Daca n-ai reusit sa pastrezi iubirea, te identifici cu viata

ta, cu vointa ta. cu dorinta ta. cu constiinta ta, ca mai-nainte.

Atunci, orice nemultumire provoaca ura, deprimare. teama ,
compatimire, urmate de distrugerea acelui lucru cu care e-ul
nostru divin s-a contopit.
Imbatranirea este, dupa cat se pare, cel mai amplu proces al
desprinderii de uman. Este rau cand ne resemnam cu imbatranirea. Cu ea trebuie sa ne luptam si In acelasi
timp sa a
acceptam. A a accepta Inseamna a pastra iubirea de Dumnezeu
In timpul imbatranirii (distrugerii, deteriorarii). Renuntand In
interiorul nostru la omenesc, concentrandu-ne asupra radacinilor
iubirii divine, la exterior trebuie sa ne Ingrijim de el,
deoarece dezvoltarea omenescului ne ajuta sa intensificam
aspiratia ditre Divin.
Cu cat trunchiul si coroana sunt mai marL cu atat mai puternice trebuie sa fie radacinile. Batranetea este a
retezare treptata a ramurilor, iar moartea, a taiere a trunchiului pana la buturuga. Cand radacinile slabesc,
retezarea treptata a ramurilor este obligatorie. Cum sa crestem forta radacinilor? 0 periodica
taiere a crengilor, adica infranarea dorintelor, a vietii,
Ingradirea destinului duc ulterior la o izbucnire a fortelor
vitale, dar nu rezolva problemele In totalitatea lor. De ce radacinile isi epuizeaza rezervele? La aceasta
intrebare nu am un raspuns. Deocamdata stiu un lucru: am probleme la nivelul
fizic si exista ceva care Ie genereaza - imperfectiunea celorlalti,
irascibilitatea, teama, depresia, judecarea oamenilor. Pot,
pentru cateva luni, sa ma retrag si sa lucrez asupra eului
propriu si sa Incerc sa-mi modific emotiile. Atunci Insa va fi
ca In medicina populara - te doare ceva, ai baut o fiertura din
niste plante si durerea a trecut. Cauza bolii nefiind cunoscuta,
prin urmare neinlaturata, poate iesi In alt timp, In alt loc.
Sistemul meu este orientat In primul rand, nu spre vindecare ci
spre intelegerea cauzelor bolii. Emotiile agresive - nu sunt
cauza, ci veriga intermediara. ele aparand cind eul nostru
divin este eclipsat de fericirea omeneasca si incepe sa se
contopeasca cu unele dintre aspecteIe ei. Atunci apare agresivitatea, ceea ce inseamna ca 0 insanatosire
reala este posibila numai atunci cand vom trece peste toate treptele umanului iar apoi, pierzandu-I pentru 0
vreme, vom percepe e-ul nostru divin ca unica si eterna realitate. Dupa aceasta ne vom intoarce in umanul
nostru, dar nu ne vom mai atasa si inradacina cu el si nu vom mai depinde de el.
S.N.Lazarev