Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
Elaborarea „complexului Oedip”
Considerații critice
Din cadrul școlii psihanalitice
Din variate puncte de vedere etnologice
Critică constructivistă recentă
Bibliografie
Legături externe
Teama de castrare. Tatăl capătă în reprezentarea fiului statura unei Oedip și Sfinxul. Pictură de Ingres
figuri autoritare susceptibilă să-l pedepsească. Fiul își imaginează
castrarea fie ca o sancțiune din partea tatălui, în situația de rivalitate
(complex Oedip „pozitiv”), fie ca o identificare cu mama, în dorința inversă de a-și seduce tatăl (complex Oedip
„inversat”, care demonstrează ambivalența și bisexualitatea umană potențială). Impulsurile sexuale sunt în această
fază refulate și pot genera traume psihice și stări nevrotice.
Faza rezolutivă sau de identificare. Refularea impulsurilor sexuale durează până la adolescență, vârstă la care fiul
se eliberează treptat de complexul Oedip și își caută parteneri sexuali în afara părinților
, construindu-și propria
personalitate cu elemente ce provin atât de la mamă, cât și de la tată.
Considerații critice
Freud susținea universalitatea complexului Oedip. El a încercat să demonstreze că cea mai mare parte a tulburărilor nevrotice ale
bărbaților la vârstă adultă ar proveni dintr-un complex Oedip oprit în evoluție, înainte de faza rezolutivă sau de identificare. Acest
punct de vedere a fost amplu criticat din diferite direcții. Karl Popper critică teoriile lui Freud, ca nefiind fundamentate științific, ele
s-ar baza doar pe convingerea autorului psihanalizei, care - fără date experimentale sau observații verificabile - modifică realitatea.
Astfel o persoană care neagă existența unor înclinații incestuoase este considerată drept exemplu de refulare, fără a i se recunoaște
posibilitatea unei structuri psihice normale. Mult mai sever este Hans Eysenck, care consideră că Freud a împins psihiatria cu o sută
de ani înapoi, stigmatizându-și pacienții cu diagnostice false prin redare frauduloasă a istoriilor clinice, pentru că „ceea ce este
adevărat la Freud nu e ceva nou, iar ceea ce estenou nu este adevărat”.
Alfred Adler consideră că ideea represiunii culpabilității sexuale ar trebui înlocuită cu tendința de apărare a „eu”-lui din starea de
inferioritate, care duce la o supracompensare a protestului masculin. Complexul Oedip ar fi prin urmare lipsit de semnificație.
În lucrările lui Jacques Lacan formularea freudiană a complexului Oedip este în mod fundamental reconstruită. Lacan accentuează
faptul că, în realitate, conflictul lui Oedip este doar un mit, o ficțiune verbală. Conflictul are loc nu la nivel real, ci doar în sens
simbolic. Tatăl nu este neapărat o persoană reală, ci o„funcție”, care poate fi îndeplinită de reprezentanți diferiți.
Și Erich Fromm interpretează mitul lui Oedip ca simbol al revoltei fiului față de autoritatea tatălui, într-o societate patriarhală, și nu
ca rivalitate sexuală în competiție cu atașamentul matern.
Bibliografie
Melanie Klein: Le complexe d'Oedip. Payot-Poche, Paris 2006
Rudolf Heinz: Oedipuscomplex. Zur Genealogie von Gedächtnis . Passagen, Viena 1991
Erich Fromm: Sigmund Freuds Psychoanalyse. Größe und Grenzen . DVA, Stuttgart 1979
B. Simon & R.B. Blass:The development and vicissitudes of Freud's ideas on the Oedipus complex . Cambridge
Univ. Press 1991
Karl Popper: Conjectures and Refutations. The Growth of Scientific Knowledge. C.A. Mace, Cambridge 1964
Hans Eysenck: Decline and Fall of the Freudian Empire. Pelikan, Harmondsworth 1986
Legături externe
en Complexul Oedip în „ChangingMinds”
de Noțiunile de bază ale psihanalizei
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Complexul_Oedip&oldid=12264964
Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.