IOAN 1:18

- Vasile Shandru

I Prima parte:
APARATUL CRITIC DIN UBS SI NA27

5) {B} - arata ca textul “Unicul si singurul Fiu” este aprope sigur ( adica
varianta B) “a” );

A) a) “MONOΓΕNΗC ΘΕOC “(trad. 1 ”unul si singurul dumnezeu”/ “

trad. 2 “Unul si singurul [descendent] , un dumnezeu ,”
se gaseste in ms. : P 66(~200), S*(~350; *=redarea originalului scris de mana),
B(~313) , C*(V), L(VIII), SYR_Peshitta(400-450), SYR_Harklensis_MG(616), GEO_2(X),
ORIGENE_GR_2/4(253/254), DIDYMUS(398), CYRIL_1/4(444);
[ presupunerea( conjenctura) lui Burney: ”MONOΓΕNΗC ΘEOY “ ]

b)“’O MONOΓΕNΗC ΘΕOC“ (”unul si singurul DUMNEZEU”) : P 75(200-250),

S-c1(~sec.IV- VI-lea; 1=prima corectura in ms.), 33(IX), COP_Bohairic(IX),
CLEMENT_2/3(inainte de 215), CLEMENT_DE LA THEDOTUS_GNOSTICUL_1/2
(inainte de 150), ORIGENE_GR_2/4(253/4), EUSEBIUS_3/7(339), BASIL_1/2(379),
GREGORY_NYSSA(394), EPIPHANIUS(403), SERAPION_1/2(DUPA 394),
CYRIL_2/4(444);

B) a)“’O MONOΓΕNΗC Y’IOC “ (”Unul si singurul Fiu“) se gaseste in:

A(V), C-c3(V), W_SUPP(IV/V; SUPP=o portiune din manuscris furnizat de o sursa
tarzie acolo unde originalul lipseste ), Δ(IX),Θ(IX),Ψ(IX/X), 063, 0141(X), F1(X-
XIV), F13(XI-XV), 28(XI) , 157(~1122), 180(XII), 205(XV), 565(IX), 579(XIII),
597(XIII), 700(XI), 892(IX), 1006(XI), 1010(XII), 1071(XII), 1241(XII), 1243(XI),
1292(XIII), 1342(XIII/XIV), 1424(IX/X), 1505(XII) , it_a(IV),it_ aur(VII),it_ b(V),it_
c(XII/XIII),it_ e(V),it_ f(VI),it_ ff2(V),it_ l(XIII) ,vg(IV/V), syr_curetonian(III/IV),
harklensis(616), palestinian(VI), arm(V), eth(VI), geo1(IX), slav(IX),
Irenaeus_lat_1/3(II), Clement de la Theodotus_Gnosticul_1/2(inainte de 150 ),
Clement_din Alexandria_1/3 (inainte de 215 ), Hippolytus(235),
Origen_lat_1/2(253/4), Letter of Hymanaeus(~268), Alexander(328),
Eustathius(inainte de 337), Eusebius_4/7(339), Serapion1/2(dupa 362),
Athanasius(373), Basil_1/2(379), Gregory-Nazianzus(~390), Chrysostom(407),
Theodore(428), Cyril1/4(444), Proclus(446), Theodoret(~446), John-Damascus
(inainte de 754), Tertullian ( dupa 220), Hegemonius(IV), Victorinus-Rome(dupa
363), Ambrosiaster(dupa 384), Hilary_5/7(367), Ps-Priscillian(385),
Ambrose_10/11(397), Faustinus(IV), Gregory-Elvira(dupa 392), Phoebadius (dupa
392), Jerome(420), Augustine(430), Varimadum(445/480); [ Baljon-1898;Boismard-
1986; si Tischendorf sustin varianta aceasta]
b) “EI MH ’O MONOΓΕNΗC Y’IOC” W-s, it(cateva ms in latina veche)

C) “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC ΘEOY “ (“Unul si singurul Fiu al lui Dumnezeu “ ) :

it_q(VI/VII), coptic sahidic; Irenaeus_lat_1/3(II), Ambrose_1/11_vid(397);

D) “’O MONOΓΕNΗC “ (“Unul si singurul [ descendent ]” ) : vg_ms2(IV/V) , Ps-

Vigillius_1/2_(IV/V); Diatessaron;

II. A doua parte ( un comentariu critic asupra textului):

1
Varianta B) a) este sustinuta de tipuri de text diverse [mai multe ca si var. A)
a)]:Alexandrin: C,W,; “Western”: latine vechi, syr-c; Cezarean:
 M- textul majoritar bizantin koine:A,Δ,Ψ . Manuscrisul “D(05)” are o
lipsa de la vers.16b pana la 3:26 ! Eusebiu cunoaste ambele redari prima A b) de 3
ori, a doua B a) de 4 ori. La fel si Cyril A a) o odata, A b) de 2 ori iar B a) o data!!
Irineu B a) o data iar C) o data! Clement_de la Theodotus_gnosticul A b) o data iar B
a) o data! Clement din Alexandria A b) de 2 ori iar B a) o data!Basil(Vasile cel mare)
A b) o data iar B a) o data. Serapion A b) o data iar B a o data!

[[ O abatere de la comentariu. Compara expresia cu celelalte din (NA 27):

I) Ioan 1:14: ” MONOΓΕNOYC ΠAPA ΠATPOC” (“Unul si singurul [descendent]
de la Tatal”)

II) Ioan 1:34: a) ” `O Y`IOC TOY ΘEOY” (NA 27-txt) (“ Fiul lui Dumnezeu”)
b) 1) ”`O EKΛEKT’OC TOY ΘEOY” (“Alesul lui Dumnezeu”)- P5vid,
S01*, it- h,e,ff2*, siriac-curetonian, sinaitic, Ambrozie, Augustin ¼;
2) ”`O EKΛEKT’OC YIOC TOY ΘEOY” (“Fiul ales al lui
Dumnezeu”)-it-a, ff2c; vg-mss; coptic-sahidic;
3) “``O MONOΓΕN’ΗC Y`IOC” (sir-palestinian-mss)(“Unul si
singurul fiu ”);

III) Ioan 3:16: ”T’ON Y’ION T’ON MONOΓΕNΗ” ( “Fiul, Unul si singurul,”)

IV) Ioan 3:18: ”TOY MONOΓΕNOYC Y’IOY TOY ΘEOY” (“Unul si singurul Fiu al lui
Dumnezeu”)
[(sic!)= eroare reprodusa exact, de ms siriac sinaitic “fiul aprobat”?]

V) Aceasta expresie o tratez separat in doc. Ioan 5:44! Aici e pe scurt!

Ioan 5:44: 1) ”TOY MONOY ΘEOY” (NA27-txt)(“Unicul Dumnezeu”);
2) “TOY MONOY” - (“Unicul”) P66,75, B03, W, IT-a,b, coptic –
sahidic, protobohairic, bohairic-pt,akhmimic2; armean, Cyril 1/5 Ieronim;
?!3) “TOY MONOΓΕNOYC ΘEOY” ( ms ‘N’ -sec.al VI-lea, 1071)(“Unul si
singurul [descendent] al lui Dumnezeu” [vezi asemanarea izbitoare intre 1:14 si
5:43-44!!!]

VI) 1 Ioan 4:9: ” T’ON Y`ION A’YTOY T’ON MONOΓΕNΗ” (“Unul si singurul sau
Fiu ”) ]]

“MONOΓΕNΗC ΘΕOC “ este cu siguranta redarea mai dificila. Este aproape

imposibil sa o intelegem in context. “Y`IOC” e conform cu utilizarea lui Ioan si se
potriveste perfect. Este posibil ca se trage din latina [ unigenitus deus ]. Cuvintele
pot sa fie usor amestecate(confundate) deoarece ele sunt ambele nume sfinte in
ms. originale
ΘC si YC. Iata de ce A.Wikgren o sustine intr-un vot minoritar. “ΘΕOC “ se
intalneste de 7 ori inaintea pasajului. Combinatia “MONOΓΕNΗC” cu “Y`IOC” se
intalneste de 2 ori mai mult in Ioan (ambele cuv. sunt sigure). Este interesant ca
deductia/ presupunerea foarte evidenta facuta de Burney ”MONOΓΕNΗC ΘEOY “
nu apare niciodata ca o corectura facuta in manuscris ! Noteaza si ca ms “N” are
o lipsa aici in 1:18, iar 1071 reda cu “Y`IOC”. Bruce Metzger noteaza ca anumiti
comentatori ( de ex. Schwackenburg) socoteste “MONOΓΕNΗC” ca un substantiv si
punctuatia dupa cum urmeaza (!sa fi atent): “… MONOΓΕNΗC , ΘΕOC , O ΏN …”
[ “Unul si singurul [descendent], un dumnezeu, cel care..”]. F. Hort spune :’
“MONOΓΕNΗC” prin intelesul lui primar a sugerat in mod direct “Y`IOC”. Inlocuirea
2
inversa este inexplicabila prin oricare motiv obisnuit probabil sa afecteze
transcrierile’. Bart D.Ehrman sustine in cartea sa “ Coruptia ortodoxa “ (1993, pag.
78-82) ca :”Varianta care reda traditia alexandrina , care inlocuieste ‘Dumnezeu’
pentru ‘Fiul’, reprezinta o coruptie ortodoxa a textului in care divinitatea completa
a lui Iesus Khristos este sustinuta” (vezi de asdemenea Boismard). El sustine in
continuare ca interesul in crearea variantei “ΘΕOC “ a fost sa produca o
“khristologie inalta” impotriva adoptionistilor ! Noteaza de asemenea redarea
ciudata din ms Siriac-sinaitic in 3:18(“fiul aprobat”), la care Burkitt comenteaza in
“Evangelion intro” p. 311:”nu este putin probabil ca ms siriac sinaitic a pastrat
redarea adevarata a acestui pasaj”. Dar Pete Williams noteaza (informare personala)
“Acesta poate sa fie un caz de corupere siriaca interioara : ‘unul si singurul’
“yHyd”(siriaca) ; ‘aprobat’ “bHyr”: [literele] ‘d’ si ‘r’ sunt numai diferentiate printr-
un punct (si acesta nu este folosit consecvent in scrierea timpurie care lasa pur si
simplu ca ‘b’ si ‘y’ sa fie confundate [ H=heth ] ) Evaluare: concludenta, dar cu un
semn de intrebare pt var. A) a)
Evaluare externa: Tischendorf ed. a VIII-a foarte probabil(insa nu 100% sigur) arata
[varianta] originala ( dupa evaluarea caltitativa a manuscriselor)

IOAN 1:18 UN COMENTARIU

Varianta “ monogenes theos “, a fost tradusa de unii ca “ Dumezeu Unicul

Fiu”, si “Dumnezeu unic nascut” si “unicul fiu care este Dumnezeu “, care este
opus restului copiilor lui Dumenzeu, care , desi si ei sunt zamisliti de Dumnezeu,
nu sunt Dumnezeu. In comentariul textual din UBS, comitetul editorial a dat
redarii “ monogenes theos “ un grad “ {B} “ de siguranta. Argumentele lor
principale erau ca aceasta era o redare timpurie, si ca aceasta era o redare foarte
dificila ( unul din regulile criticismului textual este ca redarea mai dificila este de
preferat, in timp ce copistii ar fi trebuit sa tinda sa netezeasca( usureze ) sau sa
simplifice, mai degraba decat alta metoda Marturia din redarea NA 27 este
impresionanta, si este cu peste 200 de ani mai devreme decat redarea Textului
Majoritar, in timp ce redarea timpurie a Textului Majoritar este sprijinita de
manuscrisul vechi ialic Nr.3 (it_a), care este din secolul IV , si NA 27 a sprijinit
Papirusul 66 ( P66), din anul 200 d.Cr. Dar sunt cei ce spun ca redarea “
monogenes theos” este extreme de dificila ca sa fie originala. Eu inteleg ca acest
punct de vedere, este foarte greu de tradus. Marturiile intemeiate in mare masura
redarile( transmiterile ) diferite ale acestei redari in traducerile Bibliei in engleza.
Alan Wikgren a fost in dezacord fata de majoritatea comitetului UBS, si a spus :”
Este indoielnic ca autorul ar fi scris “ monogenes theos “, care poate sa fie o eroare
simpla , de transcriere in traditia alexandrina ( “” / “” ; “”=prescurtare in
amnuscrisul original de la “”;””=prescurtare in manuscrisul original de la
“” ). Cel putin decizia “D” ar fi fost de preferat.(adica text foarte nesigur)” Bart
Ehrman spune ca ( redarea ) “theos”/”Dumnezeu” este o “
coruptie(stricare/stalcire) ortodoxa “, o redare introdusa de scribii ortodocsi cu
scopul de a face acest citat bibilic mai clar (pentru) combaterea
adoptionistilor(subordonationistilor). Aceasta idée are valoare, in special de cand
aceleasi manuscrise timpurii P66, P75 si B cuprind aparent coruptia ortodoxa in
Ioan 7:8:” Eu inca nu merg la sarbatoare.” Pe de alta parte , eu propun ca noi sa
examinam idea de “coruptie ortodoxa “ dintr-un unghi diferit, dupa cum urmeaza.
Astazi, sunt multi aparatori ai textului bizantin care argumenteaza ca redarea
“theos” aici a fost introdusa de gnosticii egipteni, ( alti spun semi-arieni ), adica ,
introdusa de un non-ortodox. Aparatorii bizantini spun ca ideea de “ Dumnezeu

3
nascut “ este gnostica sau ariana si eretica. Daca este asa, atunci redarea bizantina
putea sa fie “ coruptie ortodoxa “ de alegere, cu scopul de a comabate mai clar
ereticii.Indiferent daca erau sau nu gnostici, sau semi-arieni, cine a introdus
redarea “ theos”, si indiferent daca (era) sau nu o un tip de redare(transmitere)
semi_arian este singura redare(transmitere) a redarii alexandrine, redarea “theos”
poate sa fie “luata ca avantaj “ de gnostici, si astfel schimbarea tarzie la aparenta
mai ortodoxa redare “huios”,”Fiul”.

Bibliografie de referinta (in ordine cronologica):

1) "Two dissertations" by F.J.A. Hort, pag 1-72,London: Macmillan, 1876

2) Theodor Zahn, Commentary on John, ~1900-1915,Excursus 3.

3) M.-E.Boismard “St. John’s Prologue”. Pag 65, London: Aquin, 1957

4) “The Gospel According to John” by Raymond Brown, AB 29-29A; Garden City,

N.Y., 1966;

5) "Joh 1:18 in Textual Variation and Translation" by Paul McReynolds in “New

Testament Textual Criticsm : Its Significance for Exegesis. Essays in Honour of
Bruce Metzger” Eldon Epp and Gordon Fee; 1981, pag. 105 -118. (o culegere buna
calificativ a dovezilor)

6) "John 1:18 ..." by D.A. Fennema NTS 31 ,1985, pag. 124-35

7) “The Text of the Fourth Gospel in the Writings of Origen” by Bart Ehrman;
Gordon Fee and Michael Holmes ,pag. 60, Atlanta: Scholars Press, 1993

8) “The Orthodox Corruption of Scripture” by Bart Ehrman, pag. 78-82,Oxford

University Press , 1993

4
5