INTEGRAREA TIC ÎN CURRICULUMUL ŞCOLAR

Competenţa în domeniul tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor ţine de procesul de

instruire şi antrenare; prin urmare, sistemul de învăţământ este direct şi determinant implicat în
fundamentarea societăţii informaţionale.
În ultimii ani dezvoltarea spectaculoasă a tehnologiilor moderne informaţionale şi de
comunicare (TIC) au revoluţionat toate domeniile de activitate ale omului modern: industrie,
agricultură, medicină, învăţământ, comerţ etc. Implementarea noilor tehnologii informaţionale şi
de comunicare în sistemele educaţionale din lumea întreagă conduce la schimbarea rolului
profesorilor şi elevilor în procesul de predare-învăţare-evaluare.
Instituţiile de învăţământ preuniversitar trebuie să implementeze şi să utilizeze noile
tehnologii în actul didactic, facilitând un concept diferit de cel tradiţional de predare-învăţare-
evaluare. Se are în vedere crearea unui mediu de învăţare, în care elevii sunt implicaţi, motivaţi
şi îşi asumă propria responsabilitate pentru studiile făcute şi cunoştinţele însuşite.
TIC asigură un şir de instrumente şi metode care permit trecerea de la un mediu de
învăţare centrat pe profesor la un mediu colaborativ, interactiv, centrat pe procesul de învăţare.
Utilizarea noilor tehnologii informaţionale poate avea un rol semnificativ în racordarea
sistemului de învăţământ la cerinţele societăţii informaţionale bazate pe cunoaştere.
Rezultatele învăţării reprezintă ceea ce o persoană înţelege, cunoaşte şi este capabilă să
facă la finalizarea unui proces de învăţare. Rezultatele învăţării se exprimă prin cunoştinţe,
abilităţi şi competenţe dobândite pe parcursul diferitelor experienţe de învăţare formală,
nonformală şi informală. Şcoala românească modernă, are ca scop primordial oferirea tinerilor în
formare, competenţele necesare activităţilor lor ulteioare, elevii să obţină rezultate cât mai bune,
să fie deschişi spre cunoaştere, să-şi caute şi găsească drumul care li se potriveşte cel mai bine.
Scopul introducerii competenţelor TIC este acela al îmbunătăţirii actului didactic prin
adaptarea fiecărei discipline la cerinţele societăţii informaţionale. Este necesară utilizarea
conceptelor din sfera TIC care răspund dobândirii competenţelor specifice disciplinei, a fixării
cunoştinţelor, a dezvoltării personale.
Câteva direcţii de bază prin care acomodarea şi lucrul nemijlocit cu tehnica de calcul
influenţează formarea intelectuală a elevilor ar fi:
*stimularea interesului faţă de nou;
*interesul şi implicarea neîntreruptă a subiectului individual prin interactivitate;
*stimularea imaginaţiei;
*dezvoltarea unei gândiri logice;
*individualizarea învăţării active, asigurându-se un permanent feedback.
Nu trebuie să uităm faptul că în sistemul educaţional informatizat elevul şi profesorul
sunt parteneri în actul cunoaşterii, relaţia depăşind tiparele convenţionale catedră-bancă. Relaţia
este mai flexibilă, comunicarea deschisă, cu feedback imediat.
Pentru majoritatea disciplinelor, există lecţii cu suficiente noţiuni noi ce pot fi transmise cu
ajutorul calculatorului, care, exploatând facilităţile grafice şi animaţia, asigură o participare
activă a elevului la predare şi o înţelegere mai rapidă a celor prezentate, degrevând parţial
profesorul şi oferindu-i timp pentru activităţi nerutiniere, în cadrul aceleiaşi ore.
Verificarea asistată de calculator presupune existenţa unor programe capabile să testeze
nivelul de pregătire al subiecţilor, evaluând răspunsurile acestora.O verificare într-adevăr
performantă realizată cu ajutorul tehnicii de calcul presupune elaborarea unor teste adecvate,
care să creeze situaţii prin a căror soluţionare să se poată evalua gradul de pregătire al elevului,
modul în care acesta stăpâneşte setul de cunoştinţe transmise, precum şi modul în care reuşeşte
să opereze cu acest set în contexte noi, neîntâlnite până în momentul testării. Testul poate fi
inclus fie în lecţiile de verificare a cunoştinţelor cu caracter recapitulativ, fie în lecţiile curente,
pentru fixarea cunoştinţelor nou transmise etc., permite adoptarea unor grade de dificultate
diferite. În cazul testărilor asistate de calculator, absenţa persoanei fizice din faţa elevului şi
confruntarea directă, activă cu ecranele de test oferite de program, exercită un efect psihologic
pozitiv, de eliberare a celui testat de inhibarea existentă în momentul expunerii unor răspunsuri,
ştiind că este observat în permanenţă, că oricând poate fi întrerupt, atenţionat etc.
Dezvoltarea tehnologiilor informațiilor și comunicării și avantajele folosirii acestora
reprezintă o realitate a lumii actuale față de care școala prin specialiștii săi trebuie să manifeste
deschidere, capacitate de asimilare, adaptare și valorificare eficientă în raport cu beneficiarii săi
direcți. Atât timp cât acceptăm, ca profesori, că tehnologia modernă care facilitează accesul la
informații și relaționarea rapidă și complexă cu medii dintre cele mai diverse ocupă astăzi un loc
foarte important în viața elevilor noștri, trebuie să înțelegem și că acest aspect poate și trebuie
valorificat și în activitatea noastră.
Un prim avantaj îl constituie chiar faptul că elevii, fiind deja familiarizați cel puțin cu
utilizarea internetului și a mediilor de socializare, cărora statistic vorbind, le acordă o bună parte
din timpul lor, pot fi, în principiu, convinși să le utilizeze și în activitatea școlară. Internetul vine
spre noi cu bune și cu rele. Ca adulți, reușim, probabil , mult mai ușor să evităm anumite capcane
ale bombardamentului cu informații disparate, haotice și care necesită efort de ordonare.
Integrarea TIC în activitatea didactică, din această perspectivă, poate avea un dublu avantaj: pe
de o parte, permite accesul rapid la informații, pe de altă parte, contactul cu aceste informații
poate fi orientat într-o o manieră constructivă și eficientă.
De exemplu, în realizarea studiilor de caz, elevii pot utiliza internetul ca sursă de
documentare și adesea îl preferă consultării unei bibliografii tradiționale (cărți, studii, reviste
etc). Rolul profesorului este important aici în formarea elevilor în direcția selectării judicioase și
critice a surselor pe care le au la dispoziție. Faptul că elevul înțelege că nu orice informație
găsită pe internet este valoaroasă, ci numai cea care răspunde unei teme, unor ipoteze de lucru
sau ca dovadă în susținerea unor argumente este adevăratul câștig al întâlnirii dintre tehnologie și
educație.
Ce câștigă elevul? Plăcerea explorării, urmată de dezvoltarea capacității de analiză,
selectare, combinare și sintetizare a datelor obținute. Obișnuința de a verifica o informație
folosind mai multe surse poate dezvolta elevilor deprinderea de a gândi critic și de a rezolva
autonom o problemă.
Un aspect deosebit de important îl reprezintă avantajele pe care TIC-ul le are în sprijinul
educațional al elevilor cu CES, fie că vorbim despre cei cu dificultăți de învățare, fie despre cei
cu tulburări de comportament sau cu diferite dizabilități.
De exemplu, având la clasă un elev cu grave deficiențe vizuale, de un real folos a fost faptul că
am putut realiza cu ușurință documente de lucru cu caracterele și dimensiunile care să-i asigure o
bună receptare. De asemenea, în cazul unor clase eterogene, TIC-ul mi-a oferit posibilitatea
realizării mult mai facile a unor documente de lucru adaptate nevoilor și ritmurilor diferite ale
elevilor.
Faptul că astăzi profesorii au acces la site-uri specializate, forumuri profesionale și
platforme de învățare asigură o mai bună circulație a informației de specialitate și o mai
accesibilă legătură cu exemplele de bună practică ale colegilor. Consider că și acest lucru este un
avantaj al integrării TIC , pentru că un cadru didactic pregătit și aflat mereu în actualitatea
meseriei sale este o condiție a succesului procesului educativ. Posibilitatea de arhivare a
documentelor realizate pentru diferite lecții, de realizare a unei statistici sau grafice care să ofere
o imagine completă a evaluării și a progresului elevilor de-a lungul unei perioade lungi de timp
reprezintă aspecte care ușurează și îmbunătățesc activitatea unui profesor.

BIBLIOGRAFIE:
Doina Giurgea,Ghid metodologic pentru disciplinele optionale.D&G EDITUR 2006
Miron Ionescu, Ioan Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2004.
Romita Iucu, Marin Manolescu, Elemente de pedagogie, Editura Credis, Bucuresti 2004.
http://www.google.com/