FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI

AlegeŃi răspunsul/rile corect/e

1. Psihologia şi-a inaugurat statutul de ştiinŃă independentă fixându-şi ca obiect de
studiu:
a) activitatea;
b) conştiinŃa;
c) comportamentul.

2. Psihologia a devenit ştiinŃă independentă datorită adoptării:

a) metodei testelor;
b) metodei introspecŃiei;
c) metodei experimentului.

3. Pentru behaviorismul clasic obiectul de studiu al psihologiei trebuia să fie:

a) lumea subiectivă internă;
b) activitatea finalistă;
c) comportamentul.

4. Psihologia introspecŃionistă se centra:

a) pe studiul conŃinuturilor şi stărilor interne ale conştiinŃei;
b) pe studiul expresiilor emoŃionale externe;
c) pe studiul diferenŃelor individuale.

5. Atributul de „psihologie obiectivă” se aplică:

a) introspecŃionismului;
b) freudismului;
 c) behaviorismului;
d) gestaltismului.

6. Psihicul uman este:

a) integral înnăscut, predeterminat;
b) preponderent dobândit;
c) integral dobândit.

7. Neobehaviorismul:
a) susŃine schema S – R;
b) neagă existenŃa conştiinŃei;
c) recunoaşte existenŃa componentelor psihice interne.

8. Modelul paradigmatic al psihologiei contemporane este:

a) S → R;
b) S → 0 → R;
c) S → P → R.

9. Gestaltismul se bazează pe:

a) considerarea interacŃiunii parte – întreg;
b) considerarea exclusiv a părŃii;
c) considerarea exclusiv a întregului.

10. Psihologia conduitei s-a constituit pentru a depăşi limitele:

a) freudismului;
b) behaviorismului;
 c) introspecŃionismului.

11. În psihologia conduitei, conduita este considerată:

a) mulŃime de reacŃii motorii şi secretorii;
b) un set de stări de necesitate;
c) o manifestare a personalităŃii în întregul său.

12. Pentru studiul conduitei P. Janet propunea:

a) metoda observaŃiei externe;
b) metoda introspecŃiei;
c) metoda clinică.

13. NoŃiunea de activitate este:

a) echivalentă noŃiunilor de comportament şi de conduită;
b) se subordonează noŃiunilor de comportament şi conduită;
c) mai completă decât noŃiunile de comportament şi conduită.

14. Creatorul psihologiei conduitei este:

a) W. Wundt;
b) J. Piaget;
c) P. Janet.

15. Potrivit înŃelegerii actuale, obiectul de studiu al psihologiei îl constituie:

a) Comportamentul;
b) Conduita;
c) organizarea psihocomportamentală;
d) universul psihic intern.
16. Psihologia generală este o ştiinŃă centrată pe:
a) individual, specific;
b) general, universal;
c) tipologic.

17. Potrivit psihologiei umaniste, obiectul de studiu al ştiinŃei psihologice trebuie să

fie:
a) funcŃiile psihice particulare;
b) omul concret cu problematica sa existenŃială;
c) conduita;
d) activitatea.

18. DivergenŃele manifestate în istoria psihologiei sunt de ordin eminamente:

a) terminologic;
b) empiric, faptologic;
c) metodologic.

19. Sistemul psihic uman se include în clasa sistemelor:

a) închise;
b) deschise;
c) semideschise.

20. Psihicul este o realitate:

a) nemijlocit observabilă şi perceptibilă;
b) imposibil de observat şi cunoscut;
c) cognoscibil în mod mijlocit.
21. PrezenŃa şi calitatea funcŃionării sistemului psihic le putem evalua cel mai
obiectiv:
a) pe baza relatărilor verbale ale subiectului;
b) pe baza rezultatelor subiectului în abordarea şi rezolvarea sarcinilor reale;
c) pe baza descrierilor unor observatori neutri.

22. În plan filogenetic, apariŃia psihicului se leagă de:

a) apariŃia excitabilităŃii;
b) apariŃia sistemului muscular;
c) apariŃia funcŃiei de explorare – semnalizare.

23. Psihicul este o realitate:

a) substanŃială;
b) energetică;
c) spirituală pură;
d) informaŃională.

24. Psihicul:
a) izvorăşte din structura celulară internă a creierului;
b) este o realitate paralelă care coexistă de la început cu creierul;
c) este un rezultat al comunicării creierului cu sursele externe de informaŃii.

25. La nivelul creierului, funcŃiile psihice:

a) nu au o localizare determinată;
b) au o localizare precisă şi invariantă;
c) unele au o localizare precisă, altele o localizare dinamică.
26. În explicarea devenirii organizării psihice a omului apelăm la:
a) determinismul biologic intern;
b) determinismul univoc extern;
c) determinismul extern mediat.

27. Determinismul psihicului uman este:

a) preponderent biologic;
b) preponderent mixt, interacŃionist;
c) preponderent socio-cultural.

28. Psihicul uman este un sistem:

a) static;
b) probabilist;
c) dinamic;
d) dinamic – evolutiv.

29. Caracterul hipercomplex al sistemului psihic uman este dat de:

a) numărul „elementelor” componente;
b) diversitatea stărilor afective;
c) volumul conexiunilor externe;
d) numărul „elementelor” componente şi volumul conexiunilor interne şi externe.

30. La nivelul sistemului psihic uman, între „input” şi „output” există o relaŃie:
a) de tip direct, univoc;
b) de independenŃă;
c) de tip mediat – probabilist.
31. În cercetarea psihologică ne aşteptăm ca validitatea generalizărilor să fie:
a) invers proporŃională cu numărul cazurilor individuale investigate;
b) direct proporŃională cu numărul cazurilor individuale investigate.

32. În metoda experimentului de laborator, cercetătorul stabileşte şi controlează în

mod direct:
a) variabilele ambientale;
b) variabilele intermediare;
c) variabilele independente;
d) variabilele dependente.

33. Obiectivitatea cunoaşterii psihologice depinde de:

a) sinceritatea subiectului;
b) gradul de concordanŃă dintre experienŃa subiectului şi experienŃa cercetătorului;
c) acurateŃea şi fidelitatea înregistării şi prelucrării datelor.

34. În teoria freudiană, funcŃionarea inconştientului se subordonează:

a) principiului emergentei;
b) principiului plăcerii;
c) principiului realităŃii.

35. Potrivit lui S. Freud, inconştientul:

a) este integral înnăscut;
b) se formează în ontogeneza timpurie;
c) o componentă a lui este înnăscută, o alta dobândită.
36. În concepŃia lui S. Freud, inconştientul este:
a) premisă internă a comportamentului;
b) factor determinant al comportamentului;
c) mecanism frenator al comportamentului.

37. Inconştientul are un conŃinut:

a) exclusiv afectiv-motivaŃional;
b) exclusiv cognitiv;
c) mixt.

38. Inconştientul are legătură:

a) mai mult cu gândirea;
b) mai mult cu voinŃa;
c) mai mult cu imaginaŃia.

39. Legea heterocroniei presupune că:

a) toate componentele sistemului psihic se dezvoltă în mod liniar;
b) toate componentele sistemului psihic au acelaşi ritm de dezvoltare;
c) componentele sistemului psihic au ritmuri diferite de dezvoltare şi momente
diferite de maturizare – consolidare.

40. Legea heteronomiei se referă la:

a) ritmul dezvoltării diferitelor funcŃii şi capacităŃi psihice;
b) succesiunea stadiilor psihogenetice;
c) nivelul de dezvoltare – consolidare atins de diferitele componente psihice
particulare.
41. ConştiinŃa este o structură:
a) eminamente cognitivă;
b) eminamente afectivă;
c) eminamente instrumental – acŃională.

42. Pentru a deveni eficientă şi obiectivă, observaŃia trebuie:

a) să se realizeze cu consimŃământul subiectului;
b) să provoace direct fenomenul sau comportamentul ce urmează a fi studiat;
c) să fie discretă şi sistematică;
d) să fie spontană şi episodică.

43. FuncŃionarea conştiinŃei se subordonează:

a) principiului automatismului;
b) principiului realităŃii;
c) principiului plăcerii.

44. Latura activ – creatoare a conştiinŃei se realizează prin:

a) funcŃia reglatorie;
b) funcŃia proiectivă;
c) funcŃia cognitivă.

45. ConştiinŃa conferă comportamentului un caracter:

a) imediat, impulsiv;
b) agresiv;
c) mijlocit – teleonomic;
d) defensiv – ezitant.
46. Modelul structural actual al sistemului psihic uman este:
a) liniar;
b) ierarhic-bidimensional;
c) ierarhic-tridimensional.

47. În raport cu inconştientul, conştiinŃa:

a) are un rol potenŃator – stimulator;
b) are un rol moderator – frenator;
c) are un rol acompaniator.

48. Datorită conştiinŃei, omul:

a) se contopeşte cu lumea;
b) se delimitează şi se izolează de lume;
c) se delimitează şi se integrează în lume.

49. Datorită conştiinŃei, omul:

a) se inserează în lume ca obiect;
b) se adaptează
luml arae int
 a) conştiinŃa morală;
b) conştiinŃa corporală;
c) conştiinŃa lumii externe;
d) conştiinŃa trecutului;
e) conştiinŃa de sine.

52. Din punct de vedere funcŃional, conştiinŃa trebuie considerată:

a) o scurgere sau un torent continuu;
b) un mozaic de stări (statice);
c) o îmbinare între static şi dinamic.

53. FuncŃionarea conştiinŃei poate fi estimată:

a) după expresiile fizionomice ale subiectului;
b) după viteza de răspuns la stimulii externi;
c) după eficienŃa şi performanŃa acŃiunilor.

54. Baza genetică a schemei operatorii a conştiinŃei o constituie:

a) dinamica internă a inconştientului;
b) acŃiunea directă în plan extern cu obiectele;
c) satisfacerea trebuinŃelor alimentare.

55. În dezvoltarea psihică a omului, ereditatea are:

a) un rol absolut;
b) un rol relativ;
c) un rol nul.

56. Comportamentul instinctual se caracterizează prin:

 a) analiza şi evaluarea prealabilă a condiŃiilor;
b) compararea alternativelor;
c) centrarea pe atingerea imediată a obiectivului.

57. În modelul freudian, între inconştientul înnăscut şi cel dobândit există o relaŃie:
a) de concordanŃă;
b) antagonică;
c) de complementaritate.

58. Inconştientul colectiv:

a) derivă din cel individual;
b) include pe cel individual;
c) precede şi subordonează pe cel individual.

59. Componenta morală a conştiinŃei:

a) asigură satisfacerea necondiŃionată a trebuinŃelor;
b) asigură caracterul teleonomic al comportamentului;
c) asigură adecvarea comportamentului la normele şi cerinŃele sociale.

60. ConştiinŃa este:

a) o organizare sistemic-integrativă emergentă;
b) capacitatea de a înŃelege, discerne şi explica;
c) suma tuturor funcŃiilor şi proceselor psihice particulare.

61. Activitatea onirică aparŃine:

a) stării de veghe relaxate;
b) inconştientului;
 c) stării crepusculare a conştiinŃei.

62. ConştienŃa este:

a) sinonimă şi echivalentă cu conştiinŃa;
b) sinonimă şi echivalentă cu conştiinŃa de sine;
c) sinonimă şi echivalentă cu starea de veghe activă.

63. „Priza de conştiinŃă” se referă la:

a) latura afectivă;
b) latura informativ-cognitivă;
c) latura volitiv-declanşatoare.

64. În absenŃa sensibilităŃii:

a) este compromisă doar dezvoltarea senzaŃiilor:
b) este compromisă doar dezvoltarea mişcărilor obiectuale;
c) este compromisă întreaga dezvoltare psihică.

65. Sensibilitatea umană este:

a) o funcŃie constantă, nemodificabilă;
b) o funcŃie variabilă;
c) o funcŃie determinată exclusiv biologic;
d) o funcŃie condiŃionată şi socio-cultural.

66. Sensibilitatea asigură perceperea:

a) doar a stimulilor indiferenŃi;
b) doar a stimulilor biologiceşte necesari;
c) a ambelor categorii de stimuli.
67. Sensibilitatea umană este:
a) o funcŃie modular-diferenŃiată;
b) o funcŃie global-difuză.

68. Sensibilitatea este:

a) o variabilă de tip discret;
b) o variabilă de tip continuu.

69. Pragul absolut inferior şi pragul absolut superior delimitează:

a) modalitatea sensibilităŃii;
b) întinderea sensibilităŃii în raport cu semnificaŃia stimulilor;
c) întinderea sensibilităŃii în raport cu intensitatea stimulilor specifici.

70. Legea pragurilor diferenŃiale a lui Weber-Fechner exprimă:

a) diferenŃa dintre intensităŃile a doi stimuli independenŃi;
b) valoarea (câtimea) ce trebuie adăugată la intensitatea stimulului iniŃial.

71. Legea Weber-Fechner a pragurilor diferenŃiale se confirmă:

a) pe tot continuumul sensibilităŃii;
b) numai în segmentele extreme ale continuumului sensibilităŃii;
c) numai în segmentul mediu al continuumului sensibilităŃii.

72. Ca şi informaŃia, psihicul:

a) posedă proprietăŃi perceptibile, nemijlocit măsurabile;
b) este un caz particular al entropiei;
c) este măsură a gradului de organizare.
73. Raportul dintre entropie şi informaŃie:
a) este complementar-aditiv;
b) este de subordonare;
c) este antagonic.

74. Conceptul de informaŃie contribuie la:

a) o mai exactă localizare a psihicului în creier;
b) definirea naturii şi statutului ontologic al psihicului;
c) stabilirea relaŃiilor dintre conştient şi inconştient.

75. Sensibilizarea semnifică:

a) scăderea sensibilităŃii unui analizator ca urmare a prelungirii duratei de acŃiune
a stimulului specific;
b) creşterea sensibilităŃii unui analizator prin stimularea lui repetată cu stimulul
specific;
c) creşterea sensibilităŃii unui analizator ca urmare a stimulării altui analizator.

76. Legea adaptării are:

a) rol perturbator asupra percepŃiei;
b) rol optimizator asupra percepŃiei;
c) rolul ei depinde de sensul varierii nivelului sensibilităŃii.

77. Adaptarea se realizează cel mai rapid şi la valorile cele mai ridicate în:
a) sfera sensibilităŃii tactile;
b) sfera sensibilităŃii olfactive;
c) sfera sensibilităŃii luminoase.
78. Contrastul culorilor reflectă:
a) raportul de intensitate;
b) raportul de durată;
c) raportul de modalitate.

79. SenzaŃia este un model informaŃional:

a) bidimensional;
b) unidimensional;
c) contextual.

80. SenzaŃia este:

a) o stare subiectivă pură a conştiinŃei;
b) expresia energiilor specifice ale organelor de simŃ;
c) un cod-imagine al unei proprietăŃi a stimulului specific.

81. SenzaŃia este:

a) identică însuşirii fizice a stimulului;
b) un obstacol între noi şi lume;
c) o verigă necesară a procesului de cunoaştere a lumii.

82. Cui aparŃine teza „întreaga viaŃă psihică este reductibilă la senzaŃii”?:
a) psihanalizei;
b) asociaŃionismului;
c) behaviorismului.

83. Între intensitatea stimulului şi intensitatea senzaŃiei există un raport:

 a) invers proporŃional;
b) logaritmic;
c) direct proporŃional.

84. O senzaŃie ne permite să:

a) identificăm obiecte;
b) să deosebim un obiect de altul;
c) să reunim două obiecte.

85. Care din legile de mai jos sunt psihofiziologice:

a) legea contrastului;
b) legea pragurilor senzoriale;
c) legea semantizării;
d) legea compensaŃiei.

86. Mecanismul senzaŃiei este:

a) blocul receptor;
b) blocul subcortical;
c) blocul cortical.

87. SenzaŃiile de culoare se obŃin prin stimularea:

a) corpusculilor Meissner;
b) aparatului bastonaşelor;
c) aparatului conurilor.

88. Tonul cromatic este determinat de:

a) intensitatea fasciculului de lumină;
 b) lungimea undei electromagnetice;
c) forma undei electromagnetice.

89. SenzaŃiile tactile reflectă:

a) proprietăŃi chimice;
b) proprietăŃi acustice;
c) proprietăŃi mecano-fizice.

90. Receptorii sensibilităŃii tactile sunt:

a) celulele bipolare;
b) corpusculii Meissner;
c) corpusculii Krause;
d) discurile Merkel.

91. Veriga corticală a analizatorului cutano-tactil se localizează în:

a) ariile 17,18,19 Brodmann;
b) ariile 3,1,2 Brodmann;
c) ariile 36,38 Brodmann.

92. Homunculusul senzitiv corespunde:

a) sensibilităŃii olfactive;
b) sensibilităŃii cutano-tactile;
c) sensibilităŃii auditive.

93. Aparatul bastonaşelor asigură:

a) vederea diurnă;
b) vederea nocturnă.
94. Aparatul receptor al sensibilităŃii vizuale se află în:
a) sclerotică;
b) retină;
c) nervul optic.

95. Segmentul cortical al analizatorului vizual se localizează în:

a) ariile 4,6,8 – Brodmann;
b) ariile 22,41 – Brodmann;
c) ariile 17,18, 19 – Brodmann.

96. SaturaŃia reprezintă:

a) gradul de deosebire al culorii cromatice date faŃă de culoarea neagră;
b) gradul de deosebire al culorii cromatice date faŃă de culoarea albă de aceeaşi
claritate;
c) gradul de deosebire al culorii cromatice date faŃă de culoarea gri.

97. În condiŃii de întuneric sensibilitatea vizuală:

a) scade;
b) creşte;
c) rămâne constantă.

98. Efectul psihofiziologic al culorii roşii este:

a) inhibitor;
b) relaxant;
c) excitator.
99. Culorile spectrale se obŃin:
a) prin acŃiunea compactă a fasciculului luminos;
b) prin interferenŃa mai multor fascicule luminoase;
c) prin descompunerea fasciculului luminos în lungimi de undă.

100. Cel care a pus în evidenŃă existenŃa culorilor spectrale prin descompunerea
fasciculului luminos a fost:
a) Helmholtz;
b) Newton;
c) Hering.

101. Domeniul sunetului se delimitează pe baza:

a) amplitudinii vibraŃiilor acustice;
b) frecvenŃei vibraŃiilor acustice;
c) formei vibraŃiilor acustice.

102. FrecvenŃa sunetului determină:

a) senzaŃia de tărie;
b) senzaŃia de înălŃime;
c) senzaŃia de timbru.

103. ÎmpărŃirea sunetelor în zgomote şi sunete muzicale are la bază:

a) frecvenŃa undelor acustice;
b) amplitudinea undelor acustice;
c) regularitatea (periodicitatea) oscilaŃiilor.

104. Datorită timbrului:

 a) localizăm sursa sonoră:
b) deosebim două sunete de aceeaşi înălŃime;
c) deosebim două sunete de aceeaşi intensitate.

105. Potrivit legii Weber-Fechner, valoarea pragului diferenŃial pentru sensibilitatea

auditivă este:
a) 1/30;
b) 1/15;
c) 1/10

106. Receptorii sensibilităŃii auditive se află:

a) în membrana timpanică;
b) în fereastra ovală;
c) în membrana bazilară (organul lui Corti).

107. Veriga corticală a analizatorului auditiv se situează în:

a) ariile 3,1,2 Brodmann;
b) ariile 41,42,22 – Brodmann;
c) ariile 44,24,26 – Brodmann.

108. Intensitatea sunetelor o măsurăm în:

a) cicli/sec.;
b) microvolŃi;
c) decibeli.

109. Aparatul auditiv al omului funcŃionează optim:

a) în raport cu intensităŃi scăzute ale sunetelor;
 b) în raport cu intensităŃi mari ale sunetelor;
c) în raport cu intensităŃi medii ale sunetelor.

110. Pentru auzul muzical este definitorie:

a) diferenŃierea – identificarea înălŃimii sunetelor;
b) diferenŃierea – identificarea timbrului sunetelor;
c) diferenŃierea – identificarea raporturilor de înălŃime şi durată dintre sunete.

111. Auzul fonematic se dezvoltă pe baza:

a) auzului muzical;
b) auzului general.

112. În dezvoltarea limbajului, auzul are un rol:

a) auxiliar;
b) complementar;
c) determinant.

113. Pentru percepŃia sunetelor vorbirii şi a cuvintelor este indispensabilă:

a) închiderea ochilor;
b) diferenŃierea structurii spectrale a sunetelor verbale;
c) actualizarea modelelor lor interne din memoria de lungă durată.

114. Auzul armonic constă în:

a) identificarea sunetelor muzicale prezentate izolat;
b) recunoaşterea cu uşurinŃă a liniilor melodice;
c) integrarea într-o configuraŃie unitară a raporturilor de înălŃime pe verticală
dintre sunetele unei opere muzicale.
115. SenzaŃiile olfactive reflectă:
a) proprietăŃi mecano-fizice;
b) proprietăŃi electromagnetice;
c) proprietăŃi chimice.

116. Stimul olfactiv poate fi:

a) orice substanŃă;
b) numai substanŃele volatilizabile;
c) numai substanŃele lichide.

117. Intensitatea unei senzaŃii olfactive depinde de:

a) tipul substanŃei folosite;
b) prezenŃa sau absenŃa zgomotului de fond;
c) concentraŃia substanŃei – stimul.

118. Din punct de vedere psihofiziologic:

a) toate mirosurile sunt neutre;
b) toate mirosurile au efect pozitiv;
c) toate mirosurile au efect negativ;
d) nici un răspuns nu este corect.

119. SenzaŃiile olfactive se implică în reglarea actului alimentar:

a) prin conŃinutul informaŃional obiectiv;
b) prin nota de plăcut – neplăcut;
c) prin intensitate.
120. SenzaŃiile gustative reflectă:
a) starea de agregare a substanŃelor introduse în cavitatea bucală;
b) temperatura substanŃelor;
c) proprietăŃile chimice (moleculare) ale substanŃelor.

121. Receptorii sensibilităŃii gustative sunt dispuşi:

a) în musculatura limbii;
b) în învelişul superior al buzelor;
c) în mucoasa limbii.

122. Stimularea receptorilor gustativi se obŃine prin:

a) administrarea oricărei substanŃe;
b) administrarea doar a substanŃelor lichide;
c) administrarea substanŃelor lichide şi doar a substanŃelor ale căror molecule se
dizolvă în salivă.

123. SenzaŃiile gustative se includ în categoria:

a) senzaŃiilor exterio-informative;
b) interoinformative;
c) proprioinformative.

124. Calitatea modală a senzaŃiilor gustative este determinată de:

a) starea de agregare a substanŃei;
b) de mişcările limbii;
c) de structura moleculară a substanŃei.

125. Stimulul specific pentru senzaŃia pură de dulce este:

 a) glucoza;
b) zaharina;
c) zahărul.

126. Stimulul specific pentru provocarea senzaŃiei pure de amar este:

a) sarea amară;
b) chinina;
c) lactona.

127. Stimulul specific pentru perceperea senzaŃiei pure de sărat este:

a) sarea de potasiu;
b) sarea de sodiu;
c) sarea de magneziu.

128. SenzaŃiile gustative joacă un rol major în:

a) reglarea tonusului afectiv;
b) reglarea secreŃiilor digestive;
c) formarea preferinŃelor alimentare.

129. SenzaŃia de foame:

a) creşte nivelul sensibilităŃii gustative;
b) scade nivelul sensibilităŃii gustative;
c) nu are nici o influenŃă asupra nivelului sensibilităŃii gustative.

130. SenzaŃiile proprioceptive informează despre:

 a) funcŃionarea organelor interne;
b) mişcările locomotorii;
c) poziŃiile posturale ale corpului în repaus.

131. Semnalizarea proprioceptivă funcŃionează:

a) uneori în stare de somn;
b) numai în stare de veghe;
c) permanent.

132. InformaŃia furnizată de senzaŃiile proprioceptive participă la formarea şi

susŃinerea:
a) tonusului muscular;
b) schemei integrative a Eu-lui fizic;
c) schemelor mişcărilor obiectuale.

133. Sensibilitatea kinestezică se activează:

a) la acŃiunea stimulilor externi;
b) la declanşarea mişcărilor voluntare;
c) la declanşarea mişcărilor involuntare;
d) la declanşarea oricărei mişcări.

134. SenzaŃiile kinestezice:

a) sunt un simplu acompaniament al mişcărilor;
b) sunt necesare în declanşarea mişcărilor;
c) sunt indispensabile în reglarea mişcărilor.

135. SenzaŃiile kinestezice furnizează informaŃii şi despre:

 a) culoarea obiectelor;
b) asperitatea obiectelor;
c) greutatea şi volumul obiectelor.

136. SenzaŃiile organice semnalizează:

a) modificări structurale la nivelul organelor interne;
b) modificări funcŃionale la nivelul organelor interne;

137. Homeostazia mediului intern al organismului este:

a) un fenomen perturbator indezirabil;
b) un fenomen reglator necesar;
c) o stagnare a proceselor fiziologice.

138. Starea de bine şi confort fiziologic are la bază:

a) integrarea la nivel inconştient a semnalelor organice;
b) integrarea la nivel conştient a semnalelor organice.

139. SenzaŃia de durere se produce:

a) la acŃiunea unei anumite modalităŃi de stimuli;
b) la acŃiunea oricărei modalităŃi de stimuli.
c) la acŃiunea oricărei modalităŃi de stimuli a căror intensitate depăşeşte pragul
absolut superior al sensibilităŃii specifice.

140. SenzaŃia de durere are:

a) un rol exclusiv negativ;
b) un rol exclusiv pozitiv;
c) atât un rol negativ, cât şi un rol pozitiv.
141. PercepŃia este:
a) rezultatul însumării senzaŃiilor;
b) rezultatul integrării senzaŃiilor.

142. În definirea şi interpretarea percepŃiei contribuŃia cea mai adecvată a

adus-o:
a) behaviorismul;
b) gestaltismul;
c) asociaŃionismul.

143. PercepŃia este un model informaŃional:

a) izomorfic;
b) homomorfic;
c) izomorfic – homomorfic.

144. PercepŃia furnizează informaŃii despre:

a) proprietăŃile esenŃiale şi generale ale obiectelor;
b) proprietăŃile situaŃional – accidentale ale obiectelor;
c) proprietăŃi esenŃiale amalgamate cu proprietăŃi accidentale.

145. PercepŃia este:

a) produsul memoriei;
b) produsul imaginaŃiei;
c) rezultatul acŃiunii obiectului.

146. PercepŃia este:

a) un fenomen punctual – instantaneu
 b) un proces multifazic.

147. Deosebirea dintre mecanismul senzaŃiei şi cel al percepŃiei apare:

a) la nivelul verigii receptoare;
b) la nivelul verigii corticale;
c) la nivelul verigii intermediare, subcorticale.

148. Nivelul calitativ cel mai înalt al integrării percepŃiei se realizează în :

a) faza identificării;
b) faza detecŃiei;
c) faza discriminării.

149. Legea bunei forme exprimă:

a) caracterul aditiv-sumativ al percepŃiei;
b) caracterul secvenŃial – serial al percepŃiei;
c) caracterul structural – emergent al percepŃiei.

150. Identificarea perceptivă:

a) este spontană şi înnăscută;
b) este învăŃată şi dobândită.

151. Caracterul activ al percepŃiei rezidă în:

a) prezenŃa şi acŃiunea directă a obiectului;
b) implicarea operaŃiilor subiectului;
c) varierea caracteristicilor obiectului.

152. Realizarea percepŃiei presupune:

 a) omogenizarea câmpului stimulator extern;
b) evidenŃierea unei însuşiri dominante;
c) operarea distincŃiei „figură – fond”.

153. Limitele teoriei gestaltiste a percepŃiei rezidă în:

a) admiterea ireductibilităŃii percepŃiei la senzaŃie;
b) considerarea caracterului imanent al structurii;
c) fizicalizarea mecanismului producerii perceptului;
d) introducerea invarianŃilor de structură.

154. DeterminanŃii percepŃiei includ:

a) exclusiv factorii obiectivi externi;
b) exclusiv factorii subiectivi – interni;
c) factorii obiectivi externi şi factorii subiectivi interni în adiŃiune;
d) ambele categorii de factori în interacŃiune.

155. PercepŃia monomodală constă în:

a) perceperea aceluiaşi obiect de mai multe ori;
b) perceperea unui obiect o singură dată;
c) perceperea unuia sau mai multor obiecte pe calea unui singur analizator.

156. În percepŃia plurimodală se integrează:

a) informaŃii despre mai multe obiecte de la un singur analizator;
b) informaŃii despre mai multe obiecte de la mai mulŃi analizatori;
c) informaŃii despre un singur obiect de la mai mulŃi analizatori.

157. Interpretarea, ca fază a percepŃiei, înseamnă:

 a) încadrarea obiectului într-o clasă;
b) relaŃionarea obiectului cu experienŃa anterioară;
c) stabilirea semnificaŃiei şi utilităŃii obiectului pentru activitatea subiectului.

158. InvarianŃii de structură (de bună formă) în percepŃie rezultă din:

a) numărul elementelor componente;
b) mărimea elementelor componente:
c) relaŃiile dimensional- metrice dintre elementele componente.

159. Iluziile în percepŃie sunt rezultatul:

a) excedentului de informaŃie;
b) halucinaŃiilor;
c) efectelor de câmp.

160. În percepŃie, diferenŃele individuale:

a) sunt inexistente;
b) sunt legice şi permanente;
c) sunt accidentale.

161. Orientarea New-look a evidenŃiat:

a) rolul contextului fizic ambiental în percepŃie;
b) rolul complexităŃii stimulilor în percepŃie;
c) rolul factorilor motivaŃionali şi de personalitate în percepŃie:

162. PecepŃia implică memoria:

a) în faza detecŃiei;
b) în faza discriminării;
 c) în faza identificării.

163. Starea de set acŃionează ca:

a) factor de asimilare a obiectului – stimul;
b) factor de blocare a percepŃiei obiectului – stimul;
c) factor de întârziere a formării imaginii obiectului.

164. Între seturi există raporturi:

a) de subordonare;
b) antagonice;
c) de coordonare.

165. În percepŃie:
a) setul se confundă cu motivaŃia;
b) setul poate exista şi funcŃiona în absenŃa unei stări anume de motivaŃie;
c) setul presupune obligatoriu existenŃa unei stări de motivaŃie.

166. Legea selectivităŃii reflectă:

a) preponderent rolul determinanŃilor subiectivi;
b) preponderent rolul determinanŃilor obiectivi.

167. Constantele perceptive sunt:

a) calităŃi înnăscute;
b) rezultatul acŃiunii legilor psihofizice;
c) rezultatul evaluărilor corectoare ale schemelor integrative corticale.

168. În percepŃia vizuală, constanta de mărime se datoreşte:

 a) operaŃiilor de evaluare de la nivelul verigii corticale a analizatorului;
b) stabilităŃii imaginii retiniene a obiectului;
c) contextului în care este dat obiectul.

169. Imaginea retiniană reflectă obiectul:

a) în poziŃia în care este prezentat;
b) în poziŃie răsturnată;
c) în poziŃie oblică.

170. PercepŃia spaŃiului este:

a) de tip monomodal;
b) de tip intermodal.

171. PercepŃia vizuală a celei de a treia dimensiuni a spaŃiului are la bază:

a) un mecanism monocular;
b) un mecanism binocular.

172. În cazul suprapunerii complete a celor două imagini retiniene:

a) obiectul este perceput plat (bidimensional);
b) obiectul este perceput dedublat;
c) obiectul este perceput în volum.

173. Pentru a se realiza percepŃia obiectului în volum (cu cea de a treia dimensiune)
este necesar ca cele două imagini retiniene:
a) să fie complet disparate;
b) să se suprapună parŃial;
c) să se suprapună integral.
174. PercepŃia timpului se referă la:
a) segmentul trecut;
b) segmentul prezent;
c) segmentul viitor.

175. Evaluarea timpului se referă la:

a) segmentul trecut;
b) segmentul prezent;
c) segmentul viitor.

176. Duratele evenimentelor neplăcute:

a) tind să fie subestimate;
b) se evaluează în mod obiectiv;
c) tind să fie supraestimate.

177. Durata aşteptării unui eveniment neplăcut:

a) tinde să fie subestimată;
b) tinde să fie supraestimată:
c) se evaluează în mod obiectiv.

178. Durata aşteptării unui eveniment plăcut:

a) tinde să fie subestimată;
b) se evaluează fără alterări;
c) tinde să fie supraestimată.

179. PercepŃia mişcării fizice a obiectelor este mai exactă:

 a) într-un spaŃiu „vid”, nepopulat;
b) într-un spaŃiu populat.

180. Precizia percepŃiei mişcării:

a) creşte pe măsura îndepărtării obiectului de observator;
b) scade pe măsura îndepărtării obiectului de observator;
c) nu se modifică.

181. Fenomenul „fi” al mişcării aparente a fost pus în evidenŃă:

a) în sfera percepŃiei tactile;
b) în sfera percepŃiei vizuale;
c) în sfera percepŃiei auditive.

182. Intervalul critic de fuziune a imaginilor vizuale secvenŃial – statice este de:
a) 1/30 sec;
b) 1/16 sec;
c) 1/45 sec.

183. În opinia lui J.B. Watson, conştiinŃa este:

a) o realitate psihică nemijlocit perceptibilă;
b) obiectivul principal al cunoaşterii pihologice;
c) o simplă ficŃiune.
184. În teoria lui S. Freud, elementul component esenŃial al inconştientului înnăscut
este:
a) instinctul de autoconservare;
b)instinctul erotico-sexual;
c)instinctul curiozităŃii.

185. După Daniel Lagache, conduitele sunt combinări dinamice între două tipuri de
acŃiuni:
a) simple şi complexe;
b) înnăscute şi dobândite;
c) interofective şi exterofective.

186. În sens restrâns, activitatea este unitatea dintre:

a) sarcină şi acŃiune;
b) motiv, scop şi mijloc;
c) dorinŃă şi posibilitate.

187. Principalele forme generic-categoriale ale activităŃii umane sunt:

a) munca fizică şi munca intelectuală;
b) activitatea de creaŃie şi activitatea de execuŃie;
c) jocul, învăŃarea şi munca.

188. Metoda experimentului de laborator în psihologie a fost introdusă de:

a) S. Freud
b) J. Piaget
c) J. Watson;
d) W. Wundt
189. În metoda experimentului de laborator, între variabilele independente şi cele
dependente se interpun:
a) variabilele ambientale;
b) variabilele interne;
c) variabilele subiect.

190. Reflectarea psihică are un caracter:

a) absolut veridic şi obiectiv;
b) relativ veridic;
c) subiectiv şi ideal.

191. Modelarea informaŃională de tip izomorfic presupune:

a) transferul şi interiorizarea proprietăŃilor obiectului;
b) identitatea fizică între percept şi obiect;
c) stabilirea unei corespondenŃe biunivoce între percept şi obiect.

192. Modelarea informaŃională de tip homomorfic stă la baza:

a) difernŃierii individuale a obiectelor;
b) relevării însuşirilor esenŃiale ale obiectului;
c) identificării de tip categorial.

193. După sferă, legile psihologice se împart în:

a) individuale, particulare şi generale;
b) dinamice şi statistice;
c) de structură şi de funcŃionare;
194. Ca şi informaŃia, psihicul este:
a) un fenomen universal;
b) un fenomen lipsit de însuşiri sensibile;
c) un factor de reglare.

195. Inconştientul secundar (dobândit) se formează prin:

a) automatizarea comportamentelor;
b) interiorizarea normelor morale;
c) acumularea conŃinuturilor viselor.

196. După K. Wilber, inconştientul fundament este alcătuit din:

a) conŃinuturi afective;
b) conŃinuturi ce pot deveni oricând conştiente;
c) conŃinuturi neconştientizabile.

197. Structura de conŃinut a subconştientului este formată din elemente care provin
din:
a) percepŃia actuală a obiectelor;
b) memoria imediată;
c) inconştient şi conştient.

198. InformaŃia este:

a) măsura dezordinii;
b) indicator al funcŃionării unui computer;
c) măsura gradului de organizare.
199. Subconştientul asigură continuitatea în timp a:
a) legăturii noastre cu lumea;
b) procecselor fiziologice;
c) identităŃii de sine.

200. Arhetipurile sunt componente ale:

a) subconştientului;
b) inconştientului colectiv;
c) inconştientului secundar.

201. Comportamentul conştient se întemeiază pe corelarea celor două modele

informaŃionale majore:
a) modelului senzorial-perceptiv şi modelului conceptual-categorial;
b) modelului lumii externe şi modelului propriului Eu.

202. FuncŃia proiectivă a conştiinŃei constă în:

a) exteriorizarea ideilor şi opiniilor;
b) elaborarea planului acŃiunii;
c) generarea noului.

203. FuncŃia principală a conştiinŃei din care derivă şi căreia i se subordonează

celelalte este:
a) funcŃia axiologică;
b) funcŃia cognitivă;
c) funcŃia reglatoare.
204. După S. Freud, cunoaşterea conŃinuturilor inconştientului este posibilă prin:
a) teste (probe) proiective;
b) analiza viselor;
c) analiza produselor activităŃii;
d) analiza relatărilor libere ale subiectelor.

205. ConştiinŃa se realizează prin intermediul:

a) organelor de simŃ;
b) răspunsurilor motorii;
c) funcŃiilor şi proceselor psihice particulare.

206. Teoria energiilor specifice ale organelor de simŃ a fost fundamentată prin
folosirea:
a) stimulilor nespecifici;
b) stimulilor specifici;
c) stimulilor tactili.

207. După modul de prezentare a stimulilor, contrastul în percepŃie poate fi:

a) puternic sau slab;
b) simultan sau succesiv;
c) de scurtă sau de lungă durată.

208. Pragul absolut inferior exprimă:

a) intensitatea senzaŃiei;
b) intensitatea oricărui stimul specific;
c) intensitatea minimă a stimulului specific necesară pentru a produce o senzaŃie.
209. Pragul diferenŃial reprezintă:
a) câtimea ce trebuie adăugată la intensitatea iniŃială;
b) intensitatea iniŃială a stimulului;
c) intensitatea senzaŃiei iniŃiale.

210. InformaŃia cu gradul de obiectivitate cel mai ridicat despre materialitatea lumii
externe o furnizează senzaŃiile şi percepŃiile:
a) vizuale;
b) tactile;
c) proprioceptive.

211. Realizarea normală a tuturor mişcărilor obiectual-instrumentale reclamă

participarea informaŃiei şi senzaŃiilor:
a) vizuale;
b) auditive;
c) proprioceptiv-kinestezice;
d) gustative.

212. Ochiul omului percepe segmentul spectrului electromagnetic cuprins între:

a) 260 – 570 milimicroni;
b) 450 – 950 milimicroni;
c) 660 – 890 milimicroni;
d) 380 – 680 milimicroni.

213. Care din proprietăŃile de mai jos definesc exclusiv senzaŃiile de culoare?
a) înălŃimea;
b) tonul cromatic;
 c) intensitatea;
d) saturaŃia.

214. Receptorii sensibilităŃii vizuale sunt reprezentaŃi de:

a) celule cu cili;
b) corpusculii Ruffini;
c) conuri;
d) bastonaşe.

215. Pe baza saturaŃiei, senzaŃiile cromatice se împart în două grupe:

a) închise şi deschise;
b) pure şi impure;
c) tonice şi depresoare.

216. Pentru explicarea mecanismului senzaŃiilor cromatice au fost avansate trei teorii
principale, care din ele este considerată astăzi mai adecvată:
a) tricromatică;
b) policromatică;
c) tetracromatică.

217. SenzaŃia de înălŃime a sunetului este determinată de:

a) periodicitatea vibraŃiilor acustice;
b) frecvenŃa undelor acustice;
c) amplitudinea undelor acustice.

218. Auzul „colorat” este efectul legii:

a) contrastului;
 b) sinesteziei;
c) compensaŃiei.

219. Urechea omului percepe undele acustice cuprinse între:

a) 100 – 10 000 Hz;
b) 5 – 12 000 Hz;
c) 16 – 18 000 Hz;

220. Valoarea cognitivă a senzaŃiilor olfactive şi gustative rezidă în aceea că ne

furnizează informaŃii despre:
a) densitatea substanŃelor;
b) proprietăŃile chimice ale substanŃelor;
c) greutatea substanŃelor.

221. PercepŃiile gustative se realizează pe baza interacŃiunii şi integrării celor:

a) două gusturi de bază;
b) cinci gusturi de bază;
c) patru gusturi de bază;
d) şase gusturi de bază.

222. Schema corporală (modelul informaŃional al Eu-lui fizic) se formează pe baza

integrării informaŃiilor furnizate de senzaŃiile:
a) organice;
b) tactile;
c) proprioceptive;
d) kinestezice.
223. Rolul reglator-adaptativ al senzaŃiilor de durere constă în:
a) creşterea imunităŃii organismului;
b) dezvoltarea stăpânirii de sine;
c) activarea mecanismelor de apărare.

224. GraŃie legii structuralităŃii, un obiect poate fi:

a) deosebit de alte obiecte;
b) identificat şi în cazul eliminării unor elemente;
c) identificat şi în cazul adăugării altor elemente.

225. Modelele informaŃionale – etalon care mediază identificarea perceptivă sunt de

două tipuri:
a) unidimensionale şi bidimensionale;
b) individuale şi categoriale;
c) interne şi externe.

226. PercepŃia figurilor duble reflectă dinamica raportului:

a) culoare – formă;
b) însuşiri primare – însuşiri secundare;
c) figură – fond.

227. Cel mai mare volum de informaŃie despre lumea externă ni-l furnizează:
a) percepŃia tactilă;
b) percepŃia vizuală;
c) percepŃia auditivă.

228. Setul este:

 a) un model informaŃional izomorfic;
b) un amestec de senzaŃii de diferite modalităŃi;
c) o stare internă de pregătire care se interpune între obiect şi imaginea lui
perceptivă.

229. Un prim semn al constituirii structurii perceptive interne este:

a) identificarea unui obiect;
b) schema obiectului permanent;
c) constanta de mărime.

230. Decentrare este un indicator al:

a) efectelor de câmp;
b) iluziilor perceptive;
c) dezvoltării maturizării mecanismelor perceptive.

231. În identificarea obiectelor elementul spaŃial determinant este:

a) mărimea;
b) distanŃa;
c) poziŃia;
d) forma.

B. StabiliŃi dacă aserŃiunile de mai jos sunt adevărate sau false

1. Psihicul este o secreŃie a creierului
2. Psihicul este un atribut al organismelor animale
3. Psihicul este o formă particulară de realizare a informaŃiei la nivelul sistemului
nervos
4. Comportamentul animal este eminamente instinctual
5. ConştiinŃa este o lume subiectivă ermetic închisă în sine
6. Psihicul uman este integral înnăscut
7. Psihicul posedă proprietăŃi care ne permit să-l percepem în mod nemijlocit
8. SenzaŃia este o proprietate a obiectelor externe
9. Semantizarea este o lege psihofiziologică a sensibilităŃii
10. Sensibilitatea este o funcŃie constantă, independentă de vârstă
11. Structural, conştiinŃa se compune din modelul informaŃional al lumii externe şi
modelul informaŃional al propriului Eu
12. FuncŃia cognitivă a conştiinŃ
26. Legea constantei se referă numai la percepŃia mărimii obiectelor
27. Efectele de câmp sunt rezultat al perceperii şi evaluării corecte a tuturor
componentelor obiectului – stimul
28. Medierea informaŃională de tip psihic a acŃiunilor obiectuale externe începe cu
percepŃia
29. În raport cu subiectul concret, lumea externă există numai în măsura în care este
percepută
30. Capacitatea rezolutivă este indicatorul comportamental esenŃial al funcŃionalităŃii
inconştientului