Romanul mitic.

Baltagul de Mihail Sadoveanu

I. Generalități
-romanul apare în anul 1930, iar critica literară îl consideră în continuarea “Mioriței”
-romanul poate fi citit dintr-o dublă perspectivă:
a) Realist monografică: pentru că Baltagul înfățișează în spiritul realismului aspect ale
satului tradițional
b) Mitico-simbolică: deoarece se înfățișează o comunitate arhaică în care personajele
parcurg un traseu inițial
II. Lumea înfățișată
-romanul înfățișează satul moldovenesc de la începutul secolului trecut surprinzând aspecte
din viața oierilor
-în ce privește cadrul:
a) Spațial: -din punct de vedere geografic acțiunea se petrece într-o arie ce cuprinde
munții Tarcăului și regiunea Dornelor, dar satul Măgura este unul fictiv
-deși se poate preciza cu exactitate itinerariul Vitoriei, amănuntele
geografice nu estompează senzația de nedeterminare spațială
b) Timpul: -există doar indici temporali indirecți: Gheorghiță călătorește cu trenul, se
vorbește despre prefect
-există în roman o nedeterminare temporală care sugerează că acțiunea se
desfășoară într-un timp mitic
III. Construcția mitică a romanului
-este dată de două aspecte fundamentale:
A. Lumea satului arhaic
-naratorul înfățișează o comunitate arhaica desprinsă de istorie și de civilizație care are 2
coordonate fundamentale
1. Caracterul ancestral (patriarhal)
-existența satului se desfășoară la fel de neschimbată din timpuri străvechi, în paralel cu cea
de la oraș și prin urmare fără legatură cu acesta
-faptul ca satul există într-o dimensiune atemporală e sugerat de afirmația din roman:
„Toate urmau ca pe vremea lui Boerebista.”
-legenda cu care debutează romanul sugerează că existența satului se prelungește până la
începuturile lumii, constituind astfel un alt argument pentru caracterul mitic al
romanului
2. Lumea din „Baltagul”=lume cu rânduială și semn
-existența oamenilor din satul Măgura se desfășoară prin raportare la 2 repere fundamentale
a) La ritmurile naturii:
-viața oierilor devine sinonimă cu ritmurile naturii caci transhumanța este un fenomen care
depinde strict de ciclicitatea anotimpurilor
-natura e ca o carte deschisă, iar existența omului depinde de citirea semnelor naturii:
„Toate pe lumea asta arată ceva.”
Ex: Mitrea citește în norii adunați deasupra Ceahlăului și în plecarea
dumbrăvencilor venirea iernii.
b) La legile nescrise exprimate de obiceiuri și tradiții
-pentru țăranii din satul Măgura obiceiurile și tradițiile sunt asemenea unor legi nescrise fiind
respectate cu strășnicie
Ex: -Vitoria pleacă la drum pentru a găsi trupul soțului și a săvârșii ritualul
înmormântării
-îl ceartă pe Gheorghiță că a lăsat să se stingă lumânarea pe care o aprinsese
lângă rămășițele lui Lipan
-Vitoria îi spune Minodorei: „În legea nostra trebuie să trăiești și tu.”
Concluzii:
-lumea satului Măgura este o lume arhaica, o lume în care domină ordinea și în care întregul
e mai important decât partea, de aceea individul se supune fie ritmurilor naturii fie
legilor nescrise ale colectivității
Titlul romanului:
-romanul nu poartă numele personajului feminin care înfăptuiește dreptatea, pentru că nu
individul care înfăptuiește dreptatea este important ci săvârșirea dreptății ca atare
simbolizată de baltag (nu baltagul este un instrument al Vitoriei ci Vitoria este un
„instrument” al baltagului ca simbol al dreptății)
B. Personajele-traseu inițiatic
-atât Vitoria Lipan cât și Gheorghiță, parcurg un traseu inițiatic marcat de drumul lor în
căutarea lui Nechifor
Vitoria Lipan, repere de caracterizare:
1. Motivele care determină plecarea la drum:
-Vitoria pleacă în căutarea soțului decedat pentru a reface un triplu dezechilibru
a) La nivel cosmic: generat de faptul că Nechifor este un individ care moare înainte de
vreme, firul vieții fiindu-i întrerupt la modul violent
b) La nivelul familiei: se creează un dezechilibru în sensul în care fără tată respectiv fără
soț familia nu e întreagă
c) La nivelul individual: -în ființa Vitoriei se produce o ruptură în sensul că dispariția lui
Lipan e echivalentă cu dispariția unei părți din ființa ei
-moartea lu Nechifor întrerupe parcă existența Vitoriei fapt
sugerat de oprirea timpului, de refuzul hranei
-săvârșirea ritualului înmormântării restabilește echilibrul la toate nivelurile, iar în final,
faptul că Vitoria reface gospodăria sugerează triumful vieții asupra morții și capacitatea
omului de a se regenera
 2. Trăsăturile personajului
-este personaj principal
-reprezintă tipul muntencei, dar pe de altă parte este un erou complex
-portretul ei fizic nu este construit în întregime de către narator, ci trebuie recompus din
notațiile fugare care sugerează imaginea unei femei frumoase și binefăcute
-scene care dezvăluie portretul moral:
a) Felul cum procedează înainte de plecare
b) Parcurgerea drumului (atitudinea față de oameni)
c) Felul în care reface scenariul crimei
d) Felul în care reacționeaza la descoperirea cadavrului
e) Scena parastasului (demascarea criminalului)

Observație: George Călinescu o consideră pe Vitoria Lipan un veritabil Hamlet feminin.