Ioan 3:13

- Vasile Shandru

Manuscrise lacunare (in care lipseste textul) sunt la acest paragraf: C04[V]; D05[IV-
VI]; F09; 070; 0233;
66 75
a) [”cel care este in cer”] : omit P [200]; P [III]; S01[IV]; B03[IV]; L019[VIII];
T029[V]; W032-sup[IV-V]; 083[VI/VII]; 086[VI]; 33[IX]; 1010[XII]; 1241[XII];
1293[>IX]; cop-sa[III/IV]; cop-bo:pt[IX]; cop-ach2[IV]; cop-fay[IV]; geo2[X];
14/16
Adamantius[IV]; Apolinarie[390]; Chiril- [444]; Diatessaron[II]; Didim[398];
3/4
Epifanie- [403]; Eusebius[339]; Grigore-Nazianz[390]; Grigore-Nisa[394]; Ieronim-
1/3 :2/4 1/4
[419]; Origenie-lat [253]; Teodoret- [466]; WH[1881]; Soden[1913];
Bover[1977]; Merk[1992]; GNT4[1993]; NA27[1993]; HCSB NAB NASB NET NIV NJB
NLT NRSV RSV TNIV [ omit in latina: Ieronim-1/3[419]; Novae Vulgatae(1993); ]
corec. vid
b1) ” ” [”cel care este in cer”]: adauga A02- [>V-VI](A*
omite  !); E07[VIII]; G011[IX]; H013[IX]; N022[VI]; 036[X]; 037[IX]; 038[IX];
039[IX]; 041[IX]; 044[IX/X]; 050[IX]; f1[X-XIV]; f13[XI-XV]; 28[XI]; 157[1122];
180[XII]; 205[XV]; 565[IX]; 579[XIII]; 597[XIII]; 700[XI]; 892[IX]; 1006[XI]; 1071[XII];
1243[XI]; 1292[XIII]; 1342[XIII/XIV]; 1424[IX/X]; 1505[XII]; it-a[IV]; it-aur[VII]; it-
b[V]; it-c[XII]; it-f[VI]; it-ff2[V]; it-j[VI]; it-l[XIII]; it-q[VI/VII]; it-r1[VII]; vg[IV/V]; syr-
pesh[V]; syr-har[616]; cop-bo:pt[IX]; arm[V]; eth[VI]; geo1[IX]; slav[IX];
lat[
Adamantius IV]; Ambrosie[397]; Ambrosiaster[384]; Amphilochius[>394];
Augustin[430]; Chromatius[407]; Ioan-Chrysostom(Gura-de-aur)[407]; Chiril-
1/16 1/4
[444]; Dionysius(265d.Chr); Epifanie- [403]; Eustathius[337];
2/3
Hesychius[>450]; Ilarie[367]; Hipolit[235]; Ieronim- [419]; Ioan-
Damasc(Damaschinul)[754]; Lucifer-Calaris[370]; Novatian[>251]; Origene-
:2/4 -3/4
lat [253]; Paul-Emesa[>432]; Theodoret [466]; Stephanus-TR[1550];
8
Griesbach[1809]; Tischendorf [1869]; Tregelles[1872]; Scrivener[1894];
Vogels[1955]; Hodges-Farstad[1985]; Robinson-Pierpont[2005]; KJV NEB NKJV
REB [ [sed/autem] qui/quod est in caelo” adauga in latina editiile: WW[1889-1954];
S[1994]; V(C[1592]; Co[1514]; E[1527]; G[1452]; L[1547]; P[1583]; Si[1590]; St[1540];
Wi[1529];); Tis7[1858];]

b2) “ /|”[“cel care era in cer”]: mss. it-e[V]”qui erat de”; syr-
crt[III/IV]; syr-pal[VI]; Zeno[IV] “qui erat de” ;

b3) “ ”[“cel care este din cer”]: mss. 0141[X]; 80[>IX]; 88[XII];
l673[XII];
syr-sin[III/IV];

Ioan 3:13
 

Iar nimeni nu a urcat in cer , cu exceptia din cer
celui care a coborat ,

Fiul omului.
anabebeken] verb indicativ perfect activ persoana a III-a
singular
 [katabas] verb participiu aorist activ masculin singular

Daca Iesus inca vorbea, adaugirea este dificila: cum poate sa fie El in cer?
Intreaga sectiune , de la 3:11-13 pare stranie, deoarece in vers. 11 este o
schimbare de la “Eu” la “noi”:  …”Eu îţi spun adevarul, faptul că noi
afirmam ceea ce cunoastem, şi noi atestam ceea ce am observat” Pare ca acum nu Iesus
vorbeste, ci biserica (sau comunitatea ioanina) dupa inviere. Apoi redarea mai lunga
creaza un sens bun si nu este deloc problematica. Zahn, pe de alta parte crede ca
“noi” se refera la Iesus si Ioan Botezatorul. Ceea ce noi avem aici este clar un caz
al dovezii externe impotriva dovezii interne. Din punct de vedere intern, redarea
mai lunga este clar redarea mai dificila si nu exista nici un motiv pentru ca
cuvintele sa fi fost adaugate. Pare mai probabil faptul ca scribii au omis cuvintele
dificile sau le-au schimbat precum mss.: 0141, syr-sin, it-e si syr-cu. Hort scrie:
”acestea poate au fost introdu-se pentru a corecta orice intelegere gresita care ar
fi aparut din pozitia lui ,, ca fiind inainte de  ”. Weiss
mentioneaza faptul ca cuvintele au fost adaugate pentru a accentua faptul ca
Christos a fost in cer, in contrast cu  
Este dificil sa determini daca cuvintele “cel care este in cer” au fost scrise la
origine de Ioan sau au fost adaugate mai tarziu de scribi. Redarea mai scurta (WH,
NA) are o sustinere excelenta si timpurie – din partea papirusurilor, uncialelor
alexandrine timpurii, Diatessaronului, si traducerilor copte. De asemenea aceasta
redare era cunoscuta de catre multi parinti bisericesti, precum Origene, Didimus, si
Ieronim. Redarea mai lunga apare in anumite mss. grecesti tarzii, era cunoscuta de
multi parinti bisericesti (Hipolit, Origene, Dionysius, Hesychius, Ilarie, Lucifer,
Ieronim, Augustin), si a fost tradusa in anumite versiuni timpurii (in primul rand
cele latine vechi si siriace). Dintr-o perspectiva documentara, redarea mai scurta
este mai de incredere. Totusi, unii critici au argumentat ca aceasta fraza a fost
stearsa in mss. alexandrine din cauza sensului enigmatic – adica, cum se putea ca
Fiul omului care era atunci si acolo pe pamint, sa fie de asemenea in cer? In
sprijinul acestui punct de vedere, poate fi argumentat ca alti scribi au incercat sa
aranjeze/adapteze aceasta, expresia dificila (ca in cele doua variante ale redarii mai
lungi 2b,c) in loc de-a o sterge (vezi Black 1985, 49-66), Insa alti critici
argumenteaza ca fraza a fost adaugata de scribi care poate s-au gandit la expresia
din 1:18 “  “cel care este in sanul Tatalui”. De
pilda, Westcott si Hort (1882, 75-76) au argumentat ca aceasta era “o glosa
'Western' , sugerata de poate de 1:18; si poate a fost introdusa pentru a corecta
orice intelegere gresita ca aparand din pozitia lui   (s-a inaltat), ca
fiind inainte de  (s-a coborat)”. Asa cum este explicat mai jos, pare ca daca
vreun verset a motivat scribii pentru a face adaugirea, acesta era 1:18. Versiunile
engleze arata deosebirea in ce priveste acesta chestiune – cu KJV/ NKJV si
anumite versiuni moderne (NEB REB) optand pentru redarea mai lunga, iar restul
versiunilor moderne prezentand redarea mai scurta. De aici, este necesar pentru
exeget sa inteleaga si sa explice ambele variante. Redarea mai scurta este afirmatia
lui Iesus a abilitatii sale exclusive de a revela pe Dumnezeu din cer, care este
Dumnezeu Tatal, oamenilor de pe pamant. Afirmatia, “nimeni nu s-a inaltat la cer,”
este aproape echivalentul pentru “nimeni nu l-a vazut vreodata pe Dumnezeu” in
1:18. El, Fiul omului, a venit din cer si va merge inapoi in cer. Redarea mai lunga
arata ca existenta divina a lui Iesus nu era limitata doar la pamant. El traieste in
cer si pe pamant simultan. Tocmai Tatal care l-a trimis pe Fiul pe pamant l-a
insotit, astfel Fiul care a parasit cerul era inca cu Tatal sau in cer. Asa cum s-a
mentionat mai devreme, acest concept este de asemenea afirmat in 1:18, care
descrie pe Khristos (in ce priveste divinitatea sa) ca fiind totdeauna in apropierea
Tatalui. Redarea mai lunga poate de asemenea sa fie inteleasa din perspectiva
istorica a cititorilor lui Ioan care au cunoscut pe Iesus post-inviat ca unul in cer
(Barett 1978 , 213); precum, ultima fraza a redarii mai lungi poate fi afirmatia
meditativa personala a lui Ioan (NET nota marginala).
In acest pasaj se poate observa ca mss. vechi sunt de partea omiterii. Iar
versiunile vechi sunt de partea retinerii adaugirii. Insa este evident ca o glosa
interpretativa intr-una din versiuni(traduceri) este mai usor de explicat decat o
omitere intr-o copie a textului original. Astfel de glose nu se gasesc ocazional in
copiile mss. latine vechi si siriace vechi (de pilda 3:6,8), desi ele sunt in mod
obisnuit corectate in textele latine si siriace revizuite din secolele al IV-lea (al V-
lea) (Vulgata, respectiv Peshitta). In acest caz, totusi, cuvintele sunt continute in
tipul de text grec bizantin (sirian) A, si astfel, chiar daca ele au fost o glosa, ele ar fi
ramas neintrerupte. Si omiterea cuvintelor de catre Codex Sinaiticus S(01), in
mare masura depreciaza din influenta mss. latine vechi si siriace vechi in acest loc.
In privinta dovezii patristice, utilizarea constanta de Cyril echilibreaza citatele lui
Dionysius(265 d.Chr) si Didymus. Per ansamblu, de aceea, pare sa nu fie vreun
motiv pentru abandonarea autoritatiilor grecesti, cuvintele fiind astfel privite ca o
intercalare foarte timpurie. Textul este omis in toata ramura alexandrina, unde
sunt cele mai vechi mss., din sec. al II-lea; textul este adaugat in ramurile de text
“Western”, cezarean si bizantin, cele mai vechi mss. fiind in ramura “Western”, iar
mss. grec cel mai vechi este A02-c[> 400 d.Chr.], care este corectat, adaugandui-se
cuvintele “care este”, care in original lipsesc, prin urmare s ingurul ms. grec cat de
cat vechi ramas este N022[>500 d.Chr.], iar cele mai vechi texte la vreun parinte
bisericesc (grec) sunt: Hipollytus/Hipolit [>235 d.Chr.] si Dionysius(265d.Chr); iar
versiuni: mss. siriace sinaitice si curetoniene [~ 300 d.Chr.]

Motivul urcarii/ coborarii se repeta in pasajul urmator (3:11-13). Cele trei

versete in chestiunem alaturi de cele doua care urmeaza (3:14-15), au fost adaugata
la discutia cu Nicodim cu privire la un nou gen de nastere. Ele se citesc dupa cum
urmeaza: “Eu iti spun adevarul deplin tie (,singular) , ca noi (plural) afirmam
despre ceea ce cunoastem si atestam ceea ce noi am vazut , si voi nu acceptati
(,plural) atestarea noastra. Daca Eu v-am spus voua (,plural) despre
subiectele pamantesti () si voi nu credeti, atunci daca Eu v-as spune despre
subiectele ceresti () cum veti crede? Faptul este ca/iar nimeni nu a urcat
la cer cu exceptia celui care a coborat din cer, Fiul omului.” Tanzitia brusca de la
singular la plurla in v.11 sugereaza ca initial afirmatia la plural a fost adaptata
pentru a se potrivi legat de dialogul cu Nicodim, o persoana singulara.
Evanghelistul a imprumutat aici dintr-o sursa, si este important in mod particular
sa reamintim ca referinta   poate a fost diferita in sursa din care aceasta
este in evanghelia finalizata. Dificultatea speciala a oferirii vreunei referinte
acceptabile la fraza in acest context prezent este un alt indiciu ca acesta a fost
ridicat dintr-o pozitie foarte diferita. Exista referinta originala a   care
arunca mai multa lumina asupra intelesului versetului care urmeaza.
Principala dificultate a paragrafului este in v.13. Cum sa explicam noi
implicatia aparenta a faptului ca Fiul omului a urcat deja in cer, atunci cand el , sa
o spunem asa , deabia a sosit pe pamant? Un mod de a evita aceasta dificultate
este sa argumentezi faptul ca lb. greaca nu are nevoie sa implice vreo
inaltare/urcare timpurie din partea Fiului omului: 'Nimeni nu a urcat vreodata la
cer [si astfel sa fie echipat el insusi pentru a revela secretele lui Dumnezeu]: Fiul
omului singur, care a coborat din cer [este intr-o postura de a face asa]'. Insa
aceasta solutie pune o tensiune nesuportata auspra lb.grecesti. Frey sugereaza ca
evanghelistul sugereaza inca odata (ca in 3:11) atribuie lui Iesus o perspectiva post-
paste a comunitatii. Insa aceasta este o evitare (a problemei) mai degraba decat o
solutie. In comentariul sau trunchiat din 1929, Odeberg stabileste bazele unei
solutii prin aratarea faptului ca pasajul are o intentie polemica: “Formularea
'nimeni nu s-a urcat', etc., sugereaza imediat ca este o respingere a anumitor
notiuni curente ale inaltarii la cer ” (p. 72). Accentul ca nimeni in afara de Fiul
omului nu s-a urcat vreodata la cer este facuta in opozitie fata de pretentiile
profetiile sau patriarhiilor care au urcat la cer pentru a primi revelatie de la
Dumnezeu. Cea mai importanta sectiune, pentru scopurile noastre, este articolul
lui Charles Talbert sub titlul 'arhanghelii', unde el discuta (toate prea scurte) sase
texte majore si Caracteristica tuturor acestor relatari este ca ele implica nu doar o
urcare sau inaltare la cer la sfarsitul unei vieti individuale (Hanokh si Eliyah sunt
exemple primare aici). Intr-un articol Talbert discuta sase texte importante si un al
saptelea.[Cartea lui Tobit; Joseph si Aseneth; Testamentul lui Iob, Apocalipsa lui
Moise; Testamentul lui Abraham; si Rugaciuinea lui Joseph; si al saptelea:
fragmentul Melchizedek in 2 Hanokh/Enoh] Central pentru fiecare din acestea
este coborarea unei figuri angelice cu o sarcina particulara pentru a o indeplini pe
pamant. Aceasta poate fi vindecare (Tobit), initiere mistica (Joseph si Aseneth),
salvare (Iob), indrumare inspre paradis (Moise), revelatie si mediere (Abraham).
Dupa ce misiunea s-a indeplinit, ingerul se intoarce in cer. Nu toate aceste texte
sunt precrestine ci toate, in pasajele relevante, par scutite de influentele crestine
(Fragmentul cu Melchizedek din 2 Hanokh fiind o posibila exceptie). “Concluzia,
'spune Talbert', pare irezistibila: in anumite cercuri ale angelologiei evreiesti
antice, atat i.Chr. cat si in primele doua secole d.Chr. a existat o mitologie cu un
model coborare-urcare, in care figura mantuitorului coboare, ia o forma umana, si
apoi urca inapoi la cer dupa sau in legatura cu o activitate de salvare.” Sa numesti
toti acesti ingeri 'figuri mantuitoare' fara vreo calitate este posibil sa vezi mai mult
rolul lor decat cel putin unele texte le garanteaza. Cu toate acestea, modelul
mitologic comun este destul de clar, si acesta este unul impartasit de Fiul omului
'ioanin'. Aceste pasaje paralele par la prima vedere, in orice caz, sa furnizeze un
element cheie util pentru modelul coborare/inaltare din evanghelia a patra. Despre
Iesus de asemenea s-a spus ca a coborat din cer, s-a comportat in rolul sau de
salvator/revelator, si apoi s-a reintors de unde a venit. Insa daca noi de fapt
incercam acest element cheie , noi gasim ca acesta da gres in a face o intoarcere
completa in cerc(?). Toate cazurile lui Talbert implica coborarea fiintelor
supraumane- ingerii- de la locuinta lor proprie din cer. Ideea de inceput a celui de-
al patrulea evanghelist este in legatura cu traditia sinoptica a lui Iesus ca fiinta
umana.(Este gresit sa preuspui ca perspectiva prologului, care desigur are ideea de
inceput in cer, este inpartasita de restul evangheliei). Ceea ce el combate in textul
in discutie nu este ideea unui figuri ceresti coborand pe pamant, ci ideea unei
fiinte umane- alta decat Iesus – care urca la cer. Aceasta idee a fost perceputa in
mod clar de Odeberg. Astfel pentru Peder Borgen, care discuta fundalul acestui
pasaj, este corect sa se intoarca la traditia exegetica evreiasca puternica, conform
caruia Moise, dupa ce a urcat muntele Sinai pentru a primi tablele legii, de fapt a
mers el inusui pana la cer. (Borgen insira pe: Philo, Vita Mos. 1. 158–9; Josephus,
AJ 3. 96; Ps.-Philo, Ant. Bib. 12: 1; si Rev. 4: 1, si adauga un numar de exemple
rabinice.) Aceasta traditie trebuie sa fi aparut foarte devreme, intrucat alaturi de
povestea chiar mai veche si mai bine atestata a inaltarii lui Eliyah, aceasta este
evident perceputa ca neatractiva si daunatoare de catre autorul 'Mekilta de-Rabbi
Ishmael':”Moise si Eliyah nu a urcat in cer; nici golria nu a coborat in jos.” ( Mek.
despre Exod. 19: 20 (Lauterbach, Mekilta, ii. 224): elml felaf eum elp al () si
eiml dfbke dtj al () citat de Schlatter, p. 93, urmat de Borgen, ‘Some Jewish
Exegetical Traditions’, 244. Compara afirmatia atenta a lui Josephus in cel priveste
pe Moise care 'El a scris despre sine in cartile sacre ca a murit, din cauza fricii ca
nu cumva ei -evreii- sa nu speculeze a spune ca din cauza meritului sau foarte
mare, el a mers inapoi la divinate' (Antichitati iudaica 4.326)'- asa cum in mod
aparent unii oameni au facut-o (idem, 3.96). Spatiul gol dintre cer si pamant urma
sa fie recunoscut si respectat; nici chiar cei mai venerati profeti ai Israelului nu le-
a fost permis sa treaca de conditia lor granita-pamant, nici gloria divina nu a
descins la oameni, intr-un astfel de mod incat in altfel [de conditii] si altundeva, nu
a cauzat nici o problema pentru cititorii evrei. Afirmatia provocatoare ca nimeni nu
a urcat la cer cu exceptia lui Iesus, gaseste o multumitoare 'resedinta in
viata(realitate)', apoi, intr-o polemica impotriva contra-pretentiilor unui privilegiu
singular facut in folosul lui Moise de mai multi 'orthodocsi' sau grupuri
conservatoare in cadrul sinagogii: 'Voi sunteti discipolii Lui, insa noi suntem
discipoli lui Moise'(9:28). La acesta chestiune, totusi, se ridica doua intrebari
suplimentare: (1) De ce era necesara pretentia? (2) De ce a fost facut Iesus ca Fiu
al omului? Poate nu a fost afirmat, foarte simplu: 'Nimeni altul in afara de Iesus –
el care a coborat din cer in primul rand – a urcat la cer'?' Raspunsul la prima
intrebare este continut sau sugerat in text: numai Iesus poate sa spuna despre
'lucrurile ceresti,', deoarece numai el a fost sus in cer (pentru a invata misterele
secrete, el este acum scutit)- si a coborat pe pamant pentru a duce revelatia
omenirii. In acest moment trebuie sa rezistam tentatiei de a sari inapoi la
naratiunea evangheliei. Aceste versete au fost taiate (scoase) in pozitia lor prezenta
foarte stangaci, si acest fapt provoaca o intrebare in ce priveste intelesul lor
original. Bultmann, care discuta versetele 12 si 13 separat, afirma despre cel din
urma ca :”nu poate...sa ofere intelesul care in mod firesc este atribuit acestuia, ca
'nimeni nu a urcat vreodata la cer, cu scopul, adica, sa aduca aminte de
cunoasterea lui cu exceptia celui care a coborat din cer'. Pentru faptul
ca Iesus nu urcat prima data la cer pentru a aduce din nou o astfel de cunoastere
inapoi pe pamant. Mai degraba el prima data a coborat din cer cu mesajul
incredintat lui de Tatal si apoi a urcat din nou la cer”(p.150-51). Bultmann poate
sa fie corect in a concepe sa impuna aceasta redare despre verset in contextul
prezent, si astfel sa evite ideea (neatestata altundeva in traditie) ca Iesus a facut o
inaltare mistica in cer dea-lungul intergii sale vieti. Dar daca noi scoatem pasajul
din contextul prezent si il consideram separat, atunci interpretarea evidenta este
una pe care Bultmann o respinge. Borgen furnizeaza dovada [ca in aceste doua
versete] convingatoare a unei traditii evreiesti mobile pentru rezultatul ca Moisea
facut un asemeanea jurnal in timpul vietii sale. Iar in vederea tensiunii puternice a
tipologiei lui Moise in Evanghelie (asa cum este analizata de Meeks in [articolul]
sau 'Profet-Rege') pare foarte probabil ca in aceste doua versete din cap. 3, noi
avem indiciile ale unei lupte intre doua grupuri rivale in sinagoga – una pastrand
traditia, prin faptul ca singurul destinatar a secretelor ceresti care au fost ulterior
impartite lui Israel a fost Moise insusi, primul si cel mai mare din profeti; ceilalti,
grupul ioanin, facand aceleasi pretentii in beneficiul lui Iesus. Exista, totusi, o
nelamurire care ramane: formularea din evanghelie clarifica faptul ca in cazul lui
Iesus coborarea a precedat urcarea, un reviriment al modelului natural cum
vizionarul uman trebuie prima data sa urce la cer, inainte ca el sa se intoarca
pentru a informa pe ceilalti despre ce el a vazut si auzit. Astfel ca ceea ce noi avem
in evanghelie este o fuziune a doua modele mitologice, unul angelic, incepand in
cer (accentuat de Talbert), celalat mistic, inceput pe pamant (accentuat de Borgen).
Cat de mult un salt conceptual este implicat in aceasta fuziune, poate fi masurat
din faptul ca in cel putin un documente 'Testamentul lui Avraam', doua modele
stau in fond alaturi, (de asemenea posibil in 2 Hanokh), fara cea mai mica sugestie
ca archangelul Mikhael, care ilustreaza primul model, poate sa fie vreodata
confundat cu Avraam, care ilustreaza al doilea [model]. Realizarea legaturii incat in
Iesus ingerul si vizionarul sunt unul si acelasi marcheaza una din cele mai inaintari
insemnate in intreaga istorie a gandirii crestine: ramificatiile acesteia sunt fara
sfarsit. Desi ambele elemente sunt atestate din belsug in traditia evreiasca ,
fuziunea lor are consecinte pe care iudaismul nu poate sa le contina. Luand separat
modelul separat nu a prezentat vreo amenintare: amestecul celor doua are in
vedere o noua religie. Convingerea ca fiinta celesta a fost umana si fiinta umana
celesta a fost miezul conceptual circular, in care miscarea imensa a teologiei
crestine va circula in secolele care urmeaza sa vina. Termenul lui Mecks, 'om din
cer', desi este exact, esueaza in a exprima insemnatatea groaznica a unei
patrunderi semnalate aproape discreta printr-un singur verset. Daca acest fapt
este corect, atunci a doua intrebare (de ce a fost acesata pretentie, a urcarii-
coborarii,predicata de Iesus ca Fiul al omului?) de fapt rapsunde ea insasi. Aceasta
priveste ca si cum traditia care a furnizat catalizatorul pentru fuziune pe care noi
am luat-o in considerare, nu a fost alta decat traditia ca Iesus nu era de fapt Fiul.
La fel ca pentru sincronizarea inaltarii, noi trebuie din nou sa fim atenti, sa nu
confundam scopul sursei cu cea a evanghelistului. Luand in considerare cea din
urma, este probabil cel mai bine sa-l urmam pe Bultmann in refuzul de a privi
inaltarea mentionata in 3:13 ca diferita de inaltarea finala mentionata in 20:17 (la
fel Barrett, Brown, si Schnackenburg.) In sursa nu exista astfel de constrangeri, si
aici singura dificultate este sa decizi asupra naturii inaltarii. Borgen vorbeste de o
'urcare pre-existenta', indiferent ce poate sa insemne: dar impotriva acesteia
trebuie sa fie influentat din nou astfel incat se afla pasajul foarte clar implica ca
coborarea a precedat urcarea. Cu toate acestea sugestia lui Borgen ca urcarea a
reprezentat un fel de 'instituire in functie' este atractive si se potriveste bine cu
ideiile evreiesti in cel privesc pe Moise. Cu timpul, capitolul 6 a ajuns sa fie
compus pentru a doua editie a evangheliei , noi idei revolutionare schitate inainte
in capitolul 3, au fost deja in intregime asimilate: o anumita notiune a pre-
existentiei era acum un element acceptat in mentalitatea despre Iesus a
comunitatii. Astfel cand Iesus vorbeste grupului dizident de discipoli: 'Daca voi a-ti
vedea pe Fiul omului urcand unde el era inainte?'(6:62), el (sau profetul vorbind in
numele sau) presupune ca baza impartasita a argumentului lor care continua
credinta/crezul in in modelul urcare/coborare, sunt asociate acum in mod specific
cu Fiul omului. Tocmai faptul ca marul discordiei era intre el si discipolii sai in
acest pasaj ('Aceasta este o afirmatie dificila, cine poate sa o suporte?') nu poate fi
solutionat aici.
“Iar nimeni altul decat Mine va poate revela/dezvalui lucrurile ceresti”.
Aceasta este ce Iesus vrea sa spuna , daca noi consideram cuvintele Sale ca
corecte, nu o afirmatie a divinitatii Sale ca primul din lucrurile ceresti (conform cu
Hengstenberg), care ar face forma negativa a expresiei sa fie foarte inexplicabila.
Compara 1:18; 6:48. - Conjunctia este pur si simplu continuativa, nu
antitetica, nefurnizand o baza, sau ne atribuind motivul –  etc.
(nimeni nu s-a urcat) ] care, din cauza timpului perfect, evident nu se poate referi
de fapt la inaltarea lui Khristos, nici nu ofera sustinere pentru nescripturalul
raptus in coelum a lui socinienilor; nici nu trebuie sa fie explicata prin unio
hypostatica a naturii umane a lui Khristos cu cea divina, pe baza caruia primii
mentionati puteau sa spuna ca au intrat in cer (Calovius, Maldonatus, Steinfass, si
altii). Aceasta de obicei ia din punct de vedere figurat a unei elevari spirituale la
Dumnezeu cu scopul de a cunoaste lucrurile divine, si o apropiere pentru
perceperea misterelor divine, care au fost aduse jos, asa cum acestea au fost, de
Khristos din cer; pentru sustinerea careia, referinta este facuta din Deuteronom
30:12; Proverbe 30:4; Barukh 3:29; Romani 10:6,7. Insa Khristos a adus cu El din
starea Sa pre-existenta cunoasterea Sa directa a lucrurilor divine (3:11; 1:18;
8:26), si o detine in comuniunea neintrerupta cu Tatal. Pentru a-l reprezenta pe El,
de aceea, asa cum, de-a lungul vietii sale pamantesti, aducand jos aceasta printr-o
inaltare figurata si spirituala la cer, este in intregime neadecvata. Fraza
de asemenea trebuie sa fie luata in mod literal, a unei
coborari reale; si de aceea nu exista nimic in context care sa ne garanteze
considerarea frazei ca simbolica. Hengstenberg in mod
corect reda cuvintele in mod literal, dar la sfarsitul versetului s-ar completa sensul
prin adaugirea “cel care a urcat la cer”. O adaugire arbitara in ea insasi si in nici un
caz nu trebuie cautata la Ioan. Comentatorul bibilic Godet nu merge dincolo de
explicarea comuniunii necesara cu Dumnezeu prin venirea lui Iesus din vremea
nasterii Sale. Singura redare corecta pentru cuvinte este pur si simplu aceasta: In
loc de afirmatia:”Nimeni nu a fost in cer cu exceptia” etc., Iesus spune, ca acest
fapt poate doar s-a intamplat altcuiva prin inaltarea sa intr-acolo. “Nimeni n-a
urcat in cer cu exceptia” etc.; si astfel se refera la o existenta reala in cer,
care este implicata in Si astfel Jansenius reda corect: Nullus
hominum in coelo fuit, quod ascendendo fieri solet, ut coelestia
contemplaretur, nisi etc.; - care are loc prin intrupare.
Aceste cuvinte, ca sunt argumentative, pentru ca ele in mod necesar
implica existenta in cer; insa , care trebuie sa fie luate asemenea unui atribut al lui
, si nu ca apartinand lui , si de aceea are articol, nu pot sa fi echivalente pentru
 (cf. Luthardt; Hofmann, I.134; Weiss, etc.), ca si cand sau
altele de acelasi fel ar fi fi fost, ci este echivalentul pentru a carui este in
cer, care are propria Sa resedinta, casa Lui. - o denumire mesianica
pe care Khrist o aplica lui Insusi, in acord cu implinirii profetice in Daniel 7:18,
care a inceput cu compara la 1:52). Nicodim poate a inteles aceasta doar
printr-o dezvoltare deplina a credintei si cunoasterii.
Nota – Conform cu Beyschlag, p.99, acest verset este in mod absolut opus derivarii
cunoasterii superioare a lui Khristos din amintirea unei vieti pre-existente in cer.
Insa noi trebuie sa avem in minte, (1) faptul ca ideea unei urcari la Dumnezeu
pentru obtine o cunoastere a misterelor Sale (care Beyschlag le considera singura
explicatie corecta) neintalnita niciodata in NT cu referire la Iesus – o circumstanta
care ne-ar surprinde, mai ales in Ioan, daca a ar fi fost exprimat de Iesus Insusi.
Insa acest lucru nu a fost exprimat de El, deoarece El nu a avut aceasta, ci
cunoasterea Sa a fost darul Tatalui Sau care l-a insotit in misiunea Lui(10:36).(2) El
nu putut sa pretinda o astfel de inaltare la cer numai pentru El, pentru faptul ca o
asemenea inaltare, desi nu in aceasi masura, trebuie sa apartina altor oameni ai lui
Dumnezeu . El trebuia, de aceea, cel putin sa se fi exprimat comparativ:
Chiar biserica canta ain prezent: “Ridica,
ridica, sufletul meu, si intinde aripile tale/ Inspre cer, locul tau nativ .” Dar
oarecum distinct si mai mult decat acesta a fost cazul cu Khristos, adica pentru
trecut, incat el a avut existenta in cer, si a coborat de acolo; si ca pentru prezentul
Sau pamantesc, El este in cer.

Botezat in Iesus Khristos

Romani 6:3; 1 Corinteni 10:2;

Fraza “  ”[“si toti au fost botezati

inspre Moise”(lit.) sau “si toate persoanele au fost scufundate in uniune cu
Moise”(din.)] din 1 Cor. 10:2 poate sa insemne 'Ei au primit botezul catre
Moise' ca un semn al loialitatii fata de el si al increderii in el; sau 'in Moise',
ca o promisiune a uniunii cu el. Comparatia cu botezul 'inspre/in
Khristos'(Rom.6:3; Gal.3:27) este sugerat, si acesta implica ca uniunea cu
Moise care era salvarea israelitilor era intr-un anumit fel analoaga uniunii cu
Khrist care era salvarea corintenilor. (vezi Evrei 3:1-6 unde Khristos este
pus in contrast cu Moise.)
Fraza “”[“au fost botezati inspre Kh.I.” sau “au fost
scufundati catre o uniune cu Khristos Iesus”(nu doar o ascultare fata de
Khristos, ci o unire cu El)] din Romani 6:3 reda actului botezului ca un act
al incorporarii in/inspre Khrist. Aceasta conceptie isi are radacina din
intreg paragraful. Toate consecintele pe care Paul le formuleaza provin din
aceasta unire/uniune, incoporare, identificare a crestinului cu Khrist.
De ce Paul califica/caracterizeaza botezul cu fraza “inspre Khristos
Iesus?”
(1) Multi invatati cred ca aceasta fraza este o forma prescurtata a mult mai
familiarei fraze “inspre numele [Domului] Khristos Iesus”. Paul ar considera
aceasta clar, pur si simplu prin faptul ca el vorbeste despre botezul crestin –
botezul nostru ne face pe noi discipolii lui Khrist.[Fraza urmeaza
verbului in Mat.28:19; Fapte 8:16; 19:5; 1 Cor.1:13,15. Pentru acest punct
de veder, vezi Beasley-Murray; Barett; O interpretare asemanatoare sustine ca are
un sene referential: noi am fost botezati 'cu privire la' Khristos Iesus; vezi Godet;
Cranfield; ] (2) Alti exegeti pretind ca contextul , in care incorporarea noastra
in/inspre Khrist este astfel notabila, favorizeaza un inteles spatial: noi am
fost botezati(imersionati) “intr-o uniune cu Khrist” [astfel sustin Murray; Dunn;
Ridderbos; Fraza poate fi considerata o forma prescurtata a formulei 'in numele lui'
chiar cu un sens spatial] Doua argumente favorizeaza al doilea punct de
vedere. Primul argument, paragraful paralel cel mai apropiat pentru limbajul
de aici este Gal. 3:27, cu sugereaza puternic un sens spatial: 'Pentru cati a-
ti fost botezati inspre Khrist, a-ti fost imbracati cu Khrist.'[Singurele alte
intalniri ale lui eiV dupa baptizw in NT au un sens local/fizic (Marcu 1:9) sau indica
scopul/rezultatul (Mat.3:11 si Fapte 2:38); 1 Cor.12:13. Textul din 1 Cor. 10:2 este
foarte dificil, dar poate indica ''intr-o relatie cu Moise' ca liderul lor. ]; Al doilea
argument, este 'am fost immormantati cu Khrist prin intermediul
imersiunii in/inspre moartea [sa]' este o concluzie (“Prin urmare”)
trasata/provenita din v.3 Insa este dificil sa consideri pentru aceasta
secventa numai daca v.3, a fost facuta deja aluzie intr-un asemenea mod
pentru conceptul unei uniuni cu Khrist. Paul, apoi, argumenteaza ca botezul
crestin, prin alaturarea credincisoului cu Khristos Iesus, de asemenea il
insoteste pe el sau ea cu moartea lui Khrist.[Unii obiecteaza ca intelesul spatial
a lui eiV Criston Ihsoun in prima propozitie nu functioneaza in a doua propozitie (eiV
ton qanation autou). Insa (1) cele doua nu au nevoie sa aiba acelasi inteles; si (2) o
redare spatiala a propozitiei a doua functioneaza foarte bine: noi am fost adusi intr-o
uniune intime cu moartea lui Khrist (prin impartasirea acestei si efectele acesteia) ]

 sens spatial: catre, spre, pana la(Mc.7:31); la, in (Mt.26:18); sens temporal: pana
la(2Tim.1:12), pentru durata(Lc.12:19); sensuri figurate : la(Rm.2:4; )pentru(Lc.2:32); in
vederea;privitor la(Rom.4:20); contra(1Cor.8:12);