Ş.

Boicescu

Fotografia
la m ică distantă
7
•

şi macrofotografia
 Şerban Boicescu

Fotografia
la mică distanţă
şi macrofotografia
Colecţia Foto-film

Editura tehnică
B u c u r e ş t i - 1969
 ReclacLor al colecţiei: iug. DINU CONSTANTINESCU

Lucrarea tratează tehnica de fotografiere a subiectelor rruc1

şi foarte mici, care impun apropieri sub limita de acomodare
a obiectivelor obişnuite pentru a putea fi fotografiate. Prin aceste
tehnici speciale de fotografiere, o dată cu luarea imaginii şubiec­
tului, se urmăreşte şi redarea lui la o scară anumită, adeseori
mai mare decît ce& naturală.
Lucrarea cuprinde 13 capitole în care sînt tratate aparatura
şi tehnica de fotografiere în macrofotografie şi fotografia de
aproape, diverse reproduceri fotografice, fotografierea florilor, in­
sectelor, lichenilor, animalelor mici etc., încheind cu cîteva noţiuni
despre estetică şi fotocompoziţie.
Un deosebit interes prezintă capitolele care tratează tehnica
fotografiei în ramura ştiinţelor naturii (fotografierea plantelor, a
animalelor mici, insectelor, cristalelor etc.) şi esteticii - capitole
dezvoltate pe baza unei îndelungate experienţe profesionale.
Lucrarea este alcătuită pentru a veni în ajutorul unei mase
largi de cititori, amatori sau profesionişti, din cele mai diferite
ramuri de activitate : biologie, medicină, geologie, ind. textilă,
numismatică, filologie etc.
Introducere

Impresionanta dezvoltare tehnică şi arfo;tică a fotogra­

fiei din ultimul timp, constituie rodul cercetărilor îndelun­
gate întreprinse de specialişti, cu scopul de a pune la dis­
poziţia oamenilor, un mijloc simplu şi eficace de informare,
cercetare, sau de satisfacţie estetică.
De la simpla formă de înregistrare a naturii, a oameni­
lor, sau a evenimentelor mai importante, fotografia a făcut
pa�i uriaşi şi în scurt timp s-a impus în toate domeniile acti­
vităţii umane, ca unul din cele mai importante ajutoare,
devenind la rîndnl ci o tehnică cu ramuri adiacente, spe­
cializate în diferite domenii.
Astfel, în arhitectură fotografia trebuie să rezolve pro­
bleme de perspectivă. Î n peisaj se pot realiza imagini ce
depăşeRc simpla înregistrare a frumosului , ajungîndu-se
pînă la o interpretare artistică a naturii ; la portrete se
caută redarea prin imagine a unei interiorizări psihice a
subiectului. Î n ramura ştiinţ,ifică, microfotografia ne in­
troduce în lumea transformărilor care se produc la nivelul
celular sau subcelular.
Printre aceste ramuri de activitate fotografică, fotogra­
fia la mică distanţă şi macrofotografia ocupă un loc de
frunte datorită cîmpului vast de activitate pe care îl abor­
dează şi al posibilităţilor multiple de rezolvare.
Avînd rezonanţe şi în domeniul artistic, fotografia la
mică distanţ;ă şi macrofotografia redau subiectele mici
sau foarte mici, care în condiţiile obişnuite nu pot fi foto­
grafiate decît folosind tehnici speciale.
Subiectele cele mai des tratate în cadrul acestor teh­
nici sînt imagini de a.nsamblu şi detaliu ale unor plante

3
sau animale nici, în mediul lor de viaţă sau solitare, cris­
tale, monede, ţes ături textile, reproduceri fotografice etc.
Domeniile în care fotografierea de aproape îşi aduce
aportul sîn t foarte variate, practic nelimitate. Astfel se uşu­
rează studiul în activitatea didactică (botanică, zoologie,
geologie, anatomie) prin posibilitatea măririi substanţi­
ale, a subiectelor mici etc.
în ştiinţă prin macrofotografieri succesive ale acelu­
iaşi subiect, se pot obţine date interesante asupra evo­
luţiei acestuia în timp (de exemplu cristalizarea în soluţii).
Controlul producţiei industriale (probe de ţesături, cali­
tatea sudurilor, defecte de turnare etc.), publicistică sau
cercetările judiciare sînt tot atîtea domenii de activitate
ale macrofotografiei.
Estetica pur expresivă este folosită cu mult succes în
decoraţiuni. Celebrul arhitect Le Corbusier a folosit pentru
prima oară imaginile artistice macrofotografice pentru
alcătuirea de panouri decorative în instituţii publice.
Posibilitatea de a vedea de aproape şi mărite în ace­
laşi timp detaliile, care în mod obişnuit nu se pot observa
cu ochiul liber, creează fotografiilor la mică distanţă şi ma­
crofotografiilor o atmosferă aparte, inedită, care satisface
cu prisosinţă cerinţele cercetitt orilor, sau amatorilor
pasionaţi.
Fotografierea de aproape a subiectelor mici şi foarte
mici, necesită o scădere a distanţei de fotografiere sub
limita de acomodare a obiectivelor, limită care în linii mari
se opreşte la 1 m.
Obiectivele ultramoderne permit totuşi, datorită par­
ticularităţilor lor de construcţie, fotografieri pînă la dis­
tanţe foarte mici, mult sub limita de 1 m. Datorită acestui
fapt, intervalele de fotografiere măsurate în centimetri
pentru fotografierea la mică distanţă, macrofotografieri
sau microfotografieri aşa cum apar în literatura de spe­
cialitate ) nu mai corespund realităţii şi nici nu mai ajută
*

la o departajare, fie chiar teoretică, a acestor tehnici. Sin­

gurul criteriu valabil pentru delimita.rea lor rămîne ra­
portul de mărire al obiectului pe negativ faţă de mărimea

*) H. STAPF. Practica fotografică. Editura tehnică, Bncmeşti, 1958.

4
 naturală, criteriu de care s-a ţinut seama în clasificarea
de mai jos a foto grafierii de aproape.
1) Fotografiere a la mica distanţă este tehnica de foto­
grafiere a obiectel or mici, cuprin să în limitele raporturilor
de mărire 1 : 2i3 pînă aproape de raportul 1 : 1 , faţă de
mărimea naturală a subiectului.
2 ) l\facrofotografierea, fără a avea o fundamentare eti­
mologică, are menirea de a sugera fotografierea mare,
cam poaite reda s ubiectele mici şi foarte mici, în raporturi
mai mari sau cel puţin egale cu mărimea naturală. Rapor­
turile de redare variază în limitele 1 : 1 pînă aproape de
100 : 1 , în fun cţie de mărimea subiectului, grosimea lui
şi optica folosită.
3 ) Microfotografierea este tehnica de fotografiere a
obiectelor foarte mici , majoritatea invizibile pentru ochiul
omenesc. Ea se face în mod obligatoriu cu ajutorul a două
sisteme optice : un ul al obiectivului şi altul al ocularului,
montate pe un mi croscop. Raporturile de redare variază
în limite foarte mari , de la ordinul zecilor pîn ă la cel al
sutelor de mii de ori mărire, după cum microfotografia
a fost făcută cu un microscop fotonic sau electronic.
Datorită fap tului că fotografierea la mică distanţă şi
macrofotografierea folosesc în linii mari aceleaşi in dicaţii,
aparate şi auxiliare în tehnica de lucru, deosebindu-se
net de microfotografie, lucrarea de faţă îşi propune tra­
tarea numai a acestor tehnici.
 Capitolul

Aparatura şi tehnica
de fotografiere

1. Alegerea aparatului tle iotografiat

Alegerea aparatului de fotografiat a fost totdeauna o

problemă dificilă, cu răspunsuri diferite, bazate pe cri­
teriile de care se ţine seama în astfel de situaţii, referitor
la sistemul de vizare, formatul imaginii , optică, mecanică
şi domeniile de folosire.
Întrebările : „Ce aparat să-mi cumpăr?", „Care este
mai bun?", constituie o preocupare deosebită în rîndul
amatorilor şi mai puţin în cel al fotografilor profesionişti.
Aceştia, lucrînd în laboratoare modern utilate, au posi­
bilitatea să folosească diferite tipuri de aparate perfecţio­
nate, cu caracteristici adecvate cerinţelor lucrărilor fo­
tografice abordate. Pentru amatori şi în special pentru
cei ce doresc să se iniţieze în „secretele" acestor domenii
ale fotografici, problema este puţin mai dificilă deoarece
fotografia la mică distanţă şi macrofotografia, necesită.
tipuri de apamte de fotografiat cu caracteristici speciale.
Din punct de vedere al sistemelor de vizare folosite,
aparatele fotografice pot fi împărţite*) în două mari ca­
tegorii :
- aparate fotografice cu sistem de viza.re optic inde­
pendent ;
- aparate fotografice cu sistem de vizare optic prin
obiectiv.
*) S. COMĂNESCU, E. IA RO.HCI. ABC-ul (otogra(11/ui amator, Editura
tehnică, Bucureşti, 1 968, pag. 48, 72.
 Aparatele cu sistem de vizare optic independent rm
montat pe camera aparatului, la o oare ca,re distanţă de
obiectiv, un vizor cu ajutorul căruia se face încadrarea
subiectului.
Datorită fa,ptului că între unghiul de încatlrare al vi­
zorului şi unghiul de fotografiere al obiectivului există o
diferenţă datorită poziţiei vizorului faţă de obiectiv,
numită eroare de para.laxă, imaginea vizată nu corespunde
cu cea fotografiată decît de la o distanţă mai mare de 4 m.
Pentru acest motiv, aceste aparate mai poartă denumirea
improprie de „aparate oarbe". Cu ajutorul lor fotogra­
fierea sub fl,ceastă distanţă nu mai este Rigură, subiectele
fiind de multe ori scoase din cadru. Spre deosebire de ele,
la apara.tele fotografice cu sistem optic prin obiectiv, înca­
drarea şi punerea la punct în acelaşi timp a imaginii, se
fac cu aj utorul obiectivului care vizează şi fotografiază
subiectul ales. La. acest tip de aparate eroarea de paralaxă
este complet eliminată, subiectul încadrat corespunzînd
cu imaginea de p e suprafaţa fotosensibilă.
î n situaţia fotografierilor la mică distanţă şi mai ales
a macrofotografiilor unde încadrarea este o problemă
foarte dificilă datorită cîmpului mic ce trebuie fotogra­
fiat, fără a mai vorbi de subiectele în mişcare (insectele),
din cele cîteva explicaţii legate numai de sistemul de vi­
zare, se poate trage o primă concluzie asupra superiori­
tăţii aparatelor cu sistem de vizare optic prin obiectiv
faţă de celelalte tipuri de aparate. Dacă se mai adaugă
şi faptul că auxiliarele necesare adaptării aparatelor cu
sistem de vizare optic independent, pentru fotografieri
de aproape sînt scumpe, se procură greu, iar raporturile
de redare maxime sînt mult mai. mici şi calitativ mult
mai slabe decît ale aparatelor reflex, se poate trage con­
cluzia definitivă că cele mai indicate aparate pentru foto­
grafieri de aproape sînt cele cu sistem de vizare prin obiectiv.

2. Aporute lotonrnfice cu sistem de vizare optic prin obiectiv

Aceste tipuri de aparate se construiesc într-o gamă

mare de formate, începînd cu formatul 24 X 36 mm cel
mai folosit, ajungîndu-se la formatele mari ce depăşesc
9 x 12 cm. Particularităţile lor de construcţie şi faptul

8
că aceste aparate sînt livrate pentru majoritatea forma­
telor fotografice uzuale, fac din de categoria cea mai mo­
dernă şi mai solicitată atît pentru lucrările obişnuite cît şi
pentru cele ştiinţifice. La rîndul lor, aceste aparate se

 - compartimentul superior : JJ - compartimentul inferior

(aparatul propriu-zis):
I - lupi!.: 2
- geam mat: 3 - oglinda; 4 - obiect.ivul vizo­

rului: 6 - obiectiv: 6 -- film.

împart în două categorii : apara.te fotografice reflex cu

două obiective şi cu un obiectiv.
a. Aparate fotografice sistem ll'eflex cu două obiective.
Acestea sînt aparate care din punct de vedere al construe:-­
ţiei se caracterizea ză prin întrunirea în acelaşi corp . a.
două compartiment e distincte, fiecare din ele avînd cite
un obiectiv pentru formarea unei imagini (fig. 1 ) .
 Compartimentul superior este o cameră auxiliară de
punere la punct a clarităţii şi încadrării, obiectivul ei
servind la proiectarea imaginii vizate pe un geam mat
prin intermediul unei oglinzi ; camera inferioară consti­
tuie aparatul de fotografiaţ propriu-zi:,;, obiectivul aces­
teia formînd imaginea şi proiectînd-o pe suprafaţa ma­
terialului fotm;ensibil.
Principiul de funcţionare a aparatului se bazează pe
reglarea concomitentă a clarităţii imaginilor celor două
camere.
În funcţie de gradul de perfecţion are al aparatului,
reglarea clarităţii se poate face cuplînd cele două obiec­
tive între ele printr-un sistem de cuplu dinţat aşa cum l'e
întîlneşte la aparatul Liubitel, sau prin deplasarea înainte
şi înapoi a unei planşete frontale pc care sînt montate
obiectivele, ca la aparatele Rolleiflex, Flexaret VI etc.
Luminozitatea obiectivelor, în multe cazuri, este mai
mare la obiectivul de vizare şi punere la pun ct decît a
obiectivului de fotografiat, în scopul uşurării reglării
aparatului pentru subiectele slab luminate. Obiectivul
de punere la punct a clarităţii imaginii are o deschidere
relativă fixă în timp ce obiectivul aparatului fotografic
propriu-zis poate fi diafragmat pînă la o valoare necesară.
Datorită acestui fapt, din examinarea imaginii formate
pe ecranul m at, nu se poate determin a vizua,l profunzi­
mea de cîmp asigurată de obiectivul fotografic, în condi­
ţiile de diafragmare cerute.
Aparatele reflex cu două obiective, datorită sistemului
de construcţie cu obiectivele suprapuse, prezintă eroarea
de paralaxă. Acest in convenient, la aparatele cele mai
perfecţionate din această grupă (Rolleiflex) , este înlăturat
cu ajutorul unor dispozitive de în clinare a obiectivului de
punere la punct. Înclinarea este cu atît mai mare cu cit
reglarea aparatului se face pentru distanţe mai mici.
Realizarea unei corecţii integrale a erorii la paralaxă
pentru toate distanţele apropiate de punere la punct este
foarte rară şi se întîlneşte numai la aparatele de fabricaţie
foarte recentă. Ou toate acestea există posibilitatea cre­
ării unor dispozitive foarte simple de corecţie a erorii de
paralaxă de către orice fotograf amator sau profesionist
(fig. 2 ) .

10
 Distanţa focală normală a obiectivelor care echipează
aparatele fotografice sistem reflex cu două obiective este
de 7 5 - 80 mm, luminozitatea variind între 1 : 2,8 şi 1 :
3,5 pentru obiectivul de fotografiat şi între 1 : 2 şi
1 : 3,.5 pentru obiectivul de vizare.

Fig. 2. Corectarea erorii de paralaxă la aparatele

reflex cu două obiective (după potrivirea clarităţii
pentru încadrare se deplasează planşeta P ln sen-
sul săgeţii).

Un inconvenient consid erabil al acestor aparate îl con­

stituie faptul că în marea lor majoritate nu permit folo­
sirea obiectivelor interschi mbabile şi deci nu pot utiliza
mai multe distanţe focale p entru acelaşi format. Dintre
excepţii sînt de menţionat aparatele Rex Reflex, Mamia­
flex 02 şi 03, Rolleiflex.
Obturatoarele aparatelor reflex cu dol1 ă obiective sînt
de tipul central, cu tim pi de expunere ce variază de la
1 s pînă la 1 /500 s. Avan ta.j ele acrntor aparate, în compa­
raţie cu alte tipuri de ap arate şi chiar cu unele aparate

11
reflex monoobiective, sînt: posibilitatea punerii la punct
a clarităţii imaginii pînă în momentul declanşării, precum
şi posibilitatea urmăririi subiectului în timpul expunerii.
Faptul că multe modele recente comportă majorita­
tea perfecţ,ionă,rilor tehnice intervenite în construcţ.ia
aparatelor fotografice, printre care se menţionează şi
folosirea a două tipuri de filme - rolfilm standard de
65 mm şi film de 35 mm lăţime - fac ca aparatele reflex
cu două obiective să fie foarte răspîndite.
Folosirea obiectivelor cu distanţă focală de 75 -80
mm ale aparatelor cu formatul 6 x 6 cm pentru filmul
îngust, are avantajul unei încadrări de la distanţă , simi­
lară teleobiectivelor mici, permiţînd fotografierea subiec­
telor vii fără a le deranja .
Aparatele reflex cu două obiective se folosesc pentru
fotografieri care nu necesită raporturi mari de redare. Din
această categorie, tipurile cele mai perfecţionate sînt : Rol­
leiflex, Mamiaflex 02 şi 03, Flexaret VI, Rex Reflex etc.
b. Aparatele fotografice sistem reflex cu un obiectiv.
Acestea sînt aparatele cele mai moderne destinate tuturor
a ctivităţilor fotografice, fiind construite pentru formatele
24 X 36 mm şi 6 X 6 cm.
Schema unui aparat reflex cu un singur obiectiv este
dată în fig. 3 . Razele luminoase intrate prin obiectiv în
interiorul aparatului sînt reflectate de o oglindă înclinată
l a 45° pe un geam mat care serveşte ca ecran de punere la
punct, protejat împotriva luminii înconjurătoare de mai
multe apărători faterale.
După punerea la punct a clarităţii care se face
d in montur,1 elicoidală a obiectivului, se acţionează dis­
pozitivul de declanşare al obturatorului a cărui perdea
îşi începe cursa în momentul în care oglinda ridicată com­
plet de nişte resorturi, lasă să treacă spre stratul fotosen­
s ibil fasciculul luminos care va forma imaginea .
Pentru uşurarea punerii la punct a clarităţii imaginii,
deasupra geamului mat se află montată o lupă care mă­
reşte zona centrală a imaginii.
Vizarea şi punerea la punct se face privind fie imagi­
nea pe geamul mat de sus în jos, f ie printr-o prismă care
se montează la locul a cestuia. Prisma , spre deosebire de

12
geamul mat care formează o imagine cu laturile inv ersate
deviază încă o dată razele de lumină proiectînd în vizo;
o imagine dreaptă.
Unele modele de aparate fotografice (Exacta, Start)
dotate cu acest sistem de vizare şi punere la punct, au ca.

5
Fig. 3. Schema de construcţie a unui aparat reflex cu
un�obiectiv :
I - obiectiv ; 2 - o�linda ralmtobilil.; a şi 4 - prisrnl1 cu
carcaeo.; 6 - planul filmului.
vizor; 5 -

accesoriu o lupă telemetrică care permite o mai uşoară.

punere la punct a clarităţii. Cele mai moderne aparate au
în locul lupei telemetrice o lupă cu micropuncte şi inele
Fressnel, care asigură un cîmp perfect luminat şi o mai
bună punere la punct a subiectului.
Majoritatea aparatelor fotografice reflex cu un singur
obiect iv, dispun printre alte perfecţionări, de diafragme
semiautomate şi automate care uşurează potrivirea clari­
t ăţii prin posibilitatea folosirii întregii cantităţii de lu­
mină ce intră în aparat . Dispozitivul de diafragmare auto­
mat ă necesită doar alegerea numărului diafragmei care
trebuie folosită şi fixarea lui la reperul de pe obiectiv.
Acţionînd în continuare dispozitivul de declanşare se pro­
duce mai întîi închiderea diafragmei pînă la valoarea di-

13
 nainte stabilită, operaţie care are loc concomitent cu ridi­
carea completă a oglinzii, clupă care turnează declanşarea
obturatorului. Toate aceste operaţii se produc în aproxi­
mativ 1 /10 s.
Cele arătate mai sus conduc la concluzia că în cazul
folosirii acestor a1mrate este necesar să se declanşeze cu
o fracţiune de secundă înaintea momentului culminant al
scenei de fotografiat deoarece obturatorul nu intră în
funcţie decît după ridicarea completă a oglinzii raba­
tabile. La cele mai moderne aparate oglinda revine
instantaneu în poziţia iniţială după declanşare, subiectul
putîncl fi urmărit în continuare şi dacă este cazul, foto­
grafierea se poate repeta. l\'Iişcal'ea oglinzii este una din
sursele de vibraţie care dăunează la fotografierea cu timpi
lungi. De aceea, la unele aparate ( Rectaflex, Alpa Reflexb)
ea nu mai este ridicată de resorturi, ci prin simpla apă8are
a degetului pe tija declanşatorului.
Aparatele sistem reflex monoobiective sînt din ce în
ce mai utilizate în toate domeniile fotografiei, deoarece
au posibilitatea folosirii obiectivelor interschimool>ile,
sînt lipsite de eroarea de paralaxă atît de dăunătoare în fo­
tografieri de aproape şi în acelaşi timp necesită un număr
redus de accesorii.
Cele mai moderne aparate fotografice sistem rnflex
cu un singur obiectiv, şi în acelaşi timp cele mai eficiente
în fotografierea de la mică distanţă şi macrofotografiere
sînt : Exacta Real, Exacta Varex II b , Hexacon, Practica
nova, Practica mat, Zenit 4, Zenit 5, toate pentru forma­
tul 24 x 36 mm, iar pentru formatul 6 x 6 cm Pentacon
Six, Practisix, Hasselblad, Zenza-Bronika, Fujita Kilfit
etc.
c. Aparate fotografice de atelier cu caracteristici spe­
ciale .Aparatele fotografice de atelier, în special modelele
.

cele mai perfecţionate, prezintă o serie de caracteristici

specifice, cu largi posibilităţi de folosire în cele mai difi­
cile fotografieri de aproape.
Dintre caracteristicile cele mai importante pentru
macrofotografieri, prezintă interes mărirea extensiei bur­
dufului, care poate atinge de trei ori lungimea iniţ.ială,
înclinarea planurilor obiectivului şi suportului materia-

14
lului fotosensibil. Înclinarea acestor planuri oferă posibi­
litatea unei creşteri a profunzimii fără a se diafragma,
fapt de mare importanţă pentru scările mari de mărire unde
profunzimea scade pînă la limite extrem de mici.
Multe dintre aceste aparate, pot atinge o alungire a
burdufului pînă la un metru şi chiar mai mult. Acest avan­
taj , cuplat cu acela al folosirii obiectivelor microfotogra­
fice cu distanţe focale mici, permite obţinerea celor mai
mari scări macrofotografice. Dintre cele mai perfecţionate
aparate de acest tip se menţionează: Linhof din seria
Color (R.F.G.), Mentor (R.D. G.), Magnola (R.S.C.) ete .

:l. Tnslalnţii s11ceiale Jll'ntru 111ac1·ofotoumfiere

Aparatele macrofotografice, special construite pentru

a:;;tfel de lucrări, sînt imtalaţii complexe de laborator,
cu întrebuinţări şi în microfotografiere (fig. 4).
Aceste instalaţii prezintă un stativ robu:;; t vertical
pe care se găsesc fixate în monobloc bancul optic şi su­
portul pentru obiectul ce trebuie fotografi at.
Tirajul variază în jur de 50 cm, dar poate fi mărit
prin adăugarea unui al doilea burduf . Formatul de lucru
}JOate să varieze, de la formatul mic 24 x 36 mm pînă
la 9 x 12 cm. Numeroasele accesorii cu care :;; înt dotate
aceste aparate (platini speciale portobiect, serii de con­
densori, surse luminoase diferite, obiective interschim­
babile, transformatori, reostat e etc. ) uşurează foarte
mult încadrarea, punerea la punct şi iluminarea subiec­
telor prin transparenţă sau reflexie. Printre cele mai
})erfecţionate tipuri de aparate de acest fel se indică
cele aparţinînd firmelor Leitz şi Zeiss (R. F. G. ) şi Jhagee
(R. D . G. ) .

"'· 1 nstnlafie de mnerofotonrnîiere 1ientru nmatori

Amatorii sau cercetătorii care au nevoie pentru dife­

rite s copuri de ilustraţii macrofotografice, pot să.-şi con­
struiască destul de uşor o instalaţie, care să le ofere posi-

15
"""
a. r- ··"Tir
'
t

a b

Fig. 4. a- Instalaţie universală pentru macrofolograficrc Zciss () x 12 cm ; b- inslala\ic universală pcnlr u

reprod uceri şi macrofotograficri Ihagcc.
bilitatea fo�ografierii celor mai mici obiective în condiţii
optime dup1 schema din fig. 5.
Pe stati :ul unui microscop, în prelungirea tubului
drept, se fixează burduful unui aparat de fotografiat
de tip mai vechi care
are posibilitatea măririi
extensiei pînă la 2 - 3
ori lungimea iniţială. La
capă1;ul opus, burduful
se fixează pe tija unui
apa.rat de mărit prin
intermediul unei bucşe
cu şurub, care poate cu­
lisa în sus sau în jos
modificînd astfel exten­
sia. Deasupra burdufu­
lui, pentru prinderea şi
formarea imaginii, se
montează un aparat de
fotografiat de tip reflex
monoobiectiv.
Obiectivele micros­
copice se înlocuiesc cu o­
biective microfotografi­
ce de construcţie specia­
lă, care asigură fotogra­
fierea la scări mari de re­
dare în condiţii foptime.
Reglarea clarităţii ima­
ginii se obţine prin
manevrarea vizelor mi­
croscopului.
Iluminarea subiecte­
lor se poate face fie prin Fig. 5. Instalaţie de macrofotografiere
transparenţă folosind pentru amatori:
1 - eto.tivul microecopulul ; 2 burduf; 3- coloa­
oglinda şi condensorul -

ni'L de eueţinere; 4 - apo.rat de fotografiat.

microscopului, fie prin
reflexie cu ajutorul mai multor lămpi microscopice,
în cazul obiectelor opace.

17
2 - c, 369
 ! n descrierile de pînă acum s-au arătat care sînt
cele mai perfecţionate aparate şi ins talaţii de fotografiat
ce pot fi folosite cu succes în fotografia de aproape de
către amatori şi profesionişti. Indicaţiile care s-au dat
au ţinut seama de ultimele creaţii şi tendinţe în construc­
ţia de aparate. Desigur, rezultate bune se pot. obţine şi
cu alte tipuri de aparate, dar dezavantajele acestom ,
comparativ cu avantajele aparatelor indicate, atîrnă
într-o balanţă care înclină în mod favorabil spre cele
descrise.

:;• .\lo1Hricarl'a disla11!ei focale e u ujulorul ll'ntilelor adiţionale

Î n tehnica fotograf ică, lentilele adiţionale - piese op­

tice ca,re :-;e montează în partea frontală a unui obiectiv
pentru modifica,rea distanţei focale - se folosesc la apa­
mtele fotografice cu optică fixă. Ele sînt de două feluri :
pozitive şi negative. în funcţie de acest lucru, distanţa
focală non creată scade atunc i cînd Re folosesc lentile
adiţionale pozitive s au creşte în cazul lentilelor adiţio­
nale negative.
l;entilcle adiţionale negative se foloses c pentru a înlo­
cui teleobiectivele atunci cînd lipsesc. Imaginile obţinute
cu ajutorul lor sînt mult inferioare celor date de obiec­
t ivele cu distanţă focală mare sau teleobiective şi de
aceea se folosesc foarte ra.r.
Spre deosebire de cele negative, lentilele adiţionale
pozitive permit prin noul sistem optic creat, o apropiere
mai mare a aparatului de fotografiat de obiect, sub li­
mita minimă de fotografiere a obiectivelor.
Puterea de convergenţă a unei lentile adiţionale
se exprimă în dioptrii şi se determină împărţ. i nd numărul
1000 prin distanţa focală a lentilei exprimată în milimetri.
O lentilă adiţională pozitivă cu distanţa focală de
50 mm are o putere de convergenţă de 1000 : 50 =

= 20 dioptrii. Pentru a putea determina cu aproximaţie

noua distanţă focală se utilizează formula :

F
100.f
=

D·f + 100

18
în care F �ste distanţa focală a noului sistem optic rezul­
tată în urma montării lentilei adiţionale pozitive, f dis­
tanţa fo cală a obiectivului exprimată în milimetri, iar
D numărul de dioptrii al lentilei adiţionale. Aplicînd
această formulă în cazul folosirii unei lentile aditionale
'
pozitive de două dioptrii la un obiectiv cu distanţa focală
de 50 mm rezultă :

p
1ooxso
= = 25 mm.
(2x50) + 100

Deci în exemplul dat noua distanţă focală a siste­

mului optic este de 25 mm.
Prin urmare, cu ajutorul lentilelor adiţionale pozitive
se pot fotografia subiectele situate la o distanţă mai
mică decît cea pentru care este posibilă punerea la punct
a obiectivului respectiv. Corecţia optică la lentilele adi­
ţionale este considerabil inferioară celei realizate în
cazul unui obiectiv normal şi din această cauză ele intro­
duc nn procent ridicat de aberaţii optice, fapt care deter­
mină obţinerea unor imagini fotografice inferioare celor
realizate cu ajutorul obiectivelor fără lentile adiţionale.
Imaginile formate de lentilele adiţionale rămîn impeca­
bile pe toată . suprafaţa clişeului numai dacă puterea
lentilei adiţionale nu depăşeşte 1,5 - 2 dioptrii. Dacă
însă puterea ei este mai mare ajungînd la 4 dioptrii,
claritatea descreşte de la centru către margine şi deci,
la formatul 6 X 6 cm trebuie obligatoriu să se limiteze
suprafaţa utilizabilă la un pătrat de 4 x 4 cm sau chiar
mai puţin.
Aberaţiile care se pun pe seama lentilelor adiţionale
sînt supărătoare doar de la 3 4 dioptrii în sus, cînd
-

de altfel s cade şi profunzimea în mod considerabil. Aceste

aberaţii sînt practic nule la lentilele de 1 - 1,5 dioptrii
care asigură în acelaşi timp şi o profunzime suficientă.
De asemenea, lentilele adiţionale produc o întunecare
simţitoare a imaginii către zonele periferice. Inconve­
nientul este cauzat de radiaţiile luminoase marginale
care au de parcurs un drum mai lung, ceea ce determină
ca în momentul atingerii suprafeţei fotosensibile, inten­
sitatea lor să fie mult mai redusă în raport cu cea a radia-

19
ţ iilor lumi noase care str ăbat zona centrală a obiectivului,
.a şa cum s e vede în tabelul ur mător , în car e se dă lumi­
nozitatea imaginii în funcţie de unghiul de poză* ) :

Unghiul cte pozi\ oo 10° 20°

�1� 50° 60° 70°

Luminozitatea 1,0 0,94 0,78 0,5G I 0,34 0,17 0,06 0,014

Inconvenientele ar ătate pot fi înlătur ate într -o m are

măsur ă pr intr -o diafr agma.re puter nică car e elimină
-0 par te din au er aţiile r eziduale şi deter mină ca imaginea
să fie for mată numai de r adiaţiile ce tr ec pr in zona cen­
tr ală a s istemului optic. Aceasta explică de ce major i­
tatea im;tr ucţ. iunilor de folosir e a lentilelor adiţionale
r ecomandă să nu se folosească diafr agme mai mici de
j : 8 sau f :11.
În momentul puner ii la punct a clar ităţii nu tr ebuie
.s ă se piar dă din veder e că lentilele adiţionale pozitive
d eplasează uşor imaginea pr oiectată cătr e pr imul plan.
Acest fapt r eclamă ca punerea la punct pe planul geamului
mat să se facă după cc în pr ealabil, s-a montat un filtr u
g alben p e obiectiv folosindu-se î n acelaşi timp u n mater ial
fotosensibil pancr omatic.
Necesitatea de a folosi filtr ul galben se explică prin
f aptul că acr omatismul lentilelor adiţionale pozitive
este asigur at numai pentr u domeniul spectr al cel mai
a ctiv asupr a ochiului omenesc, nu şi pentr u r adiaţiile
v iolete şi albastre care tr ebuie corectate cu aj utorul
acestui filtru.
Puner ea la punct nu pr ezintă dificultăţi dacă imaginea
poate fi ur măr ită pe un geam mat. Dacă această obser ­
v ar e n u este posibilă (în cazul apar atelor c u vizar e optică
independentă) se poate calcula cu o apr oximaţie sufi­
c ientă distanţa în metri într e obiect şi planul optic al
-Obiectivului (distanţa fr ontală) , după formula :
2-=2-+n
a el

*) H. ST APF. Practica folograficd. Editura tehnică. Bucureşti, 1958.

20
în car e d este d istanţa în metr i pe car e este r eglat obiecti­
v ul iar D valoar ea în dioptr ii a lentilei adiţionale.
De exemplu dacă obiectivul apar atului este r eglat
pentr u 1 m şi se utilizează o lentilă de două dioptr ii rezultă :
1 1 + 2 = 1 + 2 =3 ; 100
a= - = 33 cm.
3
- = -

a 1

Calculul poate fi evitat, dacă se utilizează tabelul 1.

Indici de dista.ntA pc
obiectiv, în m
1111,2[1,5J 2 J2,2J2,5J2,71 31 41 51 61 71 8 I 10
Distanta. de foto;nafiere, in cm
J 12 J
Tabelul 1
15 J 30 I
�

Puterea 1D 50 55 60167 69 71 73175 80183186 88 89 91 92 94 1ooi100

lentilei
adiţio- 2 D 33 35 38 40 41 42 42 43 45 45 46 47 47 48 48 48 50 50
nale, ln
dioptrii 3D 25 27 27 28 28 29 29 30 30 31 31 31 32 32 32 32 33 33

În acest tabel sînt r epor tate r elaţiile pentr u fiecar e caz,

într e distanţa obiectiv-obiect, valoar ea lentilei adiţionale
şi distanţa pe car e este r eglat obiectivul.
Exemplul! Dacă se fotografiază cu ajutorul unei lentile adiţionale
3
po�ilive de D, obiectivul fiind potrivit pentru o distanţă de 1 m, distanţa
de fotografiere va fi de 25
cm. Folosind aceeaşi lentilă adiţională, dar
modificind i ndicii de dis tanţă de pe obiecliv (se reglează pe m), distanţa 15
de fotografiere unde subiectul este redat clar va fi de cm. 32
Fiind cunoscută noua dis tanţă focală a sistemului obiectiv plus len­
tilă, cit ş i distanţa frontală a, va fi foarte uşor să se calculeze extensia b şi
scara imaginii I după formulele :

b = a X f. b
l=- - 1.
a r' - f

.Apar atele r eflex cu două obiective necesită aplicar ea

d e lentile adiţionale pozitive de aceeaşi puter e atît la
obiectivul de fotografiere cît şi la cel de vizar e. La apa­
ratele car e nu au dispozitive de cor ecţie automată a
erorii d e par alaxă, este necesar ca în par tea de s us a
imaginii pr oiectate pe geamul mat să se lase un spaţiu
l iber car e să asigur e o încadrar e exactă. La unele apa-

21
rate, lentila a.d iţională care se montează pe obiectivul
de vizare, prin construcţia ei specială în formă de prismă,
corectează unghiul de vizare, asigurînd o bună încadrare
(Flexaret VI).

Fig. 6 . Inele, tuburi ş i burdufuri folosi t e l n macrofotografiere,

G. JlodiHcarea extensiei cu n_iu1oml inelelor, tulnuilor şi lmrduîurilor inter­

metliare

Inelele, tuburile şi burdufurile intermediare sînt dis­

pozitive care se montează la ap aratele f otografice sistem
reflex între obiectiv şi corpul aparatului, în s copul măririi
tirajului şi deci a.I p osibilităţii f otografierii sub limita
de acomodare a obiectivelor.
Inelele şi tuburile sînt livrate sub formă de seturi
a căror lungime totală este egală cu distanţa fo cală
normală a obiectivului pentru care au fost construite
(fig. 6 ) .
Deosebirea principt1lă dintre tuburile şi burdufurile
intermediare se referă la modul de realizare a măririi
extensiei. Pentru primele, extensia se f ace în trepte,
pe cînd pentru burdufuri aceste variaţii se f ac continuu
în limita maximă de întindere a lor.

22
 În cazurile cînd se folosesc inelel e şi tuburile interme­
diare trebuie să se cunoască scara de mărire care se obţine
cu fiecare combinaţie de inele şi tuburi şi mărimea subiec­
tului cuprins în fiecare treaptă de mărire.
Modificarea extensiei la aparatele de fotog rafiat cu
ajutorul tuburilor sau burdufurilor, nu influenţează
cu nimic calităţile optice ale obiectivului. Pentru acest
motiv ele sînt preferate lentilelor adiţionale, în fotogra­
fierea la mică distanţă. , şi macrofotografiere, mai ales
în cazul raporturilor de mărire foarte ridicate.
Se poate spune că extensia nu este niciodată prea
mare atunci cînd Re fac fotografii de calitate superioară
şi de aceea cazurile în care se folosesc extensii mai mari
de 1 m nu sînt rare.
Din toate acestea rezultă în mod evident importan ţa
pe care o are extensia pentru macrofotografie.
Uneori este necesar să se calculeze cu cît trebuie
mărită extensia pentru a realiza o anumită scară de
redare (raport de mărire). În acest caz se utilizează
formula :

Extensia distanţa focală x m ărimea imaginii

(Tirajul) mărimea naturală

Ex:em11Iul 1 : Trebuie să SC folografiezl', folosind un obiectiv cu r =

= 50 mm, u n subiect de 30 mm lungime, a cărei ima gi ne să fie redusă la

jumătate (scara 1 :2).

Extensia 50 · 15
=
-- �25 mm.
(Tirajul) 30

Deci obiectivului in poziţia i nfi nit i se vor intercala inele şi tuburi

de prelungire cu l u ngimea de 25 mm.
Ex:emplul 2 : După u n obiect cu lungimea de 8 mm lrebuie să se ob­
ţină o imagine de două ori mai mare. Cu cit t rebui e să se mărească extensia,
obiectivul fiind de 50 mm? î n acest caz :

50· 16
Extensia = -- = 100 mm.
8

23
 Extensia, în milimetri, şi senrn imauinii pentru ollieelive

1: I : : 1
SCARA

E
E
l 15
3

20,0
1 2

22,5
I 1: 1

30,0
I 1.5 : 1I
37,5 1
:!

45,0
1 3: 1

60,0
4:

75,0
20 26,7 30,0 40,0 50,0 60,0 80,0 100,0
E 25 33,3 37,5 50,0 62,5 75,0 1 00,0 125,0

:::
·;; 30 40,0 45,0 GO,O 75,0 90,0 120,0 150,0
35 46,7 52,5 70,0 87,5 105,0 1 40,0 1 75,0
"3
. 40 53,3 GO,O 80,0 100,0 1 20,0 1 60,0 200,0
....,
u 45 G0,0 67,5 90,0 1 1 2,5 135,0 180,0 225,0
-� 50 66,7 75,0 1 00,0 125,0 150,0 200,0 250,0
o 55 73,3 82,5 1 10,0 137,5 165,0 220,0 275,0
,;: 60 80,0 90,0 120,0 150,0 180,0 240,0 300,0
'"' G5 86,7 97,5 1 30,0 162,5 1 95,0 260,0 325,0
<3 75 1 00,0 ,112,5 1 50,0 187,5 225,0 300,0 375,0
u

; 1
.8 80 106,7 1 20,0 160,0 200,0 240,0 320,0 400,0
� 90
100
1 20,0,
133,3 1 135,0
1 50, o
180,01
200,0
225,0
250,0
270,0
300,0
360,0
400,0
450,0
500,0

I
..- 1 20 160,0 1 80,0 240,0 300,0 360,0 480,0 600,0
"'
'5 135 180,0 202,5
'
270,0 337,5 405,0 540,0 675,0

în această situaţie, obiectivului de 50 mm in poziţie infinit trebuie

să-i se monteze tuburi şi i nele sau un burduf cu o lungime totală de 100
mm.

î n tabelul 2 s e indică extensia în funcţ ie de dis tanţ a

focală şi s cara imaginii.

7. Folosirea couc:omiteută a măririi extensiei şi a lentilelor adiţionale

În unele s ituaţ ii, în fotografierea de aproape, s e

pot folos i ambele mij loace, atît mărirea ext ensiei, cît
şi lentilele adiţionale.
La calcularea expunerii va trebui s ă s e dea atenţ ie
şi s ă s e i a in cons iderare numai extens ia burdufului,
aceas ta fiind s ingura care, mărind dis tanţ a obiectiv-imagine,
produce s căderea luminii şi deci creşterea timpului de
expunere.

24
 Tabelul 2

cu distanţo îocahi cu11rinsă iulre 1:i şi 13:) mm

DIAGI:>.'II

5: 1 6: 1 8 , 1 I 10 , 1 I 1s , 1 I �o , 1 30: 1

l
I
90,0 105,0 1 35,0 1 65,0 240,0 31 5,0 465,0
1 20,0 140,0 1 80,0 220,0 320,0 420,0 G20,0
1 50,0 1 75,0 225,0 275,0 400,0 525,0 175,0
1 80,0 2 1 0,0 270,0 330,0 480,0 630,0 930,0
210,0 245,0 3 1 5,0 385,0 560,0 735,0 1085,0
240,0 280,0 360,0 440,0 640,0 840,0 1 240,0
270,0 31 5,0 405,0 495,0 720,0 945,0 1395,0
300,0 350,0 450,0 550,0 800,0 1050,0 1 550,0
330,0 385,0 495,0 605,0 880,0 1 1 55,0 1 705,0
360,0 420,0 540,0 660,0 960,0 1 260,0 1 860,0
390,0 455,0 585,0 715,0 1040,0 1 365,0 2015,0
450,0 525,0 675,0 825,0 1 200,0 1 575,0 2325,0
4 80,0 560,0 720,0 880,0 1280,0 1680,0 2480,0
540,0 630,0 8 1 0,0 990,0 1 440,0 1 890,0 2790,0
600,0 700,0 900,0 1 1 00,0 1600,0 2 1 00,0 3 100,0
720,0 840,0 1080,0 1 320,0 1 920,0 2520,0 -

810,0 945,0 1 2 1 5,0 1485,0 2160,0 3835 -

Kiciodată nu va trebui să se ia în consideraţie scara

de mărire deoarece aceasta este rezultanta celor două
mijloace folosite şi ca atare se vor obţine rezultate ero­
nate.
 C a p i t o lul

II

Optica

Posibilitatea fotografierii cu obiective moderne pînă

la distanţe foarte mici, în medie 50 cm, permite executarea
unei game întinse de fotografii fără nici un fel de modi­
ficări în tehnica de lucru. Desigur raporturile de redare
sînt sub valoarea 1 : 1. Singura deosebire faţă de foto­
grafierea în condiţii obişnuite este scăderea pronunţ ată
a profunzimii care, dacă nu i se acordă atenţia cuvenită,
poate duce la eşecuri.
În cazul în care raporturile de mărire depăşesc va­
loarea 1 : 1 şi deci se intră în cîmpul de lucru al macro­
fotografiei, condiţ,iile se schimbă.
Dacă fotografierile sînt executate la scări de redare
relativ mici , care nu depăşesc raportul 6 : 1 şi negativul
nu este destinat unei măriri accentuate, rezultate bune
se ohţin cu ajutorul obiectivelor cu distanţa focală nor­
mală. Bineînţeles, peste ra1)0rtul 2 : 1 obiectivul se
V[), inversa şi se va fotografia cu lentila posterioară
înainte, pentru a suplini într-o oarecare măsură lipsa
corecţiei pentru mică di8tanţă. Cînd raporturile de mă­
rire depăşesc valoarea 6 : 1, obiectivele obişnuite nu
mai răspund noilor cerinţe. În aceast".. situaţie trebuie
să se apeleze la obiectivele special construite pentru
astfel de situaţii.
Obiectivele cu luminozitate ma,ximă care depăşesc
limita 1 : 2,8 şi mai ales obiectivele care nu sînt de
construcţie recentă (obiectivele uJbe) trebuie folosite
cu foarte multă precauţ;ie. J,a aceste obiective o serie

26
de corecţ,ii sînt făcute superficial, în favoarea unei
luminozităţi sporite, ceea cc face ca ele să aibă încă
multe aberaţii nedorite în macrofotografie.

1. Obiective cu distan�a ioeahl normahl

Anastigmatele cu patru lentile avînd pe cele din

spate lipite dau rezultate mediocre în macrofotografie
chiar dacă sînt obiective de valoare si foarte bine corec­
tate. Fac excepţie de la această c �tegorie obiectivele
l\:Iikro-Tessar şi Tessar-ul de 165 mm.
Printre obiectivele comune, rezultate foarte bune
dau anastigmatele duble tip Gauss, al căror prototip
este Dagor-ul construit de Zeiss. Aceste obiective au
putere de rezolvare acceptabilă la diafragmări puternice
şi o importantă profunzime de cîmp. De asemenea, des­
facerea lor în două obiective cu distanţe focale diferite
permite folosirea ace:;;tora în mai multe variante.
Din această categmie, în afară de Dagor, mai fac parte
obiectivele Eikonar ( Radenstock), Symmar ( Schneider),
Orthostigmat ( Steinheil), Dublu Protar (Zeiss) etc.
Î n limita scărilor de redare mici, rezultate excelente
se obţin cu obiectivele moderne apocromatice Apotessar
(Zciss) , Apolantar (Voigtlănder), Apographe (Ber.thiot),
Aporonar (Rodenstock) , Repr6-Claron (Schneider) . Aceste
obiective sînt calculate pentru scări apropiate de cea natu­
rală şi au o putere de rezolvare foarte ridicată. Corecţiile
făcute acestor obiective ating valori foarte înalte, în
special corecţia cromatică care poate fi considerată per­
fectă. Pentru acest considerent ele sînt indicate în
special pentru fotografia în culori.
Deschiderea maximă a acestor obiective, în general,
nu depăşeşte f : 8, iar distanţa focală nu este mai mică
de 100 mm, cu excepţia obiectivelor destinate reprodu­
cerilor de microfilme ca Saphyr (Boyer) cu focala de
74 şi 50 mm şi TPH (Berthiot) cu o focală de 80 mm.
Rezultate foarte bune la fotografierea obiectelor
foarte mici dau obiectivele cu punere la punct fixă, ale
aparatelor de filmat de format mic (8 mm) ; la raporturi
mai mari de 2 : 1 ele trebuie însă inversate.

27
2. Obiective cu montură dublă

Sînt obiective care din punct de vedere al construcţiei

p0t fi considerate universale, deoarece fără a li se aduce
vreo modificare pot fi folosite atît pentru fotografieri
obişnuite, cît şi pentru fotografieri la mică distanţă şi
macrofotografieri .
Aceste obiective posedă o montură extensibilă dublă,
care permite o punere la punct de la infinit pînă la cîţiva.
centimetri, menţ,inînd constante corecţiile făcute sis­
temului optic.
Datorită acestei caracteristici ele pot fotografia obiec­
tele cele mai mici, într-un raport maxim de 2 : 1 , fără
a folosi vreun auxiliar.
Printre obiectivele care posedă montură dublă se
menţionează cele din seria Makro-Kilar (Kilffit), alcă­
tuite din patru lentile dispuse în trei grupe, dintre care
ultimile două lentile sînt lipite.
Obiectivele Makro-Kilar sînt produse în trei variante:
- Makro-Kilar E 3 ,5/40 permite o fotografiere con­
tinuă de la infinit pînă la 10 cm, scara maximă obţinută
fiind 1 : 1 .
- Makro-Kilar D 2 ,8/40 ; l a acest obiectiv rampa
helicoidală mare permite aproape dublarea distanţei
focale normale, făcînd posibilă punerea la punct de la
infinit pînă la 5 cm. Sca,ra maximă obţinută este 2 : 1.
Aceste obiective pot fi montate la un număr considerabil
de aparate sistem reflex monoobiectiv cu formatul ima­
ginii 24 x 36 mm (Exacta, Exa, Pentacon, Praktica,
Praktina etc. ).
- Macro-Kilar S 2 ,8/90 este un obiectiv construit
pentru aparatele reflex monoobiective cu formatul ima­
ginii 6 x 6 cm, permiţînd punerea la punct de la infinit,
pînă la 20 cm. Scara de redare maximă este 1 : 1.
Obiectivele au preselecţie semiautomată pentru dia­
fragmă iar pe montură prezintă o scară a factorilor
de corecţie a timpului de poză, în raport cu scara ima­
ginii.
Obiectivele firmei Steinheil (tabelul 3 ) din seria
Makro, pot fotografia de la infinit pînă la distanţa de
1 cm cu un raport maxim de mărire de 2 : 1. Ele au pe

28
 montura dublă o scară cu raporturi de mărire şi factorii
de prelungire ai timpilor de expunere.
Pe acelaşi principiu sînt construite obiectivele de
tip Novoflex. Xovoflexarul de 3,5 mm este un obiectiv

Tabelul ;J
Obiectivele l\lokro-Sleinheil

Prima„ A doua
ex.te n- ex ten·
Distanţa
Lungi-
Distanţa Lumi· NumlLrul sie: pu- ele frontală mea. Greu-
Denumirea focala. nozl- lent!- nereo. Raportul faţl!. de tntea.
toto.I!!.
mm tateo. lelor· Jo.punct de subiect cm g
minimă cm
ma.rlre
cm

Makro-Qui-
naron 3,5 2,8 7 5 2 : 1 1 66 58(}
:Vlakro-Qui-
non 55 1,9 6 22 1,4 : 1 4 66 580
Makro-Qui-
nar 100 2,8 4 50 1: 1,3 24 66 560

I
l\Iakro-Tele-
quinar 135 2,8 5 85 1: 1 , 8 46 89 700

cu patru lentile, cu un unghi de fotografiere de 63° care

fotografiază de la infinit pînă la 7 cm. Diafragma este
prevăzută cu o scară de profunzime de cîmp .
Printre alte obiectiYe ce pot fi folosite în fotografia,
de aproape se indică obiectivul Makro- Switar de 50 mm
distanţă focală care poate da un raport maxim de mărire
de 1 : 2,9, Tessarul de 115 mm cu un raport de 1 : 11
Flectogonul de 35 mm cu distanţă frontală minimă de 18 cm.

3. Obieclirn speciale microlotogroîice

În cazurile speciale cînd scara de marire a imagmn

depăşeşte raportul 6 : 1 şi este nevoie de obţinerea unei
profunzimi de cîmp necesară redării clare a subiectului
în adîncime, obiectivele obişnuite nu mai răspund cerin­
ţelor, În asemenea situaţii trebuie folosite obiectivele
calculate special pentru macrofotografiere.

29
 Aceste obiective numite „microfotografice" nu tre­
buie confundate cu obiectivele microscopice, deoarece
acestea din urmă sînt calculate pentru a fi întrebuinţate
împreună cu un ocular, în timp ce obiectivele microfoto­
grafice se folosesc singure şi prin caracteristicele lor sea­
mănă cu obiectivele obişnuite.
Obiectivele microfotografice sînt calculate pentru scări
ma.ri de redare, peste 1 : 1, şi sînt corectate în mod spe­
cial pentru aberaţiile cromatice şi sferice. Comparativ
cu obiectivele obişnuite, indiferent de tip sau distanţă
focală a acestora, rezultatele obţinute cu ajutorul lor
sînt net superioare.
Cele mai importante obiective microfotografice şi dis­
t anţele lor focale sînt arătate în tabelul 4.

4 . Alegerea ohie1:tindui după 1listan!a iocahl

Î n capitolul în care s-a discutat modificarea exten­

siei cu ajutorul tuburilor sau burdufu1·ilor intermediare,
s-a văzut, din tabelul 2, că aceiftşi scară de mărire poate
fi obţinută cu ajutorul mai multor obiective, care se deo­
sebesc între ele doar printr-o distanţă focală diferită.
Datorită acestui fapt se naşte întrebarea firească : care
obiective sînt mai indicate pentru obţinerea unei anumite
scări de redare, cele cu distanţă focală mică sau cele cu
distanţă focală mare ?
Răspurnml la această întrebare îmbracă două aspecte :
unul legat de o documentare ştiinţifică care dă un răs­
puns bazat pe anumite caracteristici tehnice şi unul
legat de practica de fotografiere deci de uşurinţa în lucru.
Obiectivele fotografice, indiferent de formatul pentru
care sînt construite, ating calităţile cele mai ridicate ale
corecţiei cromatice şi de sfericitate la unghiuri de fotografi ­
ere ce nu depăşesc 35°. Această caracteristică nu se referă
însă şi la teleobiectivele şi obiectivele cu distanţă focală
mare care sînt calculate pentru unghiuri de cîmp mici,
ce pot atinge 18° la o distanţă focală de 135 mm.
Pornind însă de la această indicaţie va trebui ca tot­
deauna să se folosească, în funcţie de mărimea obiectului,
obiective a căror distanţă focală să fie egală cu odată şi

30
 Tabelul 4

Obiei'li\"Cle mil' rofolo!Jraîil·e �i dislau!ele lor ÎOl'ale

. I
1Ji8tanta focali\., î n mm
l;'ir111a Denumirea
pr0Uuc11.ioare obiectivului
15 I rn I �n I �4 I "5 I :111 I :is I 411 I .12 I 45 1 sn I 60 I RO I Rfi I '" I Rn I nn I 100 I 12n I 135

I I
Veb Carl Zciss Jena Tip i\I
(Microlar) X X X X X X X X
Carl Zeiss Oberko-
chcn Luminar X X X X X
Ernst Leitz Wetzlcr Sumar X X X X
X X X
)<
Ernst Leitz 'Vetzler Miiar
Galileo-Floren ! a l\Iicronar X X X X
Heichert Optischc
X X X X X
I
Werke A G -Wicn l\Iikropolar
I

N"olă : Luminoziiaiea acestor obiective variază Intre 1 : 2,3 şi 1 : 6,5.

c...;
,.....
jumătate mar1mea maximă a obiectului. Spre exemplu,
pentru un obiect de 30 mm lungimea va trebui un obiec­
tiv de 45 mm distanţă focală.
Această regulă nu este decît orientativă �i ea nu mai
corespunde în cazul obiectelor relativ mari.
În aceste situaţii, pentru cunoaşterea unghiului de
cîmp, trebuie să se ţină seama în plus de distanţa focală
a obiectivului, de scara imaginii, de diagonala formatului
acesteia şi de tirajul necesar.
Pentru o simplificare a lucrurilor, unghiul de cîmp
poate fi luat direct din tabelul următor atunci cînd se cu­
noaşte raportul dintre diagonala formatului şi extensie
(notat cu R).

R 0,1 0,3 0,4

Unghiul de cimP corespunzător 6° 43 ' 11°25' 1 7 ° 04' 22°37'

Dacă, de exemplu, se utilizează un obiectiv ele 75 mm

şi trebuie obţinută o scară de 6 :1, din tabelul 2 se află
extensia necesară. în cazul de faţă este de 525 mm. Pre­
supunînd că formatul întrebuinţat este de 6 x 6 cm, dia­
gonala formatului va fi de 108,2 mm. Se obţine un ra­
port 108,2 : 525 0,2. Din tabelul de mai sus reiese că
=

raportului R egal cu 0 ,2 îi corespunde un unghi 11°25'.

Prin a ceste mijloace se poate ajunge la convingerea
că, într-un anumit caz, distanţa focală a obiectivului
este suficient de lungă pent:r:u a nu depăşi 35°.
Unghiul de cîmp mic permite, de asemenea, o .il u­
minare mai uniformă a subiectului şi deci obţinerea unei
imagini corespunzătoare. Totodată distanţa frontală este
mai mare, ceea ce uşurează potrivirea luminii şi opera­
ţiile de punere la punct.
Fotografierile la mică distanţă în natură impun tot­
deauna folosirea obiectivelor cu distanţa focală mare ş i
a teleobiectivelor, deoarece mărindu-se distanţa frontală
faţă de subiect se elimină pericolul căderii umbrelor pe
subiect. În cazul fotografierii insectelor sau a altor animale

32
mici, pericolul de a le speria printr-o apropiere mai mare
este înlăturat.
În practica curentă se folosesc pentru formatul
2J x36 mm obiective cu distanţe focale mari sau teleo biec­
t ive cuprinse între 7 5 şi 135 mm. Obiectivele cu cliF;tanţe
focale mai mari ( 180-300 mm) nu sînt recomandabile
deoarece sînt mari şi grele şi duc la instalarea rapidă a
oboselii, mai ales că între ele şi aparat se intercalează şi
t uburile sau burduful intermediar care au la rîndul lor
o greutate considerabilă.
Pentru a preîntîmpina obţinerea unor inrngini neclare
datorită instabilităţii aparatului atunci cînd se folosesc

0,5 0,G U,7 o.s 0,9

! 1.0
I 1.1 1 "

28°04' 3 3 ' 24' 3 -\ '35' 43°3 6' 48°27'

I 53'08' I 5i ;3 7' I
I
'
Gl 050'

obiective grele, trebuie să se fixeze aparatul cu ajutorul

unui trepied.
Folosirea obiectivelor cu distanţa focală mare pre­
zintă şi avantajul manifestării unui fenomen de compri­
mare a planurilor, fenomen confundat de mulţi fotografi
cu un plus de profunzime al acestor obiective faţă de cele
cu distanţa focală normală.
În concluzie, din analiza criteriilor de alegere a obiec­
tivelor pentru fotografierea de la mică diiitanţă sau
macrofotografiere rezultă o superioritate a obiectivelor
cu distanţe focale mari faţă de cele obişnuite, superio­
ritate bazată pe următoarele criterii :
- unghiurile de fotografiere nu depăşesc 36° ;
- sînt corectate mai bine din punct de vedere croma-
t ic şi sferic ;
- permit o fotografiere de la o distanţă frontală mai
mare ;
- permit o iluminare uniformă a subiectului ;
- manifestă fenomenul de comprimare a planurilor.

3 - c. 369
 Ca p i to l u l

III

Surse ele lumină

1. I mportanla iluminări i

Pornind de Ia faptul că fotografia nu este numai o

tehnică, ci şi o artă, se înţelege că pentru obţinerea unei
imagini expresive este necesar, după alegerea punctului
de staţie şi încadrare, să se asigure o iluminare corect ă
a subiectului pentru buna reliefare a volumului, eviden­
ţierea structurii, şi a tuturor elementelor care-l carac­
terizează.
Î n alcătuirea imaginilor, în egală măsură cu obiectele,
participă petele de lumină, strălucirile şi umbrele,
care împreună cu primele formează un tot unitar, o com­
poziţie.
Problemele plastice şi de compoziţie ale iluminării
nu sînt însă suficiente pentru alcătuirea unei imagini Y :.t ­
loroase, dacă imaginea fotografică prezintă imperfec­
ţiuni tehnice. În acest sens se face referirea în special la
subexpuneri şi supraexpuneri, care foarte uşor pot duce
la apariţ,ia umbrelor dure sau la slaba redare a detaliilor
din zonele mai puţin luminate.
Cîteodată însă, subexpunerile sau supraexpunerile
pot fi speculate artistic în mod intenţionat în vederea
obţinerii unui efect plastic deosebit.
Intervalul de strălucire al subiectului precum şi dis­
tribuirea luminii pe el, trebuie să asigure o expunere co­
rectă a materialului fotografic negativ, mai ales atunci
cînd 3ore o latitudine de expunere mică.
Î n cor..cluzie, la alegerea sau la crearea în mod special
a anu mitor condiţii de iluminare, operatorul trebuie să

34
rezolve, simultan şi în condiţiile cele mai bune, următoa­
rele roluri ale luminii : rolul plastic, de compoziţie şi cel
tehnic.
În practica fotografilor amatori, adeseori se întîlneRc
fotografii în care lumina este folosită numai ca mijloc
tehnic pentru obţinerea imaginii, fără a se ţine seama de
posibilităţile compoziţionale şi artistice pe care ea le
oferă. Supraestimarea laturii tehniCe a luminii în detri­
mentul celorlalte, duce la obţinerea unor imagini plate
şi neinteresante din punct de Yedere artistic.

2. Lumina nalurnli1

Majoritatea genurilor de fotografie la mica distanţă,

în special cele cu subiecte Yii ( insecte, flori , animale miei),
se fac în decor şi lumină naturală.
Condiţiile de fotografiere la lumina naturală sînt foarte
variate, ele schimbîndu-se mereu, în funcţie de Rtarea
t i mpului, gradul de înnorare, ora Ia care se fa ee fotogra­
fia etc.
Aceste situaţii determină, ea în cazul fotografierii la,
lumina naturală, fotografului să îi revină sarcina difidlă
de a rezolva în mod creator problema iluminării, pe ntru
a asigura obţinerea în final a unei fotografii expresive şi
de efect.
Pornind de Ia aceste considerente, se înţelege că re­
zolvarea iluminării Ia fotcgrafiile făcute în natură, este
determinată în primul rînd de condiţiile meteorologice.
Desigur acest lucru este uşor de rezolvat fotografiin­
du-se numai atunci cînd condiţiile sînt favorabile scopului
propus. î n situaţia în care condiţiile sînt totuşi nepriel­
nice fotografierii, ajutorul unui blitz electronic este ga­
ranţia reuşitei.
a. Poziţia soarelui. Foarte importantă pentru reali­
zarea unor fotografii de efect şi de care trebuie să se ţină
seama cu multă atenţie, este poziţia soarelui faţă de direc­
ţfa de fotografiere.
Acestei poziţii î i corespund trei situaţii :
- În cazul în care soarele se găseşte în spatele apa­
ratului de fotografiat, jocurile de lumini şi umbre, prac-

35
tic, vor lipsi aproape complet. Toate elementele subiec­
tului vor fi luminate uniform şi vor apare în fotografie
plate, iluminarea nefavorizînd punerea în evidenţă a
reliefului şi a spaţiului . Ca urmare, fotografiile făcute
la lumină solară frontală, în majoritatea cazurilor, apar
monotone şi neinteresante.
- Dacă poziţia soarelui este laterală faţă de direc­
ţia de fotografiere a aparatului, zonele luminate diferit
'
şi strălucirile care iau naştere favorizează apariţia unor
jocuri de lumină cu efect deosebit de plastic pentru su­
biect. Acest fel de iluminare se foloseşte cu mult succes
la fotografierea insectelor, a omizilor pe crăci, pentru
evidenţierea frumoaselor desene şi a pilozităţii lor şi
în special a portretelor de flori făcute în roua dimineţii.
- Cea mai interesantă formă de iluminare naturală
e ste în contra lumină faţă de direcţia de vizare a apara­
tului fotografic. în această situaţ,ie obiectele sînt luminate
de soare clin spate, partea lor neluminată fiind îndrep­
tată !'pre aparat. În imagine predomină umbrele proprii
şi umbrele purtate, porţiunile luminate ocupînd suprafeţe
mici .
Sistemul acesta de iluminare, dacă este folosit cu
precauţie, crează cele mai frumoase şi interesante imagini,
în special în lumea florilor. În caz contrar, umbrele grele
ale siluetelor distrug structura şi forma subiectelor,
{lînd naştere la pete întunecate fără valoare.
Analiza s ituaţiilor celor trei forme de iluminare na­
turaJă, întîlnite la aceeaşi oră a zilei, arată că desenul
de lumini al imaginii depinde ele direcţia de fotografiere,
în raport cu direcţia de incidenţă a razelor solare.
b. l\lijloace de corectare a fluxului luminos. De multe
ori , la fotografierea în natmă a obiectelor mici, lumina
care cade asup r a subiectului nu corespunde cerinţelor
din diferite mofrrn : intensitatea prea mare, pete de
lumină care strică aspectul general etc. În aceste cazuri
trebuie să ::;e intervină prin anumite procedee pentru a
le corecta.
î n situatia cînd subiectele stnt insuficient luminate
'
şi obiectele prezintă zone intense de umbre proprii sau
primite de la un alt obiect înconjurător, (de exemplu

36
proiecţia umbrei unei tulpini care cade pe o ciupercă),
iluminarea suplimentară se poate face cu ajutorul unor
ecrane reflectante confecţionate dintr-o foaie de placaj
uşor, de dimensiuni mici 60 x 70 cm, vopsite în alb sau
acoperite cu staniol, pentru a reflecta mai puternic ra­
zele de lumină.
Dacă îmă cantitatea de lumină suplimentară primită
de subiect este totuşi insuficientă, va trebui să se apeleze la
serviciile blitzului electronic. Despre modul cum se uti­
lizează blitzul la lumina zilei şi în general în fotografia
de aproape, se va vorbi la c::tpitolul respectiv.
Sînt :;; ituaţii cînd cantitatea de lumină care cade
asupra subiectului este prea mare şi trebuie să fie micşorată.
Acestea Re rezolvă prin utilizarea dispozitivelor de umbrire
constituite din diferite rame de sîrmă pe care s-a întins
o bucat ă de t ifon, tul RfHl alt material semitra,nsparent.
Aceste dispozit iYe, aşezate în calea razelor solare, ate­
nuează intensitatea luminii, producînd în acelaşi timp
şi o difuzare genernlă a iluminării, favorabilă în special
redării detaliilor subiectelor cu intervale mari de strălucire.
Tot penti u micşorarrn luminii ( chiar şi la cea arti­
ficia.J ă) se folosesc filtrele cenuşii care se aplică pe obiec­
t iYul aparatului de .fotografiat. Acestea au însă dezavan­
tajul că în unele 1-;ituaţii produc o uniformiza.re prea mare
a iluminării, c1udnd la aplatizarea fotografiei şi distrugerea
efectului artist ic.

3. I.umiua artificială

lhnni1; arrn ari ificiaUI, esi c neces::tra m cazurile cînd

Ju m i rnt n atmală u ;te in1-;uficientă atît ca intensitate cît
şi ca di�i ribuţ ie.
Pentru lnc1 ările efectuate în laborator, ea rămîne
atotstăpînitoare şi este folosită pentru toate subiectele
care nu pot fi fotografiate l a lumina zilei.
Principalele surse de lumină artificială pentru foto­
grafiere sînt lămpile cu inca ndescenţă, lămpile cu fulger
electronice (blitz ) şi mai rar l ămpile electrice cu arc voltaic.
Fiecare din aceste surse de lumină posedă particula­
rităţile, inconwnientele şi aYantajele sale caracteris-
tice, fapt ce recomandă folosirea lor după cerinţele de
fotografiere şi efectul dorit.
Fotografiile la mică distanţă sau macrofotografiile
făcute în laborator folosesc ca r-;urse de lumină dintre
cele enunţate mai sus lămpile cu incandescenţă tip Kitra­
fot şi fulgerele electronice.
a. Lămpile cu incandescenţtt tip Nitrafot. Acestea
sînt surse de lumină artificială, cu o temperatură de
culoare echilibrată, apropiată de cea a luminii naturale.
Lămpile Nitrafot funcţionează prin supravoltare şi,
la o putere relativ mică, dau un flux luminos de mare
intensitate, avînd totodată o eficacitate luminoasă de
două ori mai mare decît o lampă cu incandescenţă obiş­
nuită*) lle aceeaşi putere.
Lămpile supravoltate permit o reglare precisă a lumi­
nii datorită controlului care se poate face în perioada
iluminării. Se poate observa uşor repartizarea străluci­
rilor şi jocul de umbre şi lumini care se formează, reglîn­
du-se atunci cînd e nevoie, poziţia surselor de lumină
faţă_!de subiect.

Fig. 7 . Scheme de reflectoare :

a - lumină dirijaMI. ;b - lumină Ui foz.i ; c - lumini concentrată.

Pentru folosirea cît mai completă a radiaţiilor lumi­

noase şi pentru a dirija cu precizie fluxul luminos dat de
lămpile Nitrafot, ele se introduc în reflectoare. Dintre
cele mai importante, pentru activitatea noastră sînt cele
redate schematic în fig. 7 .
*) Eficac i t a tea l u minoasă este rapor lul d i ntre fluxul l umin'.ls ş i puterea
lămpii şi rn exprimă în lumeni pe watt ( l m/\V).

38
 Cînd se urmăreşte obţinerea unui fascicul de lumină
dirijată, lampa se introduce într-o carcasă specială prevă­
zută cu un sistem optic de dirijare a fluxului luminos ca
cel din fig. 8.
Principalul dezavantaj al lămpilor Nitrafot este pu­
ternica degajare de căldură care deranjează la lucru. în

1 1D
Fig. 8. Schema unui apara t de luminat cu sistem optic de concentrare a
fluxului luminos (spirl'lc filamentului văzute din profil slnt de tip grupat).

cazurile cînd se fotografiază obiecte umede sau insecte pre­

parate becurile nu tn:buie E ă fie aprinse mult ă vreme.
Subiectele mici care 1;e fotografiază prin procedeele
macrofotografiei, datorită suprafeţelor mici de reflecta.re
şi a raporturilvr de mărire care at ing valori iidicate, tre­
buie fotografiate în lumină dirijată., foa.r te puternică, dată
de surse cu dispozitive optice de concentrare a fluxului
luminos.
Rezultate foarte bune în acest sens dau aparatele de
proiecţie pentru diapozitive care dispun de un reostat pen­
tru creşterea intensităţ,ii luminii.
Î n acelaşi scop pot fi folosite lămpile de microscop gru­
pate mai multe l a un loc.
Lumina dirijat ă are dezavantajul producerii de umbre
puternice care pot masca unele detalii. Pentru aceste mo­
tive în macrofotografie se caută îndepărtarea acestor um­
bre prin diferite procedee sau sisteme de iluminare.
Un mijloc eficace de atenuare a durităţii umbrelor
este deplasarea sursei de lumină în timpul expunerii în
jurul obiectului.
Dacă sînt la dispoziţie mai multe surse luminoase se
pot alcătui diferite combinaţii, prin care practic este po-

39
sibilă obţinerea unei iluminări uniforme. Pentru eliminarea
completă a umbrelor trebuie asigurată o intensitate lumi­
noasă egală din toate păr ţile, necesar ă menţinerii echi­
librului de lumină.
Problema poate fi r ezolrntă foarte uşor cu aj utorul
unor coroane luminoase montate în jurul obiectivului.

Fig. 9. Schema unei coroane luminoase :

l - pua.sohr : 2 - 3 - Llif,1 e:: Jr d � b�n::1l ; 4
tub d.! n � J :l S \U b1::mri ( 6 - 3 ) ; - ca:-cJ.31
5 - suport ; 6 - bnc::ă..

Schema de construcţie a unui astfel de dispozitiv este dată

\n fig. 9.
Printre alte metode eficace de înde11ărtare a umbre­
l or lăsate de obiecte se indică :
- Aşezarea obiectului la o înălţime oarecare faţă de
fond în aşa fel încît umbra să nu intre în cîmpul obiecti­
vului. Obiectele pot fi aşezate pe un geam suspendat pe
două suporturi, sau mai simplu, pentru a evita eventua­
lele reflexe, prin aşezarea lor pe un picior de plastilină.
- Pentru obiectele mici cu suprafeţe r eflectante ( de
exemplu flutur ii foarte mici) este indicată fotografier ea
lor în camere cu lumina omnilaterală. O astfel de cameră
poate fi obţinută prin folosirea învelişului unui ou ce a
fost golit de conţinut (fig. 10), sau dintr-un cub confecţi­
onat din hîrtie de calc.
b. Fulgerele electronice. Folosind o figură de stil, ful­
gerul electronic este „soarele permanent al fotografului " ,
deoarece c u ajutorul lui s e pot face fotografii în inter ior
sau în natură, oricînd şi în cele mai difer ite condiţii da
iluminare.

40
 În cazul macrofotografierilor care se fac în condiţii
deosebit de grele din cauza scăderii luminii reflectate, ca
urmare a creşterii extensiei burdufului sau tuburilor in­
termediare, fulgerul electronic este de neînlocuit. La su­
biectele animate, cu mişcări rapide (insectele), problema

I
I

�-
. Q_�
Fig. 1 O. S i s t e m d e ilu minare l n camera omnilaterală formată
din coaj a · u n u i ou.

fotografierii devine foarte dificilă atunci cînd nu se dispune

de un blitz.
în afara unei cantităţi mari de lumină debitată într­
un timp scurt, fulgerele electronice prezintă avantajul că
nu produc căldură, reflectorul lor putînd fi apropiat de
subiect fără nici un pericol pentru acesta din urmă.
Folosirea fulgerului electronic în fotografierea de aproa­
p e sau macrofotografie, impune urmărirea şi respectarea
anumitor parametri ; în caz contrar rezultatele vor fi slabe
şi fără valoare.

41
 De la început trebuie făcută o distincţie în privinţa
aparaturii folosite, deoarece condiţiile de fotografiere di­
feră pentru aparatul reflex cu două obiective, care folo­
seşte lentilele adiţionale pentru modificarea distanţei fo­
cale şi reflexul monoobiectiv ca.re foloseşte tirajul burdu­
fului sau inelele intermediare pentru schimbare::i, rapor­
tului de mărire.
Desigur niciodată nu o să se compare între ele efectele
burdufurilor de prelungire şi ale lentilelor adiţionale : pri­
mele au avantajul de a nu compromite claritatea imaginii,
aceasta rămînînd excelentă chiar dacă obiectul este repre­
zentat mărit pe negativ. Nu se poate spune însă acelaşi lu­
cru despre lentilele adiţionale care la scări mari de redare
dau imagini incomparabil mai slabe.
Ceea ce interesează în cazul de faţă este faptul că len­
tilele adiţionale nu reduc luminozitatea Ristemului optic
şi ca atare, în momentul cînd se va fotografia, va trebui
să se ia o serie de măsuri necesare reducerii intensităţii
luminoase emise de tub.
Spre deosebire de lentile modificarea extensiei cu aju­
torul burdufurilor sau tuburilor· intermediare produce o
scădere a luminozităţii datorită lungirii drumului pe care
razele îl au de străbătut în spatele obiectivului pînă la
suprafaţa fotosensibilă. Ca urmare a acestor deosebiri
fulgerul electronic va fi folosit în mod diferit pentru fieeare
situaţie în parte.
1ntrebuinţarea fulgerului electronic în fotografierea
la mică distanţa cu ajiitornl lent'ilelor adiţionale. r,umina
emisă de tubul fulgerului electronic poate fi modificată
ca valoare la unele modele. La marea majoritate însă
acest lucru nu este posibil şi atunci va trebui să se inter­
vină prin diferite mijloace, pentru a reduce intensitatea
luminii.
Cele mai eficace mijloace pentru obţinerea acestui
lucru sînt următoarele :
acoperirea lămpii cu o ţesătură sau celofan ;
montarea unui filtru pe obiectiv ;
utilizarea unui film mai puţin sensibil ;

42
 - scoaterea reflectorului ;
- acoperirea tubului cu un capişon cu fantă.
Prima soluţie este simplă şi eficace. Pentru fotografia
alb-negru este de preferat celofanul colorat care face
oficiul filtrului de culoare fără a produce vreo perturbri.re
în redarea obiectului. �umărul foilor de celofan variază
dupft puterea blitzului şi distanţa acestuia faţă de subiect.
Modul de fixare al celofanului depinde de forma şi aşe­
zarea lămpii . Se pune întrebarea ce culoare trebuie folo­
sită. Se notează că filtrul slăbeşte culoarea sa pe origi­
nal şi închide culoarea complimentară.
Celofanul verde împreună cu cel galben sînt foarte
bune pentru redarea roşului ; pentru un subiect porto­
caliu se foloseşte celofan a,lbastru, iar pentru violet celofan
galben.
Două culori complimentare suprapuse sînt potrivite
pentru a da un gri neutru, da,r trebuie reţinut că tot­
deauna una din ele este dominantă şi ca atare va influenţa
mai mult decît cealaltă. Se poate încerca cu verde şi roşu
sau verde şi portocaliu.
Celula fotoelectrică este deosebit de utilă în deter­
minarea numărului de foi necesare acoperirii reflectorului
şi poate fi folosită astfel : se plasează celula la o distanţă
oarecare de o fereastră sa,u o sursă luminoasă continuă
pentru a stabili cantitatea de lumină. Se interpune apoi
celofanul înaintea celulei şi so notează noua indicaţie a
acului celulei. Ştiind că două numere vecine indică un
timp de poză venind de la simplu la dublu, se deduce uşor
eficacitatea ecranului.
Pentru filmul în culori, ecranul de celofan colorat
nu este indicat, el trebuind să fie cît mai alb posibil,
orice tentă cît de slabă fiind cauza unei dominante.
Neutralitatea cea mai bună se obţine cu ajutorul
hîrtiei de calc de calitate inferioară ; calcul superior
calitativ, de culoare bleu pal sau bleu verde, poate fi
folosit numai atunci cînd se urmăreşte producerea unor
efecte speciale.
Filtrele utilizate în fotografia obişnuită nu sînt de
mare eficacitate pentru atenuarea puterii fulgerului elec­
tronic. Coeficientul filtrului galben sau verde fiind de

43
1 , 5 sau 2 x rareori 3 x , aceste filtre se folosesc pentru
blitzurile de putere medie (fig. 11).
Filtrul portocaliu c u u n coeficient de 5 - 6 x este
util pentru fotografia de aproape numai atunci cînd tre­
buie să se evidenţieze în mod special culorile albastre şi

100
50

Ft1fru galben .sau

25
galben vero'e Ft/fru roşu 12,5

�I
� Fi/Iru oranj
/ 11 '1 I I

0 - - - - - - - 1/4 - - - -1/15 - - 1/84 - -

@ - -F/J2 - - - -F/45 -F/54 -F/.90 -F/180 -
-

Fig. 1 1 . ?-Iicşorarea cu ajutorul f i l lrrlor a fluxu l u i l u minos dat dr un fulger

electronic la fotografierile sub 1 m cu apara t e reflex cu două ohil'c l iYe.
Pe l i n i a J3 s i n t i n d icate diafragmele corcspu nz{t t oare. Pl' linia _-1 l'Sle 1•xcm­
plificată reducerea progresiv[1 a t i m p u l u i d e poză în fu n c ţ i e de d is t a n ţă ,
luind ca u n i tate secunda la 1 m, pentru F = 22. Pe axa fil trelor de c u l oare
destinate a tenuării luminii fulgerului sînt i n d ic a t e f i l trele în ordinra efica­
c i t ă ţ i i , deasupra diafragmelor corespunz:i t oarr. ( D n p :i '.\:ouYl'll ii·rc D . )

violete (botanicit, filatelie etc. ) ; acelaşi lucru este Yalabil

pentru filtrul roşu deschis şi roşu închis.
Filtrele gri neutru au coeficientul cel mai ridicat 10 x ,
corespunzător diafragm3i 1 : o-1 în raport cu diiLfragma
1 : 22. Sînt filtrele c1ro se utiliz:.nz "L cel mai des în ma cro­
fotografie, care au efecte interesante şi în fotografia
in culori.
Inconvenientul filtrelor de culcare, utilizate în sco1ml
celor de mai sus, este o u70J,rJ, pierdere a clarităţii, ...- i zi­
bilă num".l.i în cazul m 1rilor raporturi de m 1rire.
O soluţie la fel de bună este · acoperirea tubului emi­
ţător de lumină, cu ajutorul unui capişon de hîrtie neagră
în care s-a pra,ctic:i.t în prealabil o fantă (fig. 12) . Acesta
poat� fi pus peste tub şi folosit cu sau fără ajutorul reflec­
torului. î n cazul în care sursa de lumină trebuie să fie
foarte mult apropiată de subiect se lucrează fără reflector,

44
deoarece acesta împiedică apropierea, fiind nevoie să
fie ţinut departe şi într-o parte faţă de subiect. Poziţia
laterală a lămpii este nefavorabilă datorită umbrelor
puternice create în spatele subiectului.
Pentru a obţine imagini fără umbro purtate este
nevoie de un obiectiv „emiţător de lumină". Acest lucrll

1-ig. 1 2. Aşezarea tub u l u i fulgerului eleclro nic î n

m acrofolografiere (alăturat este prezentat capişonul
de acoperire) :
1 - corpul lilmpii cu fuhrcr el�ctronic ; 2 - cn.pişon de acoperire cu
deschidere. (După Nuavclll�rc D l .

s e poate realiza cu ajutorul unui ecran oglindat, aşezat

oblic în jurul obiectivului la un unghi de 45° faţă de axul
optic. El are rolul de a trimite în direcţia subiectului o
bună parte din fluxul luminos emis lateral de blitz (fig. 13).
Parasolarul este indispensabil în această situaţie pentm
protejarea lentilei frontale contra razelor tangente.

45
 Dispozitivul nu stînjeneşte în nici un fel vizorul şi
punerea la punct şi nici nu aduce vreun prejudiciu puterii
de separare a obiectivului .
Puterea de reflectare a planului oblic variază în funcţie
de suprafaţa acestuia şi de stratul reflectant ; în cazul
-0înd acţiunea lui depăşeşte pe cea dorită, ceea ce ar fi

Fig. 1 3 . Aşezarea ecranului reflectant la un unghi

ele 45° faţă de axa optică a obiectivului, pe un
aparat reflex cu două obiective. (După Nou­
vellicrc D . ) .

surprinzător, Ya trebui să se acopere proiectorul cu o

foiţă de calc.
lntrebuinţarea fi1lgerului electronic în :macrofotoi7l'afia
obţintttă cu ajutorul burdufurilor intermediare. Cantitatea
de lumină primită de o suprafaţă oarecare este invers
proporţională cu pătratul distanţei pînă la sursa. de
lumină.
Conform acestei legi din fizică, apropierea sursei de
lumină de subiect ar trebui să ducă la o supraexpunere
puternică a materialului fotosensibil cu atît mai mult

46
cu cît obiectivele fotografice nu sînt prevăzute cu dia­
fragme mai mici de f :16 şi f : 22.
Calculele făcute pe baza unor studii teoretice, conform
principiului din fizică mai sus enunţat, au dus la întoc­
mirea unui grafic care indică o creştere a valorii diafrag-

"

'•
'
32
'
'
...
22
V
� '
'
76
' '

11
�'\ '
'
'

"' '

��
...
8
'

5.8
' !O 15 202530 40 50 75 100 150 200
Oislan/a sub1ecl-fulger e/eclronic- obiecfiv, cm

- - - Curba leorelicti - Curba realo

Fig. 1 4 . graficul randamentului fulgerului elec­

tronic !n macrofotografie (După Guy Richard).

mei pe măsura apr opier ii sursei luminoase de tiUlJiect

(fig. 14). Gr aficul nu ţine seama însă de creşterea exten­
i-iei.
Creşterea r aportului de mărire dator ită extensiei are
un efect opus situaţiei apropierii sursei de lumină de
subiect, deoarece îndepărtează planul fiJmului de subiect,
ducînd la o scădere accentuată a iluminăr ii stratului foto­
sensibil. N eputînd acţiona asupra timpului de expunere,
se pot aduce însă modificăr i doar sub forma cantităţii de
lumină admisă : se deschide o semidiafragmă pentru
rnportul 1 ,5 x sau o diafragmă pentru raportul 2 x .
Aceste modificări tmnscr ise pe grafic duc la perturbarea
lui indicînd o valoare nouă a curbei , cea reală. Cu toate
aceste modific ăr i , cele două valori antagoniste date de

47
-plusul de lumină furnizat de blitz şi scăderea intensităţii
luminoase datorită extensiei nu se compensează din cauza
unor factori independenţi.
Factorii care dezechilibrează aceste situaţii sînt urmă­
torii :
1 ) Curbura reflectorului : cel mai frecvent este un
hiperboloid, cu pereţii gofraţi pentru o mai bună distri­
buire a luminii , în focarul căruia se află sursa luminoasă
în fmmă de U, cerc, panglică etc. Cu toate acestea, o
parte a razelor luminoase sînt trimise în afara cîmpului
vizual al aparatului, datorită curburii lămpii care este
calculată pentru o distanţă mai mare de un metru, produ­
cîndu-se astfel o pierdere de lumină.
�) Lumina primită de subiect provine nu numai de
la tub ci şi de la reflecţiile obiectelor înconjurătoare.
Este e...- ident că., cu cît apropierea de un obiect izolat este
mai mare, cu atît există mai puţine corpuri care reflectă
lumina sub un unghi favorabil. Aceste pierderi de lumină
nu sînt neglijabile şi se adugă la cele dinainte.
3 ) în sfîrşit, o altă cauză �1 pierderii luminii S 3 da­
toreşte poziţiei din ce în ce mai laterală a lămpii
în ra1)ort cu axul optic pe măsură ce aparatul se apropie
de subiect, fluxul luminos nemaifiind dirijat pe obiect.
La executarea macrofotografiilor cu ajutorul burdufu­
rilor intermediare rezultă că randamentul blitzului este
foarte scăzut. De aceea, pentru obţinerea unei imagini
corect expuse, trebuie să se declanşeze blitzul de mai
multe ori , nu însf1 înainte de a executa cîteva probe, pe
baza cărora se determină exact lumina necesară. Pentru
uşurarea muncii, în tabelul 5 se indică, în funcţie de
sensibilitatea emulsiei , diafragmele necesare pentru dife­
rite rapoarte de mărire.
Fulgerele electr011ice circulare. În fotografiile făcute de
aproape, cu blitzul, un mare inconvenient este apariţia
umbrelor dense lăsate _de�obiecte care de multe ori acoperă

48
 Tabelul 5

Diafrngmelc folosite în maeroiotogrufie la iluminare dată de un fulger

electronic de putere medie 1)

Sensibilitate<L emulsiei I Distanta lampă·

subiect, în cm
Raportul
de mărire Diafragma

I
I
25 1 : 1 22
2 : 1 8

I
50 1 : 2 16
1 : 1 8
15°D IN
1 00 1 : 2
I
I 12,5
1 : 1 9
2 : 1 28
25 4 : 1 1 2,5
1 7 - 1 8°DIN 6 : 1 9

1
I 50 1 : 1
2 : 1
22
16

) După Jean Dragcsco

DcYeloparea s e face ln revelatori fini D 76, ORWO 1'1 ;
l\"ol{1 : durata
developării se dublează.

detaliile importante. Pentru înlăturarea lor a.u fost create

fulgerele electronice circulare care se montează direct
p e obiectivul aparatului de fotografiat * ) . Principiul de
funcţionare al acestor surse de lumină este foa.rte simplu
şi se bazează pe anularea umbrelor apărute într-o parte
a subiectului, de către razele luminoase venite din sens
contrar.
Dintre diferitele t ipuri de fulgere electronice circulare
se menţionează cele construite de firma Ihagee-Dresda,
RB1 şi RB2 Blitzul RB1 este mai puternic <lecit RB2
•

şi dispune de o sursă de alimentare proprie, spre deosebire

de cel din urmă care se adaptează la orice sursă de alimen­
tare a altui blitz, cu condiţia ca tensiunea de lucru să nu
depăşească 350 V (tabelul 6 ) .

* ) Foarte interesantă este construcţia obiec tivului Medical Nikkor

1 :56/200 al firmei Nypon Kogacu. El are o sursă d e lumină electronică
circulară i ncorporată l n m ontura obiectivului. U n dispozitiv i nterior re­
glează automat deschiderea exactă a diafragmei in raport cu sensibilitatea
emulsiei şi scara imaginii.

49
4 - c. 3Ctl
 Tabelul 6

Diafragmele necesare in fotograîierea de aproape cu ajutorul fulgerului

electronic Illl2

f = :>o mm f = 80 mm

Raportul
mărire
de ')
O, -
'
0,4 I
I
0,G I
I
1,0 o.s l I I
1.0 2 .0 4,0

Sensi b i l i lalea
1 7 - 18° D I N
emulsiei

Diafragma lG 22 22 22 1 1 /1 6 1 6/22 1 6 /22 22

-- -- -- -- -- -- -- --

Filtru gri - 1 X 0,6 2 X 0,6 2 X 0,6 1 x 0,6 1 x O , G 1 X 0,6 -

1

Folosirea fulgerelor electronice la lumina zilei. În multe

.situaţii fulgerele electronice pot fi folosite şi în fotografi­
.erea la lumina zilei chiar pe un timp însorit. Cazu].'.ile
cel mai frecvent întîlnite, se referă la fotografierea în
.contra luminii, cînd trebuie înlăturate umbrele dure ale
subiectului. Aceste umbre, datorită poziţiei lor pe subiect,
pot da un aspect apă�ător imaginii, sau �ă mascheze unele
detalii importante. Iluminarea suplimentară cu ajutorul
blitzului dă mai multă plasticitate imaginii, aducînd şi
im plus de detalii în zonele umbrite.
î n situaţia cînd se fotografiază în plină zi insecte sau
.alte animale mici cu mişcări rapide, blitzul este un plus
de lumină necesar, el permiţînd modificarea timpulni
de expunere concomitent cu micşorarea diafragmei. în
acest caz diafragma poate fi închisă cu una sau două divi­
ziuni faţă de diafragma indicată pentru lucru.
N1tmărnl director. Numărul director al blitzului rezul­
tat în fotografia obişnuită din relaţia :
Nr. director Diafragama x Distanţa [m],
=

în fotografia de aproape nu-şi mai găseşte utilizarea dato­

rită distanţei care scade sub 1 m, limită pentru care au
fost făcute corecţiile lămpii.

50
 Relaţiile dintre lumină şi subiect, respectiv diafragmă,
şi distanţă, îmbracă o formă nouă de exprimare, numită.
nomogramă. Ea se întocmeşte pe baza următorilor indica­
tivi : sensibilitatea filmului, tehnica developării, puterea,
blitzului şi starea acumulatorilor.

�;.n o � H�
100 2,0 •4
90
95
� },j I
!:; 85 T, 7
80 1,6 I i50 §
llfO"'-'
130.�
I • 5.6'
� 75
70
1.5
1.lf I I
120.i:;
� 65 1.3
110 „
60 !,2
1· I
� I •8 I ., 100.!i:!
I�
lb
55 f,f .::,
!10 ��
:,
"' I
50 1,0 ·�
� :.
!:; , • I �
� t,5 0,9
!:;
{: � I • /!
80 -.I:!.
70 ""'
L uci� �
' "' '::::
<..
0,8 o.I:: I
I :, 60 �
t,0
�

E!galux}j
�
0,7 �
"
� 35
� ,. I� 50 �
"

�
t..
-� 0, 6
I
.JO ' • tfi
"
25 0,5 � lf5 �
20
'I>
-� 0,lf I• t,0 <..
·�
Elgafron
, •22
I 35 �
30 {:
15 0,3 87011 I
�
I• I �
I, 25 �
10 0,2
B 14011 �
I
5 0,1
•32 ·!:?-
20 <::,
I

Fig. 1 5 . Nomogramă pentru folosirea fulgerului electronic în macrofoto-

grafiere (După Arnim Tolke).

Nomograma, cel mai frecvent utilizată este întocmită.

pe baza unor coeficienţi medii, respectiv : sensibilitatea.
filmului 1 7 -18° DIN, developare normală, blitz de putere
medie - (Elgatron, B 70).
Ou ajutorul nomogramei din fig. 15 se pot determina.
următorii parametri :
- distanţa blitz-obiect, cînd se cunosc inelele interme­
diare şi diafragma necesară ;
- diafragma, cînd se cunoaşte raportul de mărire·
şi distanţa blitz-obiect.

51
 Exem;ilul 1 . Treb uie fotografiat un obiect care cerc o prelungire d e
5 0 m m pentru distanţa focahi f = 50 mm. Valoarea d e 5 0 m m s e găseşte
pc coloana din slinga (v. fig. 15). Pe ntru profu nzimea necesară este nevoie

Fi g . 1 6. Lea g fm d e i m pupare cu pupă d e Rhagium inquisilor. Fo­

logrnfie executată cu blitz B 70

de D = 1 6, i ndica t pc coloana centrală. Unind aces t e două valori printr-o

linie i magi nară se găseşte d i s t a nţa necesară bli tz-obiect de 40 cm.

52
 Exem;ilnl 2. De clala accasla se cunoaşlc raporlul de m�1rirc 1 : O , fl .
B l i t z u l este f i x a t la aparat l a 0 , 5 5 m (5 cm î n spatele obieclivului). Se
u nesc valorile şi se iJ:"t scşte diafragma necesară, între 1 1 şi 1 6 .

În cazul în care la aceiaşi parametri (film 17 ° DIN,

developare normală) se folos :işte un alt blitz (respectiv
�mul din cele din fig. 15 sau altele dar de valori apropiate
cu cele indicate) se pune în dreptul săgeţii exterioare
tipul blitzului folosit .
Această nomogramă (v. fig. 15) calculată pentru filme
alb-negru se poate folosi şi în cazul filmelor color de
sensibilitate apropiată cu cea a filmului alb-negru, cu
condiţia să se mute rîndul central de cifre (valoarea
d iafragmei ) cu 1 -2 trepte mai jos.
în concluzie, analizînd situaţiile de folosire a fulgeru­
lui electronic în fotografia de aproape şi macrofotografie,
se poate spune că rezultate valoarea se obţin numai după
o cunoaştere temeinică a aparaturii şi a posibilităţilor
tehnice ale acesteia.
Cercetarea metodică a terenului <le lucru al fotografiei
de aproape cu ajutorul fulgerului electronic pe diferite
foto-tipuri, necesită, o înregistrare şi interpretare scru-
1mloasă a tuturor condiţiilor de lucru pentru a elimina
cauzele ce ar putea duce la eşecuri.

4. Si.;teme de i l u minare

Obiectele mici :,;e împart în transparente şi opace,

după cum permit sau nu trecerea razelor de lumină prin
ele.
În funcţie de aceste propriet ăţi ale obiectelor, :,;e
disting două sisteme de iluminare principale : prin trans­
parenţă şi prin reflexie.
I�'.l rîndul lor aceste sisteme de iluminare pot fi făcute
pe un fond deschis sau închis. 1n funcţie de ultimele
aspecte, principalele sisteme de iluminare folosite în foto­
grafia de aproape şi macrofotografie sînt următoarele :
- iluminarea prin transparenţă cu fond deschis ( alb)
şi închis (negru) ;
- iluminarea prin reflexie : cu fond deschis (alb )
şi închis (negru) .

53
 a. Ilnminai·ea prin transparenţă. Acest sistem de ilu­
minare specific microscopiei, se întîlneşte destul de ral'
în activitatea obişnuită, folosindu - se mai mult pentru
fotografierea preparatelor histologice şi a armăturilor
genitale.
Iluminarea prin transparenţă cit fond deschis alb
se obţine prin aşezarea sursei d e
lumină î n spatele obiectului de
fotografiat. Razele de lumină sînt
obligate să treacă prin acesta şi
apoi să intre în aparat unde for­
mează imaginea pe un fond alb
(fig. 1 7 ) . Sursa de lumină aflată
în spatele obiectului, trebuie să,
fie difuzată şi cu rază mare de
iluminnire, suficientă pentru a cu -
"T"'--+--- 3 prinde, în cîm1rnl ei, obiectul de
fotografiat. Cel mai simplu mijloc
�-c:t:::+-: -2 de difuzare a luminii este înterpu­
nerea între sursă şi obiect a, unui
geam opal sau mat.
______ 1
Obiectele care prezintă desene
fine cu un contrast scăzut ce tre­
Fig. 1 7 . Sistem de iluminare buie întărit, se recomandă să fie
prin transparenţă cu fond fotografiate pe un condensor de
alb :
aparat de mărit interpus între sur-
1- sursl luminoasă ; 2 - conden·
sor: 3
- subiect. sa, de lumină şi obiect. Aceasta,
concentrează razele luminoase care
străbat obiectul şi măreşte contrastul imaginii. Dacă
lumina este prea puternică, se poate adăuga un geam mat
pentru atenuarea ei.
În continuare, se fac cîteva recomandări utile pentru
iluminarea prin transparenţă cu fond alb.
1) Toate elementele ( sursa de lumină, condensorul,
obiectul, obiectivul, planul imaginii) trebuie să fie cen­
trate exact pe aceeaşi axă optică şi să fie bine fixate,
pentru a nu permite apariţia vibraţiilor.
2) Condensorul trebuie să fie plasat foarte aproape
de obiect şi să aibă un diametru mai mare decît dimemi­
unea maximă a acestuia cu cel puţin 2 - 3 cm.

54
 3) Imaginea sursei luminoase (filamentul) , trebuie
să fie centrală şi proiectată pe planul optic al obiecti­
vului - planul diafragmei. t:lursa de lumină de tipul
filament grupat trebuie să fie mai mare sau cel puţin
egală cu deschiderea obiectivului.

F i g . 1 8 . Sistem ele iluminare prin Fig. l!l. Sistem ele iluminare prin
transparenţă cu fond negru. reflexie cu fond alb.

llnminarea prin transparenţă cnfond în chis (negru)

este un s istem de iluminare foarte rar întîlnit în practică
şi se obţine prin aşezarea sursei de lumină în aşa fel încît
razele luminoase căzînd pe obiect şi luminîndu-1 puternic,
nu pătrund în obiectiv decît prin reflexie (fig. 18). Sis­
temul ,<ieamănă foarte bine cu fenomenul Tyndall care
face Yizibile granulele de praf în :mspensie din aer într-o
cameră obscură. Rezultatele foarte interesante cu acest
sistem de iluminare se obţin în fotografierea icrelor sau
a unor organe transparente.
b. Iluminarea prin refle xie. Majoritatea obiectelor
mici care se fotografiază de aproape sînt opace ş1 m con­
secinţă este necesară luminarea lor prin reflexie.
 Aşa cum s-a mai văzut, iluminarea trebuie �ă fie.
foarte intensă, atît pentru uşurarea punerii la punct
a imaginii cît şi pentru evitarea unor timpi lungi de
expunere, cu atît mai mult cu cît pentru obţinerea unei
profunzimi suficiente, trebuie
să se diafragmeze destul de
mult.
Iluminarea cu fond deschis
(alb) se realizează prin uti­
lizarea concomitentă a două
surse de lumină : una prin­
cipală, care luminează subiec­
tul prin reflexie şi alta secun­
dară aşezată pe direcţia
axului optic în spatele obiec­
tului, pentru formarea fon­
dului alb (fig. 19). Acest
sistem de iluminare este
foarte răspîndit, folosindu-se
i n special la fotografierea
insectelor cu aripi membra-
noase, a frunzelor minate etc. Fig. 20. Sistem de iluminare
Il1tmina1·ea cu fond închis prin reflexie cu fond �negru.

( 1 1 egru) este sistemul cel mai

mult folosit în tehnica fotografierilor de aproape, dato­
rită posibilităţii de a evidenţia mai bine subiectele fo­
tografiate pc un fond de culoare închisă (fig. 20).
Sistemul foloseşte una sau mai multe surse de lumină,
dispuse în aş�L fel, încît razele marginale să nu ilumineze
fondul. Pentru obţinerea acestui efect, obiectele se aşea­
ză la oarecare distanţă faţă de fond. Cel mai simplu mij­
loc pentru crearea unui fond negru este aşezarea subiec­
tului pe un suport cu pereţi de carton care au rolul de
a opri razele marginale să pătrundă în cîmpul obiecti­
vului şi să ilumineze fondul.
 Capitolul

IV

Caracteristicile materialelor fotosens iiJ ile

negative alb-negru

Fotografiile la nuca distanţă şi macrofotografiile,

cu excepţia celor artistice, sînt făcute în scopuri ştiin­
ţ.ifico-documentare.
Ca urmare a acestui fapt, imaginea trebuie să furni­
zeze un număr cît mai mare de informaţii asupra obiec­
tului printr-o reproducere clară a tuturor detaliilor aces­
tuia pînă în cele mai mici amănunte. La realizarea acestui
scop, alături de optică şi sistemele de luminare, materialele
fotosensibile negative au o importanţă hotărîtoare în
-0tiţinerea unor imagini de calitate superioară. Cunoaş­
terea posibilităţilor şi caracteristicilor emulsiilor în con­
cordanţă cu cele ale subiectelor şi tehnicii aplicate, necesită
o studiere atentă, în strînsă legătură cu optica folosită,
filtrele, sursele de lumină, obiectul de fotografiat şi bineîn­
ţ.eles prelucrarea chimică.

1. Sl'nsillilitatea generam

Această caracteristică principală se referă la capaci­

tatea unei emulsii fotosensibile de a da după expunere
şi developare o imagine vizibilă. Se măsoară în grade de
sensibilitate, indicate de firmele producătoare, în funcţie
de sistemele de etalonare folosite.
Exprimarea cantitativă a, sensibilităţii la lumină
este necesară pentru determinarea expunerii şi compa­
rarea între ele a diferitelor tipuri de materiale fotosen­
s ibile alb-negru sau color.

f> 7
 Sensibilitatea generală este direct proporţională cu
granulaţia şi latitudinea de expunere şi invers propor­
ţională cu puterea de separaţie şi contrastul.
Timpul de depozitare, temperatura mediului încon­
jurător, compoziţia chimică a revelatorului şi timpul
de developare sînt factori care, în anumite limite, acţ,i­
onează asupra sensibilităţii generale în sens pozitiv
sau negativ
! n tabelul 7 este prezentată sensibilitatea generală
în diferite scări.
Tabelul 7
Tabel comparativ al dlrnrselor scări de sensibilitate

Scheiner GOST A.S.A.

3 13 1,2 1,4 1 ,6
4 14 1,5 2,0 2
5 15 2 2,8 2, 5
6 16 2,5 2,8 3
7 17 3 4 4
8 18 4 5,5 5
9 19 5 5, 5 6
10 20 6 8 8
11 21 8 11 10
12 22 10 11 12
13 23 12 16 1G
14 24 16 22 20
15 25 20 22 25
16 26 24 32 32
17 27 32 45 40
18 28 40 45 50
19 29 50 65 64
20 30 6-! 65 80

2. Sensibilitulen eromoticai

Aceasta caracterizează capacitatea unei emulsii foto­

sensibile de a fi impresionată de diferite radiaţii din
regiunile vizibile şi invizibile ale spectrului.
Din punct de vedere al sensibilităţii cromatice, mate­
rialele fotosensibile negative alb-negru se împart în
ortocromatice, pancromatice şi ortopancromatice.

58
 Emulsiile ortocromatice sînt sensibile la toate culorile
cu excepţia zonei portocaliului şi în special a roşului,
culori care sînt redate în pozitiv prin nuanţe de gri-negru.
Emulsiile pancromatice, spre deosebire de cele orto­
cromatice, sînt sensibile la toate culorile, inclusiv la
portocaliu şi roşu, prezentînd însă o slabă sensibilizare
cromatică în zona verdelui.
Emulsiile ortopancromatice prezintă cea mai echi­
librată sensibilizarea cromativă. Ele suplinesc, în mare
măsură, lipsunle celor două tipuri de emulsii arătate.
Sensibilitatea cromatică este influienţată de filtre.

:1. J,�1lil 111Iinea de ex1mnere

Latitudinea de expunere este capacitatea unei emulsii

fotogrn.fice de a înregistra intervalele mari de strălucire
ale unui subiect.
Emulsiile cu o sensibilitate generală ridicată prezintă
cea mai mare latitudine de expunere. Dezavantajul lor
este însă o putere de separaţ,ie foarte mică.
Subiectele care au intervale mici de strălucire pot
fi redate mult mai echilibrat decît cele cu intervale mari.
Din acest punct de vedere se recomandă să se lumineze
totdeauna în aşa fel subiectul, încît să nu prezinte dife­
renţe mari de strălucire de b o zonă la alta.
Latitudinea de expunere este influienţată de compo­
ziţia băii de developare şi de aceea subiectele cu intervale
mari de strălucire se vor developa totdeauna în revelatori
egalizatori.

tl. Contrastul

Contrastul este o importantă caracteristică a mate­

rialului fotografic şi poate fi definit ca proprietatea unei
emulsii fotografice de a furniza după developare, dife­
renţe marcate între diferitele nuanţe de gri.
O emulsie cu contrast mare dă întotdeauna o gamă
restrînsă de nuanţe de gri intermediar, oferind în schimb
zone d e negru foarte intens şi de transparenţe mari ;

59
contrar ei, o emulsie echilibrată, cu contrast slab, dă o
gamă vastă de griuri cu diferenţe puţin accentuate între
înnegririle maxime şi minime.
Compoziţia chimică şi temperatura băii de developare
influenţează în mod direct contrastul. Între anumite
limite, contrastul este cu atit mai mare cu cît creşte tim­
pul de developare. Ţinînd seama de aceste fapte, foto­
grafiile cu cele mai mici detalii ale obiectelor se obţin
de pe filmele cu un contrast echilibrat, developate în
revelatori egalizatori, la o temperatură optimă de 18 °C.
Emulsiile cu contrastul cel mai ridicat sînt cele cu
sensibilitatea cea mai mică şi sînt recomandate pentru
reproduceri .

5 . Ciranula!ia

Este impresia vizuală pe care o produc aglomerările

granulelor de argint de diverse dimensiuni, distribuite
şi suprapuse neuniform în grosimea gela,tinei.
Granulaţia nu atinge niciodată dimensiuni vizibile
la, tirajul prin contact, dar poate deveni supărătoare
la mărire ; în această situaţie provoacă o redare slabă
a detaliilor fine. Ea atinge valori maxime la emulsiile
ultrarapide şi descreşte oda.tă cu scăderea sensibilităţii
generale a emulsiei fotogra,fice.
Compoziţia băii de developare şi timpul de tratare
influenţează direct asupra granulaţiei, exercitînd o u.cţiune
cu atît mai evidentă cu cît sensibilit::>utea filmului este
mai mare.
Supraexpunerea exagerată determină întotdeauna o
creştere considerabili5u a granulaţiei.

G. Grosimea emulsiei

Ea reprezintă grosimea stratului sensibil la lumină,

aplicat pe un suport. Emulsiile cu strat subţire prezintă
o putere de separare ridicată şi o granulaţie foarte fină.
Puterea de separaţie mare a emulsiilor subţiri se
datoreşte unei mici aglomerări de particule de argint

60
 Tabelul 8
P1'incipalclc canwlMis1ic·i ale materialc�lor fotosensibile alh-11e11ru şi factorii eare le inUuenţeozi\

� �le

I
Grup materiale fotosensibile
Ca.ractci"istica
3 - 0 ° DIN 1 0 - 1;• DIN \ 1 r. - 20° DIN I 2 1 - 33 ' DIN
·
Fo.c toril care influen\,eozil.

l
Scnsibilitatca Foarte mică l\lică Mijlocie Marc ş i foarlc Timpul de păs trare
generală marc Temperatura
Lumina arl i ficială
Compozi\.ia revelatorului

Sensibilitate
cromatică
--

Nesensibili-
zate
Ech iii brală Echilibrată I Excesivă la
roşu p e n -
t r u filme-
Fillrele

Ic pancro-
malice

Lalitudinca Redusă Mi c;i Mijlocie Marc Compozj \ ia băii de developare

de expunere
--- · · -- ----

Conlras Lui l'oarlc m arc l\Iarc 1\1 ij loci u Slab Compoziţia revelatorul u i
Temperatura băii revelatorului
Supraexpunere
-
Subexpunere
--- -··
·---··-
- -- --- ------- ------

Compoziţia revelatorului
Granula [ i a l'oarlc mică Mică Tolerabi l ă Marc şi foar- Temperalura revelatorului
t e mare Timpul de developare

1 1
Supraexpunere

I
Grosimea Sub ţire Subţire Mijlocie Mare -

emulsiei
a:i
I-'
în emulsie şi unei slabe manifestări a fenomenului de
·difuzie ce se petrece la nivelul emulsiei.
Emulsiile subţiri au contrastul cel mai ridicat şi cea
mai mică latitudine de expunere.
Din analiza caracteristicilor principale ale materia­
lelor fotosensibile alb-negru rezultă că puterea de sepa­
rare maximă o au emulsiile subţiri, cu granulaţia cea
mai fină .
Aceste caracteristici conferă emulsiilor posibilitatea
de a reda cele mai mici detalii şi de a fi mărite fără peri­
colul apariţiei granulaţiei. în acelaşi timp, va trebui
însă să se ţină seama că latitudinea de expunere mică
.şi contrastul ridicat al acestor emulsii concurează la redu­
-cerea gamei tonurilor mijlocii şi în consecinţă privează
adesea imaginea de plasticitate care este de multe ori,
cea mai mare calitate a macrofotografiilor.
Inconvenientul va fi cu atît mai mare cu cît obiectul
va prezenta diferenţe mari de lumină de la o zonă la alta
·deoarece se pot pierde detaliile din zonele cu lumini
maxime sau minime. Este inutil să se folosească un material
cu o înaltă putere de rezolvare dacă negativul nu este
destinat unei măriri pronunţate şi mai ales dacă imagi­
nea nu prezintă detalii foarte fine.
Rezultate foarte bune se pot obţine utilizînd un mate­
rial de sensibilitate mijlocie (pînă la 20° DIN) care prezintă
-0 bună latitudine de expunere şi un contrast moderat,
developat în revelatori egalizatori.
Tabelul 8 sintetizează caracteristicile materialelor
fotosensibile alb-negru.
 Capitolul

Paralelism între formatele m iei şi mij locii

.Alegerea formatului negativului este în bună măsură,

o problemă de preferinţă personală, dar ea trebuie săr
ţină seama şi de cerinţele lucrărilor abordate.
În practica curentă, cele mai utilizate formate sînt
cele mici şi mijlocii şi mai puţin cele mari, peste 9 x 12 cm.
Dintre acestea, formatul mic prezintă, fără îndoială, nu -
meroase avantaje, motiv pentru care este şi cel mai
răspîndit.
Folosirea filmului îngust de 35 mm are la bază, în
primul rînd, avantajul de a da posibilitatea obţinerii
unor serii de imagini fără a ridica probleme de ordin
·

financiar.
Efectuarea mai multor fotograme pentru acelaşi su­
biect, asigură reuşita unor imagini de calitate, mai ales
în situaţiile cînd se urmăreşte înregistrarea unor fenomene
în desfăşurare (germinarea unei seminţe, cristalizarea
sărurilor într-o soluţie etc. )
Desigur, materialele fotosensibile negative pentru for­
matul mic, pe lîngă avantaje, au şi o serie de dezavantaje
care nu pot fi trecute cu vederea. Pornind de la develo­
pare care în mod normal se face în doze închise şi nu
permite un control vizual decît în condiţii destul de grele1
desfăşurarea tratamentului obligă la adoptarea aceluiaşi
timp de developare pentru tot filmul. Posibilitatea de
a interveni pentru a corecta anumite situaţii - fotograme
supraexpuse intercalate între fotograme subexpuse - se
face foarte greu şi cu multe riscuri. Toate fazele prelu­
crării filmului pornind de Ia impresionare, developare.
şi în continuare pînă Ia uscare, sînt uşoare şi rapide dar

63
 .ele cer precauţii şi griji deosebite pentru evitarea apari­
�ţiei granulaţiei, zgîrieturilor fine, a depozitelor de impuri­
tăţi din apă pe suportul filmului şi alte inconveniente
.care ar compromite rezultatul final.
Formatele mijlocii se obţin pe filme sau plăci al căror
·cost pentru fiecare fotogramă în parte este mai ridicat
şi comportă inconvenientul unor reîncărcări mult mai
.dese ale aparatului, datorită lungimii mici a materia­
lului negativ sau a plăcilor individuale.
î n schimb întrebuinţarea acestui material nu cere
precauţii speciale la developare deoarece . suprafaţa
mare de impresionare permite o developare nonmtlă
.şi nu pune probleme de granulaţie, negativul fiind folosit
pentru imagini prin contact sau măriri reduse.
Controlul vizual al developării este mult mai uşor
·de efectuat, mărind sau micşorînd timpul de tratare
în funcţie de gradul de contrast dorit. Această posibili­
tate este foarte preţioasă în macrofotografie, unde în
unele situaţii este destul de greu să se facă corecţii în
timpul prelucrării probelor pozitive.
Esenţial în aprecierea formatului este discernămîn­
tul cu care se alege fiecare format în parte pentru domeniul
·de lucru respectiY, în strînsă concordanţă cu posibilită­
ţile materialului negativ şi al redării cît mai fidele a
:subiectelor.
Oînd se va urmări obţinerea unor pozitive care depă­
.şesc formatul 18 x 2'! cm şi subiectul trebuie redat în
maximum de claritate, formatele medii sînt cele mai
indicate.
Rezulta.te bune se pot obţine şi cu filmele înguste
dar acestea, supuse la măriri accentuate, manifestă
.fenomenul de difuziune care este total nefavorabil subiec„
telor ştiinţifice cu amănunte preţioase. Din acest punct
de vedere se poate spune că formatul mic este indicat
în fotografierea tuturor subiectelor, indiferent de scara
·de redare, dacă negativul nu reclamă o mărire în pozi­
tiv ce depăşeşte formatul 12 x 18 cm, maximum 18 x 24 cm.
Formatul mediu folosit deopotrivă în fotografia ştiin­
ţifică şi în cea obişnuită, prezintă avantajul de a permite
măriri în pozitiv care pot depăşi uşor 24 x 30 cm. Su­
prafaţa mare a imaginii permite retuşuri atunci cînd
este nevoie sau se urmăreşte un efect artistic, spre deo­
sebire ele formatul mic, unde din acest punct de vedere
nu se poate face nici un fel de remediere.
Făcînd o apreciere generală asupra formatelor
discutate, se poate spune că rezultatele cele mai bune
se obţin atunci cînd, în funcţie de caracteristicile subi­
ectului, scopul propus şi posibilităţile emulsiei folosite, se
lucrează pe un format adecvat.
 Cap i t o l u l

VI

Filtrele

Sub denumirea de filtre sînt desemnate accesoriile

optice ale obiectivelor formate din sticle divers colo­
rate, care au proprietatea de a opri selectiv radiaţiile
luminoase din componenţa luminii. Filtrele opresc trecerea
radiaţiilor de culoare complementară propriei culori
şi lasă să trecă pe aceasta din urmă (exemplu : filtrul
galben reţine radiaţiile albastre). Cele mai importante
cupluri de culori complementare sînt următoarele :
violet-galben -verde,-albastru-galben, portocaliu-albastru,
roşu-verde, albastru. Datorită faptului că filtrele reduc
o cantitate din razele de lumină care impresionează
materialul fotosensibil negativ, folosirea lor necesită
prelungirea timpului de expunere. Valoarea cu care tre­
buie mărită expunerea normală în cazul folosirii unui
filtru este indicată printr-un factor de multiplicare notat
pe filtru printr-o cifră urmată de semnul înmulţirii (de
exemplu 1,5 x ).
Coeficientul de multiplicare al unui filtru colorat
este determinat în principal de intensitatea culorii fil­
trului, de sensibilitatea cromatică a materialului negativ
şi de compoziţia spectrală a luminii care cade asupra.
subiectului. Cu cît materialul fotosensibil negativ are
o sensibilitate mai mare pentru radiaţiile luminoase
reţinute de filtru şi cu cît aceste radiaţii intră în propor­
ţie mai mare în componenţa luminii la care se fotogra­
fiază, cu atît factorul filtrului va fi mai mare.
În principal, filtrele colorate (tabelul 9) pot fi folo­
site într-unul din următoarele scopuri :

66
 Tabelul 9

Filtrele şi cîcr·tnl lor

Cuh.nrc:i filtrului Efecte

Factor ui ·--- 1 Observat i i
Orto Ortopan

Galben 1 - 2x

Galben medi u 1 - 2x
Galben verzui 1 - 2x C e l mai riispincli t fillru .
Efectele varinz;i cu nu­
anţa filtrului

Verde

Portocaliu Favorizea:· :i roşul, por toca l i u . ;:; I. t'-' crccoman- 3 - 7x Filtru de cfcc t
----- : I
galbenu l , rc\ inc alhnsJ L u dat
Hoşu FnvorizC'azi"t r oşn l şi porloca l i u!. I N crccoman­ 4 - 10x Fotografii ciocu mcn Lare
Hcţinc albaslrul şi Vt'r.�_ I c _ _ 1 __
_
d_
a t___
Albastru A lC'nuează roşul 2x 2x l 'c n lru lumină artificială
d e l a mpft cu incanclcs­

- 1 Dup:
ccnţă
Cenuşiu Ecran rcclucător de l t11u : � � .•
--·-- 1 clensi­
tale
, ______ , __ ____
U!Lraviolct (U. V.) Reţine ln parlc raclia \ i i le ultra­ 1 ,5x 1 , 5x
O) violete
-1
 corectarea cromatică a emulsiilor fotogratice
(filtre compensatoare : galben, galben-verde) ;
mărirea contrastului imaginii (filtre de contrast :
roşu, portocaliu) ;
- eliminarea unora din radiaţ.iile spectrului (filtre
speciale pentru radiaţii ultra-violete) ;
- micşorarea cantităţii de lumină care pătrunde
in aparat (filtre de atenuare : cenuşiu) .
Pentru o mai bună înţelegere a filtrelor, cît ş i pentru
uşurarea activităţii atunci cînd se folosesc, se dă în con­
tinuare tabelul 10 pentru separarea culorilor. Tonali­
tatea de redare (în alb-negru) a culorii A (pe pozitiv) Re
face în raport cu culoarea B.
Exem11Iu : : D Jcă se fo t o grafiază un subie c t de culoare galbenă (culo:i­
rea A) p c emulsie pancromal ică folosind u n filtru albJstru, l onalilntca
de redare a c u lorii galbene î n pozil iv faţă de alb (culoarea B) va fi
mai inchisă. La fc 1 se procedc&ză ş i pent1 u celelalte culori.
 Tabelul 10
Sepnrnren mtlorilor "" ujutorul filtrelor

CuloBreB A Culoarea. JJ J•:mulsla. Filtru Tonnmatea

Alb Orlo şi pancroma lică -

Inchisă
--

Albaslru Orto şi pancromalică - Inchisă

-

Negru Verele Ortocro111aticf1 Galben-verele Închisă

Pancromatică Galben-verele Deschisă
-

Galben Ortocromatică - I nchisă

Pancromatică - în chisă
-

Roşu Pancromatică Portocaliu ; roşu I nchisă

--

Alb Paneromatică Albastru I nchisă

Albastru O r locromatică Galben-verele Dt•schisă

Galben Pancromatică Galben-verele ; roşu Deschisă
Pancromatic:i Albastru î nchisă

Verde Ortocromatică -
Deschisă
Pancromatică Roşu -
Deschisă

Alb Orlocroma tic:i - în chisă

Pancroma l ică Hoşu ; portocaliu î nchisă
Verele
Albastru Ortocromatică Albastru închisă
Ortocromatică Galben-verde Deschisă
Pancromatică Galben-verele Deschisă
O)
i:c
Pancromatică Albastru închisă
 (Conlimzare labe/ TO)

Culoarea A Culoarea B EmulEiia l' i l lrul Tonalitatea

-
I

Alb Ortocromatică Galben-verde închisă

Pancromatică Verde închisă

I
---

Albas tru Ort ocroma tică - închisft

Pancromatică Albastru închisă
Pancromatică Roşu Deschisă

Albastru Verde Ortocromatică Galben-verde închisă

Pancromaticrt Verele ; Albastru Inchis:l
Pancromatică Portocaliu ; roşu Deschisă

------- - - · - - -

Galben Ortocromatică Galben-verde închisă

Pancromatică Galben-verde închisă

- - - - · - ---

Ali> Ortocromatică Gall>en ; portocaliu Închisă

Pancromatică Glaben ; roşu Închisă
 Capitolul

VII

Încadrarea şi punerea la punct a imag inii

în fotografia de aproape încadrarea şi punerea la

punct trebuie făcute cu multă atenţie. Obiectele mici
impun încadrări foarte stricte, deoarece ulterior în pro­
cesul pozitiv, prin decupaj , eliminarea zonelor fără, im­
portanţă se face foarte greu, subiectul ocupînd aproape
tot formatul imaginii.
Perspectiva imaginii prezintă un deosebit intereil pen­
tru compoziţie. Numeroasele posibilităţi care există aproa­
pe totdeauna în fotografieri le de aproape din punct de
vedere al alegerii unghiului de încadrare, iluminării şi
aşezării obiectului, pot fi folosite cu succes pentru a da
imaginii o senzaţie de relief şi armonie. Din acest punct
de vedere este interesant de ştiut că o perspectivă geo­
metrică corectă, obţ,inută cu un obiectiv cu distanţă fo­
cală mare, nu este totodeauna satisfăcătoare. În numeroase
cazuri este convenabil chiar să se renunţe la o perspectivă
rigidă datorată poziţiei perpendiculare a axului optic
pe planul subiectului, printr-o modificam a unghiului
de fotografiere. în unele situaţii se poate chiar descentra
obiectivul menţinînd însă paralelismul între planul ima­
ginii şi planul obiectului.
Trebuie să se reţină că o corecţie a perspectivei nu
se poate obţine decît în detrimentul profunzimii
de cîmp şi invers, o profunzime de cîmp nu poate fi ob­
ţinută decit cu preţul unei perspective mai puţin satis­
făcătoai::e.
După ce s-a obţinut o bună perspectivă a imaginii,
profunzimea necesară şi s-a ales un obiectiv cu distanţă
focală adecvată, se va proceda la încadrarea propriu-zisă,
r�spectînd regulile compoziţiei şi bineînţeles gustul pro-

71
priu. Apoi se vor controla distribuirea luminii pe toată
imaginea şi punerea Ia punct pe geamul mat al aparatului
de fotografiat.
Contrar unei păreri greşite, controlul imaginii pe gea­
mul mat obişnuit nu este cel mai eficace mijloc de punere
la punct, deoarece ori cît de fin ar fi, clin cauza granulaţiei
sale, determină totdeauna fenomene de difuzie care îm­
piedică o· delimitare bună a celor mai fine detalii ale ima­
gmii. În consecmţă, este de preferat să se înlocuiască
geamul mat obişnuit cu unul de construcţie specială.
Dintre cele mai bune, sînt mdicate lentilele cu micropuncte
şi inele Fressnel sau cele care au în centrul lor o zonă
clară.
D acă nu se dispune de nici unul din aceste dispozitive
se poate folosi un geam mat obişnui.t, căruia, în zona cen­
tTală., i se elimină efectul de mătuire prin aplicarea cu
o pipetă a nnei picături de balsam de Canada.
Imaginea de pe geamul mat în situaţia scărilor mari
de redare trebuie privită printr-o lupă care să m'.trească
zona centrală �i să pNmită o mai bună punere ln, punct.
Lupele cu care sînt dotate toate aparatele reflex cu
vizor rabatabil, nu au o mare eficacitate şi atunci în locul
lor trebuie să se folosească dispozitive speciale de mărire
a imaginii.
Dintre aparatele cele m'.u perfecţionate, Exacta are
ca auxilial' un bloc de mărire a imaginii vizate, special
construit: care se f;xează în locul vizorului obişnuit. Pe
el se mont3ază un obiectiv cu o distantă focală mică re­
gla.t pPntru infir nt, care �e"veşte pentru'. en.minarea i ma­
gini i .
Punn0a l a punct la scările de redare mari (peste 6 : 1 )
nu s e mai face din obiectiv, c i prin dcpla.sarea aparatului
faţă de subiect, st1n a acestuia faţă de aparat. în aceste
situaţii aparatul este fixat pe un stativ special (tip Exacta,
Pentacon etc. ) care înlătură posibilitatea t"epidaţiilor
şi menţine aparatul într-o poziţie fixă faţă de subiect.
Virola obiectivului trebuie să fie reglată pentru infinit,
poziţie care apro-pie lentilele între ele şi conferă obiecti­
vului ca lităţile maxime din punct de vedere al corecţiilor
aplicate.

72
 Punerea la punct trebuie făcută asupra unor contu­
rmi · distincte şi bine iluminate, folosindu-se în special
accentele de lumină şi liniile de demarcaţie dintre supra-

1
T

2
3

- - ; -

Fig. 2 1 . Punerea la punct a clarităţii la începutul treimii a

doua (linia A) ; (se observă repartizarea profunzimii pentru
diafragme d iferite a, b, c ).

feţele cu tonalităţi diferite. Cu cît subiectul fotografiat

este mai apropiat de aparat cu atît grija pentru acope­
rirea lui cu zona de claritate a profunzimii trebuie să fie
mai mare. La macrofotografieri, profunzimea este o pro­
blemă dificilă atunci cind subiectul prezintă o oarecare
adîncime. în aceste situaţii planul de punere la punct
se potriveşte la 'inceputul treimii a doua a subiectului
(fig. 21).
Punerea la punct definitivă, atunci cînd este posibilă
datorită slabei iluminări a imaginei, trebuie făcută cu
aceeaşi diafragmă care se va folosi la fotografiere. În acest
sens este bine să se ştie că la variaţia deschiderii diafmg­
mei are loc o uşoară modificare a distanţei focale între
limite, care de multe ori sînt nefavorabile scărilor mari
de redare.
 Capitolul

VIII

Profunz imea

Principala problemă care se pune în fotografia de lil.

mică distanţă şi mai ales în macrofotografie este profun­
zimea, deoarece, valorile ei foarte mici rezultate din creş­
terea tirajului, sînt un obstacol greu de trecut în cazul
raporturilor maxime de mărire (tabelul 10).
Practic, profunzimea de cîmp este evoluată prin obser­
vaţiile directe asupra imaginii, ea caracterizîml interva­
lul de distanţă în care toate obiectele sînt redate clar,
pent"u o anumită punere la punct a obiectivului. On alte
cuvinte cu cît intervalul în care obiectele sînt redate clar
este mai mare, cu a,tît profunzimea este ma,i mare.
Ceea ce este interesant şi demn de reţinut la profun­
zime, este faptul că faţă de planul de punere la punct,
ea se manifestă în mod inegal, fiind mai mare în spatele
lui şi mai mică în faţă. Această întindere inegală a pro­
funzimii are ca principală acţiune în cazul fotografierii
unor subiecte cu adîncime, potrivirea clarităţii într-un
plan situat la începutul treimii a doua a subiectului (fig.
21). Printr-o diafragmare corespunzătoare, extinde:·ea
clarităţii asupra primului plan se face concomitent cu
mărirea ei pentru planurile posterioare.
Cu toate acestea profunzimea nu est.e condiţi onată nu­
mai de diafragma utilizată ci şi de alţi factori, printre
care se indică :
- distanţa focală a obiectivului ; cu cît este mai mică
cu atît p�ofunzimea este mai mare şi inve"s, profunzimea
este mai mică la obiectivele cu distanţă focală mare ;
- punerea la punct a obiectivului pentru o anumită
distanţă : reglarea obiectivului pentru distn. 11ţe mari de

74
fotografiere favorizează redarea subiectului într-un in­
terval de claritate mai mare ; cu cît această distanţă de
punere la punct este mai apropiată de apa"at cu atît
p rofunzimea va fi mai mică ;
- cu cît cercul de difuzie ales pentru calcul va fi mai
mare, în aceeaşi măsură profunzimea de cîmp va fi mai
mare şi i nvers, alegerea unui cerc de difuzie mic are ca
urmare o profunzime mică.

1. Calcularea profunzimii

La calcularea profunzimii trelrnie să se ţină . cont că

diameti·ul cercului de difuzie variază în functie de mă­
rirea ]a care va fi supus negativul. Acest diainetru este
de 1 /10 mm pentru negativele destinate tirajului prin
contact şi scade pînă la 1 1 50 mm în cazul negati'rnlor
supuse la măriri ex:t"eme.
Profunzimea (tabelul 11) poate fi calculată cu ajutorul
f ormulelO"' ur·mătoare :
a a
P1 = ----­ şi P2
nd(a - () = ----­
n d(a - f)
f' f2
1+ --- 1- --­

î n care a este distanţa frontală ;

:

el
diametT'ul cercului de difuzie ;
-

n luminozitatea obiectivului ;
-

.f distanţa focală a sistemului optic ;

p1
-

distanţa între planul optic şi limita ante­

-

rioară a cîmpului clar ;

p2 distanţe dintre planul optic şi limita poste­
-

rioară a cîmpului clar.

Aşa cum rezultă din citirea cifrelor din tabelul 11 ,
profunzimea scade foal'te mult l a creşterea raporturilor
de mărire. Pentru acest lucru macrofotografiile care de­
păşesc raportul de mărire 3 : 1 trebuie să prezinte o gro­
sime foarte mică, sub 1 mm, deoarece oricît s-ar diafrag­
ma de puternic, profunzimea nu mai creşte.
Trebuie să se ţină seama că la obiectivele normale
puterea de rezoluţ.ie cea mai mare se obţine închizînd
deschiderea maximă a diafragmei cu 2 - 3 valori.

75
 Tabelul 11
l'rofunzimca d e cîmp, exprimată în milimetri, în raport c u deschiderea
d iu irn o mei

I
Diafragma
Mărimea imaginii
-------
î11 raport c11
fl subiectului 5,1) 11 10

0,1
0,2
62
17
88
24
121
33 I 176
48
I 242
66
0,3 8 12 16 23 32
O , 'l 5 7 U,5 14 19
I

0,5 3,4 4,8 6,6 9,6 B,2

0,6 2,5 3,5 4,9 7,1 9.7
0,7 1,9 2,8 3,8 5,6 7,G
0,8 1,6 2.2 3,1 4,5 ('' · -
')

1,3 1 ,9 2,6 3.7 5,2

I
O , \.l I -
1 1,1 1 ,6 2,2 3,2 4,4
1,5 0,6 0,9 1,2 1,8 2,4
2 0 , -l 0 , (i 0,8 1,2 1,7
3 0,19 0,27 0,37 0,53 0,8
5 0.10 0.1-l 0 , 20 0,29 0,51
8 0,06 0,08 0,12 0,17 0,21
10 0,01 0 , 05 0,0() fl , 1 3 0,16

Obiectivele speciale, cele microfotografice şi apocro­

matice pentru reproduce... e, p�ezintă puterea cea mai
mare de separaţie la diafragme foarte apropiate de des­
chiderea maximă.
Micşorîncl deschiderea diafragmei peste aceste valori
care dau randamentul maxim în redare, claritatea ima­
gimii scade datorită fenomenului de difracţie. În această,
privinţă îmă nu este posibilă stabilirea unor reguli ge­
nerale asupra limitelor impuse diafragmării de fenome­
nul de difracţie. Cu toate acestea se poate preîntîmpina
acest neajuns d acă se ţine seama că aceste limite sînt
influenţate de o serie de factori, cum ar fi : mări�ea la
ca"e va fi supus negat�vuJ , dimensiunile şi detaliile su­
biectului , puterea de separare a emulsiei folosite, distan­
ţa focală, tipul obiectivului, tirajul etc.
Pentru aceste motive, controlul fenomenului trebuie
făcut separat pentru fiecare caz în parte.

76i
2 . .\lărirca proîunzimii lării dialraomare

În s1tuaţiile cînd profunzimea nu mai poa,te fi mărită

imn diafragmare datorită apariţiei fenomenului de di­
fracţie, creşterea profunzimii Re poate totnşi obţine cu

Fig. 22. Principiul creşterii profunzimii fără diafragmare prin înclinarea

geamului mat :
A.B - planul emuL•iel fotosensibile ; CD - perspectiva obiectului ; O - pia.nul obiectivului.

77
ajutorul aparatelor fotografice de construcţie specială
care permit înc1ina•·ea planului de punere la punct şi
cel al ohiectivului faţă de axa optică (fig. 2 2 ) .
Modificarea paralelismului dintre planuri are c a ur­
mare o crel)tere inegală a extensiei, fiind mai mare pen­
tru punctele mai apropiate ale subiectului şi mai mică
pentru cele îndepărtate. Fla.nul de punere la punct ne­
maifiind perpendicular pe axa optică se confundă cu
planul în care sînt elementele principale ale obiectivului,
redîndu-le astfel clar.
Toate operaţiile de punere la punct se fac sub control
cu ajutorul geamului mat.
Odată cu creşterea profunzimii, f'a rezultat direct,
scade timpul de expunere datorită nediafragmării. Dacă
şi în această situaţie profunzimea este in suficientă, se
va diafragma obiectivul pînă la obţinerea clarităţii
dorite.
În concluzie, mărirea profunzimii necesară scărilor
mari de mărire, nu trebuie împinsă irnste limita la care
începe să se manifeste fenomenul difracţiei. Dacă totuşi
profunzimea este prea mică, t"ebuie să se :recurgă ht apa­
rate speciale de atelier cu posibilitatea înclinării planului
uptic şi cel al punerii la punct. Cuplarea avantajelor aces­
tor aparate, cu acelea ale obiectivelor microfotografice,
a sigură redarea în cele mai bune condiţii a subiectelor
supuse scărilor mari de redare.
 cap itol u l

IX

Timpul de e xpunere

Timpul de expunere este unul din factorii fundamentali

care influenţează cli�ect asupra calităţii imaginii negative
şi implicit asupra imaginii pozitive definitive. Dacă tim­
pul de expunere este prea scurt, materialul fotosensibil
va fi subexpus, ceea ce va duce la obţinerea unui negativ
lipsit de detalii în zonele cele mai puţin luminate. î n si­
tuaţia opusă, dacă timpul de expuner:e este prea lung,
materialul fotosensibil va fi supraexpus. În acest caz
părţjle luminate puternic difuzează şi în zonele mai pu­
ţin luminate ducînd la scăderea clarităţii.
În ambele situaţii se pierd multe detalii ceea ce face
ca în final imaginea pozitivă să fie compromisă.
Este evident că pentru înregistrarea unui număr cît
mai mare de detalii ale subiectului, timpul de expunere
trebuie să fie un compromis între un minim şi un maxim
care formează de fapt intervalul util de expunere.
Timpul de expunere corect trebuie să fie determinat
pentru fiecare caz în parte cu cea mai mare exactitate
şi să corespundă timpului minim necesar pentru înregis­
trarea detaliilor din zonele cele mai puţin luminate ale
subiectului. Cu toate acestea nu trebuie neglijată stră­
lucirea celor mai luminoase zone ale subiectului. Această
evaluare este necesară pentru determinarea în fiecare
caz a diferenţei dintre limitele minime şi maxime ale
strălucirii diverselor părţi ale imaginii.
Intervalele de strălucire variază în limite mari, de
Ia 1 : 2 pînă la 1 : 100 ceea ce face ca timpul de expunere
să fie o problemă destul de greu de rezolvat.

79
 Determinarea exactă a timpului de expunere se poate
face prin două metode :
- printr-o măsurătoare indirectă, stabilind străluci ­
rea diverselor zone ale subiectului ;
- printr-o măsurătoare directă, stabilind iluminarea
imaginii direct pe planul mate1ialului fotoseru;ibil.

1. Determinarea indirectă a timpului de expunere

Această metodă de determinare a timpului de expu­

nere, înt-·ebuinţată în fotografia obişnuită, se foloseşte
în special pent··u fotografiile făcute la mică distanţă şi
pentru macrofotogr afiile în r aporturi mic i.
La rîndul ei, a ceas1 ă metodă se poate face în lumina
reflectată sau în lumina incidentă cu ajutorul unui ex­
ponometru fotoelectric. În primul caz, se măsoară lumina
reflectată spre obiectiv de diversele zone ale obiectivului
în timp ce în al doilea caz se măsoară intensitatea lumi­
noasă care vine de la subiect.
Pentru ambele situaţ,ii trebuie să se ţină seama că
datele obţinute trebuie corectate ulterior în funcţie de
scara de redare.
Exponometrele folosite în mod obişnuit sînt calcu­
late pentru un unghi de cîmp de 50-60° în timp ce obiec­
tivele folosite în fotografia de aproape nu depăşesc 35°.
Pentru acest motiv folosirea lor trebuie făcută cu multă
atenţie.
Cînd măsurătorile rn fac în lum�na reflectată, supra.­
faţa obiectului trebuie să fie de cel puţin trei-patru ori
mai mare decît cea a suprafeţei elementului fotosensi­
bil deoarece la suprafeţe mai mici, influenţa obiectelor
înconjurătoare falsific ă datele înregistrate de exponome­
tru. Acest inconvenient poate fi înlăturat printr-o apro­
piere cît mai mare de subiect, bineînţeles evitînd ca um­
bra persoanei care fotografiază sau a aparatului să se
proiecteze pe subiect.
Exponometrele care prezintă un interes deosebit pen­
tru tehnicile descrise sînt cele pe bază de sulfură de cad­
miu. Ele au o mare sensibilitate şi în acelaşi timp un
unghi de cîmp foarte redus.

80
 Dintre multele modele de exponometre cu caracte­
ristici superioare, „Lunasix" şi „Bewi- Super" prezintă
un intere;.; deosebit, ele fiind apte să determine timpul
de expunere pentru cele mai mici obiecte.

6 2 10 1.J 1't

Fig. 23. Secţiune schematică prin exponometrul Asachi Pcntax „ Spot

!\Icter" :
1 - lentilă cu rol de obiectiv : 2 - oglindă semitrnsparenU'i : 3 şi 4 - lupe : 5 - celulă foto­
electrică clin sulfură de cadmi u : 6 - baterie ele alimentare : 7 - galvanometru ; 8 - indi­
ca.torul i:;.ilva.nom�trulu i ; 9 - sJ:i.ră de gradatii : 1 0 - scară de sensibi lităti ; 1 1 - buton lle
porni re : 12 - contact ; 13 - scara timpilor : 14 - scara disaragmelor ; 15 - clisIJczitiv de
punere la zero a acului (După Y. Perelli).

Alte tipuri de exponometre fotoelectrice cu sulfură

de cadmiu au un unghi de cîmp de numai 2 - 4°, carac­
teristică care le fac apte chiar pentru cele mai mari scări
macrofoto grafice.
Dintre aceste tipuri, exponometrul Asahi Pentax
„ Spot l\Ieter" merită o menţiune aparte (fig. 23). El are

81
un unghi de cîmp de 3° şi permite delimitarea exactă a
zonelor măsurate printr-o observare a imaginii obiectului
cu ajutorul unui sistem de vizare reflex, sub un unghi de
21°, analog aparatelor reflex monoobiective.
Timpul de expunere calculat cu ajutorul exponome­
trelor nu poate fi folosit ca atare decît pentru fotografiile
care nu necesită mărirea tirajului.
î n situaţia cînd fotografiile se execută în raporturi
mari care necesită o creştere a tirajului, timpul de expu­
nere trebuie corectat cu ajutorul unui factor care se cal­
culează în funcţie de tiraj şi de distanţa focală, după
formula :
Factorul
= ( Tiraj u l
Dis lanţa foca l ă
)2 ,

deci,
Timpul nou de expunere = Timpul iniţial x Factorul.
Creşterea tirajului, indiferent de distanţa focală f a
obiectivul folosit are ca urmare producerea următoarelor
modifică.r i :
- micşorarea distanţei frontale a (distanţa obiect­
obiectiv) ;
- creşterea distanţei imaginii b (distanţa obiectiv­
emulsie) ;
creşterea raportului de mărire 2- ·
n

În funcţie de aceste modificări, factorul de corecţie

poate fi determinat pentru fiecare caz în parte cu ajutorul
următoarelor formule :

F =
c � ,r ; F=l +
c�T.
; li' = (: r+ l ·

Dacă timpul de expunere rezultat în urma aplicării

factorului de corecţie este mai mare de 2 s, şi acest lucru
se întîmplă de multe ori, se va proceda la o nouă corecţie
a lui.
Acest nou factor de multiplicare a timpului corectat
este necesar, deoarece iluminările slabe ca intensitate

82
exercită asupra emulsiei o acţiune proporţional mai puţin
eficace ca aceea dată de iluminarea normală.
Pentru compensarea acestui efect ( Schwarschild) se
înmulţeşte timpul de expunere nou calculat cu un factor
care este în funcţie de însuşi timpul de expunere :

Timpul cte expunere 2-3 ·1 - G 7 - 1 0 1 1 - 20 2 1 - 30 3 1 - 60 6 1 - 1 20

-- -- -- -- -- --

Factor de mulLiplicare 1 ,2 1 ,5 1 ,8 2,0 2,3 2,7 3,2

2. Determinarea directă a timpului de ex1mnere

În cazul raporturilor mari şi foarte mari ale macro­

fotografiei se ivesc greutăţi deosebite în determinarea
timpului de expunere. Ele sînt cauzate de dimensiunile
foarte reduse ale obiectelor, micşorarea distanţei frontale
şi a condiţiilor de luminare foarte slabe.
În aceste cazuri este necesar 8ă se determine timpul
de expunere printr-o măsurare directă a fluxului luminos
care trece prin obiectiv, în drumul său spre planul emul­
siei.
Această tehnică permite determinarea timpului de
expunere pe un flux de lumină care a suferit o serie de
influenţe din partea unor factori (deschiderea diafragmei,
prezenţa filtrelor, coeficientul de reflexie şi absorbţie al
obiectului, absorbţia sistemului optic), care mai departe
nu mai trebuie luate în consideraţie. Datorită acestui
fapt este foarte uşor să se evite erorile care s-ar putea
datora unei evaluări aproximative a acestor factori şi în
consecinţă să se determine un timp de expunere mult
mai exact.
Un dispozitiv bazat pe acest principiu este construit
de firma Ihagee pentru aparatul Exacta (fig. 24).
Celula fotoelectrică (CdS) este încorporată într-o
glisieră care se montează între aparat şi obiectiv. Ele­
mentul fotosensibil primeşte direct tot fluxul luminos
care va forma imaginea, numai atunci cînd el este coborît
pe glisieră.

83
 în perioada de măsurare a fluxului luminos, glisiera
blochează declanşatorul pentru a evita o expunere în gol.
î n concluzie, determinarea exactă a timpului de ex­
punere este o operaţ,ie delicată care, pentru a fi rezolvată

Fig. 24. Secţiune schematică în aparatura Exacta cu ex­

ponometru cu glisieră :
1 4 - obiecti v ; 2 - burduf; -'3 - glisieră cn celulă fotoelectrică ; 4 - culisa.
glisierei ; 5 - celula. fotoelectrică ; 6 - corpul aparatului ; 7 - oglindă ; 8 -
planul emulsiei : 9 - l>loc ele mririre a. imaginii vizate.

cu succes, cere o cunoaştere temeinică a aparatului folosit,

a materialului fotosensibil şi a caracteristicilor obiectului
şi iluminării.
Cunoscind factorii care influenţează expunerea cît
şi modul de a se influenţa între ei, va fi foarte uşor să se
determine cu exactitate timpul de expunere.
Se vor evita totdeauna supraexpunerile exagerate şi
subexpunerile, deoarece duc la pierderea detaliilor fine
şi._a plasticităţii imaginii.
 Capi t o l u l

Raportul de mărire

Macrofotografierea are ca principal scop fotografierea

obiectelor mici şi obţ1inerea lor în pozitiv la scări cît mai
mari, pentru a evidenţia detaliile şi caracteristicile lor
şi a putea permite o studiere cît mai bună a acestora. To­
tuşi, nn totdeauna se reuşeşte macrofotogmfierea. irnbiec­
telor foarte mici, acestea fiind redate neclar, deci nes a­
tisfăcător.
Se pune atunci întrebarea : care sînt cauzele care îm­
piedică obţ,inerea niporturilor mari de rcidare ? Cum tre­
buie să se lucreze pentru a indepă.r ta aceste neajunsuri ?
De la încl'pnt trebuie precizat că foarte multe subi­
ecte, care au măirimi ri.ldusc, prezintă grosimi relativ mari,
care nu pot fi acoperit,e de zona de claritate a obiectivelor
folosite, ori cît s-ar diafotgma,. Deci, principalul obsta­
col în fotogr;ifierea subiectelor mici este grosimea
lor. Oa urman a acestui fapt, fiecare subiect care urmează
a fi fotografiat t.rebuie observat cu multă atenţie, pentru
a putea alege cu precizie calea cea mai indicată de lucru.
Raportul dintre mărimea naturală a obiectelor şi mă­
rimea imaginii lor pe negativ se numeşte raport de mărire,
sau scară de redare.
Ou alte cuYinte cu cît un obiect este redat pe negativ
mai mare faţ,ă de mărimea lui naturală, cu atât raportul
de mărire are o valoare mai ridicată. În cazul fotografi­
erilor de la mică distanţă, raportul de mărire este subuni­
t ar, obiectul fiind redat mai mic decît în natură.
Lupta pentru dimensiune - redarea la o scară mai
mare - este în primul rînd lupta pentru claritate, deoa­
rece scăderea profunzimii este mult mai pr.:munţată
dccît creşterea raportului de mărire.

85
 Î n acest sens, exprimarea procentuală a scăderii pro­
funzimii la creşterea raportului de mărire poate fi urmă­
rită foarte uşor astfel :

Raportul de mărire 1 : 8 1 : -! 1 : 2
1
I 1: 1 2: 1
�1 �
1
- - - - -

Profunzimea % 1 00 28 8,3 2,8 1 , 04 0,43 0,19

I

Creşterea raportului de mărire avînd o acţiune directă

asupra profunzimii, aceasta la un moment dat nu
mai cuprinde în cîmpul ei toată adîncimea obiectului
şi atunci acesta nu mai este redat clar în totalitate. Î n
situaţia aceasta există tenta\;ia de a crede că s-au atins
limitele de fotografiere, peste care subiectul nu mai poate
fi redat decît neclar*), cu toate că scara de redare poate
fi mult inferioară cerinţelor noaRtre.
)fodificînd unghiul de fotografiere ( care în laborator
este de 90° pe planul obie ctului) şi adoptînd o perspediYă
nouă, problema poate fi rezoh-ată folosind un obiectiv
microfotografic cu o distanţă focală adecvată şi un apa­
rat ce pennite înclinarea planurilor obiectivului şi al su­
portului materialului fotosensibil. În această situaţie,
aparatul este destul de greu de mînuit datorită scăderii
puternice a luminii ca urmare a creşterii extensiei. Ima­
ginea pe planul mat este foarte întunecoasă, iar cîmpul
de fotografiat foarte mic datorită micşorării unghiului
de încadrare. Î n această situaţie subiectul se reperează
foarte greu, dacă distanţa de fotografiere nu corespunde
într-o oarecare măsură chiar de la început.
Fotografierea obiectelor mici care necesită raporturi
maxime de mărire nu Re mai face din mînă. Ea trebuie
efectuată de pe un stativ care să susţină foarte bine apa­
ratul şi să nu permită nici un fel de trepidaţii care ar corn-

(n + l)B
*) Profunzimea accesibilă c i m p u l u i poat e fi calculată �i cu formula
p3 =

e
[cm] , vakbilă pentru scările mari ele redare a imagin i i .
n 2 . 1 00
P e s t profunzimea totală a cimpului, B numărul C:iafnq;nol'i fo'osi 1.c, n
scara de redare. Formula este calculată pentru un cerc ele cli 1 u 1.ic de
1 /2 0 mm �i este val2bilf1 p e n l ru n mai mare de 0 , 1 .

86
promite imaginea finală. La scara 10 :1 sau chiar 5 : 1
este suficientă o mişcare de 0,1 mm pentru a distruge
claritatea imaginii.
Dacă se lucrează cu subiecte fragile care pot fi deteri­
orate uşor în procesul de p1.mere la punct, este recomandabil
să se potriYească clarul pe un alt obiect şi apoi să se înlo­
cuiască cu obiectul ce urmează a fi fotografiat, după care
se verifică din nou claritatea.
Raporturile maxime de mărire prezintă dezavantajul
folosirii unor timpi de expunere lungi care dau imagini
estompate, cu un contrast s căzut. Acest lucru este ur­
ma,r0a faptului că la expuneri îndelungate, în aparat
este răspîndită o mare cantitate de lumină difuză, care
produce o expunere generală prealabilă. Ea poate fi
înlăturată prin utilizarea unor parasolare lungi şi înguste
(lar numai atunci cînd se folosesc obiective cu distanţe
focale mari, altfel, para.solarul perturbează regimul ilu­
min ării.
ln general, ntporturile mari de mărire necesită con­
diţii speciale de fotografiere care implică mult timp pen­
tru obţinerea unei fotograme. Calitatea imaginei este su­
perioară, dar nu cu mult, uneia obţinută într-un raport
de mărire mediu ( 1 ,:") pînă la 2 x direct pe negativ) şi
mărită apoi ele G - 8 x în pozitiY.
Sistemul ace8ta are aYantajul unei rezerYe de profun­
zime şi poate fi folosit şi la fotografierea liberă în natură,
spre deosebire de primul care necesită o instalaţie fixă.
Calitatea imaginii obţinută printr-un raport de mărire
mediu este cu foarte puţin mai slabă faţă de primul, ra­
portul de mărire maxim direct, dar are aYantajul că se
obţine într-un timp mai scurt, permiţînd astfel o opera­
tivitate mai m::trG.
 Capi t o l ul

Xll

Prelucrarea materiale lor fotosensibile

1. Prelucrarea materialelor fotosensibile ne9ali\'e allJ-negru

a. Developarea. Cercetările făcute de-a lungul mai

multor ani au perfecţionat în mod constant procedeele
de developare, ţ-inîndu-se seama că, de calitatea granu­
lelor de argint, depinde imaginea pozitivă : o imagine per­
fect clară sau una tulbure şi neclară.
Cerinţa principală este obţinerea unor negative stră­
lucitoare, bogate în detalii şi cu un contrast echilibrat.
Negativele foarte moi sau foarte dure nu sînt dorite decît
în cazuri speciale ( cînd se urmăresc anumite efecte artis­
tice) deoarece în primul caz contrastul este insuficient şi
detaliile se pierd, iar în cazul al doilea granulaţia este
foarte mare.
Obţinerea negativelor cu contraste echilibrate şi bo­
gate în tonuri intermediare se face cu ajutorul unor revela­
tori egalizatori de tipul Rodinal, ORWO H etc. , revela­
tori cu un conţinut scăzut în acceleratori de developare
( carbonaţi, alcalii) şi cu o cantitate mai mare de agenţi
de conservare (sulfiţ,i) .
Concentraţia mare d e substanţe acceleratoare în re­
velatori are ca efect aglomerări exagerate ale granulelor
de argint şi o mărire puternică a contrastului , care deze­
chilibrează intervalele de strălucire ale subiectului.
Agenţii de conservare, în special sulfitul de sodiu, îm­
piedică aglomerările granulelor de argint în procesul deve­
lopării, egalizînd în acelaşi timp intervalele mari de con­
trast şi favorizînd redarea celor mai mici detalii.

88
 Timpul de developare este o condiţie esenţială pentru
obţinerea negativelor de calitate şi trebuie respectat cu
stricteţe, supradewloparea ducînd uşor la a1rnriţia reti­
culelor şi mărirea granulaţiei.
Developarea în condiţiile cele mai bune se face în doze
sau tancuri, care feresc emulsia de orice degradare nrnca­
nică sau chimică. Agitarea filmului în soluţie trebuie fă­
cută moderat, timp de 5 -10 s /min în timpul developării.
O agitaţie mai activă duce la scurtarea timpului de deve­
lopare, accentuarea contrastului şi creşteren granulaţiei.
La stabilirea timpului de developare se va ţine seama şi
de perioada de golire a vasului, acţiunea revelatorului
neincetînd decît în momentul introducerii filmului în
ba.ia de întrerupere.
În cazul materialelor fotosensibile care au fost expuse
la lumina fulgerelor electronice, timpul trebuie mărit cu
20 -25 % faţă de timpul normal de developare. Această
prelungire este necesară datorită faptului că imaginea
Ia,tentă se formează în adîncimea emulsiei şi pentru a fi
de·rnlopată, revelatorului îi trebuie un timp mai mare, ne­
cesar pătrunderii lui pînă în straturile cele mai profunde
ale emulsiei.
Procesul developării poate fi urmărit şi într-o oareca,re
măsură corectat. Aceasta se face la lumina lămpii de la­
borator, dar numai atunci cînd emulsia a fost desensibi­
lizată la acţiunea rezelor luminoase.
Desensibilizarea se poate face înainte de începerea
developării sau în timpul ei prin adăugarea de desensibi­
lizatori : pinacriptol, OR,YO D -903 etc. După o develo­
pare de 2 -3 min se pote urmări procesul în continuare
la lumină de laborator (filtru 113 D ) şi întrerupe în mo­
mentul dorit.
Temperatura revelatorului este un factor foarte impor­
tant, viteza de developare crescînd odată cu mărirea ei.
Temperatura normală de lucru pentru toate tipurile de
negative este de 18°0 cu o toleranţă admisibilă de ± 1°0.
O developare prea lungă sau efectuată la o temperatură
prea ridicată, măreşte simţitor granulaţia şi favorizează
apariţia. voalului. Pe de altă parte încercarea de a com­
pensa o temperatură mai scăzută a băii printr-o creştere

89
a duratei developării duce, în majoritatea cazurilor, la.
obţinerea unor negative plate şi fără detalii.
Pentru evitarea acestor situaţii, care compromit re­
zultatul final, trebuie să se urmărească temperatura cu
ajutorul unui termometru.
b. Spălarea intermediară. După developare, spăla­
rea intermediară are rolul de a îndepărta revelatorul îm­
bibat în gelatina negativului şi a proteja fixatorul de o
epuizare înainte de vreme (revelatorul este alcalin iar
fixatorul acid). Spălarea intermediară nu trebuie privită
ca o operaţie formală., deoarece o spălare neglijentă poate
da naştere la pete pe suprafaţa emulsiei în urma acţiunii
neuniforme a fixatorului în contact cu revelatorul.
Spălarea se poate face în apă curgătoare timp de
2 -3 min sau prin introducerea filmului într-o soluţie de
acid acetic glacial 2 % (20 ml acid acetic glacial, apă pînă
la 1000 ml) unde se ţine 1 -2 min.
c. Fixarl' a . Agentul activ de fixare este tiosulfatul de
sodiu, sare foarte uşor solubilă în apă la temperatura de
25°0. D izolvarea cristalelor de tiosulfat în apă este înso­
ţită totdeauna de o scădere puternică a temperaturii.
Fixatorul poate fi făcut numai dintr-o soluţie de tio­
sulfat, dar acest lucru nu este recomandat, el epuizîndu-şi
repede proprietăţile. Î n practica curentă, băile de fixare
conţin în plus o soluţie de metabisulfit de potasiu sau bi­
sulfit de sodiu. Această uşoară acidifiere a soluţiei arc ca
urmare creşterea calităţilor de conservare, favorizînd în
acelaşi timp dizolvarea stratului antihalo şi îndepărtarea
diferitelor pete de oxidare produse de agenţii de develo­
pare.
î n procesul de fixare se disting două faze ale reacţiei
chimice : în prima fază tiosulfatul de argint reacţionează
cu bromura de argint şi formează un compus dublu de
tiosulfat de argint insolubil in apă iar în faza a doua, tio­
sulfatul de argint reacţionează cu o nouă moleculă de tio­
sulfat de sodiu formînd o sare complexă uşor solubilă
în apă. Reacţiile au loc într-un timp relativ scurt, procesul
de fixare fiind terminat în momentul în care aspectul lăp­
tos al emulsiei a dispărut. Pentru siguranţă, timpul de
fixare necesar trebuie considerat dublul timpului de dis­
pariţie a aspectului lăptos dat de bromura de argint.

90
 Un fixaj mult prelungit nu este recomandat, el ducînd
după cîteva ore la o slăbire a negativului.
Baia de fixare, datorită preţului ei foarte redus, nu
trebuie folosită pînă la epuizare, ea aruncîndu-se atunci
cînd începe să se tulbure.

Fig. 25. Spălarea incorectă a şi corectă b a filmelor în doze.

Trebuie evitată cu desăvîrşire pătrunderea soluţiei

de fixare în revelator deoarece duce la apariţia unor voa­
luri de argint colorat care distrug negativul.
d. Spălarea finală. Fixarea este urmată de o spălare
finală, care are rolul de a elimina sărurile de argint di­
zolvate în procesul fixării şi a excesului de tiosulfat de
sodiu.
Stabilitatea şi conservarea negativelor după o fixare
corectă necesită o spălare de lungă durată, deoarece să­
rurile de argint neeliminate duc, în timp, la deteriorarea
emulsiei. Spălarea trebuie făcută în apă curgătoare într­
un debit suficient pentru a împiedica depozitarea sărurilor
pe fundul dozei (fig. 25). Durata minimă de spălare în apă
curgătoare la 1 6 - 20°0 este de 20 -30 min.
Dacă se urmăreşte grăbirea procesului, se poate turna
în baia de spălare, picătură cu picătură o soluţie de 1 %
permanganat de potasiu pînă cînd apa devine uşor roşie­
tică. Dacă coloraţia se schimbă în galben înseamnă că
tiosulfatul nu a fost eliminat complet. Se repetă operaţia
pînă cînd apa rămîne roşie.

91
 Verificarea spălării finale se poate face cu ajutorul
următoarei soluţW) :
Soluţie 10 % permanganat de potasiu 1 ml
Sodă cau s t i c ă 1 g
Apă pină Ia 1 000 ml.
Se ia o cantitate de apă din doza în care filmul a stat
cel puţin 15 min şi se amestecă cu cîteva picături din so­
luţie. Dacă tiosulfatul nu a fost îndepărtat complet, apa
îşi schimbă culoarea repede în verde închis pînă la verde
albastru. Dacă această coloraţie apare după 1 min, spă­
larea este suficientă ; în caz contra,r se continuă spălarea.
Eliminarea tiosulfatului într-un timp mai Rcurt se
poate face ţinînd filmul 6 - 8 min la următoarea soluţie**) :
Apft 775 m l
Apă oxigena t:! 3% 1 25 ml
Amoniac 3% 1 00 m l .
Soluţia se prepară înainte de întrebuinţare. După tra­
tarea în această b�tie, se sp�tlă negativul timp de 10 min.
e. Uscarea. Uscarea trebuie făcută într-un loc ferit
de praf, de preferinţă într-un dulap de uscare special cu
încălzire şi ventilaţie.
Praful are o acţ,iune dăunătoare, depunerea sa pe ne­
gativ ducîn<l la deteriorarea calităţ,ii emulsiei în special
la filmele <le format mic.
Vara., în special, trebuie evitată uscarea în aer staţ,i­
onar deoarece bacteriile existente în aer atacă gelatina
<legradînd-o, defect cunoscut sub denumirea de „gelatină
mîncată".
Dacă, după uscare, pe spatele filmelor apare depozi­
tat calcar (în cazul apei cu duritate mare) acesta nu trebuie
îndepărtat prin ştergere. î n această situaţie, filmul se
spală din nou cîteva minute în apă distilată şi se trece
printr-o soluţie sbb acidă de acid acetic 1 -2 %, după
care se pune la uscat.
:.!. l'relucrarca 11ozi lh"ului

Majoritatea fotografiilor sînt făcute cu scopul de a

ilustra lucrările ştiinţifice. Datorită acestui fapt, pentru
o redare cît mai bună a conţinutului lor după tipărire,
•J S . Comăncscu . Evi l�rca gre ş e l i lor hr l<. bora l or u l fotografic, p a g. 5 1 - 5 7.
E�li l ura teh1jcă, B u cureşl i , 1 9 6 3 .
• • ) lclcm.

92
 negativele trebuie copiate numai pe hîrtie cu suprafaţă
lucioasă, pe bază de clorură sau clorobromură de argint.
Imaginile care formează subiectul unor ilustraţii, nu tre­
buie să fie copiate pe hîrtie cu suprafeţe speciale (raster,
filigran etc.), deoarece acestea au tendinţa de a estompa
unele detalii, fotografiile pierzîndu-şi din claritate după
tipărire.
Din punct de vedere al gradaţiei, este indicat ca după
negativele developate în revelatori egalizatori, fotogra­
fiile să fie făcute pe hîrtii contrast, singurele capabile să
evidenţieze bine structurile fine.
Prelucrarea materialelor pozitive este mult mai uşor
de făcut decît cea a negativelor. Totuşi de multe ori la
sfîrşitul operaţiilor, cu toate că s-a lucrat după un negativ
perfect clar, cu bogate nuanţe de alb-negru, pozitivul
nu are calitatea aşteptată. Astfel, din cauza unei develo­
pări mult prelungite, sau în cazul folosirii unei hîrtii cu
o gradaţie necorespunzătoare, zonele albe capătă un as­
pect de gri murdar, datorită apariţiei unui yoal de aco­
perire.
Inconvenientul poate fi remediat, introducînd foto­
grafia, după spălarea finală, într-o soluţie formată din :
sulfură de sodiu 20 g, acid citric 10 g, apă pînă la 1 000 ml.
Tratamentul durează cîteva minute şi poate fi controlat
vizual. Prelungirea duratei de tratare are ca efect o slă­
bire a zonelor cu densităţi mn,ri.
Dacă pozitiYul prezintă �i �Llte defecte (pete de dife­
rite culori, densităţi inegn,lc, :-;uprnfeţe rugoase etc . ) , pen­
tru remedierea lor ya trebui (·ornmltată l iteratura de spe­
cialitate care indică cauzele �i mo dul de prevenire a lor)·.
Negativele care prezintă contraste slabe trebuie accen­
tuate în pozitiv pentru o mai bmă realizare a 1mbiec­
tului. ln acest scop, i;e folo:-;eşte un aparat de mărit cu
condensor � i sur.1ă de lumină foarte puternică de tipul
becurilor supraYoltate. Acestea, emiţînd o cantitate mare
de radiaţii luminoase, permit folosirea unui timp de
expunere scurt.
* ) S . Boiccscu. Dc{ecle/e pozitivulu i alb-negru, cauzele şi pre"cnirca /nr.
RcYi sta Ş t i i n \ ii ş i Tehnică pag. 31. B u c urr ş l i , 1 963.

93
 Proiectarea unei cantităţi mari de lumină într-un
interval de timp scurt, pe materialul fotosensibil pozi­
tiv, are ca urmare mărirea contrastului imaginii, efect
care se bazează pe o trecere neuniformă a razelor de lu­
mină prin zonele cu densităţi diferite ale filmului (efect
Schwarschild).
O atenţie deosebită trebuie să fie acordată opticii
folosite pentru mărire. Cele mai bune rezultate se obţin
cu obiectivele care au o putere mare de separare, calcu­
lată special în acest scop. Cu mult succes pot fi întrebu­
inţate obiectivele aparatelor de fotogrnfiat, in special
anastigmatele şi obiectivele microfotografice. Î n acest
sens se recomandă chiar folosirea obiectivului cu care s-a
fotografiat, pentru a corecta eventualele aberaţii de sfe­
ricitate care s-au manifestat în timpul fotografierii.
Obiectivul trebuie folosit totdeauna puţin diafragmat.
Cea mai bună diafragmă se obţine prin închiderea irisu­
lui cu 2 -3 valori. Folosirea deschiderilor foarte mici ale
diafragmei nu sînt recomandate datorită fenomenului
de difracţie care poate lua naştere şi compromite clari­
tatea imaginei.
Distanţa focală a obiectivului utilizat trebuie să fie
egală sau superioară diagonalei negativului (de exemplu
pentru filmul de format 24 x 36 mm, cu diagonala de
,1 3,3 mm, se foloseşte un obiectiv cu distanţa focală de
50 mm sau 75 mm).
În cazul măririlor peste formatul 18 X 24 cm trebuie
luate o serie de precauţii suplimentare printre care :
- folosirea unei lupe pentru uşurarea punerii la punct ;
- claritatea se va potrivi în centrul imaginii proec-
tate pe planşetă pentru a nu fi influenţată de eventualele
aberaţii de sfericitate ;
- determinarea timpului de expunere a materialu­
lui pozitiv trebuie făcută pentru regiunea cea mai potri­
vită.
Dacă se urmăreşte realizarea de diapozitive, proce­
deul prin contact va trebui evitat, deoarece suprapune­
rea negativului peste pozitiv nu este totdeauna perfectă
şi pot apărea porţiuni neclare după copiere.

94
 Tabelul 1 2
Folo!Jrlliicrl'll 111 micii di�lani�• şi murroîoloorn iicrcn l'i O mm ş i r
C i l ajulornl obicl'tirnlor de r = = il ll rum
Ohiectiv I - 50 mm Obiectiv f - 58mm

I
I " "
-" " ,g
d - "' ,g ""

�I
" "" - � .5.
:::
.;;. „ ii
� .3. 11.1 � :; .!. -; "'; ·-
·� .: ..:: :; " "

H
... "

�1§
•
c
�c
� 13
�
-I
� ...
= :: =
8 � ;5
= "
"tt � g b " �
�o .::·� === " � O'. ·= "" "M "3
� �..)
"' "'
�� �
� :1.) :>

�§� §
M
=
::::: � :1.) c � §' � � e "'
;5 = f'i "' t:o "' I � :;::; /:i § /:i P:i = i:S â � § p " "o ·=
...

55
60
65
550
300
217
605
360
282
0,1
0,2
0,3
2,IO x 360
1 20 X 1 8 0
80 X 1 20
43
1
' 0
37
1,2
1 ..1
1,7
63
68
7:l
731
394
282
1
I 794
'1 62
353
0,09
0,17
0 , 26
267 X ,JOO
1 1 1 x 212
92 X 1 3 8
38
35
33
1,2
1,4
1,G
70 1 75 245 0,4 60 X 90 31 2,0 78 I 2 2 :.; 30 1 0 3 GO X 1 03
75 1 50 225 0,5 48 x 72 32 2,3 83 I 1 02 27.j
,
O , 'U
� I
56 X 8-1
31
29
1,8
2,1
80 133 213 O,G 40 x 60 30 2,6 88 1 70 258 0,52 · l .� X 69 28 2,3
85 121 20Ci 0,7 3·1 X 51 29 2,9 93 1 5-1 2 17 0 , 60 40 '-: (ii) 26 2,6
90 113 20:3 0.8 30 x 45 27 3,2 98 H2 240 0 , 69 3 5 x 52 25 2,9
95 l O Ci 201 0,9 27 X ·iO 26 3,6 1 03 1 33 236 0 , 78 31 X 46 24 3,2
1 00 1 00 200 1,0 2 1 X 36 2·1 4,0 1 08 1 25 233 0,86 28 x 42 23 3,5
110 92 202 1,2 20 x 30 22 4,8 113 119 232 0,95 25 x 40 22 3,8
1 20 86 20() 1 , 'I 17 X 2Ci 20. 5,8 118 114 232 1 , 03 23 x 35 21 1,1
130 81 211 1,6 15 X 23 19 6,8 1 28 1 06 234 1 ,21 20 x 30 19 4 , !l
1 40 78 218 1 ,8 13 X 20 18 7,8 138 100 238 1,38 1 7 X 26 18 5,7
1 50 75 225 2,0 12 X 18 17 9,0 148 !l5 2 ,13 1,55 1 5 x 23 17 6,5
1 60 73 233 2,2 11 X 16 15 10,2 1 58 92 250 1,72 1 1 x 21 16 7,1
1 70 71 211 2,4 10 X 1 5 15 1 1,6 168 89 2-17 1,90 13 X 19 15 8,4
1 80 69 2·19 2,G 9 X 1 -1 H 13,0 1 78 86 264 2,07 12 X 17 14 9,4
1 90 68 258 2,8 9 x 13 13 1 1 , ·1 188 - 81 272 2,24 11 X 16 13 1 0, 5
200 67 267 3,0 8 X 12 12 1 6,0 198 82 280 2,11 10 X 15 13 11,7
210 66 276 3,2 8 X 11 12 1 7, 6 208 80 288 2 , 60 !l X 1 4 12 1 2,!l
220 65 285 3,4 8 x 11 11 19,4 218 7!l 297 2 , 76 9X 13 11 13,8
230 64 294 3,6 7 X 10 11 21,2 228 68 306 2,92 8x 12 11 15,5
240 63 303 3,8 6 x 9 10 23,0 238 77 315 3,09 8X 12 10 16,8
�
Ol
250 63 313 4,0 6 x 9 10 I 25,o 248 76 3 24 3,26 7x 11 10 18,3
co
OJ
Tabelul 1 3
Foto11raficrea la mică dista11ţi1 şi m:wroîolo!Jrafierea eu aj utorul obilwth·elor d e 1 00 m m şi 13;; mm

Obiectiv f = 100 mm Obiectiv f = 135 mm

3::; :§
"
I
i�.o
-;;
_g I �� � E·.: I
" "'
_g

���
::; .şJ -;
.o

I .!!. �
.o
�
-�
"� ;; _g " " " + -
;;
.s �
�� §
.!. -;
�� "'
�
_ „ - - �
� �� 5 �
I
::: ;o
m

� -� =
+-' � „
;:: :::
.5 ·; s 'â " " " "'
�� "' " "'

i:î � = 1
s '"' "'
� g � 3 .§ §
a,) � a.•

� E" +o -E �§] §
c. "

� .§ §
c. -
'5 � §' � l:!
'
m
" " " " c ·- d
3 5 � = p .g � "" 8

I
i:::; .,, i:::; .,,

I
1 05 2 1 00 2205 0,05 4 8 0 x 720 1,1 140 :n8o 3\J20 0, 0-l 600 X 900 18 1,1
110 1 1 00 1210 0,10 210 X 3GO 1,2 145 1958 2 1 03 0.07 343 X 5 1 4 17 1 .. 2
1 15 7!i7 882 0,15 1 fl O X 2•l0 1 ,3 150 1 350 1 500 0, 1 1 2 1 8 x 327 17 1,2
1 20 GOO 720 0,20 1 20 X 1 80 1 „1 155 l !H G 1 201 0 , 1 :) l GO X 2·10 16 1,3
125 500 G2f> 0,25 9G X 14 l 1,6· 1 60 864 102 ·-l 0 , 1 \.l 1 26 X 1 8\l 15 1,4
1 30 ,1;-13 5G:I 0,:-10 80 X 1 20 1,7 1 65 742 nos 0,22 109 X H l 4 15 1,5
1 35 386 521 0,35 G\l X t0:l 1,8 1 70 65G 82G 0,2G 9 2 X 1 :-18 15 1,G
140 :-150 400 0,10 GO X 90 2,0 1 G5 591 7GG 0 , 30 8 0 X 1 20 14 1,7
145 322 4 76 0,45 5;{ X 80 2,1 180 540 720 0,33 73 X 1 09 14 1 ,8
1 50 :-100 450 0,50 •1 8 X 72 2,3 1 85 500 685 0,37 65 x 9 7 13 1.9
160 267 -127 0,60 <J O x GO 2,G 190 466 ()5() 0,41 69 x 88 13 2,0
1 70 243 ·1 1 3 0,70 :H x 51 2,9 195 439 6:-1 1 0, 4-l 55 x 82 13 2,1
1 80 225 405 0,80 30 x ,1 5 3,2 205 395 600 0,52 46 x 69 12 2,3
1 90 21 1 401 0,90 2 7 X .JO 3,G 215 363 578 0,59 4 1 X 61 12 2,5
200 200 400 1 , 00 2 1 x 3fl '1 , 0 225 338 5(l:i O,G7 3 6 x 54 11 2,8
210 191 401 1,10 22 x :-1:-1 4,4 235 317 552 0,7·1 32 x 4 9 11 3,0
220 1 83 403 1 , 20 20 x 30 4,8 2-1 5 301 546 0,82 2() X 4'I 10 :1,:-1

I
230 1 77 407 1 , 30 18 X 27 5 , :-3 255 287 512 0,89 2 7 x 40 10 3,G
240 1 71 411 1 , 40 17 X 26 5,8 2G5 275 5-10 0,96 25 x 38 9 :-1 ,9
250 167 117 1 , 50 1G X 2·1 G,3 275 265 5·10 1 , 0·1 23 x 35 9 '1 , 2
2GO 163 42:-1 J . [iO 15 X 23 G,8 285 2 fi 7 5 12 1.11 21 X 32 9 4 . !l
270 1 5\J ,1 2\J 1 . 70 J.1 x 2 1 7 , :i 295 2·19 511 1.18 20 x 30 8 ·1.8
280 1 5G 4:Hi 1 , 80 t:l X 20 7.8 30Ci 2•12 5 17 1 . 2G 1 !l x 2Ci 8 ,r, , l
290
300
1 53
150 I 4 13
450
1 .\lO
2,00
1 3 X 1\l
12 X 18
8,·1
9,0
:n5
325
23G
231
551
556
1 , 3:1
1,41
1 8 x 27
1 Î X 26
8
8
5 , �1
5,8
 Pentru obţinerea diapozitivelor la aceeaşi scară cu
negativul, cele mai bune rezultate se obţin prin proiec­
ţie cu o instalaţ,ie special construită în acest scop, fur­
nizată ca accesoriu la numeroase aparate de format mic
sau mijlociu (Exacta, Hasselblad) .
Pentru developare se vor întrebuinţa totdeauna re­
velatori energici de tipul ORWO 1 sau 22, Kodak D-163.
Tabelele 12 şi 13 dau caracteristicile principale folosite
în fotografierea de aproape.
 Capitolul

Xll

D omen i i le de folos ire a fotonraf iei de avroape

şi macrofotonrafiei

1. Rr11rodueeren desenelor �i l cxtelor scrise cu neuru pe fGnd alb

În activitatea fotografică, reproducerile ocupă un loc

important, datorită volumului mare de lucru cît şi al ce­
rinţelor pe care le ridică. Executarea lor necesită multă
experienţă, un utilaj corespunzător şi materiale fotosen­
sibile cu caracteristici speciale, capabile să rezolve proble­
mele care se pun în cazul unei reproduceri fotografice.
Prin reproducere fotografică sau fotocopie, se înţe­
lege redarea cu ajutorul fotografici a desenelor, textelor,
a altor fotografii alb-negru �i color sau a unor picturi,
după un original.
Principala calitate a unei reproduceri este redarea cît
mai fidelă a originalului după fotografiere. Pentm a
se obţine întotdeauna rezultate bune, alegerii aparatufoi,
a opticii, a materi�tlelor fotosensibile, aşezarea şi lumi­
narea originalului şi prelucrării chimice a materialului
negatiY, trebuie să li se acorde importanţa cuvenită..
a. Aparali;ra folosită. Firmele producătoare de apa­
ratură fotografică au creat pentru institutele şi întreprin­
derile cu volum mare de reproduceri, instalaţii speciale,
cu un înalt grad de mecanizare, aşa numitele „documa­
toare". Acestea au posibilitatea să reproducă un număr
foarte mare de originale şi de dimensiuni diferite, într-un
timp scurt, dar preţul lor destul de ridicat., le fac să nu fie
prea răspîndite.
Î n mod curent, reproducerile se fac cu ajutorul apa­
ratelor de fotografiat şi al unor instalaţii auxiliare făcute

98
special în acest scop (instalaţiile de reprodus ale apara­
telor Exacta, Pentacon etc.).
Aparatul fotografic folosit pentru reproducere tre­
buie să aibă o stabilitate mare şi să asigure o reglare pre­
cisă a clarităţii originalului în planul de punere la punct.
Poziţia de lucru cea mai frecvent folosită pentru re­
producere este cea verticală, originalul fiind aşezat sub
aparatul de fotografiat pe placa de bază.
Se întîlnesc instalaţii cu aşezare orizontală dar, dato ­
rită incomodită.ţii lucrului, acestea se folosesc destul de
rar.
În situaţiile cele mai vitrege, atunci cînd nu există
pos ibilitatea execu tării reproducerii cu aparatul de fo­
tografiat, operaţ.ia poate fi făcută cu ajutorul aparatu­
lui de mărit.
h. Opt ica reproducerii. Redarea schiţelor, desenelor,
în tuş cu linii şi haşuri foarte fine ca şi alte originale care
reprezintă structuri fine, trebuie făcută cu multă precizie.
Pentru acest motiv obiectivele folosite la reprodu­
cere trebuie să posede caracteristicile celor mai perfec­
ţ ionate sisteme optice.
Corecţia cromatică, de sfericitate şi puterea de sepa­
rare, caracteristici principale pentru orice obiectiv foto­
grafic de calitate, ating valori maxime la obiectivele
speciale pentru reproducere.
Rezultate excelente în reproduceri şi macrofoto­
gra,fii la scările cele mai ridicate, se obţin cu obiectivele
apochromatice de tipul Apotessar (Zeiss), Apolantar
( Voigtlander), Apographe (Berthiot), Aporonar ( Roden­
stock) şi Repro-Claron ( Schneider).
Din categoria obiectivelor fotografice obişnuite, re­
zultate foarte bune dau obiectivele Tessar (Zeiss-Jena) ,
Elmar ( Leitz) şi Industar.
Originalul care trebuie reprodus , se aşază pe placa
ele bază a instalaţ-iei de reprodus, într-un plan perfect
paralel cu planul stratului fotosensibil din aparatul fo­
tografic .

99
 Menţinerea în acest plan se obţine prin presarea lui
cu ajutorul unui cristal bine lustruit şi şters de praf sau cu
ajutorul unor pioneze şi ace cu gămălie care se înfig la col­
ţuri. Originalul trebuie bine netezit deoarece pliurile şi alte
porţiuni cutate apar sub formă de dungi sau linii cenuşii
după reproducere, ducînd astfel la o redare necorespun­
zătoare.
În afară de aceasta, originalul trebuie aşezat astfel,
încît obiectivul aparatului fotografic să se găsească exact
în centrul geometric al acestuia.
Distanţa de la aparat pînă la originalul ce trebuie
reprodus, variază în funcţie de dimensiunile originalului
şi de distanţa focală a obiectivului, aşa cum se vede în
tabelul 14.
Tabelul 14
neproducerea iormutelor normulizute cu ujutorul 0biecth·eJor d e
f = 50 mm şi f = 58 mm•)

Obiectiv f = 50 mm Obiectiv f= 58 IJIJU

"

ă -=
.2. :: � --= Z :: � -=
s -a s
�IODEJ, � ·- d -=
� .,:;

�� �
B .�
cm =� s s ;; .s s
·;: ·;; e j -� § .5 .� s ·;:: .;; s � �s
�� �� s
!/) � ....

��
·- = ·-

1 I
i=l .= i:< ._
I I

I
D IN A O (84 , 1 x 1 1 8 , 9 ) 1,5 51,5 1 800 1,5 59,5 20()0
D I N A 1 (59,·I X 8 4 , 1 ) 2,0 .1 2 , 0 1 290 2,5 60,5 1 500

;);) I
D IN A 2 (42,0 x 5 9 , 4 ) 3,0 53,0 930 3,0 61,0 1 070
D I N A 3 (29,7 x 42,0) ·1,0 54,0 I G70 4,5 G2,5 775

I
D IN A 4 (21,0 X 2 9 , 7) 5,5 "- "
, ,) 4!)0 6,5 G4,5 570
D IN A 5 ( 1 4 , 8 x 2 1 ,0) 8,0 58,0 360 9,5 67,5 I ·1 1 5
DI� A 6 (10,5 X 14,8) 11,5 61,5 270 13,0 71,0 i 310

I
D IN A 7 1 0,5) 16,0 G6,0 203 18,5 76,5 2:1:i

I
(7,1 X
D IN A 8 ( 5 , 2 x 7,4) 23,0 73,0 160 27,0 85,0 1 85
D I '.\1 A g ( 3 , 5 x 5,2) 32,5 82,5 1 2;) 37,5 95 , 5 1 15
D I :-: A l O ( 2 , G x 3,7 ) .J6 , 0 !JG , O 1 05 54,0 1 1 12,0 I 1 20

•) Ta!Jclul a fost reprodus dupi't „:\lacropholographie ct micropholo­

g rap h i c avcc l' apparcil Exakta Varcx".

a . Iluminarea originalului. Un factor important în

reuşita reproducerilor este iluminarea. Aceasta se referă
la distribuirea uniformă a fluxului luminos emis de sursele
de lumină pc toată suprafaţa originalului, deoarece în
caz contrar, imaginea va apărea pătată.

100
 Iluminarea trebuie să fie frontală, uniformă şi fumi.;
zată de surse de lumină egale ca puteri şi numă.r, dispusă
de o parte şi de alta a originalului la un unghi de 45° faţă
de verticala dată de axul optic al aparatului de fotografiat.
Iluminarea dintr- o singură parte nu se recomandă,
deoarece nu poate fi repartizată uniform pe toată supra­
faţa de reprodus şi în plus pune în evidenţă structura.
materialului, făcînd vizibile cele mai mici pliuri şi rugo­
zităţi ale originalului .
O atenţie deosebită trebuie acordată iluminării su­
prafeţelor lucioase şi a originalelor aşezate sub sticlă
deoarece pe acestea apar foarte uşor diferite reflexe care
pot da pete albe pe imaginea fotografică.
La fotografierea în lumină difuză a zilei se pot obţine
rezultate bune dacă se urmăreşte ca originalul să fie
iluminat uniform şi să nu se proiecteze pe el nici un fel
de umbre. Este mult mai simplu însă să se folosească
izvoarele de lumină artificială, în special becurile mate
sau opale al căror flux luminos poate fi dirijat după
cerinţe.
Uniformitatea iluminării se obţine, în acest caz, foarte
uşor dacă se urmăresc şi se respectă următoarele indicaţii :
- instalaţia de iluminare trebuie să aibă un numar
egal de becuri ;
- intensitatea luminoasă şi compoziţia spectrală a
becurilor să fie identică ;
- sursele de lumină să se găsească la aceeaşi distanţă
de subiect şi să fie montate în reflectoare pentru ca lu­
mina emisă de ele să nu ajungă în obiectiv şi să pro ducă
reflexe nedorite.
h. llaterialele fotosensibile şi prelucrarea lor. Cele mai
indicate materiale fotosensibile pentru reproducerea ori­
ginalelor cu linii sau litere de culoare închisă pe fond alb,
sînt cele cu sensibilitatea mică 3 - 6° DIN, ·nesensibili­
zate cromatic, cu contrast mare aşa cum sînt filmele
document şi pozitiv, care redau clar albul şi negrul din
original.
Developarea materialelor fotosensibile se face în re­
velatori rapizi, contrastanţi , pe bază de hidroxid de po­
tasiu şi hidrochinonă.

101
 Soluţiile de developare preparate pe baza acestor
componenţi, este bine să fie pregătite rn cel puţin 24 ore
înaintea lucrului pentru a se putea elimina gazele care
iau naştere la dizolvarea substanţelor în apă , în special
la dizolvarmL :mlfitului de sodiu.
Revelatorii care folosesc alcaliile ca acceleratori , tre­
buie să fie preparaţi în soluţii separate. Substanţa de
developare trebuie să fie dizolvată sep arat de hidroxidul
de potasiu şi să nu se întîlnească cu acesta decît înaintea
lucrului efectiv deoarece, altfel, hidroxidul oxidează pre­
matur substanţa. revelatoare şi soluţia îşi pierde repede
calităţile.
În acest sens se indică următoarele soluţii :
Soluţia A : ORWO I I 1-1 2 25 g
l\leta b i s u lfi t ele potasiu 25 g
Bromură de potasiu 25 g
Apii plnă la 1 000 ml.
Soluţia n : H i d ro x i d ele potasiu 50 g
A p ii p i nii la 1 000 mL

La întrebuinţ,are se amestecă soluţiile A şi B în părţi

egale. Dacă după developare (2 -3 min) Be observă un
văl cenuşiu pe film, acesta se poate îndepărta cu ajutorul
soluţiei Fcirm�r pentru slăbire.
Rezultate foarte bune pentru reproducerea textelor
şi desenelor dau următorii revelatori :
Soluţ.ia ORWO 7-1 S�•luţ ia OR\\"O 8 0
ORWO l\ I . ll:l 5 g Ofl\VO M. 1 4 3 5 <1
,..,
Sulfit de sod i u 40 g Sulfi t de sodiu 50 g
ORWO H. 1 42 6 g ORWO H. 1 4 2 10 g
Carbonat d e sodiu 40 g Carbonat de p o tasiu GO g
Bromură de polasiu G g Bromură de potasiu 4 g
Apă, p i n:l la 1 000 ml Apă, pină la 1 000 ml
Timpul de developare 3 - 4 min. Timp de developare 3 - 5 m i n .

c. Timpul de e xpunere. În cazul reproducerilor fotogra­

fice, d ura.t::i. expunerii trebuie să fie precisă, la fel ca la exe­
cutarea macrofotografiilor. Timpul de expunere poate fi
uşor determinat cu ajutorul unui exponometru dacă se
ţine seama de următorii factori :
- iluminarea furnizată de sursele de lumină şi de
distanţa acestora faţă de original ;
distanţa dintre aparat şi subiect ;
deschiderea diafragmei obiectivului ;

102
 - distanţa dintre obiectiv şi Rtratul fotosensibil
atunci cînd reproducerea se face în mărime naturală sau
la o mărime apropiată de cea naturală ;
- sensibilitatea materialului negativ.

2. Beprollm•erea originalelor i u semilonuri

Originalele care prezintă tonuri intermediare de alb,

gri, negru sau diferite nuanţe de culori ce trebuie men­
ţinute şi redate după reproducerea prin tonuri de gri, se
fotografiază cu ajutorul filmelor a căror sensibilitate
generală e;;; te de la 10 pînă la 12° DIN, pancromatice
sau ortopancromatice. Developarea se face în revelatori
normali.
Originalele în care domină semitonurile foarte <leli­
m1te nece:-;ită folosirea filtrelor de contrast. Aceste filtre
sînt de culoare complementară culorii care trebuie să fie
redată mai închis. Spre exemplu pentru semitonurile
galbene şi roşii este necesar un filtru albastru, iar pentru
tonurile albastre şi violete, un filtru portocaliu.
Fotografiile vechi şi îngălbenite se fotografiază pe
film pentru diapozitive care dau rcprcduccri mai stră­
lucitoare decît originalul . Dacă reznlta,tul reproducerii
nu este cel aşteptat, se reproduce originalul pe un film
ortocromatic cu filtru galben. Densitatea filtrului tre­
buie să fie cu atît mai mare cu cît este mai intern:ă culoa­
rea galbenă a originalului.
Desenele pe ozalid se reproduc pe filme pancroma­
tice cu filtru roşu sau portaealiu, reproducerea eviden­
ţiind desenul original prin linii albe pe un fond negru.
Originalele care au diferite pete ce trebuie îndepăr­
tate slm cînd se caută eliminarea unei culori din originale,
se fotografiază pe filme pancromatice sau ortocromatiice,
împreună cu un filtru care să aibă culoarea petei ce tre­
buie înlăturată.
Desel;l.ele tehnice executate cu cerneluri albastre se
fotografiază pe materiale negative ortocromatice folo­
sindu-se un filtru galben cu densitate mare sau pe materi­
ale pancromatice folosindu-se un filtru roşu.

103
 Cînd desenul este executat cu ccrneluri brune roşea te,

pe un fond alb , se folosesc pentru reproducere emuliiii

p ancromatice şi un filtru galben închis sau roşu închis.
.

Fig. 2 6 . Schema iluminării subiectelor r c p rodusc sub apă.

Scrierile fo.1r te şterse se reliefea.ză. pe materiale foto­

sensibile la ra.1ia.ţiile i n f ra.roşii şi filtre roşii cu densitate
m�re. D avalopMa:i. acestora. se face în revelatori foarte
energici cu un contrast mare.
Reproducierea originalelor care prez i ntă regiuni întinse
retuşate, a fot'.lgra.fiilor executate pe hîrtie raster sau a
tipăriturilor cu un raster pronunţat, se face sub apă.
S tratul d a ap1 c:iir a le acopară s e man ifestă ca un ecran
difuza nt caire elimină toate detaliile dăunătoare pentru
pozitiv, prvducînd însă în acelaşi timp o înmuiere gene­
rală a c ontururilor subiectelor din im agine.
La fotografierea. o riginalelor sub apă treh11ie să se
acorde o atenţie deosebită reflexelor c are pot lua naştere
pe supra.faţa apei şi liniştirii totale a ei în momentul
fotografierii (fig. 2 6 ) .

104
3. Re11roducerca 11iclurilor şi fotografiilor color

Reproducerea picturilor şi a fotografiilor color se con­

duce după regulile fotografiilor obişnuite în care nuanţele
culorilor naturale sînt reda te prin tonuri şi se miton uri
de alb-gri şi negru. Ca urmare a acestui fapt, m aterialele
fotosensibile folosite vor fi de sensibilitate medie, 15 - 1 7 °
DIN, şi se vor developa î n revelatori normali sau fini.
La reproducerea picturilor trebuie acordată o atenţie
deosebită iluminării, deoarece căderile oblice de lumină
pe original, produ c zone întinse de reflexe in special pe
crestele de ulei lăsate de urma pensulei.
În situaţia cînd reflexele nu pot fi îndepărtate prin
modificarea poziţiei iluminării, se poate folosi filtrul po­
larizant.
Dacă trebuie executate reproduceri color după pic­
turi, este recomandată lumina normală difuză a zilei
care nu produce denaturări mai i faţă de culoarea origi­
nală şi, chiar în cazul apariţiei lor, acestea sînt mult mai
uşor de îndepărtat decît dominantele date de lumina
artificială.

�. Hcproduccrca nc!JalirnlOI' Hiinlucn

Radiografiile pot fi reproduse pentru diferite motive

(păstrare, studiu colectiv etc.) în condiţii destul de uşoare.
Reproducerea se face prin fotografierea negativului
radiografic pe un geam opal (niciodată mat !), luminat
prin transparenţă exact ca la sistemul rnacrofotografi­
erilor în cîmp luminat.
Partea cea mai importantă a acestui sistem de reproo­
ducere este obţinerea clarului, deoarece se ştie că radio­
grafiile nu prezintă o claritate perfectă. D eterminarea
clarului se face cu ajutorul unui reper (hîrtie milimetrică)
plasat pe negativul radiologic.
Cînd se urmăreşte obţinerea unei reproduceri cu con­
trastele înmuiate, trebuie utilizat un film pancromatic
şi un filtru galben , iar in situaţia cind se cere întărirea unui
film Rt:intgen, se foloseşte un filtru verde intens cam
ajută la obţinerea unei reproduceri strălucitoare.

105
li. Tehnici s11eciale «le reproducere

a. Reproducerea prin transparenţă. .Acest sistem de

reproducere se întîlueşte foarte ra,r şi nu are o importanţă
practică deosebită.
Reproducerea se face în acelaşi fel ca o fotografie prin
contact, presînd o hîrtie fotografică peste textul sau
desenul ce trebuie reprodus, scris numai pe o singură parte
a paginii . Iluminarea se face prin transparenţă, prin ori­
ginalul de reprodus .
.Acest sistem de reproducere se foloseşte numai pentru
texte, desene sau schiţe, iar imaginea obţinută este în
negativ, desenul fiind alb pe un fond negru.
b. Reproducerea prin reflexie. Este asemănătoare
celei descrise mai sus fiind posibil, în cadrul metodei, să
se reproducă texte şi desene de pe pagini de cărţ.i scrise
pe ambele părţi ale foii.
Sistemul de reproducere prin reflexie necesită însă
o instalaţie specială, hîrtie tip reflex şi de aceea nu se
enunţă decît în scop informativ.
c. Xero!Jraîia. Este un procedeu tehnic de reproducere
care se abate total de la tehnica reproducerii fotografice.
Denumirea ei vine de la prefixul „xeros", care înseamnă
uscat şi de la cuvîntul „gTaphos" care în limba greacă
înseamnă scriere. Deci este vorba de a scrie uscat.
Este un sistem de reproducere rapid şi puţin costisitor
care nu apelează la nici unul dintre agenţii folosiţi în
fotografia clasică - filmul sau placa fotografică, baia
de developat sau cea de fixare, hîrtia sensibilizată pentru
reproducere şi bineînţeles nici la aparatul de mărit.
Xerografia foloseşte o hîrtie obişnuită încărcată cu
electricitate statică pentru a atrage o cantitate de grafit
fin măcinat, care serveşte drept cerneală pentru a repro­
duce întocmai imaginea documentului.
Tabelul 15 sintetizează principalele tipuri de repro­
duceri.

G. Fotooraîierea mostrelor texti l e

În industria textilă, ca în cele mai mari domenii in­

dustriale, fotografia se utilizează pentru întocmirea cata­
loagelor de mostre şi al controlului producţiei, concomi-

106
 Tabe/11/ 1 5
1\lntorlalclo Iotoseoslbile şi filtrolo folosite i n re11roducorl

/
:Materialul fotosensibil

Tipul reproclucerii I'litrul Observaţii

Senslbllitntea
Sensibilitatea cromatici\.
general!!.,• DIN

Schi\c, desene tehnice texte Developare in revelatori

scrise cu negru pe fond Film document sau pozi- - cu acţiune puternic con-
alb 3-6 tiv nesensibilizat traslantă

Schiţe, desene tehnice, texte

pe hlrtic ozalid 10 Ortocromatic Roşu Idem
-··

Desene tehnice ln culori Ortocromatic Galben

albastre 10 Idem
Pancromatic Hoşu
---

Desene tehnice ln culori Pancromatic Galben-in- !Ucm

brune 10 chis, Roşu

Originale cu pete de culori Se foloseşte un filtru de

diferite ce trebuiesc !n- Pancromatic - culoarea pe tei care
I-'
o
depărtate 10 - 15 Ortocromatic trebuie lndepărtată
-:i
�· (Continuare tabel 15)
�

l
Materialul fotosensibil

Tipul reproducerii Filtru Observn�il

Sensibilitatea
Sensibil itatea. cromatică.
generali!.: 'DIN

Scrieri foarte şlerse Materiale fotosensibile la r adi a ţ i i infra- Roşu Se folo s e sc revelatori con-
roşii tras tanţi
--·-

Fotografii vechi lngălhenite Dens i t atea filtrului în fun-

10 - 1 5 Pancroma lic Galben cţic ele intensitatea gal-
Ortocromatir bcnului d i n fo t o grafie.
Developare normală

Fotografii pe hlrlie raster, 15 - Se fa c sub apii

fotografii r et u şu l c Pancromatic
-- -

Se ohPnc o rcp r ocl u ccrc

N egative Riintgcn 15 Pancroma l ic Galben „înmuiată"
------ ' -

Verele I Reproducere dură

tent cu cercetarea microscopică a fibrelor şi ţesăturilor,
pentru depistarea defectelor de fabricaţie. (pl. I).
În general, ţesăturile sînt obiecte cu un aspect neted
şi din această cauză, evidenţierea împletiturii lor se face
greu, dacă nu se foloseşte un sistem de iluminare potrivit
care să reliefeze chiar şi cele mai mici denivelări.
Rezolvarea acestei probleme îşi găseşte răspuns într­
un sistem de iluminare mixt, prin transparenţă şi reflexie
concomitent sau separat, pe fond deschis sau întunecat,
după scopul urmărit.
Dacă trebuie să se facă o fotografie de comparaţie
a diferitelor fibre acestea se fixează cu plastilină pe un
suport la o înălţime oarecare faţă de fond, folosin­
du-se o iluminare prin reflexie pe fond întunecat.
Evidenţierea grosimii fibrelor şi a gradului de scămo­
şare se face prin iluminare prin transparenţă în cîmp întu­
necat.
Cînd se urmăreşte fotografierea unor ţesături cu de­
fecte, va trebui în primul rînd ca ţesăturile să fie întinse pe
nişte suporţi de tipul gherghefului pentru a elimina deni­
velările.
1n funcţie de felul defectului (o răritură a ţesăturii
sau o rupere a urzelii 8au bătăturii) se va alege sistemul
de iluminare adecvat.
Trebuie menţionat că, fotografierea prin reflexie a
ţesăturilor trebuie făcută cu o sursă de lumină dungată,
aşezată cît mai razant cu suprafaţa lor, fluxul de lumină
f iind dirijat în lungul fibrelor.
Lumina dungată se obţine cu ajutorul unui grătar
de carton de forma unui pieptene aşezat între sursa de
lumină şi ţesătură. În funcţie de distanţa grătarului faţă
de sursă, dungile de lumină care se proiectează pe ţesă­
tură vor fi mai clare sau mai difuze.
Scopul creării acestui sistem de iluminare este de
a obţine zone cu diferite intensităţi de lumină care, deze­
chilibrînd uniformitatea fluxului ce cade pe subiect ,
ajută la reliefarea şi punerea în evidenţă mai plastică a
ţesăturii şi fibrelor.
în astfel de situaţii o singură sursă de lumină con­
centrată este suficientă pentru obţinerea celor mai bune
rezultate.

109
7. Fotografierea monedelor �i rdidurilor mic·i

Fotografierea monedelor se foloseşte pentru întoc­

mirea cataloagelor numismatice, a diferitelor reclame
şi în studiile de laborator care se fac pentru descoperirea
eventualelor defecte de fabricaţie (pl. 11).
Calităţile unei fotografii de monedă s e apreciază după
claritatea desenului, evidenţierea reliefului şi a materi­
alului din care este făcută.
Pentru a putea spune că o fotografie este reuşită din
punct de vedere tehnic, ea trebuie să fie în primul rînd
clară, dar în situaţia monedelor claritatea trebuie să fie
perfectă. Din acest punct de vedere, reglarea clarităţii,
aşezarea şi distribuirea luminii pe subiect sînt factorii
principali care concură la evidenţierea desenului şi a
materialului.
Cele mai indicate sisteme de iluminare sînt prin re­
flexie pe fond alb şi fond negru. Ele se realizează cu aju­
torul instalaţiilor de iluminare circulare, al fulgerelor
electronice inelare sau al unor instalaţii de iluminare obiş­
nuite cu flux de lumină dirijată .
Sursa de lumină circulară se aranjează la o înălţime
potrivită, în funcţie de adîncimea reliefului monedei.
Dacă se urmăreşte numai evidenţierea reliefului, dispo­
zitivul de iluminare trebuie apropiat mult de subiect
pentru a se obţine un efect de cîmp întunecat. Dacă se
urmăreşte însă numai redarea materialului şi a caracte­
relor fără a se acorda o importanţă deosebită reliefului,
iluminarea se va face de la o distanţă mai mare.
Ou ajutorul fulgerului inelar nu se poate obţine o
evidenţiere bună a reliefului, el fiind întrebuinţat
mai mult pentru punerea în evidenţă a caracterelor dese­
nului şi ale materialului. Efectele cele mai bune şi cel
mai uşor de realizat în acelaşi timp pentru evidenţierea
reliefului, se obţin printr-o iluminare razantă cu ajutorul
unor surse de lumină dirijată.
Unele materble din care sînt alcătuite monedele,
printre care aurul şi argintul, datorită reflexelor pe care le
produc se redau destul de greu în fotografie. În cazul lor
se va încerca o iluminare combinată în- cîmp clar şi cîmp
întunecat.

110
 La fotografierea reliefurilor mici (în general obiecte
de podoabă), pe lîngă importanţa tehnică, iluminarea are
şi un rol esenţial în asigurarea efectului artistic. în astfel
de cazuri, iluminarea cu ajutorul unor lămpi indepen­
dente este mai puţin indicată deoarece produc foarte
uşor umbre purtate care strică aspectul general. Cea mai
recomandată sursă se lumină în cazul lor, este fulgerul
inelar care elimină umbrele şi crează mici zone cu reflexe
care dau un aspect mai plăcut imaginii (pl. III ).
Fondul la obiectele de podoabă trebuie ales în nota
artistică cerută de subiect, pentru o Yalorificare mai bună
a aspectului general. Se pot folosi ca fond stofe sau ţesă­
turi pe care subiectele se aşează direct. În plus, pentru
a da o notă de eleganţă şi a evidenţh1 mai bine detaliile,
se va căuta o perspectiYă adecvată fiecărui subiect în
parte.

li. Foto{lrniierra de aproape' in �tiiu !c!e uaturii

a. Imagine alh negru sau eolor ? I�a alegerea proce •

deului de lucru, color sau alb-negru, trebuie avut în Ye­
derc atît scopul fotografiei cît şi caracteristicile subiec­
tului care urmează să fie reprodus.
Dacă imaginea trebuie să fie un document ştiinţific,
deci are c�t scop ilu,;trarea, ea trebuie să redea cît mai
exact caracterele imb iectului , forma şi detaliile acestuia.
De cele m&i multe ori, pentru aceasta, imaginea alb-negru
este suficientă. Sînt cazuri însă, cînd culoarea este prin­
cipala caracteristică a subiectului, de pildă o floare, o
pasăre, un fluture sau un cristal. Numai o bună fotogra­
fie color reproducînd culorile şi nuanţele naturale va per­
mite obţinerea unei imagini complete a subiectulu i.
Pentru fotografia artistică este importantă nu reda­
re�t corectă a detaliilor ci interpretarea creatoare .a subiec­
tului, redarea prin imagine a unor senzaţii sau sentimente,
crearea unei atmosfere sau obţinerea de simboluri artistice.
Pentru acestea imaginea alb-negru oferă, indiscutabil,
mai multe posibilităţi decît imaginea color.
La alegerea sistemului de lucru nu po:Lte fi indiferent
nici costul cu mult mai ridicat al unei fotografii color.
Dificultăţile ce le ridică reproducerea în lucrări a foto-

111
grafiilor color ca şi dificultăţile ce trebuie învinse în
realizarea lor sînt principalele obstacole care mai fac
din fotografia color un domeniu mai puţin aboruat.

9. Fotournîierea cristalelor
0
Fotografierea cristalelor se foloseşte în mineralogie
pentru studierea formei, mărimii şi sistemului de crista­
lizare �1 diferitelor săruri care intră în alcătuirea mine­
ralelor sau rocilor. Este un gen de fotografie care se
face destul de greu chiar de către un fotograf cu experi­
enţă, caracteristicile fotografiilor ştiinţifice cu toată
suita lor de cerinţe asociindu-se dificultăţilor tehnice.
Problemele care se pun de la început spre rezolv<tre
sînt cele ale clarităţii, datorită mulţ,imii de planuri din
care este alcătuit subiectul şi al reflexelor puternice care
apar pe suprafaţa cristalelor în momentul iluminării.
Pentru a putea obţine o profunzime bună care să
cuprindă toată adîucimea subiectului trebuie ales întot­
deauna un raport de mărire mediu. Acesta are avanta­
j ul unei evidenţieri mai bune a caracterelor de ansamblu,
formei şi aşezării cristalelor. Desigur, este foarte ademe­
nitor să se mărească un cristal pînă h1i umplerea form[1tu­
tului negativului, dar în această situaţie raportul dintre
cristale şi ansamblu va fi sacrificat unei imagini solitare,
care în final nu va spune mare lucru. Totodată problema
profunzimii devine din ce în ce mai acută, fiind nevoie
să se apeleze la diafragme din ce în ce mai mici. pl. IV).
Claritatea trebuie stabilită la limita dintre prima
şi a doua treime a planurilor dispuse în adîncime.
Greutăţile cele mai mari se întîmpină însă în momen­
·

tul cînd se încearcă eliminarea reflexelor apărute pe

cristale. O primă soluţie recomandată este modificarea
poziţiei luminii faţă de cristale, pînă în momentul cînd
reflexele dispar. Soluţia aceasta este destul de greu de
realizat, modificarea poziţiei luminii ducînd la schimbarea
sistemului · de iluminare şi deci a jocului de umbre şi
lumini. Dacă după o serie de încercări nu se obţine rezul­
tatul dorit, se va încerca iluminarea cristalelor cu aju­
torul unei lumini difuze, cu toate că imaginile cele mai
sugestive se obţin prin prima metodă.

112
 Pentru situaţiile cele mai complicate care nu pot
fi rezolvate cu nici una din metodele de mai sus, trebuie
folosite filtrele de polarizare simple sau duble. Cele mai
bune rezultate se obţin cu filtrele de polarizare duble
aşezate în cruce. Metoda aceasta are dezavantajul însă
că aduce după sine o pierdere însemnată de lumină care
obligă la o creştere simţitoare a timpului de expunere.
R ezultate foarte bune în fotografierea alb-negru
a cristalelor se obţin cu ajutorul surselor de lumină con­
centrată, colorate cu ajutorul unui filtru. Procedeul
de lucru este următorul : cu o sursă puternică de lumină
concentrată., care poate fi dată de un proiector de diapo­
zitive, se luminează subiectul prin transparenţă în cîmp
întunecat. Lumina generală este dată de una sau două
surse de lumină difuziJ,. Pe sursa de lumină concentrată
se montează un filtru de culoare obişnuit sau orice mediu
transparent care poate colora fasciculul luminos. Culoarea
filtrului se alege în funcţie de sensibilitatea cromatică
a filmului şi efectul căutat.
Scopul colorării luminii este de a echilibra intervalul
mare de strălucire a cristalelor şi a permite o mai bună
evidentiere
' a reliefului.
În cazul cristalelor colorate de exemplu ametistul,
unde culoarea este o caracteristică importantă trebuie
să se folosească materi::i.le fotosensibile color.
Stabilirea timpului de expunere este greu de deter­
minat cu ajutorul unui exponometru obişnuit datorită
contrastelor puternice dintre zonele învecinate. Cel mai
indicat, este folosirea unui dispozitiv de măsurare a
fluxului luminos direct prin obiectiv ( tip Exacta) . Filmul
folosit va trebui să aibă o latitudine de expunere mare
şi va fi developat totdeauna în revelatori cu acţiune
egalizatoare. În orice caz trebuie făcute cel puţin 2 - 3
fotograme (mai ales pentru filmele color) cu timpi de
expunere diferiţ,i pentru a fi siguri de reuşită.

1 O. Fotografierea florilor

a. Fotografierea obişnuită a florilor. Motivele fotogra­

fice abundă în natură, dar florile prin graţia şi delica­
teţea lor atrag majoritatea privirilor. D iversitatea forme-

113
8 - c, 369
lor, talia, dh;poziţia florilor pe tulpină împiedică de a da
o formulă universală în abordarea subiectelor şi de la
început trebuie acordată o atenţie deosebită interpretării.
Căutarea celei mai bune compoziţii necesită o ob­
servu,ţie minuţioasă şi rvtentă înainte de a face imaginea
pentru a fi siguri că n;vtnra a oferit totul. Intenţiile de
a elimina ceea ce nu este specific şi dăunează aspectului
finit al imaginii trebuie bine verificate înainte de a fi
făcute, deoarece odată eliminate este imposibil de :v le
mai reintroduce în cadru.
Cu mare excepţie, fotografierea florilor nu suportă
deloc înmuierea clarităţii contururilor sau a detaliilor,
claritatea fiind principala calitate a imaginii. Într-un
ansamblu de c:îteva flori se poate tolera o neclaritate
parţială, aleasă însă de fotograf ca parte componentă
a fotocompoziţiei, în rest însă imaginea trebuie să bene­
ficieze de o claritate deosebită. Dozarea bine făcută a
zonelor chue în concordanţă cu a zonelor mai puţin
clare EHte un factor esential în redarea volumelor la
fotografierea florilor (pl. V) .
Fonclul. Florile se prezintă foarte rar într-un decor
ideal pentru fotografiere şi de aceea trebuie să se inter­
vină în ordonarea şi crearea unui cadru adecvat punerii
lor în valoare. De multe ori, fondul natural este departe
de a fi cel indicat pentru cerinţele unei fotografii reuşite :
el poate fi o bucată de pămînt cu aspect inestetic sau
o vegetaţie ambiantă mai mult sau mai puţin încărcată
care dă o senzaţie de nelinişte, subiectul nedetaşindu-se
de fond. În primul caz, se poate mărunţi pămîntul
dacă are gloduri, se pre1mră puţin nisip pentru a mări
luminozitatea sau se sapă o groapă în spatele florii care
să formeze fondul pe care se va proiecta floarea (fig. 2 7 ) .
Î n a l doilea caz, subiectul se poate izola introducînd
în spatele lui un paravan format dintr-o stofă, o hîrtie
sau o foaie de placaj de o nuanţă potrivită care să permită
o detaşare bună a florii pe el (fig. 28). Se vor elimirnv
apoi frunzele de prisos, ramurile ::;au chiar unele plante
învecinate.
Efectul fondului asupra aspectului finit al fotogra­
fiei are o importanţă deosebită. De aceea niciodată,
ori cît de interesant şi frumos ar fi subiectul, nu va trebui

114
fotografiat dacă în spatele lui �e găseşte un fundal de
zid, fermLfitră sau alte obiecte care vor da forme geome­
trice cu aspect greoi şi apăsător.

Fig. 27. Ob \inerea unui fond uniform cu aju torul u nei gropi săpate ln spa�
tele florii (După Olberg).

Fig. 28. O b ! increa unui fond uniform de culoare i n spatei� florii cu

aju torul unui paravan (După Olbcrg).

Luni'i na. Fotografiind în aer liber, de multe ori datorită

anumitor condiţii nefavorabile subiectului, va trebui

115
să se intervină şi să se modifice lumina solară (lumina
naturală) .
Trebuie reţinut că unele flori s e evidenţiază mai bine
în lumina difuză, aşa cum este trandafirul, în timp ce
altele admit foarte bine o rază solară directă ( de exemplu
laleaua).
Folosirea fulgerului electronic atunci eînd lumina sola­
ră este insuficientă trebuie făcută cu mult discernămînt,
pentru că el creează foarte uşor umbre purtate grele, care
strică armonia fondului şi a.spectul general al florii.
Filtrele. Fă.ră a fi folosite în mod abuziY (emulsiile
pancromatice asigurînd o redare echilibrată în nuanţe
de gri corespunzătoare culorilor naturale) se recomandă
filtrul verde şi galben pentru deschiderea culorii verzi
a frunzelor.
Vîntul. Cel mai frecvent obstacol care deranjează
în lucru este vîntnl. Zilele însorite şi cu calm absolut
sînt rare, de multe ori trebuind să se fotografieze în ba­
lansul neîntrerupt al florilor. Remediile sînt multiple :
de la început răbdare, deoarece este imposibil să nu fie
un moment de acalmie care să permită executarea foto­
grafiei. Se poate încerca oprirea curenţilor de aer care
mişcă floarea înterpunînd între aceasta şi direcţia vîn­
tului o haină sau un paravan dintr-o scîndură ; subiectul
poate fi ancorat, fă.ră a fi vizibil pentru cadrul imaginii,
cu ajutorul unor fire de aţă neagră sau sîrmă atunci
cînd tulpinile sînt mai rezistente.
Cu toate aceste precauţii e bine să nu se lucreze cu
un timp de expunere mai mare de 1 /50 s pentru a evita
neclaritatea de mişcare care se poate produce la declan­
şarea aparatului.
b. Fotografierea florilor în contra lumină şi trans­
parenţă. Iluminarea prin transparenţă este sistemul cel
mai greu de realizat dar, în schimb, oferă cele mai fru­
moase şi mai interesante imagini evidenţ,iind puritatea
liniilor, detaliilor petalelor, aspectul delicat al unei flori.
Operaţia cea mai dificilă în acest gen de fotografie
este determinarea fluxului luminos care pune în evidenţă
structura şi aspectul general al florii. Pentru a şti cu
p:·ecizie efectul lui asupra emulsiei fotografice, trebuie

115
evaluat cu ajutorul unui exponometru fotoelectric, de
preferat cu un unghi mic de măsurare (Lunasix) .
Măsurarea timpului de expunere s e poate face î n lu­
mina reflectată- cu celula îndreptată spre subiect- sau în
lumina incidentă, cu celula spre aparat. Determinările
trebuie făcute foarte exact, cu multă răb lare , ţiuindu-se
seama de o serie de factori care pot să influenţeze celula,
în caz contrar rezultatele eronate -.:or duce la ob tinerea
'
unor fotografii fără valoare.
Determinarea timpului de expunere în lumina re­
flectată trebuie făcută foarte aproape ele părţile lumi­
noase ale florii, pentru ca datele rezultate să nu fie influ­
enţate de fond.
O atenţie sporită trebuie acordată în cazul evaluă­
rilor făcute asupra florilor de culoare albă. În cazul aces­
tora, exponometrul va indica un timp de expunere eronat,
din cauza culorii albe a florii care reflectă puternic lumina
soarelui. Spre deosebire de acestea florile închise la culoa­
re indică la măsurare un timp de expunere puţin mai
lung. Şi într-un caz şi în celălalt, timpul de expunere tre­
buie corectat printr-o închiclere sau deschidere a dia­
fragmei cu jumătate de valoare.
La determinarea corectă a timpului de expunere
la fotografierea florilor în contra lumină şi transparenţă
trebuie să se ţină seama de următorii factori : transpa­
renţa şi culoarea petalelor, intensitatea soarelui.
în funcţie de aceşti factori, în tabelul 16 sînt indicate
timpul şi diafragma necesară fotografierii florilor.
Umbrele care apar pe petale, dacă nu sînt prea dure,
evidenţiază relieful şi dau un aspect general foarte frumos,
în special la florile cu petale de culoare deschisă şi trans­
parente. Cele mai frumoase efecte în acest sens se obţin
la irîşii albi şi bleu pal.
Rezultate bune se obţin la florile care pot fi deta­
şate în prim plan pe un fond de verdeaţă umbrit de soare.
Fondul închis la culoare va apare în fotografie şi mai
închis datorită subexpunerii rezultate ca urmare a calcu­
lării timpului de expunere numai pentru floare.
În toate cazurile trebuie să se elimine din cîmpul
de vizare florile care nu formează obiectul atenţiei noastre .
.Acestea fiind în afara zonei de claritate, apar difuze sub

117
 Tabelt1/ 16

Timpii d e expmwre ş i dialrauwele necesare l u folo!Jrniiereu florilor î n eoni ro

lumi nii 'ii l ran�parrn!ii pentru lilme NI o srnsihililate de 17 - 1 8° D I N *

('ulo:trca florilor

I /
Timpul Diafrn-
s gma

Flori albe 1 /30 13,5

l /60 9 ,5
1 / 100 6,8

l /30 11
Flori in culori calde : roz pal, galben pal 1 /60 8
l / 1 00 5,6
------ - ------ --- ---

Flori în culori luminoase p u ţ i n salurate : galben, galben 1 /30 8

portocaliu, roz pu ternic, albastru pal, violet pal 1 /60 5,6
l /100 4,5

flori în culori saturate : violet, violaceu, roşu, roşu închis, 1 /30 5,6
portoc�lin închis verde, albastru 1 /60 4 ,5
1 /100 4

• Timpul de expunere i ndicat în tabel este pen tru soare puternic şi

loc dega jat. Developarea se face in revelatori u l trafini.

forma unor pete luminoase care strică aspectul foto­

grafiei.
Efectele cele mai frumoase se obţin la fotografierea
florilor care au ca fond cerul. Trebuie însă să se dea aten­
ţie ca razele soarelui să nu pătrundă direct în obiectiv,
pentru a nu se produce reflexe nedorite care duc la apa­
riţia voalurilor de difuzie şi deci la distrugerea imaginii.
Expunerea în acest gen de fotografie, în contra lumină,
se modifică aproximativ cu 1 /2 de diafragmă în plus
faţă de cea indicată de exponometru.
Rezultate interesante se obţin în fotografierea prin
transparenţă la lumina unui soare uşor acoperit. Umbrele,
de astă dată mai slabe şi jocurile de lumini mai atenuate,
favorizează o evidenţiere mai bună a reliefului florii.
Menţ,inînd timpul de expunere iniţial, diafragma
va trebui deschisă cu 1 /4 pînă la 3 /4 din valoarea unei
trepte.

118
 Picăturile de apă de pe petale sau frunze provenite
de la o ploaie căzută în cursul nopţii, rouă, fenomene
de gutaţie, sînt elemente care ajută la sublinierea pros­
peţimii florilor. Dacă aceste picături de apă sînt mari
şi puţin numeroase va trebui verificat unghiul de inci­
denţă al razelor sofare cu suprafaţa lor, pentru a observa
dacă este favorabil unei bune reliefări. În caz contrar
pic:1turile de apă vor căpăta aspectul unor pete uleioase
difuze şi inestetice.
La determinarea profunzimii se va căuta ca picătu­
rile de apă să fie cuprinse în zona clarului maxim, altfel
aspectul lor difuz riscă să strice aspectul imaginii.

1 1 . 11olo!Jrafie1·ca lit·henilor

Fiind folosite cu precădere pentru scopuri ştiinţifice,

fotografiile de licheni trebuie să evidenţieze tipul, forma,
sau mărimm1 acestora şi diversele lor asociaţ.ii.
Larg răspîndiţi, lichenii *) se întîlnesc pe sco�"!.rţa,
copacilor, suprafaţa stîncilor, ziduri etc, ca un tapet
în culori monotone: gri, cenuşiu, maroniu, rar galben
sau oranj.
Formînd cruste subţiri, pe suport, lichenii apar ca nişte
suprafeţe fără relief. O examinare mai atentă descoperft
însă şi a.ici forme şi aspecte diferite. Unii sînt foliacei,
alţii au aspect stufos sau crustos, caractere de care SP
ţine seama în clasificaţie. Aceste caractere ca şi o serie
de detalii importante pentru specialist, fie pot evidenţia
printr-o iluminare prin reflexie în cîmp întunecat. Sursa
de lumină se aşează într-o parte, astfel ca lumina să
fie razantă cu supra.faţa lichenului. Cînd se fac fotogra­
fii direct în natură se obţin bune efecte folo8ind fulgerul
electronic. Lumina puternică a acestuia creează umbre
dure ce dau relief lichenului, favorizînd redarea structurii
şi a detaliilor.
î n labora,tor se poate folosi lumina concentrată a
unui proiector sau lămpi cu sistem optic de concentrare
a fluxului luminos.

*) Lichenii sînt plante infcrio8r�, alcătui t e dintr-o întovărăşire per­

manentă şi simbiotică între o algă şi o ciupercă.

119
 De obicei se utilizează fotografia, în alb-negru din
caiuza culorilor monotone ale lichenilor şi numai în cazuri
excepţionale fotografia color.
Trebuie acordată multă atenţie diafragmării, pentru
ca, zona de claritate să cuprindă toată adîncimea plantei.

1 2. Fotournficre11 eiupcfl'ilor

Cerinţele impuse de fotografierea ciupercilor sînt

uşor de îndeplinit atît în natură cît şi în laborator.
În cazul fotografiilor ştiinţifice trebuie arătate carac­
terele de specie, mediul în care trăieşte ciuperca ca şi
raportul de mărire.
Uneori este nevoie nu de aspectul general al ciupercii,
ci de unele fragmente sau detalii ale ei : spori, lamele,
tuburi, sectiuni prin fruct etc. Pentru obţinerea unor
bune fotografii, în aceste cazuri, trebuie să se ţină seama
de aranjarea, surselor de lumină. Astfel, evidenţierea
tuburilor pe o secţiune ( de exemplu la iască) se realizează
prin iluminarea suprafeţei secţionate cu o lumină razantă.
Pentru fotografierea lamelor se foloseşte un sistem de
iluminare în fascicule de diferite intensităţi asemănător
cu cel folosit în fotografierea ţesăturilor textile.
Secţiunea prin fruct se fotografiază utilizînd două
surse care să distribuie lumina razant pe suprafaţa sec­
ţiunii.
Pentru o fotografie cu aspectul general al ciupercii
unde se caută şi o accentuare a volumului, trebuie două
surse de lumină dirijate, aşezate de o parte şi de alta a
subiectului. Ciuperca trebuie să se prezinte fără urme
de lichid exudat.
Obişnuit, în laborator se foloseşte sistemul de ilumi­
nare prin reflexie în cîmp întunecat, cu una sau două
lămpi, după caz. În natură se va folosi totdeauna fulgerul
electronic.
Iniţial, se va realiza o fotografie de control care va
arăta dacă scopul dorit, s-a atins sub toate aspectele,
căci uneori chiar respectînd toate detaliile tehnice ( distanţă,
claritate, timp de expunere) rezultatele sînt mediocre.

120
Î n aceste cazuri singura soluţie este realizarea de foto­
grafii în diferite condiţii pentru a putea alege pe cele
mai bune.

1 3. Fotonralierea frunzelor miualr

Unele insecte s-au adaptat ca în primele faze ale

vieţii lor (în perioada larvară) să trăiască în interiorul
frunzelor şi să se hrănească cu ţesutul acestora, produ­
cînd galerii sau mine. (pl . VII ) .
Minele sînt caracteristice pentru genul şi specia in­
sectei, poziţia acestora pe frunze fiind, cu mici excepţ,ii,
totdeauna aceeaşi. Culoarea minelor variază între verde
deschis şi alb transparent după cum mina este superioară,
inferioară sau vizibilă pe ambele părţi ale frunzei. în
alte cazm i, mina se brunifică prin transformări chimice
ale epidermei, dar se poate întîmpla ca frunza în întregime
să se brunifice şi numai mina să rămînă decolorată.
Spre deosebire de desenele folosite pentru ilustrarea
minelor, fotografiile 8Înt net superioare în redarea precisă
şi în amănunt a acestora, de multe ori fiind folosite chiar
pentru determinări .
Frunzele minate colectate pe teren, triate şi aşezate
în ierbar, în mod corect, îşi păstrează culoarea verde
foarte multă vreme. Pentru acest considerent, de la înce­
put trebuie acordată o atenţie deosebită sensibilită.ţ.ii
cromatice a filmului folosit pentru fotografiere.
Cele mai indicate materiale fotosensibile negative
pentru acest gen de fotografie sînt cele ortocromatice
şi ortopancromatic'.l. Acestea dau nuanţele cele mai
echilibrate de gri, core8pondent verdelui frunzei.
Filmele pancromatice nu sînt exclu8e, ele avînd posi­
bilitatea unor corectări optice cu ajutorul filtrelor din
seria galbenului. Totuşi, după corectarea sensibilităţii
cromatice, ele au tendinţa de a reda frunzele într-o nuanţă
de gri mai închisă decît cea corespondentă verdelui frun­
zei.
Filtrele galbene sau galben verde pot fi folm;ite cu
succes şi pentru celelalte emulsii, dacă probele preli­
minare dau rezultate nesatisfăcătoare.

121
 Sensibilitatea generală nu va depăşi 15 ° DIN iar
filmele vor fi developate totdeauna în revelatori egali­
zatori de tipul Orwo 14, D 76 etc.
-

_Jletoda de lucru. În introducere s-a arătat care este

culoarea minelor şi dispoziţia lor pe frunze. Î n funcţie
de aceste aspecte se va ţine seama de modul de iluminare
<t subiectului , în 8copul evidenţierii minei şi a detaliilor
ei, frunza putînd fi fotografiată prin reflexie sau trans­
parenţă cu fond alb.
înainte de începerea fotografierii este bine să se facă
o �ma.liză a subiectelor pentru a avea o privire de ansamblu
a.supra lor, referitor la mărimea frunzelor, mărimea,
forma şi tipul minei şi a posibilităţii de evidenţ,iere cît
mai bună a lor.
După trierea, şi alegerea frunzelor cu minele cele mai
c:arncteristice, acestea se vor aranja după mărime. Această
operaţie preliminară ajută la menţinerea unui raport
de mărime constant pentru un lot mai mare de frunze,
eliminînd totodată pierderile de timp pentru schimbarea
tuh1uilor �i inelelor şi recalcularea timpului de expunere.
În funcţie de transparenţa sau opacitatea frunzei şi
�1 minei se disting trei situaţii în fotografiere :
1 ) :Frunza şi mina sînt opace la razele luminoase
(mina, fiind superficială) . :Fotografia se face în reflexie
pe fond luminat ( v. Ristemele de iluminare) . Acest sistem
de ilumi1rnre este ht fel cu cel utilizat la reproduceri,
cn singura deosehLe că în situaţfa de faţă, există o con­
trailumină necesară obţinerii fondului alb.
2) Mina este transparentă (profundă ca poziţie)
şi se detaşează pe fondul frunzei opace la, lumină.
În acest caz se va folosi o iluminare prin transparentă
cn fond luminat, concomitent cu o iluminare prin refle­
xie. :Fotografia se aseamănă cu o radiografie, cu singura
deosebire că locul razelor Rontgen este lun,t de razele
luminoase ale sursei de contralumină care an rolul prin­
cipal în formarea imaginii.
Iluminarea prin reflexie are un rol de completare şi,
ca timp, va fi egală cu cea calculată pentru primul caz .
Sursa de contra-lumină (pentru transparenţ;ă) fiinu
mult mai slabă (60 W) decît lumina prin reflexie (400 W ) ,

1 22
timpul de expunere va fi de aproximativ 10 -lG ori
mai mare .
Deci, după ce subiectul a fost luminat prin transpa­
renţă spre exemplu 12 s, înainte de închiderea obtura­
torului se aprind reflectoarele şi se luminează, în conti­
nuare prin reflexie 1 - 2 s. Iluminarea prin trarn;parenţă
se continuă în tot acest timp.
3) lVIina şi frunza sînt transparente la lumină. Si�­
temul de iluminare folosit de data aceasta este numai
prin transparenţă în cîmp luminat. Timpul de expunere
se determină cu ajutorul unor fotograme de probă. Rapor­
turile de mărire cel mai des utilizate în fotografierea
frunzelor este de 1 : 1, ajungînd pînă la valori ridicate
3 : l - 5 : 1, atunci cînd se urmăreşte numai eviden­
ţierea minei şi a detaliilor ei.

1-1 . Fologrnl'icrea 1letaliilor rn!Jclale

Fără a da o definiţie, prin detalii vegetale se înţeleg

toate componentele care intră în alcătuirea unei plante
începînd cu floarea care poate fi fotografiată detaliat
pentru a se arăta alcătuirea ei şi continuînd cu frunzele,
bulbii, rizomii, tuberculii, seminţele şi fructele.
Fotografierea lor se foloseşte în scopuri documentare
sau didactice şi în marea lor majoritate se fac în laborator,
în natură făcîndu-se numai în cazuri extreme, atunci
cînd subiectul nu poate fi supus transportului datorită
fragilităţii sale.
Pornind de la alegerea exemplarelor tipice şi fără vă­
tămări (dacă nu se caută tocmai fotografi erea lor) subi­
ectele trebuie păstrate în condiţii optime pentru a-şi
menţine şi a nu-şi degrada aspectul general pînă în mo­
mentul fotografierii lor.
În cazul detaliilor unei flori, unde se pot fotografia
dispoziţia staminelor sau forma pistilului şi a ovarului,
aceste'.li trebuie aşezate pe un cristal suspendat pe două
suporturi. Iluminarea se face cu ajutorul unei surse de
lumină dirijată în cîmp întunecat, pentru a da relief subi­
ectului. R aportul de mărire folosit este în funcţfo de di-

123
mensiunile florii, dar nu trebuie depăşită valoarea 1 :1,
suficientă unei bune redări.
Dirijarea fluxului luminos asupra subiectului trebuie
făcută cu multă atenţie pentru a nu forma reflexe pe

Fig. 29. Schema iluminării detaliilor vegetale aşezate pe

u n cristal, cu aju lorul unei surse de lumină dirijată. Se ob­
scni\ m11bra I Ctsali\ de obiect care cade ln afara zonei de în-
cadrare a obiectivul ui.

cristal. Totodată, proiecţia umbrei dată de floare se va

urmări să iasă în afara cadrului vizat de aparat pentru a
nu forma un fond de intem;ităţ,i diferite şi deci inestetic
(fig. 29).
Realizarea acestui lucru se face fie prin deplasarea
sursei de lumină mai într-o parte faţă de subiect, fie prin
înălţarea cristalului faţ,ă de fond.
Dacă s-au rupt una-două petale de la floare, pentru
a se putea evidenţia alcătuirea ei, se va căuta un unghi de
fotografiere <5are să favorizeze peri-ipectiva acesteia în
spaţiu. Bineînţeles că această alegere a perspectivei se
face ţinîndu-se seama de întinderea zonei clare obţinută
prin diafragmare. În caz contrar, perspectiva se sacrifică

124
în favoarea profunzimii, regiunile mai puţin clare sau
difuze nefiind admise sub nici o formă.
Cînd subiectul este un fruct, o sămînţă, un rizom sau
bulb, fotografierea se va face respectînd aceleaşi indicaţii
date pentru detaliile florilor. Î n prealabil însă, se vor
curăţa de pămînt, se vor spăla şi abia după uscare se va
trece la fotografierea lor.
Suprafaţa cristalului totdeauna va trebui să fie curată.
fără urme de praf, deoarece firele de praf luminate razant
devin strălucitoare şi strică aspectul fondului.
Dacă subiectele au culori închise sistemul de iluminare
folosit va fi prin reflexie cu fond alb.

1 ;; . Fotografierea in fito)latolo[Jie

Domeniul fitopatologic furnizează o gamă foarte va­

riată de subiecte. Fotografierea acestora :se face cu scopul
de a evidenţia modificările cauzate plantelor de diferite
boli (tăciunele porumbului, rugina grînlui etc.) felul şi
intensitatea acestor modificări.
Cînd fotografierea se face în laborator, se foloseşte
sistemul de iluminare prin reflexie în cîmp întunecat ca
şi diverse combinaţii de lumină bine alese putîndn-se
astfel evidenţia cele mai fine detalii.
În cazul cînd modificările patologice atrag şi schim­
barea culorii şi are loc apariţia uneia specifice bolii, este
indicată folosirea fotografiilor color.
Pentru subiecte fitopatologice este indicată folosirea.
filmelor de format mai mare ( 6 x 6 sau 6 x 9) care per­
mit o mărire apreciabilă a pozitivului fără apariţia gra­
nulaţiei .
În general, la fotografiile fitopatologice se vor urma.
indicaţiile date pentru fotografierea detaliilor vegetale..

J fl. Folo!Jraiierea in nnarin

Faţă de fotografia submarină modernă, dar uneori

periculoasă, există tentaţia i-;ă se creadă că fotografia în
acvariu este o soluţie puţin desuetă. În realitate, dificul-
tăţile care se întîlneHc sînt atît <l.e numeroase, încît de
foarte multe ori acţiunile respective se soldează cu eşecmi .
Fotografierea de la mică distanţă în acvariu se dato­
reşte preocupării tot mai intense a prietenilor naturii,
de a observa, studia şi descrie viaţa şi fenomenele ca.re
se petrec în acest mic colţ cu vi::Lţă şi de a ilustra pe cele
mai caracteristice dintre ele ; o fotografie bună spune
mai mult decît o pagină de text, ea fiind totodată şi un
document ştiinţific de necontestat.
Greutatea fotografierii în acvariu se referă în primul
rînd la spaţiul restrîns în care se situează subiectul ş i
î n care autorul fotografiei n u s e poate mişca î n voie îm­
preună cu aparatura necesară. Apoi, cu excepţia cîtorva
specii „leneşe" ( crapii, scalarii) cea mai mare parte a
peştilor căutaţi pentru frumuseţea, formele şi coloritul
lor strălucitor, sînt specii exotice de apă caldă, a căror
vioiciune şi rapiditate de deplasare pare a fi în raport
direct cu temperatura mediului . În această situaţie con­
diţiile de fotografiere sînt analoge cu cele de la fotografia
de sport în care instantaneul, răbdarea şi alegerea mo­
mentului sînt factorii ce garantează reuşita.
Acvar,i irl. De cele mai multe ori este un recipient de
formă paralelipipedică, fragil, a cărui capacitate depă­
şeşte 10 1. Oa urmare a acestui fapt este greu de deplasat ,
el avînd, în spaţiul respectiv, un loc bine determinat.
Înainte de a se începe activitatea propin-zisă de fo­
tografiere este bine să se pregătească acvariul. Pregăti­
rea se face cu cîteva ore înainte de începerea lucrului, de
preferat cu o zi înainte pentru ca viata să-şi reia cursul
normal după deranjul produs.
După ce se va curăţa bine acvariul de murdării şi se
va schimba apa, o atenţie deosebită trebuie acordată
aranjării vegetaţiei şi pietricelelor decorative. Aceste
pregătiri au ca scop descongestionarea acvariului de ele­
mentele care ar putea să formeze pe imaginea fotografi­
că figuri bizare, să ducă la o îmbîcsire a fondului fotogra­
fici şi deci la obţinerea unor rezultate 8labe. Pregătirea
trebuie înţeleasă ca o acţiune preliminară care are rolul
de a ajuta în lucru fără a schimba condiţiile de viaţă.
Lumina soarelui. Lumina directă a soarelui poate fi
folosită fără a fi recomandată, deoarece acvariul nu este

126
decît accidental expus la soare şi asta pentru bunul trai
al vieţuitoarelor.
O altă soluţie mult mai bună constă în reflectarea
cu ajutorul unei oglinzi plane de dimensiuni mai mari
a razelor luminoase ale soarelui, care intră pe o fereastră
şi a le dirija spre acvariu.
Lumina cea mai bună rămîne însă cea artificială care
se poate repartiza şi dirija după dorinţă şi intenţii.
Din categoria surselor de lumină artificială cele mai
indicate pentru a fi folosite la iluminarea acvariului Rînt :
lămpile supravoltate (nitrafot) şi lămpile electronice.
Lămpile siipravoltate ( tip nitrafot) . În fotografia de
acYariu e bine să se folosească 2 -3 surse de lumină mon­
tate în abajururi sau reflectoare. Folosirea lor trebuie
făcută prin intermediul unui reostat pentru a le proteja
şi în acelaşi timp a nu degaja căldură în mod excesiv
care dăunează v ie\uitoarelor.
Sistemul de iluminare a acvariului este arătat în
fig. 30 .
O lampă va, fi îndreptată perpendicular pe acvariu
paralel cu axa optică a aparatului de fotografiat cît mai
aprope de acYarin. Trebnic urmărit să nu apară reflexe
sau ima,ginea, wrRei pe s1 ida acvariului, deoarece acestea,
ar distruge imn.ginea fotografică. În citzul cînd acest lu­
cru se obserYă, se caută o poziţie cît mai favorabilă care
să nu mai producă efectul nedorit.
A doua sur:sit de lumină se dirijează pe verticală şi
puţin în spate. Lumina reflectorului este recomandabil
să fie dirijată, pentru a sublinia modelele vieţuitoarelor
şi să asigure lumina în spaţiile planurilor.
Dacă se dispune de o a treia sursă de lumină, aceasta.
se })Oate plasa Rimetric cu prima în raport cu axa de foto­
grafiere sa,n dirijată pe un perete lateral.
În cazul folosirii lămpilor supravoltate trebuie să se
aibă în vedere două lucruri care pot duce la accidente :
- cablurile de alimentare să nu fie stropite cu apă
sau introduse în acvariu , deoarece se pot produce elec­
trocutări ;
- becurile fiă nu fie stropite cu picături de apă pro­
duse de jocul peştilor pentru că se sparg ; pentru a, preveni
acest lucru este bine să se acopere acvariul cu o sticlă.

127
 Fulgerele electronice. De la început se atrage atenţia
că, datorită luminii violente produse de aceste surse de
lumină, pot apărea umbre purtate. Pentru a fi evitate,

Fig. 30. Schema dispoziţiei surselor ele lumină ln cazul fotografierii

acvariilor.

mai ales că ele pot fi amplificate atunci cînd subiectele

sînt apropiate de geam sau între ele, lampa fulgerului­
se aşează ht o înălţime favorabilă unor umbre scurte. Nu­
mărul minim al lămpilor este de două şi trebuie orientate
astfel : una din f aţă paralel cu axa optică a aparatului şi
alta dedesubt. Lampa aparatului trebuie fixată pe un
trepied sau alt sistem de susţinere, dar niciodată să nu
fie prinsă de şina aparatului pentru că produce reflexe.
' Reflexele care se produc datorită unei nejudicioase
:alegeri a poziţiei lămpii se înlătură de la început, altfel
imaginile vor fi ratate.
Aparat·nra şi material1ll fotosensibil. Acest domeniu
de fotografiere necesită un aparat reflex monoobiectiv,
echipat cu un obiectiv cu distanţă focală cuprinsă între

128
90 -135 mm. Materialul fotosensibil va fi de sensibilitate
medie 1 7 -18° DIN, folosit împreună cu un filtru galben
deschis sau galben-verde pentru redarea bună a fondului.
Cum se fotografia.ză � Se poate lucra cu aparatul în
mînă urmărind peştişorul tot timpul în cele trei direcţii
sau se pote lucra cu el fix la reper. În prima situaţie se
poate efectua fotografia în mai multe poziţii; sistemul
prezintă dezavantajul că poate duce la rebuturi datorită
mişcărrii continue şi a oboselii care se produce. Este
bine să se urmărească în prealabil drumul peştilor deoa­
rece în multe cazuri el se repetă voluntar pe aceleaşi
direcţii.
Prin fotografia la reper se pot înlătura aceste neajun­
suri dar, în schimb, nu se fotografiază decît un singur loc
din acvariu ales în pralabil şi pe care s-a potrivit clarul.
Se declanşează numai atunci cînd un peştişor intră în cîm­
pul vizual al aparatului. Trebuie semnalat aici capul ci­
nepanoramic care aduce reale servicii acestui mod de fo­
tografiere. În cazul în care nu există repere pentru potri­
virea distanţei (un fir de algă, o piatră) se scufundă o
greutate legată cu aţă în dreptul planului unde se face
fotografierea şi se pune clarul pe ea.
Un procedeu simplu dar foarte bun pentru fotogra­
fia de acvariu este următorul: cu ajutorul unui geam puţin
mai mic decît peretele frontal al acvariului se desparte
interiorul în două zone : una în faţă mai strînsă în care
se vor găsi peştii şi alta mai largă în spate . Se creează astfel
un canal care va menţine vjeţuitoarele în acelaşi plan.
Acest plan trebuie aşezat foarte discret pentru a nu se
vedea şi în acelaşi timp să nu producă reflexe.
De multe ori este necesar de a aplica pe peretele poi'5-
terior al acvariului un ecran ele hîrtie (de preferinţă hîr­
tie de calc) , care să dea o tentă clară, ce are ca scop cre­
area unui fond deschis şi liniştit.
Pentru stabilirea timpului de poză la lămpile cu incan­
descenţă, celulele fotoelectrice dau indicaţii foarte bune
cu condiţia să se împiedice reflexele sau razele parazitare
să intre în cîmpnl de măsurare.
În cazul cînd apa acvariului este foarte limpede şi
vegetaţia este puţin abundentă, se recomandă introduce­
rea în apă, în planul de punere la punct, a unui pătrat

1 29
de material opac de nuanţa peştilor . .Acest dispozitiv
permite înregistrarea iluminării , sensibil egală cu cea pe
care o reflectă peştii.
Dacă lămpile de iluminat sînt exterioare acvariului,
timpul de expunere va trebui majorat cu un coeficient în
jur de 1,5 x.
Pentru lămpile introduse în apă acest lucru nu este
necesar.

1 7. Folograiierea în natură şi terariu a animalelor miei

.Animalele asupra cărora se îndreaptă atenţia ( exclu­

zînd din această categorie insectele, acestea formînd su­
b iectul unui capitol separat) sînt broaştele, tritonii, sa­
lamandrele, şopîrlele, melcii, puii de păsări în cuib şi ma­
miferele mici.
FotogTafierea animalelor, spre deosebire de celelalte
genuri de fotografie, este mult mai gTea, datorită mişcării
şi neprevăzutului de situaţii întîlnite atît în natură cît
şi în captivitate.
Prima condiţie a reuşitei în astfel de fotografii este
răbdarea fără de care nu se poate realiza nimic .
.Animalele, datorită instinctului de apărare, sînt foarte
atente şi reacţionează prompt la cel mai mic semnal de
alarmă care le-ar putea pune viaţa în primejdie . .Apropi­
erea de ele în aceste condiţii este foarte grea dacă sub o
formă sau alta fotograful nu reuşeşte să treacă neobservat.
În acest sens, cînd se fotografiază în natură, în func­
ţie de anotimp şi loc, se vor îmbrăca haine în culori închi­
se, asemănătoare cu ale mediului înconjurător (verzui,
kaki etc.) . Mişcările de apropiere trebuie să fie foarte
lente, de loc agresive pentru a nu speria. Totdeauna depla­
sarea se va face în contra luminii soarelui pentru a nu
ajunge umbra fotografului pînă la animal.
Sînt unele situaţii cînd vieţuitoarele devin mai puţin
„vigilente" datorită anumitor activităţi care le cer o aten­
ţie mai mare îndreptată în acest sens . .Astfel, la depune­
rea pontelor, la împerechere etc., fotografierea, pe lîngă
fixarea unor momente inedite poate fi făcută şi în con­
diţii mai uşoare.

130
 Fotografierea în natură are aYantajul că odată cu
animalul în atitudinile cele mai Yariate şi interesante
se arată şi locul lui de trai. Prezintă însă dezavantajul
că, necesitînd manevrări ale aparatului (încadrare,
perspectivă, diafragmare, declanşare) care de multe ori
sînt prea lungi , animalul îşi poate schimba poziţia, ati­
tudinea sau poate dispare cu totul clin zona de fotogra­
fiere şi aşa foarte restrînsă.
Pentru aceste motive fotografierea în natură la mică
distanţă este „de performanţă" şi trebuie făcută după o
cunoaştere temeinică a aparaturii şi a tehnicii de foto­
grafiere cuplate cu date biologice din viaţa animalului,
răbdarea şi măiestria fotografului.
a. l;iotografierea prin declanşar<'a de la distanţă. Se
foloseşte pentru animalele foarte temătoare (mamiferele)
sau în cazul cînd terenul deschis nu permite instalarea
unor ascunzători. În acest caz aparatul fotografic (uşor
camuflat) este aşezat în punctul dorit, avînd toţi para­
metrii reglaţi, iar fotograful se ascunde în apropiere şi
observă scena. Declanşarea se poate face cu o sfoară sau
cu ajutorul unor declanşatoare electromagnetice. Sis­
temul declanşării de la distanţă, avantajos numai în con­
diţiile arătate mai sus, este rigid şi rezultatele nu sînt
totdeauna cele mai bune.
b. Capcanele pentru autofotograiierea animalelor. Se
utilizează exclusiv pentru mamifere. Complicaţiile teh­
nice şi factorul „întîmplare" care au un rol mare în acest
sistem, fac ca procentul reuşitelor să fie scăzut. Este însă
singura metodă de a obţine imaginea unor animale rare
sau prea fricoase.
Capcanele se instalează noaptea în locuri prielnice
(vizuini, cuiburi etc. ). Principiul de funcţionare este, în
general, următorul :
- aparatul este fixat pe un stativ şi vizează un cadru
ales (capcană) ;
- obturatorul este deschis (indicatorul timpului se
pune pe T sau Z ) ;
- sursa de lumină artificială (fulger eletronic) se va
aprinde în momentul cînd animalul, atingînd capcana
stabileşte contactul . şi închide circuitul electric.
Amenajarea capcanei este diferită pentru animalele

131
grele faţă de cele uşoare. La cele mici ajunge o aţă fixată
la un cap şi continuată la celălalt cap cu o sîrmă care
trece printr-un inel metalic fără să atragă sîrma ; sîrma
şi inelul sînt în legătură cu contactul de sincronizare. La
atingerea aţei se mişcă sîrma care atinge inelul şi stabi­
leşte contactul.
Pentru animalele mai grele contactul poate fi stabi­
lit prin presiunea exercitată de corp asupra unui contact
ascuns sub o scîndură.
În cazul cînd fotografierea se face la lumina zilei,
aparatul nu mai poate sta deschis tot timpul, deci cap­
cana trebuie să dea naştere unei energii mecanice care
să apese pe declanşatorul aparatului. Î n acest scop există
declanşatoare electromagnetice care sînt alimentate de
la un acumulator (aparatul Praktina) . Aparatul va fi re­
glat în toate aceste cazuri puţin înaintatea capcanei,
capul animalului trebuind să iasă cel mai clar.
c. Fotografierea din mină. Este metoda cea mai si­
gură care dă rezultatele cele mai bune atunci cînd reuşim
să ne apropiem de animal.
În repaos animalele se fotografiază cel mai biae din
lateral, sub un unghi care nu depăşeşte 50° cu orinzon­
tala. Această perspectivă favorizează evidenţierea ca­
racterului capului, spatelui şi membrelor. Se va căuta
totdeauna ca ochii să apară foarte clar. Fotografia unui
animal care apare fără ochi nu are nici o valoare.
Reflexele care apar pe suprafaţa llielii umede la tri­
toni, salamandre sau broaşte, cauzate de lumina soare­
lui, în cca mai mare măsură sînt înlăturate datorită
perspectivei. Cele care rămîn nu deranjează, favorizînd
chiar o redare mai plastică a animalului în întregime.
În această poziţie broaştele sînt chiar fotogenice.
La tritoni şi salamandre cele mai bune imagini se fac
în acvariu urmînd aceleaşi indicaţii ca pentru fotografie­
rea peştilor.
În cazul mamiferelor „mari" (şoareci, hîrciogi, pîrşi,
etc. ) , fotografierea din mînă în natură este aproape impo­
sibilă. Din această cauză se va amenaja un loc special
care să reproducă într-o măsură cît mai fidelă condiţiile
de viaţă ale acestora.

132
 Datorită vitezelor de reacţie foarte mari ale acestor
animale va trebui ca fotografierea să se facă totdeauna
la lumina fulgerelor electronice.
Fotografierea cuiburilor de păsări cn ouă sau pui, eRte
de asemenea foarte interesantă. unghiul bun dc fotogra�
fiere este în jur de 75° faţă de orizontală spre a li se vedea
conţinutul. Imaginea trebuie pusă la punct foarte precis
iar diafragma mult închisă spre a obţine detalii clare în
toate planurile.
Puii prea dezvoltaţi pot încerca să fugă, iar cei prea
mici se zbat în cuib. Pentru a fi singuri ca, imaginea va
fi clară şi va ana în a celaşi timp un relief trebuie folosit
fulgerul electronic.
D acă se fotografiază în t erariu, condiţiile de lucru
fiind mult mai uşoare, precauţiile pentru a nu speria ani­
malele sînt mult mai mici, acestea fiind deja obişnuite
cu prezenţa omului.
Posibilitatea aşezării luminii în condiţiile cele mai
bune pentru alegerea unei perspective favorabile, pot
fi f ăcute fără grija „pierderii" subiectului.
În condiţiile de terariu se pot obţine fotografii de deta­
liu ( cap, membre etc.) la un raport de mărire ridicat, lu­
cru greu de realizat în natură.
În general rap orturile de mărire folosite pentru foto­
grafierea animalelor sînt mi ci, de 1 : 2,5 pînă la 1 : 5.
Din trusa fotografului, nu vor lipsi inelele intermedia­
re şi teleob iectivele cu distanţe focale cuprinse între 95
şi 135 mm, obiective care dau rezultatele cele mai bune
în acel't gen de fotografie.
Timpul de expunere folosit vari ază în funcţie de su­
biectul ale s , între 1 /100 şi 1 /200 s, nedepăşind 1/60 s pentru
a fi sigur că nu vor apare imagini neclare datorită tre­
murăturilor.
Materi alul fotosensibil negativ, alb-negru cel mai
indicat este de 18 -20° DIN, ortopancromatic sau pan­
cromatic. În funcţie de culoarea animalului, a mediului
înconjmător şi a scopului urmărit se pot utiliza filtre
galbene, verzi şi galben mediu.
Ca o concluzie, se poate spune că, fotografierea de
aproape a anim alelor mici nu pune :probleme deosebite
de tehnică fotografică ci , m ai mult, de felul cu m este abor-

133
dat subiectul şi răbdarea fotografului. În acest sens cu ­
noaşterea problemelor de biologie, tehnică fotografică,
estetică şi fotocompoziţie sînt principalii factori cara con­
cură la obţinerea unor rezultate de valoare.

18. llotograîierea insectelor

Genul cel ma,i interesant al macrofotografiei cu re­

zultatele cele ma.i spectaculoase obţinute doar cu praţul
unei munci sm;ţ,inute şi perseverente este fotografierea
insectelor.
Datorită greutăţilor foarte mari nre trebuie înlătu­
rate în momentul fotografierii lor, mulţi amatori se mul­
ţumesc să fotografieze numai insecte naturalizate sau
detalii fixe : cadavrul unei lăcuste, capul unei viespi etc.
Acestea nu pot fi considerate fotografii ale naturii ; sînt
mai mult încercări tehnice.
Altă categorie de fotograEi aranj ează diferite montaje
pe care le prezintă drept „autentica", fă.cute în scopul de
a impresiona prin tehnica de fotografiere . .A.ceastea sînt
complet neracamandabile şi chiar dăunătoare, putînd
duce la grave confuzii. E >te graşit să se cra'.Liă c3. montaj ele
sînt neobservabile, o antenă strîmbă, o poziţie nenaturală
sau o poziţie greşită a aripilor denotă imediat o aranjare .
În laborator, unde de obicei se fac asemenea fotografi i,
se pot obţine poziţii originale dar nu şi naturale.
Pentru obţinerea celor mai bune rezultate trebuie cu­
noscute cîteva aspecte legate direct de comportarea in­
sectelor.
Viteza de deplasare şi forma de mişcare a insectelor.
Acestea sînt foarte diferite. î n linii mari ele se pot încadra
în următoarele grupe :
- insecte în aparenţă nemişcătoare : insecte în odihnă,
fluturi eclozaţi, paianjeni hrănindu-se, pupe etc. ;
- insecte care se mişcă încet : unele lăcuste şi gîn­
daci, păduchii de plante etc. ;
- insecte sensibile şi vioaie : fluturi, albine, libelule
etc.
Din punct de vedere al tehnicii de fotografiere, este
importantă problema d.a1Jă o mişcare în spaţiu restrîns

134
are loc în linie dreaptă sau dezordonat O mişcare apro­
.

ximativ rectilinie o au adesea viespile la transportarea

prăzii sau a materialului de construcţie, albinele etc. Al­
tele, printre care furnicile sau viespile de nisip. cînd tran­
sportă hrana spre cuib, se deplasează mereu în altă di­
recţie aşa încît constitue un adevărat noroc ca fuga I.or să
se facă în planul în care s-a reglat aparatul.
Fotografiile în zbor la insecte se execută foarte greu
şi numai în două situaţii : la venire şi la plecare (fac
excepţie insectele care zboară pe loc) . La coleoptere rezul­
tatele cele mai bune se obţin la plecare. l\Iajoritatea i:;pe­
ciilor nu pornesc imediat. Ele îi;; i întind aripile membra­
noase şi apoi deschid şi ridică elitrele. Acesta este momen­
tul cînd trebuie declanşat aparatul.
Raportul de rnărire. Acesta atinge valori foarte mari
în funcţie de talia subiectului. Pentru fotografierea curentă
în natură valorile cele mai indicate se pot urmări în ta­
belul 17.

Tabelul 17

Tipul insecte! Raportul de mărire

(pe uegutiv)

Fluturi mari de zi, libelule mari etc. 1 : 5 -1 : 2

Cărăbuşi, bondari, fluturi mici de zi 1 : 2,5 - 1 : 1,5
Albinele de miere 1 : 2 -1 : 1
Albine mici solitare, viespi mici de drum , bu­
buruzele etc. minimum 1 : 1
Pureci de frunze, glndaci de rapiţă, canta­
ride etc. minimum 2 : 1
Păienjeni şi glndaci foarte mici sub 3 mm. minimum 3 : 1

î n general, fotografiile care se fac în natură la rapor­

turi mai mari de 1,5-2 x nu mai reuşesc şi de aceea trebuie
executate în laborator. Reglarea clarităţ.ii în aceste ca:;mri
trebuîe făcută foarte precis, urmînd întocmai indicaţ,iile
pentru profunzime.
Din acest punct de vedere se poate afirma că fotografierea
insectelor este domeniul cel mai greu al macrofotogra-

135
 fierii şi de aceea pentru obţinerea unor fotografii de cali­
tate trebuie respectate absolut toate indicaţiile obţine­
rii scărilor mari de redare.
Obiectivele cele mai indicate pentru fotografierea in­
sectelor sînt cele microfotografice special construite pen­
tru raporturi mari de redare. Distanţa lor focală se va a­
lege în funcţie de mărimea subiectului şi scara la care tre­
buie redate în pozitiv (vezi alegerea obiectivului).
Rezultate foarte bune dau teleobiectivele de 135, 180
şi 300 mm distanţă focală dar prezintă dezavantajul unei
extensii mari a burdufului (uneori peste lm) care are ca
urmări directe : scăderea accentuată a luminii şi unghiu­
lui de încadrare, creşterea exagerată a timpului de expu-
nere, precum şi dispariţia totală a perspectivei imaginile
devenind plate. Totodată condiţiile de lucru sînt foarte gre­
oaie afectîndu-se mult timp efectuării unei fotograme.
Pentru eliminarea acestei greutăţi se recomandă folosirea
unor raporturi de mărire directe medii (1,5 - 3 X ) şi o
mărire ulterioară a negativului pînă la valorile necesa.re
(vezi raportul de mărire. )
Abordarea subiectului. Insectele sînt vietăţi foarte
atente şi rareori te lasă să te apropii de ele înainte de a-şi
lua zborul. Există însă momente cînd apropierea se poate
face în mod liniştit de acestea fără ca ele să-şi părăsească
locul. .Astfel hrănirea, împerecherea, depunerea pontei
sînt momentele cele mai potrivite pentru fotogTafiere.
Fotografierea insectelor trebuie făcută într-o anumită
perspectivă, favorabilă speciei. Gîndacii mari şi relativ
groşi dau imagini foarte frumoase (sînt fotogenici) la o
perspectivă laterală. La fel şi libelulele. î n schimb pen­
tru insectele aplatizate se va folosi totdeauna o persp­
ectivă dorsală.
Evidenţierea aripilor. .Aripile hialine constitue reale
dificultăţi la fotografiere deoarece, foarte rar, pot fi re­
date în condiţii optime. Acest lucru se datoreşte reflexelor
şi slabei conturări pe fundal. Nervaţia aripilor nu poate
fi redată bine în cazul insectelor naturalizate cînd aripile
sînt etalate şi luminate prin transparenţă pe fond alb .
.111 etode de fotografiere. La punct fix : se fixează aparatul
pe un stativ şi se vizează un punct unde se presupune că
o să se aşeze insecta . .Aparatul este gata reglat pentru fo-

136
 tografiere (distanţă, diafragmă, timp de expunere, ar­
mare) rămînînd ca în momentul cînd insecta şi-a făcut
apariţia, doar să se declanşeze.
Metoda dă rezultate bune lîngă un arbust des vizitat
de mai multe specii, cere însă multă răbdare pentru ob­
ţinerea unei fotograme.
Fotografierea din mînă este metoda cea mai folosită.
ea permiţînd urmărirea subiectului şi fotografierea lui în
diferite poziţii. Se realizează însă destul de greu datorită.
profunzimii mici rezultate în urma creşterii tirajului şi�
ca urmare, dă un procent destul de mare de rebuturi.
Micşorarea diafragmei pentru creşterea profunzimii
trebuie să fie legătură cu folosirea unui fulger electronic,.
altfel scăderea luminii necesită creşterea timpului de ex­
punere şi apare pericolul de mişcare a aparatului la de­
clanşare.
Fotografierea în laborator se foloseşte pentru toate fo­
tografiile de insecte naturalizate, detalii şi în special pen­
tru insectele foarte mici pentru care este nevoie de raporturi:
mari de mărire.
Fotografierea în laborator are aY::mtajul că permite o
distribuire judicioasă a luminii pe subiect şi folosirea.
unor timpi lungi de expunere pentru diafragme foarte mici.

19. Fotograîieren preparatelor histologice

Preparatele histologice nu pun probleme deosebite de

tehnică fotografică, deoarece fiind subţiri nu au nevoie de
profunzime.
Imaginile histologice sînt fotografii ştiinţifice prin
excelenţă şi ating valorile cele mai ridicate ale raportului
de mă.rire, uneori chiar 100 : 1.
Sistemul de iluminare folosit este prin transparenţă în
cîmp luminat, la obţinerea căruia se foloseşte totdeauna.
c ondensorul pentru uniformizarea perfectă a luminii şi
mărirea contrastului.
Faptul că preparatele sînt subţiri şi nu necesită dia­
fragmări se răsfringe direct asupra timpului de expunere,
care chiar la raporturi mari, este relativ scurt, datorită
folosirii întregii cantităţi de lumină care străbate prepara­
tul.

137
 Preparatele histologice fiind subiecte cu detalii foarte
fine, dar cu un contrast relativ mic, se fotografiază pe fil­
me cu o sensibilitate generală mică 10°DIN. Sensibili­
tatea lor cromatică se alege în funcţie de nuanţele pre­
paratului. Cele mai bune rezultate le dau filmele pan­
·cromatice, folosite împreună cu filtrele din seria verdelui
(verde -galben şi verde-albastru).
Tehnica de lucn1 . Colorat ia mai des utilizată în tehnică
histologică curentă este cea cu hematoxilină-eozină ; he­
matoxilina colorează în albastru nucleii iar eozina, în
Toşu, citoplasma.
Randamentul cromatic va fi bun numai atunci cînd
albastrul este reprodus })rintr-un gri închis şi roşul printr­
o nuanţă de gri deschis.
Dacă pentru acest scop se va folosi o emulsie ortocro­
matică fără filtru, albastrul va determina o înnegrire
puternică în negatiY şi va apărea, în pozitiv, ca un gri foarte
deschis, aproape alb. Roşul, din contră (emulsia nefiind
sensibilă pentru aceastft culoare) , nu va impresiona ne­
gativul şi va apare pe poziţia într-o nuanţă de negru
intens. Rezultatul final va fi o imagine, care comparată
·cu preparatul va fi diferită de acesta.
Întrebuinţînd un filtru galben se poate corecta redarea a­
cestor culori. De data aceasta pe pozitiv, albastrul este
reprodus printr-un gri închis şi, ca urmare, imaginea va
fi mai puţin greşită.
Cu toate acestea, randamentul cromatic nu este cel
mai bun, deoarece roşul trebuie la rîndul lui redat cît mai
deschis, lucru posibil numai cu o emulsie pancromatică.
Cu alte cu,-inte, filtrul care va fi întrebuinţat trebuie
.să întărească mult albastrul şi mai puţin roşul. Acest efect
·este produs de filtrul galben-verde.
În concluzie, cel mai bun randament al redării culo­
rilor preparatelor histologice în alb-negru se obţine pe
emulsii pancromatice cu un filtru galben-verde.
Sînt situatii cînd, voit, se urmăreşte o redare mai
-puţin echilibrată a culorilor în favoarea unor structuri
care trebuie mai bine eYidenţiate.

138
 Reluînd exemplul de mai sus - preparat cu dungi al­
bastre pe un fond roşu - dacă trebuie puse în evidenţă
numai dungile se pot reproduce foarte negre pe un fond
aproape alb. Pentru acest lucru se utilizează o emulsie
})ancromatică şi un filtru roşu.
Dacă însă se urmăreşte obţinerea unor dungi deschise
pe fond închis, în locul filtrului roşu se va folosi unul al­
bastru.

20. Foto11 rafierea pre1mratelor de ncnitalii

Preparatele de genitalii (folosite în entomologie pentru

determinarea speciilor) se fotografiază, urmînd în liJJ.ii mari
indicaţiile pentru fotografierea insectelor mici în labora­
tor cu singura deosebire că sistemul de iluminare este
prin transparenţă în cîmp luminat (pl. XIII) .
Operaţia propiu-zisă de fotografiere se face pe un mi­
croscop căruia i se scoate ocularul şi lentila frontală a
condensatorului, înlocuindu-se în acelaşi timp şi obiec­
tivele cu obiective speciale microfotografice.
Dacă contrastul imaginii după fotografiere este prea
mare se s coate complet condensorul.

2 1 . Fotoorufierea organelor umede şi cu reflexe proprii

Fotografierea organelor umede este o problemă deli­

cată datorită reflexelor foarte puternice care apar pe su­
prafaţa lor şi împiedică conturarea acestora. Pentru evi­
tarea reflexelor, singurul remediu valabil este fotografie­
rea lor sub apă sau alt lichid transparent şi incolor (alcool,
formol) .
Potrivirea luminii în astfel de fotografieri are un rol
foarte mare atît în reliefarea organelor cît şi în evitarea
reflexelor care pot apare pe suprafaţa lichidului acope­
ritor. Pentru reuşita fotografierii, în prealabil se va pro­
ceda la, o spălare a organelor pentru a se îndepărta sîngele.
Tenta roz care poate apărea totuşi în lichid după spălare
(urme de sînge) nu deranj ează.

139
 Sistemul de iluminare este prin reflexie în cîmp în­
tunecat. Rezultatele cele mai bune se obţin cu ajutorul
a două surse de lumină colorate de intensităţi diferite.
111etoda de lucrn : Pentru fotografiere se pot folosi atît
emulsiile ortocromatice cît şi cele pancromatice.
În cazul folosirii emulsiei ortocromatice pe lampa,
mai puternică care dă lumina generală se montează un
filtru cu o culoare la care este sensibil negativul (un filtru
galben-verde) iar pentru lampa de contur (umbră) se
montează un filtru pentru care negativul nu este sensibil
(portocaliu) .
Pentru materialul pancromati c s e folosesc următoa­
rele combinaţii : pentru lampa de iluminare generală un
filtru portocaliu deschis sau galben-verzui, iar pentru
lampa de umbră un filtru verde puternic.
Sistemul luminilor combinat-colorate realiefează mai
bine organele dar necesită multă experienţă din partea
fotografului.
 Capi tol u l

XIII

Estet ică ş i fotocompoziţie

l. Compoziţia fotog raîică

Reuşita unei fotografii, fie ea artistică sau ştiinţifică

este rezultatul îmbinării armonioase a mijloacelor teh­
nice cu elementele de compoziţie.
Tehnica cea mai perfectă poate duce la obţinerea
unor imagini banale, neexpresive dacă nu se ţine seama
de buna distribuire a elementelor imaginii, de echilibra­
rea lor, de accentuările vizuale sau tematice .
.Ansamblul acesta de reguli de plastică a imaginii fo­
tografice alcătuiesc domeniul fotocompoziţiei.
.Metodele plastice ale fotocornpoziţiei. În realizarea unei
imagini fotografice se va avea totdeauna în vedere direc­
ţia din care se fotografiază, distanţa de la aparat la su­
biect , înălţimea punctului de staţie, lumina etc.
Toate aceste coordonate condiţionează includerea în
cadru a subiectului şi a diferitelor elemente compoziţi­
onale, concomitent cu stabilirea locului acestora.
Valoarea unei imagini fotografice este determinată
în primul rînd de subiectul reprezentat. Rezolvarea com­
poziţională clară, regia de lumini sau tonalitatea intere­
santă a tabloului fotografic, nu prezintă prin ele însele in­
teres pentru privitor ; pe acesta îl interesează în primul
rînd conţinutul fotografiei.
Importanţa subiectului ca atare este subliniată de
felul cum a fost întocmită imaginea, felul în care autorul
a pus în evidenţă expresiv şi atrăgător tema aleasă precum
şi modul în care a transmis privitorului intenţia sa.

141
 Metodele plastice cele mai importante care concură,
la alcătuirea unei fotocompoziţii sînt descrise în continuare.

2. Punerea in ll\"illenţă a subiectului principnl

Punerea în evidenţă, veridic �i expresiv, în fotogra­

fie a conţinutului impune sublinierea obligatorie a elemen­
tului principal printr-o metodă oarecare.
În acest sens, subiectele situate aproape de punctul
de staţie sînt reprezentate în imaginea fotogTafică la o
scară mult mai mare decît cele aflate la distanţe mai mari
datorită perspectivei şi atrag imediat atenţia privito­
rului .
Experienţa arată că de cele mai multe ori atenţia este
atrasă de centrul geometric al imaginii fotografice - locul
de intersecţie al diagonalelor dreptunghiului ce constituie
cadrul imaginii.
Aceste observaţii pot fi utilizate pentru a opri privirea
pe obiectul asupra căruia autorul vrea să atragă atenţia
în mod special.
Un mijloc deosebit de activ în evidenţierea elementu-
1ui principal al imaginii îl constituie lumina.
Iluminarea uniformă a întregului subiect nivelează
imaginea fotografică, egalează tonurile acesteia şi o lip­
seşte de accentuările vizuale necesare.
Cu totul altfel se evidenţiază subiectul cînd printr-o
iluminare dirijată i se pun în evidenţă clar contururile.
Celelalte zone ale cadrului fiind iluminate mai slab atrag
privirea mai puţin, atenţia rămînînd concentrată pe su­
biect.
Problema evidenţierii subiectului principal poate fi
rezolvată printr-o întocmire liniară a imaginii fotogra­
fice. Toate liniile din fotografie tind spre un punct unic
de convergenţă ; pe această direcţie este condusă atenţia
privitorului, spre exemplu, de la primul plan spre profun­
zime în cazul în care liniile principale au o asemenea di­
recţie. Dacă în acest caz (în profunzime) în punctul de
convergenţă al liniilor este situat elementul principal al
imaginii atunci acesta capătă o importanţă dominantă.

142
 Organizarea tonală a imaginii poate fi folosită de ase­
menea în acelaşi scop. Subiectele de tonalitate deschisă.
profilate pe un fond închis sînt evidenţiate în mod preg­
nant.
La evidenţierea subiectului principal alături de cele­
lalte mijloace de evidenţiere a subiectului , claritatea­
mare a elementului principal a imaginii faţă de pierderea.
de claritate mare a elementului principal a imaginii faţă
de pierderea de claritate la detaliile de importanţă secun­
dară ajută la evidenţierea subiectului principal.

3. Dinamismul imaginii fotografice

O cerinţă principală care trebuie rezolvată de către

fotograf este redarea în fotografie a mişcării, a dinamicii
Fotografia care nu sugerează caracteristicile mişcării ce­
se produc în cadru pierde mult din verdicitatea ei.
În fotografiile animate, viaţa şi dinamismul imaginii
sînt redate prin poziţia subiectului, prin tendinţa lor în
mişcare, direcţia privirii din momentul fotografierii etc.
Compoziţia imaginii trebuie să favorizeze accentuarea.
mişcări : în calea subiectului nu trebuie să se găsească
obstacolesub :forma unor linii verticale, distincte s au sub
forma d margini ale cadrului. Direcţia liniilor principale în
imagine trebuie să coincidă cu direcţia de desfăşurare a.
imaginii.
Î n concluzie, în fotografie, cu toate că se înregistrează
doar un moment foarte scurt, o fază a mişcării, trebuie·
să se redea veridic caracteristicile, ritmul şi direcţia miş­
cării, provocînd privitorului care analizează fotografia.
impresii, şi reprezentări specifice în observarea unei ase­
menea mişcări în viaţa de toate zilele.

4. Aspectul echilibrat şi unitar

Expresivitate şi aspectul finit al fotografiei sînt strîns.

legate de noţiunea de echilibru. Prin echilibrul compozi­
ţiei fotografice se înţelege existenţa unei corelaţii între
porţiunea din dreapta şi din stînga, între partea de sus

143
 :şi de jos a imaginii care dau senzaţia de armonie, stabili­
tate şi eleganţă. Acest principiu deosebit de important
pentru măiestria compoziţională se naşte din tendinţa spre
.stabilitate şi echilibru cu care a înzestrat natura pe om,
nerespectarea lui lipsind adesea imaginea fotografică de
·eleganţă şi claritate plastică.
Metoda cea mai simplă de a realiza cehilibrul ima­
ginii constă în distribuirea pe întregul cîmp al imaginii
-a elementelor care o constitue sau plasarea elementului
principal, ştiinţific şi compoziţional, în centrul fotografi­
ei.
Se presupune însă că, în acelaşi timp, fotografierea
reprezintă un tablou unitar şi indivizibil în care toate
.elementele sînt strîns legate între ele, neexistînd linii care
să divizeze cadrul în două sau mai multe părţi îndepen­
dente. Fotografia se descompune în mai multe elemente, în
cazul în care există linii clare, paralele cu marginile cadrului ,
linii verticale sau orizontale, care împart imaginea. D e
aceea, locul liniilor orizontale şi verticale distincte într-o
imagine fotografică trebuie stabilită cu foarte mare precizie
la fotografierea. De obicei, aceste linii nu trebuie să coincidă
cu axa verticală sau orizontală a imaginii.
Aspectul unitar şi indivizibil al fotografiei depinde­
mult de precizia de încadrare la fotografiere, de alegerea
judicioasă a formatului şi ea a decupajului fotografiei
la copiere sau mărire. Dacă limitele de încadrare au fost
alese întîmplător, un plan anumit, la marginile imaginii pot
apărea spaţii libere necompletate şi deci inutile pentru
imagine.
Asemenea spaţii pot fi eliminate cu uşurinţă prin de­
cupaj fără a dăuna aspectului plastic, finit al fotografiei.
Trebuie atrasă atenţia asupra faptului că limitele de
încadrare se deplasează cu uşurinţă numai pînă la anu­
mite poziţii şi a.nume pînă vin în atingere cu unele ele­
mente concrete ale compoziţiei, importante pentru re­
zolvarea artistică a fotografiei.
Acest procedeu de alegere a limitelor de încadrare este
larg răspîndit în practica fotografică, putîndu-se trage
concluzia că limitele de decupaj ale imaginii nu se aleg
arbitrar ci în aşa fel încît să delimiteze spaţiul necesar în

144
con formitate eu concepţi a pe baza căreia a fost întocmită
fot ograf i a. �i Rîu1 c·01Hl i ţ i o11atc rlc cl eRennl l iniar al subi­
ectnh 1 i alt's vc11tr11 fotogTa.fiere.
Pri n m·mare, apare clar faptul că limitele de încadrare
trehu i e alese ch i ar de la fotografiere, fa mărire urmînd
să fie irnmai preeizate.
De a.semenea, în multe cazuri ( eYident cu e.xcepţii)
limitelP cle înea (lrare trebui e să aibă puncte de spriji n
lllas t i c�e care :-:ă n n permită deplasarea a cestora într-o altă
po zi ţie fără a RP p i erde rl in aRpeetnl nnita.r şi finit. al ima­
gini i fotog:rnfir·t>.
)lei ocklP de eompozi ţ i e :-:înt in general foarte Yariate
şi i rn a �d nea fo t ografi dt poate prezenta un număr mare
de rezolyări plastice, toate legate de amprenta personală
a fotografului.
IH llJ, I O flfiAFI E

1. ll () i c ,. s c u , Ş , - Foloqrn{ia lu micii dis/an frl. B u cu r c şl i , H<'Visl :i

!\luzeelor 111'. 3, 1 9GG.
2 . B o i c c s c u , Ş . - Reproducerile {oloyra{icr iii activi fa/ea m11zcl!/o­
g ic<l ş i de ccrcdare. B ucurcş l i . Hevi s l a Mu zel'lor nr. 5 , HHi8 .
3. U o i c c s c u , Ş . Folosirea {ulgern/11i e/eclro 11ic / 1 1 fotografierea la
mică dis/an/ii şi 11uu·rn(olografi e re. B u cu rl'ş l i , Hcvist a !\luzep]or
nr. 1, 1 968.
4. C o m lt n l' s c li , S . - b"11i/arca yrq:e/i/or /11 la/lura/11ru/ fo/og rafir.
Bucu rl'ş l i , E d i l ura tehnică, l !)(i3.
fi. C o m ă n e s c u . S . - E11i/w·pa greşe li/or la fotografiere. I3ucmeşti,
Eclilma t ch11 i61 , 1 9H2.
G. D i k o , I . . - I o f i s E . - Teh n ica .� i arfa (ologra{ic<l. B ucureşli,
Ecliturn t ehnicii, l !JO I .
7 . H c n i g , H . H . - Die Nahaufnahme Lcil(adcn fiir die Makropholo­
grap hie in lVissenscliaft 1111d Tehnik. Berlin, Springcr-Vl'rla g, 1 964.
8 . I a r o v i c i , E . - Folocompozi{ ia. Bucureşti, Edi lura !\leridianc, 1 966.
9. N o u v e 1 1 i c r e , D . - La photoyra11h ie de lres pres au (/ash avec Ies
bonncllrs. Paris, Rcvuc Piloto-Cinema, Paul illontcl, deccrnbrc 1 9:i9,
1 0. O I h c r g , G . - W i.m•11sl'ha{t/ iclre Tierplwtographie \'eb„ Berlin,
Dculsclwr Vcrlag ckr Wisscnschaftl' n , 1 957.
11. O I b cr g , G . - Wissrnsc/1!a{lic/1e T icrplwtogra1ilrie \leii„ Berlin,
Dcu lsclH·r \'crlag d e r Wissenschaflcn, 1 960.
12. P c r c 1 1 i , V . - Niakro el micro / > !10/ographic. Pari s, Progrrsso Pho­
lographico, t !Hi/.
1 :1 . P i z o n , p . - l'h'il"111acr o11rnpl1ie el J>/wlom icro11r1111hie. Paris, Erl i­
L ions dC- la 1 \t>Yt1c d ' Opl iquc, HM H .
1 ·1 . n i c h a r <I , ( ; . - /l1111da111rn l t/11 {lasli e/eclr"11 iq1ie a cnurk dis/a nce.
Paris, H1°Vlll' l ' h o l o - < :im·11 1:1, J >a u l i\[onlcl , OC' ( obre l ():i!l.
l :i. n e i c i i , ( ; . I J . , \' ,· r l > i· c k , L . . \ . - I.a /11111i r're arli{icil'//c Cii
plwtoara{ ' h i r . Paris, Bihliol h1•f]t1 c l ech11iqt1l' f>hilipps, l !l5:i .
l G . S i I i s l r a r i u 11 u , C . - 1'1111erca l a punci la fotografiere. B ucureşt i ,
Edit ura tehnică, l !lli l .
1 7. S i I i s l r a r i a n u , t: . - Tim1>11/ de expunere i n folugra{iere. Bucu­
reşt i , E d i t ura t e h n ică, 1 9G2.

146
1 8 . S L a p f , H . - l'ractica fuloffrn(ii'll. l l u rn r q l i , E d i l u ra Lchnică, 1 958,
I ! I . S L l' c I a c i , A . - I.abora1ol'lll {o/oqm{11/11i amator. Bm·url'ş t i , E d i t ura
l r h n il':i , 1 !J(i2 .
20. T ii I k e . ..\ . - l.c i tzaillen b e i .Vacii 11 '11/ Jlakroa11{11u/uncn . flev.
P h o t c>grar' •,„ Ja n . 1 062.
21. T ii I p c a n u , 'I . - /Jes1ire fofriq1 "fierea 11i11a/11 / 1 1 i . nevi s t a Vină­
torul ş i prscn, · , ' spor l i \', n r. 12, H lli l .
22. D l' \' a l i c o li I e 1 r s , C . , D r a gcsc o, J . , ScI mc , P. -
.1 1anuel de /ilwtuq, r1p h ie scien lifique. Pari s , E c l i l i o n s de la Hcvue
d ' Opliqllc, 1 956.
 Cuprins

J n t rm l 1 1 1·ne .,
o)

Cup . I. .\ 11nra l 1 1 ra �i l t• h n i l·a 1lc îo1011raiit•rc . . . . . . . . 7

1 . All'gcrca aparat u l u i de fotografi a t . . . . . 7
2 . Aparate fotografice cu s i stem de vizare o p L i c pri n
obit•cl j \· . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
:i. I n s t ala ţ i i spl'ciale pl'nlru macrofotograrierl' L)
. 1 . I n s ta l a ţ i e d e nrncro [o l ografierc pen tru a m a t ori . · . J :"i
:i . :\101\ificarea d i s la n ţl'i !"ocale c11 aju t oru l l l' n l iklor
a d i ! i o nak . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
G . C\ I o d i ricarca e x te n s i e i c u aj u t oru l i lll'll'lor, t u b u rilor
şi b ur d u furilor i n tl'rmcdiarc . . . . . 22
7. Polosirl'a concom i l l' n l ft a m :lr i r i i l' X t !' n s i e i �i a
k n l i k l o r a d i ! i o na le 2-1

Cap. 1 1 . O p l i l· a 2G
1 . O IJ i <•cLiYe cu d i s ta n ţ a focah"t norma l ft 27
2 . ObiectiYe c u m o n t u ra d u b l :I 28
:L Obicei Î \'!' s p e c i a l e m icrofot ografice . 2\J
-l . A l c gl'n'a ol>i1·c l i Y u l u i d u p :i d i s t a n ţ a foca l ă :rn

Cap. II[. Surst'le de Imuin:I ;q

1 . Importanţa i l u m i nă r i i :i.J
2. L u m i na n a t u r a l ă :;,;
:L L um i n a a r l i fi c ial:'i :1 7
.J. S i s teme dt• i l u m i nare 5:l
Cap. I \" Car:11·1t•risl i1· ill' mah'l·ia h•I01· iol o'l•nsi hilr ll<'!Jath·e a l h·lll'!Jrll 57

I. Se n s i b i li t a t e a gcncral:I 57
2. Scn s i h i l i tat1•a cromat i d 38
3 . L a l i t u d i nl'a ck e.xpum·n· 5\J
I . Con tras t u l ci \l
:) . Gran ula\ia . . . . . . liO
6 . G ro s iml'a l'lllll l si c i liU
Cap. \". I'aralelif'm i 1 1 1 1·<· iormalt'lr m h·i �i mi.( hwii '1 3
C a p . Y I . Fi l l rt'lr (i(i
C<l]l. Y II. r 111· :11lran•a �i (Hllll'l"l':l la (lllllCI a i llla!1 i n i i 71

149
C<lp. \'III. l'rohmzimra 7;j
1 . Calcularea profu nzim i i . . . . . . . 75
2. \ l ii rirea profu nz i m i i făr:i dia f rag m arl' 77

Cap. IX. Timpul rit• 1• x111111l're . . . 7!J

1. D e t <'rmi narea i ndi rect>t a Limpu l u i cil' 1• x 1 r n nc·rc 81l
2. D e t e rm i n area d i rectă a t i mpu l u i ele <'xp'unerc 8�

C ap . X. Ila11orl11l dt• miiri rt• . . . . . . . . . . 85

Cap. XI. l'rnhwrnren mnlerialelor folos1•11slhile 88

1. Prel u crarea malcrialclor folosc n s i b i l c ncga t iYP all.J-nrgru 88

2 . Pn• l u crarea poziti Y u l u i . . . . . . . . . . . . . !J2

Cap. XII. l lo1111•11iilc dt• folosin• ale l°olour·aîiei rit• a11roa11e �i m:wrnfolo-

!J l'll (Îl•Î . . . . . . . . . . . . . . . . . . !)8

1 . Hcprocluccrca dcsc.nelor, şi textelor sc r i se cu
111•gru pe fond alb . . . . 98
2. Re prod ucerea ori g i nalelor în scmi t o nuri 103
:l. Hcp ro d uce r e a p i e l u ri l or şi fo t ogra fi i l o r color . J 0 -1
-l . Hcpr o ducerc a negat ivrlor Hti c nlgen 105
5. Telrnici special e
ele r ep ro d u ceri . . . . . lO(i
6. Fotogra fil'n•a mos trelor texti le . . . . . . lO(i
7. Fo to g rafierea m o n e d elor şi r cl i cf u ri lor mici 1 10
8 . Fo t ografi nc a de aproape l n ş li i n ! c le naturi i . 111
!J . Fotografi<'rea cri sla ll'lor . 1 12
10. Fotografierea flori lor . . 2 13
1 1 . Fotografierea l i ch e n i lor 1 1 !J
1 2. Fo tograf i C' rea ci u p erc i l or . 120
13. Fotografierea frunzelor m i nall! 121
H. Fotograficrl'a detali ilor Vl' gcta lc . 123
1 5 . Fotografieri fil opatologicl' . 125
U i . F o t o graf i ere a în a cva riu . . 125
1 7. Fotografierea ln natur:i şi Ll'rariu a a n i m a le l or t:llJ
18. Fotogra fierea i nsectelor . . UH
1 9. Fo l ogra ril'rea prcp a ra lclor h i s l ologicl' 137
22. Fo l o gra f icrca pre pa ra t e l or li" ge n i t a l i i . 1 :19
23. Fotografierea o rga ne l or u1111•d1• şi cu rdkxc proprii 139

150
f:ap. XIII. Eslt• l i t-f1 �i folm•ompozi!it• . . . . . . . 141
1. f:o 1 1 1 p o z i ţ i a fu lograri e•l . . . . . . 141
2. l'unerl'a în cYirl c 1q;l a s u b i 1· c l 1 1 l 1 1 i pri 1 1c i p a l 142
CI . D i na m i s m u l i magi n i i fotografiei· . 1 1 :3
1. Aspccl u l n n i l ar şi ech i l i bra i . 1 -1 �
B i b l i ografie 146
 Run rle tlPar: 19. 12. 1969 Goli rl• tiJ>ar 9.r.o + plan,e 8 0.Z 77

lnke11rln<leree. poliltraJici\ „Informn.lia" str Ilrczoiann nr. 2:) - 25 Bucureşti

P L A N S E
'
 PLANŞA I

Tcsiiluri :
11) tlin c i 1 1cpfl b) din lină..

b
PLANŞA I I

Medalie comemora­
tivă (colcc tic
O. Nuţu) :
a - iluminată c u fuh.:-cr
electronic circular (se
observă clisparit·ia. reliefu­
lui) ; b - iluminată prin
reflexie pe fond negru c u
ajutorul unei surse de lu­
mină <lir ifată. (se observă
relieful bine evi<lentint).
 PLANŞA III

-
Obiect d ( podoabă :
a - iluminat. prin reflexie pe fond
alb cu o surs�i de lumi11i1. dir ijată
(se observă. aoa.ritia. umbrelor şi dis­
paritin. detal i i lo r ue şlefuire) ; b -
iluminat cu fulger circular (se
evidentiazi!. bine tlctaliile).
PLANŞA IV

Crislalc de cuar�
 PLA�ŞA V

Panselu t c ( Viola tricolor)

PL\XŞA V I

Liehcni pc scoar ţi't.

a - l'cr/usuria ; Ll -- l'armc/ia

b
 Frnnzl' m i n a t e
r1 -111i111� de: l'frutum i.m 1111uilt:!1i111: p e f'ru11zc
tle 'f/i(llirf/'11111 ini1111s. IJ - 1 1 1i11fi tlc J'h lllol// Î::(t
11/ricorn î s pe frunză 1le S011cu.ţ wTe11 s i s . c ­
min;\ ile Stiymda rubirora t>e frunză de
Rubus cesittS.

b c
P L.\ \�.\ n l i

Uruasd ( /ia11a da/11111ti11a)

 PLANŞA IX

Cap de guşter (Lacerla viridis)

PL\ \Ş1 X

Păianjăn de pămtnt ( Trochosa singoriensis)

 PLX\lŞA XI

Opilionid Gyas annulatus.

PL\XŞA X I I
PLANŞA XIII
Pl.A�ŞA XIV

Arabescuri. (Foto Arh. G h . Ghiaciu).

 P LANŞA XV

S f i d area. Compozi [ i e macro [o l o grafică m e laforic;1 . (Folo. Arh. G h . G h i a c i u).

lei 8

Co lecţia F o t o - f i l m
Apariţii 1 9 6 9 - 1 9 7 0 E d i tura tehn i c ă
N r. 5 . C o n s t r u c ţ i i p e n t r u f o t o ­
amatori
d e ing. L e ::i n i da Tănăsescu

Nr. 6. C u m alegem a paratul

fotografic
de i n g . S y l v i u Comărescu

Nr. 8 - 9. A . B . C . - u l c i n e a s t u l u i
amator
(vo i . I) d e . P . Boyer ş . a . (tra­
d ucere d i n I. fran ceză)

N r. 1 0 - 1 1 - 1 2. A . B . C . - u l c i n e a s ­
t u l u i a ma t o r
(vo i . l i ) de P. Boyer ş.a. (tra­
ducere d i n I. franceză)

N r. 1 3 . F a r m e c u l l u m i n i i . T e h·
nica şi arta i l u m i n atu l u i în
fotografie
(vo i . I ) d e Eugen l a ro v i c i