Pentru calmarea sistemului nervos si a stărilor de agitaţie:

F,SHUBERT:Ave Maria

L.Beethoven:Concertul Imperial

F . SCHOPIN:Valsurile

G .S.Bach:Preludiile

-Lucrari muzicale cu caracter tonifiant:

G.Verdi:Marşul din Aida

R.Wagner:Marele Marş

F.Liszt:Rapsodia ungara

-Lucrari muzicale cu efect reconfortant:

J.Strauss:Voci de primavara

F .Liszt:Vis de dragoste

C. Porumbescu:Balada

P.I.Cheaikovski:Lacul lebedelor

-Muzica terapeutica pentru surmenajul intelectual:

J.Bach:Fugile

– Muzica terapeutica pentru calmarea durerilor:

M.Ravel:Rapsodia spaniola

Beethoven:Simfonia pastorala nr.6

F.Schopin:Concertul nr.1 in mi minor

P.J.Cheaikovski:Simfonia nr.6
 LOGOPEDIE
A. Tulburari de vorbire:

Tulburari de pronuntie: Dislalia, Rinolalia,Disartria

Tulburari de ritm si fluenta: Balbaiala, Tahilalia, Bradilalia

Tulburari de voce: Afonia, Disfonia, Fonastenia

B. Tulburari de citit- scris: Alexia – dislexie, Agrafie- disgrafie

C. Tulburari complete de limbaj: Alalie, Afazie

D. Tulburari de dezvoltate a limbajului: Mutismul, Intarzierea in dezvoltarea generala a vorbirii.

DISLALIA - este cea mai frecventa tulburare intalnita, provocata de afectiuni organice sau
functionale ale elementelor periferice ale vorbirii; consta in imposibilitatea emisiei corecte a unui
sunet sau a unui grup de sunete. Ea cuprinde deformarea sunetelor, substituirea, omiterea,
inversarea lor spontana sau reprodusa, ceea ce schimba structura cuvantului si aspectul semantic,
intelesul.

RINOLALIA – se defineste ca functie instrumentala a organelor de vorbire, prin modificarea tubului

fonoarticulator, fie datorita “unei obstructii nazale”, fie datorita “unei comunicatii intre rezonatorul
oral si cel nazal”. Timbrul sau structura de supraton, denumita adesea “nazalitate”, este rezultanta
unei rezonante care se degaja in pasajul de trecere naso-faringian, marcand pe o scara larga in hiper
sau hipo limitele. Aceasta intonatie aparte a vocii care se formeaza din cauza unei sonoritati
anormale este denumita “fonfaire”, tulburare ce provine din cauza directiei inadecvate a curentului
de aer pe cale orala, fie in urma unor defecte mecanice, ale activitatii nazale, cerului gurii moale si
tare

DISARTRIA- se manifesta printr-o vorbire confuza, disritmica, disfonica cu o pronuntata rezonanta

nazala in care monotonia vorbirii se imbina cu pronuntarea nedorita.

BALBISMUL (balbaiala) - tulburare a vorbirii, frecventa la copii, mai rara la adulti, rezultata din
defectoasa reglare a limbajului si se manifesta prin dezordine intermitenta a pronuntiei: a) prin
repetari a inceputului cuvintelor, uneori convulsive sau b) prin blocaje a unor foneme, indiferent
daca sunt vocale sau consoane. Au loc emisiuni precipitate, in rafale urmate de momente de
dificultate in articularea unor cuvinte, ceea ce face ca aceste, dupa eforturi, sa fie adesea articulate
incorect. Se disting 2 forme de balbism: a) clonic, manifestat prin repetitii ale silabelor initiale si b)
tonic, se manifesta invers prin imposibilitatea articularii primei silabe, ceea ce presupune chiar si
unele grimase sau crispari. Cercetatorii au descoperit ca acesta tulburare este mai frecventa la copiii
care invata doua limbi (bilingvismul), deoarece exista o solicitare nervoasa mai mare in alegerea
cuvintelor potrivite. Alte cauze ar putea fi stresul, traumele psihice, socuri, spaime, deprimare
afectiva, etc
TAHILALIA - vorbirea exagerat de rapida, asociata de cele mai multe ori cu o instabilitate nervoasa si
hiperexcitabilitate;

BRADILALIA - incetinirea ritmului vorbirii, datorită cărora expresia verbală devine greoaie,
tărăgănată, iar cuvintele adesea sunt pronunţate silabisit. Bradilalia apare în intoxicaţii cronice, stări
confuzionale, encefalite cronice, stări demenţiale, epilepsie, etc.

AFONIA ( vorbirea in soapta) - este o tulburare de vorbire care constă în lipsa sau pierderea vocii
datorită lezării laringelui sau inervației acestuia, cavității bucale sau mușchilor implicați în actul
vorbirii, cu păstrarea capacității de a articula. Poate apărea în tumorile laringelui, în tuberculoză, în
sifilis, în laringite simple, după traheotomie, în intoxicația cu beladonă etc.

DISFONIA (raguseala) - modificarea timbrului vocal. Poate fi de natura organica in afectiunile

hipofizei, care aduce modificari somatice, metabolice si psihice, cu repercursiuni semnificative
asupra vocii, vorbirii si cantatului. Emisia vocala este slabita, vocea ingrosata, rugoasa, cu modulare
si grade diferite de disartrii; uneori vocea este mai putin inteligibila, pronuntia dificila, in special
determinata de macroglosie. Vocea oboseste usor, este monotona si frecvent se vadeste lentoare,
datorita, pe de o parte, tulburarilor mecanice si pe de alta parte modificarilor psihice. Disfonia
functionala a copilului se deosebeste de cea organica, fiind produsa de o utilizare incorecta a vocii
fara defectiuni laringostropostopice. Poate fi determinata de un torace stramt care micsoreaza
volumul respirator; copilul cauta sa o suplimenteze printr-o tensiune a musculatorii laringiene si
perilaringiene, fapt care duce la o voce ragusita; poate fi o glota ovalara care evidentiaza disfonia
hipochinetica in evolutie; poate fi prezenta vegetatiilor adenoide care dau rinolalia inchisa, care
altereaza vocea. Disfonia poate persista toata viata daca nu este corectata printr-o reeducare
potrivita.

FONASTENIA- voce lipsita de energie, slabiciune, vorbire lipsita de modulatii, miscare a buzelor fara
sunet.

ALEXIE- reprezinta pierderea capacitatii de a citi si de a intelege limbajul scris. Alexicul vorbeste
normal, raspunde la intrebari, intelege ceea ce i se spune, poate scrie corect dupa dictare sau chiar
spontan, dar nu intelege un text scris.

DISLEXIE- tulburare a achizitiei normale a lecturii si a limbajului scris. Constatarile cercetatorului

acestui sindrom lexico-grafic citeaza convergenta elementelor neurologice cu “elemente afectiv –
sociale”. Actiune corelata auditiv – vizual – motor este transmisa in zonele corespunzatoare ale
scoartei cerebrale pentru perceperea imaginii literei in timp ce miscarile globului ocular in directia
randurilor din text formeaza o transmisie in lant datorita analizatorului motor. Analiza si sinteza
actului lexic este si o urmare a auzului fonematic. Actul lexic are loc prin cele trei mecanisme de
receptie nervoasa, avand localizarea parieto-occipitala temporala, iar prin lezarea acestei zone se
produce dezintergrarea cititului manifestata diferit. Dislexicul are dificultati prin inversiune de litere,
silabe, cuvinte, cifre, unele stabile altele labile. De obicei sunt insotite de disgrafii si disortografii.
Dislexia poate fi: fonematica, optica, literala si verbala, iar din punct de vedere genetic poate fi –
constitutionala, de evolutie si afectiva.

AGRAFIE- este o stare patologică caracterizată prin incapacitate de exprimare a gândurilor în scris. Se
datorește unor leziuni localizate în centrii nervoși superiori din scoarța cerebrală.

DISGRAFIE- este o perturbare a limbajului scris, a folosirii alfabetului limbii si al cuvintelor codificate
sub forma grafemelor. Atat scrierea, adica elaborarea si producerea grafemelor, cat si receptionarea
si intelegerea sintezei grafemelor, nu respecta cerintele auzului fonematic si ale limbajului oral, nici
ale motricitatii si orientarii spatiale. La copilul cu dezvoltarea normala, disgrafia se datoreaza unor
insuficiente motorii sau contractii musculare exagerate si adesea unor tulburari emotionale. In
sindromul disgrafic, pe langa componenta motrica si psihica este incriminata si componenta
neurologica, mintala, intelectuala. La copilul normal psihic se constata ca in formarea si dezvoltarea
abilitatilor de scris – citit nu este suficienta numai perceperea corecta a limbajului si grafemelor,
dupa cum nici reprezentarea si ordonarea lor in spatiul paginii nu contribuie la realizarea actului lexic
pe deplin.

ALALIA - lipsa sau slaba dezvoltare a vorbirii; sindromul de nedezvoltare a vorbirii sau afazie
congenitala; audimutitate. Persoanele dispun de auz normal si de dezvoltare intelectuala comuna,
deci nu pot fi incadrate in sindromul debilitatii mintale. Alalia se datoreaza unor disfunctii ale zonelor
corticale ale vorbirii si este de trei feluri: motorie, senzoriala si mixta.

AFAZIE- tulburare in mecanismul psihic al vorbirii si consta in imposibilitatea de a exprima sau de a

intelege cuvintele spuse sau scrise. Afazia este un sindrom neuropsihic ce consta in tulburarea sau
pierderea functiilor psihice, orale sau grafice. Este insotita de tulburari intelectuale corespunzator
unor leziuni cerebrale localizate.

MUTISMUL - suprimare brusca, temporara a comunicarii verbale, in mod voluntar sau nu, in absenta
oricaror leziuni nervoase centrale sau periferice ale aparatului fonator. In aceste cazuri, subiectul a
folosit anterior limbajul. Fenomenul se petrece in situatii de trac, la subiectii emotivi sau anxiosi. Se
distinge de afazie sau mutenie, lipsind leziunea organica. Poate fi deliberat; poate fi consecinta unei
inhibitii patologice.Copilul refuza partial sau total sa vorbeasca cu anumite persoane sau cu toata
lumea. Este temporar de la cateva zile la cativa ani. Apare in general la copiii hipersensibili si este
acompaniat de timiditate, incapatanare, irascibilitate. Cauzele sunt in general atitudini gresite in
educatie, situatii traumatizante afectiv, stres, socuri, esecuri repetate.
Din punct de vedere etimologic, termenul de LOGOPEDIE desemneaza stiinta care se ocupa cu
educarea (paidea) vorbirii (logos - cuvant).

Daca este insa sa privim mai indeaproape acest domeniu, vom sesiza ca noi nu folosim doar un
limbaj verbal, articulat, scris si citit, ci si un limbaj nonverbal - pe care, la randul sau il putem
"imparti" in limbaj scris, limbaj mimico-gestual, ci chiar si matematica (exercitiile de calcul)
reprezinta o forma de limbaj.

Pentru o integrare armonioasa in societate, omul are nevoie de dezvoltarea tuturor "fatetelor"
limbajului, tulburarea oricarui aspect influentand adaptarea individului la mediu.

Tulburarile de limbaj au fost asociate in trecut deficientei mintale; cu alte cuvinte, un individ (copil
sau adult) care avea dificultati in a pronunta anumite sunete, pentru care citit-scrisul reprezenta o
problema sau care se balbaia era catalogat ca fiind retardat intelectual. Aceasta teorie a fost
infirmata de studiile in domeniu si pe masura ce logopedia a progresat ca stiinta.

S-a dovedit astfel ca un copil care scrie si citeste cu dificultate sufera de dislexo-disgrafie si prin
terapie se poate recupera.

S-a constatat ca balbismul se poate educa prin exercitii specifice, la fel si pronuntia sunetelor
deficitare. De multe ori handicapul de intelect este insotit de tulburari de limbaj scris, citit, socotit
sau verbal, iar cand apar pe un asemenea fond aceste tulburari sunt mai grave si mai extinse - dar nu
orice persoana ce manifesta aceste tulburari este deficienta mintal!

Cuprins articol

Generalitati

Scopul activitatii logopedice

Clasificarea Tulburarilor de limbaj

Cauzele Generale ale Tulburarilor de limbaj

Tipuri de activitati

Concluzii

Articole similare

Scopul activitatii logopediceSus

Activitatea logopedica:

- studiaza limbajul, previne tulburarile acestuia, creeaza conditiile pentru o mai buna adaptare a
persoanei la mediu, in vederea integrarii acesteia in colectivele din care face parte

- are scop educativ contribuind la formarea individului, sprijinind institutiile de invatamant in

facilitarea procesului instructiv-educativ

- studiaza cauzele care provoaca tulburarile de limbaj, cat si conditiile favorabile dezvoltarii vorbirii
corecte
- cauta solutii pentru inlaturarea factorilor nocivi

- are in vedere, in primul rand, copiii, pentru ca frecventa cea mai mare a tulburarilor de limbaj este
la aceasta varsta si se stie ca orice tulburare, netratata, are tendinta de a se agrava, iar formarea
unor deprinderi gresite de vorbire, odata cu trecerea timpului, necesita un efort mai mare si un timp
mai lung pentru corectarea lor.

Clasificarea Tulburarilor de limbajSus

Tulburarile de limbaj pot fi:

1. Tulburari de pronuntie (afectarea pronuntiei a unuia sau mai multe sunete: dislalia, dizartria,
rinolalia)

2. Tulburari de ritm si fluenta (balbaiala, bradilalia, tahilalia, logonevroza si tulburari pe baza de

coree)

3. Tulburari de voce (afonia, disfonia si fonoastenia)

4. Tulburari ale limbajului citit-scris (dislexo-disgrafia, alexia si agrafia)

5. Tulburari polimorfe (afazia si alalia)

6. Tulburari de dezvoltare a limbajului (mutism psihogen, intarziere in dezvoltarea generala a

vorbirii, disfunctii verbale associate autismului infantil sau handicapului de intellect si handicapului
de auz)

7. Tulburari asociate unor afectiuni de tip psihopatologic sau psihiatric (ecolalia,jargonofrazia)

Cauzele Generale ale Tulburarilor de limbajSus

E. Verza (“TRATAT DE LOGOPEDIE”, Bucuresti, Ed.Pro Humanitate,I, 2003) face urmatoarea

clasificare privind etiologia tulburarilor de limbaj:

1. Cauze prenatale:

incompatibilitate de factor Rh, boli infectioase si intoxicatii ale femeii gravide, carente nutritionale,
malformatii fetale, traumatisme abdominale, soc psihic (cu efecte insidioase asupra dezvoltarii
psihofiziologice ale fatului)

2. Cauze perinatale:

sarcini distocice, cu travaliu indelungat sau insotit de complicatii, asfixii sau compresiuni produse de
manevre obstetricale gresite, anoxie cerebrala provocata de infasurarea cordonului ombilical in jurul
gatului copilului (circulara de cordon), hemoragii cerebrale

3. Cauze postnatale:

- organice (de natura centrala sau periferica; malformatii sau anomalii anatomice; disfunctii
fiziologice; boli ale primei copilarii si afectiuni cronice marcante)

- functionale (tulburari ale laturii impresive si expresive a limbajului; deficiente ale respiratiei sau
fono-articulatiei; insuficiente functionale la nivelul sistemului nervos central, dificultati in realizarea
schemelor complexe verbo-motorii)
- psiho-neurologice (mai frecvent intalnite la cei cu deficienta mintala, cei cu tulburari de memorie si
de atentie si cei cu deficiente in sfera reprezentarii vizuale si auditive, precum si la cei cu tulburari de
tip neuropsihiatric sau psihopatologic

- psihosociale (factori didactogeni, sociogeni, formarea unor deprinderi gresite de pronuntie,

incurajarea in scop de divertisment a vorbirii infantile sau defectuoase a copilului, solicitari verbale
exagerate ce intimideaza copilul, conflicte si traume psihice ce determina introvertire excesiva si
pierderea interesului pentru comunicare, logofobie datorata reactiilor depreciative ale anturajului,
imitatii, metode gresite de educatie etc.

Tipuri de activitatiSus

Terapia tulburarilor de limbaj cuprinde activitati care impun dezvoltarea armonioasa a mai multor
planuri:

1. Educarea auzului fonematic

2. Educarea respiratiei si a echilibrului inspir-expir

- gimnastica generala, corporala

- exercitii respiratorii simple (barbotarea apei dintr-un pahar cu ajutorul unui pai, umflarea
balonului,

aburirea unei oglinzi, respiratia in patru timpi);

3. Imbunatatirea miscarii organelor fono-articulatorii

- exercitii speciale pentru muschii:

- obraijlor,

- ai palatului moale,

- pentru muschii gatului,

- ai limbii,

- ai buzelor

4. Optimizarea orientarii spatio-temporale

- jocuri de cuvinte care sa cuprinda astfel de notiuni

- jocuri in aer liber care sa necesite aplicarea celor invatate

5. Realizarea unei orientari optime in schema corporala

6. Dezvoltarea muschilor fini ai mainii

- exercitii de gimnastica;

- modelaj (lut sau plastelina);

- pictura, desen;

7. Optimizarea coordonarii oculo-motorii in vederea realizarii unui scris caligrafic

- realizare de colaje;

- decupari, lipiri pe un contur dat;

8. Urmarirea dezvoltarii planului cognitiv si a procesului imaginative:

- asimilare de notiuni de calcul matemetic;

- asimilare de notiuni privind lumea inconjuratoare;

- activitati de brainstorming;

9. Dezvoltarea vocabularului activ si pasiv, a limbajului impresiv si expresiv:

- exercitii de transformare a cuvintelor prin inlocuire de sunete sau silabe;

- formarea unui cuvant nou din ultima silaba (sau sunet) a cuvantului precedent;

- completarea cuvintelor cu prima silaba rostita de logoped;

- gasire de rime;

- povestiri pe diverse teme;

- invatare de poezii, proverbe, ghicitori;

10. Terapie specifica vizand corectarea discalculiei (dificultati in realizarea calculului matematic).

11. Realizarea de programe individualizate, in functie de specificul nevoilor fiecarui pacient.

12. Oferire de consiliere familiei pacientului, ajutand astfel la o mai buna intelegere a nevoilor
bolnavului.