Șomajul este termenul folosit în cazul lipsei ocupației plătite (locurilor de muncă) pentru forțele

apte și calificate corespunzător pentru muncă[necesită citare]. New Palgrave Dictionary Of

Economics definește șomajul a fi "procentul de indivizi din forța de muncă (care este suma celor
care muncesc sau caută de muncă) care nu au un loc de muncă (dar caută unul)." Nici definițiile
șomajului în Britannica sau Americana nu amintesc despre necesitatea indivizilor de a avea “o
calificare corespunzătoare pentru muncă” pentru a fi socotiți șomeri. Șomajul raportat diferă de
la o națiune la alta, sau de la un bloc economic la altul, și pentru că definițiile șomajului sunt
diferite; întrucât "căutarea locului de muncă" este diferit definită, de exemplu, în SUA și
Uniunea Europeană, rata raportată a șomajului diferă în mod necesar și ea chiar în condiții
identice ale pieței muncii; în SUA a citi anunțurile de oferte de locuri de muncă, nu este
considerată, așa cum se întâmplă în Europa și Canada, o căutare a unui loc de muncă, în măsura
în care n-ai răspuns unei astfel de oferte publicată; în măsura în care nu răspunzi deci la oferte de
locuri de muncă pentru că acestea pur și simplu nu furnizează locurile de muncă pentru care ești
calificat, în SUA Biroul de statistică a muncii pur și simplu nu te consideră șomer și în
consecință nu te include în calculele ratei raportate a șomajului[2].

O parte din șomaj se datorează caracteristicilor structurale atât ale pieței muncii cât și ale pieței
bunurilor și serviciilor. Caracteristicile structurale care generează acest "șomaj natural" sunt
imperfecțiuni ale pieței, variații aleatorii în cerere și ofertă, costurile legate de obținerea
informațiilor despre locurile de muncă disponibile la un moment dat, etc.[3]