Sunteți pe pagina 1din 2

Monometalismul este un tip de sistem monetar în care numai unul din metalele preţioase (aur sau argint)

funcţionează ca echivalent general al valorii tuturor mărfurilor (îndeplineşte funcţiile banilor), în acest sistem conţinutul de aur
al fiecărei unităţi monetare era stabilit prin lege, fiind precizată cantitatea de metal monetizat.
Înstrumentele monetare sunt confecţionate din acest metal sau pot fi schimbate liber pe acest metal.
Monometalismul de argint a existat în Rusia (1843 – 1852), India (1852 – 1893), Olanda (1847 – 1875), China
(până în 1935).
În secolul XIX în majoritatea ţărilor monometalismul de argint a fost înlocuit cu monometalismul de aur.
Au existat trei tipuri de monometalism de aur:
1) monometalism aur-monede – metalul monetar circula liber pe piaţa internă şi internaţională baterea liberă a
monedelor de aur asigura echivalenţa dintre valoarea lor nominală şi valoarea comercială de piaţă, a metalului monetar.
Convertibilitatea bancnotelor era liberă şi nelimitată, valoarea lor nominală echivalînd cu valoarea proprie a monedelor de
aurmonedele ce se aflau în circulaţie erau confecţionate din aur;
Convertibilitate – reprezintă dreptul rezidenţilor şi al nerezidenţilor de a schimba moneda naţională pe altă valută
străină prin vînzare-cumpărare, pe piaţă, liber, fără nici o restricţie
2) monometalism aur-lîngouri – bancnotele de hârtie puteau fi schimbate în sumele respective pe lîngouri de
mărime standard din metal preţios;
3) monometalism aur-devize – bancnotele de hârtie se schimbă pe metal preţios prin întermediul devizelor (prin
devize se înţelege valuta acelei ţări, care asigură schimbul liber al banilor de hârtie pe metal preţios).
În condiţiile monometalismului era imposibilă apariţia inflaţiei, deoarece funcţiona principiul de autoreglare a
volumului masei monetare prin formarea tezaurului.
Odată cu dezvoltarea relaţiilor economice de piaţă, monedele confecţionate din metal preţios au început să se retragă
treptat din rotaţie în schimbul apariţiei banilor de hârtie.
Raportul dintre monedele din metal preţios şi banii de hârtie permanent se schimba în direcţia măririi cotei banilor de
hârtie.
În S.U.A., Marea Britanie şi Franţa acest raport a constituit 3:1 în 1815, 1:1 în 1860, 1:3 în 1885. În
1913 monedele confecţionate din aur şi argint constituiau numai a şasea parte din masa monetară a ţărilor din lume,
inclusiv monedele din aur – numai a zecea parte.
În anii primului război mondial monometalismul a fost lichidat în majoritatea ţărilor din lume (înafară de S.U.A.). După
război multe ţări europene au reintrodus diferite forme ale monometalismului, cu scopul de a stabiliza unitatea monetară: aur-
lingouri (Marea Britanie, Franţa), aur-devize (Germania, Austria, Norvegia).
În timpul crizei economice mondiale (1929 – 1933), şi sub înfluenţa acesteia, au fost lichidate toate formele
monometalismului în toate ţările lumii (Marea Britanie – 1931, S.U.A. – 1933, Franţa – 1936).
De reţinut: În prezent aurul nu mai îndeplineşte funcţii monetare, majoritatea specialiştilor considerînd că
procesul demonetizării sale este ireversibil. Totodată, deprecierea necontrolată a sistemelor monetare, dezechilibrele şi
fenomenele inflaţioniste reclamă, în concepţia altor specialişti, revenirea la etalonul monetar aur.
Particularităţile monometalismului au fost:
1. baterea liberă a monedelor sau din aur sau din argint)
2. exista un sigur preţ
3. sistemul a funcţionat în secolelle XIX

Sistemele monetare nemetaliste. Sistemul monetar de hârtie prevede că în rotaţia monetară se află instrumentele
monetare, valoarea reală a cărora nu coincide cu valoarea nominală.
Particularităţile sistemului monetar al monedei de hîrtie

1
1. anularea definitivă a conţinutului valoric a unităţilor monetar nominale

2. păstrarea rezervei în aur în băncile centrale şi la persoanele individuale sub forma monedelor, lingourilor,
bijuteriilor
3. trecerea la titlurile de credit, care nu au posibilitatea de a fi schimbate în aur
4. moneda naţională este bancnota emisă de banca centrală
5. emisiunea de bancnotă în circulaţie se datoreazăcreditarii statului către bănci
6. lărgirea emisiunii de bancnotă pentru acoperirea deficitului bugetar
7. dezvoltarea şi menţinerea în cieculaţia monetară a decontărilor prin virament şi în acelaşi timp micşorarea
decontărilor fără numerar
8. crearea şi dezvoltarea din partea statului a mecanismaelor de reglementare monetar-crediatră

3. Sistemul monetar al Republicii Moldova

Sistemul monetar contemporan al Republicii Moldova a apărut în noiembrie 1993, odată cu introducerea în rotaţie a
unităţii monetare naţionale. Cadrul instituţional al acestui sistem a apărut în 1991, odată cu aprobarea de către Parlament a
legilor “Cu privire la Banca Naţională de Stat a Republicii Moldova” şi “Cu privire la bănci şi activitate bancară”.
În baza acestor legi în 1991, în a doua jumătate a anului, a fost creat un sistem bancar din două niveluri:
1) Banca Naţională a Republicii Moldova;
2) Bănci Comerciale.
La sfârşitul anului 1995 – începutul anului 1996 Parlamentul a aprobat două legi noi, care au înlocuit legile bancare
din 1991: “Legea cu privire la Banca Naţională a Republicii Moldova” şi “Legea cu privire la instituţiile financiare”.
Aceste legi au determinat bazele juridice ale sistemului monetar, precum şi funcţiile BNM în organizarea circulaţiei
monetare şi a sistemului monetar. Totodată aceste legi reglementează într-o măsură mai mare, faţă de legile precedente,
organizarea şi efectuarea rotaţiei monetare.
Scara preţurilor în Republica Moldova s-a stabilit stihiinic (spontan, neorganizat, ne controlat), mijloacele băneşti se
emit în rotaţie de Banca Naţională în baza operaţiilor de credit ale acesteia.
Politica monetară, valutară şi creditară se elaborează de Banca Naţională în comun acord cu Guvernul.
Sistemul monetar al R.M are următoare elemente:
1. unitatea monetară – leul – este singura unitate monetară legală pe teritoriu RM
2. mecanismul de emisiune – dreptul de emisiune a monedei efective, organizarea circulaţiei monetare şi
retragerea monedei este un atribut al BNM
3. modul de asigurare – leul este asigurat cu toate activele BNM, inclusiv cu aur, HVS; rezervele
băncilor comerciale
4. structura masei monetare – în circuit sunt bancnote şi monede metalice, care au o putere legală
5. mecanismul reglementării monetar-creditare
6. modul de stabilire a cursului valutar – raportul dintre şeu şi moneda străină se detrmină zilnic-
cursul valutar oficial
Sistemul monetar al Republicii Moldova se află în dezvoltare permanentă, în sensul elaborării şi introducerii în
practică a instrumentelor monetare existente în toate ţările dezvoltate (instrumentele de supraveghere bancară, crearea
atributelor pieţei hârtiilor de valoare, implementarea mecanismului contabil conform principiilor internaţionale, etc.)