Comedia

Comicul este o categorie estetică bazată pe contradicţia dintre pro şi contra, esenţă şi
aparenţă, intenţie şi realizarea ei. El constă în exagerarea trăsăturilor negative ( a defectelor)
unei societăţi sau ale unui individ cu scopul de a le scoate în evidenţă şi astfel de a le corecta.
Astfel efectul comicului este pe de-o parte râsul, iar pe de altă parte îndreptarea
moravurilor.
Există mai multe tipuri de comic: comic de moravuri, comic de situaţie, comic de
caracter, comic de limbaj şi comic de nume.
Comedia este o specie a genului dramatic în care sunt criticate vicii ale societăţii sau
defecte omeneşti. Conflictul este nesemnificativ, iar deznodământul este fericit. Personajele
sunt contraexemple morale şi umane.

O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale

1. Date despre autor
Caragiale aparţine epocii marilor clasici (mijlocul sec XIX) alături de Eminescu,
Creangă şi Slavici. Din punct de vedere al curentului literar creaţia sa se situeaza între
clasicism şi realism. Caragiale a scris comedii, nuvele, schiţe şi povestiri. Comediile sunt: „O
scrisoare pierdută”, „O noapte furtunoasă”, „Conul Leonida faţă cu reacţiunea”, „D-ale
Carnavalului”.
2. Tema
Piesa este o comedie de moravuri surprinzând viaţa publică şi de familie a elitei din
provincie unde vanitatea devine sinonimă cu ambiţia, iar interesele politice sunt
subordonate celor personale.
3. Cadrul
 Din punct de vedere temporal:
-momentul desfăşurării acţiunii nu se precizeaza cu exactitate; putem deduce doar
indirect că întâmplările se petrec cândva în a doua jumătate a sec XIX în timpul unei
companii electorale
 Din punct de vedere spaţial:
-avem de-a face cu aceeaşi nedeterminare
-acţiunea se desfăşoară „în capitala unui judeţ de munte” adică într-un orăşel de
provoncie oarecare

Observaţie: Această nedeterminare spaţio-temporală sugerează că ceea ce se

întâmplă în piesă e universal valabil fapt care contureaza dimensiunea clasică a
creaţiei lui Caragiale
 4. Conflictul
E vorba de un conflict exterior surprinzând înfruntarea dintre două tabere politice.
Acest conflict este însă nesemnificativ întrucât în spatele unei aparente lupte politice se află
interesele personale
5. Evoluţia conflictului
 Intriga
-constă în pierderea unei scrisori de amor trimisă de Tipătescu lui Zoe Trahanache
-scrisoarea determină întreaga aventură comică, circuitul ei întreţine surpriza comică,
produce răsturnări de situaţie şi accentuează psihologia personajelor
-astfel scrisoarea devine ea însăşi un adevarat personaj simbol al imoralităţii ascunse care
iese pentru un moment la suprafaţă
-modalitatea de construire şi de derulare a conflictului o reprezintă tehnica bulgărelui de
zăpadă: la micul incident care e pierderea scrisorii se adaugă alte intrigi şi evenimente
care contribuie la sporirea progresivă a conflictului aşa cum bulgărele îşi sporeşte
dimensiunile rostogolindu-se prin zăpadă
 Punctul culminant
-e plasat în actul al treilea fiind marcat de discrursurile lui Farfuridi şi Caţavencu; acesta e
momentul în care conflictul atinge punctul maxim
-acestui conflict i se dă o rezolvare neaşteptată prin numirea în funcţie a lui Dandanache
trimis de la Bucureşti
 Deznodământul
-constă într-o împacare generală întrucât interesele personale au fost rezolvate
6. Personajele
În opera literară dramatică, trăsăturile personajului reies din:
-felul în care se implică în conflict
-propriile replici(limbajul personajului)
-didascalii
-atitudinea celorlalte personaje în raport cu el
-numele
7. Modalităţi de realizare a comicului
Comicul reiese din atitudinea scriitorului în raport cu evenimentele şi oamenii care
construiesc lumea înfăţişată de text. Autorul surprinde carenţele epocii lui( sociale, politice,
morale) şi nu-i iartă pe oamenii ridicoli. Dramaturgul aşează personajele în situaţii absurde
sau groteşti, le tratează cu ironie sau cu umor şi le demontează mecanismele sufleteşti
transformându-le uneori în simple marionete.
 Comicul de situaţie
-este realizat prin modalităţi cunoscute în literatura comica universală: încurcătura, confuzia,
evoluţia inversă etc.
Ex: -evoluţia inversă poate fi evidenţiată prin conflict: o tabară politică pare să aibe
câştig de cauză, dar un eveniment determină răsturnarea de situaţie
-confuzie: Dandanache crede că Zoe e soţia lui Tipătescu
  Comicul de caracter
-rezultă din faptul că personajele sunt construite pe opoziţia dintre esenţă şi aparenţă( ceea
ce sunt ele în realitate şi ceea ce vor să pară în ochii celorlalţi)
Ex: Dandanache consideră despre sine că are o descendenţă nobilă şi se laudă cu
familia sa de la 48’ , însă în realitate este un bătrân ramolit, incult şi imoral
 Comicul de nume
-Caragiale şi-a ales cu grijă numele personajelor astfel încât onomastica devine o modalitate
de realizare a comicului, dar şi de caracterizare a personajului
Ex: -Caţavencu este un nume care se remarcă printr-o sonoritate aparte produsă prin
alternanţa consoanelor „ţ” şi „v” care sună strident sugerând statutul de demagog
-Trahanache vine de la trahana sugerând bărbatul care se lasă usor modelat de către
Zoe (o cohă moale)
 Comicul de limbaj
-există mai multe modalităţi de realizare:
o Pronunţarea greşită a unor cuvinte: famelie, renumeraţie, bambir
o Încălcarea regulilor gramaticale şi ale logicii: „după lupte seculare care au
durat aproape 30 de ani” , „industria română e admirabilă, e sublimă dar
lipseşte cu desavârşire”
o Nonsensul: „o semnăm dar o dăm anonimă”
o Tautologia: „un popor care nu merge înainte va să zică stă pe loc” , „o
soţietate fără prinţipuri va să zică că nu le are”
o Asocierea unor termeni contradictorii: curat-murdar
o Ticurile verbale: „aveţi puţinticş rşbdare”, „eu cu cine votez?”
o Expresii pleonastice: „să fugim împreună”