E "grei" şi "grele"!

Pretinsele valori, pline de vanitate,

se-ntrec să se remarce în ochii orişicui.
Primind dezaprobări, pe viaţă-s încurcate,
căzute-n derizoriu, şi-agaţă pofta-n cui...

Când se adună-n haite, se perie, pe rând,

faţă de "restul lumii", sunt pline de dispreţ.
Se mângâie pe creştet şi se întorc scuipând,
scârbite-n falsitatea cu care îşi fac preţ.

În concurenţă grea, pizmaşă, otrăvită,

îşi îmbuibă declin ce stă la pândă-n noapte
să le taie elanu-aprins pentr-o clipită,
în care-şi tot promit că sunt ce nu se poate.

Salivează-njurând că strugurii sunt acri,

gingii îşi strepezesc şi fac paradontoze,
cu glas paranoid ţipă că-s monştri sacri
şi iau diazepam, să scape de nevroze...

Până mai ieri urcate cu toate-ntr-un copac,

azi au căzut în gropi, de mare ameţeală.
Privesc de jos înaltul şi mii de planuri fac
cum să apuce iar nimicul la-mpărţeală.

Pretinsele valori, năuce, derutate,

se-ntrec în neputinţe, bolnave de mândrii,
la margine de clipă,-n zvârcoliri ciudate,
dispar precum măgarul în ceţuri fumurii.