DEFORMAŢIILE BETONULUI

4.1. Contracţia şi umflarea betonului

4.1.1.Fenomenul de contracţie
Datorită umidităţii mediului în care se
întăreşte, betonul prezintă modificări
permanente: când întărirea are loc în aer,
volumul lui scade, fenomenul fiind denumit
contracţie; dacă betonul este ţinut în apă sau
la umiditate ridicată, apare o creştere de
volum, fenomenul fiind denumit umflare.
Aceste fenomene cresc în timp, la început
mai repede, apoi mai încet, până la o
amortizare a fenomenului după 3....5 ani,
figura 4.1.

Fig. 4.1. Evoluţia în timpa deformaţiei de

volum a betonului

Aceste fenomene sunt parţial reversibile la

schimbări ale umidităţii mediului.
Modificările de volum ale betonului sunt
dependente de apă, de migrarea acesteia în
timpul hidratării cimentului: în timp ce pasta de
ciment este plastică, ea suferă o contracţie
volumetrică a cărei magnitudine este de
ordinul a unu la sută din volumul absolut al
cimentului uscat. Totodată apa se poate pierde
prin evaporare de la suprafaţă în perioada în
care betonul este în stadiu plastic. O pierdere
similară poate apărea din cauza stratului uscat
de dedesupt (beton sau teren). Acestă
contracţie este cunoscută sub denumirea de
contracţie plastică deoarece betonul este în
stare plastică. Mărimea contracţiei plastice
depinde de cantitatea de apă pierdută la
suprafaţa betonului, care este influenţată de
temperatură, umiditatea relativă a mediului şi
viteza vîntului. Totuşi, pierderea de apă nu
determină contracţia plastică; aceasta depinde
mai mult de rigiditatea amestecului. Dacă,
cantitatea de apă eliminată pe unitatea de
suprafaţă depăşeşte cantitatea de apă adusă
prin mustire, la suprafaţa betonului apar fisuri.
Acesta este fenomenul de fisurare din
contracţie plastică. Prevenirea evaporării
imediat după turnare elimină fisurarea.
Trebuie reamintit că evaporarea este mai
mare când temperatura betonului este mult
mai mare decât temperatura mediului; în
aceste condiţii, deformaţia plastică poate apare
chiar dacă umiditatea relativă a aerului este
ridicată. De aceea,este mai bine să se
protejeze betonului de soare şi vânt, să se
toarne şi să se finiseze repede şi să se trateze
foarte repede.
Fisurarea se poate produce de asemeni,
deasupra obstrucţiilor care împiedică tasarea
uniformă, de exemplu armătura sau agregate
de dimensiuni mari;aceasta este fisurare din
tasare plastică. Fisurarea plastică poate apărea
şi când o suprafaţă mare de beton, orizontală
se contractă în direcţie orizontală mai greu
decât pe direcţie verticală: se formează fisuri
adânci, de formă neregulată. Aceste fisuri pot fi
denumite fisuri de pre-tasare. Fisurile plastice
tipice sunt de obicei paralele una cu cealaltă,
cu un spaţiu de 0,3 până la 1 m între ele, şi
sunt de adâncimi considerabile. De obicei ele
nu se extind la marginile libere ale betonului
deoarece contracţia este neîmpiedicată.
Contracţia plastică este mai mare dacă
conţinutul de ciment este mare iar raportul
apă/ciment este redus.

4.1.4. Determinarea contracţiei

În conformitate cu SREN 1992-2006

deformaţia totală de contracţie a betonului (εcs)
rezultă prin însumarea deformaţiei de
contracţie la uscare (εcd) şi a deformaţiei
contracţiei endogene (εca).
Contracţia de uscare se datorează în
principal pierderii apei absorbite din pori,care
are drept consecinţă reducerea distanţei dintre
părţile solide. Acesta are loc în pasta de ciment
hidratată şi este strâns legată de porozitatea
acesteia. Contracţia
este influenţată de viteza de migrare a apei
către exterior.
Contracţia endogenă este produsă de
absorbţia apei din porii capilari pentru
hidratarea cimentului încă nehidratat şi este
semnificativă numai la betoane de înaltă
rezistenţă.
Valoarea finală a deformaţiei contracţiei la
uscare  este:cd , 

 cd ,  k h   cd , 0

În care: kh este un coeficient care depinde

de dimensiunea nominală h0 şi are valorile din
Tabelul ...2.3, pg38 indrumar
εcd,0 deformaţia finală de contracţie la
uscare liberă, cu valorile din Tabelul.......2.4
Dezvoltarea în timp a deformaţiei de
contracţie la uscare se calculează:

 cd  t    ds  t  t s   k h   cd , 0

(4.3)
 t  ts
unde  ds  t  t s  
 t  t s   0,04 h03  mm 

t- vârsta betonului în momentul considerat

în zile,
ts – vârsta betonului (zile) la începutul
contracţiei la uscare
Deformaţia de contracţie endogenă (t-în
zile) se stabileşte cu relaţia:
 ca  t    as  t   k h   ca ,

În care :  as  t   1  exp 0,2t 0,5 

 ca ,  2,5 f ck  10  10 6

4.1.5. Umflarea betonului

Piatra de ciment sau betonul dacă sunt

ţinute în apă din momentul turnării prezintă a
creştere în volum şi masă. Acestă umflare se
datorează absorbţiei apei de către gelul de
ciment: moleculele de apă acţionează
împotriva forţelor coezive şi forţează
particulele de gel să se distanţeze, creindu-se o
presiune de presiune de umflare. În plus,
pătrunderea apei conduce la scăderea tensiunii
superficiale a gelului şi se produce o mică
expansiune.
Expansiunea liniară a pastei de ciment are
următoarele valori:
1300x10-6 după 100 zile
 2000x10-6 după 1000 zile, şi
2200x10-6 după 2000 zile
Aceste valori ale umflării, ca şi cele ale
contracţiei şi curgerii lente sunt exprimate ca
deformaţie liniară în metri pe metru.

1.2. Deformaţii produse de

dilatarea termică a betonului
Betonul se deformează în volum sub
acţiunea variaţiilor de temperatură şi la
degajările de căldură datorită exotermiei
cimentului.
Pentru elementele din beton armat expuse
la variaţii de temperatură t , între 30°C şi
+100°C, coeficientul de dilatare termică liniară
 t se poate considera:
   t .t

(4.6)
 t  10 5 / C , for usual concrete

 t  0,8.10 5 / C , for lightweight concrete

4.2. DEFORMAŢIILE BETONULUI SUB

ÎNCĂRCĂRI
4.2.1. Deformaţii produse de încărcări
statice de scurtă durată
 Comportarea betonului sub acţiunea
încărcărilor este determinată de mai mulţi
factori :
 caracterul compozit, microporos şi micro-
fisurat al structurii ;
 suprafaţa de separaţie între matrice şi
agregate ;
 conlucrarea, în special cea fizică dintre
componenţi ;
 proprietăţile componenţilor.
Diagrama încărcare-descărcare ce corespunde
unei încărcări statice de scurtă durată, pentru
un interval de încărcare de 0,3…0,5, nu
coincide. După descărcare se observă o
deformaţie remanentă  r care este   r   b   c  ;  c
este deformaţia elastică, iar  b este deformaţia
totală, Fig. 4.1

Fig. 4.1. Diagrama efort-deformaţie [1]

Intervalul de încărcare în care betonul se
comportă elastic variază: pentru compresiune
este între (0,3…0,5), iar pentru întindere este
între (0,3…0,8). Peste aceste limite relaţia
efort-deformaţie este dată de o curbă concavă
spre axa deformaţiilor. Atunci când rezistenţa
ultimă este atinsă se obţine vârful curbei efort-
deformaţie.
Dacă maşina de încercat permite o
reducere a încărcării, deformaţia continuă să
crească. Aceasta este partea descendentă a
curbei effort-deformaţie. O diagramă tipică
este prezentată în Figura 4.2.

Fig. 4.2. Diagrama caracteristică a betonului

În intervalul de comportare elastică,
coeficientul lui Poisson variază între 0,15 şi
0,20. Peste limita elastică, acest coeficient
creşte, depăşind 0,5. În acest interval apar
deformaţii pseudo-plastice.
Deformaţiile betonului la compresiune se
dezvoltă în patru stadii:
1. Până la nivelul de încărcare de 0,3…0,5,
relaţia efort-deformaţie este elastică şi
betonul se comportă elastic. Deformaţiile
 plastice au valori scăzute în comparaţie cu
cele elastice.
2.Pentru un interval de încărcare între (0,7…
0,9) starea de microfisurare se dezvoltă,
microfisurile se răspândesc formând o
reţea, care afectează compactitatea ;
volumul betonului creşte ; deformaţiile
plastice cresc ; coeficientul lui Poisson
creşte.
3.stadiul III, până la efortul maxim,
microfisurile se dezvoltă în matrice şi se
unesc cu cele din suprafaţa de separaţie.
În acest stadiu modulul de deformaţie
descreşte, iar coeficientul lui Poisson
depăşeşte 0,5; volumul betonului creşte.
4. Ultimul stadiu corespunde partei
descendente a curbei effort-deformaţie, când
betonul de distruge prin formarea unei reţele
de macro-fisuri.
Când testele se efectuează cu diferite
viteze de aplicare a încărcării, se poate observa
ca betonul are o comportare elastică pentru
încărcarea instantanee, deoarece microfisurile
nu au posibilitatea săse dezvolte în timp scurt,
figura 4.3.
 Fig. 4.3 Diagrama betonului pentru diferite
viteze de aplicare a încărcării
In figura 4.4 este prezentată diagrama
efort-deformaţie :diagrama idealizată şi
diagrama de proiectare sunt date printr-un
model matematic exprimând o diagramă
parabolică-dreptunghi.
Fig. 4.4 Diagrame caracteristice efort-
deformaţie pentru compresiune

Fig. 4.5 Diagrama biliniară pentru

compresiune
  c 3  0,00135

Fig...... Diagrama echivalentă

dreptunghiulară

Diagrama caracteristică din figura 4.5

Conform STAS 101107-90 se poate utiliza în
acord cu EC2 pentru analiza structurală
neliniară.

Fig. 4.5. Diagrama curbilinie efort-

deformatie specifică
Între cele două tipuri de diagrame,
parabolă-dreptunghi şi curbilinie apare o
diferenţă, dar formulele conduc la aceleaşi
valori.
 Pentru betonul solicitat la întindere,
diagrama    este prezentată în figura 4.2.
Conform STAS 10107/0-1990 [3] diagrama
simplificată este dată în figura 4.7.

Fig. 4.7. Diagrama    pentru betonul întins

4.2.2. Deformaţii sub încărcări statice

repetate
Comportarea betonului sub sarcini repetate
depinde de valoarea lui  b Fig .4.8.

Fig. 4.8. Deformaţiile betonului sub sarcini

repetate
Dacă  b  R 0 deformaţiile remanente   r1 ,  r 2 
devin din ce în ce mai mici, şi betonul începe
să se comporte ca un material elastic.Se
produce o ”ecruisare” a betonului şi betonul se
comportă elastic respectând legea lui Hook.
Acestă proprietate se utilizează pentru
determinarea experimentală a modulului de
elasticitate.
Dacă b  R 0 deformaţiile plastice se
cumulează odată cu creşterea numărului de
cicluri, curba îşi modifică alura, schimbându-şi
concavitatea spre axa eforturilor, figura 4.8.
Deformaţiile remanente cresc, iar cedarea se
produce la un efort inferior solicitării singulare,
datorită fenomenului de oboseală.

4.2.3. Modulii de deformaţie ai

betonului
Deformaţia elastică
 Deformaţiile elastice ale betonului depind
foarte mult de componenţii săi, îndeosebi
de agregate. Valorile din acest standard
(EC2) trebuiesc privite ca indicatori pentru
aplicaţii generale.
 Modulul de elasticitate al betonului este
controlat de modulii de elasticitate ai
componenţilor. Valori aproximative ale
modulului de elasticitate Ecm valoare
secantă între σc =0 şi 0,4fcm pentru betoane
cu agregate de tip cuarţ sunt date în
 Tabelul 4.1. Pentru agregate din piatră de
calcar sau nisip, valorile trebuiesc reduse
cu 10% şi respectiv cu 30%. Pentru
agregate din bazalt valoarea trrebuie
mărită cu 20%.
Pentru beton se poate defini un modul de
deformaţie, deoarece pentru încărcări mici,
betonul prezintă atât deformaţii elastice cât şi
plastice, figura 4.9.
d
E bp  lim d  0
d
(4.1)
E bp  tg

(4.2)

Fig. 4.9. Modulii de deformaţie ai betonului

Modulul longitudinal de elasticitate E b
se determină aplicând încărcări-descărcări
repetate, sub limita de microfisurare  b  30% din
rezistenţa la compresiune.
d b
Eb   const
d b
(4.3)
 σb
Εb   tgα 0
ε be
(4.4)
Valorile modulului de elasticitate E cm depind
de clasa betonului şi sunt date în Tabelul 4.1.
Variaţia modulului de elasticitate în timp
poate fi estimată cu relaţia :

E  t  
f cm  t  
0,3

 E
ctm
 f cm  cm

In care Ecm(t) şi fcm(t) sunt valori la o vârstă

de t zile şi Ecm şi fcm sunt valori determinate la
la vârsta de 28 zile. Relaţia între f cm(t) şi fcm
provine din expresia:

βcc(t) este un coeficient care depinde de

vârsta betonului
t este vârsta în zile
s depinde de tipul de ciment
s=0,20 pentru ciment cu rezistenţă
superioară şi întărire rapidă
s= 0,25 pentru ciment normal şi întărire
rapidă
s=0,38 pentru ciment cu întărire lentă.
Modulul de elasticitate pentru betonul întins
este egal cu modulul pentru betonul
comprimat.
Table 4.1
Clas C1 C1 C1 C2 C3 C3 C4 C4 C5
a 2/1 6/2 6/2 5/3 0/3 5/4 0/5 5/5 0/6
beto
nului 5 0 5 0 7 5 0 5 0
Ecm 27 29 30 31 32 34 35 36 37

(GPa)

Modulul la rupere:
 max
E r  tg r 
r
(4.5)
Pentru betonul uşor E bu :
2
 
E bu   bu  E b
 b 
(4.6)
is the bulk density of usual concrete;
b
 u is the bulk density of lightweight
concrete.
Coeficientul de deformaţie transversală
(coeficientul lui Poisson) se consideră:
()  0,2 pentru betonul nefisurat şi 0 pentru

betonul fisurat.
Modulul de elasticitate transversală G
este:
Eb
Gb 
21   
Şi pentru   0,2  G b  0,4E b (4.7)
Pentru toate tipurile de beton.
Modulul secant E 'b
E 'b  tg '

(4.8)
 E 'b  1    E b

(4.9)
Coeficientul de plasticitate λ este raportul
între deformaţia plastică şi deformaţia totală.
Pentru deformaţii de compresiune λ=0,5…0,8.
Pentru deformaţii de întindere λ=0,5.
Modulul de compresibilitate K, se poate
detremina:
Eb
K
31  2 
(4.10)
Invrsul modulului de elasticitate defineşte
deformabilitatea, D:
1
D
Eb
10 6 (4.11)
Între modulul de elasticitate şi rezistenţa la
compresiune este o strânsă legătură şi toţi
factorii care influenţează rezistenţa la
compresiune influenţează şi modulul de
elasticitate.
Valoarea modulului de elasticitate poate fi
determiantă cu relaţii empirice:
1000000
Eb 
 Graff: 1.7 
360 daN/cmP2P
Rb
(4.12)
1/ 3
R  8
 CEB-FIP: E b  21500 ck
 10 
 N/mmP2
P
(4.13)
  EC2: E b  9500 f ck  8
1/ 3

N/mmP2 P
(4.14)

 ACI: E    0.0426
b
1 .5
b Rb

N/mmP2 P(4.15)

Unde BbB este densitatea betonului

(kg/mP3P) şi RBbB, RBckB, fBckB sunt rezistenţele
medii la compresiune ale betonului.
4.2.4. Determinarea experimentală a
modulului de elasticitate
Determinarea experimentală a modulului
betonului se poate face folosind cilindri de
160x300mm.

Foto 4.1 Determinarea experimentală a

modulului betonului
4.4. Deformaţiile în timp ale betonului (curgerea lentă)
Curgerea lentă a betonului depinde de umiditatea mediului
ambiant, de dimensiunile elementului şi de compoziţia
betonului.
Coeficientul de curgere lentă φ(t,t0) este fumcţie de Ec,
modulul tangent, care poate fi considerat 1,05 Ecm.
Vezi Anexa B
Deformaţia de curgere lentă a betonului  cc  , t 0  la
timpul t=  pentru un efort de compresiune σc constant în
timp se calculează cu relaţia :

ε cc  , t 0     , t 0    c 
σ
 E c0 

Simbolurile din figura 4.10 sunt :

t0-vârsta betonului
h0 =2Ac/u dimensiunea nominală
Ac aria secţiunii transversale de beton
u -perimetrul părţii care este expusă la uscare
S, N, R, - ciment cu întărire lentă, normală, respectiv
rapidă
a) Condiţii de interior RH =50%
 b) condiţii de exterior RH=80%
Fig. 4.10 Metodă pentru determinarea coeficientului
φ(t,t0)

4.4.1. Deformaţii din curgere lentă

Deformaţia în timp a betonului, sub sarcină
constntă şi de lungă durată se numeşte
curgere lentă. Când se aplică o încărcare,
apare o deformaţie instantanee  , fig. 4.15
0
 Fig. 4.15 Variaţia în timp a deformaţiilor din
curgere lentă a betonului

In timp, sub încărcare constantă, deformaţia

creşte şi la timpul t devine egală cu  0   ct
Deformaţia  ct care apare în timp când σ =
constant reprezintă curgerea lentă.
Dacă la momentul t, încărcarea este
îndepărtată, o parte din deformaţie este
anulată; valoarea care revine este deformaţia
elastică  '0 . O altă parte a deformaţiei totale
 0   ct înregistrată la timpul t în timp scade până

la o valoare limită. Această deformaţie notată

 'ct în figura 4.15 se numeşte curgere lentă
recuperată. Sub limita de revenire se
inregistrează o deformaţie remanentă reziduală
r .