte rezultate posibile.
Riscul reprezintă astfel un eveniment posibil, viitor şi probabil la care sunt
expuse bunurile, patrimoniul, viaţa, sănătatea sau integritatea fizică a persoanelor.
El poate fi previzibil, atunci când factorii care ar aduce pierderi pot fi prevăzuţi cu
anticipaţie, sau neprevizibil, atunci când este determinat de situaţii fortuite.
Probabilitatea de pierdere se referă la posibilitatea de apariţie a unui
eveniment ce va genera o pierdere2. O modalitate de rezumare a evenimentelor şi a
probabilităţilor corespunzătoare este distribuţia de probabilităţi. Distribuţiile pot fi
eterogene, ceea ce înseamnă că se pot obţine o varietate de evenimente dintr-o
mulţime bine stabilită. Distribuţiile de probabilităţi sunt caracterizate prin două
elemente: tendinţa centrală şi dispersia.
Dintre indicatorii pentru tendinţa centrală, cel mai utilizat este valoarea
medie. Pentru managerii riscului este important să determine valoarea medie a
pierderii în unitatea de timp. În acest sens, cele mai importante probabilităţi sunt
cele asociate cu frecvenţa şi severitatea pagubelor 3. Frecvenţa este măsura
numărului de repetări ale unui fenomen periodic în unitatea de timp. Pe de altă
parte, managerii de risc sunt interesaţi şi de severitatea pagubelor produse de

1
C. Anghelache (coord), Analiza actuarială în asigurări, Editura Economică, Bucureşti,
2006, pag. 117.
2
P. Tănăsescu, ş.a., Asigurări comerciale moderne, Editura CH Beck, Bucureşti, 2008, pag.
28.
3
M. Gavriletea, Asigurări şi reasigurări, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca, 2002, pag. 3.
10
Material de studiu Asigurări şi reasigurări

fiecare eveniment. Prin însumarea produselor dintre probabilitaţile de apariţie a


pierderilor şi mărimea acestora se obţine o medie a pierderilor.
Cu toate acestea, managerii de risc trebuie să aibă în vedere variabilitatea
pierderii faţă de pierderea medie, iar acest fapt se cuantifică prin intermediul
deviaţei standard (calculată ca rădăcină pătrată din suma pătratelor abaterii fiecărei
pierderi de la pierderea medie). Cu cât deviaţia standard este mai mare faţă de
valoarea medie, cu atât incertitudinea este mai mare, adică riscul este mai mare.
Nivelurile scăzute ale deviaţiei standard sunt asociate unor niveluri scăzute ale
riscului.
Estimări ale frecvenţei şi ale severităţii se fac pe baza experienţei existente, iar în
cazul unui număr mai mare de unităţi de expunere, pierderile actuale din trecut pot
fi punctul de pornire în anticiparea pierderilor viitoare.

1.3.2. Clasificarea riscurilor

Riscurile sunt numeroase şi pot fi clasificate în funcţie de numeroase


criterii.
În funcţie de natura evenimentului care le-a provocat există:
- riscuri provocate de forţele naturii, care pot fi accidentale (de exemplu,
incendii, furtuni, etc.) sau permanente (de exemplu, uzura);
- riscuri provocate de acţiunile umane;
În funcţie de gradul de cuprindere, riscurile se pot clasifica în următoarele
categorii:
- riscuri fundamentale, care reprezintă acele riscuri ce afectează societatea
umană în general sau o mare parte a populaţiei dintr-o anumită zonă. Un risc
fundamental presupune elementul de catastrofă. Exemple de astfel de riscuri sunt:
foametea, şomajul, poluarea, greve, convulsii sociale, riscuri naturale catastrofice,
etc. Extinderea foarte mare în spaţiu şi, uneori, în timp a efectelor riscurilor
fundamentale a făcut ca acestea să fie considerate probleme ale întregii societăţi,
astfel că rezolvarea lor trebuie făcută la nivelul guvernelor sau chiar la nivel
internaţional. Când riscurile fundamentale au dimensiuni de dezastru foarte mare,
ele apar ca fiind neasigurabile din punctul de vedere al societăţilor de asigurări;
- riscuri particulare, care reprezenită evenimente ale căror consecinţe sunt
relativ limitate sub aspectul numărului de persoane afectate sau ale întinderii
efectelor.
O altă clasificare distinge între riscurile statice şi riscurile dinamice.
Riscurile dinamice sunt acele riscuri care rezultă din schimbări în
economie. Schimbări ale preţurilor, ale capacităţii şi structurii producţiei, ale
tehnologiei pot duce la pierderi financiare pentru cei implicaţi În economie. Aceste
riscuri dinamice aduc rezultate pozitive doar pe termen lung, întrucât ele sunt
rezultatul ajustării unei alocări defectuoase a resurselor. Deşi aceste riscuri
dinamice afectează un număr mare de persoane, ele sunt considerate mai greu de
anticipat decât riscurile statistice întrucât nu apar în mod regulat.
11
Material de studiu Asigurări şi reasigurări

Riscurile statice sunt acele riscuri care produc pierderi chiar dacă nu apar
schimbări în economie. Dacă se menţin aceleaşi niveluri ale preţurilor, ale
producţiei, ale veniturilor şi acelaşi nivel de tehnologizare, tot vor exista persoane
care vor suferi pierderi financiare. Aceste pierderi apar ca urmare a unor cauze
distincte de domeniul economic, cum ar fi evenimente naturale, nesinceritatea unor
persoane. Spre deosebire de riscurile dinamice, riscurile statice nu reprezintă o
sursă de câştig pentru societate. Riscurile statice determină fie distrugerea unui
bun, fie o schimbare a dreptului de proprietate ca rezultat al nesincerităţii sau a
unei erori umane. Pierderile statice tind să apară cu o oarecare regularitate şi de
aceea pot fi anticipate mai uşor. Întrucât pot fi prognozate, riscurile statice pot fi
supuse asigurării, spre deosebire de riscurile dinamice.
Cea mai importantă clasificare a riscurilor din perspectiva asigurărilor este
cea în funcţie de gradul de asigurabilitate. În raport cu acest criteriu se identifică
următoarele categorii de riscuri:
- riscuri pure, constituite din acele evenimente independente de voinţa
omului, a căror producere conduce la consecinţe negative asupra bunului asigurat
sau persoanei asigurate. Aceste riscuri provoacă numai pierderi şi niciodată
câştiguri (de exemplu, incendii, cutremure, explozii, accidente auto, furt, etc.);
- riscuri speculative, constituite din acele evenimente care, prin producerea
lor, pot conduce la înregistrarea unei pierderi sau a unui câştig. În această categorie
se cuprind riscuri comerciale, pariuri la cursele de cai, jocuri de noroc, riscuri
valutare, etc. Aceste riscuri nu sunt asigurabile decât cu foarte puţine excepţii;
Riscurile pure pot fi la rândul lor clasificate în:
- riscuri personale;
- riscuri de proprietate;
- riscuri de răspundere.
Riscurile personale sunt riscuri care afectează direct un individ; ele
implică posibilitatea unei pierderi totale sau reducerea venitului câştigat, apariţia
unor cheltuieli suplimentare şi înstrăinarea activelor financiare.
Principalele patru riscuri personale sunt:
- riscul decesului prematur, considerat ca decesul susţinătorului financiar
al unei familii cu obligaţii (sprijin financiar, ipotecă, cheltuieli cu studiile copiilor);
- riscul venitului insuficient pe perioada pensionării;
- riscul unei sănătăţi precare, care determină o capacitate de muncă scăzută
sau întreruperea serviciului pe anumite perioade, cu consecinţe directe asupra
nivelului veniturilor;
- riscul şomajului, care poate fi cauzat de încetiniri ale ritmului de
activitate la nivel de industrie, schimbări de natură structurală şi/sau tehnologică în
economie, factori sezonieri, imperfecţiuni sau perturbări pe piaţa locurilor de
muncă.
Riscurile de proprietate apar atunci când proprietatea personală şi activele
imobiliare pot fi afectate sau chiar distruse în cazul unui incendiu, trăsnet, furtuni,
etc.
În general se pot distinge două tipuri de pierderi asociate cu distrugerea sau
12
Material de studiu Asigurări şi reasigurări

furtul proprietăţii:
- pierderi directe, considerate ca fiind pierderi financiare care rezultă dintr-
o pagubă fizică, distrugere sau furt al proprietăţii;
- pierderi indirecte, considerate ca fiind pierderi financiare rezultate
indirect din apariţia unei pagube fizice directe sau a furtului proprietăţii.
Riscurile de răspundere reprezintă un alt tip de riscuri pure pe care mulţi
oameni le suportă. Potrivit legii, orice persoană poate fi considerată răspunzătoare
pentru rănirile sau pagubele aduse proprietăţii asupra vieţii altei persoane. În urma
unor astfel de acţiuni, un judecător poate obliga pe vinovat la plata unor
despăgubiri.
Riscurile de răspundere au o importanţă deosebită pentru asiguraţi şi
asigurători.
În primul rând nu există limită maximă privind suma de bani acordată. Orice
persoană poate fi dată în judecată pentru orice sumă de bani. Spre deosebire de
acest tip de daună, în cazul unei proprietăţi limita maximă este strict stabilită. În al
doilea rând, un sechestru se poate pune pe venit sau pe activele financiare pentru a
acoperi anumite obligaţii.

1.3.3. Metode de protecţie împotriva riscului

Evenimentele care afectează patrimoniul persoanelor prin pagubele


generate sau care impietează asupra vieţii şi integrităţii corporale a persoanelor au
condus la necesitatea identificării unor mijloace prin care oamenii să se protejeze
împotriva pagubelor băneşti apărute ca urmare a manifestării respectivelor
evenimente.
În decursul existenţei umane s-au utilizat mai multe modalităţi de
combatere a evenimentelor generatoare de pagube sau de suportare a pagubelor
generate de aceste evenimente 4: evitarea sau prevenirea riscului, limitarea
pagubelor provocate de riscurile produse, crearea de rezerve în vederea acoperirii
pe seama resurselor proprii a eventualelor pagube, trecerea riscului asupra altei
persoane (asigurarea comercială).
Evitarea sau prevenirea riscurilor presupune luarea unor măsuri prin care
să se diminueze, uneori chiar să se elimine, probabilitatea de producere a riscului.
Limitarea pagubelor provocate de riscurile produse presupune ca după
producerea evenimentului generator de pagube, dar înainte ca acesta să fi luat
sfârşit, persoanele să ia măsuri pentru a reduce la minimum efectele negative ale
acestuia.
Crearea de rezerve în vederea acoperirii pe seama resurselor proprii a
eventualelor pagube presupune constituirea de către persoana faţă de care se
manifestă riscul a unui fond de rezervă ce va fi folosit pentru acoperirea pagubelor
provocate de evenimentele nedorite apărute.

4
I. Văcărel, Fl. Bercea, Asigurări şi reasigurări, Editura Expert, Bucureşti, 1998, pag. 43.
13
Material de studiu Asigurări şi reasigurări

Trecerea riscului asupra altei persoane presupune plata unei sume de bani
de către persoana ameninţată de un risc oarecare unei alte persoane (de regulă o
organizaţie specializată) în schimbul angajamentului acesteia din urmă de a suporta
paguba provocată de riscul sau complexul de riscuri respectiv.
Dintre toate modalităţile de protecţie a persoanelor faţă de efectele manifestării
evenimentelor nedorite doar cea din urmă prezintă caracteristicile specifice
asigurării comerciale.

1.3.4. Delimitări conceptuale privind asigurările


În accepţiunea legii5, asigurarea este operaţiunea prin care un asigurător
constituie, pe principiul mutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui
număr de asiguraţi, expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi indemnizează pe cei
care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi
pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate.
Asigurarea acţionează în strânsă legătură cu existenţa în activitatea umană
a unor riscuri comune unei populaţii mai largi, riscuri a căror producere poate
provoca pagube importante populaţiei sau economiei naţionale. Existenţa riscurilor
comune determină la rândul ei formarea comunităţii de risc compusă din persoane
fizice şi juridice care acceptă achitarea primelor de asigurare unei instituţii
specializate în vederea construirii fondului de asigurare 6. Asigurarea se bazează
astfel pe existenţa unei comunităţi de risc, oferind avantajul că membrii
comunităţii afectaţi de producerea riscului primesc de la fondul de asigurare, cu
titlu de indemnizaţie, sume care pot întrece de câteva ori cuantumul contribuţiei
acestora la respectivul fond ca urmare a faptului că între membrii comunităţii de
risc se aplică principiul mutualităţii, ceea ce presupune că la constituirea fondului
de asigurare participă toţi asiguraţii, dar repartizarea acestuia se face doar către
asiguraţii care au suferit prejudicii de pe urma producerii riscului asigurat.
Conceptul de asigurare poate fi privit atât sub aspect juridic, cât şi sub
aspect economic sau financiar, şi numai înţelegerea tuturor aspectelor poate să
conducă la o cuprindere satisfăcătoare a realităţii subscrise de această noţiune.
Aspectul juridic subliniază faptul că, pentru a fi operantă, asigurarea
trebuie să îmbrace o formă juridică bine definită. Aceasta se concretizează în
contractul de asigurare, care acţionează în calitate de “lege a părţilor” şi prin
intermediul căruia întreprinderea de asigurare se obligă ca în schimbul unei prime
să ia asupra sa un risc7. În baza contractului de asigurare, asiguratul se obligă să
plătească o primă în schimbul preluării de către o organizaţie specializată, intitulată
asigurător, a efectelor financiare generate de producerea unui anumit fenomen. Prin
intermediul aceluiaşi act asigurătorul se obligă ca la producerea fenomenului să

5
Legea nr.32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată
în Monitorul Oficial, nr. 148/2000, art. 1, alin. 3.
6
Fl. Bercea, Asigurări de stat, ASE Bucureşti, 1981, pag. 13.
7
Codul civil român.
14
Material de studiu Asigurări şi reasigurări

plătească asiguratului o despăgubire sau o sumă asigurată în limitele şi la termenele


convenite.
Izvorul drepturilor şi obligaţiilor care însoţesc asigurarea este reprezentat
însă nu doar de contractul de asigurare, ci şi de legea de organizare a activităţii de
asigurare. Astfel, legislaţia din domeniu poate stabili şi obligativitatea încheierii
unor anumite asigurări, caz în care raporturile dintre asigurat şi asigurător,
drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi sunt stabilite prin lege 8.
Privită sub aspect economic, asigurarea exprimă ansamblul relaţiilor
băneşti cu ajutorul cărora se întreprind măsurile corespunzătoare în vederea
desfăşurării normale, neîntrerupte a procesului de producţie în caz de sinistru, în
scopul apărării integrităţii avutului public, privat şi personal şi al ocrotirii
persoanelor fizice în cazurile de pierdere a capacităţii de muncă, în caz de
supravieţuire sau deces9.
Privită sub aspect financiar, asigurarea implică constituirea, în condiţii
specifice, a unor fonduri de asigurare necesare pentru acoperirea pagubelor
provocate de diverse fenomene sau evenimente. Fondurile de asigurare se
constituie în mod descentralizat, la nivelul fiecărei societăţi de asigurare, în formă
bănească pe seama primelor de asigurare încasate de la persoanele fizice sau
juridice interesate în înlăturarea pagubelor pe care ar urma să le suporte, dacă s-ar
produce evenimentul sau fenomenul asigurat.
Fondurile de asigurare se constituie, se repartizează şi se utilizează în
procesul repartiţiei produsului intern brut, când între asiguraţi şi asigurător se
stabilesc anumite relaţii economico-sociale care îmbracă formă bănească. Astfel,
relaţiile de repartiţie se concretizează în plata de către persoanele fizice şi juridice
care se asigură a primelor de asigurare, dar şi în plata despăgubirilor sau a sumelor
asigurate în situaţia producerii riscurilor asigurate.
Aceste caracteristici ne conduc la concluzia că asigurările se includ în sfera
finanţelor, având însă şi unele trăsături specifice determinate de modul de
constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor de asigurare.
Trăsăturile caracteristice ale asigurării sunt următoarele:
a) asigurările reprezintă în esenţă relaţii economice;
b) relaţiile de constituire şi de utilizare a fondurilor de asigurare îmbracă
formă bănească, prezentând o anumită specificitate;
c) asigurarea reprezintă o modalitate de transfer a riscurilor pure, care se
bazează pe constituirea unei comunităţi de risc, în cadrul căreia suportarea
pagubelor se face după principiul mutualităţii;
d) asigurarea îmbracă o formă juridică bine definită, care exprimă
caracterul obligatoriu sau contractual al raporturilor de asigurare.

8
Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, publicată în
Monitorul Oficial, nr. 303/1995, art. 3
9
Gh. D. Bistriceanu, Asigurări şi reasigurări, Editura Universitară, Bucureşti, 2006, pag.
216.
15
Material de studiu Asigurări şi reasigurări

Doar relaţiile care se caracterizează prin aceste trăsături definitorii pot fi


considerate asigurări şi ca urmare fondurile de asigurare se formează numai în
cadrul acestor relaţii.
Din aceste considerente, considerăm că asigurarea constituie o categorie
economică ce exprimă raporturile economice legate de constituirea unor fonduri
băneşti la dispoziţia unor organizaţii specializate prin plata primelor de asigurare
de către un număr mare de persoane fizice şi juridice care formează o comunitate
de risc şi care acceptă suportarea pagubelor produse de manifestarea riscului
asigurat după principiul mutualităţii, precum şi cele legate de utilizarea acestor
fonduri în scopul indemnizării asiguraţilor păgubiţi, raporturi care se derulează în
conformitate cu prevederile contractului de asigurare şi al legii.

1.3.5. Funcţiile şi rolul asigurărilor


Funcţiile asigurărilor reflectă manifestarea în practică a conţinutului
economic şi a esenţei acestora, în timp ce rolul lor reflectă rezultatele efective pe
care le obţine societatea în ansamblul său şi fiecare cetăţean în urma manifestării
concrete a conţinutului economic şi a destinaţiei sociale a asigurărilor.
Întrucât asigurarea reprezintă o componentă a sistemului financiar,
considerăm că asigurarea îndeplineşte cele două funcţii ale finanţelor:
- funcţia de repartiţie;
- funcţia de control.
Funcţia de repartiţie se manifestă în procesul mobilizării la fondurile
băneşti aflate la dispoziţia agenţilor economici specializaţi, intitulaţi asigurători, a
unei părţi din produsul intern brut sau chiar din avuţia naţională şi în repartizarea
acestor fonduri de asigurare în vederea asigurării continuităţii activităţii
economice în caz de sinistru, a păstrării integrităţii bunurilor asigurate, a protejării
persoanelor fizice faţă de efectele financiare ale evenimentelor care le-ar putea
afecta viaţa ori integritatea corporală, precum şi a onorării obligaţiilor de
răspundere civilă ce revin persoanelor fizice şi juridice faţă de terţi.
Astfel, fondurile de asigurare se formează în procesul de repartiţie a PIB
din primele de asigurare provenite de la persoanele fizice şi juridice cuprinse în
asigurare. Relaţiile de repartiţie prilejuite de plata acestor prime apar în etapa
redistribuirii produsului intern brut.
De asemenea, ca urmare a plasamentelor realizate de societate, se
realizează majorarea fondului de asigurare, ceea ce se încadrează în etapa de
repartiţie primară.
Funcţia de repartiţie se manifestă şi în procesul utilizării fondului de
asigurare în vederea acoperirii pagubelor produse asiguratului de riscurile asigurate
sau, în cazul asigurării de persoane, al achitării sumelor asigurate cuvenite acestuia,
dar şi în finanţarea unor acţiuni de prevenire a evenimentelor generatoare de
pagube.

16
Material de studiu Asigurări şi reasigurări

Funcţia de repartiţie se manifestă şi în raport cu bugetele publice, prin


impozitele, taxele şi contribuţiile dirijate de către societăţile de asigurare către
aceste fonduri publice.
Manifestarea funcţiei de repartiţie în cazul asigurărilor se distinge de
manifestarea acesteia în cazul finanţelor publice prin faptul că la constituirea
fondului de asigurare participă numai persoanele fizice sau juridice care au
calitatea de asiguraţi, iar la repartizarea lui numai acele persoane care au calitatea
de asiguraţi şi care întrunesc condiţiile stabilite prin contract sau prin lege pentru a
încasa indemnizaţia de asigurare.
Funcţia de control cuprinde ansamblul acţiunilor derulate în scopul
verificării modului de stabilire şi încasare a primelor de asigurare şi a altor valori
ale societăţii de asigurare, a modului de efectuare a plăţilor cu titlu de despăgubiri
şi indemnizaţii a cheltuielilor de administrare a asigurărilor, a obligaţiei de plată a
impozitelor, taxelor şi contribuţiilor către bugetele publice, a eficienţei activităţii
de prevenire a riscurilor, etc.
Principalul rol al asigurărilor este legat de compensarea pagubelor
pricinuite de calamităţi ale naturii şi de accidente şi, respectiv, de plata unor sume
asigurate în situaţiile în care în viaţa asiguratului intervin anumite evenimente. Prin
utilizarea fondului de asigurare în acest fel, asigurarea contribuie la refacerea
bunurilor avariate sau distruse, la repararea unor prejudicii de care asiguraţii
răspund conform legii, dar şi la acordarea unei sume de bani în cazul producerii
unor evenimente care afectează integritatea corporală, sănătatea şi chiar viaţa
persoanelor. Prin acest fapt se realizează stabilitatea financiară a asiguraţilor care s-
au confruntat cu evenimente ale căror efecte s-au concretizat în diminuări ale
patrimoniului sau reduceri ale veniturilor.
Asigurarea stabilităţii financiare a persoanelor confruntate cu astfel de
evenimente constituie un element cheie în încurajarea spiritului antreprenorial.
Dezvoltarea unei afaceri presupune disponibilitatea antreprenorului de a-şi asuma
riscuri, iar o parte importantă a potenţialilor investitori sunt caracterizaţi printr-o
aversiune faţă de risc destul de ridicată. Întrucât asigurarea permite reducerea
efectelor manifestării unor evenimente nefavorabile, persoanele devin mult mai
dispuse să dezvolte o afacere, să realizeze activităţi inovative, etc.
Asigurările contribuie totodată şi la extinderea relaţiilor economice externe
prin asigurarea riscurilor legate de transportul mărfurilor care fac obiectul
comerţului internaţional sau prin asigurarea creditelor de export. Importanţa
asigurărilor externe se concretizează şi în obţinerea şi economisirea de valută.
Totodată, prin intermediul produselor de asigurare de persoane oferite de
societăţile de asigurări se completează resursele publice alocate în domeniul
asigurărilor sociale. Asigurările comerciale contribuie, în acest fel, în mod
semnificativ la garantarea unui nivel al venitului stabil în decursul întregii vieţi a
persoanei şi la limitarea impactului modificărilor demografice asupra bugetului
public. În plus, asigurările de sănătate sau de accidente au un dublu impact
economic: protejarea muncitorilor de consecinţele economice ale accidentelor, dar
şi asigurarea unei forţe de muncă mai sănătoase.
17
Material de studiu Asigurări şi reasigurări

Asigurările reprezintă, de asemenea, o ramură a economiei naţionale


creatoare de valoare adăugată. Ca urmare a acestui fapt ele contribuie la creşterea
resurselor financiare aflate la dispoziţia statului prin intermediul impozitelor
vărsate de societăţile de asigurări la bugetele publice. Tot în calitatea lor de ramură
a economiei naţionale, asigurările prezintă o importanţă deosebită şi din
perspectiva faptului că oferă locuri de muncă pentru un număr însemnat de
persoane.
Un rezultat al mecanismului de derulare a asigurării îl constituie apariţia
unui decalaj de timp între momentul încasării primelor şi momentul plăţii
despăgubirilor şi a sumelor asigurate, decalaj care poate fi destul de important
pentru anumite tipuri de asigurări. În acest fel, societatea de asigurări va ajunge să
concentreze temporar sume de bani importante pe care, în scopul sporirii
rezultatelor financiare şi al creşterii siguranţei afacerilor, le va plasa pe piaţa
financiară. Investiţiile asigurătorilor se vor concretiza în plasarea resurselor băneşti
în diferite instrumente (depozite bancare, achiziţii de hârtii de valoare, investiţii în
bunuri imobiliare, tranzacţii bursiere, etc.) cu intenţia de a mări valoarea fondului
respectiv pentru a asigura acoperirea pagubelor viitoare şi pentru a obţine un profit
cât mai ridicat. Necesitatea investiţiilor asigurătorilor apare ca urmare a faptului că
aceştia trebuie să acopere pe seama fondului bănesc constituit prin încasarea
primelor de asigurare prejudiciile ce pot apărea ca urmare a manifestării riscurilor
asigurate. Ca urmare, societăţile de asigurări vor furniza capitalul necesar reluării şi
dezvoltării normale a diferitelor afaceri din economia respectivă, contribuind la
creşterea economică a ţării. Asigurătorii deţin astfel poziţia de intermediar
financiar între persoanele fizice sau juridice asigurate, care achită prime de
asigurare, şi persoanele juridice şi fizice care au nevoie de resurse financiare
suplimentare. De asemenea, asigurătorii se pot manifesta şi în calitate de
solicitatori de fonduri băneşti de pe piaţa financiară în situaţiile în care pagubele
produse exced valoarea fondurilor disponibile la momentul respectiv.
Ca urmare a exercitării funcţiei de control a asigurărilor se pot identifica
unele cauze generatoare de pagube şi care ar putea fi evitate. În acest sens
societăţile de asigurare vor fi preocupate să sugereze autorităţilor publice sau să
impună asiguraţilor luarea unor măsuri, mai mult sau mai puţin complexe, pentru
prevenirea, limitarea şi combaterea riscurilor.
Activitatea societăţilor de asigurări şi reasigurări poate avea efecte şi
asupra balanţei de plăţi a ţării prin intermediul activităţii de reasigurare, în situaţia
în care aceste operaţiuni depăşesc cadrul naţional. În această situaţie între ţara
respectivă şi ţările partenerilor societăţilor de asigurare şi reasigurare se manifestă
fluxuri constând în prime, comisioane, despăgubiri, sume asigurate primite sau
plătite. Aceste sume se reflectă în balanţa de plăţi, influenţând-o în sens pozitiv
(când intrările sunt mai mari decât ieşirile) sau în sens negativ (în sens invers).
Pe lângă latura materială legată de compensarea daunelor produse de
calamităţile naturii şi de accidente, asigurările au şi efecte de natură psihologică,
producându-le asiguraţilor o senzaţie de siguranţă dătătoare de linişte, întrucât din
momentul încheierii asigurării ştie care va fi mărimea efortului financiar pe care
18
Material de studiu Asigurări şi reasigurări

trebuie să-l facă pentru a se pune la adăpost de efectele negative ale riscului. Acest
fapt permite indivizilor să se concentreze asupra activităţii lor specifice.
Rolul asigurărilor se concretizează astfel în promovarea stabilităţii
financiare şi reducerea nesiguranţei, încurajarea antreprenoriatului, a investiţiilor, a
inovaţiei, a dinamismului pieţei şi a concurenţei, facilitarea comerţului,
completarea fondurilor publice alocate asigurărilor sociale, relaxând în acest fel
presiunea asupra finanţelor publice, intensificarea intermedierii financiare, etc

1.4. Rezumat, cuvinte cheie

Pentru a rezuma această unitate de studiu vă propun să răspundeţi la următoarele


întrebări recapitulative:
1. Care este conţinutul noţiunilor de risc şi probabilitate de pierdere? Subliniaţi
diferenţele dintre cele 2 noţiuni.
2. Enumeraţi criteriile de clasificare a riscurilor
3. Exemplificaţi fiecare dintre categoriile de riscuri prezentate.
4.Care sunt metodele de protecţie împotriva riscurilor consacrate în practică?
5. Care este conţinutul noţiunii de asigurare comercială?
6 Subliniaţi diferenţele dintre abordarea economico-financiară a asigurării şi
cea juridică.
7. Analizaţi conceptul de asigurarea din punct de vedere juridic.
8. Enumeraţi trăsăturile caracteristice ale asigurării.
9. Explicaţi conţinutul funcţiei de repartiţie a asigurărilor.
10. Explicaţi conţinutul funcţiei de control a asigurărilor.
11. Care este rolul asigurărilor?
12. Cum comentaţi afirmaţia “Asigurarea reprezintă o ramură a economiei
naţionale creatoare de valoare adăugată.”
13. Prin ce se relevă asigurarea ca ramură prestatoare de servicii?
14. Care este diferenţa dintre asigurări sociale şi asigurări comerciale?
Cuvinte cheie: Risc, Riscuri fundamentale, Riscuri particulate, Riscuri
dinamice, Riscuri statice, Riscuri pure, Riscuri speculative, Riscuri
personale, Riscuri de proprietate, Riscuri de răspundere, Prevenire,
Limitarea paguelor, Comunitate de risc, Principiul mutualităţii, Asigurare
din punct de vedere juridic, Asigurare din punct de vedere economic,
Asigurare sub aspect financiar, Fond de asigurare, Funcţia de repartiţie a
asigurării, Funcţia de control a asigurării

1.5. Test de autoevaluare


(Răspunsurile se gasesc in continutul unitatii de invatare)

1. În general, pericolele la care este supus omul sunt:


a) forţele naturii;
19
Material de studiu Asigurări şi reasigurări

b) dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii;


c) activitatea necorespunzătoare a omului în mediul complex în care el
trăieşte;
d) atacul rozătoarelor;
e) primele trei variante.
2. Modalitatea de combatere a evenimentelor generatoare de pagube care
presupune luarea unor măsuri prin care să se diminueze sau să se elimine
probabilitatea de apariţie a riscului se numeşte:
a) evitarea sau prevenirea riscului;
b) limitarea pagubelor de riscurile produse;
c) crearea de rezerve;
d) asigurare.
3. Riscurile de răspundere sunt:
a) situaţii în care este posibilă fie pierderea, sau profitul;
b) riscuri care afectează direct un individ;
c) pierderi financiare rezultate indirect din apariţia unei pagube fizice
directe sau a furtului proprietăţii;
d) riscuri apărute ca urmare a faptului că o persoană este considerată
răspunzătoare pentru rănirile sau pagubele aduse proprietăţii unui terţ.

4. Riscurile fundamentale sunt:


a) riscuri care produc pierderi chiar dacă nu apar schimbări în economie;
b) riscuri care rezultă din schimbări în economie;
c) riscuri care afectează întreaga economie sau un număr mare de oameni
sau grupuri din economie;
d) riscuri care afectează numai anumite persoane.
5. Principalele forme de protecţie a oamenilor şi a bunurilor împotriva forţelor
distructive ale naturii şi accidentale sunt:
1. evitara şi prevenirea riscului
2. limitarea pagubelor provocate de riscurile produse
3. crearea de rezerve în vederea acoperirii pe seama resurselor proprii a
eventualelor pagube
4. provocarea riscului
5. trecerea riscului asupra altei persoane
Precizaţi răspunsul corect:
a) 1+2+4+5 b) 1+2+3+4 c) 1+2+3+4+5 d) 1+3+4+5 e) 1+2+3+5
6. Între caracteristicile asigurării nu se înscrie următoarea:
a) asigurările reprezintă în esenţă relaţii economice;
b) relaţiile de constituire şi de utilizare a fondurilor de asigurare îmbracă
formă bănească, prezentând o anumită specificitate;
c) asigurarea reprezintă o modalitate de transfer a riscurilor speculative;
20
Material de studiu Asigurări şi reasigurări

d) asigurarea îmbracă o formă juridică bine definită, care exprimă


caracterul obligatoriu sau contractual al raporturilor de asigurare.
7. Care este principalul rol al asigurărilor?
a) compensarea pagubelor
b) reciprocitate
c) implementare
d) financiar
e) intermediere
8. Conform funcţiei de repartiţie, asigurarea are rolul de:
a)a repartiza PIB între participanţii la procesul de asigurare
b)a obţine venituri suplimentare din plasarea primelor de asigurare
c)a stabili condiţii de asigurare care să oblige pe asigurat la o conduită
preventivă
d)a contribui la refacerea bunurilor distruse
e)a finanţa anumite activităţi de prevenire a pagubelor
9. Funcţia de repartiţie:
1. este o funcţie complementară asigurărilor;
2. este o funcţie principală a asigurărilor;
3. urmăreşte modul cum se încasează primele şi alte venituri ale societăţii de
asigurări;
4. se manifestă în procesul de formare a fondurilor de asigurare;
5. se manifestă în procesul de dirijare a fondurilor de asigurare către destinaţiile
sale legale.
Varianta corectă este:
a) 2+3+5 b) 3+5 c) 2+4+5 d) 1+3 e) 2+4
10. La asigurarea sub aspect economic:
a) fondul de asigurare îmbracă forma bănească;
b) fondul de asigurare se formează în mod descentralizat pe seama primelor
de asigurare;
c) asigurarea presupune existenţa unei comunităţi de risc;
d) toate cele trei variante de mai sus;
e) asigurarea îmbracă forma unei ramuri prestatoare de servicii.
11. În funcţie de gradul de cuprindere riscurile se clasifică în:
a) riscuri pure, riscuri speculative
b) riscuri provocate de forţele naturii, riscuri provocate de acţiunile umane
c) riscuri fundamentale, riscuri particulare
12. Mutualitatea în suportarea pagubelor reprezintă:
a)totalitatea persoanelor fizice şi juridice ameninţate de existenţa unor
riscuri comune

21
Material de studiu Asigurări şi reasigurări

b) acordul scris al asiguratului de a încheia contractul de asigurare


c) suportarea pagubelor în comun de către toate persoanele cuprinse în
asigurare
d) repartizarea riscurilor la un număr cât mai mare de persoane
e)excluderea din asigurare a unor riscuri nefavorabile
13. Rolul asigurărilor de compensare a pagubelor se concretizează în:
a) repartizarea primelor încasate brute între participanţii la procesul de
asigurare
b) obţinerea de venituri suplimentare din plasarea primelor de asigurare
c) a stabili condiţii de asigurare care să oblige pe asigurat la o conduită
preventivă
d) a contribui la refacerea bunurilor distruse
e) a finanţa anumite activităţi de prevenire a pagubelor

1.6. Concluzii

- asigurarea constituie o categorie economică ce exprimă raporturile economice


legate de constituirea unor fonduri băneşti la dispoziţia unor organizaţii
specializate prin plata primelor de asigurare de către un număr mare de persoane
fizice şi juridice care formează o comunitate de risc şi care acceptă suportarea
pagubelor produse de manifestarea riscului asigurat după principiul mutualităţii,
precum şi cele legate de utilizarea acestor fonduri în scopul indemnizării
asiguraţilor păgubiţi, raporturi care se derulează în conformitate cu prevederile
contractului de asigurare şi al legii;
- asigurarea se bazează astfel pe existenţa unei comunităţi de risc, care este
compusă din persoane fizice şi juridice care acceptă achitarea primelor de asigurare
unei instituţii specializate în vederea construirii fondului de asigurare;
- între membrii comunităţii de risc se aplică principiul mutualităţii, ceea ce
presupune că la constituirea fondului de asigurare participă toţi asiguraţii, dar
repartizarea acestuia se face doar către asiguraţii care au suferit prejudicii de pe
urma producerii riscului asigurat;
- conceptul de asigurare poate fi privit atât sub aspect juridic, cât şi sub aspect
economic sau financiar, şi numai înţelegerea tuturor aspectelor poate să conducă la
o cuprindere satisfăcătoare a realităţii subscrise de această noţiune;
- asigurările se includ în sfera finanţelor, având însă şi unele trăsături specifice
determinate de modul de constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor de
asigurare;
- asigurarea îndeplineşte cele două funcţii ale finanţelor: funcţia de repartiţie şi
funcţia de control;
- rolul asigurărilor se concretizează în promovarea stabilităţii financiare şi
reducerea nesiguranţei, încurajarea antreprenoriatului, a investiţiilor, a inovaţiei, a
dinamismului pieţei şi a concurenţei, facilitarea comerţului, completarea fondurilor

22
Material de studiu Asigurări şi reasigurări

publice alocate asigurărilor sociale, relaxând în acest fel presiunea asupra


finanţelor publice, intensificarea intermedierii financiare, etc.;

1.7. Bibliografie obligatorie

1. Bennet C., Dicţionar de asigurări, Editura Trei, Bucureşti, 2002


2. Bistriceanu Gh. D., Asigurări şi reasigurări, Editura Universitară,
Bucureşti, 2006
3. Ciurel V., Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici
internaţionale, Editura All Beck, Bucureşti, 2000
4. Dănulețiu Adina Elena, Dănuleţiu Dan Constantin, Asigurări și reasigurări,
Seria didactica, Univeritatea 1 Decembrie 1918, Alba Iulia, 2014
5. Dănulețiu Adina Elena, Asigurări și reasigurări- caietul studentului si
conducătorului de seminar, Seria didactica, Univeritatea 1 decembrie 1918, Alba
Iulia, 2014
6. Dănuleţiu Dan Constantin, Asigurări comerciale, Editura Risoprint, Cluj-
Napoca, 2007

23