Sunteți pe pagina 1din 3
Complexul Oedip

Complexul Oedip

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Complexul Oedip este un concept teoretic central în psihanaliză.

Sigmund Freud (1856-1939) a descris această noțiune, referindu-se la

trilogia Orestia a lui Eschil, trilogie a Greciei antice, în care Oedip, fiul

regelui din Teba, fără să știe, își ucide propriul tată, Laios, și se

căsătorește cu mama lui, Iocasta. În psihanaliză, complexul Oedip

simbolizează legătura erotică inconștientă cu părintele de sex opus și

rivalitatea față de părintele de același sex, care se dezvoltă încă din

copilărie și provoacă sentimente de vinovăție și teamă în cadrul unei

stări nevrotice.

Cuprins

Elaborarea „complexului Oedip”

Considerații critice Din cadrul școlii psihanalitice Din variate puncte de vedere etnologice Critică constructivistă recentă

Bibliografie

Legături externe

Elaborarea „complexului Oedip”

Parte a seriei de articole despre

Parte a seriei de articole despre Psihanaliză v · t · e

v·t·e

În primele sale lucrări, Freud folosește expresiile „complex nuclear” sau „complex

matern”, termenul de „complex Oedip”(Ödipuskomplex) apare pentru prima dată în

lucrarea „Zur Psychologie des Sexuallebens” („Psihologia vieții sexuale”, 1910).

După Freud, elaborarea unui „complex Oedip” constituie o etapă normală în

dezvoltarea copiilor de sex masculin, mama fiind percepută din primul stadiu de

dezvoltare drept aceea care îi oferă sânul pentru a se nutri, fapt care declanșează o

primă senzație elementară de plăcere („faza orală” a vieții sexuale). Acest impuls

inițial de tandrețe este la originea complexului Oedip, care apoi evoluează în trei

faze:

Faza falică . Copilul de sex masculin începe să aibă intuiția comportamentului sexual al părinților, între falică. Copilul de sex masculin începe să aibă intuiția comportamentului sexual al părinților, între care ar exista o complicitate din care el este exclus. Sentimentul de frustrație îi provoacă reacții tipice, încercând să se interpună între tată și mamă (de exemplu, intră în camera părinților fără să bată la ușă). Dezvoltă o rivalitate față de tată și își exhibează penisul în prezența mamei.

Teama de castrare. Tatăl capătă în reprezentarea fiului statura unei . Tatăl capătă în reprezentarea fiului statura unei

Oedip și Sfinxul. Pictură de Ingres
Oedip și Sfinxul. Pictură de Ingres

figuri autoritare susceptibilă să-l pedepsească. Fiul își imaginează castrarea fie ca o sancțiune din partea tatălui, în situația de rivalitate (complex Oedip „pozitiv”), fie ca o identificare cu mama, în dorința inversă de a-și seduce tatăl (complex Oedip

„inversat”, care demonstrează ambivalența și bisexualitatea umană potențială). Impulsurile sexuale sunt în această fază refulate și pot genera traume psihice și stări nevrotice.

refulate și pot genera traume psihice și stări nevrotice. Faza rezolutivă sau de identificare . Refularea

Faza rezolutivă sau de identificare. Refularea impulsurilor sexuale durează până la adolescență, vârstă la care fiul se eliberează treptat de complexul Oedip și își caută parteneri sexuali în afara părinților, construindu-și propria personalitate cu elemente ce provin atât de la mamă, cât și de la tată.

Considerații critice

Freud susținea universalitatea complexului Oedip. El a încercat să demonstreze că cea mai mare parte a tulburărilor nevrotice ale

bărbaților la vârstă adultă ar proveni dintr-un complex Oedip oprit în evoluție, înainte de faza rezolutivă sau de identificare. Acest

punct de vedere a fost amplu criticat din diferite direcții. Karl Popper critică teoriile lui Freud, ca nefiind fundamentate științific, ele

s-ar baza doar pe convingerea autorului psihanalizei, care - fără date experimentale sau observații verificabile - modifică realitatea.

Astfel o persoană care neagă existența unor înclinații incestuoase este considerată drept exemplu de refulare, fără a i se recunoaște

posibilitatea unei structuri psihice normale. Mult mai sever este Hans Eysenck, care consideră că Freud a împins psihiatria cu o sută

de ani înapoi, stigmatizându-și pacienții cu diagnostice false prin redare frauduloasă a istoriilor clinice, pentru că „ceea ce este

adevărat la Freud nu e ceva nou, iar ceea ce estenou nu este adevărat”.

Din cadrul școlii psihanalitice

Freud era el însuși conștient de dificultățile adaptării complexului Oedip în cazul copiilor de sex feminin. Există astfel o asimetrie,

care a condus - recurgându-se din nou la legendele Greciei antice - la noțiunea de „complex Electra”(Electra, fiica lui Agamemnon

și a Clitemnestrei, îl determină pe fratele ei Oreste să-și ucidă mama și pe amantul acesteia, Aegist, pentru a răzbuna uciderea tatălui

lor, Agamemnon). Un curent „dizident” a apărut chiar în cadrul școlii psihanalitice, în special prin lucrările lui Carl Gustav Jung.

După Jung, viața psihică depinde nu numai de impulsurile individuale inconștiente (cum gândea Freud), dar și, în egală măsură, la un

nivel inconștient colectiv. Jung nu a împărtășit niciodată ideea unei dorințe ”sexuale” a copilului pentru părintele de sex opus, fără a

nega totuși importanța primordială a dorinței incestuoase în viața psihică a persoanelor adulte. Pentru el această dorință ar reprezenta

mai degrabă tendința de întoarcere la starea dinaintea nașterii (pentru a renaște), decât o dorință sexuală (impuls către anihilare prin

moarte).

Alfred Adler consideră că ideea represiunii culpabilității sexuale ar trebui înlocuită cu tendința de apărare a „eu”-lui din starea de

inferioritate, care duce la o supracompensare a protestului masculin. Complexul Oedip ar fi prin urmare lipsit de semnificație.

În lucrările lui Jacques Lacan formularea freudiană a complexului Oedip este în mod fundamental reconstruită. Lacan accentuează

faptul că, în realitate, conflictul lui Oedip este doar un mit, o ficțiune verbală. Conflictul are loc nu la nivel real, ci doar în sens

simbolic. Tatăl nu este neapărat o persoană reală, ci o„funcție”, care poate fi îndeplinită de reprezentanți diferiți.

Și Erich Fromm interpretează mitul lui Oedip ca simbol al revoltei fiului față de autoritatea tatălui, într-o societate patriarhală, și nu

ca rivalitate sexuală în competiție cu atașamentul matern.

Din variate puncte de vedere etnologice

Critici serioase au fost aduse pe baza constatărilor etnologice (Claude Lévi-Strauss). Noțiunea de „complex Oedip” este inseparabilă

de o formă familială precisă, denumită „nucleară”, în care tatăl, mama și copiii trăiesc împreună și tatăl biologic exercită autoritatea

părintească asupra copiilor. Ori acest tip de familie nu este universal, în foarte multe forme culturale nu tatăl este acela care

întruchipează autoritatea asupra familiei. Dacă între tatăl biologic (complice cu mama până la provocarea unui sentiment de gelozie

din partea fiului) și figura paternă autoritară, care se interpune între fiu și mamă, nu există o identitate, rolurile fiind disociate, nu sunt

realizate condițiile pentru declanșarea unui complex Oedip.

Critică constructivistă recentă

În cartea „Folies à Plusieurs”, apărută în anul 2002, istoricul psihanalizei Mikkel Borch-Jacobsensubliniază faptul că Freud afirmă

universalitatea complexului Oedip într-o manieră absolut arbitrară, în lipsa oricărui material clinic, în scopul găsirii unei explicații ad

hoc pentru presupusele înclinații incestuoase ale unor persoane analizate. Aceste înclinații nu s-ar datora unui complex Oedip real, ci

ar fi fost mai degrabă sugerate persoanelor analizate de însuși Freud, în tendința lui de a fundamenta etiologia sexuală a nevrozelor.

Bibliografie

Melanie Klein: Le complexe d'Oedip . Payot-Poche, Paris 2006 Le complexe d'Oedip. Payot-Poche, Paris 2006

Rudolf Heinz: Oedipuscomplex. Zur Genealogie von Gedächtnis . Passagen, Viena 1991 Oedipuscomplex. Zur Genealogie von Gedächtnis. Passagen, Viena 1991

Erich Fromm: Sigmund Freuds Psychoanalyse. Größe und Grenzen . DVA, Stuttgart 1979 Sigmund Freuds Psychoanalyse. Größe und Grenzen. DVA, Stuttgart 1979

B. Simon & R.B. Blass:The development and vicissitudes of Freud's ideas on the Oedipus complex . Cambridge Univ. Press The development and vicissitudes of Freud's ideas on the Oedipus complex. Cambridge Univ. Press 1991

Karl Popper: Conjectures and Refutations. The Growth of Scientific Knowledge . C.A. Mace, Cambridge 1964 Conjectures and Refutations. The Growth of Scientific Knowledge. C.A. Mace, Cambridge 1964

Hans Eysenck: Decline and Fall of the Freudian Empire . Pelikan, Harmondsworth 1986 Decline and Fall of the Freudian Empire. Pelikan, Harmondsworth 1986

Legături externe

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 24 iunie 2018, ora 20:48.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.