Comunitati , romanofone din Serbia.

Identitate Iingvistica sau ceva mai mult?

Annem arie SORESCU MARINKOVIC

De cele mai multe ori , cand se vorb e~ te de "romanii din Serbia", se face implicit
refeIire doar la comunitatea romaneasca din pmiea de vest a B anatului istoIi c, cunoscut
dupa primul razboi mondi al ~ i ca Bonotuf sarbesc. P utini sunt cei care ~tiu ca, pe
teritoriul statului vecin, romanii din Banatul sarbesc nu sunt singura comunitate de
vorbitori nativi de limba romana. Daca nu luam In considerare mi gratiile foarte recente,
putem afirma ca In Serbia mai ex ista Inca doua comunitati istori ce a caror limba
materna este Iimba romana: romanii timoceni ~ i b a i e~ ii (sau rudarii). 1 Membrii tuturor
celor trei comunitati sunt , In marea lor majoritate, bilingvi, vorbind atat limba romana,
cat ~ i Iimba sarba. Exista Insa ~ i exceptii, in generatiil e foarte tinere sau fo alie batrane:
In sa tele izolate se pot Intalnj batrani care nu ~tiu sa rb e~ te, In timp ce se constata 0
tendinta, tot mai accentuata In ultimul timp, In randul generatiei tinere, de a Invata doar
sa rbe~te . De asemenea, fo losirea intensiva a limbii de stat nu a ramas lara urme. Pe
langa Imprumuturile masive, dintre care unele afecteaza chi ar fondul lexical de baza,
numeroase sunt neologismele din sarba care coloreaza In mod specific aces te gra iuri ~ i
contribui e la Imbogatirea continua a vocabularului . Dintre cele trei comunitati , doar
romanii din Banatul siirbesc, pe langa di alectul local , vo rbesc ~ i limba romana literara,
pe care 0 Invata la ~coa l a, aceasta fiind singura comunitate romiinofona de pe teri toriul
Serbi ei care are acces la educatie ~ i serv iciu reli gios In limba materna.
Romanii din Banatul sarbesc
M inoritatea romana din Voivodina numara astazi In jur de 35.000 de persoane,
care locui esc In mai mult de 35 de sate In paliea centrala ~ i sudi ca a B anatului sarbesc
~ i , Intr-un numar mai mk, In cateva ora~e - Va r~et, Biseri ca A lba, Panciova, Zreni anin
~ i Novi Sad. Unele dintre satele locuite de romani au 0 vechime considerabila, fiind
menti onate In documentele istori ce ale Evului M ediu, In timp ce altele au luat n a~ tere
mai tarziu, In secolul al XVIII-lea sau la Inceputul secolului al XIX-lea, in timpul
col oni zarii habsburgice a Banatului . Populati a care a colonizat aceasta regiune a venit
din partil e rasaritene ale Banatului , din Ardeal ~ i Olteni a. 0 buna palie din loca litatil e
Banahtlui de sud au Jacot parte din Granita militara banatea na, pana la desfiin tarea
acesteia, In anul 1872 (Popi 1993: 58-62). In 18 sate, romiinii alcatui esc maj oritatea
locuitoril or sau chi ar singura comunitate etni ca, iar in ce lelalte a~eza ri traiesc Impreuna
cu sarbi sau, mai rar, cu alte etnii (Maran 2003: 6).
In ceea ce pri ve~te graiurile vorbite In Banatul sarbesc, acestea s-au bucurat de
atentia lingvishllui ~ i dialectologului Radu Flora, care le-a dedi cat, printre altele, un
Intins studiu, aparut In 1971 la Belgrad ~ i intitulat Graiurife r OlJ1ane!jli biinii/ene In

I Spali ul aeordat 111 artieolul de rala aees tei ultime grupe va Ii mai mare datorilli fa ptului eli literatu ra de
spee ialita te despre bli i e ~ i 111 limba romal1li este foa rte preearli.
 Annemarie SORESCU MARINKOVIC

lumina geografiei Iingvistice. 2 Flora a cercetat aceste graiuri efectuiind 0 serie de

anchete lingvistice, intre anii 195 1 ~i 1957, in cadrul carora a folosit chestionare lexicale
~ i fonetico-mOifologice, culegiind, in acela~i timp, ~ i material onomastic, folcloric, de
cele mai multe ori in versuri, precum ~ i texte "despre intiimplarile persona Ie din sat"
(Flora 1971 : 11 -15), in scopul alciituirii unui glosar dialectal , a unei coleqii de circa 450
de texte dial ectale ~i folclorice ~i a Atlasului Lingvistic al Graiurilor Roman e~ ti din
Banatul Iugoslav (ALBI), lucrare ramasa, din pac ate, in manuscris. Flora di stinge, in
Banatul sarbesc, mai multe tipuri de graiuri roma n e~ ti , ~ i anume oltene~ti, cri~ano­
ardelene~ti ~i banatene, cu observatia ca primele dou a se afla sub puternica influenta a
graiurilor banatene, vorbite de un numar mult mai mare de persoane, in multe cazuri
diferenta dintre primele trei graiuri putand fi operata doar la nivel lexical (Flora 1971 :
503). Recent, graiurile oltene~ti din Banatul sarbesc au fo st subiectul unei cercetali
fon etice ~i morfosintactice detaliate, in care s-a incercat stabilirea pozi~ei ~ i structurii
acestor graiuri in sistemul limbii romiine vorbite in aceasta regiune, determinarea
specificului lor ~i a gradului in care ~ i -au past rat autenticitatea sau au fost
"banatenizate" (Iovanovici 2006) .
Cele mai noi cercetari lingvistice intreprinse in Banatul sarbesc urmeaza doua
direqii principale: prima se mul eaza pe postulatele etnolingvisticii ~ i antropologiei
lingvistice, incerciind sa compare izoglosele ~i izodoxele care apartin culturii spirituale
traditionale romane~ti ,3 iar cea de-a doua continua traditi a dialectologica ini!iata de
Radu Flora ~i , in acela~i timp, propune 0 noua direqie de cercetare, sociolingvistica,4
romanii din aceste tinutuli inca nebenefi ciind de un dictionar sau glosar dialectal
complet, nici de un atlas lingvistic care sa cartografieze acest telitoriu de 0 importanta
deosebi ta din punctul de vedere al istori ei limbii romane.
Romanii din Timoc
Romanii de pe Valea Timocului siirbesc, cum sunt cunoscuti ei in Romania, sau
valahiilvlahii, cum ii nume~ te populatia sarba, exonim care uneori joaca ~ i rolul de
endonim, in special cii nd romanii timocenj comunica in limba sarba, traiesc in a~ezari
compacte in estul Serbiei, ocupand zona cuprinsa intre Dunare la nord, granita cu
Bulgaria 5 la est, raul Morava la vest ~i Muntii Rtanj (sau axa Paracin-Zajecar) la sud ~i
formand un continuu demografic cu comunitatea de romani din nord-vestul Bulgariei,
aflata intre ora~ul Vidin, gI·anita cu Serbia ~i Dunare. Prin urmare, denumirea de romani
timoceni aplicata acestei comunitati romanofone este improprie, deoarece, in Serbia, nu
populeaza doar Valea Timocului , ei ~i pe cea a Moravei , M lavei, Pekului, Poreckai ~i
Dunarii , insa, datorita faptului ea s-a incetatenit in literatura de specialitate in limba
romana, 0 yom folosi ~ i noi in studiul de fata.

2 Pentm lista completa a autorilor care s-au ocupat cu cercetarea lingvistica a graiurilor din Banat vezi Flora
1971: 49 1-494.
3 Rezultatele acestei prime direc\ii de cercetare au fost publicate In volumul de sl" udii Tomc. Me/ado /agio
cerce/arii de /erell , aparu t In 2006 la Nov i Sad (Sorescu Marinkovic 2006b). Pentru detalii privind
metodologia cercetarii etnolingvistice ~ i antropo logice la rom3nii din Banaiul sarbesc vezi Sikimi c 2006a ~ i
I-l e d e~a n 2006.
4 Ne referim la cercetaril e Int reprinse In cateva sate din Banatul sarbesc In septembri e 2007 de echipa de
l i n g v i ~ ti a In sti tutului dc Lin gvis tica " Iorgu lordan - AI. Rosctti " din B u c ure~ ti , condusa de Maria Marin .
S in maj oritatea studii lor roma ne~ti se menlioneaza ca Timocul este grani\a statala Intre Serbi a ~ i Bulga ria.
Atragem aten1i a asupra faptu lui ca, In prezent , acest rau se ga se~ t e pe teri toriu l Serbi ei.

864
 Comunitali romanofone din Serbia. Jdentitate lingvistica sau ceva mai mult?

Timocenii locuiesc In mai mult de 0 suta de localitati aflate pe teritOliul ditorva

regiuni administrative, ~i anume: Bor, Derdap, Golubovac, Kladovo, Majdanpek,
Negotin, Pozarevac, Resava ~i Zajecar. Conform rezultatelor ultimului recensamant
sarbesc, din 2002, numarul timocenilor (lncadrati la 0 rubrica speciala - vlahi, separat
de roman i) a fost de circa 40.000, depa~indu-I astfel pe cel al romanilor din Banatul
sarbesc. Trebuie spus ca, spre deosebire de comunitatea romaneasca din Banat, a carei
dimensiune s-a mentinut constanta de-a lungul timpului , numarul romanilor timoceni a
cunoscut fluctuatii importante,6 rezultat al diferitelor tendinte de asimilare, Insa s-a
dublat fata de 1991. in Ol'ice caz, aceasta cre~tere trebuie privita mai degraba ca 0
sporire a prestigiului ~i ca 0 Imbunatatire a imaginii de sine a comunitatii decat ca 0
cre~tere drastica a populatiei romane~ti (Hede~an 2004).
Primii lingvi~ti romani care au studiat graiurile vorbite in aceasta regiune au
sustinut ca, din punct de vedere dialectal, timocenii se impart in ungureni ~i famni.
Ungurenii , mult mai numero~i ~i locuind in regiunea delimitata de raul Morava la vest,
Cma Reka la sud, Dunare la nord ~i Timoc la est, vorbesc un grai care reprezinta
continuarea directa a subdialectului banatean, in timp ce graiul taranilor, care traiesc in
regiunea Kljuc ~i Negotinska Krajna, este foarte apropiat de subdialectul muntean al
limbii romane. Patrut afirma, in 1942, urmatoarele: "Din punct de vedere al graiului,
teIitoIiul locuit de ace~ti Romani se imparte in doua paqi: una mai mare , la Vest, care
apaqine graiului banatean, ~i a doua la Est, in Craina, In care se vorbe~te un graiu foarte
apropiat de cel din partea apuseana a Olteniei" (Patrut 1942: 331), oferind ~i 0 succinUi
descriere a diferentelor dintre cele doua idiomuri. Emil Petrovici , la randul sau, descrie
graiul vorbit in satul Jdrela, din Serbia de rasarit, asemanator cu cel de pe Valea
Almajului ~i, in general, cu cel din sudul Banatului (Petrovici 1942: 56). Aceste doua
insemnari se numara , din pacate, printre fomte putinele surse dialectologice romane~ti
cu privire la subdialectele vorbite de romanii timoceni .
Alti cercetatori sustin ca timocenii nu sunt 0 comunitate etnica compacta ~i ca
se impart in mai n1Ulte grupe, dintre care trei mai importante: lamnii, la est, in jurul
ora~elor Kladovo, Negotin ~i Zajecar, ungurenii, la vest - regiunile Homolje, Zvizd,
Stig, Branicevo, Mlava, Resava, Cuprija, ~i lI1untenii, ale carOl' a~ezaIi sunt amplasate pe
vaile raurilor Porecka ~i Cma Reka . 0 grupa apmte 0 reprezinta bufanii, stabiliti relativ
recent In jurul ora~ului minier Majdanpek. Din punct de vedere lingvistic, ungureni
vorbesc subdialectul banatean, lamnii - un grai oltenesc, In timp ce graiul lI1untenilor
este un grai de tranzitie.
Cand VOl' sa sublinieze diferentele dintre gruplil de care apartin ~i alte grupuri de
timoceni, de cele mai multe ori interlocutorii fac referire la diferentele lingvistice dintre
acestea. insa nu rareori perceptia lingvistica personala este Cll totul alta dedit rezultatele
cercetarilor dialectologice, diferentele fiind sesizate doar la nivellexical superficial, mai
rar fonetic , de cele mai multe ori predominand ceea ce am putea numi dialectologie
naiva sau populara, ca in exemplele "in oglinda" de mai joS: 7

6 Pentru un istori c complet al nuclual iei dimensiunii comunitalii ~ i comentarii pe marginea discrepanlelor
intre recensamintele ofi cial e ~ i aproximarile neo fi ciale vezi Sorescu Marinkovic 2006c.
7 inregistrarile care stau la baza acestor transcri eri au fo st fiicute in dou a sate - unul de l/Ilg urelli, altul de
{arani. Interlo culorii atrag atentia asupra diferen!elor dintre graiul propriu ~ i cel vorbit in cealalta zona
dialectala, imag inea care rezulta de aici nefiind insa una bazata pe diferen!e lingvistice reale, ci 0 imagine
prin excelen!a a Cell/ilalt .

865
 AnnemaIie SORESCU MARINKOVIC

Romane~ee cand sa tainuie, noi tainuim amintral'ea. Ungur'elui ei tainuie

amintril'ea. (... ) A noi, crainent-aisa, tainuim amintral'ea. A~ea, ungur'erui a~e­
aiea, mori de ras de ei cand tainuie ei ( ... ). Ast-aisa, Zlotu, Plavna, Topoh'lita,
craiu asta-ncolo, aia tot cam de-a doua tainuie romaI'le~ee. ( ... ) Iabucovatu
tainuie ca noi. Iabucovatu, Slatina, Miailovatu, Caminita, Gianova, de-ais pan la
Negotin cam tot 0 vorb-av'em.
[Inregistrare lacuta In 2006 la Urovita, localitate aflatii In apropie de ora~ul
Negotin]

Soma se, eee, vedz, noi vorbim aisa ca cum vorbit ~I voi, da craiI'lanti alta yorba
au. Nu pot sa, la ei amunca-i razumiI'le~ee. Ce fae? Un ee due? Cum traie~ti? Fii
afurisat! Fii al dracului! Eee-a~a a lor yorba. Nu-i ca aisa. Suduie mult! (Aia din
Craina.) Ai din Craina. Suduie mult. Ce, cum tres de la sala~ incolo, catra
Negotin, ei tot mai rau, a~a. Tot aia vorb-o au mai rea. La piparca nu dzase
piparca, numa ... ardei. (Da.) A~a ~I voi dzaset ardei. (SI noi.) E, ~I ei dzac iar
ardei. Da noi piparca. La furuna toba. Noi dzasem furuna , eee, la asta. ( ... ) Noi
d.zasem pe astal, pe pat, da craiI'lantl- pre, pre. A Zlotu, ~erboveanii - pra.
[1ll1'egistrare lacuta In 2005 la Mali Izvor, localitate aflata in apropie de ora~ul
Boljevac]

Etnolingvista Biljana Sikimie, pe baza propriilor cercetari de teren intreprinse

intre 1999 ~i 2000, a realizat 0 haIta a graiurilor romane~ti vorbite pe teritoriul Serbiei.
Aceasta, pe langa patru puncte romane~ti din Banatul sarbesc, a inclus ~ase localitati de
ungureni (Dubocka, Kladurovo, Jabukovac, Zlot, Metovnica ~i Basevica) ~i ~apte de
liirani (Podvrska, Dusanovac, Kobisnica, Mokranje, Kovilovo, Gradskovo ~i Halovo) de
pe Valea Timocului (Sikimie 2003: 89). Autoarea trage concluzia ca, In arealul
lingvistic extrem de complex al Serbiei de nord-est - in zona existand sate de sarbi, de
romani lIngureni ~i fiironi, precum ~i de bL!foni, ~i incheindu-se multe casatorii mixte -
situatia lingvistica este mult mai complicata decat s-ar parea. Astfel, pe langa cele doua
subdialecte, banatean ~i muntean, 0 cercetare lingvistica ~i dialectologica serioasa
trebuie sa tina cont ~i de existenta graiului bufonilar. In ceea ce prive~te subdialectul
banatean, exista 0 serie de diferente intre graiurile vestice (satele Dubocka ~i
Kladurovo) ~i cele estice (punctul Metovnica), satul Zlot, pe de alta parte, deosebindu-se
~i de unele, ~i de celelalte. Si in spatiul relativ redus in care se vorbe~te subdialectul
muntean exista eel putin doua graiuri diferite, lara granite fOaIte ferme (Sikimie 2005c:
149-150). Din perspectiva sociolingvistica, cercetatoarea analizeaza diferentele dintre
limba vorbita de persoanele tinere ~i batrane, notand ca la tineri (nascuti, de regula, dupa
1960) pot fi observate modificari de intonatie ~i restrangerea fondului lexical ; de
asemenea, influenta dialectului sarbesc vorbit in zona este ev identa in calcuri ~i In
numeroasele il1lprumuturi lexicale (Sikimie 2001: 113).
Baie~ii
Baie~ii sau rudarii sunt mici grupuri etnice care vorbesc subdialecte (mai mult
sau mai putin) arhaice ale limbii romane ~i traiesc in comunitati disparate pe teritoriul
Serbiei, Croatiei, Ungariei, Bosniei-Hertegovinei, Bulgariei, precum ~i in Macedonia,
Grecia, Ucraina, Slovacia ~ i Slovenia, insa intr-un numar mult mai mic. Baie~ii nu

866
 Comunitiifi romanofone din Serbia. identitate lingvisticii sau ceva mai mult?

cunosc limba roma ~i majoritatea sunt bilingv i, vorbind ~ i limba tarii In care traiesc, Insa
sunt considerati romi de populatiile Inconjuratoare. Chelcea, Incercand sa Ie descifreze
"enigma", avanseaza ipoteza ca sunt 0 populatie arhaica, de origine obscura, un grup
distinct situat " Ia 0 egala distanta Intre Romani ~i Tigani, cu care n 'au nirnic comun"
(Chelcea 1944: 6). Altii cercetatori considera Insa ca baie~ii provin din /iganii de casii,
carora, In timpul robiei romilor din Romania, le-a fost interzis sa vorbeasca limba roma.
Se crede ca perioada In care baie~ii au Inceput sa emigreze din principatele
romane~ti catre regiunile Inconjuratoare (pe atunci parti ale Imperii lor Otoman ~i
Austroungar, astazi tali separate) sunt secolele al XVIII-lea ~i XIX-lea. inainte de
dezrobire, trecerea unor grupuri mai mari sau mai nuci peste granitele relativ fluide ale
statelor din regiune nu a fost un fenomen de proportii , mobilit~tea acestor grupuri
reflectand, Intr-un fel , mi~carile demografice ale acelor timpuri . In epoca dezrobilii,
grupuri de tigani originari din Romania au patruns In teritOliile vecine. Documentele din
arluvele sarbe~ti din prima jumatate a secolului al XIX-lea consernneaza numeroase
cazuri In care tigani din Tara Romaneasca s-au stabilit In Serbia. Ace~ti nou-veniti , care
se deosebeau de tiganii sarbe~ti, sunt numiti "tigani romane~ti " sau Karavlasi, iar unii
dintre ei vorbeau doar limba romana. lstoricii romani sunt de parere ca plecarea unor
tigani din Romania a constituit "un proces demografic de oarecare durata, spontan, care
a cupliilS grupuri relativ nuci de oameni, actionand independent" (Achim 1998: 107). EI
a fost sesizat de contemporani, lara a i se acorda Insa prea multa atentie ~i lara a fi
Inregistrat In documentele oficiale.
Cu to ate ca astazi a disparut aproape complet, ocupatia traditionala a baie~ilor a
fost lucrulln lemn: barbatii laceau albii ~i linguri, iar femeile fuse , tot ele fiind cele care
merge au din sat In sat pentru a Ie vinde sau a Ie schimba pe mancare sau haine. 8
Termenii folositi pentru a-i desemna pe baie~i In diverse tari sunt: Banjasi In Serbia,
Beds In Ungaria, Bajasi In Croatia, Karavlasi In Bosnia-Hertegovina, Rudari 111
Bulgaria, biiie:ji ~i rudari 111 Romania. in Serbia, etnonimul Banjasi este cunoscut Insa
doar de grupul de baie~i din regillnea Backa, de pe malul Dunarii, langa granita cu
Croatia ~i Ungaria, fiind Inteles sporadic, dar neutilizat de grupurile de baie~i din
Banatul sarbesc. Tot In Serbia, la sud de Dunare, In afara de profesionime (lingurari,
fusari, coritari, rudari) , sunt folosite ~i u1l11atoarele etnOlume: ligani / Iagani, Cigani
RU11111ni / rU111unski Cigani ("tigani romani"), Vlaski Cigani (" tigani vlahi") sau
Karavlasi (vezi Sikinuc 2006b), atat de membrii comunitatii, cat ~i de populatia
Inconjuratoare. Diversitatea aces tor etnonime ~i profesionime are un impact pute1l1ic
asupra cercetarilor ~tiintifice ale comunitatilor de baie~ i, acesta reprezentand ~i motivul
pentru care este aproape imposibil de alcatuit 0 lista (oricat de aproximativa) a
localitatilor In care ace~tia traiesc. Numarul de comunitati de baie~i din Serbia, estimat
cu ajutorul metodelor dialectologice ~i ale analizei calitative, se ridica la circa 180, insa
aceasta cifra se poate dovedi eronata, deoarece unele din a~ezarile mentionate de ei SUllt
foarte mici sall reprezinta localitati-satelit cu 0 denumire diferita. Astfel , am plltea
avansa 0 cifra de aproximativ 10.000 de persoane, Insa ea trebuie privita Cll
circumspectie, deoarece aceasta estimare se bazeaza pe atitudinea baie~ilor In~i~i fata de
limba comunitatii lor ~i fata de alte a~ezari de baie~i pe care Ie cunosc (Sikinuc 2006b).

8 Pentru mai mlllte detalii pri vitoare la oClIpa!ia tradi!ion ala a b a i e~ ilor vezi Sikimic 2005b: 256-257 .

867
 Almemari e SORESCU MARINKOVIC

in ceea ce prive~te literatura de specialitate despre bai e~i , in ciuda volumului

redu s de studii , nu putem nega un interes constant al cercetatorilor romani pentru acest
grup etnic. Aceste alte grupe de vorbitori ai Iimbii romane, "ascunse, marginale ~ i
problematice" (Hede~an 2005: 17), i-au intIigat pe lingv i ~ tii , etnologii ~ i istoIicii romani
de la inceputul secolului XX incoace.9 Astazi, odata cu avantul studiilor rome, as istam
la 0 cre~ tere a interesului fata de ba i e~ i in taril e europene un de traiesc. Ungaria a
inregistrat, probabil , cele mai importante progrese in acest sens. Aici au fo st deja
publicate cateva colectii de folclor ba i a~ (Kovalcsik 1994a, 1994b, Orsos 1998), menite
sa reprezinte 0 baza pentru educatia copiilor ba i e~ i , precum ~ i colectii de poezie, proza
~ i muzica in Iimba romana vorbita de ace~ ti a sau diverse traduceri . Ex ista 0 intreaga
literatura de specialitate despre b a i e~ i (Kemeny 2000, Reger 1995), dictionare ba i e~e­
maghi are ~i maghi are-bai e~e (Papp 1982, Varga 1996, Orsos 2003, 2004), precum ~ i un
sistem pentm transcrierea di alectelor ba i e~e, pe baza regu lilor ortografi ce ale maghi arei.
De asemenea, exista ~coli elementare, li cee ~ i fa cultati in care limba de predare sunt
subdialectele roman e~ti vorbite de ba i e~ i , iar studentii b a i e~ i pot da examene In limba
materna in centrele acreditate (Orsos 1997 : 199). In anul 2005 a aparut prima sci ere in
limba ba i e~ ilor din Croati a - catehi smul catoli c (Mi lj ak 2005), in aceasta tara ex istand ~i
un program de radio care emite in graiul vorbit de baie~ i . Tot aici, pregatiril e pentru
editarea unui di ctionar b a i a~ au inceput in 2004. Atat In Ungari a, cat ~ i in Croatia, au
fos t create sisteme pentru transcri erea dialectelor b a i e~il o r, baza te pe regulil e ortografi ce
ale maghi arei, respectiv croa tei.
in Serbi a insa, in afara unui volum cuprinzator de studii antropologice,
lingvisti ce ~ i etnologice despre ba i e~ ii care traiesc pe teritoriul acestui stat, aparut in
2005 (S ikimic 2005a), literatura de specialitate practi c nu ex ista. B a i e~ii nu apar nici in
recensamintele oficiale, ace~tia declarandu-se, In fun ctie de mediul In care traiesc,
romani , vlahi , roIni sau, de cele mai multe ori, sarbi . Prin urmare, acest grup etnic
formeaza 0 minoritate ascunsa (pentru 0 defini tie detaliata a acestui tennen vezi
Sikimi c 2004), iar subdi alectele Iimbii romane vorbi te de b a i e~ i supravietuiesc doar la
ni ve l comuni cational oral, fi ind fo losite in familie sau ca limbi secrete.
Au ex istat incercari de stabilire a itinerariil or pe care Ie-au urmat grupurile de
b aie~ i pentt"U a ajunge in habitatul lor actual. Astfe l, Saramandu , pe baza cercetarilor
lingvistice personale de teren din comunitatil e de b ai e~ i din nordul Croatiei, afirma ca
ace~ ti a au plecat dintr-o zo na afl ata undeva in Cri ~a na de sud-est, Banatul nord-estic sau
Transilvania sud-vestica ~i ca, pentru a ajunge in nordul Croatiei, unde traiesc as tazi, au
traversat B anatul, Serbia (Voi vodina), Bosni a ~ i Croat ia esti ca (Saramandu 1997: 109-
110). Petrov ici este adeptul ori ginii muntene~ti a ba i e~ il or din Serbia vestica (Petrovici
1938 : 228), iar Hede~a n , di scutand despre b a i e~ii din Tresnj evica (Serbia centrala) ,
avanseaza tot ipoteza originii lor munte ne~ ti , afinnand insa ca au petrecut 0 perioada de
timp in Banat (Hed e~an 2005: 42-50). Si ngura concluz ie viabil a pe care 0 putem trage
pe baza datelor lingvistice precare pe ca re Ie avem la di spozitie ~ i a propriil or noastre
cercetari de teren (care demonstreaza 0 variati e foa rte mare a idi omuril or vorbite de
baie~i pe teritoriul Serbiei) este ca migratiil e a~es tora spre Serbi a au Inceput In secolul
al XVIII-lea, din di ferite regiuni ~ i zone di alectale ale Romaniei, ~ i s-au desIa~ura t in
va luri de di fe rite amplitudini , pe diverse rute, b a i e~ ii stabilindu-se in special de-a lun gu l

9 Pen lru 0 anali za delali ata a stu diilor despre bii i e~ i vezi I-Iede~a n 2005: 16-24.

868
 CO/J1unitii/i roman%ne din Serbia. Jdentitate lingvisticii sau ceva lI1ai mult?

cursurilor de apa, unde ayeau la di spozitie Ieilllm I necesar ocupati ei lor traditionale.
Relativa lor mobilitate In spatiu a fo st numita de Chelcea chiar transhumanla lemnului
(Chelcea 1944: 56).
in Serbi a, la sud de Dunare, la baza graiurilor vorbite de baie~i sta subdialectul
muntean al limbii romane, cu toate di nu trebui e exclusa nici ipoteza unui contact de
durata cu 0 populatie romaneasca vorbitoare a subdialectului banatean.lo in schimb, se
pare ca b a i e~ ii stabiliti la nord de Dunare au urmat 0 ruta diferita, numarul de fonetisme
~ i lexeme de origine banateana ~i ardeleana fiind mult mai ridicat.
in Banatul sarbesc, situatia lingYistica este ~i mai complicata, deoarece ba i e~ii
coabiteaza in unele sate cu romanii ~i , prin urmare, idiomul vorbit de ace~ tia sufera
influenta subdi alectelor vorbite de romanii banateni , precum ~ i a limbii romane literare
care se preda In ~coa la. intr-o maniera similara, In Serbi a esti ca ba ie~ii Yin In contact cu
subdi alectele roman e~ ti yorbite de romanii timoceni .
Comunitatile de b a i e~ i functioneaza, in general, dupa principiul endogamiei de
grup (Sikimic 2006b), ~ i anume ace~ ti a sunt c on ~ ti enti de existenta altor a~eza ri de
bai e~ i , chi ar fo arte Indepartate, ~ i , in ciuda distantei fi zice, formeaza ~ i pastreaza
legaturi cu ele, activand astfe l 0 refea sau 0 continuitate mentalii. Aceasta continuitate
mentala, in contextul aparitiei de noi granite in Balcani ~ i a deplasa rii un or comunitati
Intregi de ba i e~ i ci"itre ta rile Europei de vest, este vazuta ca 0 mi ~ca re transfrontaliera,
casatoriil e Incheiate intre persoane care traiesc la sute de kilometri departare unele de
altele, de multe ori chiar In tari diferite, fiind astazi foarte obi ~ l1Uite. Acest lucru are un
impact major asupra di alectelor vorbite, ducand la amestecul idiomurilor ~ i al codurilor
lingyistice. Astfel, putem afirma ca aproape fi ecare sat are propriul sau grai, care, chiar
daca difera foarte putin de cele inconjuratoare, este perceput ca unic de membrii
comunitatii. Ba mai mult, din cauza mobilitatii extrem de ridi cate a b a i e~ ilor ~ i a
extinderii pe sute sau chiar mii de kilometri a retelelor de imudire, in unele localita!i nu
se pot trage concluzii lingvistice yiabile decM la nivel idiolectal (Sikimic 2005c: 158).
Trebuie mentionat ca, pe langa cele trei comunitati di scutate mai sus, pe
teIitoriul Serbi ei Iimba romana mai este vorbita de Inca doua grupuri, mai putin
numeroase, ce-i drept (sau, In unele cazuri, chiar imposibil de estimat), ~ i care pana
acum nu au atras In niciun fel atentia lingyi ~ tilor ~ i nu au fo st mentionate decat cu rare,
dar notabile exceplii, de antropologi, etnologi sau sociologi. Este vorba de imig ranfii
I"Omani de datii recentii, care au ajuns pe teriotriul statului yecin In special dupa
revoh.llia romana din decembrie 1989, cu preponderenta In localital ile rom a n e~ ti din
Banat ~ i de pe Valea Timocului , ~ i de I"Ol11ii care coabiteaza cu romanii din Serbia ~ i
care, chiar daca au ca idiom matem limba roma, sunt bilingvi sau, de foarte multe ori,
multilingvi, folosind In comunicatia zilnica dialechil roman vorbit In localitatea In care
traiesc.
I migr anti romani de data r ecenta
Dupa 1990, fo arte mulli romani au trecut In Serbi a, urmand tiparul senu-
migration al deja existent in aceasta regiune ~ i Inainte de deschiderea fronti erelor,
antrenati fiind in migratii circul atorii sau temporare sau pentru a emi gra definiti v.
Potrivit unei cercetaIi sociologice asupra migrat iei exteme temporare a popul atiei din
zona rural a a Romani ei, dupa 1989, campul migraliei circulatorii In strinatate a fo st

10 in Banal sau chiar pe leriloriul locuil de romani limoceni .

869
 Annemarie SORESCU MARINKOVIC

structurat pe ~ase rute sau axe majore, care grupeaza peste 50% din totalul plecarilor
(Sandu 2000: 19). Una dintre aceste rute principale a fost Iugoslavia (celelalte cinci
fiind Ungaria, Germania, Turcia, Italia ~i Spania). in respectivul studiu se face
observatia ca rutele spre tarile apropiate, Ungaria ~i Iugoslavia In mod special, "sunt
parcurse prin forme de rnigatie multipla, greu de imegistrat prin instrumente de tipul
celui folosit pentru prezenta analiza. Deplasarile pentru munca ~i afaceri de durata
medie se intersecteaza cu cele de tip navetism, mic trafic etc." (idem: 2 1), judetele
Olteniei fiind caracteIizate prin populatie rurala orientata majoritar spre Iugoslavia.
Chiar daca, la un moment dat, pe parcursul articolului se mentioneaza ca rutele spre
Italia ~i Spania par a fi deosebit de dinamice, cu tendinte de a capta tot mai multi
migranti, datorita facilitatilor de ordi11 lingvistic pentru 0 populatie rurala cu nivel redus
de cunoa~tere a unor limbi straine, nu se ia In considerare faptul ca ruta spre Iugoslavia
poate fi ~i ea preferata din motive asemanatoare. Daca s-ar efectua un studiu cantitativ
similar pentill determinarea zonelor din Serbia preferate de imigrantii romani , probabil
ca acestea ar fi intr-o proportie covar~itoare regiunile locuite de diverse comunitati
romanofone.
Trebuie spus ca, 111 Serbia, nu de putine ori aceste mi gratii temporare se
convertesc in migratii definiti ve, care pot fi caracterizate drept migra/ii matrimonia/e.
Persoanele care se stabilesc definitiv In comunitatile romane~ti din Serbia sunt In special
de sex feminin II ~i , de regula, au un tipar de mi gratie similar: dupa ce patrund In
comunitate, de obicei prin intermediul unoI' prieteni sau cuno~tinte, 12 petrec aici 0
perioada mai scurta sau mai lunga de timp, lucrand 111 bamri, restaurante, tacand menaj ,
Ingrijind batrani sau prestand diverse munci agricole, dupa care se casatoresc,
stabilindu-se definitiv In localitate. Aceste femei joaca un 1'01 important, atat din punct
de vedere demografic, cat ~i economic: ele suplinesc deficitul de populatie de sex
feminin , contracarand dezechilibrul demografic creat de plecarea femeilor din mediul
mral din Serbia spre ora~e sau spre tarile Europei vestice, ~i , In acela~i timp, participa la
c re~ terea fortei de munca, drastic redusa In regiunil e mrale de pe Valea Timocului , dar
~ i In Banatul sarbesc, datorita mi gratiilor exteme masive. Ace~ti "romani noi"
13

reprezinta, 111 general, 0 minoritate invizihi/ii, deoarece nu exista in niciun fel de

statistici, majoritatea neavand cetatenie sarba. Romanii din Timoc au chiar un term en
special pentru a se referi la aceste persoane: romanoaice, spre deosebire de romance,
termen folosit pel1tiTI a desenma persoanele de sex feminin din comunitatea locala. 14

II Vezi , In aces t sens, observalia Otiliei J-I ed e~an : "Oupa 1990, un mare numar de femei din Romani a, care
au ajuns pe leriloriul Serbiei In caulare de mundi, s-au casiitoril cu celiiteni sarbi care apaqin uneia dinlre
comunilalile Iingvisli ce romane~ti de aici. Realilatea de pe leren confirmii ca, dupa circa zece ani de zil e,
acesle femei Incearca sa joace un 1'0 1 cultural specific In glUplllile In care au inlra!. «G lasul» lor, conceplia
lor despre lumea In care triiiesc acum ~ i despre lumea din care vi n razbate din ~ irul de documente dobandite
In unna cercetarilor etnologice" ( H ede~a n 2005 : 56).
12 Sociologii observa, In acest sens, ca "Ia prima vede re, capilaluluman, stoCld de edu calie de care di spune
persoana, nu conteaza prea mult in intluentarca circul aliei migratorii sau, oricum, conteaza mai putin decal
stocul de capital relat ional" (Sandu 2000: 34).
13 Vezi Maljanovic 1995 ~i Vesic 1978 cu privire la migral iil e populatiei din estul Serbiei; Schi elUp ~ i
Alund 1986 pentlU detalii despre comunitat il e de roman i timoceni emigrate in Scand inavia; Popi 1993 ~ i
1998 despre plecarea romanilor din Banatul sarbesc In Ameri ca ~ i Europa de ves!.
14 Analiza nd problemele de care se l ove~ te cercetatoarea din Romania pe leren, In comunitat il e de I'Omani
timocen i, Sorescu Mari nkovic afirma ca: "Satenii nu puteau intelege ca, in ci uda faptului ca sunt romancii,
nu am venit In cautare de muncii. Ba, mai mull, chiar dacii am specifical cii vreau sii vorbesc cu persoane In

870
 Comunilii!i roman%ne din Serbia. Jden lilale lingvislicii sau ceva mai mull?

Ar fi interesant de vazut In ce mod influenteaza limba romana standard pe care

o vorbesc ace~ti noi imi granti di alectele romanil or autohtoni din Serbia, mai ales In
condi tiile cre~ terii prestigiului limbii romane, proces afl at In plina d es!a~ura re dupa
intI'area Romani ei In Uniunea Europeana (vezi Sorescu Marink ovic 2007). In orice caz,
ni ci romana vorbita de imi grantii recenti nu a ramas neschimbata pe teren sarbesc,
aceasta contopindu-se de multe ori In di alectul local. Pe de alta paIte, Hed e~a n ,
di scutand cam I unei romance casatOlita Intr-o comunitate de bai e~i din Serbi a centrala,
Inceardi sa explice interesul acesteia pentlU cuvintele sa rb e~ ti , la care apeleaza nu de
putine ori, sugerand ca aceasta nu este condusa de ratiuni pragmatice, ci de ceea ce s-ar
putea numi sindromulmaj oriliiJii. M ai exact, femeia recun oa~te importanta limbii sarbe,
pe care nu 0 cuno a~ te, mai u ~ or decat pe cea a graiului loca l, care i se pare arhaic ~ i
desuet (Hed e~a n 2005: 58). Ace l a~ i interes pentlU limba sarba este observat ~i la
" romanii noi" din comunita!ile de timoceni , unele cuvinte sa rbe~ti intrate In vocabul alUl
lor fiind adaptate fon etic la sistemul limbii romane, altele nu , dupa cum putem vedea
din exempl ele de mai jos:

[Despre celelalte romance din sat] Mie-mi pl ace sa lucrez Coo.) . Eleoo . IraceQ/·e.
Razume$li?
(Cand merget i In Romani a va zic oamenii de acolo ca vorbiti altfel?) Da. M i sa
schimba accentu imedi at. E, da n a~a mea, n a~a noastra, ca n a~a noastra e din
Romani a, din Slatina, ~ i noi cand mergem stam la ea, ca ei i-e drag, toata ziua
ne-auzim la telefon, cand vii , cand nu ~ tiu ceoo . ~ i ea [rade] de multe ori Ii cer pa
sa rb e~ te . ~i ea-ncepe sa-n teleaga, biata femeie, ce sa fa ca [rade]. (oo .) Barbatl.l
meu Ii cam ciudat, Ii a~a maioo. hladni covek, zl7as, ~ i cam rar s-apropie de
cineva ~ i , e, s-apropiat de el ~ i: Hoed da mi budd kum ~ i gata .
[inregistrari !acute In 2006 la Urovita, localitate afl ata In apropie de ora~ul
Negotin]

De asemenea, trebuie spus ca, In ultimii cativa ani , tot mai multi romani de pe
Valea Timocului au Inceput sa mearga la studii In Romani a, ul111and modelul celor din
Banahll sarbesc. in acest context, este nevoie de 0 anali za atenta, care sa eva lu eze
gradul de adaptare lingvistica a aces tor persoane In Romani a ~ i influenta pe care limba
vorbita de ele la Intoarcere 0 are asupra graiurilor din zonele natale.
Romii
o mare parte a romilor care traiesc pe teritoriul Serbi ei vorbesc dial echll numit
vlah in literahlra de specialitate, unul din cele mai raspandite di alecte rome, ca re
prezinta 0 influenta importanta a limbii romane, 15 dovada a faptului ca au petrecut 0
peri oada Intinsa pe teritoriul Romani ei. Siki mi c sugereaza ca, daca Incercam sa

va rsUi despre tradi lii ~ i obiceiuri , tol i m-au trimi s sau mi-au tacut c un o~tinl a cu alte tinere romance di n sat,
pe care erau siguri ca Ie c un o~ t ea m dinainte, din Ro mlmi a" (Sorescu Ma rin kov ic (2006). Mai multe despre
modul in care cerceUitorul se prezinta interl ocutoril or in funcl ie de cont ex tul local ~ i modul in care aces ta
este perceput de catre interlocutori ~ i in Sorescu Ma rinkov ic 2007 .
15 "In a doua jumatate a secolului al XIX-lea ~ i la inceputul seolului XX, in larile Europei centrale ~ i de vest
s-au stabilit (igani cu trasaturi Iingvistice, cult11l'ale etc. di feri te de ale liganil or ai carol' s tra m o~ i ajunsesera
aici cu secole in unna. Ace~ ti nou veni li se numeau ei i n ~ i ~ i R Olli . Dialectele pe care Ie vorbeau erau diferite
de ale liga nil or localni ci, caracteri za ndu-se printr-o puteillica influenla din partea limbii romane" (Achim
1998: 107)

87 1
 -
Arulemarie SORESCU MARINKOVIC

depistam urmele ~i gradul de raspandire a culturii romane~ti traditionale in Balcani, nu

trebuie sa ii luam in considerare doar pe vorbitorii limbii romane, ci ~i pe cei ai limbii
rome, ai carol' stramo~i au trait sau traiesc in cadml culturii romane (Sikimic 2005b:
270). Aceea~i cercetatoare, vorbind despre romii dintr-un sat sarbesc din Banatul sudic
(Serbia), face Inca 0 observatie patmnzatoare, intr-o directie similara:

Oaca se are In vedere ca romii din Bavaniste ~i din Banatul sudic in general au
venit dintr-un mediu romanesc, indiferent co nu mai sunt vorbitori ai limbii
romane (pe care au Jtiut-o cu siguranJo In trecu!), este foarte probabil ca
pastreaza anumite elemente ale culturii traditionale romane~ti. Cluar daca au
putut prelua unele trasaturi culturale sarbo-romane comune ~i in mediul in care
traiesc astazi (de ex. obiceiul infratiriilinsuratirii, slobozirea apei pentm mort),
altele sunt cu siguranta aduse din mediul romanesc In care au vietuit odinioara
(taierea brazdei de Pa~ti). [Sikil1uc 2007, sub!. mea]

Pe Ianga faptul ca propune 0 perspectiva inedita ~i, lara indoiala, fructuoasa a

cercetarii raspandirii culturii populare romane~ti In Balcani, citatul de mai sus po ate
reprezenta ~i punctul de plecare pentru 0 serie de consideratii lingvistice privitoare la
aceasta gmpa etnica. In primul rand, ar fi interesant de vazut cum au evoluat elementele
romane~ti din dialectul vlah vorbit de romii care in prezent traiesc In comunitatile
romane~ti din Serbia 16 ~i care vorbesc (din nou17) limba romana. in al doilea rand, din
perspectiva bilingvismului ~i multilingvismului rom, poate fi analizata competenta lor
lingvistica in limba romana. Romii din San-Mihai, de exemplu, demonstreaza 0
competenta lingvistica remarcabila In graiul romanesc vorbit in localitate, cum putem
vedea din fragmentul de mai jos (de asemenea, ace~tia cunosc ~i limba romana literara,
pe care 0 invata la ~coala, In timp ce competenta lingvistica in limba sarba este mult mai
slaba, ca ~i a romanilor din sat):

[Oespre persecutarea romilor din localitate in timpul celui de-al doilea razboi
mondial] N-am ie~at tri zal ' e lumeil afara dan avlie . .C-o fost tot satu blocat,
~Cii? Sa nu iasa lumeil. Nis apa n-am mai vazut, nis pita, nis malaiu ala n-am
vazut da frica. Nu ile-am mai ghindit sa mancam. Oa frica. Numa sa ramailem
vii. Oa. Ma am avut noroc cu ... popa ala. C-am fost bocezat tot ais . Sat
romailesc. Asta-i numa romailesc. Nu iesta sarbi, nu iesta. Numa romani. $1,
iaca, noi. Ni~ce ca~i se lU-S ais. ROl1u , sa spuilem, tagail.
[Imegistrare lacuta de Biljana Sikimic In 2007 la 'S an-Mihai, localitate aflata In
apropie de ora~ul Var~et, Banatul sarbesc]

16 Miljana Maluckov observa cli limba romilor din Voivodina a fo st foarte mull innuen\ata de limbile
popoarelor cu care au convie!uit pe acest teritoriu (Maluckov 1979: 19), a~a ca, in l11asura in care ~ i -au
pastrat dialectulmatern, este de a ~ t e pt a t ca acesta sa Ii suferit l110dilicari importante.
17 Chiar daca unele grupuri de romi au ajuns pe teritoriul actual Impreuna cu cOlllunita!ile de rol11ani in
l11ijlocul caro ra traiesc, ceea ce indi ca faptul ca au vo rbit limba rol11 ana la ra Intrerupere, aile g11lpe au intrat
relati v recent in respectivele cOlllunita!i, lara a Illai c un o a ~ t e Iimba romana, pe care au inva!at-o din nou .

872
 COl11unifiif i roman%ne din Ser bia. l den fitate lingvisficii sau ceva mai mulf?

Un caz denm de mentionat sunt satele roma n e~ ti "gemene" din Banatul sarbesc,
Toracu-M ic ~ i Toracu-Mare, care astazi formeaza loca litatea B egheiti.18 In Toracu-Mic,
unde se vorb e~te un grai de tip ardelenesc, pe langa romani traiesc ~i b a i e~ i (care, chiar
daca initial au vorbit un subdi alect diferit, astazi au fos t as iJllilati lingvisti c de popul atia
majoritara), In timp ce In Toracu-Mare, localitate coloni zata de romani banateni , tra i e~ te
un grup compact de romi care, pe langa dialectul rom matern , vorbesc ~ i subdialectul
banatean.19
Concluzii
In concluzie, trebuie remarcat faptul ca izolarea unora dintre aceste comunitati
de marea masa a vorbitorilor de limba romana ~ i conditiile speciale de dezvoltare a
graiurilor analizate mai sus au dus la conservarea unoI' form e lex icale, morfologice ~i
fonetice Intr-o anumita faza evolutiva, In buna palte arhaica, a acestor subdialecte
romane. Datorita "Iiterari zarii" tot mai pronuntate a limbii romane vorbite pe teritoriul
Romani ei ~ i a procesului inevitabil de purificare a limbii de elemente dialectale, atenti a
dial ectologilor ~i a istoricilor limbii ar trebui sa se indrepte cu precadere d itre zonele
limitrofe ale dacoromanei, de pe teritoriul tarilor vecine, printre care ~ i Serbia , care
nll1q ioneaza astazi ca un adevarat "muzeu in aer liber", pastrand Inca 0 seri e de
caracteIi sti ci care In alte paqi au di sparut de mult. Aces te comunitati romanofone
reprezinta 0 adevarata "mina de aur" pentru lingvi ~ti , etnolin gvi ~ ti ~ i soc iolin gv i ~ ti , iar
cercetarea lor trebuie Iacuta In regim de urgenta.
Mai trebui e, de asemenea, observat ca mi stificarea istori ei comunitatilor
romanofon e din Serbi a, precum ~ i politi zarea ~ i stereotipi zarea lor intensa reprezinta
obstacole importante care stau III calea unor cercetari ~ tiinpfi ce solide. Din aceasta
cauza, cercetaril e istoriografice ar trebui sa fi e 0 priori tate a istoricilor romani . Din
feri cire, climatul ~ tiint ific favorabil din taril e Europei de est ~ i din fo stul bloc comuni st,
care se deschid tot mai mult catre cercetarea comunitatilor nation ale transfrontaliere,
Incepe sa antreneze ~ i comunitatea ~tiil1tifi ca din Romania, care a Iacut dej a primii p a~i
In aceasta direqi e.

Bibliografie

Achim 1998 : Achilll , Viorel. Tiganii In is/OJ'ia ROlllalliei, Editura Enciclopedica, Bu cure~ ti .
Flora 197 1: Flora, Radu . RlIlIIlIllski bmw/ski govori II sve/Ill lingvis/icke geografl}e, Beograd.
Che1cea 1944: Che1cea, Ion. Rlldarii: Con/ribll/ie 10 0 "enigma " e/llogra/ica, Casa Scoalelor,
Bucure~t i .
H e d e~a n 2004: H e d e~a n , Otilia. Dilelllele unei cOlllunitati uitate: vlahii din Timoc, Dilellla
Ellropei Cell/rale: cOll vie/llirea sau coexis/en/a, Complexul Muzeal Arad: 372-389.
H ed e~a n 2005: H ed e~a n , Otilia. Jedan teren. Tresnj evica u dolini Morave, Bonjasi no Balkallu:
iden/i/e/ e/nicke zoj edllice, Beograd: 13-106.
H e d e~a n 2006: H ede~a n , Otilia. Exercitii de etnologie. Dupa teren, Torac. Me /odologio
cerce/arii de /erell , Editura Fundatiei - Novi Sad, Editura Libertatea - Panciova: 37- 109.
lovanovici 2006: Iovanovici, Roman!a. Graillrile ol/ene:jli din Bona/III de slid: Aspec/e jone/ice
~ i II1OJjosill/ac/ice, Editura LibeJ1atea - Panciova.

IH Pentru detalii privind cercetarile antropologice ~i etn olingvisti ce recente ale acestei localitati vezi Sorescu
Marinkov ic 2006b.
19 vezi Flora 197 1 pentru pro filul dialectologic al graiuril or vo rbite In aceste doua puncte.

873
 Annemarie SORESCU MARINKOVIC

Kemeny 2000: Kemeny, Istvan. The Structure of Hungarian Roma Groups in Light of Linguistic
Changes, Regio: 105- 116.
Kovalcsik 1994a: Kovalcsik, Katalin. Florilye da prill1avara I. Tavaszi viragok I. Beas cigany
iskolai enekeskony v, Gandhi K6zepiskola/Fii cu noi, Pecs. _
KovaIcsik 1994b: KovaIcsik, Katalin. Florilye da prill1avara II. Tavaszi viragok I. Beas cigany
iskolai ellekeskonyv, Gandhi K6zepiskola/Fii cu noi, Pecs.
Maluckov 1979: Maluckov, Miljana (ed.). Etnoloska gratia 0 Romima (Cigallima) u Vojvodin i,
Novi Sad.
Maluckov 1985: Maluckov, Miljana. Rumuni u Banatll. Etnoloska monograjija, Novi Sad.
MaJjanovi6 1995 : Maljanovi6, Milos. Dmstvene i kliltul'l1e promell e II selima vlaske etnicke
zajednice negotinske krajne, Beograd.
Maran 2003: Maran, Mircea. Localitati ballatene - Trecut istoric ~ i cultural, Editura Libertatea -
Panciova, Editura Augusta - Timi~oara.
Miljak 2005: Miljak, Karolina (ed.). Pa kalje Dimizo uluj: kenvija da anvacala da Dimizo u - Na
Boijem putu: moj mali vjeronauk, Zagreb.
Orsos 1997: Orsos, Anna. Language Groups of Gypsies in HungaIY, Cigany neprajzi
tallulmanyok 6. Studies ill Roma (Gypsy) Ethnography 6. Tamtlll1anyok a magyarorszagi beas
ciganyokrol, Studies about Boyash Gypsies in HlIllgQ/)I, Budapest: 197- 199.
Orsos 1998: Orsos, Alma. Fata cu parll da ar. Az aranyhajli lany. Beas cigany iskolai
nepmesegyiijtelluiny 11, Gandhi Alapitvanyi Gi nmazium, Pecs.
Orsos 2003: Orsos, Anna. B eas-magyar kisszotar - Vorbe da bajas, Kaposvar, David Oktatoi es
Kiadoi Bt.
Orsos 2004: Orsos, Alma. Magyar-beas szotar, Kaposvar, David Oktatoi es Kiadoi Bt.
Papp 1982: Papp, Gyula. Beas-magyar szotar, JPT E Tanarkepz6 Kara, Pecs.
PatlUt 1942: Patrut, I. Folklor de la Romanii din Sarbia, Anuarul arhivei de fo lklor VI, Cluj: 329-384.
Petrovici 1938: Petrovici, Emil. "Romanii" din Serbia occidentala, Dacoromallia , IX: 224-236.
Petrovici 1942: Petrovici, EmiL Note de folklor de la Romanii din Valea Mlavei (Sarbia),
Anuarul arhivei defolklor VI, Cluj: 43-75.
Popi 1993: Popi, Gligor. Romanii dill Ballatul Sarbesc ill secolele XVlll-xx, pagini de istorie ,~ i
cllltura, Editura Libertatea - Panciova, Ed itura Fundatiei Culturale Romane - Bucure~ti .
Popi 1998: Popi, Gligor. RO/l/anii din Banatul Sarbesc (1941-1996), vo l. 2, Ed itura Libertatea-
Panciova.
Reger 1995: Reger, Zita. The Language of Gypsies in HungaIY: an ovelview of research, Int 'l. 1.
Soc. Lang. III : 79-9 1.
Sandu 2000: Sandu, Dumitru. Migratia transnationala a roman ilor din perspectiva unui
recensamant comunitar, Socio logie Romaneasca, 3-4: 5-52.
Saramandu 1997: Saramandu, Nico lae. Cerceta ri dialectale la un grup necunoscut de vorbitori ai
romanei: baia~ii din nordul Croatiei, Fonetica ,~ i dialectologie, XV I: 97- 130.
Schierup ~ i Alund 1986: Schierup, Carl-U lrich; Alund, Aleksa ndra. Will They Still B e Dancing?
Integration and Ethnic Transformation among Yugos lav Immigrants ill Scandinavia , Department
of Sociology, Uni versity of Umea, Sweden.
Siki mi6 2001: Sikimi6, Biljana. Ob icaj "kumacenje" kod Vlaha i Srba u severoistocnoj Srbiji i
Juznom Banatu (problemi etnolingvistick ih istrazivanja), l1cCJle006aHufl CJla6fll/cKOll
OUaJleKmOJI02UU 7, MocKBa: 11 2- 126.
Sikimi6 2003: Sikimi6, Bi ljana. OoneBble 11CCnell.OBaHH.lI "BnaxoB" B ceBepo-BOCT04I-1OH Cep6ml,
AKJI1yaJlb uble 60ncpOCbl 6aJlKWICK0l110 fl3b lK03l1allUfl , CaHKT-neTep6ypr, "HaYKa": 85-96.
Siki mi6 2005a: Sikimi6, Bilj ana (ed.). Banjasi lIa Balkanu: Idelltitet e/Ilicke zajedllice, Beograd.
Sikimi6 2005b: Sikimi6, Biljana. Banj asi u Srbiji, Ba nja.~i lI a Balkallu: Idell/itet etllicke
zaj ednice, Beograd: 249-275.

874
 COll1unitiifi romanofa ne din Serbia. Jdent itate lingvisticii sau ceva l17ai mlllt ?

Sikimic 2005c: Sikimi c, Bilj ana. Etnolin gvisti ck i pristup vlaskoj duhovn oj kul turi - obi caj
"kumacenje", Actele simpoziollului - BanatLl I, trecllt istoric ~i cultural, Editura Marineasa,
T imi ~oa ra - Novi Sad - Re~ i ta: 148- 158.
Sikimic 2006a : Sikimic, Biljana. De la Torac la Clec: Informatia minimaHi de teren, Torac.
Metodologia cercetarii de terell , Editura Fundatiei - Novi Sad, Edi tura Libel1atea - Panciova:
173-201 .
Sikimi c 2006b: Sikimic, Bilj ana. Transborder Ethni c Identity of Banyash Roma in Serbia,
http ://www.inst.at/ transII6NrII4_4/sikimic I 6.htm
Sikimic 2007: Sikimic, Bilj ana. Idem svuda po inostra nstvo sa moj ima deca ma: Romi u
Bava nistu. Drustvene nauke 0 Romima u Srbiji, Beograd (sub tipar).
Sorescu Marinko vic 2006a: Sorescu Marinkovic, Annemari e. The Vlachs of No rth-Eastem
Serbia: Fieldwo rk and Field methods tod ay, Symposia - Caiete de etnologie ~ i antropologie,
Edi tura Aius, Craiova: 125- 142 .
Sorescu Marin kov ic 2006b: Sorescu Marinkov ic, Ann emari e (ed. ). Torac. Metodologia
cercetarii de teren, Editura Fundatiei - Novi Sad, Edi tura Libel1atea - Panciova.
Sorescu Marinkovic 2006c: Sorescu Marin kovic, Annemari e. O dtura populara a romanilor din
Timoc - incercare de periodizare a cercetarilor etnologice. In: Philologica Jassyensia, l a~ i , an
II , nr. l: 73-92.
Sorescu Marinkov ic 2007: Sorescu Marin kovic, Annemarie. To be or not to be Romani an: Field
emotions in the Romanian speaking communities of Serbi a, Proceedillgs of the cOllference
" Dy namics of National -Jdelltity and Trallsnational Identities in the Process of European
integratioll " (7-9 iunie 2007, Sofi a) (sub tipar).
Varga 1996: Va rga, Ilona. BeGs-magyar, magyar-beGs sZGtGr, Kon sept-H Kiad6, Budapest.
Ves ic 1978: Vesic, Miladin Z. StG//OvnWvo i migracije u istoclloj Srbiji, Beograd.

Romani an Speakin g Communities in Serbia. Linguistic Identity or More?

Most of the times, when speaking about the " Romanians from Serbia", reference is
made only to the Romani an conu11lmi ty li ving in the westem part of the historica l prov ince of
Banat, known after the F irst World Wa r as the Serbian Banat. Only a few know that, on the
telTitory of neighbouring Serbia, the Romani ans fro m Banat are not the onl y Romani an speaking
communi ty. Thi s paper offe rs some basic information about two other historica l Romanian
speaking co mmunities, namely the Vlachs of north-eastern Serbia and the Bayash (Roma whose
mother tongue is Romani an), commenting upon their Romanian vernacul ars, bilinguali sm,
lingui stic and ethnic identi ty. However, the author tri es to also open up the question of two more
groups whi ch also speak Romanian and live in different regions of Serbi a: the recent immi grants
from Romania, who arri ved here mainl y afte r the Romani an revoluti on of 1989, and the Roma
whose mother tongue is Romani but speak Romani an as a second or third language. In
conclusion, the author emphasizes, on the one hand, that the isolation of some of these
communities fro m the mass of Romani an speakers nOl1h of Danube led to the conservation of
their vem aculars in an archaic phase of evo lution, due to which they can be considered real
" lingui sti c museums" and should attrac t the interest of lingui sts, as well as ethno logists and
anthropologists, and, on the other hand, that the intense stereotypi sation of these communities
greatl y impedes the sc ientific resea rches.

Insfifufu/ p enfru Sfudii Ba/canice, Be/g rad

Serbia

875