Clasificările de bază utilizate în ortpedie şi traumatologie.

Clasificarea radiologică a osteoartrozei (Kallgren)

0. Fără schimbări radiologice

1. Schimbări radiologice probabile
2. Schimbări radiologice minimale (îngustare neînsemnată a fisurii articulare, osteofite
solitare)
3. Schimbări radiologice moderate (îngustare moderată a fisurii articulare, poliosteofitoză)
4. Schimbări radiologice pronunţate (fisura articulară practic lipseşte, osteofite severe).

Clasificarea radiologică a artritelor (Steinbrocker)

0. Fără schimbări radiologice

1. Schimbări radiologice minimale (semne de osteoporoză, scleroză subcondrală)
2. Schimbări radiologice moderate (osteoporoză, scleroză subcondrală, îngustare neînsemnată
a fisurii articulare, geode metaepifizare solitare)
3. Schimbări radiologice pronunţate (osteoporoză, scleroză subcondrală, îngustare pronunţată
a fisurii articulare, geode metaepifizare multiple,
osteofitoză)
5. Schimbări radiologice pronunţate (suprafeţele articulare practic distruse, sublucsaţii, semne
de anchiloză fibroasă sau osoasă)

Clasificarea fracturilor deschise (Gustilo-Andersen)

1. Gradul I: plagă < 1cm: contaminare minimală, fără depereostare, posibilă perforarea
pielii cu un fragment osos.
2. Gradul II: plaga >1 cm: ţesuturile viabile, interesarea periostului, risc de contaminare
mediu.
3. Gradul III: devizat în trei grupe:
III-A: riscul înalt de contaminare, depereostare largă, ţesuturi moi devitalizate, absenţă de
pierdere de şesuturi moi, posi bilă închiderea plăgii cu piele sau muşchi.
III-B: A+: pierderea ţesuturilor moi necesită transfer de muşchi.
III-C: B+: leziuni vasculare.

Clasificarea luxaţiilor acromio-claviculare (Rochwood)

Tip I: entorsa ligamentului acromio-clavicular.
Tip II: ruptura ligamentului acromio-clavicular.
Tip III: ruptura ligamentului acromio-clavicular şi claviculo-coracoid.
Tip IV: ruptura ligamentului acromio-clavicular şi claviculo-coracoid cu
deplasarea posterioară a claviculei.
Tip V: ruptura ligamentului acromio-clavicular şi claviculo-coracoid cu
deplasare majoră şi leziunea m.deltoid.
Tip VI: luxaţie subacromială.

Clasificarea fracturilor deplasate a metaepifizeî proximale de humerus (Neer)

Este bazată pe prezenţa unuia sau mai multor segmente(capul humerusului, cu traectul
fracturii pe colul anatomic; diafiza humerală, cu traectul fracturii pe colul chirurgical; marea
tuberozitate; mica tuberozitate)
 Fractură cu o parte: fractură fără deplasare, sau cu deplasare minimală, indeferent de
numărul segmentelor implicate;
Fractură cu două părţi: deplasăre izolată a unui segment;
Fractură cu trei părţi: deplasăre a trei segmente majore;

Classificarea fractuilor capului osului radial (Masson)

Tip I: Fractură fără deplasare
Tip II: Fracturi marginale şi segmentare cu deplasare
Tip III: Fracturi cominutive.

Clasificarea fracturilor trohanteriene (Evans)

se bazează pe principiul stabilităţii sau instabilităţii fracturii:
TIPUL I:
a. fracturi fără deplasare în care linia de fractură este oblică de jos în sus la nivelul
regiunii trohanteriene. Sunt fracturi stabile;
b. fracturi cu deplasare, reductibile, sunt stabile datorită menţinerii integrităţii corticalei
interne;
c. fracturi cu deplasare, sunt instabile datorită pierderii rezistenţei corticalei interne;
d. fracturi cominutive, sunt instabile deoarece corticala internă este fragmentată;
TIPUL II:
Fracturi cu oblicetate inversată, instabile.

Clasificarea fracturilor de col femural (Garden)

I. Sunt fracturi incomplete, cu deplasare în valgus, sunt stabile;
II. Sunt fracturi complete, fără deplasare;
III. Sunt fracturi complete, cu un anumit grad de deplasare în varus, porţiunile proximale şi
distale ale fracturii rămîn în contact;
IV. Sunt fracturi complete, cu deplasare totală în care lipseşte contactul dintre fragmentele
osoase

Clasificarea fracturilor maleolare (Weber-Danis)

Tip A: fractura peroneului sub plafonul tibial, fractura maleolei mediale,
ligamentul tibio-fibular intact;
Tip B: fractura peroneului la nivelul plafonului tibial, fractura maleolei
interne, ligamentul tibio-fibular intact;
Tip C: fractura peroneului mai sus de plafonul tibial, fractura maleolei
mediale, cu ruperea ligamentului tibio-fibular şi membranei interosoase;

Clasificarea scoliozelor după gradul de avansare (Cobb)

Puterea musculară:
0. Practic lipsesc contracţii musculare
1. Semne de contracţii musculare
2. Posibile mişcări active în articulaţii, dar fără depăşirea forţei de gravitaţie
3. Puterea musculară permite depăşirea forţei de gravitaţie
4. Puterea musculară permite opunerea rezistenţei
5. Putere musculară deplină sau normală
 Determinarea forţei musculare
I Forţa musculară normală 100% - 5 puncte
II Forţa musculară bună 75% din normală - 4 puncte
III Forţa musculară moderată 50% din normală - 3 puncte
IV Forţa musculară slabă 25% din normală - 2 puncte
V Forţa musculară foarte slabă 5% din normală - 1 punct
VI Lipsa forţei musculare, paralizie completă – 0 puncte