Conţinutul tematic al cursului

Conţinutul tematic al cursului

1. Maturizarea ;

2. Adaptarea si identificarea primara profesionala (24-28 ani) ;

3. Etapa de implantatie (28-32 ani) ;

4. Etapa de stabilitate familiala si profesionala (32-35 ani) ;

5. Subetapele varstelor adulte ;

6. Dinamica identitatii

7. Caracteristici psihofiziologice mai importante

8. Stadiul adult ca interval de viata in care se produce maturizarea deplina a vietii

psihice umane ;

9. Invatarea permanenta ;

10. Capacitatile cognitive ;

11. Stadiile varstelor de involutie ;

12. Problemele social economice ale batranetii ;

13. Caracteristici biologice si psihice ;

14. Contributii la problemele batranetii.

Lecţia Maturizarea

Obiectivele lecţiei Maturizarea

- Sa cunoasca importanta maturizarii ;
- Sa distinga maturitatea biofiziologica, cea psihica,
 emotionala si intelectuala
Concepte cheie lecţia Maturizarea
Cuvinte cheie : cresterea, dezvoltarea
Notiţe curs - lecţia Maturizarea
In maturizare un rol important revine programarii native, care in conditile normale
de echilibru cu mediul, mijloceste cresterea si organizarea functionala. Maturizarea nu
poate fi detasata de conditiile mediului si de activitatea de invatare si educatie, care
sunt la om decisive. La nivelul psihic si de personalitate factorii de mediu si de
educatie sunt interdependenti si trec unul in altul.
Din punct de vedere psihosocial maturizarea se refera in genere la emanciparea
personalitatii, ce devine independenta, apta de activitati si raspunsuri psihosociale.
Maturizarea intereselor si inclinatilor duce la o maturizare profesionala.
In Dictionarul de Psihologie P.P.Neveanu maturitatea este definita ca o stare
functionala fizica si fiziologica la care se ajunge printr-o dezvoltare stadiala si care
prezinta un sistem complet de posibilitati ce se conserva stabil in etapa varstei adulte.
Se distinge o maturitate biofiziologica- constand din implinirea proceselor de crestere
si structurare functionala a organelor- si o maturitate psihica in care concura
modalitatile de maturitate intelectuala de structurare definitiva a mecanismelor
intelectuale, ceea ce mijloceste autonomia lor , de maturitatea emotionala rezidand in
diferentierea emotilor, stabilizarea sentimentelor si capacitatea de control a lor si
maturitatea sociala caracterizata prin deplina adaptare la conditiile vietii si activitatii
sociale si prin participarea responsabila la aceasta.

Lecţia Adaptarea si identificarea primara profesionala (24-28 ani)

Obiectivele lecţiei Adaptarea si identificarea primara profesionala (24-28 ani)

- Să cunoasca trăsăturile specifice tinereţii ;
- Sa cunoască subetapele tinereţii.
Concepte cheie lecţia Adaptarea si identificarea primara profesionala (24-28 ani)
Cuvinte cheie: angajare socială, rol
Notiţe curs - lecţia Adaptarea si identificarea primara profesionala (24-28 ani)

Insertia sociala diversa face dificila cercetarea.Tineretul realizeaza o permanenta

inoire a realitatilor. Insertia in viata sociala nu a pus probleme in societatiile
anterioare in care pregatirea profesionala si sociala erau relativ sever tutelate.
In ultimul secol puternica patrundere a tineretului in viata social-politica a dus la
afirmarea lui ca factor important social-economic. Intrarea in viata social-economica
pe baza de competitie si cooperare a creat conditii dure de selectie, iar somajul
 afecteaza in primul rand tinerii. De accea tineretea ridica numeroase probleme psiho-
sociale, noi in raport cu varstele anterioare.
Copilaria are o rezerva uriasa de sperante legate de explorarea teritoriului si
oamenilor din jur, dificultatile fiind considerate situative iar lumea stabila. Dupa 10
ani apar intrebarile legate de propriile posibilitati validarea valorilor si aplicarii lor in
viata. La adolescenti apare orientarea spre viitor ca o prelungire a propriului destin.
Tineretea este incarcata de cerinte, de contributie la schimbarea lumii. Tanarul e
sensibil si revoltat cand intalneste nonvalori si noncompetente si este atent si
receptive la modelele ce incorporeza valori necunoscute. Insecuritatea, instabilitatea
valorilor sociale (ce era bine atunci nu e bine acum) duce la devalorizarea profilului
parental al secolului XX si contureaza profilul adultului actual.
Tipul fundamental de activitate ce defineste tanarul e cel de persoana angajata
social, producator de bunuri si servicii. Tipul de relatii devine complex: in ierarhia
profesionala, cu colegi de serviciu si prieteni, cu familia de provenienta, cu propria
familie. In toate relatiile putind apare contradictii.
Castigarea statutului de adult incepe cu dobindirea autonomiei economice. De
accea situatia tineretului e sub semnul provizoratului.
Subetapele tineretii sunt controversate. Unii autori considera limita inferioara la
20-24 ani. Limita superioara este si ea controversata. Unii autori (Daniel Levinson)
considerind-o la 45 de ani. Erik Erikson considera tineretea o varsta mijlocie si
dominata de urmatoarele trasaturi:
-amplificarea identitatii sociale;
-angajarea in plan social;
-traire intense a sentimentului de dragoste;
-inceperea vietii de familie si dezvoltarea intimitatii;
-tendinta de a lega relatii cu noi grupuri;
-dragostea si munca au loc central cu structura de continut a personalitatii;

E. Verza si Ursula Schiopu considera ca tineretea se intinde intre 24 si 35 de ani si

cuprinde 3 subperioade:
· subetapa de adaptare (24-28 ani) cuprinzind ucenicia si stagiul pe linie
profesionala;
· subetapa de implantatie (28-32 ani);
· subetapa de stabilitate profesionala si familiala (32-35 ani).

In perioada de 24 - 28 ani tanarul are un rol auxiliar in ierarhia muncii (pe linga altii).
Dificultatiile de adaptare se resimt ca tensiuni interne legate de programul de munca,
stil, organizare, etc. Se confrunta cu dificultati concrete de munca si se contureaza
rolurile sale profesinale. O alta directie de solicitare a adaptarii e cea legata de
casatorie, adaptarea la rolul de sot sau de sotie iar ulterior la cel de parinte.

Lecţia Etapa de implantatie (28-32 ani)

Obiectivele lecţiei Etapa de implantatie (28-32 ani)
Sa inteleaga problemele integrarii sociale si familiale ale
tanarului.
Concepte cheie lecţia Etapa de implantatie (28-32 ani)
Cuvinte cheie : implantatie ; integrarea civilizatoare, normativa, sociala,
culturala.
Notiţe curs - lecţia Etapa de implantatie (28-32 ani)
Subetapa de implantatie (28 - 32) in activitatea profesionala, se realizeaza dupa
adaptarea la cerintele muncii. Tanarul simte nevoia de instruire suplimentara de accea
urmeaza cursuri de perfectionare, limbi, o scoala, o facultate, un sport, calculatoare.
Se extind relatiile sociale, oficiale si semioficiale cu colegi, superiori, subalterni. In
familie cresc responsabilitatile educative si gospodaresti se fac eforturi de marire a
confortului. Se modifica programul familial, creste timpul de supraveghere a copiilor,
volumul informational legate de educatie si sanatate, se restring activitatiile de loisir.
Problemele intregrarii sociale.
Integrarea este complexa, tineretul avand resurse si capacitati pe aceasta linie.
Intregrarea sociala este cuprinsa in mai multe forme astfel E. Williams aminteste de:
· integrarea civilizatoare (la gradul de apartenenta).
· intregrarea normative (la normele sociale).
· intregrarea sociala.
· integrarea culturala (la varietatea de informatie culturala).
Integrarea profesionala si sociala e o conditie a adaptarii, a mentinerii sanatatii
fizice si mentale si a dezvoltarii armonioase a personalitatii.
Intregraea sociala se realizeaza pe mai multe directii, cea mai importanta fiind cea
profesionala. Integrarea profesionala este influentata de factori obiectivi si subiectivi.
Cauzele obiective tin de: atentia de lucru (sanatoasa sau nu), competentele
conducatorilor, indeplinirea sarcinilor de munca, organizarea locului si procesului de
munca. Cauzele subiective tin de pregatirea profesionala, trasaturile caracteriale,
cunoasterea greutatilor ce se ridica in activitate, idealurile si aspiratiile individului.
O serie de autori vorbesc de socul realitatii in contactul cu lumea profesiunilor.
Acest soc al realitatii este determinat de: asteptarile intreprinderi in raport cu noi
angajati, anularea biografiei de eforturi scolare anterioare, lipsa de maturitate in
alegerea profesiunii.
Integrarea parcurge 3 etape gradate printre care: acomodarea, adaptarea, participarea,
si integrarea propriuzisa.
D. C. Miller se refera la cateva situatii ocupationale treptate si progresive:
profesionistii cu patternuri stabile care de la absolvire lucreaza in aceelasi loc, cei cu
patternuri instabile ce nu se stabilizeaza niciodata la un loc de munca, cei cu
patternuri de cariera concurentiala, care dupa cateva incercari se stabilizeaza intr-un
loc si profesionistii cu patternuri multiple care au disponibilitatile profesionale lunga.
Dupa integrare se pune problema randamentului care se refera la:
 randament de productivitate; randament financiar; randament de munca.
In integrarea profesionala a tinerilor si in reusita pe plan profesional, defecte ca
lenea, egoismul, minciuna, duritate (agresivitate), aroganta, alcoolismul, impiedica
realizarea.
Integrarea familiala
Pe primul loc se afla buna intelegere si stima reciproca. Copii contribuind la
coeziunea familiara. Varstele de casatorie au suferit o usoara modificare in sensul
cresterii varstei, datorita asigurarii pregatirii profesionale, acumularii de capital
profesional si social. Familia pune probleme de mentalitate ale partenerilor, gusturi,
deprinderi, stil de viata, preocupari, nivel de cultura. Datorita cresterii nivelului
general de scolarizare s-au omogenizat casatoriile d.p.d.v. cultural. Factorii economici
constituie insa un element dezarmant pentru multe incheieri de casatorii. Decizia de a
avea primul copil creeaza disconforturi fizice, tendinte impulsive, stari depresive.
Prezenta copilului determina o reorganizare a familiei la conditiile generale. Copiii
entrofici asigura optimizarea mediului familial creind motiv de bucurie, atenuind
starile de disconfort, creeaza increderea in rolul de parinte, ii determina la actiune,
proiecteaza in viitor destinul existentei lor.

Lecţia Etapa de stabilitate familiala si profesionala (32-35 ani

Obiectivele lecţiei 4. Etapa de stabilitate familiala si profesionala (32-35 ani

Sa stie sa caracterizeze varsta tineretii
Concepte cheie lecţia 4. Etapa de stabilitate familiala si profesionala (32-35 ani) ;
Cuvinte cheie : Subidentitatea de rol marital, profesional si social
Notiţe curs - lecţia 4. Etapa de stabilitate familiala si profesionala (32-35 ani)

Subetapa de stabilitate familiara si profesionala (32 – 35), se caracterizeaza printr-o

experienta profesionala ampla de responsabilitati speciale pe linie profesionala si
extindere a relatiilor oficiale pe verticala. Viata in familie se stabilizeaza, loisir-urile
se largesc (teatru, filme, expozitii, concedii). Activitatea profesionala actioneaza
asupra activitati psihice senzoriale, intelectuale motivationale, aptitudinale.
Dezvoltarea sensibilitatii senzoriale
Fiind o etapa de integrare si afirmare profesionala sensibilitatea este perfectionata sub
aspectul caracteristicilor discriminative. Astfel observatia vizuala dupa 2- 10 ani de
exercitare a profesiei ajunge in anumite profesii foarte fina, auzul se perfectioneaza
legat si de pozitia de consumator de concerte, tactul si aprecierea vizuala capata finete
discriminativa. Pragurile diferentiale continua sa se acorde cu o usoara scadere spre
sfarsitul tineretii.
Este foarta activa capacitatea de receptare organizata.Tanarul este foarte receptiv la
 stimuli antrenati profesional.

Dezvoltarea capacitatii intelectuale (invatare, intelegere, memorie, atentie, gindire).

Cunostintele si abilitatile dau expertii si creatorii domeniului. Exista insa si un numar

de profesionisti ce trebuiesc recalificati, fie datorita modificarilor profesionale, fie din
necesitatea recunoasterii reconversiei fortei de munca. In acest caz apare necesitatea
organizarii invatarii permanente. Memoria se restructureaza devenind activa,
selectiva, inteligibila mijlocita. Atentia este activata si ea pe cerintele profesionale si
specificul locului de munca si al momentelor muncii.
In invatare se modifica proportia dintre invatare programata social si cea apropiata de
autodidacticism in favoarea celei din urma. Conservarea informatiei ramane in platou
scazand ca viteza si claritate in etapele urmatoare. Domina invatarea din necesitatea
sau ocupationala. Exista o angajare spirituala si nervoasa tensionala in numeroase
profesii, ducand la oboseala. Oboseala se face resimtita prin prezenta a 4 indicatori;
-scaderea calitativa si cantitativa ;
-modificari fiziologice, consum in exces a rezervelor energetice si
acumularea deseurilor neeliminate;
-scade supletea activitatii intelectuale;
-se amplifica functiile inferioare, automatismele si ticurile.
Recuperarea oboselii se face prin odihna activa, tinerii avind forta de recuperare
mare.
Promovarile, recompensarile sunt forma de stimulatie si de constituire de
motivatii pozitive in munca. De asemenea fatorii stimulatori includ si ambianta,
organizarea locului de munca, estetica, confortul.
Atitudinile sunt esentiale fata de lume. Ele se modifica desi sunt dificultati de
identificare ale acestora datorita situatiilor economice si sociale. Subidentitatea de rol
marital, parental, profesional si social se dilata si se coreleaza.

Lecţia Subetapele varstelor adulte

Obiectivele lecţiei Subetapele varstelor adulte

- Sa stie sa enumere trasaturile specifice adultului,
- Sa cunoasca subetapele varstelor adulte.
Concepte cheie lecţia Subetapele varstelor adulte
Cuvinte cheie : Subidentitatea de parinte, varste active
Notiţe curs - lecţia Subetapele varstelor adulte
Exista diferente privind potentialul psihic uman de la o etapa la alta de viata. In
acelasi sens exista evolutii socioprofesionale si ocupationale, diferente de aspiratii
profesionale, de stil de viata de statutul si rolurile sociale pe varste.
La varstele de peste 35 de ani au loc forme de exprimare de maxima forta,
energie, prin care se realizeaza contributia consistenta a adultilor la cerintele vietii
sociale. Dealtfel, varstele adulte se mai numesc si varste active.
Allport a enumerat sase trasaturi specifice adultului:
· constiinta de sine larga;
· relatii si raporturi intime;
· securitate emotionala fundamentala;
· preocupare obiectiva;
· obiectivare de sine;
· armonie relativa cu propriile achizitii din experienta personala.
Moers a diferentiat sase perioade, dintre care trei adulte, in care au importanta
modificarile de impulsuri sufletesti:
1. Prima perioada a vietii copilaria si tineretea;
0,0 < 20,0 ani, invatarea inclusive scolara.

2. A doua perioada a vietii;

Prima perioada adulta dominata de tinerete, 21 - 30 ani, autoinstruirea.
3. A treia perioda a vietii; a doua perioada adulta miezul vietii umane, 31 –
44 ani, caracterizata ca cea mai scazuta perioada de receptivitate prin
instruirea adultilor. Dispare interesul pentru invatare..
4. A patra perioada a vietii; a treia perioada adulta. Criza de
autocunoastere, 45 – 55 ani, cea mai puternica perioda de crize.
5. A cincea perioda a vietii; este prima perioada a batrinetii, 55 de ani.
6. A sasea perioada a vietii; a doua perioada a batrinetii, decesul.

Evident, periodizarea de mai sus pune accent pe varstele adulte. Modelul

M. Zlate a schitat o impartire a virstelor adulte dupa cum urmeaza:
· tineretea - incepe la 20 de ani si se caracterizeaza printr-o mai mare
armonizare, stabilizare si maturizare:
· maturizarea - perioada celei mai inalte productivitati, a maximei realizari,
este perioada adulta:
· involutia - se caracterizeaza prin declin compensat, prin uzura datorata
imbatrinirii etc.

U. Schiopu si E.Verza folosesc drept criterii de diferentiere tipul fundamental

de activitate si tipul de relatii implicate.
Fluctuatia criterilor de diferentiere a stadiilor, inclusiv a celor adulte este foarte mare.

Subetapele varstelor adulte

Se pot diferentia urmatoarele subetape adulte:
1) 35 – 45 ani. Se poate considera ca se consuma varsta adulta de stabilitate in care
implantatia profesionala este intensa, activitatea e cumulative, activa si creatoare.
Adesea la aceasta varsta se mai parcurge o facultate sau un doctorat, o scoala de
perfectionare etc. In viata de familie copiii incep sa frecventeze scoala, deci creste
continutul subidentitatii de parinte.
2) 45 – 55 ani. Subidentitatea de sot si parinte se va diminua usor datorita faptului ca
 copiii nu mai necesita o atentionare permanenta. Evolutia feminina este incarcata de
indispozitii si anxietati cu substrat biologic hormonal (menopauza).
3) 55 – 65 ani. Perioada adulta prelungita se caracterizeaza printr-o oarecare
diminuare a fortelor fizice, o perioada critica mai ales pentru femei. Familia se afla in
plin proces de denuclearizare. Intrarea in perioada de pensionare echivaleaza cu
importanta restructurare a intregului regim de viata, activitate, relatii sociale etc.

Lecţia Dinamica identitatii

Obiectivele lecţiei Dinamica identitatii

Obiective : Sa cunoasca dilatarea si contractarea subidentitatiilor ;
Concepte cheie lecţia Dinamica identitatii :
Cuvinte cheie : mijlocul vietii, munca
Notiţe curs - lecţia Dinamica identitatii
Subidentitatile profesionale constituie aspectul ce reprezinta persoana in perioadele
adulte :
· subidentitatea de sot;
· subidentitatea profesionale;
· subidentitatea de parinte;
· subidentitatea social cetateneasca;
La dilatarea si contractarea subidentitatii contribuie: randamentul, efectele, asteptarile
de evaluare (cum te astepti sa te evalueze altul) ca si cele de recompense, prestigiu.
Toate acestea sunt foarte importante la adult. Perioada de la 35 – 45 ani se imparte si
ea in doua subperioade: 35 – 40 ani si de la 40 – 45 ani. La 35 - 40 ani in ierarhia
profesionala se ajunge la functii medii. Viata profesionala devine mai densa in
probleme ce se resimt ca mai dificile si mai complexe. In viata de familie apar
probleme noi. Cresterea copiilor, probleme legate de intrarea acestora in scoala aduc
dupa sine aspecte de educatie si instruire mai complicate, mai ales ca primul copil
poate intra in perioada pubertatii si poate crea tensiuni de opozabilitate, nemultumiri.
Statistic aceasta perioada este perioada celor mai numeroase desfaceri de casatorie –
mai ales daca sotii lucreaza in locatii diferite si fac naveta lipsind foarte mult de
acasa. Totusi angajarea mai profunda in munca creeaza un echilibru al personalitatii.
Perioada 40 – 45 ani, experienta profesionale devine bogata la mai multe persoane.
Omul se simte in mijlocul vietii. Capacitatea de munca si randamentul se afla in prim
plan. E o perioada de expansiune sociala si profesionala. In familie se reinstaleaza
echilibrul. Opozabilitatea copiilor este tratata cu mai mult calm – ceea ce arata ca
familia a achizitionat o experienta pedagogica. Familia poate fi confruntata cu decesul
parintiilor (bunicilor), ceea ce va duce la interiorizari profunde.
In perioda adulta de stabilizare de la 45 – 55 ani, rolul de sot si sotie se cunoaste mai
 bine. Si aceasta perioada se divide in doua subetape:
· De la 45 ani la 50 ani in munca rezulta gradatii, gratificari, etc. ce permit
marirea confortului in familie, planuri mai complexe de vacanta.
· In perioada de la 50ani – 55 ani se exprima din nou trecerea printr-o
criza de interiorizare provocata de climacterium (menopauza la femei).
Aceasta criza biologica este insotita de disconfort fizic si are loc mai
devreme sau mai tirziu. In familie incepe procesul de denuclearizare.
Copiii primi se casatoresc, intra in productie au copiii proprii.
In perioada sau varsta adulta prelungita de la 55 – 65 ani subidentitatea profesionala si
cea socioculturala incep sa se distanteze si sa se descarce de sarcini.
La 55 – 60 ani numeroase profesioniste se pensioneaza, ceea ce modifica bugetul
familiei si programul ei. Barbatii continua participarea lor la procesul muncii. Viata de
familie se simplifica intr-un fel. Distractiile devin mai putin inprovizate. Exista o
oarecare rutina reconfortanta a vietii de familie (tabieturile).
Evident aceste corelatii si intercorelatii intre subidentitati pot fi extrem de
diferite de la caz la caz.

Lecţia Cacteristici psihofiziologice mai importante

Obiectivele lecţiei . Cacteristici psihofiziologice mai importante

Obiective : Intelegerea caracteristicilor psihofiziologice ale adultului.
Concepte cheie lecţia Cacteristici psihofiziologice mai importante

Cuvinte cheie : creste, descreste, schimbare

Notiţe curs - lecţia Cacteristici psihofiziologice mai importante
Fiziologic perioadele de crestere sunt dominate de procesele anabolice, iar cele de
imbatrinire de catabolism. Exista insa sisteme de regresie chiar in perioadele de cea
mai intense crestere. Embriologii semnaleaza degenerari ale unor zone cerebrale chiar
la embrioni. Pe de alta parte H. B. James a semnalat stabilizari functionale pina la
60 – 70 ani. Dealtfel, sistemul nervos autonom este extrem de rezistent la procesele de
involutie. Hipotalamusul sete acriv si in progress si peste 60 de ani. In intreaga masa a
creierului, partea cea mai perisabila se afla la nivelul cortexului si a creierului mic.
Numarul neuronilor care se distrug in masa creierului creste dupa 25 de ani.
Functional, activitatea intelectuala este alimentata si intretinuta de solicitarile
permanente profesionale, culturale, sociale, de confort care devin numeroase si
responsabile la adult. Mentinerea vigorii fizice, solicitarea optionala a sistemului
nervos si a sistemului muscular influenteaza si vigoarea psihica. Igiena mintale si
psihosomatica vad aceasta relatie ca esentiala. Exista doua aspecte: îmbătrânirea şi
patologizarea. Exista un fel de imbatrinire a vârstelor. Este o crestere desi nu prea este
 evidenta, a numarului de zile de imbolnavire. De exemplu la 25 de ani se pot insuma
cam 2,5 zile de boala annual, la 65 de ani cam 35 de zile (Eitner 1966). Cele mai bune
performante de forta si durata se manifesta intre 20 – 29 de ani. Dupa 40 de ani forta
fizica scade usor descreste energia cu atit mai mult cu cit inima si plaminii intra intr-o
faza de micsorare a capacitatii de pompare a singelui. Ca urmare, descreste tonusul
muscular, creste cantitatea de grasimi, mai ales la persoanele sedentare. Unii autori ca
Muller Hegemann considera ca scaderea performantelor cu varsta au loc din cauza
nicotinei, cofeinei, alcoolului, somniferelor etc. Tot dupa 40 de ani are loc un declin al
vederii, ceva mai marcant, ceea ce va face necesara purtarea de ochelari. Auzul scade
si el dar mai putin evident. Pielea devine mai putin colorata, mai uscata apar
cearcanele mai accentuate sub ochi si riduri sub coltul extern al ochilor. Barbatilor li
se rareste parul, apar firele albe. Are loc o crestere a regiunii pintecelui ceea ce duce
la modificarile siluetei. Pe plan profesional se ating expectatii mai inalte sau devine
mai clara imposibilitatea de a accede la un anumit post. Acest fapt determina o
reajustare a asteptarilor si obiectivelor de lunga si scurta durata. Cerinta de schimbare
este atat de mare incit s-a raspindit ideea ca intre 40 – 50 de ani omul isi schimba fie
slujba, fie locuinta fie partenerul de viata.
Asadar dezvoltarea senzoriala se realizeaza in virstele adulte sub influenta
antrenarii caracteristicilor discriminative. Efectele se repercuteaza mai ales in
cresterea caracteristicilor discriminative si de identificare ale capacitatilor senzoriale
antrenate si scaderea relativa a pragului absolut minimal – a mai tuturor tipurilor de
senzatii si perceptii, chiar si a celor dureroase, desi dupa 55 de ani se manifesta dureri
surde ce se prelungesc in timp si sunt de natura artritica si reumatica.

Lecţia Stadiul adult ca interval de viata in care se produce maturizarea deplina a vietii
psihice umane ;

Obiectivele lecţiei Stadiul adult ca interval de viata in care se produce

maturizarea deplina a vietii psihice umane ;
Obiective: Sa stie sa explice maturizarea unor procese psihice
Concepte cheie lecţia Stadiul adult ca interval de viata in care se produce
maturizarea deplina a vietii psihice umane ;
Cuvinte cheie: atentia, memoria de lunga durata, dozare
Notiţe curs - lecţia Stadiul adult ca interval de viata in care se produce
maturizarea deplina a vietii psihice umane ;
Atentia intre 30 – 35 de ani scade ceva mai evidenta, iar intre 30 – 50 de ani mai
discret. Aceasta scadere este mai evidenta in cazul in care concentrarea atentiei este
solicitata o perioade mai indelungata fara intrerupere. Creste in perioada primei
maturitati, se mantine in a doua si scade discret ulterior. Oamenii adulti stiu sa dozeze
 fortele interioare mai bine, poseda un fel de autoreglaj optimal derivat din experienta.
La 35 – 40 de ani stiu sa transpire si sa autoregleze bataile cordului, astfel incit sa
obtina performante de concentrare a atentiei pe perioade indelungate. Deosebit sde
mult se dezvolta volumul si distributia atentiei.
Memoria se restructureaza sub influentele profesiunii. Se retin incidentele
critice, problemele chieie legate de activitatea profesionale specifica. Maximul de
utilizabilitate se considera a fi atins la 25 de ani. Foarte dependenta de structura
solicitarilor de viata memoria adultului este indreptata spre obiective, are suplete. E. I.
Stepanova considera ca de fapt memoria la adult atinge apogeul dezvoltarii sale.
Exista probleme ale memoriei de scurta si de lunga durata. Memoria de scurta durata
se deterioreaza mai substantial in cazuri de socuri, boala, stari de tensiune. Dintre
componentele memoriei, fixarea si pastrarea au o foarte mare longevitate in memoria
de lunga durata. Recunoasterea si reproducerea devin ceva mai putin prompte dupa 55
ani. Dintre tipurile de memorie, cea logica este mai rezistenta, cea mecanica prezinta
semne de scadere intre 40 – 45 de ani.
Invatarea psihomotorie implicata in formele de activitate curenta se afla in
plantou pana la 55 ani, cand stăngacia si neâdemânarea devin mai evidente. Exista
totusi un procent de pina la 30 % de persoane peste 50 de ani cu indeminari relativ
nealterate si capacitaţi de învătare psihomotorie bune. Depinde de experienta
anterioara, de cât de mult este obişnuită persoana cu mişcarea. Adulţii care se
antreneaza si ţin la mişcare rămîn vioi in achizitionarea de miscari, manualitate si
deprinderi psihomotorii. Rolul antrenamentului este foarte important in tipologia
invatarii chiar si la varstele adulte tardive. In ceea ce priveste inteligenta in perioadele
adulte, exista date divergente numeroase. Ele se refera mai ales la ipoteza descresterii
potentialitatii intelectuale in jurul si dupa 40 de ani.
Schaie intr-un program de studiu al inteligentei pe 500 de subiecti, acestia nu
au avut caderi ale ambelor variabilelor inteligentei la comprehensiunea verbala,
rationamentul inductiv, dimpotriva a inregistrat usoare cresteri datorate acumularii de
experienta.
Studiile lui Stepanova pe 2300 persoane intre 18 – 40 ani au pus in evidenta
ca exista doua perioade ale dezvoltarii intelectuale si anume : intre 18 – 25 ani si 26 -
40 ani cu anumite momente de virf ale inteligentei, atentiei, memoriei. Se considera
ca in dezvoltarea inteligentei este inplicata o influenta mai mare culturala si sociala.
Unii considera ca vigilenta este maxima la 30 de ani apoi descreste iar cunostintele
ating maximul la 40 de ani cu posibilitatea de achizitie pina la 60 de ani. Creatia cere
eforturi, experienta si insistenta in domeniu.

Lecţia Invatarea permanenta

Obiectivele lecţiei Invatarea permanenta

Obiective : Sa cunoasca aspectele invatarii la adult ;
 Sa inteleaga dificultatile de invatare.
Concepte cheie lecţia Invatarea permanenta
Cuvinte cheie : odolescenta
Notiţe curs - lecţia Invatarea permanenta
Invatarea permanenta este sistemul de instruire directionta in cicluri de scurta
durata sub diferite forme.
Educataia permanenta numeste toate formele de pregatire profesionala in vederea
perfectionarii exercitarii unei activitati profesionale.
Educatia populara (prin universitatiile populare) are in vedere un evantai mai larg
de pregatire culturala pentru viata sociala, civica, economica.
Aceste forme de invatare se realizeaza fara o necesitate imediata. In schimb
reciclarile sunt legate direct de cerintele societatii si ale omului inclus in
subidentitatiile sale. Acestea reprezinta forma cea mai compusa si noua a invatarii
permanente. Invatarea permanenta prelungeste durata participarii la virsta activa prin
imbogatirea de cunostinte si adaptarea la schimbari, la conditii noi, micsoreaza
diferntele de pregatire. Invatarea implicata in educatia permanenta se adreseaza
nivelurilor senzorio-motorii, psiho-motorii, nivelurilor intelectuale, morale, culturale,
afective si estetice.
Educatia permanenta este ceruta de :
a) perimarea cunostintelor;
b). perimarea profesionala;
c). perimarea de tehnici ale disciplinei;
d). perimare de post, sau de functie, rezultata din faptul ca numirea in posturi
noi solicita un numai cunostintele profesiei lor anterioare ei cit si altele. Aceasta
perimare pune putine probleme de reciclare unui generalist sau unui bun specialist.
Perimarea profesionala exista intodeauna in legatura cu anumite probleme speciale, si
cu cit specializarea e mai ingusta cu atit perimarea este mai evidenta.
E. L. Thondike a aratat ca frecventa invatarii este maxim pina la 21 ani unde se
stabilizeaza pe un platou pina la 30 ani, dupa care scade lent dupa 30 ani si continua
sa scada lent pina la 75 de ani.
Inteligenta si activitatea intelectuala , sanatatea si viata activa favorizeaza
mentinerea invatarii la adult.
Diferentele intre invatarea la adult si invatarea la adolescent constau in:
a. mai rapida extragere a esentialului dintr-un material ce trebuie invatat;
b. atitudine critica si pragmatica in acceptarea noului;
c. clara evaluare a surselor de informatie;
d. mai buna imbinare a analizei concrete si abstracte in actul invatarii;
e. mai mare cerinta de precizie a cunostintelor;
f. mai mare cerinta de complectare a lanturilor aplicative si pragmatice.
Sau evidentiat 3 aspecte ale invatarii la adulti :
1. invatarea la adulti determina o mai mare voiciune si participare sociala
decit cei de acceasi virsta care nu o fac;
structurile implicate in invatare se modifica favorizind circulatia sociala a
cunostintelor;
2. invatarea la adulti constituie nu numai o necesitate sociala ci si un
mijloc de invingere a alienarii;
 3. dificultatiile de invatare la adult se pot explica prin : stereotipuri,
interpretarea cunostintelor noi prin sistemul vechilor cunostinte, stres si
anxietate in fata problemelor abstacte si de competitie precum si stresul
de intrerupere (intrerupind sarcinile de munca pentru a invata adultul se
simte responsabil).

Lecţia Capacitatile cognitive

Obiectivele lecţiei Capacitatile cognitive

Sa stie ce schimbari intervin in aceasta perioada din
punct de vedere senzorial.
Concepte cheie lecţia . Capacitatile cognitive
Cuvinte cheie: schimbari, influenta profesionalizarii
Notiţe curs - lecţia Capacitatile cognitive
Au loc schimbari relativ importante in structura generala a caracteristicelor
psihice. Capacitatiile senzoriale se dezvolta in anumite directii sub influenta
profesionalizarii si se deterioreaza sub influente convergente biologice si de
suprasolicitare. Dupa 50 de ani scade capacitatea de observare vizuala si de accea
multi oameni utilizeaza lentile de contact sau ochelari. In schimb, estimatia artistica si
estetica a vederii este in crestere pana foarte tirziu.
J. Birren considera ca intre 20 – 60 de ani are loc scaderea de 10 – 20% a
reactivitatii senzoriale generale.
M. Buhler considera ca rapiditatea capacitatiilor cognitive scade la
aproximativ 30 de ani, iar precizia in jurul virstei de 40 de ani si mai evident dupa 50
de ani.
Intre 20- 60 de ani are loc o micsorare continua a cantitatii de lumina ce
patrunde in pupila si o scadere a capacitatii de acomodare a cristalinului, ceea ce
contribuie la reducere a vitezei de excitatie vizuala. Aceste modificatri ale pragului de
luminozitate se corecteaza prin iluminatii de sura mai strategic asezate pentru
activitati de lectura, scris, desenat etc. si prin protejare vizuala. Exista totusi si
persoane care vad normal pina la 50 – 60 ani.
Acuitatea auditiva este de maxima identitate inter 10 – 14 ani, urmeaza o
scadere foarte lenta ca dupa 40 de ani sa aiba loc o scadere mai evidenta. Auzul este
solicitat in mod predilect in unele profesii cum ar fi: cele muzicale, de educatie
muzicala, la cei ce lucreaza cu motoare sau in mine, in telefonie capata amprente de
profesionalizare. Exista insa in numeroasa profesii o poluare de zgomote care
modifica si slabeste activitatea auditiva, fapt evident si dupa 35 de ani.
Senibilitatea tactila are o curba lenta de descrestere dupa 45 de ani. Tactul este
simtul de maxima erotizare. Tactul se profesionalizeaza, fiind foarte activ la inginerii
 constructori, la muncitorii de confectii, din industria mobiliera etc.
Mirosul se perfectioneaza in anumite profesii. In genere omul nu are un miros
prea dezvoltat. Totusi cei ce lucreaza in industria chimica, cosmetica, marinarii,
geologii au forme de miros associate cu vazul si sensibilitati prin intermediul carora
simt apropierea furtunii, prezenta unor zacaminte. Consumul de bauturi ca si statul in
camere neaerisite degradeaza mirosul in jurul virstei de 40 de ani.

Lecţia Stadiile varstelor de involutie

Obiectivele lecţiei Stadiile varstelor de involutie

Sa cunoasca subetapele varstei a III a.
Sa cunoasca modificarile ce intervin in organism la
aceasta varsta.
Concepte cheie lecţia Stadiile varstelor de involutie

Cuvinte cheie: declinul functiilor fiziologice, pensionare, vulnerabilitate

Notiţe curs - lecţia Stadiile varstelor de involutie
Considerate varste fragile si de involutie varstele de regresie cuprind 3 stadii dupa
tipul fundamental de activitate si dupa tipul de relatii :
a). Stadiul de trecere spre batranete (65-75)
b). Stadiul batranetii medii (75-85)
c). Stadiul marii batraneti sau ale longevivilor (peste 85 de ani)
Ca si in intreaga psihologie a varstelor, in varstele de regresie e necesar sa ne
raportam la tipul fundamental de activitati si tipul caracteristic de relatii. Tipul
fundamental de activitati reprezinta adaptarea la noul orar de activitati.familiale,
sociale iar relatiile se diferentiaza in stadiile diferite ale acestui ciclu.
Observatiile au dovedit ca imbatranirea este diferita de la o persoana la alta in
arii geografice diferite, nivele culturale, de instructie, economice etc.
Subidentitatile sociale, culturale, profesionale, maritale si parentale se modifica
in fiecare dintre cele 3 stadii.
A) STADIUL DE TRECERE SPRE BATRANETE (65-75)
Subidentitatile profesionale se dezoficializeaza si se integreaza in cea social-
obsteasca. Ramane esentiala subidentitatea maritala constatandu-se o reintoarcere a
unuia catre celalalt. Subidentitatea parentala ramane expansiva datorita aparitiei
nepotilor. Inceteaza caracteristicile reproductive la barbati. Este o perioada de
fragilitate biologica cu frecvente tulburari de inima, respiratorii, cancer,
degenerescente ale articulatiilor (reumatism). Barbatii sunt mai preocupati de
sanatatea lor, iar femeile de sanatatea sotului, pierderea partenerului de viata ocupand
primul loc in factorul de stres.
B). STADIUL BATRANETII MEDII (75-85)
In acest stadiu subidentitatea parentala se contracta usor, cea sociala si
profesionala se exercita in teritoriul accesibil iar cea maritala ramane esentiala. Se
reduce mobilitatea in spatiu datorita bolilor degenerescente, creste mortalitatea
datorita accidentelor datorate slabirii acuitatilor senzoriale, mobilitatii, fragilitatii
organismului si a gripelor de primavara si toamna.
C). STADIUL MARII BATRANETI SAU ALE LONGEVIVILOR
(PESTE 85 DE ANI)
Se remarca prin subidentitati suprapuse, confucionism, disolutie de sine. Desi
exista o crestere a duratei de viata in cele mai multe state cu standarde economice
inalte sau cu traditii si obiceiuri alimentare si de viata solide, durata de viata este inca
dinamica. Astfel in Japonia sunt cunoscute surorile gemene ce au fost aniversate la
115 ani iar in Anglia a fost inregistrata cea mai longeviva femeie 126 ani. La noi in
tara este cunoscuta longevitatea Cellei Delavrancea sau a artistei Sonia Dumitrescu-
Tinica, Lucia Sturza Bulandra etc.
Observatiile comune, relatarile scriitorilor, medicilor si filozofilor au permis
strangerea unor informatii importante privind batranetea, varsta intelepciunii, moment
al bilanturilor, impacarea si detasarea treptata de lume, anticamera mortii.
Observatiile comune pot concentra conceptii cu privire la batranete,
recomandari cu privire la persoanele acestor varste si referiri cu privire la modul in
care comunitatile sociale percepeau batranetea. Cel mai adesea batranetea era
respectata desi in functie de conditiile economice batranii erau considerati o povara pe
capul familiei sau a societatii si lasati sa moara sau sa se sinucida.
Sec. XVIII realizeaza explorari sistematizate asupra acestei varste mai ales pe
directia medicinii si a protectiei sociale a batranilor.
Sec. XIX contureaza dezvoltari ale descoperirilor biologice si medicale,
batranetea si saracia capatand semnificatii sociale noi datorita studiilor de economie.
Se contureaza ideea ca viata este supusa unor legi iar batranetea este un ciclu natural,
prelungirea vietii fiind posibila doar in anumite limite si conditii.
Sec. XX cu statisticile populatiei au evidentiat piramida varstelor. Tot in acest
secol dezvoltarea medicinei, endocrinologiei, neurologiei, anatomiei normale,
patologice si de degenerescenta au adus date noi cu privire la varstele a III-a –
batranetea.
Dezvoltarea social-economica, cresterea nivelului de trai a dus la modificarea
mediei de varsta si a sporirii sperantei de longevitate. A aparut o ramura noua a
medicinei geniatria care se refera la aspectele medicale si de ingrijire a persoanelor in
varsta.
Pensionarea, iesirea din munca activa produce modificari in conditiile de
existenta, fenomenul pensionarii devenind un fenomen social-universal ce ridica
probleme diferite.
Organismul uman, pe masura ce inainteaza in varsta, sufera o serie de
modificari legate de declinul functiilor fiziologice, ceea ce determina o scadere a
capacitatii de raspuns la stres si o crestere a incidentei bolilor. Se diminueaza
capacitatea fizica, functiile pulmonare, cardiace, renale, sexuale, endocrine, auditive,
vizuale.
Batranii sunt extrem de sensibili si vulnerabili, devenind dificil de ingrijit atat
de personalul medical cat si de familie. In timp se produce pierderea abilitatii pentru
activitatile zilnice (capacitatea de a se spala singuri, de a se imbraca, de a merge la
toaleta, de a-si curata locuinta. Imobilizarea la pat poate duce la accentuarea depresiei
si izolarea sociala a acestor oameni. Se pune intrebrea: trebuie sa ne temem de
batranete? Batranetea este o etapa inevitabila in viata noastra, dar o putem face mai
usoara si putem sa fim cat mai putin dependenti de ceilalti. Acest lucru este posibil
printr-un program bine ales de exercitii fizice adaptat nivelului individual de
rezistenta, sub directa supraveghere medicala. In acest mod se
pastreaza functiile organismului, se previn bolile cardiovasculare, este combatuta
obezitatea, scade mortalitatea.
Alimentatia trebuie adaptata si ea varstei, fara excese de grasimi animale (carne
de pore grasa, untura, unt), dulciuri concentrate
(ciocolata, prajituri de cofetarie), cu continut bogat in fructe si
legume. Cantitatea de lichide trebuie sa fie minimum 1,5 litri pe zi. Vizitele medicale
sunt mai mult decat necesare dupa varsta de 65 de ani, in special examenele
oftalmologice. O data pe an este necesara testarea acuitatii vizuale, testarea acuitatii
auditive, efectuarea unei mamografii, iar pentru femei, un examen citologic vaginal
Babes Papanicolau.
Deosebit de importante sunt controlul riguros al tensiunii arteriale,testarea
glicemiei, colesterolului si lipidelor.
Avand in vedere ca dupa 65 de ani infectiile respiratorii sunt mult mai severe, se
recomanda vaccinarea antigripala si
antipneumococica.
Dupa varsta de 75 de ani caderile constituie o cauza frecventa de dependenţă la
pat, ele putand fi prevenite printr-un control al
tensiunii arteriale si a bolilor cardiace, prin eliminarea obstacolelor, bailor nesigure,
scarilor din interiorul locuintelor, prin rezolvarea in timp util a problemelor
reumatologice si oftalmologice.
Varsta a Ill-a nu reprezinta o boala, nu trebuie privita cu pesimism.
Chiar daca procesul imbatranirii nu poate fi oprit, imbunatatirea
calitatii vietii oamenilor in varsta trebuie sa ramana o preocupare permanent! a
fiecaruia, dar si a serviciilor de sanatate. Indiferent de viata sexuala avuta la tinerete,
varsta inaintata afecteaza viata sexuala. Schimbarile se resimt atat la barbati, cat si la
femei.

Schimbarile raspunsului sexual la barbati

Exista o serie de modificari care influenteaza buna desfasurare a actului sexual
intre care trebuie amintite:
- modificarile prostatei, care in jurul varstei de 50 de ani isi pierde
- elasticitatea, produce mai putina plasma seminala si o elimina cu mai puţină forta in
timpul ejacularii;
Modificări ale testosteronului se manifests prin scaderea apetitului sexual.
Diminuarea apetitului sexual poate avea si alte cauze cum ar fi: factorii de stres,
conditiile medicale sau medicatia care are ca efect reducerea interesului pentru sex.
Un mic procent de barbati vor beneficia de medicatia cu testosteron pentru cresterea
apetitului sexual, dar aceasta terapie nu va spori erectia sau abilitatea de a obtine sau
intensifica orgasmul.
La barbati, activitatea sexuala descreste progresiv cu varsta. Acest fapt a fost
dovedit de reducerea interesului si a implicarii in probleme sexuale, dificultatea
obtinerii erectiei si reducerea satisfactiei sexuale. Perioada aceasta este cunoscuta sub
denumirea de andropauza.
Nu exista o varsta precisă a declinului potentei sexuale la bărbat dar exista anumiti
factori, extra-fiziologici, care o pot influenta: starea sociala, economics, atitudinea
partenerei, educatia, starea civilă. Tulburarile se instaleaza de obicei lent, rareori
brusc. Uneori perioadele de declin alternează cu reveniri spontane, dar trecătoare.
Frecventa raporturilor sexuale scade progresiv. Odată cu avansarea in varstă, stimulii
erotogeni trebuie să fie de maimare intensitate pentru a produce un răspuns, iar
episoadele deerectie spontane isi reduc frecventa sau dispar. Durata fazei latentecreste
si erectia nu mai este completa. Paradoxal, timpul de ejacularepoate fi prelungit,
imbunătatind calitatea actului sexual, dar semareste si timpul necesar pentru a atinge
urmatoarea erectie. Andropauza este o perioada de bulversare in care se rupe
echilibrulorganismului adult si se restabileste un altul, cel al varstei a Ill-a.

Tulburarile de andropauza sunt mult mai severe la cei cu patologie asociata

(cardiopatie, diabet zaharat, interventii chirurgicale de prostata, ateroscleroza) si la cei
carora li se administraza medicamente care inhiba actiunea androgenilor (hormoni
masculini). Consumatorii cronici de alcool pot avea o reducere a activitatii sexuale
suplimentara fata de cea diminuata de varsta. In ultimii ani s-a mai descris asa-zisul
sindrom YUPPIE, definit ca o dorinta sexuala (sau de a face sex) diminuata. A aparut
in contextul stresului modern, al grijii excesive pentru pastrarea locului de munca, al
dorintei de ridicare a standardului de viata, precum si a oboselii cronice specifice
ritmului alert al vietii cotidiene contemporane. La aparitia unor tulburari de tipul:
potenta scazuta sau absenta, nervozitate, libidou diminuat sau absent, irascibilitate,
oboseala fizica si intelectuala, depresie, scaderea memoriei si a capacitatii de
concentrare, barbatul trebuie sa se adreseze medicului pentru a-si ameliora
simptomatologia.
Schimbarile raspunsului sexual la femei
Modificari hormonale: femeile ajung la menopauza atunci cand ovarele semnalizeaza
sfarsitul perioadei in care poate fi procreat un copil, prin scaderea estrogenului. Pentru
unele femei fenomenul este unul abia sesizabil, singura modificare fiind oprirea
menstruatiei. Pentru altele, aparitia simptomelor ca bufeurile, schimbarile de stare si
momentele dureroase fac ca menopauza sa fie o etapa si mai dificila. Vestea buna este
ca activitatea sexuala a femeilor poate creste in timp ce nivelul estrogenului scade. In
plus, fara riscul de a ramane insarcinate, multe femei descopera o libertate pe care nu
au avut-o pana atunci.
Modificari vaginale: apar odata cu inceputul menopauzei, prin slabirea tesurului
vaginal si o diminuare pana la disparitia totala a lubrefierii vaginale. Ambele
probleme pot fi incetinite prin tratament hormonal. Modificari fizice si de proprie
imagine: se refera la acceptarea schimbarilor fizice provocate de trecerea anilor de
catre persoanele in cauza sau de catre partenerii lor. Este vorba de cresterea in
 greutate, aparitia calvitiei, scaderea tonusului muscular si a rezistentei fizice, aparitia
osteoporozei si altele.
Menopauza este o stare fiziologica normala caracterizata prin incetarea menstrual,
care intervine de regula intre 45 si 50 de ani. Ea este precedata de cativa ani de
premenopauza, stare de multe ori critica, caracterizata prin cicluri menstruale
neregulate, insotite de astenie, irascibilitate, anxietate, uneori chiar de depresie
psihica. Aceste fenomene sunt insotite de senzatia de ameteala sau de lesin, de
transpiratii nocturne si de o stare de hipersensibilitate, cu consecinte in relatiile cu cei
din jur. Pot surveni chiar si tulburari cardiace (dureri precordials aritmie, palpitatii),
respiratorii (senzatie de opresiune toracica) si bufeuri. La toate aceste simptome
subiective se mai adauga si simptomele obiective, caracteristice menopauzei, ca:
ingrasarea (cresterea ponderala cu 8-10 kg in cateva luni), tulburari ale tensiunii
arteriale, edeme (in special ale picioarelor), evidente mai ales seara.
In toate aceste simptome caracteristice premenopauzei si menopauzei, numeroase
specii de plante si produse fitoterapeutice pot contribui, atat preventiv cat si curativ, la
diminuarea si ameliorarea simptomelor atat de suparatoare pentru majoritatea
femeilor in aceasta stare fiziologica, de altfel normala. Dintre speciile de plante
recomandate in tratamentul pronlactic si curativ al acestor simptome, se pot specifica:
coada soricelului, pelinul, arnica, paducelul, sunatoarea, rozmarinul, Valeriana, talpa
gastii si altele.
Batranetea, ca etapa a vietii, reprezinta, nu doar un program genetic al individului, ci
mai ales, o traire, o stare emotionala si mentala. Iesirea la pensie reprezinta si ea, un
prag, nu de putine ori, dramatic. Iesirea din campul muncii si al colectivului de
cunostinte si intrarea, practic, intr-o stare pe care multi dintre ei o considera, inutila,
poate sa reprezinte un moment dificil. Impacrul acestui prag asupra persoanelor in
varsta, difera, firesc, de mai multe variabile: personalitatea si temperamentul
persoanei, mediul in care traieste, prezenta nepotilor, starea de sanatate si de multe
ori, nivelul intelectual.
Pe de alta parte, impactul inaintarii in varsta este in stransa legatura cu ideile pe
care persoana le are despre aceasta etapa. Ea poate sa fie privita ca o pauza bine
meritata, in care sa te poti ocupa de lucrurile de care nu ai avut timp pana acum, o
etapa a intelepciunii. O veche zicala romaneasca spune: Cine nu are batrani sa isi
cumpere". Batranetea are si ea, ca toate etapele vietii, avantaje si dezavantaje. In
ultima categorie pot fi incadrate scaderea vitezei de memorare, afectarea reproducerii
informatiilor memorate. Volumul atentiei este si el afectat, in sensul scaderii, in
efectuarea sarcinilor complexe. Persoanele in varsta sunt mai lente, in ceea ce priveste
viteza de reactie cat si rapiditatea initierii reactiilor. In cazul unor antrenamente, insa,
viteza de reactie poate sa creasca. In ceea ce priveste intelepciunea, inteleasa ca
intuitie exceptionala a naturii umane, a vietii, o judecata corecta asupra desfasurarii
evenimentelor, capacitatea de a da sfaturi si a face comentarii corecte, aceasta tine de
maturizare si experienta. Studiile au demonstrat incredere in sine, implicarea in
sarcini cognitive, exteriorizari si caldura in relatia cu ceilalti

Lecţia Probleme social economice ale batranetii

Obiectivele lecţiei Probleme social economice ale batranetii
Sa inteleaga aspectele social economice ale
batranetii
Concepte cheie lecţia Probleme social economice ale batranetii
Cuvinte cheie : asistenta sociala, ajutor
Notiţe curs - lecţia Probleme social economice ale batranetii
Speranta de viaţă creşte.Apar însă numeroase probleme, mai ales cea a
imbătrânirii populaţiei. In Franţa, de exemplu, populaţia de peste 50 de ani va creşte
cu 75%, iar până în 2040 va putea număra 10 milioane de persoane de peste 75 ani.
Astfel până la cinci generaţii vor trăi laolaltă, cu toate tensiunile şi divergenţele pe
care le presupune acest lucru. Creşterea numărului de persoane în vârstă ridică
probleme sociale diverse, dar pot ridica in acelaşi timp şi probleme individuale de
familie.
Pensionarea a fost introdusa in Germania 1889 apoi Danemarca, Anglia si
SUA, tari cu potential economic, in care pensionarea era conceputa ca o asistenta
sociala platita din taxele generale ale oamenilor doar celor cu venituri mici. Ulterior s-
au creat fonduri de pensii din contributiile in timpul vietii de munca, pensia devenind
un drept inalienabil. Mult mai tarziu cota de pensionare s-a extins si la membrii
familiei, copii, sotie si chiar parinti, batrani si bolnavi.
Exista o serie de aspecte sociale ale batranetii:
· de crestere a varstei si de protejare sociala a batranilor
· de folosire sociala a experientei profesionale si sociale
· de profilaxie a batranetii si lupta impotriva bolilor de degenerescenta
Prestatii acordate batranilor, bolnavilor cronici si famililor numeroase in diferite tari.
Din Psihologie Medicala si Asistenta Sociala, Dr. Ruxandra Rascanu, Editura
Societatea Stiinta si Tehnica Bucuresti 1997 p.324-334
Ajutor gospodăresc
Ajutorul gospodăresc este o formă de ocrotire a vârstnicilor şi bolnavilor
cronici, organizat în Austria, Belgia, Danemarca, Elveţia, Franţa, Finlanda, Germania,
Italia, Olanda, Spania, Japonia, Cehia şi în alte ţări.
Se precizează că:
- în Danemarca sunt organizate servicii de ajutor gospodăresc de către fiecare
organ local;
- în Finlanda sunt organizate centre de ajutor la domiciliu de către comune,
organizaţii voluntare, Crucea Roşie finlandeză;
- în Olanda sunt organizate servicii auxiliare pentru menaj;
- în Franţa, această formă de prestaţie se acordă în cadrul echipei mobile
mixte care se ocupă de bătrâni la domiciliu;
- în Japonia, încă din anul 1970 existau 6000 de agenţii sociale care
acordau această formă de prestaţie.
 Ajutoare medicale gratuite
Ajutoarele medicale gratuite pentru bătrâni se acordă în diferite ţări sub forme
variate, astfel: Austria, Cehia, Germania
- îngrijire la domiciliu; Belgia
- examen medical periodic;
- spitalizare la domiciliu - servicii organizate experimental în anumite
regiuni ale ţării, în cadrul cărora se asigură şi ajutorul gospodăresc.
Franţa
- spitalizare la domiciliu;
- îngrijire la domiciliu;
- spital de zi;
- centre de zi pentru tratament, cu secţii de geriatrie şi psihiatrie;
- centre de consultaţie: geriatrie şi psihiatrie.
Finlanda
- programe de recuperare prin tratamente ambulatorii. Italia
- asistenţă medicală la domiciliu;
- îngrijire la domiciliu;
- consultaţii de geriatrie;
- spitale de zi - asigură transportul bătrânilor la unitate, aplicând
tratamente celor bolnavi care n-au nevoie de spitalizare;
- spitale de geriatrie;
- institut de geriatrie pentru bătrânii bolnavi cronic;
- secţii de geriatrie la cămine.
Olanda
- asistenţă medicală la domiciliu - medicul de familie;
- asigurarea tratamentelor şi a igienei de către infirmiere;
- spitale de zi;
- informaţii privind igiena şi regimul alimentar (dietetic) în centre special
create.
Spania
- centre de geriatrie în fiecare regiune a ţării;
- instituţii de îngrijire pentru pensionarii ce nu se autoservesc;
- instituţii de geriatrie pentru readaptare;
- spitale de zi pentru tratament de readaptare.
Canada
- asistenţa stomatologică gratuită - examinare anuală.
Japonia
- consult medical anual pentru toate persoanele în vârstă de peste 65 de
ani; examinare, diagnostic, îndrumare şi tratament pe baza unui program naţional
aplicat de prefecturi şi autorităţile locale;
- asistenţă medicală la domiciliu.

Locuinţe pentru bătrâni Danemarca

- apartamente supravegheate asemănătoate cu căminele-hotel;
- apartamente pentru îngrijiri destinate celor bolnavi cronic ce necesită o
îngrijire calificată (fără spitalizare);
 - blocuri cu apartamente pentru pensionari sau cămin-hotel pentru bătrâni
invalizi şi cămine-hotel pentru cei cu invalidităţi grave, aici asigurându-li-se îngrijirea
medicală corespunzătoare;
- service-flats - apartamente independente, special echipate şi adaptate
pentru bătrânii cu deficienţe fizice. Aceştia au acces la servicii comune, primesc
îngrijiri şi alte servicii în mod rapid (în apartament există instalaţii speciale de apă).
Elveţia
- apartamente pentru vârstnici - încă din 1970 existau la Ziirich, 1 061 de
asemenea apartamente.
Franţa
- cămine-hotel.
Germania
- locuinţe adaptate pentru bătrâni;
- apartamente în căminele de bătrâni;
- camere particulare în căminele de pensionari cu preţ mai mic plătibil în
rate;
- apartamente pentru vârstnici, construite sub forma unui complex special
în interiorul unui cartier, administrate de o persoană competentă; în Hamburg există
cea. 1.000 apartamente;
- cartier de locuinţe adaptate bătrânilor cu deficienţe fizice - în Berlin;
- blocuri de locuinţe: (3 blocuri cu 750 locuri fiecare la Stuttgart).
Italia
- cămine hotel. Norvegia
- „service-flats" - locatarii sunt abonaţi la un sistem de servicii. Marea
Britanie
- case mari vechi, transformate în apartamente adaptate pentru vârstnici,
cu bucătărie şi baie comune (chiria mică, accesibilă locatarilor).
Olanda
- „service-flats - locatarii sunt abonaţi la un sistem de servicii;
- locuinţe pentru bătrâni cu instalaţie de apel la intrare (sisteme de alarmă),
care atrage atenţia trecătorilor că o persoană bătrână solicită ajutor.
Spania
- cartier de locuinţe adaptate pentru bătrâni, situat la periferia Madridului;
Suedia
- „service-flats" - locatarii sun* ibonaţi la un sistem de servicii;
- cămine-hotel, în cadrul ' i complex pentru vârstnici.

- se asigură un prânz zilnic (mâncare caldă) persoanelor de peste 60 ani la

un preţ în jur de 1,50 dolari, în centre publice, iar bătrânilor deficienţi li se serveşte
masa la domiciliu; cei lipsiţi de venit primesc gratuit mâncarea.
Italia
- centru pentru vârstnici cu program de zi care oferă servicii de tip:
îngrijiri medicale şi igienice; club-activităţi recreative, culturale şi ocupaţionale;
cantină, spălătorie, bază operativă pentru acordarea unor servicii la domiciliu
(servirea mesei, spălarea lenjeriei etc).
Norvegia, Suedia şi Danemarca
- centre de îngrijire organizat pe 3 secţii;
 - activităţi recreative de gen club; service-flats - servirea mesei, spălarea
lenjeriei etc; există câteva apartamente destinate bătrânilor care trebuie îngrijiţi.
Olanda
- centre pentru vârstnici cu săli pentru: gimnastică, pedichiură, baie,
sufragerie, activităţi recreative, consultaţii medicale.
De asemenea s-au infiintat centre de zi si cluburi pentru batrani, inlesniri
privind transportul batranilor, ajutoare in bani, case de odihna, o serie de msuri
privind asigurarea mesei pentru batrani

Lecţia Caracteristicile biologice si psihologice ale varstnicului

Obiectivele lecţiei
Sa cunoasca caracteristicile biologice si psihologice ale varstnicului;
Sa cunoasca problemele legate de pensionare
Sa cunoasxca tipologia batranilor.
Concepte cheie lecţia Caracteristicile biologice si psihologice ale varstnicului
Cuvinte cheie: fragilitate, vulnerabilitate
Notiţe curs - lecţia Caracteristicile biologice si psihologice ale varstnicului
Caracteristicile biologice
In imbatranire un rol important il joaca imbatranirea celulelor, tesuturilor si
organelor. Astfel celulele epidermei se inmultesc mai lent, pot aparea modificari ale
culorii sau proliferari anahice (negi). Celulele ficatului, rinichilor, tiroidei au atrofieri
iar celulele sistemului nervos central sufera o distrugere irecuperabila lenta.
Tesuturile manifesta un exces de tesut adipos in inima si ficat iar in batranetea
inaintata o golire a depozitelor grase insotita de degenerari, atrofii si leziuni. Saraceste
cantitatea de apa, scade, apar depuneri de colesterol si de calciu. La nivelul creierului
si a muschilor scade continutul de azot fosforic ducand la scaderea permeabilitatii.
Organele sufera o fragilitate, debilizare (ficat, rinichi, stomac, inima). Se
produc modificari ale somnului si ale functiilor lui recuperative. Astfel insomnia este
simptomul decalajului fiziologic si psihologic. Durata somnului creste fara a fi
profund. Visul este confuz cu stergerea granitelor dintre realitate si planul subiectiv.
Apar accentuari ale gesturilor preparatorii.
In exterior se observa evidente modificari ale aspectului pielii, ridare,
pigmentare, spargeri de vase capilare (apar pete violacee). Ridurile suprapunandu-se
peste amprentele pliurilor mimicii dau fetei un aspect tragic, adesea asimetric. Si
restul pielii isi pierde elasticitatea, mai ales sub brat si sub pantec, aspect accelerat si
de alimentatia saraca in vitamine si legume proaspete si de o digestie dificila.
Procesul de incaruntire (inceput uneori la 35 ani) se amplifica mai ales la
persoanele suferinde cu tensiuni psihice sau la care exista o programare ereditara in
acest sens. Apare rarirea si caderea parului frecventa la barbati.
Miscarile devin greoaie, lipsite de suplete, scade capacitatea de efort, muschii
devin mai scurti explicand „micsorarea”. Oasele devin fragile datorita decalcifierilor
ce provoaca dureri de coloana sciatice sau reumatismale. Fragilitatea ii face
vulnerabili la fracturi. Pierderea danturii ingreuneaza digestia si modifica aspectul
fetei. Toate organele interne sufera fenomenul de degradare (la nivelul inimii dupa 55
ani sunt dese infarcturile miocardice, ateroderoza cu hemoragii mai ales in cazul unei
alimentari nerationale).
Respiratia scade in eficienta producand efecte de degradare a intregului
oraganism si aparitia de bronsite si enfizeme pulmonare.
Digestia se modifica, scade pofta de mancare, defecatia si urinarea sufera
existand obligatia unei alimentatii cu proteine si vitamine.

Metabolismul bazal creste, termoreglarea este mai putin activa, batranii suferind de
frig.
Degradarea si imbatranirea sistemului nervos, dataorita degradarii celulelor
nervoase este ireversibila. Degradarea functiilor creierului duce la scaderea capacitatii
de adaptare a organismului, diminuarea, organelor de simt. Exista o modificare cu
varsta a caracteristicilor temperamentale, a echilibrului emotional, a scaderii energiei
instinctelor. Imbatranirea aduce scaderea reactivitatii si impreionabilitatii conturand
un temperament cu note flegmatice.
Caracteristicile psihologice
Planul senzorial tinde sa se echilibreze pe baza experientei senzoriale acumulate. Se
manifesta intr-o prima etapa o screloza a receptorilor senzoriali urmata de diminuarea
activitatii nervoase superioare. Prima degradare o inregistreaza vazul mai ales la
persoanele care suprasolicita vederea sau care lucreaza in mediul toxic. Scade
capacitatea de modificare a cristalinului, claritatea imagini, diferentierea culorilor,
reducerea campului vizual. Apar boli degenerative ale ochilui ca glaucomul, cataracta
sau dezlipirile de retina. Dupa 70 de ani poate avea loc o revenire discreta a vederii, o
reechilibrare vizuala.
Auzul se modifica prin scaderea sensibilitatii datorita screlozarii urechii
interne, auz fonematic mai slab (nu intelege ce vorbesti) prelucrarea informatiilor
fiind mai dificila si creeand stari de disconfort, relativa izolare. Si auzul si vazul se
pot insa proteza.
Sensibilitatea tactila se degradeaza scazand sensibilitatea la cald, rece si la
durere. Se conserva insa sensibilitatea pentru domenii de mare experienta senzoriala.
In evaluarea greutatilor se observa o lipsa de abilitate analitaica si o slaba diferentiere
a stimulilor complecsi (la figura dubla batrana nu vede dacat una). Scad performantele
miscarilor, continuitatea, timpul de reactie, dar nu sunt degradate deprinderile motorii
ale experientelor acumulate. Aceasta explica numarul mare al conducatorilor auto de
peste 65 de ani mai ales femei. Din cadrul proceselor de cunoastere de nivel
intelectual, memoria este cea mai fragila la deteriorare, mai ales cea de scurta durata
(uita unde a pus un obiect azi). Memoria de lunga durata este mai rezistenta dar cu
asociatii confuze. Gandirea devine mai lenta, atentia mai putin distributiva, vorbirea
mai rara cu pauze lungi. Creste emotivitatea, nervozitatea, irascibilitatea, se manifesta
slaba cooperarea, anxietate, capricii, dependente de moment. Persoanele in varsta
active isi mentin luciditatea si echilibrul psihic. Declinul este determinat de factori
subiectivi, de structura anatomo fiziologica a individului, de conditiile de mediu
natural, social si cultural in care traieste dar si de rezistenta genetica.
Inteligenta
Se poate mentine relativa activa. Fluxul ideilor insa scade si teama de angajare in
discursuri verbale. Emil Verza si Ursula Schiopu au pus in evidenta cateva
caracteristici de gandire la batrani:
-cresterea subiectivitatii,
-operearea cu categorii absolute (bine – rau, adevarat – fals);
-inflexibilitatea opiniilor si rationamentelor;
-scaderea fluentei ideilor;
-scaderea capacitatii de demonstrare;
Persoanele cu nivel de instructie si cultura redus au un declin intelectual mai
puternic. Exista placerea pentru calatorii, filme, citit, conduite de spectator (batranii
care ies pe banca). Se deterioreaza aprecierea timpului dar nu si a timpului legat de
ritmurile biologice (masa, somn). Apare tendinta de fabulare cu privire la trecutul lor,
batranii devenind avizi de consacrari generale si onoruri. H. Wallon spune ca putini
oameni stiu imbatranii frumos.
Masurarea deteriorarii intelectuale se poate face fie folosind matricele progresive
Raven, fie prin raportarea performantelor de la 60 – 70 de ani la nivelul maxim al
performantelor persoanei in cauza.
In relatiile cu cei din jur apare regretul pentru perioadele fericite, teama fata de
moarte, spaima fata de inutilitate care da un caracter tragic, de tristete si un sentiment
de fustrare. Apare exagerarea sinelui; raportarea la propria persoana, a tuturor
faptelor, se inhiba latura comunicationala, persoanele parand reci, insensibile.
La batrani apar amneziile infantile, de origine infantila, uitand momente penibile
din viata. De asemenea apare fenomenul de perseverare, de negativism, accentuat
cand I se atrage atentia de cei din jur. Apare si ideea de persecutie legata de faptul ca
are impresia ca nimic din ce spune sau face nu este pe placul altora.
Comportamentul poate fi aberant, manifestat prin parasirea domiciliului,
vagabondaj, consum de alcool, sau tentative de viol si perversiunii sexuale. Exista si
comportamente dominate de agresivitate, indreptate impotriva altora sau a propriei
persoane sub forma automutilarilor sau suicidului. Mai mult la barbatii de peste 60 de
ani.

Probleme legate de pensionare

Longevitate ridica probleme ce se refera la fondurile sociale alocate din buget, la
fondurile de asistenta medicala ce sunt necesare intrucat batranetea este incarcata de
boli si cerinte de asistenta medicala. Pensionarea duce la scaderea veniturilor si a
nivelului de trai. Situatia material economica se asociaza celei social – psihologice.
Casa, locuinta devine centrul de interese (reamenajarea locuintei, ore de plimbare,
activitati de loisir). Aplicandu-se cunoscute inventare de personalitate s-a realizat o
tipologie a batranilor pe urmatoarele criterii: 1) Sociabilitate; 2) Subiectivism; 3)
Extroversi; 4) Introversi; 5) Echilibru afectiv; 6)Vitalitate; 7) Dependenta; 8) Tendinta
de aplanare sau antrenare de conflicte;
Astfel rezulta 6 tipuri de batrani:
 1. Constructiv:
sociabil, echilibrat, mobil, cu vitalitate, rational, extrovertit. Este un batran frumos.
2. Dependent (neajutorat):
anxios, subiectiv, neajutorat, introvertit:
3. Defensiv:
nesociabil, anxios, lipsit de mobilitate si de vitalitate, introvertit
4. Demonstrativ:
sociabil, cu mobilitate si vitalitate, cu atitudine de conflict, rational si extrovertit.
5. Ostil:
nesociabil, anxios, conflictual, introvertit
6. Subiectiv:
latent

Stadiul terminal
La varstele inaintate, teama de moarte trece pe primul plan. Moartea la oamenii in
varsta se numeste stadiul terminal si incepe cu boala ce se cunoaste a fi fatala. Sunt 3
fete ale evenimentului terminal: moartea biologica, moartea psihologica si moartea
sociala.

Moartea biologica. Se refera la procesele fiziologice si medicale, degradarea

progresiva a diferitelor organe. Incetarea batailor inimii, activitatii electrice a
creierului, respiratia. Momentul este marcat de tensiune suprema.

Moartea psihologica. Se exprima disolutia comportamentului si constiintei de sine,

apare resemnarea, oboseala, forme diferite de manifestare influentate de
caracteristicile culturale. Momentul mortii este o derulare a vietii in care poate aparea
un grad de cenzura, luciditate, cu accentuarea comunicarii neverbale prin privire.
Moartea sociala. Cuprinde inregistrarea vietii, inmormantarea, rezolvarea mostenirii
materiale si spirituale, rezolvarea schimburilor sociale pe care le implica.

Lecţia Contributii la problemele batranetii

Obiectivele lecţiei Contributii la problemele batranetii

Sa cunoasca cateva lucrari si preocupari ale medicilor români, si nu numai, privind
bătrâneţea
Concepte cheie lecţia Contributii la problemele batranetii.
Cuvinte cheie: psihoze, tratamente, protectie
Notiţe curs - Contributii la problemele batranetii
Lucrari si preocupari ale medicilor români privind bătrâneţea
Lucrări şi preocupări eloborate de câţiva medici români de renume mondial Din
Ursula Schiopu şi Emil Verza (1981), Psihologia Vârstelor, ciclurile vieţii, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

Contribuţii la problemele bătrîneţii în secolul al XlX-lea

In Grecia antică şi în Roma au apărut observatii cu privire la bătrâneţe observaţii ce au

influenţat concepţiile gândirii moderne.Desigur ezista şi o situaţie inversă când
bătrânii erau consideraţi o povară. Hiperboreenii ucideau pe cei ce împlineau 60 de
ani, iar eschimoşii duceau bătrânii la cerere în ţinuturile părăsite. Bătrânii erau lăsaţi
printre gheţuri unde erau mâncaţi de fiarele sâlbatice. Popoarele războinice considerau
bătrânii inutili şi-i lăsau să moară sau să se sinucidă.
Despre batranete in Grecia Antica si Roma
Ana Aslan- femeia care a invins bătrâneţea
Cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei si ai lui Margarit Aslan, Ana s-a
nascut la 1 ianuarie 1897, la Braila. Provenit dintr-o familie cu valente intelectuale,
tatal ei isi risipeste averea din cauza inabilitatii in afaceri si a patimii pentru jocul de
carti. Mama - mai tanara cu 20 de ani decat sotul - este o bucovineanca frumoasa, cu
educatie aleasa.
Viitoarea cercetatoare urmeaza cursurile colegiului Romascanu din Braila. La
varsta de 13 ani isi pierde tatal. Familia Aslan părăseşte orasul natal si se muta la
Bucuresti. In 1915, Ana absolva Scoala Centrala din Capitala. La varsta de 16 ani,
viseaza sa ajunga pilot si chiar zboara cu un mic aparat, tip Bristol - Coanda. In cele
din urma se decide sa devina medic. Declara greva foamei pentru a infrange
impotrivirea mamei si se inscrie la Facultatea de Medicina.
In timpul primului razboi mondial, ingrijeste soldatii in spitalele militare din
spatele frontului de la lasi. Dupa intoarcerea la Bucuresti, in anul 1919, lucreaza
alaturi de marele neurolog Gheorghe Marinescu. Trei ani mai tarziu, absolva
Facultatea de Medicina. Este numita preparator la clinica II din Bucuresti, condusa de
profesorul D. Danielopolu, care o indruma si in alcatuirea tezei de doctorat. Urmeaza
o activitate didactica si spitaliceasca la Filantropia, Institutul Clinico-Medical al
Facultatii de Medicina din Bucuresti, Clinica Medicala din Timisoara, Spitalul CFR.
Din 1949, devine seful Sectiei de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din
Bucuresti. Este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog. Continua cercetarile
intr-un azil de batrani si evidentiaza importanta novocainei in ameliorarea tulburarilor
distrofice legate de varsta. Obtine rezultate remarcabile, care sunt comunicate
Academiei Romane.

In anul 1952, este infiintat primul Institut de Geriatrie din lume, condus de Ana Aslan.
Impreuna cu farmacista Elena Polovrageanu -in 1972 - elaboreaza Gerovital H3,
medicament ce actioneaza asupra mecanismelor comune ale bolilor degenerative
specifice varstei a treia. Produsul este primit cu entuziasm de catre specialistii