În noaptea de Sântandrei, oltencele nemăritate

şi-au aflat ursitul

De către Mirela Ogea -
30/11/2015
0
13

Distribuiți pe Facebook

Distribuiți pe Twitter

În fiecare an, la 30 noiembrie este prăznuit Sfântul Andrei, patronul spiritual al României, cel
care i-a creştinat pe români. În tradiţia populară, sărbătoarea Sfântului Andrei mai
este cunoscută şi sub numele de Sântandrei. Sărbătoarea aduce cu ea numeroase
obiceiuri moştenite din străbuni, păstrate mai ales la sat. Potrivit credinţei populare,
în noaptea Sfântului Andrei fetele îşi pot afla ursitul, se seamănă grâu pentru a se
 vedea rodnicia pământului în anul viitor sau se crede că spiritele celor morţi ies din
morminte, iar strigoii vii se întruchipează în animale.

Busuioc sub pernă

Potrivit Claudiei Balaş, etnograf Muzeul Judeţean Olt, sărbătoarea Sfântului Andrei este strâns
legată, în credinţa populară, de anumite practici magice de aflare a ursitei.

„Fetele ajunse la vârsta căsătoriei îşi pun sub pernă grâu sau busuioc pentru a-şi visa ursitul. Una
din practicile divinatorii este „Colacul de Andrei”, o modalitate prin care fetele vor să afle dacă au
noroc în căsătorie. Fiecare fată îşi prepară un colac şi când acesta s-a răcit înfige în el un grunte de
usturoişi dacă răsare este semn că fata va fi peţită şi va avea noroc în căsnicie. În Oltenia, fetele
ghiceau ursitul cu ajutorul parilor de la gard. Noaptea, pe întuneric, ating un par, de la care numără
în continuare până la cel de-al nouălea, pe care leagă o sfoară sau un fir de lână roşie. A doua zi
merg să vadă cum le va fi ursitul. Dacă parul este neted şi drept, se vor căsători cu un bărbat tânăr
şi frumos; dacă parul este scurt şi noduros viitorul soţ va fi batrân iar dacă are coaja groasă va fi
bogat”, spune etnograful.

Halloween românesc

Deşi preferă sărbătoarea importată, românii au propriul Halloween, o noapte în care lumea celor vii
se întrepătrunde cu cea a spiritelor.

„Spiritele morţilor ies din morminte şi se întâlnesc cu strigoii vii, între ei având loc adevărate
dueluri sângeroase. Cea mai intensă activitate a strigoilor vii este Noaptea Strigoilor (29/30
noiembrie), când părăsesc în somn corpul, se întrupează în animale (lup, câine, pisică, porc, berbec,
găină, broască) încalecă pe meliţe, cozi de mătură, coase, etc. şi merg în locuri numai de ei ştiute:
hotare, răscruci, poieni din păduri, case părăsite, unde se întâlnesc cu strigoii morţi. Redevin
oameni şi se luptă între ei până ce unul iese învingător, devenindu-le conducător timp de un an.
Înainte de primul cântat al cocşilor strigoii vii se întrupează din nou în animale şi pornesc spre case.
Oamenii îşi luau anumite măsuri de protecţie împotriva acestor spririte malefice. Pentru a nu se
putea apropia de case, oamenii mâncau usturoi, se ungeau cu usturoi pisat pe tot corpul sau numai
pe frunte, în spate, în piept şi pe la încheieturi. Se ungeau şi ferestrele, uşile, hornul, făcându-se
semnul crucii. De asemenea gospodarii piteau meliţele, coasele, secerile pentru a nu fi furate de
strigoi”, povesteşte etnograful.

Grâu la încolţit

Dacă aflarea ursitului se mai practică la sate, iar noaptea strigoilor este o credinţă de care-şi mai aduc
aminte doar bătrânii satului, obiceiul sădirii grâului este o practică întâlnită mai des în Oltenia.

„Şi astăzi se mai păstrează obiceiul de a semăna în noaptea de Sântandrei grâu într-o oală de
pământ, pentru a interpreta rodnicia ogoarelor în noul an, în funcţie de felul cum încolţeşte grâul”,
spune Claudia Balaş.
Tot în Oltenia, copiii tăiau rămurele de pomi roditori (meri, peri, vişini, pruni, etc.) pentru a le pune
în apă, la căldură, pentru a înmuguri până la Sfântul Vasile, când îşi confecţioneau din ele sorcove.