Combinarea de grup [de text intr-un manuscris]

- Vasile Shandru

Introducere

Toate manuscrisele sunt copiate si corectate din manuscrise anterioare. De obicei manuscrisele sunt luate si
corectate dintr-un singur exemplar, insa lucrul acesta nu este universal. Un exemplar al unui copist poate sa fie
stricat la un anumit loc, fortandu-l pe el sa se refere la alt manuscris. Sau el poate sa intre in scriptorium (locul
unde se scria un manuscris) intr-o zi si sa gaseasca exemplarul sau ca fiind folosit, fortandu-l pe el sa se refere la
alt manuscris. Sau exemplarul poate a fost corectat in intregime in diferite locuri din diferite manuscrise. Sau,
posibil, un copist poate ca inceput sa copieze dintr-un manuscris, si a decis sa nu accepte textul acestuia, si s-a
indreptat inspre altul. Toate aceste lucruri sunt cauze posibile ale combinare a ansamblului, acolo unde un
manuscris afiseaza o schimbare brusca a tipului de text in interiorul unui parti principale [a mss.]. ( Daca un ms.
arata o schimbare in tipul [de scriere] dintre o parte principala si alta, acest lucru nu este socotit ca combinare de
blocuri [de text]; aceasta situatie este prea frecventa pentru a o incerca sa o comentez. Noi trebuie doar sa retinem
ca faptul ca un document este alexandrin, sa punem, in evanghelii, nu inseamna ca el va face parte din acel tip in
celelalte parti ale NT.--cum este de pilda ao1 alexandrin in general, dar in Ioan 1:1- 8:38 este “western”).
Combinarea de grup nu trebuie sa fie confundata cu combinarea obisnuita, in care elemente din tipuri de text care
de deosebesc se intalnesc mereu de-a lungul unui manuscris. Combinarea obisnuita se crede a fi rezultatul
corectarii unui manuscris dintr-un tip dintr-un manuscris din alt [tip] ( intelegand ca redarile din ambele
manuscrise vor deveni amestecate impreuna), in timp ce combinarea de grup apare dintr-o singura utilizare a
exemplarelor multiple. (Cineva poate sa ofere o analogie de la incalzire. Cineva poate sa ia o vas gradat de zahar,
si un vas gradat de faina. Zaharul poate sa fie redarile alexandrine, iar faina pe cele bizantine. La fel cat de mult
zaharul este intr-un vas si faina in altul, textele sunt grup mixat. Dar daca luam cele doua si le amestecam
impreuna, si apoi le punem inapoi in vase, noi le-am amestecat, nu [sunt] chiar grupuri mixate.) Combinarea de
grup nu este excesiv de obisnuita, dar nu este nici rara. Studentii trebuie sa fie intotdeauna atenti cu privire la ea, si
niciodata sa nu presupuna, doar ca deoarece un manuscris apartine unui anumit tip de text intr-o carte sau in
sectiunea unei cartii, va apartine acelui tip si in alta sectiune.

Manuscrise notabile [care au] grupuri combinate

Lista urmatoare scoate in evidenta unele din exemplele cele mai bine cunoscute de combinare de grup.
 ao1 , Codex Sinaiticus. In evanghelii, este in general alexandrin. Totusi primele 8 de capitole din Ioan nu
apartin textului alexandrin; ele sunt adesea socotite “western”.[Pentru o verificare recenta a acestui lucru,
vezi articolul de Gordon Fee,"Codex Sinaiticus in the Gospel of John: A Contribution to Methodology in
Establishing Textual Relationships”,(“Codex Sinaiticus in evanghelia dupa Ioan: o contributie la
metodologia stabilirii relatiilor textuale”)]
 C/04, Codex Claromontanus. Natura fragmentara a lui C face dificila definirea combinarii. Insa in general
se intelege ca, in evanghelii, este amestecat. Cineva a argumentat ca este grup mixat. Gerben Kollenstaart
relateaza lucrarea lui Mark R. Dunn, care concluzioneaza, “C este o marturie slaba bizantina in Matei, una
alexandrina slaba in Marcu, si una alexandrina puternica in Ioan. In Luca relatiile textuale ale lui C sunt
neclare.”
 L/019, Codex Regius. L din evanghelii, este mai mult alexandrin in Marcu, Luca si Ioan. In primele trei
sferturi din Matei, totusi, predomina elementele bizantine. (Acesta este probabil rezultatul corectarii
incomplete intr-un “stramos”.)
 R/027. Textul in general este de aproape 80 % bizantin (ceea ce ramane fiind alexandrin). In capitolele 12-
16, totusi, elementele alexandrine ajung sa domine, constituind aproape 60-70% din total.
 W/032, Codex Washingtonensis. Evangheliile Freer sunt exemplul cel mai notoriu al combinarii de grup,
continand un nr. mare de schimbari textuale si nici un model specific al intalnirii lor.( Acest fapt a condus
la o speculatie importanta despre manuscris. Henry A. Sanders, editorul initial, a crezut ca W a fost copiat
din resturi de manuscrise care au supravietuit persecutiei lui Diocletian; Streeter in schimb a sugerat ca
diferite carti au fost copiate din exemplare multiple, care au aratat modele diferite de corectari.) Metzger
insira continuturile cartiilor dupa cum urmeaza: Matei—“bizantin”; Marcu 1:1-5:30 – “western”; Marcu
5:31- final – “cezarean”; Luca 1:1-8:12 --”alexandrin”; Luca 8:13-final--”bizantin”; Ioan 1:1-5:11 –
supliment cu text mixat; Ioan 5:12-final--”alexandrin”.( Hurtado, totusi, argumenteaza ca ruptura se
intalneste nu in Marcu 5 ci in apropierea sfarsitului din Marcu 4, si ca in timp ce Marcu 1-4 sunt “western”;
Marcu 5-16 nu se alineaza clar unui tip de text.) [ n.tr. Obs. importanta: de pilda W-c, corectura din ms. W,
 intr-un nr. semnificativ de locuri, plaseaza manuscrisul in alt tip de text decat cel in care W, necorectat,
este! La fel si cu alte manuscrise importante ca ao1, B03, D05 !]
 /037. Este bizantin in Matei, Luca si Ioan, insa cu un puternic element alexandrin in Marcu (mai ales in
prima jumatate a cartii).
 /044. In evanghelii, este deficient pentru Matei si prima jumatate din Marcu, dar in a doua jumatate din
Marcu este puternic alexandrin, Luca este aproape in intregime bizantin, si Ioan este in mare masura
bizantin cu multe redari alexandrine;
 28. Ms. este pentru toate intentiile si scopurile bizantin pur in Matei, Luca, si Ioan, dar are alte elemente
(de obicei socotite ca “cezarene”) in Marcu;
 33. Ms. in epistolele pualine este in mare masura bizantin in Romani ( Davies, care scoate in evidenta ca
Romani provine de la o alta sursa, crede ca are o inrudire cu ms. 2344); in celelalte scrieri pauline este o
marturie puternic alexandrina;
 323. Ms. este in epistolele catolice ( si presupus “fratele” lui 322) este in mare masura Bizantin in Iacob,
dar ofera in mod gradat un text din familia 1739 in epistolele urmatoare;
 579. Ms. mai mult alexandrin in Marcu, Luca si Ioan, dar mai mult bizantin cu redari alexandrine
imprastiate in Matei;
 630. In epistolele pauline ms. (care este relativ apropiat de 2200) este mai degraba un membru slab al
familiei 1739, in Romani pana la Galateni, dar in intregime bizantin in cartiile care urmeaza;
 1022. Ms. in epistolele pauline este bizantin de la Romani pana la Tesaloniceni, dar se asociaza cu textul
familiei 1611 in epistolele pastorale si Ebrei;
 1175. Ms. in epistolele pauline este bizantin in Romani, insa in general alexandrin in celelalte parti. De
asemenea poate sa fie grup-mixat in cele catolice; Iacob si 1 Petru par sa fie clar alexandrine, insa Richards
relateaza ca este bizantin in epistolele ioanine;
 1241. In evanghelii, 1241 are, peste tot, atat redari alexandrine cat si bizantine, insa elementul bizantin este
mai puternic in Matei si Marcu; in Luca aproape ca dispare. Ioan se situeaza intre cele doua. In epistolele
pauline, textul alterneaza intre bizantin pur si mixt alexandrin-bizantin; totusi, acest lucru este rezultatul
adaugiriilor. Tendinta de baza a textului este bizantina; acolo unde a fost suplimentat, este mixt;
 2464. In epistolele pauline, 2464 este bizantin in Romani; are un text mai mult alexandrin in celelalte carti;
 2492. In epistolele pauline, dupa Gary S. Dykes, 2492 alterneaza intre tipul de text 330 si un tip de text
nelegat de 330 (dar probabil mai mult bizantin).
Bibliografie
Davies: M. Davies, The Text of the Pauline Epistles in MS. 2344 (Studies and Documents 38, 1968) [“Textul
epistolelor pauline in manuscrisul 2344”]( Studii si documente 38, (anul) 1968)
Fee: Gordon D. Fee, "Codex Sinaiticus in the Gospel of John: A Contribution to Methodology in Establishing
Textual Relationships," now available as Chapter 12 of Eldon J. Epp and Gordon D. Fee, Studies in the Theory
and Method of New Testament Textual Criticism (Studies and Documents 45, Eerdmans, 1993).[“Codex Sinaiticus
in evanghelia lui Ioan: Un aport la metodologia [aplicarea principiilor] stabilirii relatiilor textuale” in cartea
“Studii in teoria si metoda criticii textuale al NT”(1993)]
Hurtado: Larry W. Hurtado, Text-Critical Methodology and the Pre-Cæsarean Text: Codex W in the Gospel of
Mark (Studies and Documents 43, Eerdmans, 1981). [“Metodologia textului critic si textul pre-cezareean: Codexul
'W' in evanghelia lui Marcu” (1981)]
Metzger: Bruce M. Metzger, The Text of the New Testament: Its Transmission, Corruption, and Restoration (third
edition, Oxford, 1992) [“Textul NT : Transmiterea, coruperea[falsificarea] si refacerea acestuia”(1992)]
Richards: W. L. Richards, The Classification of the Greek Manuscripts of the Johannine Epistles (SBL
Dissertation Series 35, Scholars Press, 1977). [“Aranjarea pe grupuri a manuscriselor grecesti din epistolele
ioanine”(1977)]
Sanders: Henry A. Sanders, Facsimile of the Washington Manuscript of the Four Gospels in the Freer Collection
(University of Michigan, 1912).[“Copia exacta[facsimilul] a manuscrisului Washington [W] din cele patru
evanghelii in “Colectia Freer”(1912)]
Streeter: B. H. Streeter, The Four Gospels: A Study of Origins (Macmillan, 1924) [“Cele patru evanghelii.:Un
studiu al originiilor”(1924)]