Sunteți pe pagina 1din 46

LUMINA

LUMINA 2009
1

Revistã socialã, culturalã ºi ºtiinþificã a românilor din Ungaria. Fondatã de David Voniga, în 1894.
2 LUMINA
Publicaþia Institutului de Cercetãri al Românilor din Ungaria

Redactor:
Elena Munteanu Csobai

Corecturã:
Elena Rodica Colta

Coperta:
Lonovics László

Traducere:
Anca Liana Butar

Foto:
Emilia Martin
Kiss Béla

Editor responsabil:
Maria Berényi

Publicaþie subvenþionatã de
Autoguvernarea Minoritarã Românã – sectorul II, Budapesta

ISSN 1215-6779
LUMINA 3

Maria Berényi

Centenar

Alexandru Mocioni (1841–1909)


În acest an se împlinesc 100 de ani de la moar- Ea este originarã din Tessalia ºi este înruditã
tea lui Alexandru Mocioni – macedoromân la îndeaproape cu faimosul cãpitan Andruþã
origine – una dintre cele mai luminate ºi mai Veru, unul din eroii naþionali ai aromânilor.
reprezentative figuri din viaþa politicã a româ- Începutul prosperitãþii ei este strîns legat de creº-
nilor din Transilvania ºi Banat, de dupã anul terea oilor, de valorificarea produselor acestui
1860. Studiul de faþã încearcã sã readucã în patruped atît de strîns legat, în general, de soarta
conºtiinþa contemporanã pe unul dintre mem- bãºtinaºilor de pe ambele maluri ale Dunãrii.
brii elitei româneºti din veacul al XIX-lea ºi în- Prosperitatea luînd proporþii, ea începe sã prac-
ceputul veacului al XX-lea, lider al miºcãrii na- tice comerþul cu ridicata organizînd, în vede-
þionale româneºti. Istoriografia româneascã ºi rea acestui scop, caravane care-i duceau mãr-
maghiarã a fost – ºi încã este – destul de sãracã furile, de acum diversificate, pînã în cele mai
în ceea ce priveºte abordarea generoasei activi- îndepãrtate centre comerciale ale Imperiului
tãþi a lui Alexandru Mocioni. Otoman. Cunoscînd o ascensiune vertiginoa-
sã, locurile natale curînd nu au mai putut-o
cuprinde. De aceea familia Mocioni se mutã,
dupã cum se ºi cuvenea, de timpuriu, la
Moscopole unde va fi consideratã curînd, prin-
tre cele mai înstãrite. Aveau curþi ºi case mãre-
þe, precum ºi o bisericã proprie, ornatã cu rare
podoabe de cult din aur ºi argint, ca ºi mulþime
de covoare orientale. Cultul în aceastã bisericã
a fost sãvîrºit permanent numai de preoþi
membri ai familiei.
Îndeletnicirea de negustori a îngãduit
Mocioniºtilor sã sesizeze de timpuriu schimbã-
rile ce se profilau în structura politicã-militarã
a Turciei. Ele le-au îngãduit sã-ºi extindã co-
merþul în þãrile cucerite de musulmani în cen-
trul Europei. Negustorind pe urmele învingã-
torilor, Mocionieºtii, încãrcîndu-ºi averile pe
catîri, au pornit în pribegie voitã spre Þara Ro-
mâneascã, Moldova, Transilvania, Ungaria ºi
Austria.”1

Familia Mocioni (varianta maghiarã


Mocsonyi) se numãrã printre familiile de frun-
te macedoromâne din Ungaria. Membrii aces-
tei familii, alãturi de mulþi alþi macedoromâni
întreprinzãtori, s-a integrat în viaþa economicã
a Ungariei ºi Austriei. Au creat întreprinderi
comerciale prospere, au pãtruns, prin cãsãto-
rii, în rîndurile nobilimii din cele douã þãri.
Originea ºi familia „Fapt istoric incontestabil, ce rezultã dintr-
un arbore genealogic de la sfîrºitul secolului al
„Familia Mociu-Moceanu-Mocsonyi-Mocioni XVIII-lea, e însã cã un „Constantinus
a fost, printre aromâni, unicã, din cîte se cu- Motsonyi”, presbiter greco-neunit a venit, în
nosc. Ne referim bineînþeles nu numai la pozi- anul 1747, din Macedonia în Ungaria ºi a mu-
þia ei pe plan european, ci mai cu seamã pe plan rit la Pesta în etate de 110 ani.
naþional. Preotul Constantin Mocioni a avut – ne in-
4 LUMINA
formeazã geneologia – 5 fii, dintre care numai firmatã de împãratul Francisc I al Austriei la
doi sînt amintiþi cu numele: Andrei, înnobilat 10 mai 1805 prin emiterea unei noi diplome.
ºi Mihaiu, cari „pe lîngã numele de Motsonyi” Pentru recunoaºterea publicã a drepturilor în-
îl poartã ºi pe cel de „Popovits” , pentru cã ta- serate, aceastã nouã diplomã, a fost publicatã
tãl lor a fost preot. la 6 august 1827 în comitatul Torontal ºi la 21
Cunoaºtem, însã, ºi pe al treilea fiu al preo- aprilie 1828 în comitatul Caraº.”4
tului Constantin Mocioni, cu numele Petru, care Membrii celei de-a doua ramuri a familiei, al
nefiind probabil, cãsãtorit, prin testamentul sãu cãrui prim reprezentant a fost Mihai Mocioni,
din 14 aprilie 1759, l-a instituit drept moºteni- ºi-au avut îndeobºte sediul la Tokaj ºi au fost
tor universal al sãu pe fratele mai mic, Andrei, înnobilaþi ca armaliºti (adicã fãrã donaþiunea
cu obligaþia sã-i dea bãtrînului lor tatã, cît timp unei moºii ºi fãrã predicat) la 1 iunie 1798. Di-
va trãi, „una sutã florini anual” ºi sã împlineascã ploma a fost emisã sub semnãtura împãratului
urmãtoarele legate pioase: Francisc I. Mihai Mocioni a posedat o avere
Spitalului din Pesta: 100 fl. considerabilã, situîndu-se printre fruntaºii bres-
Bisericii parohiale din Pesta: 100 fl. lei negustoreºti din colonia macedoromânã din
Bisericii Sf.Gheorghe din Pesta: 100 fl. Pesta.
Bisericii din Ierusalim: 100 fl. „În anul 1761 se cãsãtoreºte cu Eva de Kefala,
Bisericii Sf.Munte din Turcia: 100 fl. aparþinînd aceluiaºi grup etnic, cu care va avea
Bisericii Sf.Atanase din Moscopolea, locul sãu 16 copii, din care în viaþã vor rãmîne 8. Exis-
de naºtere: 100 fl. tenþa familiei s-a desfãºurat în limitele tradiþiei
ªcoalei de acolo: 100 fl. la care toþi þineau foarte mult.
Testamentul s-a publicat în Senatul din Pesta Mihai a cumpãrã proprietãþi ºi case la Tokay,
la 3 nov. 1775, cînd – probabil – a decedat tes- lîngã cele ale socrului sãu, unde s-a ºi mutat, a
tatorul.”2 fãcut negustorie, a frecventat societatea aromâ-
Fiii preotului Constantin Mocioni au gãsit în nã (douã din fetele sale se mãritã, una cu Naum
capitala Ungariei un teren prielnic profesiunii Dera iar a doua cu Pellenga Diamandi). Între
lor de comercianþi. Fãcînd negoþ în stil mare, ei au vorbit în dialect, însã au cunoscut, cum
prin iscusinþa ºi hãrnicia lor au ajuns la o bu- este ºi firesc, limba maghiarã.”5
nãstare materialã, numãrîndu-se printre frun- Familia Mocioni (însumînd 48 de membri,
taºii breslei neguþãtoreºti ºi printre membrii de reprezentînd, în timp, 7 generaþii) a jucat un
seamã a coloniei macedoromâne din Pesta. Fa- rol de frunte în viaþa românilor din Ungaria,
milia Mocioni a avut 17 case în capitala Unga- fiind cunoscutã, ca una din cele mai prestigioa-
riei.3 se familii româneºti din Budapesta. Prin acti-
Mihai ºi Andrei, fiind cãsãtoriþi, sînt strãbu- vitatea lor, membrii familiei au intrat în istoria
nii celor douã linii, înnobilate separat, în care naþional-politicã a Banatului. Ei au condus via-
se ramificã familia Mocioni, la sfîrºitul secolu- þa politicã a românilor de aici timp de opt dece-
lui al XVIII-lea. Familia se scindeazã în douã nii. Mocioniºtii au jucat în Banat un rol asemã-
ramuri, una la Pesta, cealaltã în Ungaria de
Nord la Miskolc ºi Tokaj.
Creîndu-ºi treptat o situaþie, Andrei înteme-
ietorul liniei Mocioni de Foeni , a cerut, în 1780,
ºi a obþinut de la împãratul Iosif al II-lea moºia
Foen din Banat, ca donaþie mixtã adicã plãtitã
în parte ºi cu bani.
„În 1782, înainte de a primi confirmarea în-
nobilãrii sale, Andrei a fost împuºcat de un ne-
cunoscut, în timp ce se afla în casa administra-
torului sãu. Ca atare diploma de înnobilare, în
cadrul cãreia se stipulau drepturile de care ur-
mau a se bucura descendenþii lui Andrei , in-
clusiv acordarea domeniului Foen, a fost emisã
pe numele soþiei sale, Ecaterina Mocioni, nãs-
cutã Cojoca (care a trãit pînã în 1824) ºi fiilor
sãi. Eliberatã la 28 februarie 1783, diploma a
fost înregistratã, conform obiceiului, în 9 au-
gust acelaºi an la capitlul din Cenad ºi recon- Membrii familiei Mocioni
LUMINA 5

nãtor cu cel al Goleºtilor în Þara Româneascã ºi didatul sãu a fost consilierul austriac Winkler,
al Hurmuzakeºtilor în Bucovina.6 mare proprietar, susþinut de guvern. În ciuda
presiunilor din partea guvernului, Mocioni a
Studiile obþinut majoritatea de voturi. Cu toate acestea,
preºedintele electoral nu a putut accepta rãs-
Alexandru Mocioni a fost cel mai distins vlãs-
turnarea de situaþie ºi, sub pretextul unei bãtãi
tar al familiei ºi una dintre cele mai reprezenta-
între alegãtori, nu a consemnat majoritatea de
tive personalitãþi din viaþa publicã a românilor
voturi. În al doilea tur de scrutin, Alexandru
din Ungaria ºi Transilvania, în ultimele decenii
Mocioni a obþinut o majoritate zdrobitoare, o
ale veacului al XIX-lea. S-a nãscut în 4 noiem-
victorie rãsunãtoare , datã fiind diferenþa de
brie 1841, la Pesta, ºi a crescut în sînul familiei
vîrstã ºi de susþinere dintre cei doi candidaþi. A
Mocioni, sub supravegherea mamei sale
urmat contestarea alegerilor, pe motiv cã
Ecaterina, care i-a insuflat o educaþie româneas-
Mocioni este încã minor, dar contestaþiile nu au
cã ºi ortodoxã. Îndrumãtorul sãu de studii a fost
fost acceptate, deoarece Dieta urma sã se for-
studentul Atanasie Marienescu, ajuns ulterior
meze la o lunã , dupã ce Mocioni ar fi împlinit
doctor în drept ºi academician. Studiile secun-
vîrsta legalã. Astfel, Alexandru Mocioni a
dare le-a fãcut la liceul piariºtilor din Pesta.
ajuns, la vîrsta de numai 24 de ani, unul dintre
Dupã terminarea lor, s-a înscris la Universita-
cei mai tineri deputaþi din Camera ungarã .
tea din Pesta, unde a început sã studieze drep-
Intrat în Parlamentul maghiar în primul sãu
tul. ªi-a continuat pregãtirea, timp de trei ani,
ciclu parlamentar (1865–1869), Alexandru
la Viena ºi ºi-a terminat studiile la Universita-
Mocioni ºi-a scandalizat colegii atunci cînd a
tea din Gratz – unde ºi-a susþinut ºi doctoratul
început pledoaria pentru drepturile naþionali-
în drept.
tãþilor conlocuitoare, nerecunoscute politic la
Despre Alexandru Mocioni, marele sãu bio-
acea datã. Se considera atunci cã numai naþiu-
graf ºi rectorul Academiei Teologice din Arad,
nea maghiarã trebuie sã fie reprezentatã în Par-
dr. Teodor Botiº, precizeaza cã „vorbea, pe lîngã
lament, lucru pe care Mocioni l-a combãtut ca-
limba maternã, cu accent bãnãþean, limbile ger-
tegoric. Primele sale discursuri l-au transformat
manã, maghiarã, francezã ºi englezã.” Dãruit
rapid într-unul dintre cei mai faimoºi, dar ºi cei
cu un talent excepþional ºi avînd din tinereþe
mai redutabili adversari politici. Primul sãu pro-
nobila pasiune a cãrþii, el a fost predestinat pen-
iect de lege a vizat protejarea prin lege a drep-
tru misiunea de mare cinste ºi rãspundere pe
turilor naþionalitãþilor conlocuitoare din Unga-
care avea sã-o joace nu numai în arena lupte-
ria, cu accent pe protejarea drepturilor româ-
lor politice ºi bisericeºti, ci ºi în viaþa culturalã a
nilor. A constituit un club parlamentar al ro-
românilor bãnãþeni.
mânilor, susþinuþi fiind ºi de sîrbi.8
La scurt timp dupã ce ºi-a terminat studiile
În 1867, Alexandru Mocioni a început o cam-
ºi-a început activitatea politicã. Pentru început
panie publicisticã în ziarul Albina ºi în mai multe
a întreprins o cãlãtorie de studii în Elveþia ºi
ziare strãine din Viena ºi Praga, a polemizat cu
Belgia – þãri polietnice – cu scopul de a studia
publicaþiile guvernamentale ºi a cerut catego-
legislaþia privitoare la egalitatea în drepturi a
ric în parlament recunoaºterea „prin legi fun-
naþionalitãþilor conlocuitoare. În acest fel s-a
damentale egalitatea de drept a popoarelor þã-
documentat serios, cu argumente din drept ºi
rii, ca individualitãþi naþionale, concludînd în
cu exemple practice din aceste þãri, considerate
arondarea administrativã a þãrii în circumscrip-
cele mai avansate din punct de vedere legisla-
þii, dupã naþionalitãþi.”9
tiv, pentru a susþine ºi el cauza drepturilor ro-
În 1868, deputaþii români ºi sîrbi, i-au încre-
mânilor din Ungaria.7
dinþat conducerea luptei pentru egala îndrep-
tãþire a naþionalitãþilor din Austro-Ungaria. La
Deputat în parlamentul Ungariei
întrunirea fruntaºilor români de la Timiºoara,
Debutul lui Alexandru Mocioni pe scena po- din luna aprilie a aceluiaºi an, convocatã de
liticã a avut loc la scurt timp dupã terminarea Mocioniºti, s-a discutat despre mãsurile, ce se
studiilor. Monarhul a convocat noua Dietã pen- cereau luate, faþã de proiectul întocmit de gu-
tru ziua de 10 decembrie 1865 iar Mocioni a vern împotriva naþionalitãþilor nemaghiare,
împlinit vîrsta legalã de 24 de ani în data de 4 naþionalitãþi, ce alcãtuiau douã treimi din po-
noiembrie, ceea ce i-a permis sã participe la ale- pulaþia þãrii. Adunarea a stabilit normele de
gerile pentru deputaþi. S-a înscris drept candi- acþiune ºi s-a redactat un memoriu semnat de
dat pentru mandatul românilor din circumscrip- 300 persoane, publicat în cele mai rãspîndite
þia Rittberg (Tormac, judeþul Timiº). Contracan- ziare, în care s-a cerut energic rezolvarea ur-
6 LUMINA
gentã a problemei, pe baza deplinei egalitãþi în Ideile, susþine autorul în acest articol, oricît
drepturi.10 ar fi de sublime, dacã le au numai puþini indi-
În dezbaterile purtate în parlament, cu prile- vizi ºi mulþimea nu le cunoaºte, apar ºi dispar
jul prezentãrii poziþiilor faþã de legea naþiona- ca niºte umbre neputincioase, dar cînd sînt în-
litãþilor, s-a observat, foarte clar, lupta dintre suºite de mase atunci se naºte o putere genera-
aristocraþia maghiarã ºi reprezentanþii naþiona- lã, binefãcãtoare, generalã pentru ca nu i se
litãþilor, care în virtutea afirmãrii ºi emancipã- poate opune nici o putere omeneascã ºi binefã-
rii naþionale, caracteristicã secolului al XIX-lea, cãtoare pentru cã duce la progresul omenirii.
luptau pentru libertate naþionalã.
În parlament, Alexandru Mocioni s-a dove- La al doilea ciclu parlamentar 1869–1872 a
dit un luptãtor neîntrecut. S-a remarcat îndeo- primit mandatul din partea Lugojului. Aceastã
sebi prin discursul rostit la dezbaterea proiec- alegere a fost ºi ea boicotatã de forþele guver-
tului de lege asupra egalei îndreptãþiri a naþio- namentale, contrariate de ascensiunea româ-
nalitãþilor, cînd în numele clubului naþionalist nilor în viaþa politicã prin intermediul unor
român a prezentat pãrerea naþionalitãþilor. personalitãþi de seamã, mai ales ale
Participînd la discutarea acelei legi, a dat gu- Mocioneºtilor, consideraþi un „club primejdios”.
vernului urmãtorul avertisment: „Sau renun- Alegerile de la Lugoj au fost pe toate cãile
þaþi la supremaþia artificialã ºi vã împrieteniþi obstrucþionate, în final fiind considerate nule,
cu deplina egalã libertate a naþionalitãþilor întrucît au fost clar în defavoarea candidatului
nemaghiare sau renunþaþi la ori ce libertate ºi guvernamental Szentes. Cu toate acestea, la al
la ori ce dezvoltare naþionalã.”11 doilea tur de scrutin, Mocioni a cîºtigat fãrã
Alexandru Mocioni a pledat pe argumenta- drept de apel. În acest ciclu parlamentar,
rea logicã pe care o furniza dreptul popoarelor Mocioni ºi-a continuat munca începutã. Cu toa-
de a se dezvolta în mod nestînjenit. Acesta este te cã a întîlnit în continuare o opoziþie furibun-
un principiu fundamental, pe care civilizaþia dã din partea partidelor parlamentare, chesti-
europeanã l-a afirmat pentru statornicirea unor unile ridicate de el cu privire la drepturile naþi-
relaþii de cooperare între naþiuni. Proiectul de onalitãþilor ºi-au fãcut treptat locul în dezbate-
lege prezentat, argumentat, susþinut ºi apãrat rea parlamentarã ºi în cea publicã.13
de Mocioni a arãtat cã parlamentul nu poate Numeroasele sale intervenþii în Parlamentul
rezolva problemele naþionale decît pe bazã de de la Budapesta, deºi extrem de critice faþã de
drept. În acest fel, Mocioni a atins prin interven- politica de forþã pe care guvernanþii au adop-
þia sa una dintre problemele statului multinaþi- tat-o faþã de minoritãþi, au fost deosebit de bine
onal austro-ungar. El a stabilit o corelaþie între primite de presa contemporanã. La 1870,
libertatea naþionalã ºi existenþa statului austro- comentînd intervenþia lui Alexandru Mocioni
ungar, argumentînd cã, în perioada miºcãrilor pe marginea Legii Municipiilor, ziarul maghi-
naþionale, care au cuprins Europa, limba naþi- ar de opoziþie Magyar Újság noteazã: „Alexan-
onalitãþilor va exercita o influenþã hotãrîtoare dru Mocioni, prin splendida sa predare, a pus
asupra existenþei statului. în adevãratã admiraþie pe mai mulþi, chiar ºi
Tot în 1868, în noiembrie, cînd guvernul a pe unii guvernamentali. Întreaga Camerã i-a
prezentat proiectul de lege a naþionalitãþilor, ascultat cu cea mai mare atenþie cuvîntarea,
Alexandru Mocioni a luat parte la discuþiile, care a þinut aproape douã ore ºi care, între toa-
în care au fost angajaþi toþi deputaþii români, te discursurile, ce s-au rostit în parlamentul
în frunte cu Vincenþiu Babeº, cel mai apropiat ungar de la 1861 încoace, îºi revendicã dreptul
colaborator ºi sfetnic al familiei ºi intimul sãu, de a fi una dintre cele mai excelente. Cu sistem,
ºi dupã ce a precizat: „…nu numai cã nu le dã cu erudiþie ºi cu fineþea lui Hyperides, a dat
naþionalitãþilor drepturi, ci le deneagã chiar asalt asupra înþelepciunii guvernului.”
condiþiunea principalã a oricãrei dezvoltãri, Legat de admirabilele discursuri ale lui Ale-
adicã nici existenþa nu le-o recunoaºte naþiuni- xandru Mocioni, majoritatea publicate în Car-
lor existente în þarã”,12 a refuzat sã participe la tea de aur …a lui T. V. Pãcãþeanu, a fãcut cari-
discuþiile speciale. erã în epocã ºi o discuþie, purtatã pe holurile
Ciclul parlamentar 1865-1868 s-a încheiat la Parlamentului de la Budapesta, între Alexan-
10 decembrie 1868. În Epistola deschisã, cãtre dru Mocioni ºi primul ministru maghiar. I.
mulþi Alexandru Mocioni a explicat alegãtori- Andrássy, care îl acuza pe fruntaºul român, cã
lor, naþiunii române asuprite, conþinutul legii îl pune mereu în încurcãturã faþã de deputaþii
naþionalitãþilor, care a fost votatã ºi care nega maghiari cu solicitãrile privind drepturile ro-
existenþa legalã a naþiunii nemaghiare. mânilor transilvãneni. La aceastã acuzã, Ale-
LUMINA 7

Activitatea politicã

Spirit viu ºi aprig, cu o inteligenþã sclipitoare


– Nicolae Iorga spunea despre Alexandru
Mocioni cã „este un om cu a cãrui minte ne
mîndrim” – s-a impus destul de repede în frun-
tea elitei românilor din Transilvania, în ceea ce
priveºte lupta pentru cîºtigarea de drepturi
naþionale. Alãturi de alþi fruntaºi bãnãþeni, Ale-
xandru Mocioni a convocat la Timiºoara, pe 7
februarie 1869, o Conferinþã naþionalã a tutu-
ror românilor din Banat ºi Ungaria,
argumentînd cã „în viaþa constituþionalã lupta
pentru idei, pentru reforme ºi drepturi, se mij-
loceºte prin partide politice”. Alexandru
Mocioni a propus noului partid principiile libe-
ralismului ºi ale democraþiei, iar cei 500 de de-
legaþi au susþinut atît programul, cît ºi înfiinþa-
rea primului Partid Naþional al românilor
transilvãneni.

Conferinþa de la Timiºoara a fost o acþiune


reuºitã de punere în practicã a ideilor lui Ale-
xandru Mocioni. La 27 ani el a fost ales preºe-
dintele Partidului Naþional. Programul partidu-
Alexandru Mocioni lui a fost elaborat cu ajutorul lui Vincenþiu
Babeº. Organizatoric, noul partid trebuia sã aibã
xandru Mocioni ar fi rãspuns, sec: „Anexaþi la un comitet naþional central, cu sediul la Timi-
România cele trei milioane de români transil- ºoara, comitete naþionale în fiecare comitat ºi
vãneni ºi scãpaþi de necaz.”14 În acest ciclu par- comitete cercuale, în fiecare circumscripþie elec-
lamentar, printre altele, Alexandru Mocioni a toralã, unde exista populaþie româneascã.
prezentat primul proiect de lege pentru înfiin- Programul adoptat cuprindea nouã puncte,
þarea unui teatru românesc dar ºi petiþia tineri- din care cele mai importante au fost: recîºtigarea
lor români dornici a dezbate proiectul de lege autonomiei Transilvaniei; folosirea limbii româ-
privind înfiinþarea unei universitãþi în limba ne în administraþie ºi în justiþie în þinuturile lo-
românã, la Cluj.15 cuite de români, precum ºi numirea în aceleaºi
În aceastã perioadã, activitatea politicienilor þinuturi, de funcþionari români sau care cunosc
români din Parlamentul Ungariei a început sã bine limba românã; revizuirea legii naþionali-
piardã din forþa iniþialã. Mocioni a continuat tãþilor într-un spirit mai favorabil lor; lupta
sã susþinã cauza, însã rezultatele au întîrziat împotriva tendinþelor de asuprire naþionalã ºi
sã se arate. de maghiarizare forþatã; lãrgirea dreptului de
vot asupra tuturor cetãþenilor, care plãtesc o
În 1872 a fost reales în cercul Radnei însã în contribuþie directã, sau chiar introducerea vo-
1874, cu convingerea cã luptele parlamentare tului universal. Un punct la fel de important,
pentru românii din Ungaria sînt zadarnice, prevedea conlucrarea frãþeascã “cu toþi aceia
Mocioni a renunþat la mandatul sãu. Cînd în care mai vîrtos vor þinea cont de interesele ºi
1881 alegãtorii din Lugoj i-au oferit din nou bunãstarea poporului peste tot”.17
mandatul, Mocioni i-a refuzat declarîndu-se cu Prin urmare, în aceasta zi s-a constituit Par-
hotãrîre pentru pasivitate, deºi la conferinþa de tidul Naþional al Românilor din Banat ºi
la Sibiu sã decretase pasivitatea numai pentru Criºana iar preºedinte a fost ales Alexandru
românii din Ardeal. Dar renunþarea la mandat Mocioni, iar dupã patru luni, prin fuzionarea
nu a însemnat cã Mocioni s-a retras din orice partidului bãnãþenilor ºi criºenilor cu Partidul
activitate politicã. Prin publicisticã, apoi în con- Naþional Român din Transilvania, locul sãu a
ferinþele naþionale el a þinut sã-ºi spunã totdeau- fost preluat de Ilie Mãcelariu.
na cuvîntul ºi sã-ºi precizeze poziþia cu privire
la þinuta politicã a românilor din Ungaria.16 Scopul întregii sale activitãþi a fost rezolva-
8 LUMINA
rea problemei naþionale a românilor din Transil- româneºti de autoritãþi, au început sã se þinã
vania. S-a opus înaintãrii Memorandului româ- lanþ. De pildã, pentru articolele sale antiguver-
nilor din Transilvania la Curtea imperialã, în namentale publicate în Dreptatea, Valeriu Bra-
1892, spunînd cã nu este momentul oportun niºte a fost condamnat la doi ani de detenþie, în
pentru aºa ceva ºi, mai ales, cã nu se poate „pîrî închisoarea de stat din Vác.19
regele la împãrat”, fiind vorba despre aceeaºi Referitor la gîndirea sa naþionalã, George M.
persoanã. Dar a sãrit în apãrarea Marica remarca urmãtoarele: „Alexandru
memorandiºtilor, atunci cînd aceºtia au fost Mocioni e spirit politic cu cea mai temeinicã
întemniþaþi la Vác ºi la Seghedin. În vara anu- culturã filozoficã. Opera lui dovedeºte nu nu-
lui 1892, a fost invitat personal ºi a fost primit mai o bunã pregãtire ºtiinþificã, bazatã atît pe
la Castelul Peleº de cãtre regele Carol I, iar cei o adîncime teoreticã a problemelor ce-l preocu-
doi s-au consultat despre problemele români- pau, cît ºi pe o informare empiricã (în ce pri-
lor din Transilvania ºi despre cãile de soluþio- veºte cele sociologice), dar ºi o minte deosebit
nare a lor. Nu dispunem de nici o informaþie de ascuþitã... Chestiunea care l-a preocupat mai
despre conþinutul discuþiilor, care s-au purtat mult, ca de altfel pe toþi fruntaºii ardeleni ºi
la Peleº între Carol I ºi Alexandru Mocioni, bãnãþeni ai epocii, din motivele relevate, a fost
deoarece ambii au pãstrat o tãcere strictã în cea naþionalã. Nu numai cu prilejul discutãrii
acest sens. Avem doar mãrturia lui Eugen ei, dar ºi a altor teme importante, Alexandru
Mocioni, fratele lui Alexandru, care îi spunea Mocioni se remarcã prin poziþia sa adesea îna-
lui Teodor Botiº, cã toatã viaþa Alexandru n-a intatã, cu toate cã prin originea sa socialã –
vrut sã-i vorbeascã despre cele discutate cu mare moºier – ar fi fost mai simplu ºi mai avan-
Carol I, spunînd cã sînt probleme prea impor- tajos pentru el sã treacã în lagãrul aristocraþiei
tante ca sã le poatã divulga, dar cã rezultatele maghiare. Nu s-a limitat doar sã pledeze plato-
se vor vedea cu timpul.18 nic cauza româneascã, dar a contribuit, împre-
unã cu întreaga familie, cu sume însemnate de
În anul 1894, cu ocazia procesului Memoran- bani la ajutorarea celor lipsiþi, în special a tine-
dumului – deºi anterior se pronunþase, alãturi retului, la studii.”20
de alþi politicieni, împotriva înaintãrii memori-
ului Curþii vieneze, socotind cã în acel moment Promotor ºi mecenat al culturii româneºti
nu era oportunã – Alexandru Mocioni a cerut Alãturi de ceilalþi reprezentanþi de marcã ai
întregului popor român sã-ºi afirme solidarita- familiei, Alexandru Mocioni s-a implicat ºi în
tea cu semnatarii sãi. Aceasta, fiindcã guver- sprijinirea culturii româneºti din Transilvania.
nul maghiar a socotit de cuviinþã sã aducã în În Scrierile sale, Vasile Pîrvan precizeazã cã
faþa instanþei de judecatã pe cei ce solicitaserã, „vrednicii nobili de Mocioni sunt cei mai mari
în numele milioanelor de români din Transil- binefãcãtori în viaþã ai românilor de peste
vania ºi Banat, tratament nediscriminatoriu munþi.”
pentru toate naþionalitãþile din imperiu. Lucru Doar în anul ºcolar 1865/1866, Mocioneºtii
pretins de Alexandru Mocioni, încã în 1872, cu au întreþinut 36 de bursieri români la universi-
urmãtoarele cuvinte: „Pentru politica aceasta tãþile din Viena ºi Budapesta, dintre aceºtia Vic-
îndreptatã adeseori în contra noastrã […] nu tor Babeº ºi Coriolan Brediceanu atingînd nivelul
naþiunea maghiarã, ci numai ºi numai partida excelenþei.
guvernamentalã poate sã fie responsabilã. De Alexandru Mocioni a contribuit în 1870,
aceea, lupta noastrã politicã are sã fie îndrep- substanþial, la înfiinþarea „Societãþii pentru
tatã numai în contra acestei partide, dar fond de teatru român”, donînd, cu aceastã oca-
nicicînd în contra naþiunii maghiare, cu care în zie, 1850 de florini, a patronat Societatea Aca-
cele din urmã avem în toatã privinþa interese demicã „Petru Maior” a studenþilor români din
solidare.” Budapesta, a acordat 12.000 de coroane Liceu-
În anul 1893, pentru cã se simþea nevoia unei lui din Brad ºi încã 5000 de coroane pentru alte
tribune de luptã a românilor bãnãþeni împotri- ºcoli româneºti.
va abuzurilor autoritãþilor maghiare, Alexan- Pe lîngã susþinerea, în exclusivitate, a ziaru-
dru Mocioni a subvenþionat apariþia ziarului lui Albina, Alexandru Mocioni a subvenþionat
Dreptatea la Timiºoara, condus de Cornel consistent ºi revista Luceafãrul, scoasã, începînd
Diaconovici ºi Valeriu Braniºte. Dreptatea s-a im- cu anul 1902, la Budapesta, de cãtre un grup
plicat în apãrarea drepturilor memorandiºtilor de studenþi români, în frunte cu Octavian Goga,
ºi a cauzei susþinute de aceºtia, motiv pentru Ioan Lupaº, Ioan Lepãdat, Alexandru Ciura ºi
care procesele de presã, intentate publicaþiei Octavian C. Tãslãuanu. Al. Mocioni a fost din
LUMINA 9

tinereþe ºi pînã la sfirºitul vieþii sale patronul Alexandru Mocioni desfãcînd lista a zis:
Societãþii „Petru Maior” din Budapesta. Studenþii Subscriu bucuros o sumã cît de mare, dar sub
din capitala Ungariei au primit de la el oricînd o condiþie: sã subcrii ºi tu aceeaº sumã pe lista
ajutor financiar ºi spiritual. Referindu-se la mea!
mecenatul Alexandru Mocioni, Valeriu Braniº- Mã rog, cu plãcere, rãspunse Teodor
te îºi amintea cã “de cîte ori, în avînturile noas- Andrássy.
tre generoase, ne poticneam de ideea cã nu sînt Atunci scoate Alexandru Mocioni lista pen-
bani, era gata soluþia: „sã dee Mocioni!”... Dar tru Societatea de teatru român ºi o predã lui
nu numai în cele publice, ci ºi în cele particula- Andrássy. Acesta priveºte lung ºi dupã ce înþe-
re”. 21 lege despre ce este vorba, zice:
Cu energie ºi cu maximã responsabilitate, Sã mã ierþi, dar aceasta eu nu o pot subscrie!
Alexandru Mocioni a direcþionat activitatea Regret – rãspunse Alexandru Mocioni –
culturalã a românilor înspre ridicarea gradului atunci nici eu nu sînt în situaþia de a subscrie
de culturã, a pãstrãrii obiceiurilor naþionale ºi pe lista ta.”24
a trimiterii tinerilor capabili la studii. Prin
aceasta, Alexandru Mocioni s-a gîndit sã ridice Gestul suprem de filantrop al lui Alexandru
o nouã generaþie politicã în fruntea românilor Mocioni a fost înfiinþarea, în 1872, a Bãncii Al-
transilvãneni, generaþie care sã poatã face faþã bina din Sibiu, cãreia – împreunã cu unchiul
marilor deziderate naþionale ºi culturale. sãu Antoniu – i-a asigurat din averea lui capi-
Iosif Vulcan, dupã o mai îndelungatã vizitã talul social de 300.000 de florini ºi a condus-o
a sa la Bucureºti, a luat iniþiativa ºi a publicat pînã în mai 1874.
în Familia, în douã numere consecutive, artico-
lul Sã fondãm teatrul naþional (1869). Dupã ce a Dar activitatea lui pe tãrîm cultural a fost
caracterizat teatrul ca pe o înaltã ºcoalã mora- deosebit de intensã mai ales între anii 1901–
lã, umanitarã ºi patrioticã, prin care poate fi 1905, cînd Alexandru Mocioni a fost ales în
cultivatã limba, Vulcan a expus posibilitãþile unanimitate ºi a îndeplinit funcþia de preºe-
concrete ale acþiunii de instituire a teatrului în dinte al ASTREI. Atunci s-a construit muzeul
limba românã. Se propunea formarea de comi- ASTRA de la Sibiu, tot atunci s-a pus la punct
tete filiale pentru adunarea contribuþiilor bã- biblioteca, s-au înfiinþat noi ºcoli româneºti ºi s-
neºti, se recomanda organizarea, în beneficiul au inaugurat marile concursuri corale între ro-
fondului de teatru, a unor reprezentaþii cu ac- mânii transilvãneni. Alexandru împreunã cu
tori diletanþi (care ar putea fi îndrumaþi de M. vãrul sãu, Zeno, a dãruit 24.000 de coroane
Millo), a unor concerte ºi serbãri populare.22 pentru realizarea muzeului acestei instituþii.
Pe lîngã discuþiile purtate prin Familia ºi Personalitate culturalã apreciatã, a contribuit
Federaþiunea, Vulcan a avut totodatã numeroa- ca ASTRA sã-ºi îndeplineascã chemarea cultu-
se întrevederi ºi cu deputaþii români din Buda- ral-naþionalã. Ales ca preºedinte al ei prin acla-
pesta, – Familia apãrea atunci în capitala Un- maþie, în 1901, în adunarea general þinutã la
gariei – ºi îndeosebi cu Alexandru Mocioni ºi Oraviþa, în septembrie 1902, ºi-a definit concis
Iosif Hodoº. concepþia sa despre cultura româneascã ºi des-
Pregãtirile de constituire a Societãþii pentru pre misiunea ei. „Fireºte, numai cultura adevã-
fondul de teatru român au avut loc în 1870, în ratã are aceastã putere conservatoare, iar cul-
casa lui Alexandru Mocioni din Budapesta, el tura adevãratã nu poate fi alta, decît numai ºi
fiind ales vicepreºedinte, pentru ca în 1876 sã numai naþionalã... ºi precum caracterul naþio-
fie ales preºedinte iar în 1882 sã devinã preºe- nal se manifestã în limbã, în modul de gîndire
dinte de onoare pe viaþã.23 ºi simþire, în datinele ºi moravurile, în
Cu cît zel a propagat Alexandru Mocioni in- tradiþiunile ºi idealurile naþionale, în poezia ºi
teresele acestei societãþi, o dovedeºte nu numai industria naþionalã, în portul naþional ºi în al-
faptul cã s-a înscris în 1870 membru fondator tele, aºa ºi cultura naþionalã are sã îmbrãþiºeze
cu considerabila sumã de 1.850 florini, vãrsatã întreaga viaþã naþionalã în toate manifes-
integral imediat, ci ºi urmãtorul incident, ca- taþiunile ei. Ea are sã conserve, sã cultive ºi unde
racteristic, publicat de Iosif Vulcan: e trebuinþã sã mobilizeze toate elementele naþi-
„Alexandru Mocioni se afla la masa de ºah onale ale vieþii poporului. Ea are sã dezvolte
în Casina naþionalã din Buda-Pesta, cînd s-a conºtiinþa naþionalã, baza culturii naþionale,
apropiat de dînsul Contele Teodor Andrássy, sentimentul religios, baza moralitãþii; patriotis-
fratele mai mare al fostului Ministru de interne, mul, baza virtuþilor cetãþãneºti, spiritul econo-
cu lista de subscriere pentru teatrul maghiar. mic, baza prosperãrii naþionale, simþul estetic,
10 LUMINA
baza nobleþei inimii, cu un cuvînt, cultura naþi- pins din nou cererea românilor. În defavoarea
onalã are sã dezlege toate puterile latente ale românilor s-a terminat ºi procesul intentat de
poporului, ca astfel sã fie asiguratã, în bunul Al. Mocioni ºi de ceilalþi enoriaºi români pen-
tuturor pericolelor ameninþãtoare, existenþa tru repunerea lor în drepturile avute.27 Pentru
naþionalã a poporului român din Ungaria”25 a pãstra caracterul românesc ºi ortodox al ur-
maºilor sãi, Alexandru Mocioni a impus, în
Susþinãtor al Bisericii Ortodoxe Române vara anului 1901, tuturor membrilor familiei
sale o convenþie:
În gîndirea lui Alexandru Mocioni, ca ºi în
cea a înaintaºilor sãi, Biserica, pe lîngã înalta
chemare sacrã ºi moralã, a avut, în calitatea sa
de instituþie recunoscutã de un stat strãin, o
chemare istoricã ºi o responsabilitate în faþa is-
toriei.
„Colaborator apropiat al mitropolitului An-
drei ªaguna, încã din vremea episcopatului,
Alexandru Mocioni a fost mereu în primele
rînduri ale apãrãtorilor cauzei Bisericii ortodo-
xe române din vestul Carpaþilor, dîndu-ºi apor-
tul la redactarea Statutului ºagunian în spirit
democratic. Ca membru permanent în consili-
ul parohial din Capolnaº, în adunarea eparhi-
alã a episcopiei Caransebeºului, în congresul
naþional bisericesc al Mitropoliei Sibiului, cu
prestigiul, experienþa ºi cu posibilitãþile sale
materiale, el a fost sprijinitorul convins al Bise-
ricii. Despre misiunea ei ºi-a spus convingerile,
în cuvîntãrile prilejuite de comemorarea lui
ªaguna în 1898, la congresul naþional bisericesc
din anul urmãtor, la instalarea mitropolitului
Meþianu în 1899 ºi în lucrarea sa „Religie ºi
ºtiinþã”, publicatã în 1905. Doneazã pentru
construirea bisericii catedrale din Sibiu 60.000
coroane de aur, sumã impresionant de mare.”26
Mult a contribuit Alexandru Mocioni ºi la
susþinerea ºi asigurarea drepturilor enoriaºilor
români ai bogatei ºi frumoasei Biserici Ortodoxe
Greco-Valache din Pesta. Dupã decesul preotu-
lui român al acestei biserici, Ioanichie Miculescu,
la finele anului 1887, majoritatea grecilor –
maghiarizaþi – au hotãrât, în adunarea paro- Alexandru Mocioni
hialã din 6 februarie 1888, eliminarea limbii
române, în care se fãceau serviciile divine din „Dorinþa mea este ca voi sã luptaþi pentru
douã în douã sãptãmîni, ºi numirea unui preot susþinerea ºi înflorirea familiei ºi sã pãstraþi în
de naþionalitate macedoromânã, care sã slujeas- toate împrejurãrile caracterul ei tradiþional,
cã numai în limba greacã. Ministrul Cultelor a naþional ºi confesional.
aprobat aceastã hotãrîre, fãrã a mai asculta fo- Acei membri ai familiei, cari ar nesocoti aces-
rul bisericesc competent. În faþa acestei nedrep- te obligamente, sã fie excluºi din sînul ei ase-
tãþi, Al. Mocioni s-a înfãþiºat în fruntea unei menea ramurilor uscate. Descendenþii de sex
delegaþii, compusã din fruntaºii români din bãrbãtesc îºi vor þinea drept datorie necondiþi-
Budapesta: Gheorghe ªerb, Atanasie M. onatã, ca toþi copiii lor, fãrã deosebire de sex,
Marienescu ºi N. Mutso, la împãratul Francisc sã fie botezaþi ºi crescuþi în sînul bisericii orto-
Iosif, ºi a cerut respectarea ordinii de drept, res- doxe. În cazul unor cãsãtorii cu persoane de
pectatã în trecut în biserica greco-româneascã altã confesiune creºtinã, sã se pretindã ca o
din Pesta. Suveranul a promis reexaminarea condiþiune „sine qua non” trecerea acestora la
acestei chestiuni dar ministrul maghiar a res- biserica noastrã. Dacã s-ar întîmpla ca între
LUMINA 11

descendenþii de partea bãrbãteascã sã fie vreu- telul de la Cãpîlnaº, reºedinþa lui Eugen, dis-
nul care într-atîta s-ar uita de datorinþele sale, tracþia zilnicã ºi aproape unicã a fost muzica.
încît din ori ºi ce cauzã s-ar lãpãda de biserica În zilele de recepþie s-au executat adevãrate
sa, sau nu ar insista, ca confesiunea greco-ori- concerte de muzicã clasicã la cele douã piane
entalã sã fie religiunea copiilor sãi, - un astfel de salon. Al. Mocioni ºi Fr. Liszt au acompani-
de apostat sã fie privit ca atare ºi de ceilalþi at-o adesea pe Therezia Horvath, soþia lui Eu-
membri ai familiei ºi ca unul exclus din sînul gen, a cãrei voce deosebitã i-a fermecat pe oas-
familiei sã piardã beneficiul moºtenirii favori- peþi.32
zate, rezervatã descendenþilor de sex bãrbã- Alexandru Mocioni s-a stabilit în 1890, cînd
tesc.” 28 s-a cãsãtorit cu vãduva Elena Mocioni de Foen,
la conacul solitar Birchiº, unde a mutat ºi o
Compozitor ºi pianist parte din bibliotecã. Din pãcate, de aici s-a pãs-
trat doar o parte infimã din scrierile sale (inclu-
Alexandru Mocioni a fost ºi un bun compo- siv muzicale), restul manuscriselor, documen-
zitor ºi un pianist desãvîrºit. Firea sa de artist a telor, scrisorilor ºi întreaga bibliotecã au ars,
fost moºtenitã, se pare, de la mama sa, odatã cu conacul, în 1918.33
Ecaterina, gîndurile ºi frãmîntãrile sufletului sãu La Birchiº, la pianul din camera de muzicã,
meditativ revãrsîndu-se în creaþii muzicale ºi ºi-a depãnat Alexandru o parte din gînduri ºi
în interpretãri la pian de mare distincþie. Dato- din frãmîntãrile sale sufleteºti, dînd frîu liber
ritã poziþiei sociale a familiei, a avut parte în imaginaþiei sale muzicale. Prima sa compozi-
tinereþe – împreunã cu fratele sãu Eugen – de o þie, intitulatã „Pensees fugitives”, pentru pian,
educaþie muzicalã îngrijitã; a studiat pianul la a fost o suitã de ºase piese, scrise în anul 1864.
Budapesta ºi compoziþia la Viena. Muzica a Va fi urmatã de o altã suitã de ºase piese scrise
ocupat, de altfel, un loc de seamã în preocupã- în anul 1865, ambele dedicate mamei sale,
rile întregii familii.29 Ecaterina. În memoria ei, scrie un „Marche fu-
Muzica lui Alexandru Mocioni s-a cîntat la nebre” pentru pian, o arie solemnã ºi impresio-
Budapesta, s-a cîntat la Viena ºi s-a cîntat la nantã, din care rãbufneºte durerea pierderii fi-
Praga. Compoziþiile lui au fost publicate la inþei dragi. În 1879 compune „ªase lieduri”
Viena ºi avem informaþii sigure cã, cel puþin o pentru voce, cu acompaniament de pian, dedi-
lucrare, (Marºul Funebru, scris în memoria cate reginei–poete Carmen Sylva, pe atunci
mamei sale), a fost înregistratã pe placã de gra- principesã a României. Urmeazã alte „ªase lie-
mofon. Cea dintîi compoziþie muzicalã, duri” pentru voce ºi pian, scrise în anul urmã-
„Pensees fugitives pour le piano” dateazã din tor ºi dedicate cumnatei sale, Therezia, soþia lui
anul 1864, cînd Alexandru Mocioni avea 23 de Eugen.
ani. Din multitudinea de piese muzicale, reþinem
A studiat pianul ºi violoncelul cu cei mai re- doar o „Sonatã mare” pentru pian ºi violoncel
numiþi profesori de la Budapesta ºi de la Viena, – dedicatã fratelui sãu Eugen – sonatã care avea
iar de Franz Liszt l-a legat o prietenie puterni- sã fie cîntatã la Praga, într-un mare concert
cã. Liszt l-a vizitat adeseori în casa din Buda- public, chiar cu o zi înaintea decesului lui Ale-
pesta din piaþa Gizella, ºi adeseori au fãcut xandru Mocioni, la 31 martie 1909.34
muzicã de camerã împreunã sau au cîntat la Compoziþiile lui Alexandru Mocioni au fost
pian la patru mîini. tipãrite pe cheltuialã proprie, în centre muzi-
În perioada 1860–1880, la reºedinþa din Bu- cale importante, dar ºi în ediþie proprie. Toate
dapesta a lui Alexandru Mocioni s-au þinut cele lucrãrile amintite au fost interpretate în con-
mai bune serate muzicale din capitala Ungari- certe publice.Operele muzicale s-au remarcat
ei. Nu venea oricine la aceste reuniuni muzica- prin bogãþia de idei ºi prin superioritatea teh-
le, ci, pe lîngã fraþii Mocioni ºi Franz Liszt, ve- nicilor componistice. Spre deosebire de creaþia
neau celebritãþi, precum Vilmos Deutsch sau compozitorilor transilvãneni contemporani lui,
Dragomir Krancsevics, dirijorul Operei din legatã organic de muzica popularã, lucrãrile lui
Budapesta vreme de aproape trei decenii (1873– Alexandru Mocioni – care, deºi poseda temei-
1901). S-a fãcut muzicã serioasã, muzicã de talie nice studii componistice, a compus doar ca
europeanã, s-au interpretat piese celebre sau amator – sunt printre primele de facturã cultã,
creaþii personale ale celor prezenþi, piese nu mai datoritã asimilãrii tradiþiilor clasico-romantice.
puþin celebre.30 Dacã în planul istoriografiei politice, Alexan-
Cultul ºi pasiunea pentru muzicã s-a mani- dru Mocioni a fost considerat unul dintre înte-
festat ºi la conacurile de þarã ale familiei; în cas- meietorii Partidului Naþional Român din Banat,
12 LUMINA
Ungaria ºi Transilvania ºi, alãturi de Aurel C. Apostolatul lui Alexandru Mocioni pe tere-
Popovici, doctrinarul ideii naþionale a români- nul luptei naþionale ºi îndeosebi erudiþia lui crea-
lor transilvãneni, pe plan muzical, Alexandru toare de opere intelectuale ºi artistice a primit,
Mocioni a fost cu siguranþã un întemeietor. Ale- în ultimii ani ai vieþii sale, o meritatã recunoaº-
xandru Mocioni este primul mare compozitor tere ºi din partea Academiei Române, care i-a
român de sonate pentru violoncel ºi unul din- oferit un loc între membrii ei activi. Bolnav ºi în
tre întemeietorii muzicii de camerã din spaþiul imposibilitatea de a-ºi îndeplini obligaþiile ce-
etnic românesc. Cã aceste lucruri se petreceau rute de aceastã demnitate, declinã de la sine
la Budapesta sau la Viena, este cu atît mai va- înalta distincþie.36
loros din punctul nostru de vedere, cu cît Ale- Moºtenirea intelectualã ºi artisticã a acestui
xandru Mocioni face parte din primele genera- demn reprezentant al unei familii nobiliare, a
þii de elite intelectuale româneºti, pe care An- cãrei membri au înfãptuit o operã politicã, fi-
drei ªaguna sau Simion Bãrnuþiu doreau sã le lantropicã ºi de mecenat cultural importantã,
vadã cît mai repede ridicate din rîndul români- rãmîne remarcabilã.
lor ardeleni, pentru apãrarea drepturilor naþi- Alexandru Mocioni ºi-a încheiat existenþa
onale, serios ameninþate în monarhia dualistã. lumeascã în conacul de la Birchiº pe 1 aprilie
Rãmîn înscrise cu litere de aur în paginile is- 1909, într-o camerã al cãrei interior a fost astfel
toriei naþionale cuvintele pe care Alexandru descris de ziarul Tribuna: „Mobilierul odãii din
Mocioni le-a rostit în vremea în care a fost pre- lemn simplu de brad, vopsit într-o culoare
ºedintele ASTREI: „Astfel, domnilor, lupta pen- aproape primitivã, douã sofale ºi cîteva fotoliuri,
tru culturã este luptã pentru existenþã naþiona- o oglindã mare, un birou, douã mese ºi un la-
lã”. 35 vabou. De nu ar fi fost cîteva necesarii de ar-
gint ºi alte mãrunþiºuri, te-ai fi crezut într-un
interior de casã umilã. Lipsa fasturilor spune
lãmurit caracterul ales, frumos, dintr-o bucatã,
al acestui om nobil”.

Alexandru Mocioni s-a impus în fruntea lup-


tei românilor pentru drepturi naþionale, fiind
un veritabil doctrinar al acesteia. „Alexandru
Mocioni n-a fost rege, dar a fost regele gîndirii
luminate ºi judecãþii înþelepte în toate treburile
noastre obºteºti din ultimele decenii. Vorba lui
cumpãtatã, sfatul lui temeinic a fost în cele din
4-5 decenii aproape pretutindenea hotãrîtor, ºi
nu odatã am dat greº, cînd nu l-am ascultat...”
– spunea Patriarhul Miron Cristea la înmormîn-
tarea fruntaºului bãnãþean.

Un biograf, Traian Biriº, a notat despre el:


„prin eleganþa sa spiritualã ºi moralã, a acþiu-
nilor ºi atitudinilor sale, prin tãria de caracter
ºi stãpînirea de sine ºi-a spus rãspicat cuvîntul,
privind problema naþionalã în toate împreju-
rãrile, atît în presa maghiarã în dietã, cît ºi în
întruniri publice privind problemele româ-
neºti…
Pãºind cu mîndrie ºi intransigenþã caracte-
rului sãu macedoromân a ajuns în culme. Tra-
diþiile româneºti ºi strãbune ale familiei sale,
înrãdãcinate în þãrîna româneascã nimeni ºi
nimic nu le-a putut înstrãina ºi îndepãrta de la
pilduitoarea împlinire a înaltelor obligaþii mo-
rale, moºtenite ºi impuse lui prin aceste tradi-
Mausoleul familiei Mocioni din Foeni þii.” 37
LUMINA 13

NOTE
01. Corneliu Albu, Lumina din trecut. Aspecte din lupta române ardelene din secolul al XIX-lea, I, Cluj, 1977, p.
Transilvaniei pentru independenþã ºi unitate naþionalã, 284.
Bucureºti, 1992, p.130. 21. Maria Berényi, Culturã româneascã la Budapesta în
02. Teodor Botiº, Monografia familiei Mocioni, Bucureºti, secolul al XIX-lea, Giula, 2000, p. 95-112.; Doru Sinaci,
1939, p.16. Arãdeanul Alexandru Mocioni, In: Glasul Aradului
03. Füves Ödön, Pesti görög háztulajdonosok, În: „Antik (www.glsa.ro), 23 martie, 2009
Tanulmányok”, 1970, nr. 1, p. 51. 22. Familia, 1869, nr. 29, p. 337-338. ºi nr. 30, p. 349-
04. Teodor Botiº, ibidem., p.16. 351.
05. Elena Rodica Colta, Bibliotecile familiei Mocioni din 23. Maria Berényi, Culturã româneascã la Budapesta în
castelele de la Cãpâlnaº ºi Bulci, în „Ziridava”, Arad, secolul al XIX-lea, Giula, 2000, p. 116-121.
1993, p.366. 24. Familia, 1870, nr. 15, p. 178.
06. Maria Berényi, Familia Mocioni, În. „Almanah. Pu- 25. Teodor Botiº, ibidem., p. 330-331.
blicaþie a Societãþii culturale a românilor din Buda- 26. Ion B. Mureºianu , ibidem., p. 341.
pesta, 2000, p. 137-143. 27. Babes Emil, A budapesti görög-oláh egyházközség.
07. Ibidem., Cornel Diaconovici, Enciclopedia românã, Tényvázlat, Budapest, 1909, 49 p.; Maria Berényi,
vol. III, Sibiu, 1904, p. 303-307. Familia Mocioni, În. „Almanah. Publicaþie a Socie-
08. Cornel Diaconovici, ibidem. tãþii culturale a românilor din Budapesta, 2000, p.
09. Aurel E. Peteanu, Din galeria marilor dispãruþi ai 142-143.
Banatului. Alexandru Mocioni, Lugoj, 1934, p. 10. 28. Doru Sinaci, Arãdeanul Alexandru Mocioni, In: „Gla-
10. Ion B. Mureºianu, Alexandru Mocioni (1841-1909), sul Aradului” (www.glsa.ro), 23 martie, 2009
În: „Mitropolia Banatului”, 1979, nr. 4-6, p. 338. 29. Teodor Botiº, ibidem., p. 366.
11. Corneliu Albu, ibidem., p.137. 30. Doru Sinaci, Alexandru Mocioni, o mare personalitate
12. T. V. Pãcãþeanu, Cartea de aur sau luptele politice arãdeanã, In: „Glasul Aradului” (www.glsa.ro), 2
naþionale ale românilor de sub coroana ungarã, Vol. IV, februarie, 2009
Sibiu, 1904, p. 479. 31. Teodor Botiº, ibidem., p. 366.
13. Cornel Diaconovici, ibidem. 32. Ibidem.
14. Doru Sinaci, Arãdeanul Alexandru Mocioni, In: Gla- 33. Elena Rodica Colta, Preocupãrile bibliofile ale famili-
sul Aradului (www.glsa.ro), 23 martie, 2009 ei Mocioni, În: „Simpozion. Comunicãrile celui de
15. Cornel Diaconovici, ibidem. al XVII-lea simpozion al cercetãtorilor români din
16. Maria Berényi, Familia Mocioni, În. „Almanah. Pu- Ungaria.”, Giula, 2008, p.65-84.
blicaþie a Societãþii culturale a românilor din Buda- 34. Doru Sinaci, Alexandru Mocioni – un om al timpului
pesta, 2000, p. 142-143. sãu, În: „Arca”, Arad, nr. 7-8-9, 2007
17. Cuvîntarea lui A. Mocioni la Conferinþa din 26 ianua- 35. Doru Sinaci, Alexandru Mocioni, o mare personalitate
rie 1869 la Timiºoara, În: „Drapelul”, 1896, nr. 53. arãdeanã, In: „Glasul Aradului” (www.glsa.ro), 2
18. Doru Sinaci, Arãdeanul Alexandru Mocioni, In: Gla- februarie, 2009
sul Aradului (www.glsa.ro), 23 martie, 2009 36. Ion Iliescu, Alexandru Mocioni, un virtual membru al
19. Dan Floriþa-Seracin, Centenar A. Mocioni, În: „Nea- Academiei Române, În: „Orizont”, Timiºoara, 1978,
mul Românesc”, 9 aprilie, 2009 nr. 38, p. 6.
20. G. Em Marica, Studii de istoria ºi sociologia culturii 37. Corneliu Albu, ibidem., p. 138.
14 LUMINA
Gheorghe Chivu

Carte de pre ruditu lumii,


o copie transilvãneanã
din Palia de la Orãºtie
1. În fondul de carte veche constituit, la
Gyula, de cãtre Episcopia Ortodoxã Românã
din Ungaria, se pãstreazã, sub numãrul de in-
ventar 94.3.1, un manuscris de la începutul se-
colului al XVIII-lea, ce a aparþinut bisericii ro-
mâneºti din Körösszakál – Sãcal1.
Este un miscelaneu format din 193 de file2,
cu dimensiunea de 29,3 x 18,5 cm3, având în
alcãtuire 9 texte:
1. f. 1ar – 4r/6: <apocrif religios>, fãrã partea
iniþialã; incipit: „pica câte 9 mii, alte ori câte 10
mii de oamini, pica ºi cãdea în zi de armele lor
ºi nice un fel om nice înainte, nice înapoi, ce
totdeauna ºi totu în rândul îi struncina ºi 5. f. 17r – 179r: <Antologhion>;
omorâia”; 6. f. 179v – 184r: Carte de pre ruditu lumii, fãrã
2. f. 4r/7 – 6v, 15v – 16r: Învãþãtura lui sti Ilie partea finalã; desinit: „ªi slobozi pre <e>i Dom-
prorocul; nul Dum<nezeu> afarã din raiul dulceþii cum
3. f. 7 v – 15 r : Când au tãiat Irodu cele 14 sã lucre pãmântul din carele ºi elu...”;
întunerece de prunci mici; 7. f. 185r-v: Cuvântul de vreame de apoi, fãrã
4. f. 16v: <Întrebãri ºi rãspunsuri>; partea finalã; desinit: „Zisã Mamer filosof: Când
LUMINA 15

va fi vremea de apoi, iarã muma-º va votri vechi româneºti. A probat aceasta Al. Mareº,
fata...”; care a identificat în Cuvântul la vreame de apoi o
8. f. 186r – 192r: Povestea sfântului Chiric ºi a copie ce derivã din cea mai veche redacþie a
ma<i>cii sale Iulita; apocrifului intitulat Cele douãsprezece vise în tâl-
9. f. 192v: <fragmente religioase>4. cuirea lui Mamer18. Iar în paginile urmãtoare
Textele sunt scrise cu cernealã neagrã, de vom încerca sã demonstrãm cã textul intitulat
nuanþe diferite (în Antologhion a fost utilizat, Carte de pre ruditu lumii descinde indirect din
pentru unele ornamente, unele titluri ºi iniþia- cea mai veche tipãriturã româneascã apãrutã
le, ºi chinovarul), pe hârtie groasã, cu filigran5, în sud-vestul Transilvaniei, Palia de la Orãºtie.
de provenienþã diversã.
În manuscris existã mai multe însemnãri6. 3. În manuscrisul de la Gyula, textul aflat pe
Una dintre acestea7 atestã cã Antologhionul a filele 179v – 184v cuprinde materia primelor
fost scris, în 1707, de cãtre popa ªtefan din trei capitole din cartea întâi a Vechiului Testa-
Ghingheleag (= Dindeleag), actualmente Liva- ment 19.
da, jud. Cluj. O alta8 consemneazã faptul cã Scribul, insuficient de atent în reproducerea
miscelaneul, având deja componenþa actualã, sursei pe care a avut-o la dispoziþie, omite lite-
a fost legat ºi donat de cãtre Dumitru Ardelean re (ala<l>tu 182 v /8, che<m>ã 179 v /20,
ºi soþia sa, Maria, la 14 februarie 1737, bisericii <de>mineaþe 180r/16, lumi<ni> 180r/9), cuvin-
din Simiclãuº, foarte probabil actuala localita- te (<în> deºertu 179v/4, <fu> demineaþã 179v/
te Sânicolau – Bihor9. Iar o a treia, plasatã pe 16) sau pasaje mai ample (pune vrajbã între tine
marginea de jos a filelor 1v ºi 2r, în care este <ºi între muiarea> 184r/4). Erorile de copiere sunt
menþionat anul 1724, probeazã copierea scrie- uneori corectate prin modificarea primei for-
rii care ocupã primele pagini din manuscris îna- me transcrise (mßnkamßnka 183r/12 devine mßnkß
intea sau cel târziu în cursul acestui an. prin suprascrierea ierului între ultimele slove
Caracteristicile grafice ale textelor ºi succesi- ale cuvântului; lacuna din s<pre> ñßrÏå este
unea lor în miscelaneu aratã cã acesta, datat întregitã prin plasarea slovelor omise deasupra
cu certitudine, în structura actualã, între anii rândului), alteori forma reprodusã greºit nu este
1707 ºi 1737, a fost alcãtuit de 6 persoane dis- observatã, faptul trãdând, în câteva contexte,
tincte10. În afarã de popa ªtefan din Dindeleag, fie neînþelegerea unei particularitãþi morfologi-
cãruia îi este datorat Antologhionul, ºi de scri- ce arhaice consemnate în original (era fãcute
bul care a completat, înainte de 14 februarie 182v/12 în loc de era fãcut „fãcuse”), fie utiliza-
1737, lacunele apãrute în cadrul acestuia11, un rea de cãtre copist a unei alte norme lingvistice
copist anonim a transcris textele 1, 2, 3, 6 ºi 812, (feteiei 182 r/20, pustiuiu 179 v/3, contaminãri
un altul a copiat Cuvântul de vreame de apoi (va- între fetei ºi feteei, respectiv între pustiu ºi pustiiu).
riantã a scrierii numite Cele douãsprezece vise în Aceastã normã, reflectatã deopotrivã în Car-
tâlcuirea lui Mamer, ºi nu, cum sugereazã titlul, te de pre ruditu lumii ºi în celelalte scrieri repro-
a Învãþãturii despre vremea de apoi a prorocului duse, de cãtre acelaºi copist, pe filele 1ar – 16r ºi
Isaiia13), iar alþi doi au scris, pe feþe ale unor file 186r – 192r, aratã cã textul este datorat unei
rãmase întâmplãtor goale, o serie de întrebãri ºi persoane ce provenea din zona de vest a
rãspunsuri (f. 16v)14, respectiv câteva fragmente Transilvaniei. Ne referim la mai multe fonetis-
religioase (f. 192v)15. me, specifice textelor alcãtuite în aceastã parte
a Dacoromaniei în prima jumãtate a secolului
2. Textele cuprinse în manuscrisul pãstrat în al XVIII-lea20, precum: conservarea lui î în pâne
fondul de carte veche al Episcopiei Ortodoxe (184r/21, 184v/3), închiderea frecventã a lui e
Române din Gyula au fost puþin studiate16, doar medial la i (creºtiþi 180 r/26, pasirilor 180v/8,
Antologhionul ºi, recent, Cuvântul de vreame de pintru 184r/13), alternanþa dintre …a final ac-
apoi intrând în atenþia cercetãtorilor17. Cauza centuat ºi ê (aºa 181r/8, 182r/14, dar aºe 179v/
acestei situaþii trebuie cãutatã deopotrivã în 15, 182r/9), utilizarea constantã a lui z (auzirã
pãstrarea manuscrisului, pânã de curând, într- 183r/17, Dumnezeu 179v/2, 6, frunze 183r/16,
un fond bisericesc din afara României ºi în ca- miazãzi 183r/19) ºi a lui ð (agiutor(iu) 182r/3,13),
racterul relativ recent al acestuia. (El aparþine durificarea consoanelor s, z ºi þ (pusãrã 183r/
primei jumãtãþi a secolului al XVIII-lea, când 16, sarã 179v/10; sã viazã 184v/17, zua 181r/5;
numãrul scrierilor religioase în limba românã înmulþascã 180r/28; cf. sintu 182v/16, vãzindu
era extrem de mare.) Câteva dintre copiile cu- 183r/9, <de>mineaþe sg. 180r/3), alternanþa din-
prinse în miscelaneu aduc însã informaþii inte- tre rostirile moi ºi dure ale lui º aflat în poziþie
resante asupra circulaþiei unora dintre textele „moale” (<a> ºapte 181r/2, a ºasa 180v/27, dar
16 LUMINA
ºerpele 182v/10, ºerpelui 183v/16) sau pãstra- surse, a unei lacune, apãrute în tipãritura sud-
rea lui m în rumpe (183r/15 - 16). Spre aceeaºi vest transilvãneanã foarte probabil din negli-
zonã vesticã a þãrii trimit: forma uneori invari- jenþa tipografilor23:
abilã a articolului posesiv (numele a lor 182r/ „ªi Dum<nezeu> i blagoslovi pre <e>i ºi zise
10), o serie de forme verbale de tip arhaic (ºti lo<r>: Creºteþi ºi vã înmulþi<þi>, ºi împleþi pã-
„ºtie” 183r/3, 184v/14; sã lucre 181r/15, 184v/ mântul ºi biruiþi pre elu, ºi domniþi pre <peºtii
19; sã mânce 184v/16 – 17, sã nu mânci 181v/24) mãrii ºi pre> paserile ceriului ºi pre toate fierile
ºi câteva cuvinte, unele specifice zonelor transil- lor ce se leagãnã pre pãmântu.” (ms. Gyula,
vãnene în care s-a exercitat influenþa maghia- 180v/12 - 17)
rã (alnicu „viclean” 182v/10, durori „dureri” „ªi Domnezeu blagoslovi ei ºi zise lor:
184r/9, rudit „creare” 179v/1, tãroasã „însãrci- Creaºteþi ºi vã înmulþiþi, ºi împleþi pãmântul ºi
natã” 184 r/9) 21. biruiþi el, ºi domniþi pre <peºtii mãriei ºi pre>
Compararea textului cu traducerile din car- pasãrile ceriului ºi a toate fierilor ce se leagãnã
tea Facerii, cunoscute pânã la începutul secolu- pre pãmântu.” (Palia, 14/24 – 15/3).
lui al XVIII-lea, indicã fãrã nici un dubiu Iar ipoteza este întãritã de constatarea, în
transcrierea, în manuscrisul de la Gyula, a unui manuscris, a unei alte omisiuni, explicabile, de
izvor ce descinde din cartea imprimatã în 1582, aceastã datã, printr-un bourdon, favorizat de
la Orãºtie, iar nu din cea apãrutã, în 1688, la dispunerea textului în tipãritura din 1582:
Bucureºti22. „ªi fece Dumnezeu tãrie <...> de la acele ce
Argumenteazã aceastã afirmaþie nu doar era desupra tãrii ºi fu aºa.” (ms. Gyula, 179v/
identitatea de text dintre manuscris ºi Palie, ci 13 – 15)
ºi existenþa, în porþiunea comunã a celor douã „ªi feace Domnedzeu tãrie ºi despãrþi apele ce

Carte de pre ruditu lumii (ms. Gyula)


LUMINA 17

era desupt tãrie de cealea ce era desupra tãriei ºi (ms. Gyula, 184v/12 – 185r/2, ms. rom. 130, f.
fu aºa.” (Palia, 12/17 - 20). 136 v/16-23)
În manuscrisul de la Gyula existã însã o serie „ªi lui Adam zise: Cãce cã ascultaºi glasul
de diferenþe faþã de tipãritura din 1582, care muieriei tale ºi ai mâncat den lemn den care
aratã cã fragmentul intitulat Carte de pre ruditu porâncii þie sã nu mãnânci, blãstãmat pãmân-
lumii nu este o copie directã a Paliei. Nu ne re- tul, în lucrul tãu cu nevoie te hrãneºte dentr-
ferim, desigur, la modificãrile care privesc or- însu în viaþa ta. Spini ºi urzici sã rodeascã ºi
tografia, topica, fonetica sau morfosintaxa tex- veri mânca iarba câmpului.” (Palia, 20/17-24)
tului24, a cãror apariþie a putut fi impusã aproa-
pe firesc de evoluþia scrisului literar, ºi nici la 4. Carte de pre ruditu lumii este deci o copie
unele substituþii lexicale25 sau adãogiri de cu- indirectã de pe textul corespunzãtor din Palia
vinte, menite, poate, sã faciliteze, în opinia co- de la Orãºtie, copistul anonim sau cel care a
pistului, înþelegerea unor pasaje 26. Avem în transcris sursa utilizatã de acesta selectând din
schimb în vedere modificarea redactãrii unor celebra tipãriturã sud-vest transilvãneanã un
fragmente mai ample în cadrul capitolului al fragment cãruia i-au modificat parþial titlul.
3-lea al textului: Derivã însã scrierea pãstratã în manuscrisul
„Rãspunsã ºerpele ºi zise: Nice cu o moarte de la Gyula din copia nord-hunedoreanã afla-
nu veþi muri, cã ºti Dum<nezeu> cã în ce zi ºi tã, în prezent, în ms. rom. 130 de la Biblioteca
în <ce> ceasu voru mânca dintru acela pom, Academiei Române ?
într-acela ceas li sã vor deºchide ochii lor. ªi Identitatea formalã a celor douã fragmente
zise ºerpele: S-aþi mânca, aþi fi Dumnezeu ºi aþi manuscrise, circulaþia lor în localitãþi apropia-
ºti ºi voi totu binele ºi rãul.” (ms. Gyula, 183r/ te din partea vesticã a teritoriului românesc ºi
1-8) data mai târzie a variantei cuprinse în miscela-
„Zise ºarpele la muiare: Nece cum nu vreþi neul din Ungaria par sã sugereze un rãspuns
cu moarte muri, cã ºtie Domnezeu cum, vere afirmativ.
în care zi vreþi mânca dentr-îns, deºchide-se- De altfel, manuscrisul de la sfârºitul secolu-
vor ochii voºtri ºi vreþi fi ca Domnedzeu, ºtiind lui al XVII-lea este, în mod indiscutabil, mai
binele ºi <rãul>.” (Palia, 18/18-22) apropiat de tipãritura din 1582, atât prin întin-
Deloc singularã, o astfel de modificare indi- derea ºi prin tipul textelor transcrise, cât ºi prin
cã o certã depãrtare de textul tipãriturii ºi o fidelitatea reproducerii titlului primei cãrþi a lui
apropiere surprinzãtoare de o copie a aceleiaºi Moisi („Carte de prima a lui Moiseiu proroc, ce
prime cãrþi a Vechiului Testament, pãstratã într- sã cheamã Bitia. De pre roditurea lumiei”, ms.
un manuscris descoperit, la sfârºitul secolului rom. 130, 132r), respectiv prin pãstrarea topicii
al XIX-lea, de cãtre V. Mangra, în Cintei – Arad. cifrelor care indicã numãrul unor capitole29.
În cadrul acestui din urmã manuscris, intrat în Nu este însã exclus, cel puþin teoretic, ca scri-
colecþiile Bibliotecii Academiei din Bucureºti sub erea intitulatã Carte de pre ruditu lumii sã des-
cota ms. rom. 130, se regãsesc, în fragmentele cindã dintr-o altã sursã, astãzi necunoscutã, de
corespunzãtoare miscelaneului de la Gyula, acelaºi tip cu ms. rom. BAR 130, al cãrei autor
aceleaºi particularitãþi lingvistice (copiºtii apar- va fi operat primul modificarea titlului dat frag-
þineau deci aceleiaºi zone ºi, practic, aceleiaºi mentului din Facerea.
epoci27), aceleaºi erori28, aceleaºi adãogiri ºi la- Indiferent care va fi fost însã filiaþia fragmen-
cune (inclusiv acelea care sugereazã descenden- telor manuscrise asupra cãrora ne-am oprit în
þa comunã din cartea imprimatã la Orãºtie, în paginile anterioare, prezenþa lor în douã mis-
1582) ºi aceleaºi amplificãri de text. Iatã un nou celanee transilvãnene din secolele al XVII-lea ºi
pasaj semnificativ în acest sens: al XVIII-lea aratã atenþia acordatã, în partea
„ªi zise lui Adam: Tu, Adame, pintru ce nu vesticã a teritoriului românesc, vechii tipãrituri
ascultaºi glasul mieu, ce ascultaºi glasul muie- cunoscute sub numele Palia de la Orãºtie.
rii tale ºi mâncaºi din lemnul dintru carele-þ
porunciiu eu þie sã nu mãnâ<n>ci, blãstãma- (Studiu apãrut în „Limba românã" a Academiei
te-voiu sã lucrezi pãmântul ºi cu ustãnealã sã Române, Secþia de Filologie ºi Literaturã, Editura
te hrãneºti, ºi cu sudorile feþei tale mânca-veri Academiei Române, LV, 5–6/2006, pag. 279–285)
pâne ta. Spini ºi scai ºi urzici sã rodeascã dupã
palmele tale ºi veri mânca iarbã câmpulu<i>.” Textul este reeditat cu contribuþia autorului.
18 LUMINA
NOTE
01. Vezi Teodor Misaroº, Din inventarul de manuscrise, garia, ºi cu sprijinul pãrintelui protosinghel Siluan
cãrþi ºi obiecte de cult de la biserica ortodoxã românã din Mãnuilã, respectiv al doamnei dr. Emilia Martin.
Körösszakál – Sãcal (R.P.Ungaria), în “Biserica Orto- Tuturor le adresez ºi pe aceastã cale respectuoase
doxã Românã”, XCII, 1974, nr. 3-4, p. 476-488; idem, mulþumiri.
Din istoria comunitãþilor bisericeºti ortodoxe din Unga- 17. Pentru Antologhion, a se vedea Teodor Misaroº, art.
ria, Ediþia a II-a, revãzutã, Giula p.219-220; cf. Florea cit., p.478-484, iar pentru Cuvântul la vreame de apoi,
Oltean, Românii din Gyula în secolul al XIX-lea, Giu- Al. Mareº, art. cit. Ultimul studiu citat a fost reluat
la, 1999, p. 150. în volumul Cãrþi populare din sec al XVI-lea – al XVI-
02. Numerotarea cu cifre arabe scrise cu creionul a fost II-lea. Contribuþii filologice, unde a fost publicatã , la
fãcutã de Teodor Misaroº, prima filã având numã- p. 325 – 326, ºi transcrierea apocrifului.
rul 1a. Textul Antologhionului, cea mai veche parte 18. Al. Mareº, art. cit., p. 478-484; idem, vol. cit., p.204.
a miscelaneului, are ºi o numerotare originarã, cu 19. Penultimul verset al capitolului al treilea este in-
cifre chirilice, scrise cu cernealã în colþul din dreap- complet, dar dupã actuala filã 184v urmau cel pu-
ta sus al filelor. þin alte douã, dupã cum aratã cotorul filelor incluse
03. Cf. Teodor Misaroº, art. cit, p. 480. în legãturã.
04. Pentru descrierea cuprinsului manuscrisului, vezi 20. Vezi, pentru caracteristicile lingvistice ale acesto-
ºi Teodor Misaroº, art. cit., p. 482 – 484. ra, Ion Gheþie, Baza dialectalã a românei literare, Bu-
05. Filigranele decalchiate din miscelaneu au fost re- cureºti, 1975, p. 351-362, 409-424.
produse de Teodor Misaroº, în art. cit., figura 1. 21. Pentru rãspândirea ultimelor cuvinte în textele
06. Unele dintre acestea cuprind date care aratã cã vechi, a se vedea, în afara extraselor publicate în
miscelaneul, având deja structura actualã, a fost cele douã serii ale Dicþionarului limbii române, Mari-
consultat frecvent în cursul secolului al XVIII-lea: ana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina
1748, 1756, 1757 (f. 153v), 1765 (f. 141r), 1774 (f. Zgraon, Dicþionarul limbii române vechi (1640 - 1780).
182v), 1782 (f. 153v). Termeni regionali, Bucureºti, 1987, s.v.
07. „Scris-am eu, popa ªtefan o(t) ze(m)le Arde(l)skoe, 22. În afara tipãriturii bucureºtene, a se vedea, în ace-
lãcuitoriu în Ghingheleag, acest Mineiu izbran. Ce laºi sens, ºi pasajele corespunzãtoare primelor trei
voiu hi greºit, au slova neîmplinitã sau cuvântu cãrþi din Facerea existente în ms. rom. BAR 4389.
nesãvârºit, sã nu blãstãmaþ, ce sã <dz>iceþ sã iarte 23. Vezi Mario Roques, Introduction, în Palia d’Orãºtie
Dumnedzãu, ca sã fiþ iertaþ ºi voi. Ro(d) Hva 1707, (1581-1582), I, Paris, 1925, p. LX.
întru dzilele lui Racoþ Freanþ. Ispiti(s) o(t) Xe. Amin.” 24. Din aceastã ultimã categorie de fapte lingvistice
(f. 179r) ies în primul rând în evidenþã înlocuirea unor for-
08. „Anii Domnului 1737, mscm feurarie, în patruspre- me verbale arhaice, precum perfectul simplu tare
zece zile, s-au legat ºi au dat de cât o au legat 7 sau mai mult ca perfectul perifrastic, anticiparea ºi
mãriaºi. Dirept aceea o am dat la sfânta pravoslav- reluarea complementelor directe ºi indirecte prin
nicã din Simiclãuº besearecã, sã-i fie pomanã pânã forme pronominale atone, respectiv utilizarea pre-
la al ºaptele neam ... Acuma þine de dânsa Arde- poziþiei pre ca morfem al acuzativului.
lean Dumitru cu soþul dumisale Maria ... ” (f. 7r). 25. Meritã semnalatã înlocuirea regionalismului celui
09. Teodor Misaroº, art. cit., p. 478 – 479; idem, vol. cit., (celui-mã Palia, 20/3) cu înºela (mã înºelã ms. Gyula,
p. 220; cf. Al. Mareº, Cele douãsprezece vise în tâlcui- 183v/15).
rea lui Mamer (versiunea Körösszakál – Sãcal), p. 145, 26. A se vede, spre exemplu: „Cine te-au fãcut de eºti
nota 6; idem, Cãrþi populare din sec al XVI-lea – al gol ?” (ms. Gyula, 183v/7-8), faþã de „Cine þie spu-
XVIII-lea. Contribuþii filologice, Bucureºti, 2006, p. se cã eºti gol ?” (Palia, 19/19) sau „Darã tu derep
205, nota 6. ce ai fãcut aceea pre soþul tãu, pre Adam ?” (ms.
10. Cf. Teodor Misaroº, art. cit., p. 479; idem, vol. cit., p. Gyula, 183v/12-14), faþã de „Cãce ai fãcut aceaea?”
220. (Palia, 20/1).
11. Avem în vedere filele 137, 138, 141, 142, 145–153. 27. Potrivit catalogului fondului de manuscrise al Bi-
Dupã aceastã completare, înainte de ultima recon- bliotecii Academiei, ms. rom. 130 dateazã de la în-
diþionare a manuscrisului, s-au pierdut alte câteva ceputul secolului al XVIII-lea (vezi G. ªtrempel,
file. Ne referim, spre exemplu, la o lacunã existentã Catalogul manuscriselor româneºti. BAR, 1-1600, [I],
dupã actuala filã 138. Bucureºti, 1978, p. 42). Filigranologic, manuscrisul
12. Pentru scrisul acestuia vezi facsimilul reprodus în aparþine însã celei de-a doua jumãtãþi a secolului
planºa anexatã, p. 3. anterior, fiind scris la o datã cuprinsã între 1679 ºi
13. Pentru acest din urmã text, vezi Al. Mareº, Cele 1699 (vezi Cristina-Ioana Dima, O traducere a Vechi-
douãsprezece vise în tâlcuirea lui Mamer. Învãþãturã des- ului Testament mai puþin cunoscutã de la sfârºitul seco-
pre vremea de apoi a prorocului Isaia, Bucureºti, 2002, lului al XVII-lea, Conferinþele Academiei Române,
p. 214 – 219. Bucureºti, 2006, p. 5).
14. Vezi pentru acestea Teodor Misaroº, art. cit., p. 482- 28. În ambele manuscrise, spre exemplu, sintagma che-
483. mã mare din pasajul „ºi strânsul apelor chemã
15. Persoana care a copiat fragmentele religioase de pe mare” (Palia, 13/4), a devenit chemarã, cuvântul
fila 192v are un scris asemãnãtor cu aceea care a anterior fiind modificat ºi el greºit în apele lor (ms.
completat lacunele din Antologhion, dar structura Gyula, 179v/20; ms. rom. BAR 130, 132v/9).
miscelaneului face puþin probabilã atribuirea celor 29. Exact ca în tipãriturã, în ms. rom. 130, cifrele 1, 2, 3
douã pãrþi a miscelaneului aceluiaºi copist. precedã substantivul cap, în vreme ce în manuscri-
16. Parcurgerea manuscrisului care formeazã subiec- sul de la Gyula apare „cap 2” (180v/27) ºi „cap 3”
tul prezentului articol a fost posibilã cu aprobarea (182v/9).
IPS Sofronie, episcopul românilor ortodocºi din Un-
LUMINA 19

Eva Puºcar

In memoriam…
O personalitate marcantã
a românilor din Ungaria
GHEORGHE MARTIN
copii, pe nepoþii lui, fiind foarte mândru de noi.
Ne povestea de multe ori poveºti inventate de
el însuºi, ale cãror personaje eram chiar noi,
nepoþii lui dragi. Când eu m-am nãscut dânsul
era deja pensionar, dar era încã în putere, era
foarte fericit cã ne putem juca împreunã. Pe
bunica o ajuta cu multã dragoste. Pânã când
dânsa lucra în bucãtãrie, ne pregãtea mânca-
re, dânsul era cel care stãtea la joacã cu noi.
Aveam jocurile noastre preferate. Noi eram
negustori, iar bunicul venea sã facã cumpãrã-
turi, sau noi gãteam mâncãruri, iar dânsul le
gusta.
Cred cã bunicul meu a fost un om deosebit,
cunoscut de mulþi români de pe aceste melea-
guri. Scopul meu e ca sã-l prezint ºi ca bunic,
ca un stâlp al familiei noastre, care meritã sã
fie exemplul multor bunici. κi iubea nepoþii,
fetele, ginerii, pãrinþii, fraþii ºi, nu în ultimul
rând, soþia, pe bunica mea.

Anii copilãriei

Gheorghe Martin s-a nãscut la 25 mai 1935,


într-o familie româneascã de þãrani gospodari
din Micherechi. Pãrinþii lui au fost Teodor Mar-
(1935–2008) tin ºi Maria Marc.

Trebuie sã menþionez de la bun început cã


Gheorghe Martin mi-a fost bunic din partea
mamei, aºadar prezentarea vieþii lui va fi una
subiectivã. Voi încerca totuºi sã-l prezint þinând
seamã de activitatea lui ca profesor de istorie ºi
românã, ca inspector ºcolar ºi secretar al Uniu-
nii Democratice a Românilor din Ungaria.
Pãrinþii tatãlui meu au murit de tineri, pe ei
nici mama mea nu i-a cunoscut. De aceea pen-
tru mine bunicul meu era singurul care mã iu-
bea ca un bunic, pe care nu-l pot asemãna cu
nimeni. De micã am crescut alãturi de el. Mã
legãna în braþe, mã alinta, îmi povestea, mã
educa, mã iubea nespus de mult. Eram cea mai
micã nepoatã în familie. Cu multã dragoste îmi
spunea „Vuþica tatii”, vorbea cu mine mai mult
româneºte. A fost un om deosebit. A ºtiut sã
iubeascã, sã cinsteascã oamenii, ºi pe noi pe Cu bunicul
20 LUMINA

Familia Marc, strãmoºii lui Gheorghe Martin


La pãrinþi trãiau împreunã patru fraþi (fiind- turile gazdei. Toatã ziua munceau, lucrul nu
cã unul, Ioan murise de mic copil): Vasile, Teo- se termina niciodatã. Bunicul meu pe lângã
dor, Mãriuþa ºi Gheorghe. De mic a fost învãþat munca ce o putea face un bãieþel de 10 ani,
cu munca. Clasele 1-2 le face la ºcoala confesi- umbla ºi la ºcoala maghiarã de la sãlaºul din
onalã din Micherechi. A fost un copil foarte apropierea Micherechiului.
sârguincios atât la muncã, cât ºi la învãþãturã. În timpul celui de al II-lea Rãzboi Mondial
Era printre primii în clasã, primind capul familiei a fost dus în rãzboi,
multe laude de la învãþãtoarea iar mama cu copiii a lucrat în con-
Aurelia Câmpian, nevasta pãrin- tinuare la sãlaº. Dupã rãzboi s-au
telui Ola. Fiind cel mai mic la pã- schimbat lucrurile, deoarece în
rinþi, era pus sã pãzeascã gâºtele, 1948 a fost întemeiatã ºi ºcoala de
porcii, oile, sã îngrijeascã animale- stat.
le. Pânã când copiii mai în vârstã „Au fost multe probleme, nu pen-
ai familiei lucrau pe câmp cu pã- tru toþi era un lucru simplu sã se ducã
rinþii, el se îngrijea de casã. la ºcoli, mai ales la ºcoli superioare.
Eu de pildã, nu am terminat liceul,
Mai târziu pãrinþii s-au mutat la ba nici ºcoala generalã. Într-un timp
sãlaº ducându-i cu ei ºi pe copii, ºi am fost elev particular, luând lecþii
pe micuþul D’iuri, cum îl numeau de la profesorul Lõrinczi Zoltán.
în familie. Pãrinþii ºi fraþii mai mari Aceasta era pentru cã am trãit la
s-au angajat la un proprietar gaz- sãlaº. Pur ºi simplu nu aveam timp
dã care avea 80 de iugãre de pã- sã vin la ºcoalã, eram copil, dar eram
mânt. Îl lucrau în parte, deci pen- totuºi un braþ de muncã. De altfel, pe
tru o jumãtate din produsul obþi- atunci aveam numai profesori veniþi
nut. Pe lângã cele 14 iugãre de din Ardeal. Eu aveam foarte bune re-
pãmînt ale lor lucrau ºi pe pãmân- laþii cu dascãlii din sat, cu Németh
Copilul Gheorghe Martin
LUMINA 21

Zoltán ºi Gyöngyi, ultima fiind directoare aici, la ºcoalã maghiarã cu secþie de românã. Gheor-
Micherechi. Cu ea þineam legãturã mai mult prin ghe Martin a predat în clasele comasate 5- 8
Lõrinczi Zoltán care m-a ajutat sã devin un fel de toate obiectele în limba românã. A trebuit sã
ºef, primul ca atare, al bibliotecii din sat. Era, evi- înveþe mult, sã se pregãteascã pentru ore zi ºi
dent, o activitate pe care o desfãºuram prin anii noapte. Nu i-a fost ruºine sã cearã sfaturi de la
1950 când au fost întemeiate bibliotecele sãteºti.” profesorii de la secþia maghiarã, care erau spe-
– mãrturiseºte într-un interviu realizat de Mihai cialiºti de matematicã, fizicã, chimie ºi alte dis-
Cozma ºi Gheorghe Petruºan pentru revista cipline. Fiind un om sârguincios ºi conºtiincios,
Convieþuirea. (Convieþuirea, Anul I. Nr. 2-3. p. s-a descurcat ca profesor.
73-74.)

Studiile

Fiind mereu pe la ºcoalã, a fost printre primii


care a aflat despre posibilitãþile noi create pen-
tru copiii oamenilor simpli. În aceastã perioa-
dã lucra ca angajatul cooperativei MEZÕKER
din oraºul Giula, care cumpãra legume ºi zar-
zavaturi. A avut un salariu de 1200- 1400 de
forinþi, ceea ce atunci era un salariu bun, înde-
osebi þinând cont de faptul cã un dascãl câºti-
ga cca. 500 de forinþi.
A vorbit mult cu prietenii despre aceastã po-
sibilitate de a-ºi putea continua studiile. La Giula
s-a întâlnit cu profesorul Pálffy Endre, care l-a
îndemnat sã meargã la studii la Budapesta.
Sosind acasã de la Giula, într-o zi de duminicã,
ºi-a informat pãrinþii ºi fraþii despre decizia lui
cã vrea sã înveþe. Dupã un examen de admite-
re pãrinþii au cãzut de acord sã-l lase, cu con-
diþia sã înveþe ºi sã nu-ºi facã de ruºine familia.
Pentru un tânãr de la þarã, anii studenþiei nu
au fost deloc uºori. În prima fazã a fost organi-
zat un curs de o lunã de zile cu scopul de a face Tânãr profesor în anii 1950
o selecþie a studenþilor sosiþi la studii. Apoi a
urmat o altã selecþie, dupã care ºi-a terminat A amintit totdeauna, cu nostalgie, primii ani
studiile cu un examen, numit „bacalaureat de petrecuþi în învãþãmântul românesc, pomenind
specialitate”. A fost cazat la Cãminul cu drag pe foºtii elevi din Sãcal, mai cu seamã
„Munkácsy”, iar cursurile aveau loc la Liceul pe Iuliana Jurãu, care a devenit mai târziu pro-
„Kölcsey”. Studiile ºi le-a terminat cu media fesoarã la Liceul „Nicolae Bãlcescu”. La rân-
„bine”, astfel fiind admis la ªcoala Superioarã dul ei, aceasta îºi aminteºte:
Pedagogicã „Apáczai Csere János” din capita- „Au trecut mai bine de 50 de ani de când Dom-
lã. La românã i-a avut ca profesori pe Pálffy nul Martin mi-a fost profesor la Sãcal. Nu e cazul
Endre, Sasi Erzsébet ºi Nagy Béla, iar la istorie sã enumãr ce a predat, a fãcut tot ce i se cerea: de la
pe celebrul istoric Háhn István. În timpul ani- românã la desen totdeauna la datorie ºi cu suflet,
lor petrecuþi la Budapesta s-a þinut de cuvântul cu drag.
dat pãrinþilor, terminându-ºi cu succes stu- Aº evoca ceea ce pãstrez din figura omului, a
diile. profesorului meu. Înainte de toate bunãtatea, grija
faþã de copii ºi de toþi – pentru care era nu numai
Cariera profesionalã iubit, ci simpatizat, preþuit ºi de sãteni.
Datoritã firii sale deschise ºi sincere a gãsit calea
Dupã terminarea studiilor, în anul 1955, a de comunicare la toate categoriile de oameni nu
primit post de profesor în comuna bihoreanã numai ca profesor, dar ulterior ºi ca inspector ºcolar.
Sãcal. Dupã un an de practicã ºcolarã ºi-a dat S-a integrat ºi în viaþa comunitãþii. Toþi bãtrânii
examenul de stat la catedra de românã, muta- l-au iubit nu numai pentru frumoasa vorbã româ-
tã în acel an la Seghedin. ªcoala din Sãcal era o neascã, dar ºi pentru omenia, comportarea sa. Avea
22 LUMINA
un zâmbet cald, glas plãcut, vorba blândã te mân- a fost un profesor foarte pretenþios, sever, dar
gâia la suflet. Astfel îmi amintesc ºi pãstrez memo- instruia copiii cu multã dragoste. Era un om
ria Domnului Profesor.” (Interviu realizat cu energic, cu suflet. Elevii îl iubeau, îl cinsteau,
Iuliana Jurãu, fostã elevã) dar câteodatã îi purtau ºi fricã. Pentru ore era
În anii petrecuþi la Sãcal a învãþat multe lu- pregãtit, avea o þinutã de dascãl adevãrat. Îm-
cruri utile de la pãrintele Teodor Misar㺠ºi de brãca totdeauna costum ºi cravatã, dorind sã
la învãþãtoarea Maria Misarãº, care a predat în fie ºi prin aceasta un exemplu pentru copii.
clasele 1–4. La Sãcal a înfiinþat o echipã de dan- A fost conducãtorul detaºamentului de pio-
suri populare ºi de teatru. De pe atunci avea nieri, a organizat tabere, jocuri distractive, a luat
legãturã cu Uniunea Democraticã a Români- parte la cursurile de perfecþionare. A þinut cur-
lor din Ungaria. I-a plãcut totdeauna sã active- suri de istorie, a colaborat la întocmirea pro-
ze în domeniul vieþii culturale. S-a simþit bine gramelor de învãþãmânt, la traducerea manu-
în cercul comunitãþii din Sãcal, dar scopul lui alelor de istorie din maghiarã în românã etc.
de la începuturi a fost sã ajungã în satul lui Strãdania lui a fost apreciatã cu mai multe dis-
natal, la Micherechi. Neapãrat vroia sã se sta- tincþii. (Conducãtor de pionieri remarcabil, Pen-
bileascã la Micherechi sã fie aproape de pãrinþi, tru activitatea desfãºuratã în cadrul Societãþii
fraþi, rude, de consãteni. Rãspândirii Cunoºtinþelor ªtiinþifice, etc.)
În anul 1957 ajunge acasã în satul lui atât de Îi plãcea sã vorbeascã româneºte, vorbea fru-
mult iubit, unde predã istoria ºi limba ºi litera- mos, cu un limbaj îngrijit. Ca profesor se strã-
tura românã. Ani de-a rândul a predat ºi edu- duia sã vorbeascã corect limba literarã. Era ro-
caþie fizicã în clasele superioare. În aceastã pe- mân din suflet, în familia lui a fost dominantã
rioadã au primit post la ºcoala din Micherechi folosirea limbii române.
patru învãþãtori de la ªcoala Pedagogicã din
Giula, care funcþiona în cadrul Liceului „Nico- „Cu Domnul Martin am fost consãteni, el era
lae Bãlcescu”. Cu toþii erau consãteni, deci se mai în vârstã cu trei ani decât mine. Familia lui
cunoºteau între ei. Fiind cu toþii tineri, s-au îm- locuia într-o parte, iar a mea în cealaltã parte a
prietenit. Au fost membri activi ai ansamblului satului, la o distanþã destul de mare una de alta. În
folcloric ºi ai echipei de teatru, organizatã în frageda noastrã copilãrie nu prea ne cunoºteam, nu
cadrul Cãminului Cultural. aveam contact mai apropiat, doar ne cunoºteam
La ºcoala din Micherechi, Gheorghe Martin unul pe altul dupã vãz.

Dascãli din Micherechi în anul 1959


LUMINA 23

În cercul profesorilor ºi ºcolarilor din Micherechi în anii 1950

În anul 1953 eu am ajuns la ºcoala pedagogicã i s-a nãscut prima fetiþã Emilia, m-a chemat la un
care funcþiona pa lângã liceul românesc, iar dânsul pahar de bãuturã pentru buna creºtere ºi sãnãtate
la Budapesta fãcea ºcoala de profesori. El a devenit a fetiþei ºi mamei sale. M-a invitat ºi acasã ca s-o
profesor de istorie– românã, eu învãþãtor. Dupã vãd cât e de frumoasã. Dragostea lui faþã de fami-
terminarea ºcolilor el a fost deplasat în comuna lie era nemãrginitã.
Sãcal. Eu în satul meu natal m-am început cariera Eram deja cãsãtoriþi amândoi. Pe vremuri, prin
mea de învãþãtor. anii 1960, în ajunul Crãciunului tinerii ºi oamenii
În anul 1957 am fost începãtori patru tineri (în- mai în vârstã se adunau în brigãzi ºi jucau cãrþi la
vãþãtori) trei fete ºi eu, singurul bãiat. ªcoala din diferite case ºi crâºme. Era o atmosferã de Crãciun
Micherechi avea nevoie de profesor de istorie ºi ro- cu totul deosebitã de ceea din zilele de azi. I-am
mânã, aºa cã tot în anul acesta el a ocupat acest loc. fãcut vizitã în ajunul unui Crãciun, ºi deodatã „ne-
În anii 1960 ºcoala din Micherechi avea un corp a bãtut la cap” ca sã mergem în sat – sã vedem ce
didactic foarte tânãr. Cei mai mulþi eram feciori, fac cãrterii? Am bãut un pahar-douã de bãuturã ºi
fete, cu toþii necãsãtoriþi. Astfel ºi gândirea noastrã era sã ne întoarcem acasã. Era pe la miezul nopþii
despre viaþã, experienþele pedagogice, interesele când i-a trecut în gând „Hai mergem sã-i colin-
sociale ne erau aceleaºi. Toate acestea au contribuit dãm soacrei, sã-i facem o plãcere!” La fereastrã am
la formarea unui corp didactic foarte închegat, cu o colindat aºa cum se cuvenea, iar în casã am cântat
atmosferã prieteneascã, deschisã ºi caldã. Între co- „Naºterea”. Nanã Anã a fost foarte bucuroasã de
legi ºi colege s-a format o prietenie adevãratã. urãrile de bine din partea noastrã. Aºa cã pe furiº
Amândoi ne-am cãsãtorit cu câte-o colegã din cor- lui D’iuri i-a bãgat în buzunar o sutã de forinþi.
pul didactic. Erau mulþi bani pe atunci. Noi, ce sã facem cu ba-
Pe vremuri la Micherechi duminica ºi în sãrbã- nii, ne-am dus la presoul „Trandafir” ºi am fãcut o
tori se organizau baluri, singurele posibilitãþi de noapte cu coadã.
distracþie. ªi noi tinerii dascãli luam parte la aceste El a devenit conducãtorul detaºamentului de pio-
petreceri. Domnului Martin îi plãcea mult sã cân- nieri. Fãceam excursii prin þarã în fiecare varã. Cele
te, sã danseze, era un om foarte deschis, ºtia sã se mai de neuitat au fost cele douã sãptãmâni în tabã-
descurce la repezealã. ra de pionieri din munþii „Börzsöny”, ºi poiana
În tinereþe, în timpul muncii ºcolare (ºi în afara „Királyrét”. Eram cazaþi în corturi cãtãneºti. Noi
ºcolii) între noi s-a fãcut o legãturã prieteneascã tot gãteam mâncãrurile ºi între timp fãceam fel ºi fel
mai strânsã ºi adevãratã, în urma cãreia am decis de lucruri distractive. Cariera lui s-a înãlþat, a de-
sã fie naºul copiilor noºtri. Eram adevãraþi ºi sin- venit inspector ºcolar. Pe urmã, mai mulþi ani de-a
ceri prieteni, care ºtiam ºi despre cele mai mari se- rândul a fost secretarul Uniunii Democratice a
crete ale tinereþii noastre. Îmi aduc bine aminte când Românilor din Ungaria. Cu toate cã nu mai lucram
24 LUMINA
împreunã, contactul nostru era zilnic, am rãmas era. Ajungând amândoi în anul 1957 la Micherechi
prieteni. ca dascãli, ne-am împretenit. Prietenia noastrã a
Ajungând în pensie îl vizitam sãptãmânal ºi fã- devenit cât mai restrânsã. D’iuri era un bãiat prie-
ceam nostalgii despre vremurile ºi evenimentele tenos, descurcãreþ, pretenþios. Avea practicã de doi
trecute ºi petrecute. În timp cât a fost bolnav me- ani petrecuþi la Sãcal, ºi dacã-l rugam sã ne ajute la
reu-mereu treceam pe la casa lui ºi ne fãceam in- ceva, el o fãcea cu toatã amabilitatea: cum se fac
ventarul vieþii noastre. Trebuie sã spun cã el cu dãrile de seamã, cum se completeazã cataloagele,
adevãrat a avut un inventar foarte bogat. Cu stin- etc. Simþeam cã are o simpatie faþã de mine, se strã-
gerea lui din viaþã eu am pierdut un bun prieten, duia se fie totdeauna în tovãrãºia mea. Am devenit
iar românimea din þara noastrã un adevãrat ro- adevãraþi prieteni. ªtiam totul despre el, îºi poves-
mân.” (Interviu realizat cu Ioan Ruja, fost co- tea cu sinceritate secretele. Într-o bunã zi mi-a mãr-
leg) turisit cã mã iubeºte, iar eu nu l-am refuzat. Amân-
doi am fost foarte fericiþi. Mama mea ºi pãrinþii lui
Printre învãþãtorii din Micherechi se afla ºi nu au fost împotrivã. La 25 ianuarie ne-am cãsãto-
Maria Sava, viitoarea nevastã a lui Gheorghe rit într-o zi de duminicã, cum era obiceiul pe atunci
Martin. S-au cãsãtorit la biserica ortodoxã la aici la Micherechi. Dupã cununie am rãmas cinci
25 ianuarie 1959. Au trãit în pace, în armonie, zile acasã, deoarece trebuia sã traducã manualul de
fericiþi timp de 49 de ani, pânã la moartea lui istorie pentru clasa a 7-a, din maghiarã în românã.
Gheorghe Martin, survenitã în ziua de 30 no- Termenul de predare a traducerii era apropiat, eram
iembrie 2008. Din cãsãtoria lor s-au nãscut douã nevoiþi sã lucrãm zi ºi noapte. Am fãcut-o cu plãce-
fete, Emilia Veronica (5 decembrie 1959) ºi re, deoarece eram împreunã. Pe atunci nu aveam
Maria Ana (16 iunie 1964). încã cãmin propriu, locuiam cu pãrinþii lui. Aºa
„Pe soþul meu l-am cunoscut în anii studenþiei. ne-am petrecut zilele de miere, dar au fost foarte
Pe vremuri consãtenii se cunoºteau unii pe alþii. frumoase, fiindcã iubirea între noi era nemãrgini-
Tinerii ne întâlneam la jocuri, la baluri, care erau tã.
organizate în fiecare duminicã ºi în zilele de sãrbã- La 5 decembrie 1959 s-a nãscut prima fetiþã a
tori, dupã masã la cãminul cultural. Acolo se întâl- noastrã, care a primit un nume des întâlnit la ro-
neau tinerii din sat. Alt mod de distracþie nu prea mâni, Emilia Veronica. Dupã doi ani, am primit o

Cununia lui Gheorghe Martin cu Maria Sava


LUMINA 25

locuinþã de serviciu. La început amândoi am lucrat lilor româneºti din Ungaria, a avut ºi sarcina
foarte mult, aveam scopul sã ne construim o casã a de a elabora programe ºcolare de îmbunãtãþire
noastrã. La 16 iunie 1964 s-a nãscut a doua fetiþã, a învãþãmântului românesc. Ca inspector a
care a primit numele meu ºi a mamei soþului, ºi a cunoscut toate ºcolile, toþi profesorii, a urmãrit
mamei mele: Maria Ana. Între timp a decedat sin- predarea limbii române din „interior”. A întoc-
gura fatã din familia soþului, Mãriuþa, care a lãsat mit manuale, a organizat cursuri de perfecþio-
orfani doi copilaºi. Pãrinþii soþului au fost foarte nare, strãduindu-se sã-i ajute pe profesorii ºco-
necãjiþi, astfel i-am luat cu noi în casa pe care am lilor româneºti în munca lor de predare a limbii
construit-o, unde au trãit cu noi în pace, liniºte ºi române.
bunã înþelegere pânã la moarte. Soþul meu ºi-a iu- A fost numit în funcþia de inspector de limba
bit mult pãrinþii, ºi a fost recunoscãtor pentru cã românã dupã ieºirea în pensie a inspectorului
Marius Turcu. Timp de doi ani a fost inspector
pe judeþul Bichiº, iar din anul 1969 a devenit
inspector general. În aceasta funcþie, pe lângã
inspecþia ºcolarã, a elaborat programe ºcolare
pentru îmbunãtãþirea învãþãmântului româ-
nesc, strãduindu-se sã întãreascã poziþia limbii
române. A cunoscut bine problemele ºcolilor ºi
ale grãdiniþelor româneºti. De multe ori era ru-
gat de cãtre direcþiunea ºcolilor sã ajute la
ºcolarizare. Lua parte la ºedinþele cu pãrinþii,
îndemnându-i sã-ºi înscrie copiii la ºcoala ro-
mâneascã. Lucra cu mare ambiþie ºi suflet. Or-
ganiza în ºcoli cursuri de perfecþionare ºi ore
model. A dezbãtut problemele învãþãmântului
românesc în cercul profesorilor.
A organizat pentru educatoare, învãþãtori ºi
profesori cursuri de varã atât în Ungaria cât ºi
în România. Programul cursurilor era întocmit
din timp, împreunã cu cadrele competente.
Inspectorul Gheorghe Martin
A contribuit personal la îmbogãþirea vieþii
i-am îngrijit la bãtrâneþe. Trebuia sã fac faþã la lo- spirituale a românilor din Ungaria. A predat
cul de muncã ca învãþãtoare, eram soþie, mama a metodica limbii române la Institutul Pedagogic
douã fetiþe, nora pãrinþilor soþului. Lucram foarte din Seghedin ºi la Institutul de Educatoare din
mult. Fetiþele au crescut, au învãþat, au primit di- Szarvas. În colaborare cu Ilie Ivãnuº a scris un
plome, iar noi totdeauna am fost mândri de ele. Le- manual de românã pentru educatoare.
am educat în aºa fel cã au devenit cinstite, înþelegã- Munca lui de inspector a fost recunoscutã de
toare, iubitoare de pãrinþi, de bunici, de neam ºi cãtre judeþul Bichiº prin distincþia „Placheta
de limba maternã. Una dintre ele este etnograf, cer- Czabán Samu”. Tot în aceastã perioadã primeº-
ceteazã viaþa, datinele, obiceiurile românilor de pe te ºi distincþia „Pentru cultura socialistã”.
aceste meleaguri, iar cealaltã ca învãþãtoare conti-
nuã cariera pãrinþilor.
Ele ne-au dãruit patru nepoþei. Cu toþii sunt deja
adulþi, ne-am bucurat mult de succesele lor. La bã-
trâneþe am trãit ca fiecare pensionar, pânã când
moartea nu l-a rãpit din mijlocul nostru. De atunci
în inima mea a rãmas un gol. Pe el nu poate sã-l
înlocuiascã nimeni. El m-a fost un soþ bun, iubitor,
înþelegãtor, când am avut nevoie mi-a fost tatã, fra-
te, copil. A fost un om cu omenie, care nu se poate
uita. Cât voi trãi îi voi pãstra amintirea cu cinste,
respect ºi dragoste. (Interviu realizat cu Maria
Sava Martin, soþie)

În anul 1969 a devenit inspector ºcolar. În


aceastã funcþie, pe lângã inspecþia tuturor ºco- Cu colege din Chitighaz ºi Bãtania
26 LUMINA
Activitatea Uniunii Democratice a Români- cunoscut. ªi cât de mare e tabãrã celora care l-am
lor din Ungaria o cunoºtea din timpul studen- cunoscut personal fie ca profesor, fie ca inspector
þiei. În anul 1979 a devenit angajatul Uniunii ºcolar sau conducãtor al Uniunii Culturale.” (Cro-
pentru o scurtã perioadã, suplinindu-l pe se- nica, Anul VIII. Nr. 23-24. p. 13.)
cretarul Gheorghe Marc, cu conºtiinþa cã dupã
un an se va reîntoarce în satul sãu ºi la meseria Încheiere
sa. La anul însã organele competente i-au ofe-
rit posibilitatea de a rãmâne defenitiv la Uniu- Eu am crescut aproape de bunicii mei. În co-
ne ca secretar. Fiind strâns legat de sat, de fa- pilãria mea bunicul nu mai fãcea parte din
milie ºi de meserie, foarte cu greu a decis sã niciun fel de organizaþie, trãia ca oricare pensi-
accepte aceastã posibilitate, fãrã sã ºtie precis onar. Cu bunica împreunã s-au îngrijit de gos-
la ce se angajazã. Credea însã cã în cadrul podãria lor, de grãdina cu pomi, cu vie, cu flori
Uniunii se va putea ocupa în continuare ºi cu multe. Când sufereau de boli se ajutau reciproc.
problemele legate de învãþãmântul românesc. În anii 1990 a ieºit în pensie de boalã ºi a trãit
Activitãþile de la Uniune erau noi, cu care tre- astfel ca pensionar pânã la moartea sa surveni-
buia sã se obiºnuiascã. Înainte de toate îi plã- tã la 30 noiembrie 2008. Trãind cu bunica mea
cea sã petreacã mult timp între oameni, orga- în armonie, dragoste, cinste, se îngrijau de gos-
nizând diferite activitãþi ºi manifestãri. Multe podãria aranjatã frumos, pe placul lor. Ca toþi
dintre acestea erau pentru el activitãþi noi, ca micherechenii, ºi ei creºtea animale ºi lucrau în
de exemplu concursurile „Dimitrie Cantemir”, sere, pânã când sãnãtatea le-a permis.
„Ai carte, ai parte”, taberele de lecturã ºi tabere- Bunicul în timpul liber citea, viziona progra-
le etnografice. Mai târziu au pornit emisiunile mele la televizor, era la curent cu tot ce se în-
în limba românã la radio ºi tv, dând impresia tâmpla în lume. Îi plãcea mult politica. Cea mai
cã comunitatea româneascã din Ungaria pro- mare plãcere pentru el a fost sã fie împreunã
greseazã, cã se îmbogãþeºte viaþa culturalã cu cu nepoþii. Ne îngrijea, ne povestea, ne scãlda,
noi ºi noi elemente. ne educa ºi se juca cu noi. Jucam cãrþi ºi jocuri
Adevãrul este însã cã, la Uniune, Gheorghe de societate. Fãcea tot ce era de fãcut pe lângã
Martin a devenit, vrând-nevrând, politician. casã. Nu i-a plãcut sã plece de acasã. Deseori
Acest fapt pentru el a însemnat o mare proble- spunea cã atâta timp a fost plecat, cã nu se
mã, fie pentru cã a trebuit sã se îndepãrteze de saturã de casã. La bãtrâneþe prefera doar sã
învãþãmânt, fie cã fãcea mai multã politicã de- participe la manifestãrile culturale româneºti:
cât muncã profesionalã. Uniunea era în primul concursuri de poveºti, concursuri de familii or-
rând, un organ politic. Munca de la Uniunea ganizate de Uniunea Culturalã, simpozioane,
Democraticã a Românilor din Ungaria a fost serate literare, etc. Din primãvarã pânã toam-
recunoscutã cu gradul de argint al Ordinului na îl gãseai în grãdinã. κi îngrijea viþa de vie,
Muncii. pomii, tãia iarba, sãpa în grãdinã, uda florile,
Viaþa ºi activitatea lui Gheorghe Martin a fost zarzavaturile.
apreciatã în felul urmãtor în necroloagele apã- Pãrerea mea despre bunicul meu este cã ne-
rute în luna decembrie 2008.
„A trãit ca un fiu bun ºi ascultãtor al pãrinþilor
lui, a trãit ca un soþ ºi pãrinte iubitor ºi dãruitor,
ca un frate adevãrat, ca un unchi de neuitat ºi ca
un om deosebit. ªi-a împlinit cu multã dãruire ºi
cu vocaþie misiunea de dascãl, de conducãtor al
Uniunii Culturale, de mentor spiritual al consãte-
nilor ºi al întregii comunitãþi româneºti de pe aces-
te meleaguri. De-a lungul vieþii a sãdit în inima
multor copii sentimente nobile ºi a transmis cunoº-
tinþe generale, de limbã ºi culturã româneascã prin
puterea cuvîntului ºi prin darul scrisului.” (Foaia
româneascã, Anul LVIII. Nr. 49. p. 3.)
„Gheorghe Martin a fãcut parte – conºtient, chib-
zuit ºi pãtruns de frumuseþile ei – din acea catego-
rie de oameni inimoºi care a transmis cu pasiune ºi
suflet limba ºi cultura româneascã, un privilegiu, Profesorul Gheorghe Martin cu soþia,
care ne obligã la recunoºtinþã, pe toþi cei care l-am învãþãtoarea Maria Sava
LUMINA 27

Bunicii ºi nepoþii
a iubit pe toþi membrii familiei. Unde a putut atâþia ani petrecuþi împreunã, cu douã fete ºi patru
ne-a ajutat. Ne-a învãþat sã fim buni, iubitori, nepoþei, pot sã vã mãrturisesc cu toatã sinceritate
cinstiþi ºi sã nu uitãm niciodatã vatra pãrinteas- cã, am avut o viaþã frumoasã, acelaºi lucru îl do-
cã. A fost un pãrinte dãruitor. Ne spunea: „Dacã resc ºi fetelor mele ºi nepoþilor mei. Momentele mai
faceþi un lucru, acela sã fie fãcut.” Câteodatã era grele, când sufer de vreo boalã, sânt înseninate de
ºi sever. Ne învãþa cum sã ne aranjãm hainele, nevastã-mea, care totdeauna este veselã ºi are da-
fiindcã se întâmpla de multe ori cã eram toþi rul sã spulbere norii care se abat asupra mea...”
patru nepoþii la bunici. Nu o sã uit revelioanele (Convieþuirea, Anul I. Nr. 2-3. p. 88.)
petrecute cu dânsul ºi cu bunica. Era o fire ve- Mesajul lui pentru generaþiile viitoare ar suna
selã, ne spunea ºi bancuri, iar noi îl ascultam cam aºa:
cu drag. Mã voi gândi totdeauna cu respect ºi Fii om iubitor, dãruitor, rãbdãtor, cinstit,
cinste la el. Va rãmâne în inima mea, ca un iubeºte cartea, pãrinþii, neamul, limba care ai
bunic, care meritã sã fie apreciat. moºtenit-o de la strãbuni.
Bunicul într-un interviu mãrturiseºte: „Dupã

Bibliografie
PETRUªAN Gheorghe – COZMA Mihai, De vorbã cu soþii Martin despre ºcoalã ºi nu numai... In:
Convieþuirea, Anul I. Nr. 2-3. p. 69-88.
JUHÁSZ Tiberiu, A plecat un mare suflet de român, Gheorghe Martin (1935 – 2008), In: Cronica,
Anul VIII. Nr. 23-24. p. 13.
CZEGLÉDI GURZÃU Maria, Micherechiul iarãºi a murit un pic, In: Foaia româneascã, Anul
LVIII. Nr. 49. p. 3.
Iuliana Jurãu, fostã elevã la Sãcal
Maria Martin, nevastã timp de 49 de ani
Ioan Ruja, fost coleg la ºcoala din Micherechi
28 LUMINA
Elena Rodica Colta

Tezaurul ortodox al românilor din Ungaria,


dupã 20 de ani
Puþini din turiºtii care trec pe lângã sediul mâne din Aletea, Apateu Bãtania, Bichiº, Bi-
Episcopiei Ortodoxe Române din Giula ºtiu cã chiºciaba, Budapesta, Cenadul Unguresc, Chi-
aceasta tezaurireazã azi, într-un corp modest tighaz, Ciorvaº, Crâstor, Darvaº, Giula – Ora-
de clãdire, Colecþia Bisericii Ortodoxe Române ºul Mare românesc, Giula – Oraºul Mic româ-
din Ungaria. Ideea înfiinþãrii acestei colecþii a nesc, Jaca, Micherechi, Otlaca-Pustã, Peterd,
apãrut în urmã cu 20 de ani, pe când la Giula Sãcal, Vecherd.
funcþiona un simplu Vicariat, ºi ea s-a datorat Piesele, preluate pe bazã de procese verbale,
Uniunii Românilor din Ungaria. au fost inventariate dupã criterii ºtiinþifice. Ast-
Fiind vorba despre valori de patrimoniu afla- fel materialul arhivistic, de o deosebitã impor-
te, în deceniul 8 al secolului trecut, într-o stare tanþã, a fost organizat în mai multe fonduri
dezastruoasã, datoritã condiþiilor improprii de (parohiale, ºcolare ºi acte diverse). Ca vechime,
depozitare la parohii, mãsura a fost susþinutã arhiva acestor biserici ortodoxe conþine mai ales
ºi de Ministerul Culturii, care a recomandat acte din perioada de dupã 1700. Cele mai vechi
înfiinþarea unui depozit, ce urma sã respecte sunt scrise româneºte cu caractere chirilice.
normele oficiale de conservare ºi depozitare. Azi numeroasele registre matricole, protocoa-
Activitatea de strângere a pieselor de valoa- le, circulare, conscrieri, inventare, registre eco-
re de la parohii a durat 2 ani de zile, în ea nomice sau acte diverse – inventariate pe loca-
implicându-se Uniunea Românilor din Unga- litãþile din care provin – cuprind informaþii
ria ºi Muzeul Judeþean Békés. Mulþumitã mu- esenþiale pentru cercetarea istoriei românilor,
zeografelor Elena Csobai ºi Emilia Martin – care istoriei bisericii ortodoxe româneºti, învãþãmân-
au coordonat adunarea materialelor ºi decenii tului confesional ºi genealogiei familiilor româ-
de-a rândul au prelucrat cu responsabilitate neºti de pe teritoriul actual al Ungariei.
piesele ºi arhiva colecþiei, – s-a înfiinþat Colec- Din unele însemnãri fãcute în registrele ma-
þia Bisericilor Ortodoxe Române din Ungaria. tricole ale diverselor sate se poate stabili locul
Au predat materiale parohiile ortodoxe ro- de origine al membrilor comunitãþilor respecti-
LUMINA 29

ve sau procesul de maghiarizare al numelor de bisericilor ce duceau lipsã de prãznicare de cã-


familii româneºti. Printre aceste materiale tre localnici.
arhivistice deosebit de preþioase sunt matrico- Cât priveºte icoanele pe pânzã din colecþie,
lele de botez, în care apar înregistraþi Moise acestea provin îndeosebi de la parohiile
Nicoarã, George Pomuþ sau Gheorghe Kohan. bihorene Vecherd, Jaca ºi Darvaº ºi din biseri-
În ceea ce priveºte piesele bisericeºti colecta- cile din Bichiº ºi Giula.
te, acestea pot fi clasificate în obiecte de cult, Cea mai bine reprezentatã icoanã pe pânzã
icoane, cãrþi vechi româneºti, textile, etc. Tre- din colecþie este Încoronarea Maicii Domnului,
când în revistã acest patrimoniu cultural româ- prezentã în mai multe variante, toate provenind
nesc, dincolo de importanþa pe care o au toate de la biserica din Bichiº. Piesa cea mai valoroa-
piesele din colecþie, ca mãrturie a trecutului sã dintre aceste „Încoronãri” este cea datatã
comunitãþilor româneºti din Ungaria, un im- 1781 ºi semnatã „C. T.” - iniþiale folosite de
portant numãr de obiecte au o valoare intrin- ªtefan Teneþchi.
secã excepþionalã. Tot din secolul 18 dateazã ºi un Epitaf, re-
Dacã ne referim la icoanele pe lemn, de mare prezentând Punerea în mormânt. Pictat în sti-
valoare artisticã sunt prãznicarele, care provin lul lui Teneþchi, epitaful este datat 1786 ºi este
de la biserica din Bichiº, executate în anul 1773, semnat „Ioan Moaler”, un meºter iconar, care
de pictorul iconar de origine macedoromânã, poate oferi, la investigaþii, surprize.
ªtefan Teneþchi sau icoanele de iconostas În sfârºit, numeroase piese de valoare gãsim
reprezentându-i pe Sfinþii Arhangheli Mihail ºi ºi în rândul obiectelor de cult (cruci, potire, liti-
Gavril, de la biserica din Bichiºciaba, executate ere, cãdelniþe, etc.), dintre care ne mulþumim
în anul 1797, într-o facturã popularã, de meº- sã menþionãm aici potirul din argint aurit de la
teri iconari din Munþii Apuseni. biserica din Cenadul Unguresc, datat 1742 ºi
Alãturi de icoanele pe lemn, colecþia biseri- executat de un meºter argintar din Timiºoara.
ceascã mai cuprinde ºi diverse icoane pe sticlã La piesele de orfevrãrie trebuie sã mai adãu-
(Sfinþii Constantin ºi Elena, Sfântul Nicolae, gãm antimisele, icoanele de prapuri ºi veºmin-
Încoronarea Maicii Domnului ºi Arhanghelul tele preoþeºti, la fel de importante pentru ro-
Mihail), executate cele mai multe la Nicula. mâni fiindcã, deºi au avut o utilitate practicã,
Vorbim în cazul lor despre icoane cãlãtoare, ce au îndeplinit implicit ºi un rol de reprezentare
se vindeau prin târguri, ºi care au fost donate în bisericile lor.
30 LUMINA
Însã nu putem sã ne referim la Colecþia Bise-
ricii Ortodoxe Române din Ungaria fãrã sã nu
avem în vedere ºi tezaurul de carte, cel care a
asigurat, vreme de veacuri, prin cuvânt, unita-
tea neamului românesc. Vorbim despre cãrþile
din stranele bisericilor, cumpãrate cu trudã
uneori de tot satul, legate de bisericile cãrora
le-au fost dãruite cu ameninþãri de anatemã,
pe care au lucrat preoþii ortodocºi români din
Ungaria încã din secolul 18 ºi cu a cãror lectu-
rã s-a desfãtat norodul satelor de aici.
Scoase din uz, odatã cu schimbarea alfabe-
tului chirilic, aceste cãrþi bãtrâne stau azi la se-
diul Episcopiei din Giula, în dulapuri special
amenajate. Unele dintre ele, precum Cazania
lui Varlam sau tipãriturile iviriene, au revoluþi-
onat la vremea lor istoria culturii, deschizând
cãi umanismului, altele, precum tipãriturile
râmnicene, uimesc ºi azi cercetãtorii prin as-
pectul grafic ºi prin marea lor capacitate de
rãspândire în spaþiul românesc. Dar exempla-
rele, care au aparþinut bisericilor ortodoxe ro-
mâneºti din Ungaria, nu reprezintã doar
secvente ale tiparului românesc, ele au fiecare
istoria lor pe pãmânt maghiar, fiind din acest
punct de vedere niºte unicate.
Privite la un loc, toate aceste valori de artã ºi Cruce din sec. XIX
carte constituie azi comoara culturalã a româ- (Oraºul Mic Românesc, Giula)
nilor ortodocºi. Dupã 20 de ani de la consituirea colecþiei, ea îºi are deja propria istorie ºi a ajuns
la un an aniversar. Nu putem sã nu ne între-
bãm prin urmare dacã s-au împlinit rosturile
pentru care a fost înfiinþatã.
De la consituire, piesele deteriorate au fost
restaurate în laboratoare autorizate de la Bu-
dapesta, fiind prin urmare salvate de la dispa-
riþie. O seamã de cercetãtori au studiat aceste
comori ºi au scris despre ele, fãcându-le cunos-
cute în þara mamã. În anul 1999 a fost tipãrit
un album întocmit de muzeografele Elena
Csobai ºi Emilia Martin cu cele mai valoroase
piese, care foarte curând a fost epuizat, necesi-
tând deja de mai mulþi ani o reeditare. La dife-
rite ocazii au fost organizate expoziþii.
Cu toate acestea vorbim încã despre un te-
zaur închis, la care puþini ajung ºi prin urmare
puþini pot sa-l vadã. Lipseºte ceea ce alte bise-
rici din Ungaria au deja de mult, un muzeu. ªi
aceasta cu atât mai mult cu cât cã valorile cul-
turale româneºti nu sunt cu nimic mai prejos
decât cele sârbeºti sau greceºti, ºi în ultimã in-
stanþã ºi ele sunt valori ale statului maghiar.
Pasul trebuie fãcut prin urmare pânã la capãt.
Porþile trebuie sã se deschidã ºi aceste comori
trebuie sã fie vãzute de public. Într-un oraº tu-
ristic, o valoroasã colecþie de artã bisericeascã
Triod din 1798, Giula reprezintã o ofertã de nerefuzat pentru strãini.
LUMINA 31

Nagy Márta

Pictarea icoanelor din zilele noastre


în Ungaria
Expoziþie de la Cifra Palota din Kecskemét (19-25 septembrie 2009)
Zugrãvirea icoanelor este o meserie strãve-
che ºi ea îºi are originea în acel Bizanþ, a cãrui
istorie a început în 395 dupã Hristos.
Rolul iconarului a fost stabilit la al 7-lea Si-
nod Ecumenic, care a avut loc în Niceea în anul
787. Sinodul a decis cã pictarea icoanelor apar-
þine pãrinþilor bisericii, iar iconarul se ocupã
doar de tehnica pictãrii. Din aceasta rezultã cã
pictarea icoanelor este o teologie.
Ne întrebãm prin urmare, care a fost contri-
buþia iconarului în realizarea unei icoane?
Intenþionat nu folosesc cuvântul pictare,
deoarece crearea unei icoane este un lucru mult
mai complicat. Are mai multe faze. Pregãtirea
tablei de lemn, zugrãvirea fondului, desenul,
aurirea, pictarea ºi la sfârºit stratul de ulei. Din
toate aceste faze noi vedem doar rezultatul,
pictarea.
Atunci când zugravul îºi imagineazã com-
poziþia el nu poate sã inventeze, deoarece în
faþa lui, deja, virtual, imaginea icoanei este gata
compusã. Pictatul icoanelor se face conform
unei teme dinainte stabilite. Icoana are o sin-
gurã temã ºi aceasta este Dumnezeu. Acest ar-
hetip îl reprezintã pe Dumnezeu prin persoa-
na lui Isus Hristos, care a devenit om, respectiv
prin sfinþii, care sunt capabili, sã reproducã în
oameni chipul lui Dumnezeu, pierdut odatã
cu pãcatul strãmoºesc. În lumea bizantinã s-a considerat cã pictorul
Iconarul, prin iconografia tradiþionalã, sta- intrã în legãturã misticã cu Dumnezeu, tot aºa
bilitã de bisericã, ºtie cum sã realizeze tematica cum, de fapt, ºi cel care priveºte icoana, la fel
icoanei. Aceasta demonstreazã, cã originea pri- intrã în legãturã directã cu Dumnezeu. Tocmai
mei icoane în Orient a fost cereascã. Asemenea din acest motiv, în Bizanþ, iconarul se bucura
obiecte nu pot fi schimbate de oameni. Deci de un respect deosebit, aproape ca cel al sfinþi-
zugravul, aºa cum vedem, este legat la mâini. lor.
În ciuda acestui fapt, iconarului totuºi i s-a în- Iconarul considera munca lui ca fiind o tai-
gãduit sã foloseascã un stil propriu în realiza- nã, obiectul pe care îl fãcea, adicã icoana, fiind
rea unei icoane. Pe baza acestor stiluri putem rezultatul unei lucrãri Dumnezeieºti. Meºterul
deosebi diferiþii iconari, cãci ºtim foarte bine cã nu considera nimic din icoanã ca fiind al lui.
în Bizanþ iconarii nu-ºi semnau icoanele. Expli- De aici rezultã anonimatul meºterilor iconari.
caþia acestui lucru o putem gãsi în urmãtoare- Iconarul se considera pe sine o unealtã în
le: voia lui Dumnezeu, de care era vrednic, pen-
În realizarea unei icoane cel mai important tru cã a primit împuternicire de la Cel de sus.
lucru este zugrãvirea mâinilor ºi a feþei. Pictorii Icoanele fãcute au fost considerate ca un lucru
au umplut icoana cu suflet sau, cum spun gre- mai presus de realitate ºi mai adevãrate decât
cii, cu „pneumatos”. Meºterii zugravi s-au pre- orice obiect din lumea aceasta trecãtoare.
gãtit, cu rugãciune ºi post, pentru realizarea Din toate acestea rezultã cã icoana este un
unei icoane. obiect de artã deosebit. Chipul strãvechi al icoa-
32 LUMINA
nei este prezent în însãºi materia acesteia –
aceastã idee este exprimatã de renumitul teo-
log rus Serghei Bulgacov prin cuvintele:
„Icoana nu este doar o simplã reprezentare
a unui sfânt, ci este mai mult decât atât. Con-
form credinþei ortodoxe, icoana este locul ha-
rului lui Dumnezeu, la fel ca ºi aparenþa lui
Hristos în faþa unuia care se roagã.”
Aceastã idee este dezvoltatã de teologul ºi
istoricul artelor, Pavel Florenschi, care, în faþa
icoanei Maicii Domnului, scrie astfel:
„Iatã aici e El, nu reprezentarea Lui ci El în-
sãºi. Prin mijlocirea artei icoanei, ca printr-o
fereastrã, o vãd pe Maica Domnului. Pe însãºi
Maica Domnului ºi mã rog ei faþã în faþã, nici
de cum reprezentãrii ei. Zugravul mi-a arãtat-
o pe ea mie, nu el a fãcut-o, ci doar a tras o
perdea ºi cea care este în dosul perdelei îmi este
înfãþiºatã în adevãrata ei realitate.”
Acest lucru înseamnã, cã icoana are puterea
sã facã legãtura între credincios ºi între
transcendent. Tocmai de aceea a putut deveni
o parte integrantã a culturii creºtine, care se
desfãºoarã în bisericã. Icoana deci este un obi-
ect cultic.
La cel de-al 7-lea Sinod Ecumenic din 787,
nu numai rolul iconarului a fost stabilit ci ºi
aºteptãrile bisericii faþã de o icoanã.
Pe lângã rolul sacru al icoanei, ea trebuia sã
aibã ºi un rol educativ. Icoana vizualizeazã –
asemãnãtor Sfintei Scripturi – învaþã privitorul
despre faptele lui Isus Hristos. Icoana are ºi un
rol dogmatic, deoarece este capabilã sã transmi-
tã adevãrurile credinþei prin imagine. De pildã
în icoanele, care reprezintã vizita Sfintei Tre- Judecãtorul Hristos (Puskás László 1994)
imi la Avram, Sfânta Treime este reprezentatã
de trei îngeri, aceasta ne aratã dogma Sfintei
Treimi. Rolul emotiv al icoanei a fost subliniat au încetãþenit ºi la noi aceastã practicã a pictã-
ºi de primii pãrinþi ai bisericii, cãci reprezenta- rii icoanelor.
rea vieþii lui Isus Hristos, rãstignirea ºi minuni- În epoca contemporanã, pictura icoanelor
le sãvârºite de el, evocã o gamã largã de senti- reprezintã, în Ungaria, o activitate, ce are în
mente din partea privitorului. Icoana este ca- spate învãþãturi la un anumit nivel artistic,
pabilã de curãþire moralã ºi de ridicarea spiri- cunoºtinþe de iconografie ºi tehnicã.
tualã a celui care o priveºte. Prin realizarea ar- Arta creºtinã din partea Ungariei de rãsãrit
tisticã, prin frumuseþea ei, icoana dezvoltã ºi seamãnã practic cu arta bisericeascã creºtinã
simþul estetic al privitorului. rãsãriteanã, atât demult încât o putem privi ca
Lumea bizantinã se terminã în anul 1453,oda- pe o artã unitarã, ca pe un singur bloc de mate-
tã cu invazia turceascã. Cu aceasta însã nu se riale vii, chiar dacã de calitãþi diferite.
terminã zugrãvirea icoanelor, fiindcã în biseri- Cu privire la modelul iconografic al icoane-
cile care au moºtenit tradiþia bizantinã ºi de lor de astãzi, majoritatea lor respectã un pro-
atunci încoace s-au pictat icoane. totip ales, ca urmare sunt fidele canoanelor ico-
Zugrãvirea icoanelor nu este un lucru neo- nografiei de veacuri, deci sunt canonice.
biºnuit în Ungaria, dar în orice caz, nu este un – O parte a lucrãrilor reprezintã o scenã ar-
lucru cotidian. Înainte, prin secolele 17-18, s- haicã. Un asemenea model iconografic strãvechi
au stabilit aici rusini de origine ortodoxã, sârbi, este „Zugrãvirea mântuitoare dar nu pictatã de
macedoromâni, greci, români ºi bulgari, care mânã” (de exemplu munca doamnei Béresné
LUMINA 33

Nagy Márta). Acestui tip iconografic, primul Compoziþia oglindeºte mentalitatea greacã ºi
provenit din tradiþia rãsãriteanã, îl reprezintã latinã deopotrivã. Nu întâmplãtor acest tip de
pe Isus Hristos, în care Abgar, împãratul Edesei, icoanã este cel mai popular în regiunea noas-
la cerere, a pregãtit chipul sãu – cu o pânzã i-a trã. Ungaria se aflã la întâlnirea creºtinismului
atins faþa, iar pe pânzã s-a imprimat chipul lui. apusean cu cel rãsãritean. Creºtinii rãsãriteni
– Foarte des printre icoanele expuse desco- din aceastã þarã trãiesc sub influenþe apusene.
perim reprezentãri din cele mai vechi cu Maria. Gustul lor artistic este dominat de regiunea
Vezi compoziþia „Maica Domnului apuseanã. Tocmai de aceea preferã acest tip de
Hodighitria” (opera din 2009 a doamnei Aranka icoane.
Pankovits). Prototipul acestei icoane se leagã de Anumite teme n-au fost totuºi atât de des
primul iconograf, evanghelistul Luca. În icoa- prezente în iconografia Ungariei din secolele 17-
nã Maria aratã spre copil, prin cuvintele lui 18, însã o parte din aceste tipuri arhaice sunt
Ioan. „El este calea, dreptatea ºi viaþa”. De aici azi reintroduse de bisericile creºtine. Idea cen-
rezultã atât tipul iconografic cât ºi denumirea tralã a acestei tendinþe se poate rezuma prin:
de „Hodighitria”, care înseamnã „Cãlãuzã”, curãþenie, reînnoire, reîntoarcere la rãdãcinile
„Maica Domnului, care ne aratã calea”. vechi.
– De asemenea, multe icoane prezente în ex- Ne bucurãm foarte mult cã în materialul ex-
poziþia de la Cifra Palota din Kecskemét îl re- poziþiei sunt ºi piese care au fost influenþate de
prezintã, ca un tablou viu, pe Pantocratorul unele lucrãri aflate în Ungaria. Aºa sunt cele
Hristos. Reprezentarea consacratã a luat naº- douã icoane din ceramicã, executate dupã douã
tere la aniversarea celui de-al 6-7 –lea secol, ºi icoane sârbeºti din secolul al 18-lea. Este vorba
se gãseºte la ora actualã în Mãnãstirea Sfânta despre icoana Maicii Domnului cu Pruncul de
Catalina din Sinai. Este vorba, despre icoana – la Százhalom, respectiv icoana Sfântul Gheor-
(Hristos Stãpânitorul lumii) (de exemplu în lu- ghe ucigând balaurul de la Esztergom. Mai este
crarea din 2004 a lui Rausz Szilveszter), care ºi o icoanã reprezentând Înãlþarea Domnului
din punct de vedere tradiþional reproduce ur- (lucrarea doamnei Béresné Nagy Márta), care
mele feþei lui Isus imprimate pe pânzã. a fost realizatã dupã o icoanã din secolul al 17-
Dar operele expuse sunt tradiþionale nu doar lea de la Komárom. Pãcat cã numãrul icoane-
prin respectarea canonului iconografic ci ºi lor contemporane, care utilizeazã drept model
prin tehnicã. Majoritatea au fost realizate, dupã icoane din Ungaria este relativ mic. Ele ar pu-
metoda strãmoºeascã, pe lemn, cu tempera ºi tea constitui o cale de definire a identitãþii greco-
ou. catolicilor din Ungaria.
Din acest punct de vedere, expoziþia este de- Între lucrãrile expuse gãsim ºi reprezentãri
osebitã ºi pentru faptul cã, printre lucrãri, apare ale sfinþilor bisericii catolice, cum ar fi Sfântul
ºi câte o piesã rarã, executatã în cu tehnicã ar- ªtefan, regele Ungariei, Sfântul Ladislav, etc.
haicã, precum Hristos ca Pantocrator – icoanã (lucrarea doamnei M. Grõrffy Anikó din 1998)
pe piatrã (lucrarea lui Orr Lajos din 2009). Icoa- sau icoane cum ar fi „Durerea Maicii Domnu-
nele pe piatrã provin din creºtinismul timpuriu lui”, care a luat naºtere în Ungaria, dupã mo-
bulgar, au fost piesele preferate ale curþii prin- delul unor icoane de la mãnãstirile din
cipatului preslav. Czêstochowa (lucrare executatã Gregoriné
Printre piesele expuse, foarte vizibile sunt Gólya Anna în 2008). Tot printre acestea se
reprezentãrile Mariei ºi a Pruncului Isus. Pe de numãrã ºi icoana „Judecata lui Isus” de la bise-
o parte este natural, doar este Maica Domnu- rica Vizsoly (icoanã din 1994 Puskás László).
lui ºi o cinstim. Pe de altã parte tradiþia pictãrii La fel ca ºi tendinþele mai sus amintite ºi acest
icoanelor la noi are rãdãcini adânci. Icoanele curent este important în iconografia contem-
contemporane reprezentând pe Sfânta Maria poranã maghiarã. Piesele expuse, pe lângã va-
trimit la nenumãratele icoane cu Sfânta Maria loarea lor artisticã, conþin ºi câteva idei actuale
din secolul al 18-lea, a cãror influenþã provine referitoare la apropierea bisericii orientale ºi
din apusul timpuriu creºtin, vizibil în cultul Sfin- apusene. Iconografia contemporanã a creat
tei Maria – „Patroana Ungariei”. aceste douã stiluri, fãrã precedente istorice.
Printre icoanele cu Sfânta Maria, cele mai Dupã iconografie ºi tehnicã sã vorbim puþin ºi
multe sunt cele reprezentând „Durerea Sfintei despre stil.
Maria” (de pildã opera doamnei Újházi Aranka Obiectele evocã stilul bizantin mai ales cel din
din 1995). Acest tip iconografic a luat naºtere evul mediu , care este numit de specialiºti stil
în Creta, ca urmare a unor influenþe apusene. neobizantin. Prin stilul lor icoanele contempo-
34 LUMINA
rane din Ungaria se înscriu în stilurile domi- nã în Ungaria”, este prima de acest gen în Un-
nante ale bisericii orientale fiind continuatoa- garia. Sunt expuse aproximativ 70 de lucrãri.
rele stilului iconografic din regiunea noastrã. Suntem foarte recunoscãtori organizatorilor de
Expoziþia cu titlul „Iconografia contempora- la Cifra Palota din Kecskemét.

Maica Domnului a Patimii (Pankovits Aranka 2009)


LUMINA 35

Activitatea colaboratorilor strãini


ai Institutului de Cercetãri
al Românilor din Ungaria
Rodica Colta
CURRICULUM VITAE

Date personale

Nãscutã în 27 dec 1952, la Arad, România.


Absolventã a Universitãþii Babeº-Bolyai, Fa-
cultatea de Filologie, în 1975,
specialitatea limba ºi literatura românã – lim-
ba latinã. Susþine licenþa în semioticã literarã
cu nota 10, la prof. Ion Vlad. Studii de folclor
cu Dumitru Pop ºi Ion ªeulean.
Angajatã prin concurs la Muzeul Judeþean
Arad în 1975, ca muzeograf, la secþia de etno-
grafie, este trecutã în 1976 de conducerea mu-
zeului la Oficiul Judeþean pentru Patrimoniul
Cultural Naþional(secþie în cadru muzeului)
Din 1990,dupã abrogarea Legii 63/1974 a
Patrimoniului Cultural Naþional, activeazã la 2007 – Premiul de excelenþã acordat de Con-
secþia de etnografie-specialitatea minoritãþi na- siliul Judeþean Arad la secþiunea
þionale multiculturalitate
Din 1999 este organizatorul Simpozioanelor 2008 – Doctoratul în ªtiinþe
internaþionale de antropologia minoritãþilor, Filologice(Etnologie),cu lucrarea „Interetnicitate
care se desfãºoarã anual la Arad, ajuns la a IX- ºi culturi tradiþionale de o parte ºi de alta a fron-
a ediþie tierei româno-maghiarã
Redactor responsabil al Colecþiei minoritãþi 2009 – Expert al Ministerului Culturii în pro-
editatã de Complexul Muzeal Arad bleme de etnografie (icoane pe sticlã, costum
2003 – Premiul pentru valorificarea patrimo- popular, textile, scoarþe ºi mobilier þãrãnesc)
niului naþional, acordat de Direcþia de Cultu-
rã, Culte ºi Patrimoniu a Judeþului Arad. STUDII ªI ARTICOLE ªTIINÞIFICE
2004 – Expert al Ministerului Culturii în car- PUBLICATE
te veche-manuscris
În 2004 a coordonat cercetarea în cadrul Pro- Cãrþi vechi româneºti din secolul al XVII-lea
iectului PHARE CBC „Obiceiuri ºi tradiþii cul- în Þara Zãrandului, în Ziridava,VIII, Arad,
turale. Interferenþe culturale transfrontaliere” 1977, p 567-582
– în valoare de 50.000 euro, distins de Ministe- Cartea veche româneascã în pãrþile Aradu-
rul Culturii ºi Cultelor cu Premiul „Romulus lui, expresie a unitãþii naþionale, în Ziridava,
Vuia”. IX, Arad, 1978, p465-476
În 2005 a coordonat cercetarea în cadrul Pro- Circulaþia tipãriturilor vechi româneºti în se-
iectului Phare CBC „Gãri ºi tradiþii populare. colul al XVIII-lea în Comitatele Arad ºi Zãrand
Trasee culturale transfrontaliere pe calea fera- ,în Ziridava ,X, Arad, 1978, p 679-690.
tã” în valoare de 40.000 euro-distins de Minis- Circulaþia cãrþilor vechi româneºti de la Go-
terul Culturii cu Premiul „Gheorghe Leonida” vora ºi Târgoviºte în partea de vest a þãrii, în
Din 2004 membrã a Asociaþiei de ªtiinþe Et- Valachica. Studii ºi cercetãri de istorie a cultu-
nologice din România rii, 10-11 , Târgoviºte, 1978-1979, p 29-37.
2006 – Premiul pentru etnografie acordat de Însemnãri de pe cãrþile vechi româneºti, do-
Direcþia de Culturã, Culte ºi Patrimoniu a Ju- cumente ale veacurilor trecute, în Ziridava, XI,
deþului Arad Arad, 1979, p 1059-1079.
36 LUMINA
Vechi tipãrituri româneºti în judeþul Arad, Biblioteca familiei Mocioni din Castelele de
în Ziridava, XII, Arad, 1988, p 715-757. la Cãpâlnaº ºi Bulci, în Ziridava, XVIII, Arad,
Circulaþia tipãriturilor râmnicene pe terito- 1993, p 365-384.
riul judeþului Arad, în Valori Bibliofile din Pa- Un tezaur risipit: Colecþia de artã Coriolan
trimoniul Cultural Naþional, I, Râmnicul Vâl- Petranu, în Studii ºi comunicãri, II, Arad, 1994,
cea, 1980, p 76-83. p 39-51.
Un manuscris transilvãnean dupã Cartea Valori bibliofile din Colecþia Filialei Arhive-
româneascã din învãþãturã (1643) ,executat de lor Statului Arad, în Revista arhivelor, Seria III,
copistul Varlaam Moldoveanul, în Ziridava vol.I, nr.1-2/1995,Cluj-Napoca ,1995, p 61-69.
XVII, Arad, 1982, p 411-424. colab.Nicolae Sãbãu, Lettres de Henri Focillon
Legãtoria de carte, un meºteºug de veche tra- a Coriolan Petranu, în Revue Roumaine
diþie româneascã în vestul Transilvaniei, in d‘Histoire de l‘art. Serie Beaux-Arts , Ed. Acad.
Valori Bibliofile din Patrimoniul Cultural Na- Române, Tom XXXII, Buc., 1995, p 69-80.
þional, II, Buc.,1983, p 384-390. Confluenþe europene:Henri Focillon-Coriolan
Un exemplar din biblioteca istoricului maghi- Petranu, în Studii ºi comunicãri, III, Arad, 1996,
ar Nicolau Istvanffy (1538-1615) identificat la p 142-152.
Arad, în Biblioteca ºi Cercetarea, VII, Cluj-Na- Influenþa stilului seccesion asupra publicaþi-
poca, 1983, p182-187. ilor arãdene ilustrate de la începutul secolului
Un document bibliografic de la începutul se- XX, în Studii ºi comunicãri, VI, Arad, 1997, p
colului al XIX-lea: Catalogul bibliotecii Orczyi, 230-240
în Biblioteca ºi Cercetarea, VIII, Cluj-Napoca, colab.Alexandru Vajda, Dioszeghy Laszlo
1984, p 252-266. (1877-1942).Schiþã pentru un portret de artist,
Circulaþia elzevierelor în vestul Transilvani- în Studii ºi comunicãri,VI, Arad, 1997, p 230-
ei, în Biblioteca ºi Cercetarea, IX, Cluj-Napoca, 240.
1985, p 210-219. Corespondenþa George Oprescu (1881-1969)
O colecþie arãdeanã mai puþin cunoscutã: ºi Coriolan Petranu (1893-1945).Prietenie sau
Biblioteca franciscanã Maria Radna, în Biblio- simple relaþii de servici?, în Studii ºi comuni-
teca ºi Cercetarea ,X, Cluj-Napoca,1986, p 313- cãri, VI, Arad, 1997, p 247-258.
325. Obiceiuri tradiþionale de Paºti în judeþul
Colecþia de carte strãinã veche a Liceului Arad, în Analele Banatului, seria Etnografie,
„I.Slavici’’ din Arad, în Ziridava, XV-XVI, vol.3, Timiºoara, 1997, p 172-183.
Arad, 1987, p 449-485. Câteva tipãrituri ocazionale timiºorene iden-
Câteva aspecte ale circulaþiei ivirienelor în tificate în fosta colecþie bibliofilã Janos
judeþul Hunedoara, în Sargeþia XX, Deva, 1987, Vasarhelyi din Arad, în Analele Banatului, se-
p 292-297. ria Arheologie-Istorie, V, Timiºoara, 1997, p 415-
Biblioteca istoricã Mocioni. Încercare de re- 424.
constituire, în Biblioteca ºi Cercetarea, XII, Cluj- Hochzeitsbrauche der Bewohner des Kreises
Napoca, 1988, p 295-306. Arad, in Egüttélés Évezrede a Kárpát-
Însemnãri de pe cãrþile vechi româneºti din Medencében, Békéscsaba-Debrecen, 1998, p 79-
judeþul Arad, un ecou al evenimentelor premer- 98.
gãtoare ºi legate de Marea Unire, în Biblioteca Circulaþia cãrþilor vechi româeºti în Ungaria,
ºi Cercetarea, XIII, Cluj-Napoca, 1989, p 52-58 în Simpozion,VII, Giula, 1998, p 35-56.
Circulaþia tipãriturilor cantacuzine ºi Manuscrisele româneºti din judeþul Arad, în
brâncoveneºti în judeþul Arad, în Revista mu- Ziridava, XIX-XX, Arad, 1998, p319-338.
zeelor ºi monumentelor, nr.3, Buc., 1989, p 65- Începutul activitãþii tipografice în oraºul
76. Arad, în Aradul Cultural, Arad, iunie 1998, p
Expoziþia bibliofilã permanentã din oraºul 82-88.
Lipova, în Revista muzeelor ºi monumentelor, Obiceiuri de Crãciun la românii din Câmpia
nr.9-10, Buc 1989, p 10-15. de Vest ºi din Ungaria, în Aradul Cultural,
ªtiri despre Revoluþia francezã difuzate în Arad, decemb.1998, p 88-93
centrul ºi rãsãritul Europei prin intermediul ti- Românii din Elek (Hu), o comunitate în tran-
parului, în Biblioteca ºi Cercetarea, XIV, Cluj- ziþie dinspre arhaic spre modern, în Studii pri-
Napoca, 1990, p 335-341. vind minoritatea românã din judeþul Csongrad
Oraºul Hãlmagiu la mijlocul sec. al XVIII-lea. ºi minoritatea maghiarã din judeþul Timiº, Ti-
Date oferite de Conscripþia fiscalã din anul miºoara, 1999, p 4-40 (studiu apãrut trilingv
1758, în Ziridava, XVIII, Arad, 1993, p 101-122. românã-englezã-maghiarã)
LUMINA 37

Sântoaderul la românii din Ungaria. Credin- Tipãrituri europene din secolul al XVII-lea
þe, practici rituale, poveºti, în Din tradiþiile po- atestate în Biblioteca Palatului Culturii din
pulare ale românilor din Ungaria, nr.12, Gyula, Arad, în Aradul Cultural, Arad ,iunie 2001,p
1999, p 47-58. 76-84.
Informaþii despre românii din Aletea oferite Minoritatea slovacã din Fântânele între cãu-
de arhivele din Arad, în Lumina. Revistã socia- tarea ºi pierderea modelului identitar, în Iden-
lã, culturalã ºi ºtiinþificã a românilor din Unga- titate. Alteritate. Multiculturalitate, Arad, 2001,
ria, Giula, 1999, p 11-14. p 144-191
Românii din Bedeu. Istorie oficialã ºi tradiþie Lecturile intelighenþiilor sârbe arãdene la sfâr-
oralã, în Izvorul. Revistã de etnografie ºi folc- ºitul secolului al XVIII-lea ºi prima jumãtate a
lor, Giula, 1999, p 3-15. secolului al XIX-lea, în Identitate. Alteritate.
Comunitatea româneascã din Bedeu (Hu), în Multiculturalitate, Arad, 2001, p 321-341.
Minoritãþile între identitate ºi integrare, Arad, Poveºtile de întemeiere a satului Otlaca Pus-
1999, p 19-45. tã, în Simpozion, X, Giula, 2001, p 130-145.
Cazania lui Varlaam, un model de carte pen- Die slowakische Minderheit aus Fântânele
tru românii din vestul Transilvaniei, în Aradul (Kreis Arad.Rumänien) zwischen Identität und
Cultural, Arad, iunie 1999, p 75-83 Integrierung, în A nemzetiségi kultúrák az
De la Anul Nou la Boboteazã. Obiceiuri, ezredfordulón (esélyek, lehetöségek, kihivások),
practici magice, credinþe la românii din judeþul Békéscsaba-Budapest, 2001, p.285-292
Arad ºi din Ungaria, în Aradul Cultural, Arad, Cercetãri etnografice în satele cu populaþie
decemb.1999, p 115-121. româneasca din Ungaria. Multipla percepþie a
Sfânta Vineri sau Paraschiva. Câteva consi- spaþiului în lumea satului românesc, în Simpo-
deraþii privind cristalizarea dublei reprezentãri zion, XI, Giula, 2002, p128-161
în satele din vestul României, în Zãrandul. Re- Cititori ºi lecturi germane la sfârºitul secolu-
vistã de etnologie, nr.1, Arad, 1999, p 129-145. lui al XVIII-lea în Arad, în Aradul Cultural,
Coriolan Petranu Corespondenþã.Scrisori din Arad, nr 1-2, 2002, p 67-84
þarã, în Studii ºi comunicãri, nr 4-5, Arad, 1999 Colecþionari de artã arãdeni la începutul se-
,p colului al XVIII-lea,în Studii ºi comunicari, 7,
Informaþii despre Comunitatea româneascã Arad, 2001-2002, p 264-287
din Aletea (Hu), oferite de arhivele din Arad, Poveºtile despre Sf. Doroteea ºi Sf.
în Ziridava, XXI, 1999, p 325-358. Paraschiva, douã variante ale mitului fecioarei
Az Eleki Románok.A Hagyománytól A mo- martire produse de vechiul imaginar creºtin.
dern Életforma Felé Halodó Közösség, în A Convergenþe ºi divergenþe, în Interetnicitate în
térség, amiben élünk, Békéscsaba, 2000, p 14- Europa Centralã ºi de Est,Arad,2002,p 236-263.
30. De la ºarpele cãsii la Zmeu. Demonizarea
Germanii din Grãniceri. Istoria unei comuni- ºarpelui în mitologia româneascã, în Din tradi-
tãþi etnice ajunsã în stare criticã din punct de þiile populare ale românilor din Ungaria, nr.14,
vedere identitar, în Modele de convieþuire în Budapest, 2003, p.7-23.
Europa Centralã ºi de Est, Arad, 2000, p 126- Etnii, istorii ºi mituri identitare la frontiera
144. româno-maghiarã , în Minoritarul real. Mino-
Controlul magic al ploii. Rudimente ale unui ritarul imaginar, Arad, 5, 2003 ,p.49-104
ritual de dezlegare a vremii la comunitãþile din Jurnalul învãþãtorului Iosif Þiucra sau Cro-
extremitatea vesticã a spaþiului românesc, în nica de la Bârsa, în Aradul Cultural ,Arad,
Aradul Cultural, Arad, iunie 2000, p 81-88. 2003, p.96-113
Începuturile cercetãrii etno-folclorice în jude- Manuscrisele slavone de redacþie sârbã de la
þul Arad, în Aradul Cultural, Arad, mãnãstirea Hodoº-Bodrog. O revizuire necesa-
decemb.2000, p 116-125. rã, în Arad kroz vreme/Aradul de-a lungul tim-
Modele de viaþã. Istoria familiei aromâne pului, 4, Timiºoara, 2003, p.35-52;105-118 pu-
Mocioni de la Cãpâlnaº, în Modele de convie- blicaþie bilingvã sârbo-românã.
þuire în Europa Centralã ºi de Est, Arad, 2000, Valori bibliofile sârbeºti din patrimoniul ju-
p 47-68 deþului Arad, în Patrimonium banaticum, II,
Sântoader – Szent Tódor alakja a Ed.Mirton, Timiºoara, 2003, p. 217-230
magyarországi románoknál, în Válogatása Cultul Sfintei Paraschiva la românii din Un-
Magyarországi nemzetiségek néprajzi garia. De la uitare la desacralizare în Izvorul.
köteteiböl, 1975-2000 Jubileumi kiadvány, Revistã de etnografie ºi folclor, nr. 25, Giula,
Budapest, 2002, p 141-148 2004, p 14-22.
38 LUMINA
Date ºi documente noi despre preotul Ioan pesta: Ioan ºi Coriolan Petranu, în Simpozion.
Iosif Ardelean din Chitighaz, în Simpozion, Comunicãrile celui de al XV-lea Simpozion al
Giula, 2004, p.114-129. Cercetãtorilor Români din Ungaria, Giula,
Dorota a Paraskiva. Kultúrne premeny 2006, p. 18-27
starého krest'anského mýtu, V slu•bách etno- Cãrþile vechi româneºti ºi cititorii lor din
grafie. A néprajztudomány szolgálatában, Ungaria, în In honorem Gabriel ªtrempel, Satu-
Zbornik na poèest' sedemdesiatin Ondreja Mare, 2006, p.154-169.
Krupu, Békešská Caba-Békéscsaba, 2004, p.178- Elemente comune de mitologie la români ºi
187 sârbi, în Arad kroz vreme, 7, Temiºvara,
Argumente pentru o mitologie trans- 2006,p.61-79
frontalierã, în Obiceiuri ºi tradiþii populare. In- A családi élet minõségének romlási folyamata
terferenþe culturale transfrontaliere. Népi a romániai szegénytelepeken. Esettanulmány:
szokások és hagyományok. Határokon átivelõ Arad szegényei, Mikrozösségek.
kulturális interferenciák, Arad, 2004, 401- Társadalom-és gazdaságkutatási eredmények
541(text bilingv) és módszerek innovációja, Túrkeve, 2007,183-
Tipãrituri ocazionale de la începutul secolu- 196
lui al XIX-lea compuse de sârbi sau dedicate Mecanismele de articulare ale imaginarului
unor artistocraþi ºi cãrturari de etnie sârbã, în identitar bãnãþean. Moºtenirea simbolicã bã-
Arad kroz vreme/ Aradul de-a lungul timpu- nãþeanã, în Regiuni, etnii ºi identitãþi regiona-
lui, 5, Timiºoara, 2004, p.50-56. le, Colecþia minoritãþi 8, Arad, 2007, 296-311.
Ruzniþa srpskih kniga u Aradskoi jupanii, în Deritualizarea naºterii la slovaci, în Memo-
Glasnik þrkveni ceasopis 2003, Temeºvar, 2004, ria satului românesc, 5,Timiºoara,
p.100-125 Ed.Eurostampa, 2007, 29-43.
A házi kigyótól a sárkányig în Váltogatás a Karácsony. Crãciunul la maghiarii din Dél
magyarországi nemzetiségek néprajzi Alföld, în Memoria satului românesc, 6,Timi-
köteteibõl, 5, Magyar Néprajzi Társaság, ºoara, Ed.Solness, 2008, p 65- 76.
Budapest, 2004,p.75-86 „Cântarea de rãmas bun” sau „Iertãciunea”
Tipãrituri ocazionale central – europe- la românii din Ungaria, în Izvorul.Revistã de
ne(1785-1838) în Dilemele Europei Centrale: etnografie ºi folclor nr.29, Giula,2008, p.20-57.
convieþuire sau coexistenþã, Arad,6,2005,54-78 Bãºtinaºi ºi vinituri în Nagyfala, în Europa
Petrecerile de femei la români ºi la sârbi-re- identitãþilor, Colecþia minoritãþi 9, Editor Com-
miniscenþe ale unor mistere practicate de con- plexul Muzeal Arad, 2008, 113-124
freriile femeieºti în Arad kroz vreme/Aradul Cultura cânepii la românii din Ungaria, în
de-a lungul timpului,6, Temeºvar,2005,p 70-80 Din tradiþiile populare ale românilor din Un-
Tãierea porcului la români-între ritual ar- garia, 15, Bp.2008, p.79-96.
haic ºi banalitate cotidianã, în Izvorul.Revistã Preocupãrile bibliofile ale familiei Mocsoni,
de etnografie ºi folclor, nr. 26, Giula, 2005,p 32- în Simpozion, Giula, 2008, p.65-84
43
Postmodernism ºi politici identitare în CÃRÞI
D.K.M.T. în Multiculturalism ºi identitate etni-
cã în Europa,Colectia minoritãþi 7,Arad, 2006 1. Prima expoziþie internaþionalã concurs de
Aradul – un model de multiculturalitate în graficã micã Ex Libris „Im Memoriam Ioan Sla-
contextul Uniunii Europene în Valori, educaþie vici", Arad, 1998, 138p (Catalog+text prefaþã)
ºi multiculturalitate, coord. Matei ªimãndan,
Ed.Mirton, Timiºoara, 2006, p171-185. 2. A II–a trienalã internaþionalã de Ex Libris
Patru veacuri de culturã. Carte ºi societate „Ioan Slavici", Arad, 2001, 100p (Catalog + text
româneascã în þinuturile de vest(1450-1830) introductiv)
coord. Corneliu Pãdurean ºi Mihai Sãsãujan,
Ed.Gutemberg, Arad, 2006, 155-194 3. Repere pentru o mitologie a românilor din
Petrecerile de femei-reminiscenþe ale unor Ungaria, Ed. Fundaþiei pentru Studii Europe-
vechi mistere ale bãtrânei Europei, în Izvorul. ne, Cluj Napoca, 2004, 225 p
Revista de etnografie ºi folclor, 27, Giula, p.57-
64. 4. Maghiarii din Ghioroc, Ed.Fundaþiei pen-
Doi cãrturari arãdeni, foºti studenþi la Buda- tru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2005,235p
LUMINA 39

ACTIVITATE EDITORIALÃ culturii cânepii. Text bilingv român-maghiar,


1992-2005 Arad, 2007.144p

Redactor responsabil de carte la urmãtoare- Europa Identitãþilor, Colecþia minoritãþi


le publicaþii ale muzeului: nr.9,Editor Complexul Muzeal Arad, Arad,
2008, 587p.
Studii ºi comunicãri (istoria artei) I,
Arad,1992,100p Identitarea culturalã conteazã. Un program
Studii ºi comunicãri (istoria artei) II, transfrontalier de salvgardare a patrimoniului
Arad,1994,145 p. imaterial din DKMT, Text bilingv român-ma-
Studii ºi comunicãri (istoria artei), ghiar, Arad, 2008. 287p
III,Arad,1996,328 p.
Armonii naturale (ªt.naturii) I, Arad, 1996, Folclor de la poalele Munþilor Apuseni, Co-
175 p. lecþia restituiri I, Arad,2008, 199p
Studii ºi comunicãri (istoria artei),VI, Arad,
1997, 296p Cea mai bunã reþetã de la bunica. Editor
Ziridava (istorie) XXI, Arad, 1998-1999, 478p Complexul Muzeal Arad, Arad, 2008,58p
Studii ºi comunicãri(istoria artei) 4-5, Arad,
1999, 350 p Satul românesc ºi maghiar în condiþiile inte-
Minoritãþile între identitate ºi grãrii în Uniunea Europeanã.Un proiect
integrare.Colecþia minoritãþi I, Arad, 1999, 200p transfrontalier de conservare a identitãþii cul-
Modele de convieþuire în Europa Centralã ºi turale locale. Arad, 2009.
de Est.Colecþia minoritãþi 2, Arad, 2000, 350p
Catalog ex libris 2001 EXPOZIÞII ORGANIZATE
Identitate. Alteritate. Multiculturalitate. Co- 1990-2009
lecþia minoritãþi 3, Arad, 2001, 350p
Studii ºi comunicari (istoria artei), 7 ,Arad, Expoziþie „Culturã ºi religie’’, septembrie
2001-2002, 350 p 1991, sala Clio
Interetnicitate în Europa Centralã ºi de Est, Expoziþia „Culturã ºi civilizaþie germanã la
Colecþia minoritãþi 4, Arad, 2002, 500p Arad în secolele XVIII-XIX-lea’’deschisã la
Minoritarul real. Minoritarul imaginar, Co- Muzeul de Artã din Arad în per.mai-iunie 1994
lecþia minoritãþi 5, Arad,2003, 400p Expoziþia de fotografie „Ei, romii din
Dilema Europei Centrale:convieþuire sau co- Arad’’deschisã la Muzeul de Artã din Arad,
existenþã, Colecþia minoritãþi 6, Arad, 2004, Salonul de artã orientalã, apr.-mai 1999
487p .Expoziþie de desene de Simo Margit „Popo-
Gãri ºi tradiþii populare. Trasee culturale rul lui Israel’’
transfrontaliere pe calea feratã, Album, text tri- dechisã la Muzeul de Artã din Arad în mai-
lingv român/englez/maghiar, Arad,2005, ? iunie 2000
Gãri ºi tradiþii populare. Trasee culturale Expoziþia de obiecte, carte ºi fotografie
transfrontaliere pe calea feratã Ghid turistic, „Alteritatea.Culturã ºi tradiþie’’
text bilingv român/maghiar,Arad,2005,66p deschisã la Muzeul de Artã din Arad în apri-
Multiculturalism ºi identitate în Europa, Co- lie-mai 2001
lecþia minoritãþi nr.7,Arad, 2006, 461p.
Regiuni, etnii ºi identitãþi regionale, Colecþia Expoziþie etnograficã „Obiceiuri ºi tradiþii
minoritãþi 8, Ed.Complexul Muzeal Arad, Arad, populare. Interferenþe culturale
2007, 577p transfrontaliere” august-septembrie 2004 – lo-
caþii sat Avram Iancu ºi Sala Clio Arad – în
Multiculturalism ºi identitate în Europa, Co- colab.
lecþia minoritãþi nr.7,Arad, 2006,461p. Expoziþia de picturã þãrãneascã „ªcoala de
picturã naivã de la Brusturi”- Arad-mai 2005;
Regiuni, etnii ºi identitãþi regionale, Colecþia Secþia de etnografie a Muzeului Banatului Ti-
minoritãþi nr.8,Editor Complexul Muzeal Arad, miºoara –noiembrie 2005
Arad, 2007, 578p. Expoziþia de fotografie „Gãri ºi tradiþii po-
pulare. Trasee culturale transfrontaliere pe ca-
Cânepa de la etnologie la ecologie. Un pro- lea feratã” noiembrie 2005-ianuarie 2006 – iti-
gram cultural transfrontalier de revitalizare a nerantã la ªiria, Totkomlos, Arad – în colab.
40 LUMINA
„Truda iconarului”. Expoziþie de icoane pe 2001 Cercetarea comunitãþii slovace din Fân-
sticlã din Transilvania ºi Banat. colb.cu Muze- tânele
ul Banatului Timiºoara, vernisaj: Timiºoara 13 2003-2004 Cercetarea comunitãþii maghiare
apr.2006 din Ghioroc
„Truda iconarului” Expoziþie de icoane pe 2004 Cercetare in cadrul proiectului PHARE
sticlã din Transilvania ºi Banat, colab. Muzeul CBC – 9 localitãþi x 7 zile: Avram Iancu, Vidra,
Banatului, Timiºoara, vernisaj 17 mai 2006, Mãgulicea, Pecica, Peregul Mare, Turnu(RO),
Arad, Muzeul de Arta Micherechi, Aletea, Tótkomlós (HU)
Cânepa de la etnologie la ecologie. Arad, 2004 decembrie-cercetare Avram Iancu –Tã-
Muzeul de Artã ºi Bekescsaba, Casa slovacã. ierea porcului
Octombrie–decembrie 2007 – colab. 2005 – cercetare de teren în cadrul proiectu-
Meºteºugul þesutului ºi cusutului la bulgarii lui Phare CBC „Gãri ºi tradiþii populare. Trasee
catolici din Banat, Muzeul de artã Arad, verni- culturale transfrontaliere pe calea feratã” îm-
saj :23 mai 2007 preunã cu ceilalþi colegi – 12 localitãþi x 4 zile:
ªcoala de picturã naivã de la Brusturi, la Hãlmagiu, Gurahonþ, Ineu, Pâncota, ªiria,
Muzeul orãºenesc Lipova, 6 mai 2009 Arad, Sântana, Grãniceri (Ro) ,Tótkomlós, Elek,
Portul popular din judeþul Arad, la Muzeul Orosháza, Békéscsaba -finalizatã prin realiza-
orãºenesc Lipova, 17 iunie 2009 rea unui film documentar ºi a douã publicaþii
Candoare ºi smerenie. Expoziþie de icoane pe 2006 – Tabãra de cercetare etnograficã la
sticlã din Transilvania, la Muzeul de Etnogra- Vidra 21-30 iulie
fie ºi Artã Popularã Baia Mare, vernisaj 15 iulie 2006 – Tabãrã de cercetare etnograficã la
2009 Bulza(jud.Timiº), 3-10 aug
2006 – Tabãrã de cercetare etnograficã la Satu
TABERE ETNOGRAFICE-CERCETÃRI Mare, com.Secusigiu, 11-15 sept.
DE TEREN Din decembrie 2006 vreme de 12 luni coor-
doneazã cercetarea de teren în cadrul unui
30 iunie-7 iulie 1997 Tabãra istorico-etnogra- proiect Phare CBC „Cânepa de la etnologie la
ficã de la Micherechi(Hu) org.de Institutul de ecologie.Un program transfrontalier de revitalizare
Cercetãri al Românilor din Ungaria ºi Direcþia a unei culturi”-cercetãri la Nãdlac, Iratoº, Buteni,
muzeelor din Comitatul Bekes. ªicula, Sinicolaul Mare, Lovrin, Timiºoara,
14-24 iulie 1997 Tabãra multiculturalã Carei(Ro) ºi Csanadapaca, Micherechi,
interetnicã de la Elek (Hu) organizatã de Aso- Letavertes, Szeged(Hu).
ciaþia etnograficã „Karacsony Janos’’ din Bé- Din septembrie 2007 vreme de 12 luni a co-
késcsaba ºi Catedra de etnologie a Universitãþii ordonat cercetarea de teren în cadrul unui pro-
din Szeged. iect Phare CBC „Identitatea culturalã conteazã.
1-7 iulie 1998 Tabãra istorico –etnograficã de Un program transfrontalier de salvgardarea patri-
la Bedeu(Hu) org.de Institutul de Cercetare al moniul imaterial în DKMT”.Cercetãri în Firiteaz,
Românilor din Ungaria ºi Direcþia muzeelor din Fiscut, Vinga, Nãdlac, Pecica, Magyarcsanad,
Comitatul Békés Kiszombor, Deszk.
5-10 iulie 1999 Tabãrã de cercetare istorico- Din august 2007 coordoneazã cercetarea de
etnograficã de la Otlaca Pustã(Hu) Org. Insti- teren în cadrul proiectului Phare CBC „Satul
tutul de Cercetãri al Românilor din Ungaria ºi românesc ºi maghiar în condiþiile integrãrii în Uni-
Direcþia muzeelor din Comitatul Békés -iunie unea Europeanã- program transfrontalier de con-
1998 Cercetarea comunitãþii germane din servare a identitãþii culturale locale”, în localitãþi-
Grãniceri (jud.Arad) le Ineu, Mãderat, ªiria, Ghioroc, Mãgulicea,
nov.-dec.2000 Cercetare etnograficã în loca- Avram Iancu, Hãºmaº ºi Beliu, Méhkerék,
litatea Ineu (jud.Arad) nucleul de locuire „Cotu Létavértes, Tótkomlós ºi Orosháza.
Morii’’
LUMINA 41

Fotocronica Simpozionului al XVIII-lea


organizat de Institutul de Cercetãri
al Românilor din Ungaria
(Giula, 29–30 noiembrie 2008)

Programul sesiunii ºtiinþifice

Toader Nicoarã (Cluj): As- Vasile Dobrescu (Tîrgu- Cornel Sigmirean (Tîrgu-
pecte ºi probleme ale istorio- Mureº): Pregãtirea intelectua- Mureº): Preot român în Impe-
grafiei româneºti contempora- lã a funcþionarilor de bancã ro- riul Austro-Ungar
ne (1990–2008) mâni din Imperiul Austro-Un-
gar

Publicul simpozionului
42 LUMINA

Laurenþiu Vlad (Bucureºti): Elena Rodica Colta (Arad): Florin Cioban (Oradea): Spe-
Misiunea diplomaticã a lui Patrimoniul imaterial o compo- cificul ºcolii de frontierã – stu-
Alexandru Em. Lahovary la nentã a identitãþii românilor diu antropologic despre ºcoa-
Viena, 1906–1908 din Ungaria la din regiunile multiculturale
româno-maghiare

Ligia Livadã (Bucureºti): Tiberiu Herdean (Budapes- Sultana Avram (Sibiu): Un


Alimentaþie popularã ºi igienã ta): Tentativa de salvare a sin- bibliograf neobosit: Mircea
socialã, la medicii români din gurãtãþii (Mihail Sebastian) Avram
a doua jumãtate a secolului al
XIX-lea
LUMINA 43

Ana Borbély (Budapesta): Emilia Martin (Giula): Via- Stella Nikula (Giula): „Aºe
Comunitate ºi identitate mino- þa ºi activitatea preotului Ioan i-o fost datã”. Despre destin
ritarã – cercetãri sociolingvis- Ola în memoria satului
tice în Ungaria (2001–2004)

Maria Gurzãu Czeglédi Corneliu-Cezar Sigmirean Elena Csobai (Bichiºciaba):


(Giula): Luminãrile ca purtã- (Tîrgu-Mureº): Relaþiile dintre Aspecte din istoria comunitã-
toare de simboluri România ºi Ungaria dupã al þii ortodoxe din Bichiº
doilea rãzboi mondial în vizi-
unea primului ministru dr. Pe-
tru Groza

Maria Berényi (Budapesta):


Medici români la Budapesta în
secolul al XIX-lea
44 LUMINA

SUMAR

MARIA BERÉNYI
Centenar – Alexandru Mocioni (1841–1909) ..................................................................... 3

GHEORGHE CHIVU
Carte de pre ruditu lumii, o copie transilvãneanã din Palia de la Orãºtie ........................ 14

EVA PUªCAR
In memoriam… O personalitate marcantã a românilor
din Ungaria – Gheorghe Martin ......................................................................................... 19

ELENA RODICA COLTA


Tezaurul ortodox al românilor din Ungaria, dupã 20 de ani ........................................... 28

NAGY MÁRTA
Pictarea icoanelor din zilele noastre în Ungaria – Expoziþie în Cifra Palota
din Kecskemét (19–25 septembrie 2009) ........................................................................................ 31

ACTIVITATEA COLABORATORILOR STRÃINI AI INSTITUTULUI DE CERCETÃRI


AL ROMÂNILOR DIN UNGARIA
Rodica Colta .......................................................................................................................... 35

FOTOCRONICA SIMPOZIONULUI AL XVIII-LEA ORGANIZAT DE INSTITUTUL


DE CERCETÃRI AL ROMÂNILOR DIN UNGARIA .................................................................. 40
LUMINA 45
46 LUMINA

Tiparul: Mozi Nyomda, Békéscsaba


Director: Garai György