I A Ş I

TIPOGRAF IA „DACIA" P. ILIESCC & D. GKOSSU

1«02
 COMENTARIILE
SA U

E X P L IC A R E A EPISTOLEI C Ă T R Ă EFESENI
A celui I n tr u s&itţl iîn riiilelitî n o stru

c h r i s o s t o m
A r h i e p i s c o p u l C o n ^ ta n tm o p o L e î

S U B JE C T U L .

Efesul e ra m e tro p o la A siei, un d e se a d o ra A rtem id a

<Diana), pe c a re a cetă ţen ii o resp ectaţi acolo c a pe un fleu,
şi e ra a s tă p â n iţi de a tâ ta su p e rstiţia ne, in c â t nicî c â nu voiau
a face cunoscut n um ele celui ce a d a t foc acelu i tem plu*).
A colo şi fericitul ev a n g h elist Ion a v ie ţu it cel m al mu 11 tim p,
acolo â fo st şi ex ilat, şi vot aeolo a şi incetat din v ia ţă. Ş i pe
T im oiheifi l-a lă s a t acolo P av el, d u p re cum fiice se riin d u -I;
„ P r e c u m te - a m r u g a t , c a s ă r e m â l în E f e s “ (I Ti-
m o th . 1, 3)- C hiar şi d in tre filosof)!, ea riî au sLrâlucit m al
cu sam ă, cel m i i m u lt! e r a â din A sia. V oesc a sp u n e de
cel de pe lângă P arm enide, a d e că de Zenon şi D em ocrit.
Se dice apoi câ şi PTthagora to t de acolo era, căci in-
« u îa, S am os era in su lă Ionică. D ară chiar şi a s tă d t a r p u ­
te a g ăsi cine-va m ulţi filosofi acolo. A cestea nu vi se spun
a ş a în tr e a c ă t şi fâră scop, ci voind a a ră ta , că P av el a-
vea nevoe de o m a re seriosi ta te scriind u n o r ast-felifl de
-omeni. Se dice ch iar că li-a în c re d in ţa t lo r şi cele m al
profunde cugetări, ca u nora ce d ejâ e ra u c a tid iiz a ţl. De
a c e ia si epistola a c e a sta este plină de cu g e tă ri şi dogm e
înaJfe. E p isto la este sc risă din R om a, pe când P av el era
in lau ţu rî, d upre cum însuşi s p u n e : „ R u g a ţ i - v ă p e n t r u
m in e , dice. c a s ă m i s e d e a m i e c u v e n t î n t r u d e s -
i *
o h i d e r e a g u r e l m e le , c u î n d r ă z n e a l a a a r ă t a ta in a

*) Tem plul AL'ten]idei din Efes a fo st incendiat de E rostrat,

■eari la 262 p. Chr. d istru s de Goţi, îm preună cu oraşul. T rad,
4 SUBJECTUI,

e v a n g h e l i e l , p e n t r u c a r e f a c s o li e in l e g ă t u r i “
(Efes. G, 19. 20). E plină cu ad e v fira t a c e a stă ep isto lă d e
cu g e tă ri în a lte şi profunde. Ceia ce ni că ir! a p ro p e nu sp u ­
ne, aici le vorbeşee, cum de ex. ea ud d ic e : „ C a s ă s e c u -
n 6 s c a a c u m î n c e p ă t o r i i l o r şi D o m n i i l o r , î n t r u c e l e
c e r e ş c t p r i n b is e r i c ă , Î n ţ e l e p c i u n e a lu i D u m n e d e f l
c e a d e m u l t e f e l i u r r {ibid: 3, 10 ), şi e a r ă ş l : „ Ş i î m ­
p r e u n ă c u d e n s u l n e -a s c u la t, şi n e -a p u s a ş e d e a
î n t r u c e l e c e r e s c ! î n t r u C h r i s t o s I i s u s “ (ibid. % 6 ),
si e a r ă ş l : „ C a r e I n t r u a l t e n e a m u r i n u s -a c u n o s c u t
d e fiii 6 m e n ilo r , p r e c u m s -a d e s c o p e r i t a c u m s â n ­
ţil o r l u i A p o s t o l i , ş i P r o r o c i l o r î n t r u D u c h u l , c a
s ă f ie n e a m u r i l e î m p r e u n a m o s c e n i t o r î , şi î m p r e ­
u n ă u n t r u p , şi Î m p r e u n a p ă r t a ş i f ă g ă d u i n ţ e i l u i
I n t r u C h r i s t o s p r in e v a n g h e l i e * (Ibid. 3, 5, 6 ).
 OMILIA I.

„ P a v e l a p o s t o l a l lu i I is u s C h r i s t o s p r i n v o e a
Iu l D u m n e d e Q , s â n ţ i l o r c e l o r c e s u n t în E f e s , şi
c r e d i n c i o ş i l o r î n t r u C h r i s t o s I is u s : C h a r v o u ă şi
p a c e d e l a D u m n e d e t i T a t ă l n o s t r u , şi D o m n u l n o ­
s t r u I is u s C h r i s t o s 11 (Cap. 1 , I. 2 ).

Ia tă câ aici p a rtic u la „prin** o atrib u ie ta tălu i. Da­

r ă c e ? d u cum -va vom num i p e n tru a c e a sta pe fiul in ferio r
ta tâ l u l? C âtuşi de p u ţin . „ S â n ţ i l o r , dice, c e l o r c e s u n t
în E f e s , ş i c r e d i n c i o ş i l o r în C h r i s t o s I is u s " . I a lă câ
aici n u m eşce sâ n ţi p e ceî ce aveau flamei, copil, b ărb a ţi si
se rv ito ri. A ceasta se în v e d erea ză m at ales la finele ep is­
tolei, unde d ic e : „ F e m e i l o r s u p u n e ţ i - v ă b ă r b a ţ i l o r v o ş ­
tr i " {Efes. 5, 2 2 . 6 , 1 .5 ), si e a r ă ş l: „ C o p iilo r, a s c u l ­
t a ţ i p r e p ă r i n ţ i i v o ş t r i " , şi „ s e r v i l o r , a s c u l t a ţ i p r e
s t ă p â n i i v o ş t r i " . V om p ricepe deci d e aici, eâ t de m u lt
s’ati r ă r it acum fap tele virtu o se, c â tă len e ne stă p ân e sce ,
şi c â tă a p lec are s p re v irtu te e ra pe atu n ci, de v rem e
ce chiar laicii s u n t num iţi de apostol sâ n ţi şi credineioşf.
„ C h a r v 6 u ă şi p a c e d e la D u m n e d e t i t a t â l n o s t r u ,
şi D om nul n o s t r u I is u s C h r i s t o s " . A dis char, e a ră
pe D um nedea l-a n um it t a t ă ; d a râ a c e a sta e to cm ai d o v a­
d a acelui char, şi cu m ? A scu ltă pe ac elaşi ap o sto l picând
î n a l t ă p a r te : „ E a r ă , cacî s u n t e ţ i fii, a tr im i s D u m ­
n e d e Q p r e D u ch u l fiu lu i s 6 Q in i n im ile v o s t r e c a ­
r e s t r i g ă : A b b a p ă r i n t e " (G alat. 4, 6 ).— „ Ş i D o m n u l
n o s t r u Iisus C h r i s t o s " , carele p en tru uol s-a n ăscu t şi
s-a a r ă ta t iu corp. „ 8 in e * c u v 6 n t a t este D um nedeu,
dice, ş i t a t â l D om nului n o s t r u Iisus C h r i s t o s 1* (V e rs.3)
6 OMILIA I

Ia tă aici D um nedefl al celui în tru p a t, t a r ă de nu vo-

eseî, p ă rin te a lui D um nedeti C uvântul. „ C a r e n e - a b i-
n e - c u v e n t a t p r e n o i î n t r u t o t a b in e - c u v f e n ta r e a d u -
c h o v n i c e a s c ă î n t r u c e l e c e re ş c T , în C h r i s t o s ." A i d
face alu siu n e la bine-cuv 6 n ta re a Iudaica, p en tru ca şi ace­
ia e ra b in e-cu v en iare, Îns 6 nu sp iritu a lă , precum : „ D u m ­
n e d e u s a t e b i n e - c u v i n t e z e “ (Num. 6 , 24. D euteron. 7,
13. 28, 6 . P sal. 120 , 8 ) „ D u m n e d e t i s a b in e - c u v in te -
z e r o d u l p â n t e c e l u î t e a , s â b in e - c u v in te z e i n t r a r e a
şi i e ş i r e a t a . " A id însS n u e aşa, şi c u m ? „ I n tr u t o ­
t ă b i n e - c u v ^ n t a r e a d u c h o v n i c e a s c ă 11. A şa d ară ce’ţi
m aî lip sesc e în c ă ? A î d e v e n it n em u rito ru l, al d ev e n it li­
b er, aî d e v e n it fiii, d re p t, fra te, co m p ărlaş clirooom iel,
cornpftrtas îm p ă ră ţie i şi e ş tî slă v it îm p re u n ă cu d ân su l,
cu un c u v â n t to te ţi s-afi d ă ru it. „ C u m n u î m p r e u n ă
c u e l, dice, şi t o t e n i v a d ă r u i n o u f i" ? (Rom. S, 32.).
Christos., ca rele s-a sacrificat p e n tru tin e şi ca re le e s te
în ceputul sacrificiului te u (im tf//.rj, e s te slăv it de în g e ri,
de C heruvim I şi de S e ra fim i; c e 'ţl lip seşce încă ? „ I n t r u
t o t ă b in e - c u v & n ta r e a d u c h o v n i c e a s c â " . N im ic ccrpo-
r a l aici. De aceia cele co rp o rale ie sc o te din rân d u l ce­
lo r sp iritu a le , d ic S n d : „In l u m e n e c a z u r i v e ţ i a v e a *
(loan 16, 33), adu ce nil u-ne sp re cele dint&iu. Căci d u p ă
cum cel d ed a ţi {aptelor co rp o rale , nu p o t su feri să au d ă vor-
bindn-se de cele sp iritu a le , l o t a ş a şi ceî ce se dedaţi ce­
lo r sp iritu a le , nu v o r p u te a p ro g resa' în ele, dacă m af di­
n a in te nu se vo r d esb ră ca de cele co rp o rale. Ce e ste „ b i-
n e - c u v £ n ta r e a d u c h o v n ic e a s c â în tr u c e le c e re ş c l^ ?
AdicA nu b in e-cuventare p ăm en te asc ă, după cum e ra )a
Iudei; „C ele b u n e a l e p ă m â n t u l u i v e ţi m â n c a " (Isaia
1, 19. Exod. 3, 8 . D ent. 7, 13), safl „ P ă m â n t d in c a r e
c u r g e k p t e ş i m i e r e " , şi „ D u m n e d e Q s ă b in e - c u v in -
t e z e p ă m e n t u l t 6 Q“ . A id însg nim ic din acestea, d a ­
râ ce? „D e m £ i u b e s c e c i n e - v a p r e mine., cu v & n -
tu l m eQ v a p ă z i, ş i T atăl m e a îl v a iu b i p r e e l,
şi la e l v o m v e n i, ş i l o c a ş îa d e n s u l v o m f a c e u
(loan 14, 23.), şi e a r ă ş l: „ D e ci t o t c e l c e a u d e cu­
v in te le a c e s t e a , şi le face p r e e l e , a s e m e n a - l- v o itt
p r e e l b ă r b a t u l u i î n ţ e l e p t , c a r e şl-a z i d it c a s a s a p r e
 OMILIA I 7

p e a t r â ; şi s ’a p o g o r l t p lo e a , şi aQ v e n i t r l u r i l e , şi
aQ s u f la t v â n t u r i l e , ş i s-aQ p o r n i t s p r e c a s a a c e i a ,
ş i n - a c ă z u t , c â e r a î n t e m e i a t ă p r e p e a t r ă u (Math. 1,
24, 25). O ară p e a tra c a re e s te ? de câ t lu c ru rile ceresef, ca­
re s u n t m a l p re su s de o ri-ce p refacere. „ C in e m g v a
m ă r t u r i s i , dice, în a i n t e a 6 m e n i 1o r , v o ifl m ă r t u r i s i ş i
e a d e d â n s u l în a i n t e a t a t ă l u i m e a c e lu i d in c e -
r i u r l " , şi „ c a r e s e v a l e p ă d a d e m in e , m e v o iu le ­
p ă d a şi e a d e d e n s u l " , şi e a r ă ş l : „ F e r i c i ţ i c e i c u r a ţ i
c u in im a , c ă a c e i a v o r v e d e a p e D u m n e d e Q " , şi
e a r ă ş l: „ F e r i c i ţ i c e l s ă r a c i c u d u c h u l , c ă a c e l o r a
e s t e î m p ă r ă ţ i a e e r i u r i l o r " , şi e a r ă ş l: „ F e r ic iţi c e l i z ­
g o n iţi, p e n tr u d r e p ta te , c ă p la ta v 6 s tr e m u ltă e s te
în e e r i u r l " (Math. 10 , 32. 33. 5,8. 3. 10.). V edl cura el
pu n e p e s te to t locul ceriu rile şi de densele vorbeşee, şi
nicî de cum de cele de pe păm&nt ? Ş i e a r ă ş l : „Că p e ­
t r e c e r e a n 6 s tr S In e e r i u r l e s t e , d e u n d e şi p r e
M â n t u i t o r i u l a s c e p t a m , p r e D om nul n o s t r u I is u s
Christos", şi e a r ă ş l: „C ele d e sus g â n d i ţ i , e a r ă nu
cele p ă m â n t e s c ] '1 (Filip. 3, 19. 20, Collos. 3, 2).
„D e !a C h r i s t o s I is u s " , ad e că c ă a c e a stă bine­
cu v â n ta re e p rin Iisu s C hristos, eat'ă n u p rin M o isi; a s t­
fel iu că n o i ne deosebim nu num ai prin ca litate , ci şi p rin
m ijlo citcriu l uneî ast-felifl de b ine-cuventări, d u p ă cum
dice şi în ep isto la cătrit E b re î; „ Ş i M o is i a d e c ă , a fo s t
c r e d i n c i o s i n t r u t o t ă c a s a lu i c a o s l u g ă , s p r e m ă r ­
tu r ia c e lo r c e e r a s ă s e g r ă ia s c ă , e a r ă C h ris to s
c a u n f ia în c a s a s a , a c ă r u i a c a s ă s u n t e m n o i."
(Ebr. 3, 5. 6 ).
„ P r e c u m n e - a a l e s p r e n o i î n t r u d e n s u l , dice,
m a l ’n a i n t e d e î n t e m e i e r e a lum eT , c a s ă fim n o i s â n ţi
şi f â r ă d e p r i c h a n ă în a i n t e a l u l “ (Vers. 4). Ceia ce
dice, a ş a şi e s te ; prin care ne-a b in e -c u v e n ta t, p rin acela
n e -a şi ales. El, deci, ni va ac o rd a acolo to tu l, el este ju ­
decă to riu l, şi to t el v a dice ; „ V e n iţi b in e - c u v ^ n t a ţ i l p ă ­
r i n t e l u i m e Q , d e m o s c e n i ţl î m p ă r ă ţ i a c a r e e s t e g ă ­
t i t ă v o u S d e l a î n t e m e i e r e a l u m e l " , şi e a r ă ş l: „ U n d e
s u n t ea, v o e s c c a şi il s ă f ie “ (Math. 25, 34. lo an 17,
24), şi cu un cuveni, ap ro p e în to te ep isto lele se în cearcă
s OMILIA I

s ă probeze, ca cele ce se p e tre c cu n o i nu s u n t n e a ş te p ­

ta te , ci ati fost p rescrise de su s, şi nu din căin ţă, ci p en ­
tru că astfeliti s-afl fo st ic o n o m isit şi d e s tin a t. A cest fa p t
în c ă p ro b ează m a re a în g rijire p ă rin ţa sc ă a lu i Dum nedefl.
D ară ce e s te „ n e - a a l e s p r e 110I I n t r u d £ n s u l “ ? A decă
ca p rin cre d in ţa in eî a re u şit la a c e a sta C hristos, m al
în a in te de a fi noi, şi ch iar m a l-n ain te de în to c m ire a (-piv
fj t o v -/.6o j j.o v xaiotpXTjdfjvat) lu m el. Şi b in e a făc u t că a dis
■M.x'i'ţtîiap (facerea, intem eerea), dovedind p rin sceastttT-eft
D um nedeti ca d in tr ’o în ă lţim e m a re a a ru n c a t jo s a c e a stă
lum e. Căci cu ad evfirat m a re şi n e g ră ită este în ă lţim ea luf
D um nedeti; n u Sn ce priveşce locul, ci îu p riv in ţa luî, ca re
■e m ai p re su s de legile tirel, şi deci m are este şi d e p ă r­
ta re a d in tre cre a tu ră şi creatoriO . R u şin eze-se deci ereticii
audind acestea. D ară p e n tru ce nc-a a le s ? „ C a s ă fim n o i
s â n ţi şi f ă r ă de p r i c h a n ă î n a i n t e a lu i,,. Deci ca nu
cum -va audind că ne-a ales, s ă ’ţi Închipui câ aju n g e mi­
m a! cred in ţa, adaoge şi m odul v ie ţe l: f â r ă d e p r i c h a n ă .
„De aceia, zice, ne-a a le s, ca s â fim s â n ţî şi n ep ric h ăn iţl".
AQ fost. aleşi a l t ă d a t ă si Iudeii, d u p ă cum d ice: „ C ă p o ­
por sânt eşti tu, şi pre tine te-a ales D um nedeu".
(D e n te r. 14, 2). D ara d ac â om enii când aleg,, de sig u r că
ce e m ai bun aleg, ap o i eu a t â t m al m u lt D um nedefl. In
a c e a stă aleg e re e p ro b ă de iu b ire a de 6m enî a lu i D u m n e­
defl, în acelaşi tim p Inse e p ro b ă şi de v irtu te a lor, căci
el în g eneral alege pe cet în cercaţi. Ne-a tă c u t cu a d e v ă ra t
sâ n ţi, d ară treb u ie a re m â n e a sâ n ţi. S ân t e cel ce se ini-
p ă rtă şe şc e de c re d in ţă, e a ră n e p ric h ă n it acel ce a re v ia ţă
irep ro şa b ila. De c ă i sâ n «.euia şi n ep ric b ân ire a el nu o cere
aşa cum s-ar în tâm p la, ci a se a r ă ta în a in te a L ui ast-felifl.
P en tru că su n t s â n ţi şi fă r ă p rich an ă, cred u ţî ast-feliii de
c ă tr ă om eni, in se a c e ştia s e a m ă n ă cu m o rm in tele v ăruite,
şi cu cel Îm b răcaţi în p ie lea oel. E l, însC, nu c a u tă de
ac eştia, ci de aceia d esp re c a re dice P r o f e tu l: „ D u p r e
c u r e ţ e n i a m â n e l o r i n e l e " , ca re ? „ C e a d i n a i n t e a
o c h i l o r lu i* (Ps. 17, 27.), ad e că sâ n ţe n ia p e c a re o v ed e
ochiul lu i D um nedeu. A dis şi d esp re fap tele ac esto ra , d a ră
ea răsi îl rid ic ă în c h a r u l’ lui, c a d sân ţen ia nu se ca p ătă
nu m ai după osten ele si nici câ vine de la fa p te num aî, d
din iubirea lut. D ar n i d din iu b ire a Iul n u m ai, şi nici nu­
m ai din v irtu ţile nostre, p en tru că d acă a r p u rced e nu m ai
din iubire, a r treb u i ca to ţi să se m â n tu ia scă , şi d ac ă a r
re su lta n u m a i de la v irtu ţile n o stre , apoi p re se n ţa lui, ca
 OMILIA I 9

şi to te ceie iconom isite p en tru noi, a r fi fost de p riso s.

A şa d a râ nici din iubire nu m ai şi «ici din p ro p ria n o stre
v irtu te num ai, ei din am ân d o u ă ac estea . „ P r e c u m n e - a
a l e s p r e n o i “ , dice, Inse cel ce alege, scie ce an u m e alege.
„ I n t r u d r a g o s t e dice, r â n d u i n d u - n e “ (Vers. 5). Deci ni­
m ă n u i nu a r fi folosit v irtu te a , d a c ă nu e ra iu b irea. Câcl,
spune-m l, cu ce s-ar fi folosit P av el, şi cum şl-ar fi a r ă ­
ta t desto in icia lut, pe care a şi a r â ta t’o, d ac ă nu l-ar fi
c h e m a i de sus, şi dacâ nu l-ar fi a tr a s c ă tră d ân su l din
iu b ir e ? De alt-feliu, ca să se în v re d n ic ia sc ă cine*va de a-
s e m e u e a d aru ri, este fructul iubire! Iul, e a ră nu al p ro ­
p rie! sa le v irtu ţi. De a deveni v irtu o şi, d e a crede şt a
ne a p :o p ia de ei, este cu a d e v g ra t fap tu l celui ce n e ciiia-
m ă , in sa n a m al puţin că d epinde şi de n o i; d a ră d u p ă ce
ne-am ap ro p ia t de el şi după ce n e învred n icim de a tâ ta
o n o re , c ă im e d ia t de la d uşm ănie ne duce Ia înfiere, apoi
a c e a s ta cu a d e v e ra t că esle re su lta tu l iubirel lu î celei n e­
m ă rg in ite.
„ I n t r u d r a g o s t e , dice, m a l d i n a i n t e r â n d u i n d u -
n e p r e n o i s p r e m o s c e n i r e 'f i a s c â , p r i n I is u s
C h r i s t o s . “ V edl euin nim ic nu e fâ ră C h risto s? Cum
n im ic fără de T a tă l? A c e sta a h o tă rit m al d in ain te, e a ră
a c e la ne-a a tra s la sine. A cestea le în se a m n ă Pavel sp re a
în ă lţa şi a lău d a faptele d esfă şu ra te , du p ă cu m dice şi in
a lt lo c : „ P e l â n g ă a c e a s t a n e şi l ă u d ă m p r in D o m ­
n u l n o s t r u I is u s C h r i s t o s * .. . (Rom . 5 ,1 ) ) . M ari cu ade*
v fira t su n t cele d a te noug, insC cu m u lt m al m a rî devin
p rin aceia, că ni sunt d ate prin Iisu s C h risto s; căci nu a
trim is d o ră pe vre-unul din serv il seT, ci pe în su şi unul
n ă s c u t fiul seo. „ D u p r e b u n a - v o i n ţ â , dice, a v o e i s a le %
a d e că p entru aceia că a voit m ult. D orinţa luî, cum a r d i­
ce cine-va, a c e a sta e s t e ; căci p re tu tin d e n e b u n a v o in ţă
e s le p rem e rg g to re voinţei. D a ră apoi m al e s te şi o a lfâ
v o in ţă , p r e c u m : â n te ia v o in ţă de n nu se p e rd e cel p e ­
cii toşî, şi a do u a vo in ţă de a fi p ed e p siţi cel rei. Nu-I pe-
d ep seşce din v re o necesitate, ci fiind-că voeşce. A cest
f:ipt se pote v edea p e tre c in d u -se şi cu P av el, când dice :
„ V o e sc ca to ţi 6 m e n if sa fie c a m i n e " . „ V o e s c
e a r a ş i c a c e l e t i n e r e s ă se m ă r i t e şi s â n a s c ă cc*
p i l “ (I C orintheni 7, 7.1 T im oili. 5, 14). Deci b u n a v o in ţă
(î'jâoxla) este â n te ia v oinţă, v o in ţă ap rin să , v o in ţă u n ită cu
p o ftă, cum am dice noi. De cât, din ca u sa celo r m al sim -
IO OMILIA r

p)i, nici că voîO conteni, ci voifi în tre b u in ţa un cu v â n t co ­

mun sp re a clarifica ch estiu n ea. Ceia ce noî dicem in
d e o b ş le : p ism a ( s î'.^ a ) , „şî d u p ă p is m a n â a t r g "
-o îiîîajia tjjjxov), adecă, a dori g ro zav un lucru, — « ceasta
to cm ai se în ţe le g e prin b u n a-v o in ţâ (s-iSo-Aia) a luî D um ne­
ţi eu ; ad e că câ doresce m ult, cft p o fte şte m u lt m â n tu irea
nostrg*). D aifl o re din ce causit ne iubeşce ast-feliii ? De
sig u r că p e n tru b u n ă ta te a lui cea m are. „De aceia, dice,
ne-a h o tă rî t m al d in a in te sp re înfiere, voind şi incă m ult,
p e n tru ca ast-feliti slava charulu t luî să se a ra te ." „ D u p r e
b u n a - v o in ţ ă a v o e l s a le , dice, s p r e la u d a s l a v e i c h a -
r u lu l s e u , c u c a r e n e - a m ilu it p r e n o i î n t r u c e l i u ­
b i t ’*. A şa d a ra , d ac â sp re a c e a sta ne-a m iluit, sp re lau d a
sla v ei ch aru lu l lui, şi ca să se a r a te ch aru l lui, sft rem ân em
în ac est ch ar. „ S p r e la u d a s l a v e i l u l u , dice. D arâ ci­
ne sâ 'l la u d e ? cine s ă ’l .slăvească? rioJ? în g e rii? safl ar-
ch a n g h elii? sau în tre a g a n a tu r ă ? Şi ce este ac ea sta , fa ţă
de d a n s u l? N im ic de sigur, p e n tru câ D um nedeu nu es te
lip sit de nim ic (ăvr/îssî ■;i(j *6 J â v ) . Deci p en lru ce voeşce
a fi lă u d a t şi slă v it de n o i? De aceia, cu iubirea n o strâ
c ă tră densul să se facă m al fierbinte. P e n tru că in defini­
tiv nu d o reşee nim ic din p a rte a nostrfi, d e c â t n u m a i
m â n tu ire a nosU'6 ; nu a re nevoe nici de serv iciu l nosf.ni,
nici de slav ă, si n id de alt-ceva din p a r te - n i; totul el f;ice
n u m a i p en tru m ân tu irea nostre. Cel ce lau d a şi ad m iră
cbarul a c o rd a t lui de D um nedeti, v a fi to t-d eau n a m ai cu
b a g a re de sa m ă şi m ai serios. „ C u c a r e n e - a m ilu it
p r e n o î “ - Nu a dis „care ni l-a d ă ru it", ci „ C u c a r e n e - a
m ilu it p r e n o î* , adecă că nu n u m at ne-a c u ră ţit de p i ­
cate, ci incă ne*a făcui şi vrednic) d e iubii. în to c m a i ca
şi cum a r lu a cine-va un rlios, p ră p ă d it de ac ea stă bolâ
m olipsitore, d e b â lră n e ţe , serăcie şi fom e. si de-o d a tă l-ar
face tfinSr şi frum os, in treeen d pe Iuţi 6 m enil in fruim i-
s e ţă , din o brajii Iul ieşind o cui ore ca a u ro ra d im ineţet,
e a ră cu a ru n c ă tu rile lui de ochi în tu n ecân d strălu cirea so-
r e lu l; ap o i l-ar gratifica cu florea v irste l o m eneşti, şi l-ar
îm b ră c a cu haină îm p ă ră te a sc ă şi cu d iad em ă, şi în fine
cu Iotă p odoba,—în aşa feliti a lu c ra t D um nedeti cu sufle­
tu l no stru pe care l-a făcut frum os, scu m p şi d răg ălaş. In*

*). Cuvântul pism a de şi 'sl t r e origina sa din lim ba greai-A,

totuşi în lim ba RomâDă a căii ut în înseninarea de viclenie, invidie,
rentate. T rad.
 OMILIA I II

geril d oresc ca sâ pciviască un ast-felifl d« suflet, şi nu

nu m ai ingeril, ci şi arc h an g h elil şi to ţi s â n ţ i i ; în tr ’a i â t ne
a făcut de graţio s! şt de scum p! luî. „ V a p o f ti, dice,
î m p ă r a t u l f r u m u s e ţ a t a “ (Ps. 44, 13). P riv eşce d e d , ce
v orbe v ă tă m â to re vorb esc unia, şi ce v orbe b iu e -c u v en ta le
vorbim noî acum . Noî nu ad m irăm câtuşi de p u ţin b ogă­
ţia, nu ad m iram cele Ue aici, ci cele c e re ş ti şi cele din
eeriurl. N a dicem noî ore, câ acel copil e g raţio s, ca re
îm p re u n ă cu fru m u seţa corpului a re in c ă si m u ltă g ra ţie
in c u v in te ? Eî bine, ast-feliu s u n t credincioşii. P riv eşce
acum ce vorbesc credincioşii şi cel in iţia ţi îu d ogm ele ere-
dinţel. In adevfir, ce a r p u tea sâ fie itihÎ g ra ţio s ca g u ra
uduî credincios, carea scote cuvinte m ira cu io se. şi care cu
in im ă c u ra tă şi cu buze n esp u rc ate se im p a rtă fe ş rc din
m asa cea de ta in ă, cu to tă stră lu c ire a şi cu to t c u r a ju l? Ce
p ote fi m aî g raţio s de cât cuvintele prin care ne lep ăd ăm
de diavolul ? prin c a re apoi ne îm p re u n ăm cu C brislos ?
ca cuvintele din m ă rtu ris ire a aceea d in a in te de bote/., ca
si aceea de du p ă b o te z ? S ă pricepim decî a c e a sta toţi,
câtî am c o ru p t ta in a botezului şi sâ su sp in am , ca să pu­
tem e a ră ş l a dobândi ceia ce am p e r d u t „Intru c a r e a -
v e m r e s c u m p ă r a r e a p r in s â n g e l e l u i “ (V ers 7}. C um ?
Nu nu m aî eă a dat pe fiul sefl cel iub it, ei iu a?a
mod, în cftt să fie şi sacrificat. P riv e şce b o g ăţia iu b i­
re! sa le c ă tră o m : pe fiu) sett cel iu b it I-a d a t p en ­
tru cel vrednici de ură. De aief p o ţî vedea c â t no p re ţu ­
ie şte . Dacă, pe când noî ’l uram şi eram d u şm a n ii luî şi
a d at totu şi pe fiul seu cel iubit, ce nu v a face la u rm ă,
când ne facem p rietini cu e l? „Iertarea p 6 c a t e l o r “ . De
la cele de su s se pogoră Ia cele de jo s. S punend mal
în a in te de înfiere, de sâ n tire si v ia ţa n ep ricb ăn itâ, vor-
b e-ce acum şi de patim ă, nu ca cum a r slăbi safl a r în ­
josi cuvCntui, de la faptele eele m a rî p o g o rîn d u -1 la cele
mici, ci din co n tra rid icân d u -1 de la celc m ici la cele m ari.
Nim ic nu e m a re ast-feliii, ca a se v a rsă sâ n g ele fiuluî
s 8 u p en tru noi. A nu c ru ţa nici p e fiul sSti, a c e a sta e cu
m u lt m aî m a re şi de cât înfierea, şi de câ t to te cele-l-alte
d aru ri. M are lucru este a ni se ie rta pScatele, d a ră m aî
m are incă că am căşti g at'o prin sâ n g ele stă p â n u lu i. Cum
că ac est fap t e m al m are de câ t to te cele-l-alte, p riv eşce
cum si aici strig ă a p o s to lu l: „D upre b o g ă ţ i a c h a r u l u l
lu i, p e c a r e l-a p r is o s it î n t r u n o i “ (V ers. S). B o g ăţie
e şi înfierea, in se ac ea sta e cu m u lt m al m are. „Pe c a r e
12 OMIUA I

l-a p r is o s it , dice. I n tr u n o l “ . Şi b o g ăţie, şi in că eu p r i­

so sin ţa d ată, ad e că a fo st v ă rs a t ch aru l !ul a su p ra o m e-
n ilo r în tr ’un mod de nep o v estit. Nu e p osibil de a p re se n ta
cu cuventui ceia ce am în c e rc a t p rin fapte. Căci cu a d e ­
v ă ra t că este b o g ăţie, şi încă b o g ăţie m are, pe c a re a ni
a d a t’o cu p riso sin ţă ; bogăţie p riso se ln ic ă nu om enilor, ci
lui D um nedefl, ast-felift c ă e cu n e p u tin ţă de a fi p o v estită.
„ A r a t â n d u - n i n o u £ t a i n a v o e l s a le d u p r e b u -
n a - v o in ţ a s a , c a r e m a l ’n a i n t e a r â n d u i t î n t r u d e n ­
s u l 0 {Vers 9), adecă, s tă p â n u l a d e v g ra te l în ţelep ciu n i şi
a î adevfii'ateî p rice p erî ne a filcut în ţe le p ţi şi p rice p u ţi.
V ai, c â tă p rieten ie, de v rem e ce ni sp u n e p ân ă şi m iste riile
saîe. „ T a i n a v o e î s a l e “ , dice, ca şi cum a r dice cine-va,
ca ni a făcut cunoscut cele din inima* iul. A cesta este m is-
te riu l cei plin de to tă în ţe le p ciu n e a şi p ricep erea. Ce a n u ­
m e cau ţi egal cu ac ea stă în ţe le p c iu n e ? P e cel n ev re d n ici
în to tu l, pe aeeia 'I-a g ăsit v red n ici sâ ’I îm b o g ăţiascâ. Ce
p o te fi egal cu ac ea stă isc u s in ţă ? D uşm anul, cei cu to tu l
u rii a ltă d ată, acesta fă ră de v este s-a rid ic at la cele în alte.
Şi nu num ai a tâ ta , d arâ şi ac eia c â fap tu l s-a p e tre c u t în
a c est tim p, şi p rin cruce, şi a e e a s ta a fost d u p ă în ţe le p ­
ciunea lui. A ici în tr'a d in s în tin d e v o rb a, voind a a r a ta cum
a c e a sta a re su lta t dio în ţelep ciu n e, şi cum şi pe n oi ne-a
făcut înţelep ţi. P en tru care e a ră şl d ic e : „După b u n ă ­
v o in ţa s a , c a r e m a f n a i n t e a r â n d u i t I n tr u d f e n s u l“ ,
adecă, a c e a sta a dorit, sa ti cum a r dice cin e-v a: ac e a sta
şi-a pu= in gând, ca să ni com unice’ şi none ta în a sa. Şi
c a re e acea ta in ă ? A eeia câ voeşce a şedea om ul in ee­
riurl. A ceasta, deci, s’a şi făcut, „Pentru ic o n o n lia î m ­
p lin ir e ! v r e m u r ilo r , c a t o t e s ă le uniască s u b u n
c a p î n t r u C h r is to s , şi c e l e d in e e r i u r l şi c e le d e p r e
p ă n i e n t, î n t r u d â n s u l (Vers, 10). „Se d esp ărţi-se, dice,
cele ceresc! de cele pam en teşcî, nu av eau un sio g u r c a p ".
D upă cuvântul cre aţiu n e l D um nedeti a fost unul s in g u r ;
d a ră îm prâsciindu-se re tă c ire a din m ithologia g re a c ă , cu
cre d in ţa in m al m ulţi dum nedel, im e n il e ra u d e s p ă rţiţi şi
fugiţi de sub asc u lta re a lu i D um nedeti. „ P e n t r u i c o n o m ia ,
dice, îm p lin ir e i v r e m u r i l o r " , A n u m it ac ea sta p lin ire a
tim purilor. P riveşce, câ t de p rec is vorbeşee. A ră tâ n d în c e­
putul de la ta tă l, scopul, v o in ţa, â n te ia im p u lsiu n e, e a ră
â n te ia îndep lin ire a lu c ru rilo r prin Iisu s C hristos, el (ap o ­
stolul! nicâirl nu*l num eşce se rv .
 OMILIA I 13

„ P r e c u m n e - a a l e s p r e n o i î n t r u d â n s u l, dice,
m a l ’n a i n t e d e î n t e m e i e r e a lu m e i r â n d u i n d u - n e p r e
n o i s p r e m o ş c e n i r e a f ia s c â p r i n I is u s C h r i s t o s , c â -
tra s i n e , ...... c a t 6 t e s ă l e u n i a s c ă s u b u n c a p i n ­
t r u C h r i s t o s , şi c e le d in c e r iu r f , şi c e l e d e p r e
p ă m c n t î n t r u d â n s u l “ . Cum vedt, decf, n ic ăirl n u l-a
n u m it serv. D acă inse p a rtic u le le : „ î n “ şi „ p r i n " se p o t
atrib u i serv u lu i, priveşce unde aju n g e ■lu cru l. C hiar d e la
ca p ăt începând ep isto la „ P r i n v o i n ţ a “ ad ao g e im e d ia t
„ t a t â î u l “ . T atăl a voit, dice, şi fiul a lu c ra t, a ac tiv a t.
D ară nici fiul n ’a fost lip sit d e v oinţă, fiind-ea ta tă l a voit,
şi nict ta tă l nu a fost lipsit de a c tiv ita te , fiind-că fiul a
a c tiv a t, a lu c ra t, ci Io te su n t co m une ta tă lu i şi fiului.
„ T o t e a l e m e le , dice, a le t a l e s u n t , şi a l e t a l e a l e
m e l e 0 (loan 17,10). P lin ita te a tim p u rilo r a fost p re se n ta
lui. Decf, fiind-că to te le -a în tre b u in ţa t, şi p rin ingerl, şi
p rin P ro feţi, şi prin lege, si to tu şi nim ic nu s a făcut, b a
înca se prim ejduia în seşi cre aţiu n e a om ului, ca ad ecă in
z a d a r a fost cre at, şi încă m at m u lt sp re rg&, to ţt fiind
p erd u ţl m ai m u lt ch iar ca pe tim pul potop u lu i, a g ă s it a-
ee a stâ iconom ie a charului, ca ast-felifl om ul sa nu fie
fâc u t farâ scop şi în za d ar. Deci a c e a sta o n um eşce a p o s­
tolul plinil.ntea tim p u rilo r şi înţelepciune, ca ad ecă pe
când tocm ai erail pe punctul de a fi perd u ţl, atu n ci afl
fo st m â n tu iţi, „ C a t o t e Să le u n i a s c ă "
laLift't.i), D ară ce în se am n ă ac est eu v 6 n t? A strin g e ad e că
la un loc, a mii cele d esp ărţi le. De c â t să că u ta m a ue
ap ro p ia înca m ai bine de adevgr. P rin tre not. cum şi în
o b iclnuinla (lilnîca, âvax=ş aXa îo>ai? = re <'a p i tu la t ie , se nu­
m eşce ab re v iaţiu tie a celor v o rb ite pe larg , sati to te cele
v o rb ite pe la rg a le spune pe sc u rt. Mal e s te ap o i şi a ltâ
se m n ih e aţ'e, şi a n u m e : cele iconom isite de un tim p în d e­
lu n g a t le a a d u n a t la un loc şi Ie-a co n c e n tra t in el, ad e­
că le-a sc u rta t. „ C ă c i D o m n u l c u v â n t s c u r t v a f a c e
p r e p â m e n t (/.070V Ţap tovisXmv vmX tv Sixa'.oa&VTg)
Cu d r e p t a t e 1* (Rom. 9, 28), adeeă pe acelea le-a cuprins,
şi pe a lte le le-a ndâogat. A ceasta este v.'w t.z'ţvlv.iw.ţ saii
re c a p itu la re . D ară a c e s t cu v â n t m at învederează in că ce-va,
şi a n u m e ; un sin g u r cap a d a t tu tu ro r, pe C hristos cel
în tru p a t, adecă şl în g e rilo r şi o m en ilo r a d at ac ee aşi c ă ­
p eten ie, u n o ra pe C hristos du p ă corp, şi a lto ra pe D um ­
nedea' C uventui. Ca cum a r dice cine-va, că a re c lă d it o
14 OMILIA II

casă, c a re av e a unele p ă rţi s tr ic a te şi unele ta ri, ad ecă că

i-a pus o te m elie m al p u te rn ic a şi a făcut casa m al sâ-
n ă t o s ă : în to c m a i aşa şi aici, prin fap tu l că a pus pe to ţi
sub un sin g u r cap. Căci m im ai ast-feliu se v a face u n irea,
nu m ai ast-felifl se va face c o n e x ita te a ex a ctă, când to te
v o r fi puse sub uu sin g u r cap, c a r e - a r e o le g ă tu ră de sus.
Deci, du p ă ce ne-am în v red n icit de a tâ ta d a r, de
a tâ ta filantropie, sâ nu ru şin ăm p e bine făc6 to ru l n o stru ,
şi să nu facem a fi za d arn ic a tâ ta ch ar d ă ru it n o u e ; sâ
a ră tă m uecl v ia ţâ în g e re asc ă şi să av em v irtu te în g erească.
Da, vg rog şi v6 îndem n, ca n u cum -va să ni se facă to te
a c e ste a sp re ju d e c a tă safl sp re osinda, ci sp re d o b ân d irea
b u n ă tă ţilo r, câ ro ra fie ca cu to ţii să ne înv red n icim , p rin
C hristos Iisu s D om nul n o stru , c â ru ia îm p re u n ă cu T atăl şi
cu S â n tu l D uch, i se cuvine sla v ă , s tă p â n ire şi cinste, a -
cum şi p u ru re a şi in vecii v ec ilo r. A m in.

OMILIA II.

„ I n t r u c a r e şi s o r t ă n e - a m f ă c u t, m a l ’n a i n te
f iin d h o t ă r â ţ i d u p r e r â n d u i a l a c e lu i c e t o t e l e l u ­
c r e a z ă , d u p r e s f a tu l v o e l s a l e ; c a s a fim n o i s p r e
l a u d a m ă r i r e ! lu î, c a r e a m n ă d ă j d u i t m a l î n a in te
î n t r u C h r i s t o s ; p r i n c a r e şi v o i a u d i n d c u v â n t u l
a d e v ă r u l u i m â n t u i r e l v 6 s t r e , î n t r u c a r e şi c r e â n d ,
v 'a ţ i p e c e t l u i t c u d u c h u l f ă g ă d u i n ţ e i c e l s â n t ; c a r e
e s te a rv o n a m o ş c e n ire l n o s tre ; s p re re s c u m p ă r â r e a
c â ş t i g u l u i , s p r e l a u d a m ă r i r e l I u i.“ (Cap. 1 ,1 1 — 14).

P e ste to t locul s-a în c erca t P av el, pe câ t I-a fost po­

sibil, de a ni a r â ta iu b ire a de om en î cea n e g ră ită a Iul
D um nedefl. Cum că a c e a sta îns£, nu e cu p u tin ţa a o cu-
nosce cu e x a c tita te , a scu ltă ce d ice e l: „ O a d â n c u l b o ­
g ă ţ i e i şi a l î n ţe le p c iu n e ! si a l c u n o ş t i n ţ e i lu i D u m ­
n e z e u ! C â t s u n t d e n e p ă t r u n s e j u d e c ă ţ i l e lu î, şi
n e u r m ă r i t e c ă ile l u l “ (Rom. 11, 8 3 .); to tu şi aici a r a tă
cam în ce feliti este. D eci, ce dice el.s „ I n t r u c a r e şi
s o r t ă n e - a m f â c u t “ , ad ică am p rim it m oscenire. Mal
s u s a d is : „ N e - a a l e s p r e n o l “ , e a ră aici dice „ a m p r i ­
 OMILIA H 15

m it m o s c e n i r e ” . D ară fiind-că in o şc en ire a este m al

m u lt fa p t de noroc, de e â t re su lta tu l inten fiu n el safl al
v irtu te !,— căci m al to td e au n a se îm p rie tin e şce cu ig n o ­
ra n ţa ’ şi cu norocul orb, lăsâod la o p a rte de muSte-orl
pe cel * v irtu o şi, şi Jipindu-se tocm ai d e cel n ev red n ici,—
p riv eşce cum el co rectează aceasta. „M afnain te r a t l -
d u i n d u - n e p r e noi dice, d u p ă b u n ă - v o i n ţ a v o e l s a l e , “
ad ecă, că n u am m o şcen it cum s-ar în tâ m p la , şi că nici
nu am fost aleşi ea răşî cum s-ar în tâ m p la ,— p en tru că
cel ce a ales e s te D um nedefl, si lo t el este care a d a t
m oscen irea,—-ci după b u n a-v o in ţa sa. A ce asta scriind-o şi
în ep isto la c ă tr ă R om ani (8 , 28. 30) d ic e : „ C e l o r ch e *
m a ţi d u p r e r â n d u i r e a Iu l D u m n e d e Q ... P r e c a r ii i-a
h o t a r î t m a l d i n a i n t e , p r e a c e ş t i a l-a ş i c h e m a i ,
şi p r e c a r ii l - a c h e m a t , p r e a c e ş t i a l-a şi î n d r e p ­
ta t, ş i p r e c a r i i l- a î n d r e p t a t , p r e a c e ş t i a l-a ş i
p r o s l ă v i t " D icend m a l'n a in te „C elor c h e m a ţ i dupre
r â n d u i r e a lu i D u m n e d e Q “ , şi voind a a r a ta distinc-
ţiu n e a a c o rd a tă u n o ra, a v o rb it şi d e m o scen ire, pe ca re
o pune aici ca re s u lta t m a l m u lt al sa n c tita te ! iul, p en tru
ca ast-feiitî lib e ru l a rb itru să nu fie an ih ila t. Căci sorţul
m oşcenirel (v.Xr(pos) nu este re su lta tu l v irtu te ! in sine, ci
al în tâ m p lâ re i norocose, cum av dice cine-va. Ca şi cum
pare-că a r d i c e : „d â n d u -se so rţu l v-a ales pe voi, Sns6
to ta lita te a fa p tu lu i e re su lta tă din b u n a Iul d isp o siţiu n e“ .
Fiind h o tă rî ţi, dice, adecă, alegeudu-ue, ne-a afie ro sit luî-şi,
safl câ n ia l'n a in te înes de a ne nasce, el n e p riv ia ca
m oscenitort. E în a d e v fr m in u n ată p rev e d erea Iul D um ne­
zeii, ca re cunosce to tu l m al’n ain te ch iar de n aşce re a n o stre.
Tu însg, priveşce, cum sl peste to i locul voeşce a a r ă ta p re ­
cis, eă faptul a c e s ta nu e re su lta tu l căin ţei, ci t-a a to st
p resc ris de su s. ca cu nim ic să nu fim mai pe Hp l«-
u el, şi dec! p e n tru a c est scop to tu l face. D ară cum în ­
suşi C hristos d ic e : „Nu s u n t tr im is , f a r a n u m a i c â -
t r a o ile c e le perd u te a le c a s e i Iu l Israil", şi e a ră şl di­
cea d is c ip u liîo r; „Pe c a le a p ă g â n i l o r sa nu mer­
g e ţ i, şi în c e t a t e a Sam aritenilor s ă n u i n t r a ţ i " , şi
chiar P av el d ic e a : „ E r a c u putinţa de a s e g r ă i
c u v fin tu ! Iu l D u m n e d e Q v 6 u £ m a l ’n tC iQ ; d a r ă f iin d ­
c ă '! l e p ă d a ţ i , şi v e j u d e c a ţ i p r e v o i n e v r e d n i c i d e
v i a ţ a c e a v e c in ic ă , i a t ă c ă n e î n t o r c e m Ia n ea­
i6 OMILIA II

m u r i" {Math. 15, 24. 10, 5. F ap t. 13, 46) ? T ocm ai pen ­

tru a c e a sta s-au dis, că ad e că «ă nu cre ad ă c in e -v a ea
a sem e n ea fap t s-â p e tre c u t în tr ’un mod în tâm p lâto rift.
„ D u p r e b u n a - v o i n ţ a s a , d ice, c a r e m a f n a i n t e a
r â n d u i t î n t r u d â n s u l " , adecfi, câ nim ic d u p â a c e a sta n-a
lu c r a t; to le ati fost p resc rise de sus astfelid, şi e! p o rtă
to tu l dupâ planul voel sale. A şa-d arâ el nu a c h e m a t gin-
ţile tliti cau sâ că fudeil nu-l dafl a ten ţiu n e, şi nici câ a
fost silit şi îm pins ia a c e a sta de ce-va. „ C a s â fim n o i,
s p r e l a u d a s l a v e i s a l e , cariT m a l’n a i n t e a r a n ă d ă j ­
d u i t in tr u C h r is t o s , p r i n c a r e şi v o i a u d i n d c u v â n ­
tu l a d e v ă r u l u i m â n t u i r e ! v o s t r e , i n t r u c a r e ş i c re -
d â n d , v - a ţi p e c e t l u i t c u D u c h u l f ă g ă d u in ţe ! c e l s â n t "
(V ers. 1 2 .1 3 )—P riveşce, cum în to t locul pe C hristos ’l dă ca
eau să a celor săvei şite, şi cum nicăirl ou vel g ăsi d en u m irea
de funcţionarii} (ssoopyoî) sati serv ito rii!, d u p re cum scrie
şi în epistolă c â trâ E brel, d ic e n d ; „De d e m u l t g r ă ­
in d Dumnecleti p ă r i n ţ i l o r n o ş t r i p r in p r o r o c i , In
d île le a c e s t e a m a l d e p r e u r m ă n i- a g r ă i t n 6 u £
î n t r u fiu l" (Ebr. 1 . 1 . 2 ), adeefl „p rin fiul". „ C u v â n t u l a d e ­
v ă r u lu i dice, şi nicî de cuni cu v £ n lu l tip u lu i s a â al i-
coner, al im aginel; şi ce în c ă ? „ E v a n g h e l i a m â n t u i r e !
n o s t r e 1**). Bine o n u m eşce ev anghelia m ântuire!, p en lru
câ pe de o p a rte face a la siu n e la lege, ea râ pe d e a lta
la p ed e ap sa viiIore. Nim ic a lta nu este p r e d i c , de cât
ev an g h elia m ân tu ire!, căci cel v rednic! se elib e re a z ă şi
nici de cum nu se perd .
„ I n t r u c a r e şi c r e d â n d v -a ţ[ p e c e t l u i t c u D u ­
c h u l f ă g ă d u in ţe i c e l s â n t , c a r e l e e s t e a r v o n a m o ş ­
c e n i r e l n o s t r e " {Vers. 13. 14). A fi sig ilaţi, e a ră şl e un
exem plu al m are! sale p ro n ii; nu num ai a fi afiero siţl şi
niel m im ai a m oşceni, ci incă a ii şi sig ilaţi. Ca cum ci­
ne-va a r face cunoscu t pe cel ce au căştigaf. ta Io tărie,
ast-felifl şi D um nedea a h o tâ rit p e unia sp re a cred e, şi
i-a sig ila t în a clironom isi cele v iitore. Vedl cum , cu tr e ­
cerea tim pului îl face pe a c e ş tia d e a d m ira t ? Pe c â t tim p
era tt în p resc iih ţâ (lv tq jipoiwoes[=în precunoscînţâ), nim 6 -

*) T extul original e s t e : „ev i|i %a.'. ijjLSîţ «-/.ouaavTSţ tov W -

fov TTj-c âX*/]dst«ţ, to e'jolyyeX'ov awvfjpisc qJ-tovl;, ast-felifl cil
in ediţii)nea Kflin&Dă de Buzeii lîpseşce p artea tic ia urm ii. I rad
 OMILIA II 17
nul mi eratt cunoscuţi, d ară du p â ce aii fo st sig ilaţi,
s ’aQ făcut cunoscuţi, însg nu ca voi, c a ri v eţi fi cu ad e­
v ă ra t cunoscuţi, a fa ra de p u ţin î pote. AQ fo st sig ilaţi şi
Israiîiţil, inse în circum cisiune, ca şi an im alele care pasc
e a rb ă • am fo st sig ilaţi şi noi. inse ’în sp irit, ca fii al lu i.
D ară ce în se a m n ă 6 r e : „ c u D uchul s â n t al f ă g ă d u i n ­
ţ e i ? A decă du p ă făg ăd u in ţa pe care a m p rim it’o. D ou 6 s u n t
fâgâdninţile d a t e ; u n a prin profeţi, şi ceea-l-altâ p rin fiul.
A su p ra făgăduinţei d a tă prin profet!, a s c u ltă pe loif p ro ­
fetul, ca rele d ic e : „ V 0 IC1 t u r n a din D uchul meci pes­
te tot trupul, ş i v o r proroci feciorii voştri, şi fe­
tele vostre, şi tinerii voştri ved en ii vor ved ea, şi
bătrânii voştri visuri vor v isa u (loil % 28), A cum
a scu ltă şi pe C hristos, ca rele d ic e : „Veţi lua putere,
v e n i n d D uchul s ă n t p e s t e voi, şi v e ţ i fi m ie m ăr­
turii in Ierusalim , şi Sn t6tâ Iudeia şi Sam aria, şi
pănă la m arginea -pămentulut." (F ap t. t, 8). D e ş i tre ­
b uia a fi cre d u t ca D um nedefl, dice, totuşi el nu se în te ­
m eiază m u lt pe aceasta, ci ex am in ează fap tu l om enesce,
p recum ţlic-e şi în ep isto la c â trâ E b reî (6 , 18): „Ca prin
douS lucruri ce n u se pot m u ta , în care e s te cu
neputinţă s ă m in ţ â DumneţleO, sâ a v e m t a r e în­
dem nare". A st-feliu si aici dă d o vada p ro m isiu n el c e lo r
v iito re, c a re dejâ ni s-ati a c o rd at. T ocm ai de ac eia şi nu-
m esce a c e a sta arv o n ă , p en tru că a rv o n a este o p a rte a
în tre g u lu i, A c u m p ă ra t de la noi m â n tu ire a nostrfi, şi p en ­
tr u a c e a sta n i-a d a t a rv o n â . P e n tru ce însC nu a d at în­
treg u l p re ţ im e d ia t? F iin d -că nici noi nu am lu c ra t totul*
am cre d u t num ai, d a râ acesta e în c e p u tu l; de aceia şi el
ni-a d a t num ai arv u n ă . N um ai cân d deci vom p ro b a c r e ­
d in ţa nostrS prin fapte, atu n ci şi el v a p lă ti p reţu l în tre g .
Mal ales încă că a d a t şi un alt p re ţ,— p ro p riu l lui sâ n ­
g e,— şi ea răşl a fă g ă d u it a lt p re ţ. P recu m când este res-
bolti în tre naţiu n i se d a u o sta tic i, to t a ş a şi D um nedeu
a d a t pe fiul şed ca gaj de pace şi de arm isliţifl, cum’ s i
pe sp iritu l cel s â n t al s 6 Q. Cel ce cu a d e v ă ra t se îm p ă r­
tă şe sc de sâ n tu l Duch, sciu că este a rv o n ă a clironom ieî
n o stre . A st-feliii a fost P av el, ca rele de aici dejâ g u s ta
cele de acolo, p e n tru care se şi grăb ea, in acelaşi tim p
se şi în trista a p ărăsi cele de aicî si susp in a, p en tru că
p riv ia cu alţi ochi, tran sp o rfân d u -şî to tâ m in te a Iul acolo.
Nu p articip i la fapte, de ac eia cadl şi din vorb e. D acă n e ­
i8 OMILIA II

a m fi îm p ă rtă şit cu to ţii de D uchul sâ n t, cum a r fi tre b u ­

it, am fi p riv it şi ce riu rile şi fericirea de acolo. A rv o n a
în ce scop şî p e n tru ce ni s ’a dat.? P e n tru re s cu m p ăra re
şi b u n a în g r iji r e ; căci a d e v ă ra ta rc sc u m p â ra re a tu n c i se
face. A cum insă noî trăim în lum e şi cădem în m u lte fap­
te rele, şi trăim îm p re u n ă cu cel necucernici.
De aceia ne am d e p ă rta t acum de eeriurl, In să ad e­
v ă ra ta re sc u m p ă ra re atu n ci e s te , când nu su n t nici p ăcate,
nici patim i om enesc!, şi nici nu ne am estecăm cu de a c e ­
s t e a ; de v re m e ce v ia ţa n o stră nu este pe p âm en t, căel
aici n o i suntem ca m usafiri. Deci fâ ră p o cate tre b u ie să
fim , d ac ă voim să fim „ l a u d a s la v e i s a l e M. în c o n tin u u
pune a c e a stă dicere, ca fiind suficientă s p re a convinge pe
au d ito ri. „Căci d ac â le fâeea to te ac estea p en tru noi, dice,
a r fi fost ch estiu n ea d is c u ta b ilă ; d ară fiind-că le-a făcui
p e n tru dfinsul, sp re a a ra ta b u n ătate a luî, ca o m ă rtu rie
6 re-care, ap o i şi pnne cau sa p en tru care n u s-ar fi p e tre ­
cu t a c e ste a in vre-un a lt m od", ceia ce şi vedem p e tre -
cgndu-se cu I s r a iiîţil: „ F ă p e n t r u n um eîe t e o - (Psalm
109, 21), şi e a ră şl în a lt Ioc, unde Snsuşl D um nedeti d ic e a :
„ P e n t r u m in e f â c u t- a m a c e a s t a “ (Isaia 48,11), cum şi
M oisi: „ F a a c e a s t a n o u e p e n t r u n u m e l e te o , d a c â
nu p e n t r u a l t - c e v a " . A ceasta convinge pe au d ito ri si-I
linişteşce, afiând că va face nu m aî p en tru b u n ă ta te a lui,
ceia ce a prom is.
D ară audind noi a c e ste a să nu ne lenevim , căci da-
eă face p en tru densul, to tu şi cere şi co n lu crarea no stră.
P e n tru c ă d ac ă d ic e : „Pe c e î c e m g s l ă v e s c Sî v o iţi
s lă v i, si c e l c e m ă d e s p r e ţu ie s c , v o r fi d e s p r e ţ u i ţ l “
(I Reg. % 30), vom p rice p e că cere şi cele cu v en ite din
parte-ni. L au d a slavei lu i este de a m ân tu i pe duşm anii
lu î tocm ai, însă nu m ai pe aceia, carii d u p â ce ati* d ev e­
n it p rieten i p e rsis tă in p rieten ie, căci dacâ se re ’t)torc e a ­
răşl la v ech ea duşm ăn ie, t 6 te ati fost in z ă d a r şi de p ri­
sos. A lt m ijloc de sc ă p a re nu este şi nici vre-o îm p ă ca re
din noti, ci „ 6 r e - c a r e a ş c e p t a r e î n f r i c o ş a tă a j u d e c â -
ţe l, şi iu ţi m e a f o c u lu i c a r e v a s ă m ă n â n c e p r e c e i
p r o t i v n i c I u (Ebr. 10, 27). Dacă a r u rm a ca vecînic noi să
cerem ie rta re de Ia d ânsul şi 1n ac elaşi tim p s ă ’t d u şm ă­
nim , de sigur că nu vom în ceta de a f d u ş m ă n i, m oleşin-
du-ne şi făcfindu-ne m al răf, şi v ătăm ân d u -n e pe noi în­
şine la v en ire a so relu l d rep tă ţel. Nu v ed l ra z a ac elu i s o ­
re desebidendu-ţî o ch ii? A cea ra z ă i-a făc u t să n ăto şi, buni
şi p ătru udă tort. Ţi-a a r ă ta t d ejâ lu m in a cea a d e v ă r a tă ;
 OMILIA II 19
d a ră d ac â tu fugi de lu m in ă şi te bagi în în tu n e rec, ca re
’ţl v a fi justificarea, şi ce ie rta re vei a v e a ? N irf-utia, peo-
Aru câ p u rta re a ta este sem n de d u şm ăn ie nesp u să. Când
jiu cunosceal pe Dumnedefl şi-l duşm ăn iaî, av e a i 6 re care
s c u s ă ; d a râ du p ă ce d eja ai g u s ta t din b u n ă ta te şi din
ini ere, şi to tu şi îl părăsesc! şi te în to rc i ca cân ele la* v ă r­
s ă tu r a sa, nim ic a lt nu a ră ţi, de c â t se m n u l celei m a t
m ari uri şi d esp re ţ. wfn *6 i j U , dicî, ci s u n t silit de n a t u r ă ;
eu iubesc în adevgr pe Cht'islos, ins# d ac ă calc po ru n cile
lui, este că su n t silit d e n a tu ră la a c e a s t a D a c ă cu ftde-
v 6 r a t că a l fost silit, de sigur câ vel a v e a i e r t a r e ; ea ră
d a c ă ca<jh din cau sa lenevirei tale, nu v ei a v e a câtu şi d e
p u ţin . Iia id e , deci, să cercetăm şi sâ vedem c a re din do-
.u6 : se fac ore p ic a te le din causa v re-u n el n e c e s ită ţi?
suntem o re forsaţî de a le face, safl că le facem din p rea
m a re a trâ n d ă v ie şi din d e s p re ţ? „ S a n u u c i d l “ , dlice.
C are este n ec esitatea d e a ucide ? C are e sila ce te îm ­
pinge ? Nu este nici o silă care să îm p in g ă la om or. Ci­
n e d in tre noi a r av e a gustul ca să im plânteze cu ţitu l in
g â tu l apropelui şi sâ-şî m oie în sânge m ân a Iul P Nici u-
nul, A şa dară, vedl că e cu to tu l din co n tra , ad ică că nu
■e n ec esitatea nici sila care n e îm pinge la om or, ci pofta
de a pgeâtui. D um nezeu a în ră d ă c in a t în n a tu ra n o ş tr i
d ra g o ste a de a ne iubi unii pe alţii „T(M ă v ita , dice, îu -
b e s c e p e c e l a s e m e n e a e i 'ş i şî o m u l p e a p r â p e l e
lu i* (Sirach. 13, 18). Vedf, decf, că de la n a tu ră av em în
noi g erm enele v ir tu ţe l? Deci g erm enele rfiulul este co n tra
n alurel, şi d ac ă a c e s ta ne stăp ân eşce m ai m ult, ap o i e
dovada n îarei n o stre trân d ăv ii. D ară e e ? Care n e c e s ita te
te îm pinge spre a curvi ? „T irania poftei, r e s p u n d ! D a r ă
p en lru ee ? sp u n e -m l: nu se pote ca sâ usezl do fem eea
■ta, şi ast-felifl să co n ten ia scă acea tir ă n ie ? „D ară, dicl,
m -a*cucerit am orul de fem eea a p ro p e lu i". D ară ac e a sta nu
■e din cau sa v re-u n el n e c e s ită ţi: am o ru l nu p rovine din
vre-o n ec esitate saQ s i l ă ; nim eni nu iubeşce cu d easila,
-ci de bu n ă voea sa. P ro m iscu itate a p ote că e s te o n ece­
sitate : in s 6 a iubi pe cu tare sau pe cutare, nu este din
n e c e s ita te ; faptul ac e sta nu e nicî m ă ca r p o ftă de p ro m is­
c u ita te , ci o slavă d e şa rtă , insultă şi d e sfă ta re p este m ă-
-sură. C are fapt esle lo g ic ? spune-m l: A a v e a p e fem eea
■«e aî lu a t’o cu g ara n ţii, şi to v a ră şă in fac erea copiilor, safl
pe acea pe ca re nu o cunoscl ? Nu sc iţi că co n v ieţu irea
n aşce p rieten ia ? Nu acns pofta în s in e ; in s 6 e a a fost d a tă
îpentru căsnicie, a fo st ac o rd ată p en tru facerea d e copii,
20 OMILIA II

ea ră nu p en tru precu rv ie şi co ru p ţio n e. O bicinuiesc şi le­

gile de a ie rta p ec atele f o r s a te ; însfi din cele e n u n ţa te a-
icl nici unul n u provine din vre-o n ec esitate safl silă, ci
to te din d e sp re ţ c ă tr ă C reato riu l. Nu a c re a t Dumne^eCe
n a tu ra nostrft în aşa m od, ca să fim siliţi a pgcătui, eăcţ
de a r fi aşa, nu a r fi p edeap sa. Celor se su n t forsaţT de
a face un fa p t rfiâ, nici noi nu le cerem vre-un c u v e n t,
şi nici D um nedefl, ca rele e a l â t de bun şi filantrop. D ară
c e ? A fu ra este p ote din n e c e s ita te ? „Da, dicl, căci s ă r ă ­
cia il îm pinge la ac e a sta ," D ară să ră cia forează pe cine­
va m al m u lt de a lu cra, de câ t de a fura. Sfirftcia, deci,
iace tocm ai c o n tra riu l; căci a fura este fap t in s u lta t d in
trân d ăv ie, p e când să ră c ia nasce iu b ire a de m uncă, e a râ
nu trân d ăv ia. Şi ca să afli, ia sp u n e m !; ce pote li m aţ
greu şi m al d esg u stâto rifl? A p erin d a n opţile treaz, şi a
sp a rg e zidurile, a paşi prin Întunerec, şi a fi cu su fletu l
în m ână, a se p reg ă ti de om or, a tre m u ra şi a m u ri de
frică, safl a fi cu b a g a re de sa m ă Ia ocu p aţiu n ile (Jilnice,
şi a se b u c u ra în linisce de o m a re s ig u ra n ţă ? A c e a sta
e m al uşor, şi cum că este m at uşor, dovada e că s u n t
m a l m ulţi in lum e de cel ce m uncesc, de c â t de cel
ce fură.
A şa d ară, vedl că v irtu te a e d u p â legile n a tu re î, ea*
ră rfiutatea e co n tra legilor n atu rel, după cum s u n t boia
şi să n ă ta te a ? D arâ ce V A sp u n e m inciuni şi a ju ra s trîm b ’
este din cau sa v rf-u n e i n ec esităţi sati siluiri ? Nu e s te nici
u n a din acestea, ci de b u u ă voe facem aceasta. Nu s u n ­
tem creduţl, d ic l: d ară a c e a sta e fiind-că nu voim , p e n tru
că în definitiv noi a r tre b u i sâ fim creduţl rnal cu sa m ă
din p u rta re , de c â t din ju ră m in te . P en tru ce, spunem l, p e
unia car! ju ră nu -1 credem , eară pe alţii ’l credem de fi­
deli şi fâră ju r â m â n t? «Dacă cu tare, dice, v a sp u n e fap­
tul, eu ’l cred şi fâră ju ră m â n t, pe tine in se, ch iar cu ju ­
ră m â n t nu te cred.» A şa d arâ ju ră m â n tu l este de p riso s,
b a încă ch iar e o d o v ad ă m a l m ult de n ecred in ţă, d e c â t
de cred in ţă. U şurinţa d e a ju r a e o p ro b ă de n e re sp e c t
e ă tră cele sâ n te . Ast-felifl d a râ e ti ce încontinuu usazft
de ju ră m â n t nu are nicl-odatâ vre-un folos din el, pe c â n d
din. contra, cel ce nicl-o d ată nu tn tre b u in ţaz ă ju ră m â n tu l,
ac e sta to cm ai se foloseşce. E n ecesitate de ju ră m â n t, dice,
sp re a fi c r e d u ţf ; d ară noi vedem că to cm ai cel ce n iî
se ju r ă su n i creduţl. D ară c e ? E ste ore v re-o necesitate-
safi v re-o silu ire de a in su lta pe un a ltu l? *Da, d ic e ; d in
eau să că inim a mi se înfu riazâ şi clocoteşce de m ân ie, şi
n u ’m l la să sp iritu l în linişte.» D ară nu e 'c a u s a in im ei, o -
 OMILIA II 21

m uie, ci causa m icim e! laie de suflet si pofte! de a in su l­

t a ; p en tru că d ac ă a r fi din cau sa înim eJ, to t! om euil
s-ar înfuria şi a r in su lta. A vem in im ă nu ca să in su ltăm
pe apropele, ci ca să in torcem la p o că in ţă pe cel ce p ă­
cătuiesc. să fim treji, e a ră nu trâ n d a v i. Inim a este in noi
ca să se rv iască de im puls p en tru noi, sp re a scrâşni cu
dinţii co n tra diavolului, sp re a fi g ro z a v i c o n tra lut, şi
u id de cum co n tra om enilor. A vem a rm e d a le de D um -
nedeu, n u ca să ne resboim pe noî inşi-ne, ci ca să în tre ­
b u inţăm Întregul a rm a m e n t co n tra vicleanului diavol, care
ne atacă. Te înfuriezl? Fie, Snsâ c o n tra p g ca te lo r ta le ;
Im boldeşce ţl spiritul, biciuesce-ţf consciinţa, fi! ju d ecăto rii!
g ro zav şi n e ’n d u p lecat al p ro p riilo r tale greşeli. A c e sta e
câ ştig u l ce -1 vel av e a din in fu riarea ta , pe c a re a to c m ai
p en lru a c e a sta ţi-a d a t’o D um nedeu. D ară ră p ire a este o-
re din n e c e s ita te ? C âtuşi de puţin. Ce n e c e s ita te e de a
răpi, spune-m l, sau ce te silesce la a c e a s ta ? «Sărăcia,
dicl, şi lip sa celor necesare.» D ară tocm ai d e a c e a sta nu
treb u ie sâ r ă p e s c ! ; căci o ast-feliu de b o g ăţie nu e sig u ­
ră . Tu, însS, faci ac elaşi lucru, ca şi cel ce fiind în tre b a t
că de ce pu n e te m elia casei sa le pe n â s ip ? el resp u n d e
că sp re a fi a p ă ra tă de ploi şi g eru ri m ari. D ară tocm ai
p en tru a c e a sta nu tre b u ia să o punâ pe n ă s ip ; căci o v a
p răb u şi cu rân d ploea, vijeliile şi v ân tu rile. Dec! d acă vo-
e şci a’ te îm bogăţi, n u ră p i. De voesc! a lă sa copiilor a-
vere, adună-o cu d re p ta te . O ast-feliQ d e a v e re de sig u r
c ă v a rfim ânea: cea sirtn să, in s 6 , pe n ed re p tu l iu te se v a
p erd e şi deterio ra. V oeşcl a te Îm bogăţi, şi răp e şcl a v u ­
tu l alto ra ? D arâ a c e a sta nu e bogăţie, ci b o g ăţie e de a
stă p â n i av u tu l t 6 Q p ro p rio , e a ră cel ce stă p â n e sc e lu c ru ri
strein e, nu pole fi n u m it bogat. P e n tru că de a r fi aşa,
apoi şi neguUt.ori! carif vind h ain e de m ă tase, lu a te d e
la alţii, s’av p u tea num i ceî m al bog aţi şi m al cu d are
de m ân ă d in tre to ţi om enii; de c â t noi nu num im b o g aţi
pe aceştia. Şi din ce eausă ? P e n tru aceia tocm ai că p o r­
tă de vindare h ain e strein e. D ară ch iar de a r fi p o te ale
lor, totu şi v alo re a h ain elo r nu e a lor, sa Ci d a c ă a r fi şi
a lor, to tu şi a c e a sta nu se num eşce b o g ăţie. D acă poliţele
d a te nu fac pe cine-va bogat, prin faptul că iu te ne d e s­
p ă rţim de ele, apoi lu cru rile răp ite cum p o t face pe cine­
va b o g a t? Dacă in s 6 voeşci cu orl-ce p r e ţ a te Îm bogăţi,
apoi află că faptul a c e sta nu p ro v in e din vre-o n ecesitate.
P en tru că în adev&r, de ce anum e voeşcl să te bucuri m al
m u lt ? O re de v ia ţă m ai lu n g ă ? D ară to cm ai u n ia ca a-
c eşti a se sfârşesc m ai curând. De m ulte-ori ac e ş tia p lătesc
22 OMIUA III

cu o m o d e p re m a tu ră p re ţu l răp ire! şi al Jăcom ieî lor, şi

de p ro p rie tă ţile ior nu se b u cu ră, ci încă puţin după d u ­
cerea îor de aici vo r lua ca m oşeenire gheena. De m ulte-
ori apoi, (ie din causa d esm erd ărilo r, fie din a o sten elilo r
şi a grijilor, se perd to p iţi de bole. Aşi fi v o it să şciu
causa, p en tru eare bogăţia e a t â t de d o rită şi de alu n g ată
de om eni. D um nezeu, inse, a pus h o ta re şi m ăsu ră n a lu -
rel nostre, ca sâ nu avem nici o n ecesitate de a u n ib la
după bogăţii. El a p o ru n cit de a ne îm b racă corpul cu o
h a in ă num ai, sau şi doug, e a ră m aî m u lt nu e n ecesar.
Deci, p entru ce şî la ce serv e sc m u lţim ea hai De! or, pe care le
m ă n ân că m o liile ? A pus apoi m ă su ră h o tă rîtă pântecelul,
e a ră dincolo de a c e a stă m ă su ră to t ce e d a t forsat, va tâ ­
rnă o rl-ce v ie ta te . Deci, p en tru ce ş i|la ce servesc d re d ile
de vite, tu rm e le de ol şi sfâşierea c â rn u rilo r? A vem n e­
voe de un sin g u r a c o p e ră m â n t; de ce d a ră a tâ te a zidiurl
m a ri şi a tâ te a case luxose ? P e n tru ca să v ieţu iască in a-
cele case luxose v u ltu rii şi ciorele tu desb racl pe cel sa -
rac ? A poi cum nu su n t a c e ste a v red n ice de g h e e n a ? De
m ulie-orl apoi ch iar pe locuri pe care nici nu le-aii v ed u t
m acar, il clădesc case strălu cite, cu colone şi p etre p re ţi-
ose, in c a re scop ce nu su n t in sta re de a săv erşi ? D ară
la u rm ă nici il nu se b u cu ră de acele case, şi nici alţif,
p en tru că sin g u ră ta te a locului n u -1 îm p in g e sp re ele, AI
v 6 <Jut deci, câ se fac lu c ru ri de acestea, care nu su n t nici
m a ca r în scop de câştig, ci num ai din cau sa p ro stiei şi a
slavei d e ş a r te ? V e rog d a râ , d e a fugi de o ast-feliu d e
p u rta re , p en tru ca ast-feliii să putem a d e p a rta de la noi
şi a lte rele, şi să ne putem bucu ra de b u n ătăţile făgădu­
ite celor ce’l iubesc pe el, prin Domnul n o stru Iisus C hristos,
căruia, îm p re u n ă cu T a tă l şi eu S ân tu l Duch, se cuvine
sla v a , stă p â n ire a şi cinstea, acum şi p u ru rea şi în vecii
vecilor. A m in.

OMILIA III

„D rept aceia şi eti audind crcdinţa vostre în­

tru D om nul Iisus, şi d ragostea cea cătră toţi sân ­
ţii, nu în cetez a mulţămi pentru voî, pom enire d e
v o i făcând la rugăciunile m ele, ca D um nezeul
D om n u lui nostru Iisus Christos, T atăl mărirei, sâ
 OMILIA IU 23

v6 dea v o u e D uchul înţelepciunel şi a! d e sc o ­

perire!, spre cunoscinţa luf, ochii m inţeî v6stre
iuminaţr, ca sâ şciţi vo i care este nădejd ea che-
măreî Iu!, şi care este bogăţia mărire! m oşcenirel
iul intru sânţi, şi care este m ârim ea cea prea înal­
tă a putere! luf întru noi, carii credem dupre lu­
crarea putereî tăriei 3uIH {Cap. 1, 15 —19). *.

N im ic nu e ra egal eu frageda iubire a p o s îo lic ă ; ni­

m ic n u se p u te a egala cu sim p atia şi iu b ire a p ă rin ţa sc â
a fericitului P avel, care 'şl făcea to te ru g ăciu n ile lu i "pen­
tru o raşe şi ţeri în treg i, şi c ă tr ă to ii s e r ia : „ N u în c e t e z
a m u lţ ă m i p e n t r u v o i, p o m e n i r e d e v o i f a c e n d la
r u g ă c i u n i l e i n e l e " . Inţelegiţî, decî, câ ţi av e a el in cuge­
tu l luî, sp re a ’i pom eni iu ru g ăc iu n i; pe c â ţl-î pom enia
în rugăciuni, p en tru to ţi se ru g a iul D um nedeu, ca cel ce
sin g u r ac o rd ă d aru rile sale eele bogate. „ P e n t r u a c e i a " ,
dice, adecă p e n tru viitorifl şi p en tru b u u u riîe ce stati de
faţă celor ee c re d şi vieţuiesc cu d re p ta te . E dem n de a
m ulţăm i luî D um nedeu p entru tote cele ac o rd ate de ei
neam u lu i om enesc, si în ain te de a c e a sta şi dupâ ac ea sta ,
dară e dem n încă de a ’f m ulţăm i şi p e n tru c re d in ţa celor
ce cred. „ A u r i n d , dice, c r e d i n ţ a v o s t r e în D o m n u l
C h r is t o s , ş t d r a g o s t e a c e a c ă t r ă to ţi s â n ţ i i " . P este
to t locul el îm preună şi înjugă cre d in ţa şi iu b irea, ca o
pereche de te le g a ri adm irabili. „Nu nu m ai c ă tră connaţio-
nall, dice, ci c ă tr ă to ţî fărâ ex c ep ţiu n e". „ N u î n c e t e z a
m u lţă m i p e n t r u v o t, p o m e n i r e f â c e n d p e n t r u v o i
în r u g ă c i u n i l e t n e l e “ . D ară p en tru ce’l rogi, şi ce a n u ­
m e c e ti de la el ? „ P e n t r u c a D u m n e d e u l D o m n u lu i
n o s t r u I is u s C h r i s t o s ş i P ă r i n t e l e s la v e i , dice, s â v ă
d e e v â u f i D u c h u l în ţe i e p c i u n e î ş i a l d e s c o p e r i r e l “ .
Doufi lu c ru ri n ecesare cere apostolul ca il să a f le : p e n tru
ce afi fo st ctiemat.î, şi eum au fost m â n tu iţi de pCeatele
an teri 6 r e ; el Snsfi diee, eă ac estea s u n t tre î )a numfir.
D ară cum s u n t t r e i ? A decă, să cunoscem şi d esp re cele
v iitore. P e n tru că în adevgr, din buD urile ee ni a p a rţin
noi vom eunosce b o g ăţia cea n e p o v e stită si m in u n a tă ; de
la cun o scin ţa ex a ctă apoi, cine era m şi cum am credut,
vom cunosce p u te re a şi tă ria luî, eum n e-a în to rs la ade-
vgr pe noî, ca rii am (ost in str& u a ţî a tâ ia tim p. „ C ă c e
24 OMILIA III

e s t e n e b u n a l lu i D u m n e ţ le Q , e s t e m a l t a r e d e c â t
o m e n i i u (I C orm th. 1, 25). Cu ac ee aşi p u tere, eu care a
sc u la t dir. m o rţî pe C hristos, n e-a a tr a s şi p e noi c ă tră
densul. Şi a c e a s tă p u te re nu e s te num ai p an ă ia Înviere,
ci şi cu m u lt m al d e p a rte . „ Ş i l- a p u s a ş e d e a d e a -
d r e a p t a s a t n t r u c e le c e r e ş c l , m a l p r e s u s d e c â t
t o t ă în c e p f ito r ia , şt s t a p â n i a , ş i p u t e r e a , ş i d o m n ia ,
şi d e c â t t o t n u m e l e c e s e n u m e ş c e , n u n u m a i in
v e a c u l d e . a c u m , ci şi in c e l v i i t o r i o ; şi t o t e l e - a
s u p u s s u b p ic i 6 r e le lu i, şi p r e e l l-a d a t c a p b is e -
r ic e l m a l p r e s u s d e tote, c a r e a e s t e t r u p u l lu i,
îm p l in ir e a c e lu i c e s e î m p l i n e ş c e c u t o t e î n t r u to ţi"
(V ers. 20—23). Cu acîeverat. că ne-a făcu t p ă rta şi a m a ri
şi n eg ră ite m isteril. D ară a c e ste a nu e cu p u tin ţa în a ît mod
a ]e afla. de c â t im p â rtă şin d u -u e de sâ n tu l D uch şi b ucu-
i'ându-ne de m u lt char. De ac eia şi P a v e l so rogă c a :
„ P ă r i n t e l e s l a v e l “ , dice, adecă ca rele ni-a d a t m ari b u ­
n ătăţi. A postolul num eşce pe D um nedefl plecând de la
ideea subjectelor din discuţiun e, p r e c u m : „ P ă r i n t e l e î n ­
d u r ă r i l o r şi D u m n e d e u l a t o t a m â n g â e r e a “ (II Co-
rinth. 1, 3), şi e a ră şl P ro fetu l : „ D o m n u l e s t e p u t e r e a
m e a şi a j u t o r i u l m e Q u (Psalm . 17, 2 . 3). „ P ă r i n t e l e
s l a v e i d i c e . V edl, cum el nu p o te să re p re sîn te în a lt
mod num ele, şi de aceia p este to t locul U n um eşce s l a v ă ,
nu m e ce p rin tre noi e s le c o n s id e ra t ca m a î p re su s de ori­
ce strălu cire. I a tă acum c ă este p ărin tele slavef, şi D um ­
nedeul lui C hristos. D ară ce ? E ste o re fiul m al mic în
slavă de c â t tal.ăl ? D ara ac ea sta nu a r di ce-o nim eni, şi
nici ch iar un nebun. „ S ă v& d e e v o u S “ , ad ecă s a în alţe
cugetul vo stru şi s ă ’l înaripeze, căci în ak-feîio nu e cu p u ­
tin ţă de a p ricepe ac cstea , „ O m u l s u f le te s c * } n u p r im e -
s c e c e le a l e d u c h u l u î, c a c l ’I s u n t n e b u n i e " (I Corinth,
2, 14). A şa d ară avem nevoe de în ţelep ciu n e duchovni-
cească, ea să în ţelegem -celiî duchovniceşcl, ca să vedem
cele a s e u n se ; el (duchul) to te le descopere, El va p o v esti

*} In ediţia societate! b ritanice se di t e : Omni firesc, (.‘ei a ce nu

ropresintă exact cuvântul din original l 'V / m o ţ ăvftyiuTroc, <]Upa
cum nici traducerea din ediţia de Buzeu nu exprim ă idoia în mod
clar. o'v&puJ7ro£=om psichic, om trupesc, om in car no si
sânge. (Comp, Facer. 2, 7. cu I Corinlh. 5, 44. 47 şi 50). Trad.
 OMILIA III 25

ta in ele luf D um nedefl, cScl ta in ele luî D um nedefl nu m ai

D u ih u l le cunosce, el care c e arcă şi cele ad â n ci a le
lu i D um nedeu, şi nu înger, nicî arch an g h el şi nici vre-o
a ltă p u te re c re a tă . „ S a v £ d e e v 6 u e “ , a d e că s ă vg a -
co rd e charul luî. Decî dacă a c e a sta e s te din ap o calip s
(descoperire), apoi s u n t d e p riso s d esco p erirele m in ţeî o in e-
nescî. Cel ce a aflat pe Dum nedefl şi l-a cuno scu t, n ic io ­
d a tă nu se v a îndoi de c e - v a ; el nu v a d i c e : „ a ce asta e
im posibil, ceial-altă e posibil, sa u cum s-a făcut a c e a sta " .
D acâ vom cunosce pe D um nezeii, du p ă cum treb u ie a-1
cunosce, şi d a c â -1 vom eunosce de la cel ce treb u ie a cu ­
nosce, a d e că de la însuşi duchul sâ n t, nici câ ne vom în ­
doi vre-o d atâ de ce-va. De aceia d ic e : »Spre c u n o s c i n ­
ţ a d e p l i n ă a lu î, şi o c h i lu m i n a ţi m in t e l v r ts tr e " .
Cel ce a a ila t ce este D um nedefl, nu se va indoi de p ro ­
m isiu n ile d ate, n u v a fi n e c re d in c io s a su p ra fa p te lo r deja
im tâm pla te.
Se rdgă prin u rm a re a li se da lo r duchul în ţe le p ­
ciune! şi al revelaţi unei, d a râ pe lân g ă a c e a s ta şi el pe
câ t p o te d em o n strea ză diu ra ţio n a m e n te şi din fap tele
d eja existen te. Deci, fiind că treb u ia a vorbi d e fap tele
deja în tâ m p la te , pe cele ce u rm au a se p etrece in viitorii!
le certifică din cele în tâm p late. Ast-felifl b ună-o ră dicgnd :
„Spre a cun 6sce v o i, care este nădejdea chem ărei
lu i“, ac ea sta e incă n esig u r p en tru m ulţi, nu însfi şi p en ­
tr u c re d in cio şi; „Şî care este b ogăţia sla v e i m oşce­
nirel l u i I n tr u s â n ţ i " , ce deasem en ea e nesigur. D ară ce
an u m e e s ig u r ? A ceia că am cre d u t câ el a sc u la t pe
C hristos din morţi prin p u te re a slavei Iul; căci a scu la din
morţi e cu m u lt m al m in u n a t de c â t de a convinge s p iri­
tele. Şi to cm ai a c e a sta m e voifl încerca de a o proba.
A scu ltă decî. C hristos a dis celui m o r t: „ L a z a r e , V in ă
afară“ şi în d a tă a ascu ltat. P e tru de asem en ea a d i s :
„Tabitha, s c o l â - t e 1*, şi nu s-a îm p o triv it. A ceiaşi v a $i-
ce el în diua cea de pe u rm ă, şi to ţi v o r învia, şi încă cu
a tâ ta g ra b â in c â t cel viî nu vor în trece pe cel ad o rm iţi,
adecâ în tr ’o secundă, în clipeala ochiului to te se v o r p e­
tre c e şi se vo r desfăşura. N u to t a ş a insfe, când e vorba
d e a crede, ci a s c u ltă -1 pe el ea răşl d ic e n d : „ D e c â t e
o r i a m v o it s â a d u n p r e fiii t e l ...... şi n u a ţi v o it"
(Luca 13, 34). A şa d a ră , vedl că a c e a sta e cu m u lt m al
gn-ft? A st-feliu că d e aicî, ad e că din cred in ţă, se săv er-
26 OMILIA III

şesce totul, E cu m u lt m aî greQ de a convinge prin r a ­

ţio n a m e n te ju d e c a ta om enească, de c â t de a lui-ra n a tu ra
a s u p ra eî şi a o convinge. C ausa ia a c e a sta este, că el
voeşce ca de bună voea nostrft să ne facem buni. De a-
ceia a şi dis cu d re p t cuv fin t: „ M â r im e a c e a p r e a în -
n a l t ă a p u t e r e î lu î î n t r u n o i c a r i i c r e d e m 11. Când
P ro feţii nim ic nu ati isbutît, când în g e rii şi arch an g h elil,
când în tre a g a n a tu ră vedută şi nevgţlută cu nim ic nu pu­
tea fl să a ju te , atu n ci şi el a ico n o m isit p rese n ţa lui p rin ­
tr e omeni, a ră tâ n d prin ac ea sta , câ faptul sa lv ârel om ului
avea nevoe de p u te re a dum nedeească. „ B o g ă ţia s l a v e i 1* ,
adecă sla v ă n eg răită. Căct în a d e v ăr, care cu v â n t ar p u te a
r e p re se n ta a c ea slav ă, de c a re atu n ci se v o r îm p ă rtă şi
s â n ţii? Care cuv& nt? Nicî unui, ci cu ad e v g rat că sp re a
pricepe cugctul n o stru , e nevoe de ch aru l seu, ca ast-feliu
s ă prim im m ă c a r o m ică rază de p ricep ere. Ati sc iu t o m e­
nii ce-va şi m al ’nainte, el inse a voit ca m al m ult să
afle şi m aî clar să eu noscă. Vedî, decî, c â te a fă c u t? A
sc u lat pe C hristos din m orţt, ceia ce nu e puţin lu cru ,
P riv eşce apoi maf d ep a rte, A şe d u t d ea d re a p ta s a ; şi
care cu v e n i a r p u tea rep rese n ta a c e a s ta ? Pe cel de pe
p&m§nt, pe cel m aî fâră de g las de c â t pesciî; pe cel ce
a fost ju c ă ria dem onilor, priv eşce unde l-a rid icat. Cu a-
devC rat că a c e a sta e m ă re ţia cea p rea în a ltă a p u te re î
lui. Şi p riv eşce încă unde l-a r id ic a t: „ f n c e riu n * * , dice,
şi l-a făcut su p e rio r în lreg eî n a tu ri create, „ m a l p r e s u s
d e c â t t 6 tâ în c e p f ito i'ia şi s t ă p â n i r e a * . Cu ad e v g rat
câ p en tru c u u o s d n ţa sa exactă, noi avem nevoe de a ju to ­
riu l D uchuluî şi de o ju d e ca tă în ţe le a p tă ; cu a d e v ă ra t că
e n ec esitate de revela ţiu ne. înţelegi, câtă d e p ă rta re e in tre
n a tu ra om ului şi a lui DumnedeQ, şi cum din ac ea stă în­
jo sire l-a rid ic a t la acea cinste. Nu a ţlis in mod sim p lu
s u s , ci „ m a î p r e s u s " , adecă nu a în tre c u t num at cu o
tre a p ta , safl doufi, safl trei. De c â t p u terile de su s D um -
nedefi este mal pre sus, ast-feliu că l-a rid icat acolo pe
cel’ d in tre n o î ; din cel m al în jo sit loc l-a rid ic at la cea
m al ’n a ltâ stă p ân ire , de unde nu m al e s te a ltă cin ste m al
m are. „ D e c â t t o t ă tn c e p 6 t o r i a “ , ijice, adecă nu a c e ­
sto ra num ai, safl num ai acelo ra, ci «de c â t to tă încep 6 to-
ria, şi stă p ân ia, şi pu terea, şi d om nia, şi de câ t to t nu­
m ele ce se num eşce», adecă orl-ce este în ceriuri, de cât
to te e m al presus. A ceasta câ t priv eşce p en tru cel rid ic a t
diu m orţi, ceia ce e vrednic de a d m ir a t; e a ră nu in ce
 OMILIA II! 27

priv eşce pe D um nedeti Cuventui, căci In a sem e n ea cas în­

tre a g a c re aţiu n e e ta ţă de DumnedeQ, ceia ce s u n t ţî 11ţa rii
fa ţă de noi om enii. D acâ to ţi om enii v o r fi c o n sid eraţi ca
p ic ătu rile din v a d ră şi ca praful din b a la n ţă (Isaia 40, 15),
apoi pune la soco teala p u te rile n ev e d u te ca ţin ta r!. D ară
pentru cel d in tre noi a c e a sta cu a d e v ă ra t că e lucru m a re
si m iraculos, căci l-a rid ic at de la cele m aî de jo s ale
păm ântului. Dacâ to te pop orele s u n t în a in te a lu t ca o pi­
că tu ră, apoi un sin g u r om a cât ea p a rte din p ic ă tu ră e s te ?
Şi to tu şi p e acesta l-a făcut su p e rio r tu tu ro r, „ n u n u m a i
în v e a c u l a c e s t a , ci şi in c e l v iif o r iO 11. A şa d a ră maî
su n t num e şi de a lte p u te ri n ed eslu şita şi n ecu n o scu te
noue. „Şi tO te le -a s u p u s s u b p i c i o r e l e I u l" , adecă
nu în mod sim plu l-a făcut sup erio r, sp re a fi p re fe ra t lo r,
nici prin eom pa raţiu n e, ci m al p resu s de denşil ca serv i.
V a l! Cu a d e v erat faptul a c e sta este înfricoşat. în tre a g a
n a tu ră c re a tă a d ev e n it sclav ă om ului din causa lu i Dum-
r.eţleti-CuvSutnl, carele a vieţuit in el. E posibil de a fi
cine-va sus şi să nu aibă supuşi, ci num ai să fie p re fe ra t;
aici însg nu este aşa, ci to tu l a su p u s sub piciorele luî, şi
nu cum s-ar îu tâ m p la a supus, ci cu cea m a î de pe u rm ă
supunere. P en tru aceia a şi d is : „Sub p i c i o r e l e l u l “ .
„ Ş i p r e e î l-a d a t c a p b is e r i c e l m a l p r e s u s d e
t o t e 1*. Va/, earăşl, unde a ridicat, şi b ise ric a ! în to c m a i
ca cu o m aşiu ă a rid ic a t’o la în ălţim e şi a a ş e z a t’u in a-
celaşî tron. Căci unde este capul, acolo este şi carpul»
eară capul şi corpul nu su n t s e p a ra te prin nim ic in term e*
diar, căci de vor fi se p arate , nu se p ote dice că e. corp,
safl cap. „Mal p r e s u s d e t o t e 11. dice. D ară ce în seam -
n a a c e a sta ? A decă că nici înger, n ic t arcbanghe! şi pe ni­
m eni altu l n-a lă s a t su p e rio r lui. D ară nu nu m ai cu a c e a ­
sta ne-a c in stit pe noi, că adecă a rid ic a t la in âlţim e pe
cel d in tre noi, ci p en tru că a şi re g u la t ca în treg u l gen
om enesc să*I urm eze lui, de d ensul să se b u cu re şi pe el
să-l secundeze, „ C a r e e s t e tr u p u l l u l “ . P en tru ca nu
cum-va audind de cap să-l iei n u m a i ca cel ântgiti, ci s a
al şi conv in g erea că nu e nvimaî o căp eten ie sim plă, de
acera '1 n u m eşce ca cap al corpului. „ î m p l i n i r e a c e lu i
c e s e im p l in e ş c e c u t 6 te în tr u t o ţ i 11. A poi ca şi cum
un a r fi suficiente to te a c e ste a de a a r a ta afin itate a şi
apro p ierea, dice că p lin ă ta te a lui C hristos este b iserică.
Căci şi p lin ă ta tea capului este corpul, cum şi p lin ă ta te a
corpului e s te capul. P riveşce de c â tă o rân d u ia lă face us
28 OMILIA III

l Jav e l, cum el nu c ru ţă n i d un cu v en t, n u m a i şi n u m ai
s p re a re p re s e n ta sla v a lui D um nedeti. P lin ă ta te a , dice, a-
d ec ă p recu m cap u l se im p lin es.ee (com plectează) p rin corp,
a ş a şi eorpul se im p lin eşee prin to te m e m b rele la un Ioc,
şi’ p n tt fie-care in p a rtic u la r. C a d d e nu vom fi m u lţi, d in tre
ca ri unul să fie m âna, altu l picior, e a ra un a ltu l v r'u n a lt
m e m b ru , nu se im plineşee (com piectează) în tre g u l co rp .
P n n to te a c e s te a a e d se im p lin eşee co rp u l lui. A tu n ci se
im p lin eşee şi capul, a tu n c i şi co rp u l dev in e p erfec t, câu d
cu to ţii Yom fi unit,! la un loc şi vom fi lip iţi cu d ra g o ste .
*) A l v e d u t b o g ă ţia sla v e i eliro n o m iei ? Al i’g d u t m ă ­
re ţia cea p re a ’n a lta â p u te re î c ă tră cei ce cred ? Ai v e­
chi! s p e ra n ţa c h e m ă re i? Să re sp e c tă m deci c a p u l n o stru ,
să în ţe le g em al că ru i cap s u n te m noi co rp u l, cap că ru ia
to iu l a fost supus. D upă a c e s t ex em p lu noi tre b u e a fi
m a l b u n i de c a t în g e rii şi m al d eo seb iţi de c â t areb an g h e-
]ii, c a cei ce su n te m p re fe ra ţi tu tu ro r.
„Nu p r e î n g e r i a luat cân d -va D u m n e d e Q “ ,
d u p ă cum ţlice in ep isto la c ă tr ă E b reî, „ c i s g m â n ţ a luî
A b r a a m “ (E br. 2, 16). Nu a lu a t n i d în c ep ă to rii le, nici
s lă p â n iile , nici d om niile şi nici v re o a ltă p u te re o re-care,
ci n a tu ra n o stre a lu a t’o, şi a a ş e d a t’o d e a d re a p ta iul.
Şi ce dic, a a ş e tja t’o ? A ş te rn u t I-a făcu t lui, şi to te a
su p u s sub piciorele luî. C âţi m o rţi voeşci a fi puşi sub
p iiio re le lu i? câte su flete? inii şi m ilio u e ? D ară nim ic nu
vel sp u n e ex act. D ou 8 lu c ru ri m a ri a s ă v e r ş it; şi el a
aju n s p ă n ă la cea m al de pe u rm ă u m ilin ţă , şi pe om l-a
rid ic a t p ă n ă la cea m a l m a re în ă lţim e, şi l-a m â n tu it p riu
sâ n g e le lui. Mal ’n ts iâ a dis aceia, că ad e eă s-a u m ilit p ăn ă
la a tâ ta pe d e n s u l; apoi spune şi ceia ce e s te m al p u te rn ie
în c ă, fap tu l ac ela cu a d e v e ra t m a re şi p rin cip al. De şi nu am
fo st v rednici de nim ic, el lo tu ş i ne-a a ju ta t; d eci d ac a ne-am
făeut v red n ici şi fâră a c e a sta , e ra de a ju n s fa p tu l şi fă ră a fi
s a c rific a t; d a r ă când şi am b ele (n ev red n icia şi sacrificiul) au
fost, cum sâ n u n e u im ia sc ă ? Nu e m a re lu cru în v ierea,
când n o i ju d e c ă m ac e ste îm p re ju ră ri. D espre densu! d i c e :
„ D u m n e d e u l d o m n u l u i n o s t r u I i s u s C h r i s t o s " , şi «u
d e sp re DuinueţleU C uvgntul, Să ne sfiim d e c id e a p ro p ie re a
lui, de le g ă tu ra cu e l; să ne te m e m ca nu cum -va să fie
tă ia t cine-va de la a c e s t corp, nu cu m -v a s â cadă, nu

*) P a rte a m orala. D espre darul corpului stSpîlrnilu! a tâ te , şi

m m c i cel ce tiu se îm p ă rtă ş e şte din « . nu treb u ie nici m acar ’a
sta la rugă ti» ni le p e n tru proadui-erc. (Codicul Veroneiisis).
 OMILIA III 29

cum -va să se a r a te n evrednic. D acă cin e-v a n i- a r p u n e o

m a a e m ii pe cap, saO o c o ro n ă d e a u r, o re nu am face t o ­
tu l <a să n e a r a tă m dem n i de a c e ste p e tre n e ’n su fle ţite ?
A cum , înse, n u -v re -o d ia d em ă e p u să p e cap u l n o s tru , ci
C hristos ch iar a devenit, capot n o stru , c e ia c e e s te cu m u lt
m a l în s e m n a t; şi 110I u u facem nie( o v o r b ă ? D aeă în g e rii
se sfiese de d en su l, şi a rc h a n g h e lil şi to te p u te rile cerescl,
n o i inse, fiind si corpul luî, nici p e n tru a c e a s ta ş i nici
p e n tru ac eia să nu ne sfiim ? Şi c a re ni v a fi o re s p e ra n ţa
de m â n tu ire ? în ţe le g e d a ră , ce feliti e s te tro n u l îm p ă ră te s c ,
p ric e p e ap o î şi cin ste a n e m ă rg in ită de c a re te b u c u ri; a c e s t
fa p t a r fi d e-ajuns, de am voi, ca sâ p o lă a ne în frico şa
pe noi m al m u lt d e c â t g h ee n a, fia ră d a c ă nu e s te g h een a,
şi noi carii ne în v red n icim de a iâ la c in s te ue v o m g ăsi
n ed e m n i şi r 6 (, ap o i de ce o sâ n d ă şi d e ce p ed e ap să nu
vom fi v red n ici ? P ric e p e declf, de cine şa d e m a l cu a p r o ­
p ie re ca p u l te u , ca re le e C hristos, şi în d r e a p ta cu î s e gă-
seşce, m al p re su s de c â t to tă începistoria si s tă p â n ire a şt
p u t e r e a ; p e cân d corpul lui e s te c â lc a t în p ieio re d e d e­
m oni! In s 6 , sâ nu fie u n a ca a c e a s ta ! U n ast-fe liii de co rp
a tu n c i nu s-a r m a l num i co rp . D e cap u l tâfi (C hristos) se
în frico şa zâ ch iar cel m a î în c e rc a ţi d in tre se rv i, p e cân d
tu su p u i corpul ce lo r ce-! d e s p re ţu ie sc ? Şi d e ee o sâ n d ă
n u v ei fi o re v re d n ic ? D acă c in e -v a a r le g a p ic io rele r e ­
gelui cu la n ţ şi cătuşe, o re nu a r fi re sp o n sa b il d e cea
m a î m a re p e d e a p s ă ? T u (nsfi, în tre g u l co rp îl p re d a i fiea-
r e to r selba ti ce, şi p e n tru a c e a s ta n u te în frico şezi ?
D a râ fiind-că v e n iră v o rb a d e s p re trupul" d o m n u lu i,
e b in e să a m in tim şi d esp re tru p u l ac elu ia, c a re a fost
crucificat, s tră p u n s cu cuie şi sa crifica t. D acă deci eşti
tru p u l lui C hristos, ia cru cea, căci şi e! a p u r ta t’o : su fere
scutp irl, su îe re b ătăi, su fere cuitj. A st-feliu a fo st co rp u l
lui. A cel corp „ p e c a t n - a f ă c u t , nicî v ic le şu g nu
S -a ti aflat în gura lu îM {t P e tr u 2, 22}; m â n ele lu t fă ­
ceaţi t6 te s p re folosinţa ce lo r ce a v e a u n ev o e. şi g u ra Iul
nim ic nu a p ro n u n ţa t din cele ce n u se cu v in ea. I s-a d is
b u n ă-o ră ; „ A l d i 'a c “ (loan 7, 20), şi s l nim ic n u a r ă s ­
puns. V orba ni e d esp re corpul D om nului din cin a cea rte~
ta in ă , c a re în tru nim ic nu se d eo seb e sce d e co rp u l lu).
Se în ţe le g e că n o i carii ne îm p ă rtă şim din co rp u l şi d in
să n g e îe lui, n e îm p ă rtă şim ch iar din’ eorp u l ac elu i c e e s te
în eeriu rl şi în c h in at d e .în g e ri. V al, c â te câi nu ni s - a
d a t s p re m â n tu ire a n o s tr e ! N e-a tă c u t co rp u l Iul. co rn u l
lu i l-a d a t noufi, şi to tu şi nim ic d in to te a c e s te a n u n e
30 OMILIA III

a b a te de Ia r e le ! O a d â n cu l cel m a re al r& utăţei, al în tu ­

necim e! şi al n e sim ţire l ! jjC e le d e s u s g â n d i ţ i . .. , u n ­
de e s t e C h r is t o s sedând d e a d r e a p t a l u i D u m n e d e a . “
(Coloseni 3 ,2 . 1.) şi cu to te a c e s te a , u n ia iu b esc s la v a , se
în g rije sc de a a d u n a b an i şi s u n t s tă p â n iţi de p atim i. D a­
ră nu v e d e ţi că c h ia r în corp u l n o stru ceia-ce e s te de p ri­
sos şi netre’bnic se ta ie şi se d e s p a rte ? Ku v e d e ţi c ă nu
e s t e ’nicl un folos n eu tru co rp , d ac ă acel m e m b ru e be-
te a s . d a c a e m o rt. d a c ă e p u tre d şi d ac â v a tă riiă şi pe
cele-l-alte m ă d u lări a le corpului.? S ă nu ne în c u ra ja m , că
d e jă su n te m in co rp . căci d a c ă c o rp u l a c e sta fiind n a tu ra l
şi to tu şi se ta ie în a n u m ite îm p re ju ră ri, d a ră în c ă cân d
nu s tâ ru ie s c e in cele a le vo in ţei lib ere, ce n e n o ro c ire nu
a r p u te a suferi ? Când corp u l nu se îm p ă rtă şe s c e d e a c e a ­
s tă h ra n ă , când p o rii se a stu p ă , a tu n c i co rp u l e s te b e -
t&iSg ;' e a ră " c â n d se a s tu p ă c a n a lu rile a rte re lo r, a tu n c i este
m o rt. T 0 t jist-feliCi şi noi cân d a s tu p ă m u reeh ele şi nu vo-
im a ~ a if d î, ni se b eteje şce sufletul n o stru . Când nu ne îm ­
p ă rtă ş im ’ cu h r a n a duchovni ceaşcă, când "niscare-va v ic le­
nii jie _ in f e c te a z ă . ea nisce sucUrl stric a te , to te a c e s te a
Ia un loc, n asc ac ea b o lă c a re p ricin u ieşc e p u tre d ire , b o ­
ia prim ejd io s a, din c a re eau să v a fi nev o e d e acel foc la
u rm ă , va fi nevoe de a fi tă ia t şi d e s p ă rţit în d o ug.; pen-
trîi-c â c if u ii ast-feliu de corp n u su fe re C hristos d e a in ­
t r a în c a m a ra de n u n tă . D acâ a re sp in s şi a sco s a fa ră
p e ee! ce a v e a h a in a m u rd a ră , ap o î ce nu v a tace celui
ce pe lân g ă h a in a şi-a a d a o s şi m u rd ă ria co rp u lu i ? Ce nu
v a d isp u n e cu e l ? Vgd pe m ulţi îm p â rtă şin d a -se _cu co r;
p u l lui C hristos cum s-^tr în tâ m p lă / m ai m u lt c a ’ obieeiu
şi" ca lege, di' c â l ca im pus de cu g e t. „Când v a s o s i d i-
ce, tim p u l S ân tu lu i M ăre p o st, sâO Cahd va sosi ţjiua A-
r ă tă re l D om nului (Epifaniaj tn 6 voifl îm p ă rtă şi cu sâ n te le
taine,» de şi tim p u l de c â ştig nu e s te epifania, nici pos­
tu l m are, ci sin c e rita te a si '■u râ ţe n ia sufletului. Cu a c e s­
te a a p ro p ie te , fă ră ac estea , în s 6 , nicl-odată. „ D e c â t e - o r î
v e ţi fa c e a c e a s ta , m o r te a D o m n u lu i v e ţi v e s ti"
(I. C orinth. 11. 26), adecă, faceţi am in tire de m â n tu ire a
v o stre , d e bine-facerea lu i c ă tr ă voi. în ţe le g i, cum cel ee
sacrificau in le g ea veche se p u rta ţi cu a tâ ta sfială in tim ­
pul sacrificiului, căci ce nu făceau ii p en tru c u ră ţire a lo r ?
N ec o n ten it se c u r ă ţia d ; e a r ă tu, a p ro p iin d u -te . d e je rtfă ,
de care se In fn c o şaz ă şi în g erii, b o tă ră şc l p e ri 6 de de tim ­
p u ri p e n tru a c e a s ta ? Si cum le vel p re se n ta în a in te a t r o ­
nului jui ijn risto s cu m â n ele m u rd a re , şi eU b u ze n e c u ra ­
 OMILIA III 31
t e ? V el în d răz n i o re a te a tin g e d e eo rp u l l u i ? Tu nu a î ■
în d ră z n i c â tu şi de p u ţin de a s ă ru ta pe tîe g e c a g u ra îm ­
p u ţită ; e a r ă p e îm p ă r a tu l ceriu lu i în d ră z n e sc ! a-1 s ă ru ta
cu sp iritu l fiind îm p u ţit? D a ră a c e a s ta e o m a re in su ltă .
S pune-m l, o re al p re fe ra ca să te a tin g i d e je rtfă cu m â ­
n e le n e s p a la te ? E a nu cred, şi eh îar s u n t s ig u r eă nici a l
p rim i a te a p ro p ia , de c â t s ă ’ te atin g i eu m â n ele m u rd a ­
re. D e d d ac ă e şti ev lav io s la a s e m e n e a fap te m iel, av cn d
sufletul m u rd a r te ap ro p ii, şi în d răz n esc ! a te a tin g e ? De
şi sâ n te le ta in e p e n tru puţin tim p le âf în m ân i, pe cân d
in s p irit ele se d esco m p u n îu to ta lita te a lo r. D a râ-ee ? Nu
v edl s â n te le v ase a c o p e rite ast-feliu, şi stră lu c in d ast-feliu ?
A p o i su fletele n o stre tre b u ie a fi m â l c u ra te şi m al s tr ă ­
lu c ite d e c â t a e e s te a , m a l sâ n te de c â t a c e s te a . P e n tru ce
6 r e ? P e n tru că a c e s te a s u n t făcu te p e n tru n o i ; şi ele nu
se îm p ă rtă şe sc cu c e l c e ' este, n a sim ţe sc , p e când n oi
da, sim ţim eă n e îm p ă rtă şim cu s â n te le ta in e di « tran sele.
A cum , tu n u a l p rim i a te a p ro p ia cu h a in a m u rd a ră , e a ­
r â cu su fM u l n e c u ra t te a p ro p ii? V ed aici o m a re an o ­
m alie. Jn a lte tim p u ri ch iar de s u n te ţi c u ra ţi, nu ve a p r o ­
p ia ţi, e a iă Sn <Jiua de P ascl, ca cum a r fi în g ă d u it voue,
vS a p ro p ia ţi. O, ce o b ic e iu ! O, ce p r e ju d i ţitt! J e rtfa dîl-
n ic â e s te în z a d a r ; în z a d a r am s ta t în a in te a s a n c tu a ru ­
lui, căci n u e n im en i care să se Im p â rtă şa sc ă .
A ce ste a nu le <Jtc, c a ad e că s â v e im p ă rtă s iti cum
s-ar în tâ m p la , a ca s ă v£ faceţi v re d n ic i d e a c e a sta . Nu
e şti v re m n e a e je rtfă ? Nu e şti v re d n ic de îm p ă rtă ş ire ?
Deci nu eşti v re d n ic nici de a s ta la ru g ăc iu n e. A udi. de
sig u r, pe p re o tu l ee s tă fa ţă la ru g ă c iu n e si d i c e : câţi
su n te ţi in c ă in ţă , ru g aţi-v e to ţi (oooi ev p rav o îa ,
ît&vîeţ). C âţi nu se îm p ă rtă şe sc , s u n t în c ă in ţă . B a că deci
e ş il d in tre cei ce se căiesc, nu tre b u ie a te îm p ă rtă şi, căci
to t cel ce nu se im p â rtâ şe şe e , face p a rte d in tre eei ce se
căiesc. D^cî p e n tru ce <Jice p r e o tu l: «câţi nu p u te ţî a vg
ru g a , eşiţi» (âîtsX'&sTS ol jJ/ij Sovijievot Sevj^îjvai), e a r ă tu ai
s ta t pe loc eu o b răzn icie ? IusS nu eşti p<He d in tr’a c e ş tia
ci d in tre cel ce p o t să se îm p â rtă ş a s c ă , si lo tu s ! de nimic,
n u te în g rije şti, rap tu l a c e s ta ’i cred! d e nim ic ? Ju d ecă,
te i'og : m a sa îm p ă ră te a s c ă e ste d e faţă, în g erii se rv e sc
la m asa, în su ş i Îm p ă ra tu l este la m a să , şi tu ai rem a s
d o rm itâ n d eu g u ra ca sc ată ’i H ain e le ta ie s u n t m u rd are,
şi tu nu dicl nim ic ? D ară p i t e s u n t c u ra te ? A tu n ci aşa-
ză-te la m a sâ şi te îm p ă rtă şe şc e . E l vine în fie-c?re di, ca
s ă v ad ă pe cei de la m asă, şi tu tu r o r Ii v o rb e şe e : e a r â
 32 OMILIA III

acu m el v a d ice în c o n ş tiin ţa t a : « p rieten e, cum (ie al

'i n t r a t aicî, insavfend h ain e de nuntă» ? EI nu dice de ce
te-al pus ia m a s ă ? ci ch iar m al’n a in te de a te aşez a, ş i
m a l’n a in te d e in tra re el te scie de n e v re d n ic ; căci n u a
d i s : de ce te -a l pus ]a m a să ? ci d e c*e af in tr a t ? A ce s­
te a le diice şi acu m c ă tr ă noi to ii, cariT cu n e ru şin a re şi
cu o b răzn icie stă m in faţa lui. C ăci to t cel ce nu se îm -
p ă rtă ş e ş c e cu s â n te le ta in e, şi to tu ş i s tă faţă, n e ru şin a t
e s te şi o braznic. P e n tru a c e a sta cei p ăcăto şi s u n t scoşi
ceî â n te î. P recu m când vine la m a să stă p â n u l, nu se cu ­
v in e a s ta fa ţa acel d in tre s e rv ito ri c a ri 1-ati. su p ă ra t, ci
53 fac n ev g d u ţl, ast-feliu şi a i c i : je rtfa fiind p ro ad u sâ , Cliri-
sto s fiind sacrificat, m ielul îm p ă ră te s c fiind sfâşiat, cân d
a u d i: „să n e ru g ă m cu to ţii îm p re u n ă " ; când v ed l d e s d ii-
d S n d u -se u siîe îm p ă ră te se i (~â. a tu n c i în ch ip u iţi,
că se d eschide ceriul şi în g e rii se u o g o ră. u e c i. p recu m
nu tre b u ie a s ta faţă n im e n t d in tre n ec red in c io şi, to t a s t-
fe/îQ nu tre b u ie a sta nicî u nul c h ia r d in tre c re d in cio şi d a ră
m u rd ă ria . S p u n e-m l, te rog, cân d c in e -v a e s te c h e m a t îa
m asft, cân d pi-a sn a la t m a n ele şi s-a a ş e z a t d e ja şi e ste
g a ta p e n tru m â n ca re , şi to tu ş i n u m ă n ân c ă, o re n u in su l­
tă ne cel ce..l-a chem at.? Ş i nu a r li fost m a î b in e c a u-
n u l ca a c e s ta să nu fi v e n it? A st-feliu şi tu al v e n it, a î
c â n ta t îm p re u n ă cu to ţi cei-I-alţl im nul D um nedeesc, a î
m ă rtu ris it că estl d in tre ceî vred n ici, şi nu d in tre ceî n e­
v red n ici ca rii aii fost ie şit d e jâ la t i m p ; deci, cum al re-
m as şi din m a sa îm p ă ră te a s c ă nu te îm p ă rtă şe sc ! 'i «Surit
nevrecim c». d ic l: ap o î atu n ci e s tl n e v re d n ic şi de a lu a
p a rte în com un la ru g ăciu n i. Nu n u m a i p e n tru d a ru rile
ee s u n t puse in a m te se p o g o ră in to t-a e a u n a Sf. D uch, ci
şi p e n tru c â n tă rile şi ru g ăc iu n ele cred in cio şilo r. N u v e d l
eum se rv ito rii n o ştri sp a lă m a sa cu b u re te le , e u ră ţâ c a sa
şi a ş a z a i a i w n l e pe m asâ;-1 în to c m a i a s a se face şi în b i­
se ric ă , p rin ru g ăc iu n i şi la g lasu l p r e o tu lu i; sp ă lă m c a cu
u n b u re te b ise rica p n ’m p reju r, c a a s t-M m to te în ă u n tru
s ă se aşeze în b ise rică c u ra te , ea să n u tie nicl-o p a tă ,
nîei-o in c re ţe tu ră (fit>t:ţ=sbftrciturâ). S u n t n e v re d n ic i şi o-
cnii du ac e ste p riv elişti, s u n t n ev re d n ice şi u rech ele de a
au<Ji. „ C h i a r vre-o vita, dice, d e se v a atin ge de
m u n t e , se v a ucide c u petre." (Exod. li), 13). A st-
felifl, deci, nu e ra u dem n i nici m a ca r de a se sui p e m u n ­
te, d e şi d u p ă a c e a sta s-att a p ro p ia t şi ati v 6 d u t locul u n ­
de a s ta t D u m n ed ea. E p erm is du p â te rm in a re a Sf. L itu r­
g h ii de a te a p ro p ia si a v e a e a ; « a ra <râbd"El e ste p re se n t.
 OMILIA 111 33
p le a c ă , că el n u ll- e p e rm is m a î m ult, de c â t e p e rm is şi
ca tie h u m e n u lu l a v ed ea. C ăci nu e to t u n a. ile a n u lu a
p a r le ia s â n te le m isterif, cu a-i d e s p re tu i d u p ă ce a î lu a t
p a r te , in s e a r to s t n ev re d n ic ţie a c e a p riv elisce .
A r li tre b u it de a vfi v o rb i m a î m u lte şi m a l în fri­
c o ş a te , însfi, ca sg nu ic g re u ie z c u g e tu l v o s tr u , a ju n g şi
a c e s te a . C el ce r u se vo r în ţe le p ţi cu a c e s te a , d e s ig u r că
nici cu m a l m u lte n u se v o r iu ţe le p ţi.
D eci, p e n tru ca n u cum -va sa fim siliţi a p ro n u n ţa
c o n tra v o stre v re -o h o tă rî re de c o n d a m n a re m a l a s p r ă ,
v e sfă tu im nu ea să nu v e n iţi la b ise ric ă , ci c a v en in d
s ă vâ fa c e ţi m a i’n ie iu v re d n ic i de p re s e n ţa si de a n rn n îe-
r e a v o s tre d e sa n c tu a ru l. S pune-m l, te ro g , d a c ă o re-ca re
R e g e a r po ru n ci şi a r d ice : «dacâ v eţi face c u ta r e lucru,
ap o i in ip ă rlâ ş iţi-v e din m a sa m e a » ,—o re nu a ţi face to tu l
p e n tru a c e a s ta ? P e noî ne-a c h e m a t în ee riu rl, la m asa
îm p ă r a tu lu i celui m a re şi m in u n a t, şi n e le p ă d ă m şi z ă ­
b ovim în c a, şi nu ne g răb im , şi nu a le rg ă m ? Ş i ca re’ s p e ­
r a n ţă d e m â n tu ire o vom a v e a ? S â nu p re te x tă m câ din
cau sa slă b ă c iu n e î n 6 s tre , că din ca u sa n a tu re l n o stre îu-
târcliem ; nu, ei nu m ai le n e v tre a ne-a fâe u t pe n o î n ev re d n ici
A c e ste a vi s-a sp u s de noi ac u m , însfi Cel c e îm bol-
d e şc e in im ile s p re u m ilin ţă , Cel ce dă s p iritu l d e c u c e rn i­
cie, s ă Sntârite inim ele v o stre s p re ev lav ie, şi s ă p u n ă în
fundul lo r se m in ţe le cele m â n tu ito re , ca ast-feliu s ă conce-
pim Sn p â n te c e le n o stru din fric a Iul, s â n asce m sp iritu l
m â n tu ire !, şi cu cu ra j să ne a p ro p ie m d e d an su l. „Fiii
tei, dice, c a n i s c e t i n e r e m l a d i ţ e d e m ăslin îm p re­
jurul m e s e f t a l e “ (P salm . 127, 3). N im ic v ech io , nim î(
să lb a te c . Ast-felitL s u n t p la n te le cele tin e re , şi p la n ta te dir
n o f l; s u n t a p le de a p roduce fru c t, şi în c ă fru c t m ira c u ­
los — v o rb e sc de fru c tu l m ă s lin u lu i; s u n t p u te rn ic e ac e h
p la n te , a ş a că to te s u n t p u se p ri’m prejui'ul m esei, şi ni
se a d u n ă aici cum s - a r în tâ m p la , ei cu trie â şi g ro ză . Nu
m a l a ş a deci, v e ţi vedea cu cu ra j p e C h risto s aco lo , ş
v e v e ţi în v red n ici d e îm p ă ră ţia e e riu rilo r. C ă ria fie a ni
în v re d n ic i, în C h risto s Iisus D om nul n o stru , cu c a re îm
p re u n ă se cu v in e sla v a , s tă p â n ire a şi c in ste a , T a tă lu i şi Sf
D uch, acu m şî p u ru re a şi in vecii v ec ilo r. A m in.

5
34 OMILIA IV

OMI LI A IV.
„ Ş i p r e v o i c a r i e r a ţ i m o r ţi c u g r e ş a le le şi
c u p e c a te ie v o s tr e , in tru c a re o re -c â n d a ţi um *
b l a t d u p r e v e a c u l lu m e l a c e ş t i a , d u p r e d o m n u l
s t ă p â n i e l v ă z d u c h u h iT , a d u c h u l u î c e l u i c e a c u m
l u c r e a z ă î n t r u fiii n e a s c u l t â r e l , I n t r u c a r e ş i n o i
to ţi a m p e t r e c u t 6 r e - c â n d î n t r u p o f t e l e t r u p u l u i
n o s t r u , f â c fin d v o i l e t r u p u l u i n o s t r u şi a l e c u g e t e ­
lo r , şl e r a m fii d in f ir e a î m â n i e i c a si c e l- l- a lţ i“
(Cap. 2, 1 - 3 ) .

E s te m o rte c o rp o ra lă , e s te in se şi m o rte s p iritu a lă .

De c â t cea d i’nteifi n u a tra g e d u p ă sin e v re-u n p e e a t saQ
v re -u n p erie u l, căci ta p tu t n u v in e din vre-o in te n ţiu n e , ci
d e la n a tu ră . A io tr a t Sn lu m e de la a b a te re a p ro to p â rin -
ţilo r n o ştri, e a r ă !a u rm ă a d e v e n it n a tu ra lă , d e şi d e -
alt-feliU iu te se şi d e s le a g â . M o rtea sp iritu a lă in se , fiind
re s u lta tă d in in te n ţiu n e , a re în sin e p ficatul şi nicî-o des-,
le g are. P riv e şc e decî cum P a v e l a ră tâ n d d e ja fa p tu l a c e ­
s ta ca fo rte m a re , şi dicfind că e s te cu m u lt m a i greG d e
a v in d e ca u n su flet m o rt, de c â t d e a in v ia m o rţii, p u n e
şi de a s tă - d a tă a c e la şi fa p t, căci dice.- j,şi p r e v o i, c a ­
r ii e r a ţ i m o r ţ i c u g r e ş a l e l e şi c u p i c a t e l e v d s t r e ,
în tr u c a re a ţi u m b la t o re -c â n d d u p r e v e a c u l lu ­
m e l a c e ş tia , d u p r e D o m n u l s tă p â n ie l v ă z d u c h u lu l,
a d u c h u l u î c e l u i c e a c u m l u c r e a z ă î n t r u fiii n e -
a s c u l t a r e l “ . V edl d u lc e a ţa în v o rb ă a lut P a v e l, şi cum
p este t o t locul m â n g âe a u d ito riu l neingreuindu-1 ? Căci
d u p ă ce a $ is, că a ţi a le r g a t la c e a m aî d e pe u rm ă r ă ­
u ta te ,— şi a c e a s ta e s te d e a m u ri s p iritu a lm in te ,— p e n tru
ca s ă nu-I în g reu ieze p e s te m ă s u ră ,— căci o m en ii se ru ş i­
nează d e re le le d in a in te cân d s u n t puse la m ijloc, ch ia r
d e a r fi fo st d is p ă ru t ele şi nu a r m aî fi nici un p e rie u l,—
li d ă lor un c o n lu c ră to riă în fa p te le cele rele, ca să nu
cre ad ă il c ă to tu l d ep in d e d e dfinşiî, şi încă un co n lu c ră -
to riti p u te rn ic . Şi c a re e acel c o n iu c ră to riă ? D iavolul. A -
c e a s ta o face el şi în e p isto la c ă tr ă C o rin th en l (I. C o rin th ,
6, 9 — 11), căci d ic e : „ S ă n u v £ în ş e l a ţ i ; n ic i c u r v a -
r il, n i c l i d o l o l a t r i l “ , şi p re n u m e râ n d to te ceîe-l-aite fap te,
 OMILIA IV 35

a d a o g e : „ n u v o r m o ş c e n i Î m p ă r ă ţ i a lu i D u m n e d e Q “ ,
si ap o i în c h e ie : „ Ş i a c e s t e ă ţ l f o s t u n i a d i n t r e v o i " .
E l nu dice sim p lu „ e r a ţl“ ci „ a ţi fo st u n ia d in tr e voI“ ,
a d e c ă , cam a ş a v e p u r ta ţi. D ară e re tic ii se a c a ţă de noi,
şi sp u n , c a Iţite a c e s te a au fo st d ise cu p riv ire la D u m ­
n edeti, şî scoţ6ndu-şl litnbele p e s te m ă s u ră $ ic, că a c e s­
te a se a trib u ie lu i D um nedefl, ceia ce d e alt-telifl n u m a i
d ia v o lu lu i se pote a trib u i. Deci cum li vom a s tu p a g u rile ?
Din în seşi v o rb e le lo r. D acă D um neţleti e s te d r e p t, d u p ă
cum d ic e ţl şi vof, şt to tu ş i a fă c u t a c e a s ta , ap o i fa p tu l
n u e s te a l u n u l D um nedeti d re p t, ci al un u ia fo rte n e d re p t
şi sc â rb o s. In se D u m n ezeu n e d r e p t şi sc â rb o s n u a r p u ­
te a fi n ic l-o d ată . D a ră d-i ce l-a n u m it o re pe d iav o l d o m ­
n u l şi s tă p ă n ito riu l secuiului la m e i a c e ş tia ? D e a c e ia to c ­
m a i p e n tru câ a p ro p e în tre a g a n a tu ră o m e n e a sc ă s-a p re ­
d a t iuTt şi to ţi se rv e sc lu î de b u n ă v o ea şi cu a s e n tim e n ­
tu l lor. L ui C hristos, c a re le a p ro m is m ii d e b u n ă tă ţi, nu-I
d ă n im en i vre-o a t e n ţi u n e ; p e când d ia v o lu lu i, ca rele n i­
m ic n u a p ro m is din acelea , ci in c ă d u ce si în g h een a,
to ţi i se su p u n . D a ră d a c ă el s tâ p ă n e sc e îd secu iu l a c e s­
ta , şi a re sub s tă p â n ire a sa m a l m u lţi d e c â t a r e ch ia r
D unînedeti, şi d e d a n su l a s c u ltă m a l m u lt d e c â t d e D um ­
n e d e u ,— a fa ră de p u ţin e excepţiunT,— ap o i a c e a s ta p ro v in e
d in c a u sa trâ n d ă v ie i n o stre . „ D u p r e s t ă p â n i r e a , d ice,
h d u c h u l u î V â z d u c h u l u l " . A c e a sta o dice e a ră ş l ca ş ă
a r a te , c ă d iav o lu l a r e loc de şe d e re su b ceritt, şi c ă spi.
rite le din a e r s u n t p u te ri neco 'rp o rale. Cum c ă stă p â n ire a
lu î e s te se cu la ră , ad e că că în secolul (viaţa) p re se n t s e
d e s fiin ţa /ă , a s c u ltă p e P avel, ceia ce ijlice pe fa finea e-
p is to le l: „ N u e s t e l u p t a n 6 s t r £ In p o t r i v a t r u p u l u i
şi a s â n g e lu i, ci îm p o triv a în c e p e to riilo r, a d o m ­
n iil o r , î m p o t r i v a s t ă p â n i t o r i l o r î n t u n e r e c u l u l v e a ­
c u l u i a c e s t u i a “ (Cap. 6, 12). P e n tru ca s ă nu cre d l că
d ia v o lu l e s te stă p ă n ito riu l a b s o lu t a l lu m el, şi să ţi’l în ­
ch ip u i c ă el e s te n e c ie a t, d e ac eia pe a iu re a el n u m eşce
secul v iclean tim p u l cel viciat, şi n u v o rb eşe e d e c re a tu ri.
Mie m i se p are c ă a d e v e n it s tă p â n ito riti su b ceriu d u p â
g re ş a la s tre m o şilo r n o ştri. „ C e l u i c e l u c r e a z ă a c u m ,
d ic e, i n t r u fiii n e a s c u l t ă r e l “ . V edl a ş a d a ră , că nu
cu d ea sila, nici în m od U ranic s u n t a tra ş i, ci cu b in e le ?
A dis n e a s c u l t a r e , c a cum a r ţlice cine-va î n ş e l ă c i u n e ,
•căcî cu în şe lă c iu n e a şi cu m o m e ala p e t o ţ H a tra g e . D ară
36 OMILIA IV

a p o î nu-f m â n g âe n u m a i cu a c e ia c â Ii d i to v a ră ş , ei şit
cu a e e ia că se p u n e şi pe sin e în râ n d u l lor. „ I n t r u c a ­
r e , dice, şi n o i t o ţ i a m p e t r e c u t o r e - c â n d “ . „ T o ţ i 11-
cflcî nu tre b u ia a dice c â făc ea c in e -v a e x c e p ţiu n e . „ I n tr u ,
p o fte le tr u p u lu i n o s tr u , fa c e n d v o ile tr u p u lu i şl a
c u g e t e l o r , şi e r a m fif a l m â n i e i d in f ir e , c a ş i t o ţ i
c e l ’l - a l ţ l “ . D a ră ce în s e a m n ă : „ d i n f i r e " ? A ra tă aici.
c â cu a d e v e r a l il a â fo st fiii mânieY, în m od v e rita b il şi firesc.,
„ C a ş i t o ţ i c e i - l - a l ţ t " , ad e că ne c u g e tâ n d n im ic din eele d u ­
chovniceşcl. Şi c a s ă n u c re a d â cin e-v a c ă el d efă im a corpul,,
saQ s ă ’ş l în c h ip u ie c â uu e s le vre-o g re ş a lă m are, p ri-
v e sc e cum se a s ig u r ă : „ V o i l e t r u p u l u i n o s t r u , dice,.
ş i a l e c u g e t e l o r n o s t r e “ , ad e că , fâcg n d p o ftele p lâce-.
iilo r. A ni în l â r î t a t pe D um nedeti, i-am m â n ia t, ad e eâ e*.
ram în se şi u rg ia , şi nim ic a lt. P re cu m fiul o m u lu i <le la
n a tu ră , saQ cum se dice d in fire e s te o m , ast-feliti şi noî,,
ca şi to ţi cei-1-alţl, e ra m fiii u rg iei, fiii m â n iei.
„ D a r â D u m n e d e a b o g a t f iin d în m il ă 1* (V ers. 4)<.
Nu (Jice n u m a i m ilo stiv , ei b o g a t In m il a , d u p â cum se-
dice şi in a lt lo c : D u p r e m u l ţ i m e a î n d u r ă r i l o r t a l e "
(P salm . 50, 1), şi e a r ă ş l: „ M i l u e ş c e - m £ D u m n e z e u l e
d u p r e m a r e m il a t a “ (Ibid.), şi e a r ă ş l : „ D u p r e m u l- -
ţ i m e a m ile i t a l e a u d i- m g * ' (P salm . 6 8 , 16). „ P e n t r u
d r a g o s t e a lu i c e a m a r e , c u c a r e n e - a iu b i t p r e n o i “
D arâ cum ne-a iu b it p e n o i? căci f a p t e l e ,s ă v â rş ite nu s u n t
(tem ne d e iu b ire , ci de urgie şi d e c e a m a t g ro z a v ă p e ­
d ea p sa , Deci şi a c e a sta e r e s u lta tu l m ilei luî celei m a ri..
,.Ş t f iin d n o i m o r ţ i c u p i c a t e l e , n e - a î n v i a t î m p r e ­
u n ă c u C h r i s t o s " (V ers, 5). E a ră ş l C h risto s e p u s la,
m ijloc, a s t-fe liu c ă fap tu l e d em n de c re d in ţă . Căci d a c â
C h risto s c a re e in c ep & u ra (isiapX-ij) n o ş t r i v ia ză , ap o i şi,
noi su n te m vit, p e n tru câ îm p re u n ă eu d e n su l n e-a în v ia t,
si pe noi. V edl deci, cum t6 te a c e s te a ati fost d ise eu p ri­
v ire la corpul lui C hristos ? Al v g d u t m ă re ţia cea c o v â r-
şito re a p u te re ! lui c â lr ă noi, c a rii a m c r e d u l? P e cef,
m o rţi, pe fiii urgiei, pe a c e ş tia I-a în v ia t. Aj’ v e d u t spe--
r a n ţa c h e m ă re i? „ N e - a s c u l a t î m p r e u n ă , c u e l şi n e - a ,
p u s a ş e d e a î m p r e u n a c u e l “ (V ers. 6). A i v g ţM s la - -
v a clironom iel lu i? Cum c â ne-a s c u la t îm p re u n ă cu e lt>
a c e a s ta e s te în v e d e r a t; d u ră eâ n e - a p u ş , Sţi s tţlm Irn*-
 OMILIA IV ?7

p r e u n ă c u e l “ cum s-a f ă c u t? T o t a ş a p re c u m no-a si

sc u lat îm p re u n ă eu el. N icl-o-datâ nu e s te cin e-v a r id ic a t,
■sau s c u la t de jo s, d e c â t o d a tă cu ca p u l. T o t a ş a şi n o (
ne-am scu lat, d u p re cum se sp u n e şi acolo , că în c h in ân -
du-se la co b , tn ac e la şi tim p şi fem e ea luf s-a în c h in a t lut
Iosif. În to cm ai a ş a şi noi am s ta t îm p re u n ă cu e l ; cân d
■capul s tă , şi corp u l s tă îm p re u n ă cu el. P e n tru a c e ia şi
a d a o g e : „întru C hristos Iisus". D a ră d ac â nu e s te a-
■ceasta, ap o i ne-a sc u la t îm p re u n ă cu el p rin b a e a r e n a ş ­
te r e ! . D ară cum ne-a pus să stâ m îm p re u n ă cu e l ? „ D e
r â b d â m , v o m ş i îm păraţi îm p reu n a ca el, d e m u ­
rim , v o m şi în v i a î m p r e u n ă cu e î M*) <Jiee (II T im o th .
% 12). Cu ad e v fira t c ă e n ev o e de D uebul S â n t şi d e d e s ­
c o p e rire , s p re a p ric e p e cin e-v a a d â n c im e a a c e s to r rnis-
te riî. A poi ca nu cum -va să eadf iti n e c re d in ţă , p riv e şc e
ce a d a o g e e l : „Ca sa a r a t e in v e a c u r i l e v i i t o r e b o ­
g ă ţ i a cea m are a c h a r u l u l s£a, î n t r u b u n ă t a t e ca-
t r ă n o i i n t r u C h ristos I i s u s “ (V ers. 7). D eci, fiind-că
-a sp u s cele cu p riv ire Ia C hristos, e a r â a c e s te a n u se r a ­
p o rtă Ia noi, a r p u te a cin e-v a să d tc ă ; «şi c e e cu noT,
d a c ă el a în v ia t» ? ia tă Îns6 c ă P a v e l a a r ă t a t d eja, că
şi la n o i he r a p o rtă în v ie re a Iul, d a c ă cu a d e v g ra t că s-a
u n it cu not a s t-fe lift; p e n tru c a re şi sp u n e d e a d re p tu l
cele cu p riv ire la n o i: „P e n o î , dice, c a r i i e r a m m o r ţ i
c u p e c a t e l e n e - a s c u l a t î m p r e u n ă c u el, ş i n e - a
p u s s ă s t â m î m p r e u n ă c u e l “ , a ş a că, d u p â cu m am
d is, n u fii n ec red in c io s, ci ia d o v ad a din cele d in a in te , şi
la cap, cum şi din v o in ţa luf d e a :şl a r ă ta b u n ă ta te a
lu i cea n e m ă rg in ită . CâcI cum se v a a r ă ta a c ea b u n ă ta te
d ac ă nu este în r e a lita te ? „ S e va a r ă t a , dice, în v e a ­
curile v i i t â r e " ; d a r ă cum ? Câ a d e c ă ae ele b u n ă tă ţi au
fo st m a ri, în ac e la şi tim p si m a l d e m n e de c re d in ţă d in ­
tr e to te cele-l-alte. C elo r n ec red in c io şi ti se p a r acu m ce­
le v o rb ite d e noî ca b ârfire, a tu n c i însfi cu to ţii v o r c u ­
nosce. V oeşcl să afli şi cum ne-a pus sâ stă m îm p re u n ă
cu el ? A sc u ltă p e în su şi C liristos dicend : V e ţi ş e d e a pe
d o u £ - s p r e - ţ i e c e s c a u n e , j u d e c â n d pe c e le d o u ă s p r e ­
z e c e ş e m i n ţ i î a l e luT Israil", şi e a r ă ş l: „Earâ a ş e ­

*1 Ia e d iţia R om ânească de Buzeîi lipsesee p a rte a fiu al A a p a ­

sajului, eară în' Ioc o p u s : „ d e n e v o m l e p ă d a d e e l, ş i el i e v a le ­
p ă d a d e n o l“, ceia ce nu este în originalul G rec. Trnd.
38 OMILIA IV

d ea d ead reap ta m ea şi d e a s tâ n g a , nu e ste al

m ec a da, ci celo r ce s-aQ g ă tit d e ta ta tă l “ (Math.
19, 28. 20, 23). A st-fe M decî s-a fo st p re g ă tit. „Intra bu­
nătate sp re noi întru C hristos Iisus". Şi b in e a dis,
căci a ş e d e a d e a d re a p ta e s te o o n o re m a t p re su s de o ri­
ce a ltă o n o re, d u p re cum nicî nu e s te a lta . Deci, dice eă
şi noî v o m ş e d e a îm p re u n ă cu el. Cu adevferat că e bo­
g ă ţie c o v â rşit o r e ; cu a d e v g ra t c ă e n e ’n tre c u tă m ă re ţia
p u te re î luî, s p re a s ta n o i îm p re u n ă cu C h risto s ! Deci da*
că al a v e a c h ia r m it d e suflete, o re n u le -a f d a pe to te
p e n tru C h risto s ? D acă a r tre b u i să in tri in toc, o re n u at
p rim i să su feri de b u n ă v o e ? în s u ş i el d ice e a r â ş î: „Şi
unde voiO fi efl, a co lo şi slu g a m ea va fi“ (loan 12,
26). Deci d a c ă a r tre b u i ca să fii tă ia t şi îm b u c ă ţit pe fie­
ce di, n u a r tre b u i o re a p rim i cu m u lţâ n iire p e n tru a-
c e ste b u n ă tă ţi? P ric ep e , deci, un d e a şe d u t el. A şe d u t
în ceriti su s, şi m a î p re s u s de orî-ee In c e p ă to rie şi stă p ă -
nie. P ric e p e , cu cine vel sta îm p r e u n ă ? Cu el. Cine fiind
tu ? M ort şi fiiO a t urgiei. Şi ce fap te aî să v erşi t ? N im ic!
Cu a d e v ă r a t câ aici e tim pul p o triv it d e a s trig a cu ac e ­
la şi a p o s to l: „O adâncul b ogăţiei, al înţelep ciu ne!
şi al cu n o scin ţel d e D u m n ed efl1*! (Rom . 11, 33). „Câcl
Cu charul su nteţi m ântuiţi" dice (V ers. 8). A poi ca mi
cum -va m ă re ţia bin e-facerilo r să te îngâm fe, p riv eşc e cum
te m ă rg in e şc e : „Cu c h a r u l su nteţi mântuiţi, dice, prin
c r e d i n ţ ă . 1' Şi ca n u cum -va să se v a tă m e lib e ru l a r b i­
tru , a p us şî ceia ce d epinde de n o i : ap o î fcarăşf a restu r-
nat si a c e a sta , căci a d a o g e : „şi a c e a s t a nu d e la n o i11,
ad e că c ă uicî c re d in ţa n u d ep in d e n u m a i d e noi, căci d a ­
c ă n u a r fi v e n it şi nu n e-a r fi ch e m a t, cum am fi p u tu t
c r e d e ? „Cum v o r c r e d e , dice, d a c ă nu v o r au di“ ?
A şa că nict a c re d e n u e s te p ro p riu al n o stru . „A luî
D u m nedeti, dice, e s t e d a r u l A dis că c re d in ţa m ân -
tu ie ş c e ; deci fiind-câ a v o it D um nedefl, c re d in ţa a m â n ­
tu it. F iin d -că d e a ltm in te re a cum m â n tu ie şce c re d in ţa, fă­
r ă f a p te ? s p u n e ’m l. C h iar a c e a sta e s te d aru l lu i D u m n ezeu .
„Ca s ă nu s e l a u d e c i n e - v a " (V ers. 9), p e n tru c a sâ
n e fa c ă a fi re c u n o sc ă to ri cbaruluf. D arâ c e ? N e-a îrnpe-
d e c a t el o re de a n e în d re p tă ţi d in fap te ? C âtu şi d e pu­
ţin ; d a r â fiind-că n im e n i nu s-a în d r e p tă ţit din fa p te ,—
ca ast-felifl să se a r a te ch a ru l lu i D um nedefl şi filan tro p ia,
 OMILIA. IV 39
~ n » n e-a în d e p ă r ta t de la d ensul fiind-că a v e a m fap te,
ci fiind-că era m nedesfoTnict şi lipsiţi d e ele, n e -a m â n tu it
p rin c h a r, ca ast-felifl sâ nu p o tâ nim eni a se lauda.
A p o i, ca nu cum -va au d in d câ nu prin fap te, ei nu­
m a i p rin c re d in ţă s-a r e u ş it to tu l, şi a ş a să se le n ev ia seă
cin e-v a, p riv eşc e ce a a d a o s e l : „ C â a lu t f ă p t u r ă s u n ­
t e m , z i d iţi î n t r u C h r i s t o s I is u s s p r e f a p t e b u n e ,
c a r e m a l 'n a i n t e a g ă t i t D u m n e d e f l, c a s ă u m b l a m
i n t r u e l e “ (V ers. 10). P riv e şce , ce dice el a i c i : face alu-
siu n e la re n a şe e re . In a d e v e r eă re n a şc e re a e s te o a d o ­
u a c re a ţiu n e , căci din ceia ce nu e ra m am to s t ad u şi la
ceia e e sn n te m . C eia ce era m m a l’n a in te am m u rit, ad e că
o m ul cel vechi t i ; şi ceia ce am d ev e n it, nu era m m a l’na-
in te . P rin u rm a re fap tu l a c e s ta este c re a ţiu n e . şi m a l p re ­
ţu ită c b ia r d e c â t c e ia -l-a ltâ ; p e n tru c ă d ac ă d in a e e ia av e m
v ia ţa , av101 <*>n a c e a s ta am c â ştig a t c u n o ş d n ţa d e a v ia b in e,
d u p â voea lu i D um nedeu. „S pre f a p t e b u n e , c a r e m a l
î n a i n t e a g ă t i t D u m n e c ie u , c a s ă u m b l a m î n t r u e l e “ ,
a d e c ă nu nu m aî să în cep em , ci sâ u m b l a m î n t r u ele. A şa
d a r â av em nevo e d e v irtu te in c o n tin u ă, ad e că s ă v e r ş ită p ăn ă
la sfâ rş itu l vieţel n o stre . P e n tru eă cu n h n ie n u n e-a r fo ­
lo si, d ac â tre b u in d a c â lâ to ri la c e ta te a îm p ă ră te a sc ă , am
face cea m al m a re p a r te din cale, e a r â p e la fine lene-
v in d u -n e , ne-am pu n e jo s şi am în tre ru p e c ă îâ to ria . A c e a ­
s ta e s te s p e ra n ţa cb e m ă re î. „S pre fapte b u n e “ dice,
căci dealt-felifl cu ni mii; nu n e -a r folosi re n a ş c e re a .
*). A st-feliu deci şi a ici nu ni se o rd o n ă de a să v e rşi
n u m a i un fa p t bu n , ci to te . Căci p recu m a v e m cinci sim ţu ri,
şi d e to te tre b u ie a face us la nevoile n o stre , t o t a ş a tr e ­
b u ie de a săv&rşi to te v irtu ţile . Dacă cine-va b u n ă-o ră a r
ti în ţe le p t, Îns6 n e m ilo stiv ; safl a r fi m ilo stiv , insC răp ito rift
d e a v e ri s t r e i n e ; safl eă p o te n u s-ar a tin g e d e cele strein e,
in s e n u a r îm p ă rtă ş i pe nim eni din al sfifl, ap o i a tu n c i to te
s u n t în za d ar. Nu e d e a ju n s nu m ai o sin g u ră fa p tă b u n ă,
s p r e a ne p re se n ta cu curaj în a in te a tro n u lu i la i C h risto s, ci
ni tre b u ie sc m u lte şi v a ria te , şi cu un c u v g n ttâ te fap tele b u ­
n e . A seu ltă-l pe dfinsul dic&nd d isc ip u lilo r: „M ergând î n ­
v ă ţ a ţ i t 6 t e n e a m u r i l e ......în v ă ţ â n d u - I p e d e n ş i l s ă pă*
za sc â tote câte am poruncit vou e" (Math. 28, 19), şi

*) P a rte » m orala. Cel ce Toesce a se in v re d n id de impSrfiţi:

e e riu rilo r, treim i» a face Uite faptele b u n e ; p e c;U\d d a câ p e unel<
Ie face eară pc a lte le nu, va fi scos din im pSră^ie. (Veroo).
40 OM1UA IV

e a r ă s i: ,.Cel ce va s t r i c a una din a c e s t e p o r u n c i

m a l m ic i, m a l m i c s e v a c h e m a in î m p ă r ă ţ i a c e -
r i u r i l o r u , ad e că la în v ie re. O biein u iesce M ân tu ito riu l d e a
num i îm p ă ră ţie c h ia r şi tim p u l înv iere!. *U na d e a r s tr ic a
d ice, m ai m ic se v a chem a», a ş a c a av em nev o e de to te .
Şi priv eşce. cum nn e cu p u tin ţă de a in tr a în im p a ră ţi a
e e riu rilo r fără m ilo ste n ie, ci c h ia r s in g u ra a c e a s ta d e a r
lipsi, n e vom d u ce in focul cei vecînic. „ D u ce ţi- v 6 dice,
d e la m ine b l e s t e m a ţ i l o r în f o c u l c e l v e c î n i c , c a r e
e s t e g ă t i t d i a v o l u l u i şi Î n g e r i l o r l u l “ (Ibid. 25, 41.
42,). Şi p e n tru ce o r e ? „Că am f lâ m â n c lit şi n u m i-
aţi d a t s ă m ă n â n c , am î n s e t a t ş i n u m i- a ţl d at s a
b e a u “ . Al v g d u t cum fă ră să fie ac u sa ţf p e n tru alt-cev a ,
au lo st p erd u ţl to tu ş i n u m a i p e n lru a c e a s ta ? Şi cele cinci
feciore nu m ai p en tru a c e a s ta au to s t se o se a fa rit, de şi e-
r a u ca ste. De alt-feliu to t P a v e l d ic e : „ Ş î s â n ţ e n i a , f ă ­
r ă d e c a r e n i m e n i n u v a v e d e a p e D om n u l" (Ebr.
12, 14). A şa d a ră în ţe le g e, c â fâ r ă c a s tita te nu e p o sib il
d e a v ed e a pe D o m n u l; şi lo tu ş i n u Sn to t-d e a u n a se p o ­
le vedea ch iar av en d c a s tita te a , p e n lru c ă de m ul te-o rt a
fo st la m ijloc p o te vre-un a lt o b sta c o l. Ş i ea fa ş l : dacA to te
le-am face, e a ră pe a p ro p e le cu n im ic n u l-am folosi, nici
a tu n c i nu vom in tr a ia îm p ă r ă ţia ee riu rilo r. D e u n d e se
în v e d erea ză a c e a sta ? De la s e rv ito rii c ă r o ra li s-a în c re ­
d in ţa t ta lan ţif. A colo v irtu te a în tr e a g ă e ra n e ş tirb ită , şi ni­
m ic nu lipsia, însS liind-că a fo st le n eş la tre a b ă acel s e r ­
vitorii!, cu d re p t c u v e n t a fo st sc o s din râ n d u l celo r-l-alţi.
E posibil ap o i a că d ea în g h e e n a n u m a i din ca u sa in su lte i.
„Căci cel c e ţ li c e f r a t e l u i s e u : n e b u n ule, v i n o v a t
e s t e d e f o c u l g h e e n e i “ (Malh. 5, 22). C h iar d e a r fa­
ce cine-va to te fa p te le ceie b u n e, în s£ a r li b a tjo c o ri­
t o r i , n u v a in tra in îm p ă ră ţia ee riu rilo r. D a ră din a c e a ­
sta ea u să să nu a trib u ie cine-va lui D u m nedeu v re -o cru -
dim e, d ac â pe cel ce g re şe sc c h ia r in cele mici, îî sco te
din îm p ă ră ţia ee riu rilo r. Căci d a c ă p riu tre noi o m en ii c â n d
lace cine-va vre-o fa p tă c o n tra leg el îs! a tra g e u rg ie şi p e­
d e a p să din p a rte a îm p ă r a tu lu i; c h ia r o s in g u ră le g e d e
a r călca d in tre cele in fiinţă, c h ia r d e a r b atjo co ri, ch ia r
de a r p recu rv i şi s a r dovedi d e v in o v a t, s-ă fă c u t n e v re d ­
nic; şj c h ia r d e ’ a r fi fâcut m ii d e fa p te bu n e, e to tu ş i c o n ­
d a m n a t; c h ia r de a r fi p lă n u it v r’un o m o r şi s-ar d o v ed i, e
suficient d e a-l p erd e . Decî d ac ă leg ile om enesc! se b u cu ră
 OMILIA IV 41

de a t â ta b ă g a re d e sa m ă , cu a tâ t m a l m u lt cele D um ne-
d ee şc l. ,, Darâ,. .dicî pote, D u m n ed eu e s te b u n “ . De
cât,* pa n a când o re V om p ro n u n ţa a c e a s tă v o rb ă n e b u n e a s c ă ?
A m dis n eb u n ească tiu c â d o ră el n u e s te b u n , ci p e n tru
că ne închipuim că h u n ă ta ie a luî ni e s le d e fo lo sin ţa când
facem a se m e n e a fap te, cu io te că de m ii de o ri v-am v o r­
b it d e sp re a c e a sta . A scu ltă ce d ice s c r ip t u r a : ;,Să n u dicî:
m ila Iul e ste m are, şi v a c u r a ţ i m u l ţ i m e a p ic a te ­
lor m ele" (S irach. 5, 6). Ku ne îm p e d ic ă de a d ice c ă in ­
d u r a r e a lu i e s le m a re , nu n e în d e a m n ă la a c e a s ta , ci v o ­
eşce m al a le s c a n e c o n te n it să o flicem a c e a s ta şi să o
av em în m in te a nostrfi. P e n tru a c e a s ta şi P a v e l to te îe
p u n e în m işca re s p re a tin g e re a a c e s lu î sco p , însft p e n ­
tr u u rm ă to re le c o n s id e r a ţiu m : *S â nu te m in u n ezi, dice,
d e iu b irea d e om en i a Iul D um nedeu, cân d tu pS cătueşcf, si
s â d ic l: M u lţ im e a p eca telo r m ele v a şte r g e . P e n tru
a c e a s ta si noi sp u n e m alât e a d e s p re b u n ă ta te a lui, nu do-
r ă ca în c u ra jân d u -n e sâ to te m to te rele le, fiind-că în a s e ­
m e n e a cas b u n ă ta te a luî va fi s p re v ă tă m a re a m â n tu ire !
n o s tre , ci ca să nu ne d esc u ra jă m cân d ne g ă s im în p e -
cat.e, şi ca să ne pocăim ». „B unătatea lu i D u m n ed efl te
a d u c e la p o c ă i n ţ ă " (Rom . 2, 4), e a ră n u la m a l m a re
rfiutate. Decî, d a c ă devii n e tre b n ic din ea u sa b u n ă tă ţe l luî,
tu m a i cu s a m ă o d efaim î în a in te a o m e n ilo r. V6d pe m u lţi
că iicusâ iu d e lu n g a r ă b d a re a Iul D u m n e d e fl; însC v o r d a
sa m ă , d ac ă nu o în tre b u in ţa ră la tim p şi cu râ n d u ia lă .
E<te D um nedefl iu b ito ri» d e o m e n î? In a c e la şi tim p însiî,
e s te ; i d re p t ju d e că to rii]. Tartă g r e ş a le l e ? In a c e la şi tim p
inse, şi re sp lă te şc e fie-căruia d u p re fa p te le luî. T re ce cu
v e d e re a n e d re p ta te a , ş te rg e fărâ de le g e a ? In ac e la şi tim p
insfi, face şi c e rc e ta re a a c e s to r fap te. D ecî, o re Io te a c e ­
ste a nu s u n t c o n tra re şi nu se c o n tra d îc în p erso u a luî
D u m n ed efl? Nu s u n t c o n tra re de loc, d a c ă noi le îm p ă r­
ţiţii în tim p u ri. De e x e m p lu : şte rg e fa râ de legile n o stre
aici, a l â t prin b a e a re n a şc e re l, c â t şi p rin p o c ă in ţă , îns6
in s tru ire a celor s ă v â rş ite şi e x a m in a re a lo r o va face a-
colo prin foc şi m unci. «D ară, dict tu. d a c â fac ch iar n u ­
ni aî un pgcat, îu lo c de m iile d e pficate, pe c a re le face
u n altu l, şi to tu ş i p e n lru acel pfecat s u n t sc o s a fa ră şi cad
d in îm p ă ră ţie , d e ce a tu n c i să nu fac în c a lte a to te p ic a ­
te le " ? Cuvfint ie şit d in g u ra se rv u lu i n e re c u n o s c ă to rii!!
T o tu şi noi vom d e sle g a şi a c e s t cu vgnt. N u face rele, p en ­
tr u ca tu sin g u r sâ fi[ folosit. Din îm p ă r ă ţie cu to ţii vom
42 0M 1IJA IV

că d ea p o te, d ară in g h e e n a n u vom suferi aceiaşi o sâ n d ă,

ci unul m a i m a re , a ltu l m al u şo râ. De e x e m p lu : şi lu şi
a c e la a ţi d e s p re ţu it, fie p e a p râ p e le . fie vre*o p o ru n că a
b is e r ic e l; în a se m e n e a cas şi im ul şi a ltu l v e ţi c ă d ea d in
îm p ă ră ţia ee riu rilo r. D a râ d ac ă nu a ţi d espreţuit. d eo p o ­
triv ă , ci unul m a l m ult, e a râ altu l m a l p u ţin , âp o î în g h e­
en a v eţi sim ţi d e o seb irea . Şi d& ce, dici tu , a m e n in ţă p e
cel ce nu la c m ilo ste n ie, c â se v o r duce in focul cel n e­
s tin s ? Ş i în c ă nu dice s im p lu : in foc, t i *in focul cel ue-
stin s, c a re e s le g ă tit d ia v o lu lu i şi în g e rilo r lu!» ? Ue ce
an iim e ? P e n tru s â afli că nim ic nu în tă r ită pe D um ­
nedeti ca n e m ilo ste n ia , şi că a c e s t pGcat îl p u n e în a in te a
tu tu r o r c e lo r-l-a lte . In a d e v ă r, d ac ă tre b u ie a iubi p ân ă
ş i- p e d u şm a n i, apoi o re cel ce resp in g e pe cel să ra c i, ca­
rii nici c h ia r d u şm a n i nu-I su n t, de ce o s â n d ă nu v a fi
v red n ic , cân d p rin p u r ta r e a Iul se face m al refl c h ia r de
c â t b a rb a rii ? D e a ici deci se jiote v ed ea m ă rim e a p ic a ­
tului, c a re şi co n trib u ie c a să se d u că îm p re u n ă cu d ia v o ­
lul în g h ee n a. „ V a l d e c e l c e n u f a c e m i l o s t e n i e 11 !
(S ira rh 13, 3?). Deci d ac ă e ra a ş a în le g ea v eche, cu a t â t
m a î m u lt tre b u ie a fi in legea nou â. D acâ acolo (în le g ea
veche) unde se p e rm ite a c â ştig a re de a v e ri, fo lo sin ţa d e
ele şi în g rijire , şi to tu ş i se lu a se a tâ te a m ă su ri de a v e ­
ni în aju to riu l să ra c ilo r, cu c â t m a t m u lt aici (in le g e a
nouă), un d e ni se p o ru n ce şce d e a a ru n c a d e la noî to tu l ?
Ce nu făceaţi Iu d e ii? D eciuelî şi e a râ şl a lte deeiuelf strîn -
geail şi d ăd e ati o rfa n ilo r, V ăduvelor şi p ro se liţilo r. Ctne-va
a d m irâ n d pe un a ltu l’nil s p u n e a : c u ta re d ă d eciu elî* ). Câ­
tă n e r u ş in a r e ! A poî dacă la Iudei nu e ra de a d m ira t un
a sem e n ea (apt, o re ia C b reştin t s - a (‘a c u t v re d n ic d e a d ­
m ira t? D acâ a tu n c i se cre d ea ca o p rim ejd ie m a re de a
m i resp u n ile (Jeciuelile la tim p, în ţe le g e d e aieî c â ta p ri­
m ejd ie nu e s te acum . B e ţiv u l e a ră şl nu v a m o şcen i îm ­
p ă ră ţia ee riu rilo r, D a râ care e cuvân tu l d e în c u ra ja re p en ­
tru m u lţi? I a tă c a r e : «dacâ şi eti şi un a ltu l n e g ăsim în
a c e le a şi pfieate, n u m ică e s te m â n g â e re a ce o p u tem a-
v e a d e aici». D ecî, ce am dice ? Că a tu n c î p o te a v e a o
m â n g âe re to v ă ră ş ia d e pecate, cân d au sim e trie în m ă ri­
m ea l o r ; cân d îns£ pficatele u n u ia în tre c p e a le celuî-
l*alt, a tu n c i pe unul ca acela p ic a te le îl a ru n e â tn tr ’un fel
d e u im ire şi nici câ-I la să d e a m al a v e a v re-o m ân g âe-

*) Ideia e confusS. P robabil ca pe uAnd -vorbea Sf. Clirisostom ;

unul din auditoriu l-a în tre ru p t cu a ceste cuvinte, p ro n u n ţate in m od
sarcastic. T rad,
 OMILIA IV 43
re . D i b u n ă -o ră celui b ă g a t !n foc şî m u n c it a c o lo : «că ş i
c u ta re p ă tim e ş te a c e ia şî o sâ n d ă» , căci el nu v a s im ţi m a ­
c a r m â n g â e re a ce’i o a d u c i . O re d u to ţi Isra iîiţil s-au p e r-
d u t d e o d a tă Ia un lo c ? D ară a c e s t fa p t ee m â n g â e re
li-a a d u s ? Nu o re to cm ai a c e s t fap t (-a în tr is ta t m a î m u lt?
p e n tru c a re şi d ic e a u : „N e-am perdut, ne-am nim icit,
n e - a m p o t o p i t “ (N um . 17, 12), D ecî c,e m â n g â e re e a -
ce a sta ? In z a d a r ne m â n g âe m cu a c e s te s p e ra n ţe . 0 s in ­
g u ră m â n g â e re esle , de a nu că d ea in focul a c e la n e s tin s ,
căci o d a tă că du ţi nu e cu p u tin ţă d e a a v e a m â n g â e re
acolo, un d e este sc rîş n ire a d in ţilo r, u n d e e s te p lâ n g e re ,
un d e e s te v ie rm ele ce l n ea d o rm it, u n d e e s te focul n e s tin s .
D eci v el în ţe le g e cam c â tă p u te re a re m â n g â e re a cân d te g ă -
seşcî în sc â rb e şi în c u rc ă tu ri m a ri ? V e rii decî d u p ă actia-
s ta in m in ţile Io te ? V e rog şi v e sfătu iesc , c a să nu n e
am ă g im in z a d a r şi sâ ne m â n g â e m n u m a î cu v o rb e d e
ac e s te a , ci să facem aceia ce v a p u te a fi s p re m â n tu ire a
n o stre . E v o rb a ca să sta l îm p re u n ă cu C hristos, şi tu în-
eâ te fră m â n ţi cu e x a m in a re a c u v in te lo r? C h iar de nu am
a v e a a lt p ic a t, to tu ş i n u m a î p e n tru a c e s te v o rb e c â ta o s â n d ă
nu a r treb u i s â su ferim , p e n tru că su n te m a t â t d e m o latici
a t â t de n en o ro c iţî şi de len eşi, căel fiind v o rb a de a lâ ta c in ste
n o î în c ă m a l v o rb im a sem e n ea lu c r u r i? C ănd vei vedea fe ri­
ciţi pe ceî ce a â re u şit cu fap tele cele b u n e, 6 re n u te
vel to p i de necaz? Când vel v ed e a d in tr e sc lav i şi d in tre
cei m ojici,— ca rii p u ţin pote s-au o b o sit a ici,— a lă tu r e a d e
tro n u l îm p ă ră te sc , o re to te a c e s te a n u ’ţl v o r fi m al re le
d e c â t to te m u ncile iad u lu i ? Dacă aici v ed en d pc u n ia
p ro sp e râ n d şi te top eşcî de necaz, căci o cre d î a c e a sta m a î
g ro z a v ă ca o ri-c e a ltă p ed e ap să, şi p lângi, şi te je leşci, şi te
credî v re d n ic de m ii de m o rţi, d a r ă acolo ce n u vei s u ­
fe ri? D acâ nu a r fi g h ee n a, in se şî idesea d e s p re îm p ă ră ţia
lu i D um nedeQ nu a r fi o re suficientă de a perde şi a n i­
m ici pe ceî p ficătoşî? D a ră că fap tu l e s te a şa , e d e a ju n s
a ne co n v in g e din e x p e rie n ţa lu c ru rilo r. Deci să nu n e
ră tă c im în z ă d a r cu a se m e n e a v o rb e, t i s ă fim cu b ă g a re
d e sa m ă şi să n e îngrijim d e m â n tu ire a n â s tre . S â n e s îr-
guim cu fap tele cele bune, şi să ne în d e m n ăm pe noi in 7
şin e s p re p ra c tic a re a celor b u n e, ca ast-felift să ne În v re d ­
nicim de a c e a sla v ă ce rească, prin D om nnl n o stru lis.u'ş
C hristos, că ru ia, im p re u n ă eu T a tă l şi cu Şf. Duch, se c u ­
vine sla v a , stă p â n ire a şi cin ste a, acu m şi p u ru re a şi in
veciî v ecilor. A m in.
44 OMU.JA V

OMI LI A 7.
„Pentru aceia ad u ceţi-ve am in te, ca voi când
eraţi odini6ra păgâni in trup, care v e chem aţi ne*
taiere îm prejur de catra c e l ce se ch em au taiere
îm prejur In trup, facuta d e m ână, ca eraţi in acel
■timp fara d e C hristos, înstrăinaţi de p etrecerea
lui Israil, şi streini de aşeză m â n tu rile făgăduinţei,
n ădejd e n ea v en d , si fara d e D um nedeQ în lum e"
(Cap. 2, 11. 12),

M ulte fap te p ro b ează fila n tro p ia Iul D umnedeQ. Maî

â n ie iti ca prin sin e a m â n tu it n e mu! o m en esc, a l'd o ile a câ
în ce s ta re fiind o m e n irea o a s a lv a t, şi al tre ile a că u nde
a r id ic a t’o. A ce ste a to te deci, p rin e le în se şi p o rtă cea
m a î m a re d o v ad ă de filan tro p ia luî, şi to c m a i pe a c e s te a
şi P a v e l le pu n e d e faţă acnin sc riin d E fese ni lor. A d is
că fiind noî m o rţf prin p geate şi fiii u rg ie i, ne-a m â n tu it,
e a ră acum sp u n e cu cine ne-a făe u t eg a li. „ P e n t r u a c e i a ,
dice, a d u c e ţ i - v e a m in te * 1. O biceiul n o stru al tu tu ro r e s te
că, d e ’n d a tă ce r e ridicăm de fa o s ta re d e jo s s â r â c ă -
d o s â la a lta cu to tu l c o n tra ră , sa u la o m a l m a re cin ste,
nici că ni tria! aducem a m in te d e cele d in a in te , a l â t su n ­
te m de în g â m faţi de sla v a la c a re am aju n s. De aceia
to c m a i dice A p o sto lu l: P e n t r u a c e i a a d u c e ţ i - v 6 a m i n ­
t e ” . „ P e n t r u a c e i a * . P e n tru c e ? D e ce s ă ne ad u c em
a m in te ? De ac eia c ă am fost c re a ţi p e n tru s â v e rş ire a fa p ­
te lo r bune, şi a c e a s ta e suficien t de a n e co n v in g e ca s ă
n e sîrg u im în p rac tica rea v ir tu ţe l. „ A d u c e ţ t - v £ a m i n t e “
•adecă că c h ia r nu m ai a m in tire a iteeia e su ficien tă de a ne
fa c e recunoscfitorl faţă de b ine-fâcfito riu l n o s tru „ C ă VOI
6 r e - c â n d e r a ţ i p ă g â n i în t r u p w. P riv e şce , cu m el c a lită ţile
Iu d a ic e le p o g o ră din v alo re a lo r, le d im in u iaz ă, pe cân d
d efectele g in ţilo r le a d m iră , c a re d e alt-feliu nici nu e ra u
d efecte, şi convinge şi pe unii şi pe a lţii, câ a c e s te a se
a p re c ia z ă din m odul vieţel cul-va. „ C a r i i v 6 c h e m a ţ i
(numiaţll.® A şa d a râ v a lo re a u n o ra e r a in v o rb e, c a lita te a
a lto r a e ra in c o r p ; insg şi n e-c irc u m e isiu n e a şi circum ci-
siu n e a nu în se a m n ă nim ic. „ D e C ă tr â c e l c e s e c h i a m â ,
dice, t ă i e r e î m p r e j u r în t r u p , facuta d e m â n â ; c ă
 OMILIA V 45 -

e r a ţ i în a c e l t i m p f ă r ă C h r i s t o s , î n s t r ă i n a ţ i d e p e ­
t r e c e r e a lu t I s r a i i , ş i s t r e i n i d e a ş e z ă m â n t u r i l e f ă ­
g ă d u i n ţ e i , n e - a v e n d n ă d e j d e ş i f ă r ă d e D u m n e c le Q
5n l u m e “ , voi a d e c ă ca rii ast-felifl s u n te ţi n u m iţi d e c ă tră .
Iu d ei. D a râ c e ? JEI v o eşce ca s ă a r a te , c ă b in e fa c e re a a -
cord alft lo r to c m a i in ac eia s tă , c â a d e c ă il (păgânii) s ă
fie p ă rta ş i cu I s r a i l ; ap o î d e ce a tu n c i e a r ă ş l d im in u iaz ă'
d e m n ita te a I s ra ilitic ă ? N u o d im in u iaz ă, ci in cele n e c e ­
s a re , c a b u n ă -o ră îm p rie te n ire a cu D um ned efl şi s p e ra n ţa
btinuri.’oi* v iito re , el o rid ică, e a ră în a lte le , in c a re n u aQ.
a v u t riicf o c o m u n ic a ţie , o d im in u iaz ă, p e n tru că şi dice
el m al d e p a r te : „ î m p r e u n ă c e t ă ţ e n i c u s â n ţ i i s u n t e ţ i
ş i d e a p r o p e ( f a m ilia r i) a l Iu l D u m n e d e Q " (V ers. 19).
Veijl decî că el nu dim in u iază. «A cestea, dice, s u n t inde-
fe re n te . S â nu c re d e ţi că d a c ă nu v’a ţ l circ u m c is şi v6 g ă ­
siţi în n e -d rc u m c isin o e , este v re-o d e o se b ire . R 6ul cel
m a re acolo e ra , c ă vg g ă s ia ţl fâ ră C h risto s, slr&înl de p e­
tr e c e r e a luî Isra il» . A li s tre in i de a ş e z ă m in le le făg ă d u in ­
ţe i, a nu a v e a s p e ra n ţa v iito re , a fi fără D u m n ed eu în
lu m ea a c e a sta , to te a c e s te a eraQ d e fe c te le g in ţilo r. A v o rb it
do lu c ru rile cele cereşcl, v o rb eşee a c u m deci şi d e cele pă­
m ântesc!. fiind-că d e sp re a c e s te a Iudeii av eafl o m a re idee.
T o t ast-feliii şi C h risto s când în c u ra ja p e d iscip u ll, d u p ă
ce a d is : „Fericiţi c e i is g o n i ţi p e n t r u d r e p t a t e , c â
a c e l o r a e s t e î m p ă r ă ţ i a eeriu rilor14, a d a o g e : „căci a s t -
f e l i a aQ g o n i t ş i p e P rorocii cel d i n a i n t e a v o str e
P u n e ânteifl p ro p o siţiu n e a majoră şi apoi p e cea minoră.
A c e a stă d in u rm ă c o m p a ra tiv cu m ă re ţia id ee! d in a in te
este in f e rio ră ; c o m p a ra tiv in se cu a p ro p ie re a fap tu lu i d e
cu n o sc in ţa lor, e ce-va m a re şi suficien t d e a cred e ir, şi
a r e mullă p u te re . P rin u rm a re a ş a fel iu tre b u ia s ă v ie ­
ţuiască it. Nu a d i s : s e p a ra ţi, ci î n s t r e i n a ţ l d e p e tre c e re a
lu î Isra il. Nu a <jis: ne-avftud safl fiind fără a te n ţiu n e , ei
nicî că ch iar a v e a u vre-o re la ţiu n e o r e - c a re , şi erafl.,
s t r e i n i . E m fasa cu v in te lo r e fo rte m a re , şi a r a tă c â t d e
m a re a fost d iferen ţa d in tre d en şiî. De ai l-fel iQ era ţi şi
Isra il iţi lipsiţi de p e tre c e re a Iul Is ra il soX'.istaî Yjoav-
b ttl ţ) , insfe nu erafl c o n s id e ra ţi c a s tre in i, ci ca le n eşi şi
tr â n d a v i; afl c ă d u t şt din făg ă d u in ţl, însS n u ca s tre in i,
ci ca n ed em n i. D a ră c a re e ra u 6 re a ş e z â m in te le făg ă d u in ţei?"
„Ţ ie ş i sem in ţiei tale v o iQ d a pam Sntu! acesta"
‘ (G enesa 13, lt>), şi a lte le pe c a re le-a p ro m is. „ N e - a v e n d - ,
 46 OMILIA V

n ădejde, dice, şi fără d e D u m n ed eti în lum e", d e ş i

d e alt-felifi se în ch in ai! u n o r del cu n u e x is ta i! ; căci d o ră
jtlo iu i nu e s te nim ic.
„ E a r ă a c u m i n t r u C h r i s t o s I is u s , v o i c a r i i e -
r a ţ l o r e - c â n d d e p a r t e , v 'a ţ l f ă c u t a p r o p e p r i n s â n ­
g e l e Iu l C h r i s t o s . P e n t r u c ă e l e s t e p a c e a n o s t r e ,
c a r e a f ă c u t a m â n d o u ă u n a , ş î * p e r e t e l e c e l d in
m ij lo c a l z i d u l u i l ’a s f a r î m a t , v r a j b a în t r u p u l s £ t i “
(V ers- 13 — 15). «D ară c e ? A c e sta e o re fa p tu l ac ela m a re ,
ţHcI pote, ca. a d e c ă am aju n s în p e tre c e re a I u d a ic ă ? Ce
sp u i ? T o te cele d in ee riu rl şi cele d e p e păm&nt le a r e ­
c a p itu la t, ie a c o n c e n tra t in tr ’u n a, şi acu m v o rb eşc l d e
p e tre c e re a I s r a iliţilo r ?» „D a, dice el. A celea tre b u ie a l e
p rim i prin c re d in ţă (cele cu p riv ire la a ş e z ă m in te le fă g ă -
— -duinţel), e a r â a c e s te a a le p rim i îm p re u n ă eu fa p te le lo r."
„ E a r ă a c u m , $ice, î n t r u C h r i s t o s I is u s , v o i c a r i i e -
r a ţl o r e - c â n d d e p a r te , v -a ţî fă c u t a p r o p e " , adecă
•v-aţl a p ro p ia t d e p e tre c e re a lu i Israil. A (i in se d e p a rte ,
sa u a p ro p e , e r e s u lta tu l in te n ţiu n e ! n u m a i, „ P e n t r u c â
*el e s t e p a c e a n o s t r e , c a r e a f ă c u t a m â n d o u S u n a . "
D a ră ce i d s e â m n ă - „ a m â n d o u ă u n a “ ? Nu dice d o ră câ
ne-a rid ic a t pe noT la a c e a n o b le ţă, ci că şi pe noi şi p e
ac eia ne-a rid ic a t la o n o b le ţă m al m a re , a fa ră n u m a i că
.b in e-facerea făcu tă cu n o î e m a l m a re . A celo ra Ii s - a şi
p ro m is, şi m al a p ro p e de el e r a f l ; no u e in se n ic i n u ni
s-a prom is, şi e ra m şi m a! d e p ă rta ţi- De ac eia d ic e : „Ea-
r ă n e a m u r i l e s ă p r o s l a v i a s c a p e Dum neţleO p e n ­
t r u m i l ă " (Rom , 15, 9). A p ro m is Isra ilile n ilo r, însfe s-aii
a r ă ta t n e d e m n i; n o u 6 nu Di s-a prom is, căct e ra m stre in i,
şi nim ic com un nu av e am cu den şil. Cu to te a c e s te a n e
a făc u t pe to ţi u n a, nu câ d o ră ne-a a lă tu r a t ne n o i lâ n ­
g ă aceia, ci şi pe a c e ia si pe noi în tr ’u u a n e-a u n it. Ve
voi d a u n ex’em plu. Să n e închipuim că cin e-v a a re d oue
s t a t u l : una d e a r g in t şi a lia de plum b , şi că to p in d u -le
le-a rid ic a t e a râşf, InsS de a s tă - d a tă am ân d o u g de a u r. I a ­
tă că pe am ân d o u ă le-a fă c u t u n a. S ad să v e sp u n şi a lt
e x e m p lu : fie b u n ă -o ră u n sclav , e a râ a ltu l a d o p ta t; a m ­
bii însfi aQ s u p ă ra t m u lt pe b in e-făc£ lo riu l lor, şi acel ce
e ra infiat şi acum d e s m o şte n it, cum şi sc lav u l c a re a fu g it
şi n id n u ’cu n o sce a p e s tă p â n u l s 6 u ; ap o i am b ii aQ d ev e­
n it d e o d a tă d iro o o m î şi fii a d e v ă ra ţi. I a tă c ă I-a rid ic a t p e
a m â n d o i în ac e ia şi c i n s t e ; am b iî afl d e v e n it una, u n u l ve-
 OMILIA V 47

n ind m a l de d e p a rte , e a r ă c e la -l-a ll m a l d e a p ro p e , şi m aî

v e rita b il ch iar, d e c â t cum e r a m a l'n a in te de a su p ă ra
pe b in e -fa c e to riu l lui. „ P e r e t e l e c e l d in m ij lo c , îjice,
l- a s fâ r i m a t . " D a ră c a re e acel p e re te din m ijlo c? „ V r a j*
b a î n t r u p u l s^ Q , ţjice, l e g e a p o r u n c i l o r c u d o g ­
m e l e s t r i c â n d " , U nia dic, eă p e re te le eel d in m ijlo c («S
jjLsodtotZov) d in tre lu d e i şi E lini c o n sta în aceia, c ă n u se
p e rm ite a a c e lo ra de a se a m e ste c a cu E lin ii *). Mie îns6
n u m i se p a re ad e v g ra t, ei p e re te le a c e la din m ijloc e
co m u n tu tu ro r, a d e c ă e v ra jb a în co rp , şi a c e s t p e re te
e ra c a re d e s p ă rţia , p recu m d ice şi P r o f e tu l: „ C i p ă c a t e ­
l e v o s t r e f a c o s e b i r e î n t r e v o i ş i D u m n e d e Q " (isa-
ia 59, 2), P e re te le cel d in m ijloc deci, e ra d u şm ă n ia , in i­
m iciţia ce o a v e a şi c ă tr ă Iudei si c ă tr ă E lin i; câcf le ­
g e a e x istâ n d , n u n u m a i că nu a p a r a lis a t p 8 ca tu l, ci în c ă
c ă l-a şi m ă rit, d u p ă cum d ic e in a lt lo c ; „ C ă l e g e a
m â n i e l u c r e a z ă " (R om . 4. 161. a s a câ p rec u m aco lo nu
s e p rev e d e to tu l în e a (lege), ci du p ă ce am c ă lc a t’o se
^ u b -în ţe le g e g re şa la , to t a ş a şi aici el n u m e şc e le g e a p e .
re ţe le d in m ijloc, fiind-câ nefiind a s c u lta tă a d u c e a in im i-
ciţie. L egea e r a ,c a un g a rd , lâ c u t ca p e n tru s ig u ra n ţă ,
p e n tru c a re a şi fost n u m it <ppa?;ioî, c a ast-felifl s ă în g r ă ­
d i as c;i de ju r-îm p re ju r (sep'.tfpâirfl)- A sc u ltă e a ră ş l p e P ro ­
fe tu l c a re d ic e : „ Ş i o a m î n g r ă d i t , ş i ş a n ţ a m f ă c u t
î m p r e j u r u l e l “ (Isaia 5, 2), şi e a r ă ş l: „ P e n t r u c e a î
s u r p a t g a r d u l e î (viei), ş i o c u l e g t o ţ i c e l c e t r e c
p e c a l e " ? (Ps. 19, 12), a r ă tâ n d aco lo n e s ig u ra n ţa in ca­
r e se g ăsia, şi e a r ă ş l: „ s tr ic a - v o iQ g a r d u l eî, şî v a fi
c ă l c a t a In p i e i o r e " (Tsaia 5. 5), şi e a r ă ş l: „ L e g e a o
■a d a t s p r e a j u t o r i a “ (Ibid. 8, 20), şi e a r ă ş i : „Cel
c e f a c e m i l o s t e n i e D o m n u l şi j u d e c a t ă . . . . . . c u n o s ­
c u t e a f ă c u t f iilo r lu i Israil v o i l e s a l e " (Ps, lOâ, 6. 7.).
D eci g a rd u l a d e v e n it p e re te le cel din m ijloc, nu e a să-I
p ă z ia se ă în sig u ra n ţă , ci ca să-I d e s p a r tă d e D um nedefl,
p e n tru că a c e a s ta e d e o se b ire a în tr e p e re te le din nrijloc
şi g ard . Şi c a re e acel p e re te din m ijlo c? „ V r a j b a în t r u ­
p u l să u , le g e a p o ru n c ilo r cu d o g m e le s tr ic â n d .“
Cum si în ee m o d ? S acrificându-se şi d e s le g â n d aco lo

*) N otă, Sf. C tm snstom dese-ori prin cuventui de E linr în ţe ­

leg e p e g in ţi fă ră excepţiune. T rad.
48 0M1I.IA v

(în corp) in im iciţia . D ară nu s ’a m ă rg in it n u m a î la a c e a sta ,

căci d a c ă ne-am iz b ă v it de p ic a te le de d in a in te , ap o î ea-
ră ş l s ă fim silit! de a păzi le g e a ? A lune! d e s ig u r câ to t
lina e ra . De ac eia decî şi le g ea o a d esfiin ţat. „ L e g e a
p o r u n c i l o r c u d o g m e l e , dice, s t r i c â n d " . O ! c â tă iu b i­
r e de om en i a a r ă t a t ! Ni-a d a t le g ea ca ş ă o p ăzim , şi
d u p ă ce n u o am p ă z it şi e ra m v io o v a ţf şi d em n î do o-
sa n d ă, el a d e sfiin ţa t legea. în to c m a i e a cu m rin e -v a a r
da copilul sfiu unul P ed agog sp re e re şc e re , şi d ac ă v ed e
cft copilul nu s e su p u n e, dă d ra m u l P ed ag o g u lu i din s e r ­
vicii!. C âtă filantropie ! D ară ee în s e a m n ă : „ c u d o g m e l e
s t r i c â n d ? “ (sv Z6-{^w. xa«.p 7rjcjaţ)t p e n tru eă m a re e d eo ­
s e b ire a in tre p o ru n că (ivwaMj) ţ i p re e e p t (Sdvt1^)* S aft c ă p-5
c re d in ţă o n u m e şce a ici dogm ă, căci n u m a i p rin c re d in ţă
a m â n tu it, safl eă n um eşce dogm e p o ru n e e le d a te de M ân­
tu i to riu l în d ife rite ocasiunî, p reeuin d ice C h risto s : „ E f l
Sns£ v e clic vou e, ca tot cel ce se m ân ie..... etc.'“
(M ath. 5, 22). D e ac eia şi dice a p o sto lu l in a llâ p a rte :
„ D e v e l c r e d e c ă D u m n e ţ l e a l- a s c u l a t p e e l d in
m o r ţ i , t e v e l m â n t u i " (Rom. 1 0 ,6 — 9,), şi e a r ă ş l : „ E a r ă
d r e p t a t e a c e a d in c r e d i n ţ a a ş a $ i c e : s â n u d ic î
î n t r u in im a t a : c i n e s e v a s u i în c e r i u ? ,saîi c i n e
s e v a p o g o r î în tr u a d â n c ? a d e c ă s ă rid ic e p e
C h r i s t o s d in m o r ţ l “ (Ibid). A şa d a ră a in tro d u s c re d in ţa
Sn locul v ie ţe l d u p â poruncile legel, şi p e n tru ca să nu sa l­
veze n e a m u l o m e n esc eum s a r în tâ m p la , şi el a p rim it a
fi o sâ n d it şi to r tu r a t, d a r â ş i de la n oî a c e r u t c re d in ţa
p rin d ogm e, ad e că prin p rec ep te le ac e le a a d m ira b ile .
„ C a p e a m â n d o i s ă - l z i d i a s c â î n t r u s i n e în ­
t r ’u n o m n o fl, f ă c â n d p a c e " . A î v g d u t a ş a d a r ă c ă nu
s ’a făc u t E linul Iudeti, ei şi acela şi a c e s ta a a ju n s în tr ’o
a l tă s t a r e ? Nu pe um il l’â în lo c u it cu ce la-l-alt, ci p e a-
in â n d o î i-a zid it. De alt-felifl b in e şi în tre b u in ţa z â a p o s to ­
lul cu v e n tu i „ a z i d i " , d e c a re şi face us p e s te to t locul.
Nu a d i s : c a să-l tran sfo rm e, să-l p re fa c ă , ci s â -I z i -
d i a s c ă , ca ast-felifl să a r a te p u te re a fap tu lu ! să v â rş it, şi
câ d e şi z id ire a (creaţiunea) cstti n ev g d u tă, to tu ş î nu e m âl
p e jo s d e â n te ia cre a ţiu n e , şi c ă noi nu tre b u ie a n e d e ­
p ă rta d e ea, c a şi eum am fugi de nişee îm p re ju ră ri n a ­
tu ra le . „ C a p e a m â n d o i s ă - i z i d i a s c â , dice, î n t r u s i­
n e " , a d e e ă p r i n s in e . Nu a o rd o n a t alt-cu l-v a să facă.
 OMILIA V 49
a c e a sta , ci prin sin e în su şi conto p in d pe u n u l cu cela-I-alf,
a scos de a ic î unul sin g u r m in u n a t, el în su şi făcen d u -se
ast-feliii m a l’oteifi, ceia ce e s te cu m u lt m aî m a re d e c â t
â n te ia cre a ţiu n e . A c e a sta în se a m n ă „ î n t r u s î n e “ , a d e c ă
el m arnifiifl s ’a d a t c a tip si ex e m p lu noug. D e a ie i el
a tra g e pe Iudeu, e a r ă de acolo pe Elin, şi fâc§ n d u -se c e n ­
tr u l lo r d e g ra v ita te , şi co n lo p in d u -î şi făcfend a d is p ă re a
d in tre d&nşil to t ceia ce-! în stră in a , I-a r e g e n e ra t, î-a r e -
p ta sm u it din nofl p rin foc şi ap ă , şi nu p rin a p ă şi păm&nt.
A d e v e n it ludetî circu m cis, a d e v e u it b le s te m a t, a d ev e­
n it E!in a fa ră din lege, şi m a î p re su s de E lin i şi d e Iu -
deî. „ I r itr ’u n o m n o fi, dice, f â c c n d p a c e “ , a d e c ă pace
în tre denşiî şi D um nedefl, sau pace în tre d ân şii. Căci d e
re m â u e a ti Iudei şi E lini, nu s ’a r fi îm p ă c a t, şi n e ’m p âcâu -
d u -se nu a r fi p u tu t a aju n g e la o s ta re mal* b u n a d e c â t
cea dint&i. P e n tru c a Iud eu l atum :l se u n esce cu E lin u l,
cân d d ev in e c r e d in c io s ; în to c m a i ca şi cum doi av en d lo­
cu in ţe în rân d u l de jo s at ca se lo r, şt d e a su p ra lor un a l­
tu l o lo c u in ţă m a re şi a d m irab ilă , nu a r p u te a să se v a ­
d ă u n ii pe a lţii, p ăn ă ee n u s a r ridica in râ n d u l al d oi­
lea. „Făcând p a c e “, maT a le s cu D um nedefl, d u p â cu m
dice p asaju l ee u rm e a z ă : „ şi p e a m â n d o i s ă -l r e î r a ­
p a ce într’un trup c u D um nedeti p r i n c r u c e " (V ers.
16). Nu a d is : sâ-l îm p a ce (v.ataXXd^r;) ei să-I r e l m p a c e
(iiroxaTaXXâ&ţj), a r ă ia n d prin a c e a s ta că n a tu ra o m e n e a sc ă
m a l’n a in te d e a c e a s ta e ra le sn e d e îm p ă c a t (î’jxaio'.XXc.H-os, p e
când in codicile A. C. D. E. F se g ă seşc e ă)w.™M.a*,«>î=ne-
im p ă ca L T rad .), ca în tim p u l sâ n ţilo r *şi m a l’n a in te de leg e.
„Intr’un t r u p " , dice, ad e că in tru p u l lui „cu D um ne-
ţieti". Şi cum se tace a c e a s ta ? « P e d e a p sa d a to rită , d ic er
a su fe rii’o el însuşi». „Prin c r u c e , o m o r î n d v r a j b a în ­
t r u s in e “. N im ic n u e m aî p ro p rio si m a î e x p re siv c a a -
c e ste cu v in te. «M ortea luT, dice, a o m o rit v ra jb a , ad e că a
r ă n it’o şi a n im ic it’o, nu câ d o ră a p o ru n c it a ltu ia să fa ­
că a c e a sta , şi nicî c ă n u m a î a lu c ra t p e n tru a c e a s ta , ci
a şi suferit.» Nu a d i s ; d esleg â n d 'o , safl d e s fiin ţâ n d ’o, ci
to cm ai ce e m al g ro za v „ o m o r i n d ’o " , ca ast-felifl sâ uu
se m al ridice, sa n u m al invie n ic l-o d ată. Cum d eci în v ie
e a ? Din ca u sa p re a m a re î rg u tă ţl ce ne stă p â n e s e e . P e
c â lă v re m e vom re m â n e a in corpul lui C hristo s, pe c â tă
v re m e vom fi uniţi, nu înviază, ei s ta jo s m o rtâ , şi n ici­
o d a tă n u se maT rid ic â ; şi ch iar de an i z ă m isli o a lta în
4
 5° OMILIA V

locu-i, to tu ş i nici c ă se p o te a s e m ă n a cu cea d in a in te ; tu

in se nasci a lia tu locul cefei o m o rîte .w C u g e t u l t r u p u l u i ,
d ic e, e v r ă j m a ş l a D u m n e z e u " {Rom. 8, 7). Decî, d acă
nu vom c u g e ta n im ic c o rp o ra l, n u se va n aşc e în noi a ltă
v rajb ă , ci va r e m â n e a p a c e a a c e ia .
*) în ţe le g i d a r ă , c â t r8u p o le v eni a s u p ra n o s trâ , că
a tâ te a a făcut D um nedeti p e n tru ca să ne îm p ace cu el,
şi d u p ă ee a is b u lit şi a te rm in a t o p e ra sa , n o i e a ră ş l n e ­
a m re în to rs ia in im ic iţie . A c e a sta nu se tn a l n u m e şce ba-
e a re n a şc e re i, ci g h e e n a e s te şi g h e e n ă r e m â n e ; nu m al
« s te ie rta r e de p ă c a te , ei c e rc e ta re a şi ex a m in a re a lo r. Cu­
g e tu l tru p u lu i e d e s m e rd a re a şi d e s fă ta re a în m â n c ă ri şi
b ă u t u r i ; ţu g e tu l tru p u lu i e s te lă co m ia şi to t p ee atu l. Şi
p e n tru c e "o re se n u m e şc e cu g e tu l tru p u lu i, de şi n im ic
__nu a r p u te a foce c o rp u l fă râ s p ir it? Nu dice a c e a sta ca
cum a r defăim a c o rp u l, fiind-că şi a tu n c i când dice : „ o m
p s i c h i c " , (¥uXtxde ăv&pwsog. I C orinth . 2, 14), n u o dice
a c e a s ta d efă im ân d sp iritu l. N ici corpu l p rin sin e în su şi
şi nici sp iritu l p rin sin e n u m a i nu v o r p u tea să v â rşi
nim ic m a re şi g e n e ro s, d e nu v o r a v e a im p u lsiu n e d e
su s. De aceia d e c i n u m e ş te acelea , p e c a re sp iritu l le
face prin sin e în su şi p sich ice, spirituale, e a r ă p e a c e ­
s te a , pe c a re e o rp u l le face c o r p o r a l e , nu fiin d -că
s u n t n a tu ra le , ci fiind-că n u se b u c u ră d e p ro tec ţiu n ea ce a
d e su s, şi se nim icesc. D e alt-felitt şi och ii sim t burii, însfi
fă ră lum ină m ii d e re le p o t fa c e ; e a râ a c e a s ta e m a l m u lt
re s u lta tu l sla b ă c iu n e î lo r, d e c â t al n a tu re î. D acă re le le a r
fi n a tu ra le , n ic io d a tă nu am face us de ele la tre b u in ţile
n o stre . Nu e s te n ic î u n r6u n a tu ra l. De ee deeî n u m eşce
pfieatele cugete c o rp o ra le ? P e n tru aceia, c ă d ac ă corpul
e m ai p u te rn ic şi s tă p â n e şc e p e vizitiii {pe sp irit), ap o i
îm b u ib ân d u -se p ro d u c e m iî de n en o ro c iri. M eritul co rp u lu i
c d e a se su p u n e sp iritu lu i, e a ră r ă u ta te a lui e d e a s tă ­
p âni pe sp irit. C ăci p recu m un cal nu se a r a tă fru m o s şi
a g e r fărâ de vizitiii, to t ast-feliu şi c o rp u l; a tu n c i se a -
r a lâ frum os, c â n d ’I vom tă ia din ră d ă c in ă să rii u rile şi a -
b a te rile luî. D ară nici vizitiul nu se face cu n o scu t fâ ră
sc iin ţa de m eşte şu g u l sfiu, căci în a se m e n e a cas şi el v a
face m al m a ri re le . A st-lelifi decî p e s te to t locul e’ d e tr e ­

*) P artea m orală. Că a ile ci pficatele de şi se num esc corpo­

ra le , Inp.S nu Hui) t n u m ai a le corpului, ci şi a le s p iritu lu i; şi ta r e
anum e su n t p ă ca te le sp iritu lu i num ai, fara a ju to riu l corpului’. (Codi­
cele Veron.)
 OMILIA V 51
b u in ţă c a d u ch u l să lie d e faţă, căci a lu n e i ta c e c a sp iri­
tul să fie m al p u te rn ic . E! n u m a i în fru m u se ţe a z ă şi s p iri­
tu l şi co rp u l. Căci p re c u m sp iritu l cân d e s te u n it cu c o r­
p u l, SI a r a tă pe a c e s ta fru m o s, e a ră cân d il p ă ră s e ş c e şi’l
lip se sc e d e e n e rg ia Iul, se d e sco m p u n e şi se în tâ m p lă ca
şi p ic to ru lu i, c a r e a m e ste c â n d colorile g ră b e ş c e a lte r a r e a
fie c ă re i p ă r tî a ta b lo u lu i şi p ricin u ieşee m a re d e s g u st pri-
v ilo riu lu î,— to t ast-felid şi cu duchul. C ând el p â ră se şc e
pustiiri şi sp iritu l şi corpul; d e sg u stu l d ev in e şî m al urît,
şi m al m are. D eci n u h u li co rp u l, fiind-că e in fe rio r sp i­
ritu lu i, căci nici eO nu p o t suferi a fi h u lit sp iritu l, prin
fa p tu l că fâ ră a ju to riu l d u ch u lu î nu p 6 te face n im ic. E a ră
d a c â tre b u ie a sp u n e ce-va, a p o i sp iritu l e d em n d e o m al
m a re a c u sa ţiu n e , căci co rp u l nim ic nu a r p u te a să v â rşi
fâ ră s p irit, p e cân d sp iritu l m u lte p o te face şi fâ r ă co rp .
De p ild ă : cân d c o rp u l e b o ln a v safi v ă tă m a t, d in c a re cau -
să nici uu-I v in e a sb u rd a , sp iritu l m u lte lu c re a z ă şi a*
tu n e l. D u p re cum v a tâ iu ă fe rm e c ă to rii, inag il, v ră jito rii şi
p is m ă ta re iil, m a l m u lt in c ă v a tâ m ă pe co rp cele a le s p iri­
t u l u i . De alt-ielitt nici îm b u ib a re a n u e s te d o ră v re -o n e ­
c e s ita te a c o rp u lu i, ci o n e b ă g a re d e s a m ă a sp iritu lu i, căci
n e c e s ita te a c o rp u lu i e d e h r a n ă şi nu d e îm b u ib a re . D acă
eu v o ia voi s ă s tr în g b in e lrîu l, a tu n c i am d ă m o lit calu l,
p e cân d corpul n u p o te să îm p ed ice sp iritu l în re le le ce
le face. P e n tru ce d ec i n u m e şce ap o sto lu l c u g e ta re c o rp o ­
r a lă ? P e n tru c ă d ev in e în to tu l c o rp o ra lă , a d e c ă că înde-
p lin e sc e to te p o tte le co rp u lu i. C ând deci c o rp u l s tă p â n e ş ­
t e , a d e c ă cân d i se rid ic ă a u to rita te a sp iritu lu i, a tu n c i p6-
cătu ieşce- P rin u rm a re m e ritu l co rp u lu i s tă in a u rm a
sp iritu lu i, ad e eă a s e su p u n e lu î, fiind-că sp iritu l p rin s i­
n e s in g u r uu e s te nici ră u nici b u n . De a s e m e n e a şi cor­
pul, ce a r p u te a el o re fac e p rin s in e s in g u r? A şa că n u ­
m a i p rin c o n ta c tu l iul cu sp iritu l şi p rin su p u n e re a lu i sp i­
ritu lu i d ev iu e b u n , fiind-că d e alt-feliu şi el nu e s te n ici b u n
şi n ic i r6u, saQ m aî bine d is, a p t şi c ă tr ă u n a şi c ă tr ă
c e ia -l-a ltă e x tre m ita te , avfend c ă tr ă a m â n d o u ă în c lin a re .
C o rp u l poftesce, insC n u cu rv ie şi nici p re c u rv ie , ci p r o ­
m is c u ita te ; c o rp u l p oftesee nu îm b u ib are, ci h r a n ă , n u be­
ţie, ci b ă u tu ră . Cum că corpul nu p o ftesce b eţie, ju d e c ă
d e acolo, câ el n u p o te su feri m aî m ult, d a c ă cu m -v a a i
tr e c u t p e s te m ă su ră , d a e ă ai d e p ă ş it m a rg in ile n ec esităţeî.
A c e ste a s u n t ale, co rp u lu i, e a r ă to te ce le-l-alte s u n t ale
sp iritu lu i, în tim p ee el şe p o g o ră la ce le c o rp o ra le , în
tim p ce el se tâ m p eşce. C orpul ch iar d e a r fi bun, to tu şi
& fo rte in fe rio r sp iritu lu i, d u p ă eum p lu m b u l e in fe rio r
52 OMILIA VI

auru lui. D ară d u p ă cu m e n ev o e şi fie plum b, căci lipeşce

m e ta lu rile , to t ast-feliti şi s p ir itu l a r e n ev o e d e corp. Ca şi
un copii nobil el (corpul) a r e n e v o e de p e d a g o g ; şi d u p ă
cum când dicem «ac estea s u n t lu c ru ri copilăreşcl» noi nu d e '
faim ăm prin a c e a s ta v ir s ta co pilărea sc ă, ci faptele copilărie!,
to t a ş a e şi cu corpul. De vom voi ins6, ni es te posibil de
a n u fi î n ’corp, p re c u m nici pe p ă m â n t, ci in eeriurl şi in
duch. Căci a fi u n d e - v a , n u înţe le g em p o siţiu n e a s a d l o ­
cul nu m a i d e cât, ci dîsp o siţiu n e a. De e xe m plu , mulţf d in
noi ţ ti c e m : «tu nu eşti aici, satt n u e ş ti acolo», safl de
m ulte-ori dicem c u l-v â : «nu eşti în sinet!» safl «nu s u n t
in m ine în s u m i», de şi de alt-felifl ce p o te fi m a l corporal
c a a c e a s ta , că ad e c ă e u ’l v o rb esc şi m6 ap ro p iu d e elr*1
şî cu to te a c e s te a dicem că el nu es te în sine. S ă d e v e ­
nim deci in noi înşine, în ceriurî, în duch. Să r e m â o e tn
în pacea şi în c ha rul lui DumnedeQ, ca ast-felifl sc ă p â n -
d u -n e d e to te cele co rp o rale , s ă p u te m a ne învrednici de
b u n u rile făgăduite, prin C hristos D o m n u l n o stru , c ă ru ia
îm p r e u n ă cu T a tă l şi cu Duchul S ân t, i se cuvine sla v a,
s tă p â n i re a şi cinstea, acum şi p u r u r e a şi în vecii vecilor,.
A m in.

OMI L I A VI.
„Şi ven ind a b in e-vestît p a cc v6u £ celor d e
d ep arte şi celo r d eap rop e ; căci printrfensul avem
a m â n d o i ap rop ierea într’un duch cătră T atâl. P en ­
tru aceia d eci d e acum nu m al su nteţi streini şi
n em ern ici, ci îm preuna cetăţen i cu sânţii şi dea~
p rop e al lui D u m n ed eQ ; fiind zidiţi p e tem elia a-
p ostoliîor şi a prorocilor, fiind peatra ce a din c a ­
pul u nghiului singu r Iisus C h r is to s ; întru care totă,
zidirea alcatuindu-se cr e şc e întru lo ca ş sân t întru
D o m n u l; întru care şi v o î îm preună v£ zidiţi spre-
lo ca ş lui D u m n ed eu intru D u c h u l“ (Vers. 17--22).

! «Nu a trim is pe aitul, dice, nici câ ni-a v e s tit a c e s te a

prin altul, ci el p liu sine. Nu a tr im is înger, nici a r c h a n -
ghel, p e n tru câ sp re a în d r e p ta a t â t e a rele nu e r a posibil
nim ănui, ci a fost nevoe de p r e s e n ţa sa, de a co re cta , d&
 OMILIA VI 53
a v esti si a sp tm e cele făcute». A şa d a r â s t ă p â n u l a lu a t
a s u p ră -şl a p r o p e rolul servi toriulul. A v e n it „şi a b i n e -
v e s t i t p a c e v o u e , <Jice, c e l o r d e d e p a r t e ş i c e l o r
d e a p r 6 p e “ . N u m eş ce p e Iudei cel d e a p r o p e , tn r a p o r t cu
noi cei d in tr e g inţi. „ C ă c i p r i n t r e n s u l a v e m a m â n d o i
a p r o p i e r e a î n t r ’u n d u c h c â t r a T a t ă l “ . N u m e ş c e aici
pa c e a cea c ă t r ă Dum nedefl. N e - a îm p ă c a t, căci în su şi d i c e :
„ P a c e l a s v o u £ , p a c e a m e a d a Q v o u e “ (loan 14,27),
şi e a r ă ş l : „ î n d r ă z n i ţ i , e a a m b i r u i t l u m e a “ (Ib. 16,33),
şi e a r ă ş l „ C â t e v e ţ i c e r e î n t r u n u m e l e m e u , v e ţ i
l u a “ (li). 14, 14), şi e a r ă ş l „ T a t ă l v& i u b e s c e “ (ib. 16,
â7). A c e ste a s u n t p ro b e d e pace. Cum inse s ’a f ă c u t pa­
cea si cu unii şi cu ce M -alţt? „ C ă c i p r i n t r e n s u l a v e m
a m â n d o i a p r o p ie r e a în tr'u n d u c h c a tr a T a t â l u ,
a d e c ă nu n o uă m a i puţin, safl lor m a l m ult, ci to ţi ne-am
m â n t u i t în acelaşi Char. Urgia a d e s le g a t’o prin m 6 r t e a
s a , e a r â p rin D uchul ne-a f ă c u t iubiţi T a tă lu i. I a tă e a ră şl
c ă p a rticu la „ î n K a r e în s e m n a re de „ p r i n '* . P rintrC nsul
şi prin d uch ne-a a p r o p ia t de T a tâ l. „ P e n t r u a c e i a d e c î
d e a c u m n u m a i s u n t e ţ i s t r e i n i ş i n e m e r n i c i , ci î m ­
p r e u n a c e t ă ţ e n i CU S â n ţ i l “ . V edl d a r ă că n u s u n te m
îm p r e u n ă c e tă ţe n i n u m a i al Iu d eilo r, ci m a i ales a l ac e lo r
m a rî b a r b a ţl şi sâ n ţi de p e lâ n g ă A b ra a m , Moisi si llie.
In ac eiaşi c e ta te ne-am înscris, şi t o t în a c e ia şi n e şi î n ­
făţo şă m . „ C â c e l c e g r ă i e s c u n e l e c a a c e s t e a , a r a t a
c ă p a t r i e c a u t ă " (Ebr. 11, 14). Nu m a l s u n te m decî de
acum s tre in i, sa d nem ernici, ci n u m a i cel ce n u s e v o r
Învrednici d e cele cereşcî s u n t nem ernici, „E arâ f iu l r£-
m â n e în v e a c “ (loan 8, 35). „Şi d e a p r o p e a i lui D um -
n e d e u ‘‘, diee, a d e c ă c ă ceia ce s â n ţii afl a v u t din în ­
c e p u t d upă m u lte ostenele, a c e a s ta ni s ’a a c o r d a t noufi
prin Char. I a tă s p e r a n ţ a c h e m ă re l n o s t r e ! „ F i i n d z i d i ţ i
p e t e m e l i a A p o s t o l i l o r ş i a P r o r o c i l o r " ^ ad e c ă a p o ­
stol iL şi profeţii s u n t tem elie. P u n e m a l ’ntftiO p e a p o s to li
ca ntal a p r o p ia ţi de tim p u rile n o s tr e . A şa d a r ă el a r a t ă
că aceia s u n t tem elia, c ă to ta lu l e o s in g u r ă zidire si că
u n a e şî b asa. Ju d e c ă deci, c u m Elinii afl de te m e lie pe
Palria rc h f. El sp u n e aici ce-va fo rte p r in c ip a l, şi m a l p r in ­
cipal e h i a r d a c ă a r s p u n e de o a ltu ir e ore-ca re . A poî a-
daoge câ cel ce ţine t o t ă zid irea es te Christos, p e n t r u că
54 OMILIA. VI

p e a t r a cea din capul u ngh iu lu i ţin e s tr în s p e re ţii şi te m e ­

lia. „ I n t r u c a r e t 6 t a z i d i r e a " . P riv e ş c e cum el a le g a t
t o te la un loc. C âte-od atâ ’l v ed l ţine nd de sus în tr e g u l
co rp al zidire!, e a r ă a l t ă - d a t ă ţ i n l n d de jos în tr e a g a zi­
d ire şi fiind în ac e la şi tim p şi b a s a zidirel, Când a p o s to -
Iul d i c e : „ A z i d i t î n t r u s i n e î n t r ’u n o m n o t i " , a a-
r ă t a t prin a c e a s ta , c ă prin sine C hristos a un it şi a le g a t
tot! p ereţii ia u n Ioc, şi i*â e a r ă ş l p r in tr e n s u l s-a zidit. In
a l t loc d ic e : „ C e l â n t e i d n ă s c u t d e c â t t o t â z i d i r e a " ,
a d e c ă câ el ţin e totul. In a l t loc il num e şce te m elie r
„ A l t â t e m e l i e , ţtice, n i m e n i n u p o t e p u n e a f a r a d e
c e a p u s a , c a r e e s t e I i s u s C h r i s t o s * {Colos. J, 15. I
Corinth. 3,11). „ I n t r u c a r e t o t â z i d i r e a a l c a t u i n d u - s e " .
rlice, p r o b â n d prin a c e a s ta m a r e a se ru p u lo s ita te, că ad e că
n u e posibil în a l t m o d a fi alc ă tu ita , de c â t nu m a i a vie­
ţu i c a m u ltă b ă g a r e de s a m ă . — „ C r e ş c e , dice, î n t r u l o ­
c a ş s â n t î n t r u D o m n u l , î n t r u c a r e ş i v o i ve z i d i ţ i "
(Vers. SI. 22). Inconlinuft o dice a c e a s ta „ I n t r u l o c a ş ,
î n t r u l o c u i n ţ a lu i D u m n e d e Q in D u c h u l " ; voeşce a-
decă ea a c e a s ta zidire s ă fie locaş al lui Dumnezeii. Fie­
c a re din voi, deci, es te locaş sâ n t, şi cu toţii în com un
s u n te m lo caş sâ n t, în c a r e e! locuieşce ca şi In corpul lui
Christos, ca şi I n tr'u n locaş duch ovnicesc. El nu dice „ î n ­
f ă ţ o ş a r e “ (7ifjd5o3oţ = inl,ă l o ş a r e a în public) ci „ a p r o p i e ­
r e “ (irpoact-foitr;), p e n tru că n u ne-am p r e s e n la t în a in te a
lui d e b u nă-v oe a noslrS, ci el prin sine ne-a atra s , ne-a
a p ro p ia t. „ N i m e n i , dice, n u v i n e l a T atăl, lâra n u m a î
p r i n m i n e “ (loan 14,6), şi e a r ă ş l : „ E u s u n t c a l e a , si
a d c v e r u l şi v i a ţ a Cu un c u v â n t ap o sto lu l îl uneşce cu
sânţii, şi ap o i e a r ă ş l s e ridică la exem plul dinainte, nelă-
sându-1 de loc d e a s e d e p ă r ta de Cbristos. P rin u r in a re
zidirea a c e a s ta e ş te p â n ă ia a d ou a v e n i r e ; prin u r m a r e
d e aceia P a v e l plicea C o rin lh e n ilo r: „ C a u n î n ţ e l e p t a r -
c h i t e c t a n i p u s t e m e l i a " ([ Corinth. 3, 10. 11), e a r ă m a î
d e p a r te s p u n e c ă „ t e m e l i a e s t e Christos**. P ricepi a-
cum, că nu tre b u ie a lua a c e s te exe m p le cum s-ar î n t â m ­
p la în a r g u m e n t a ţ i e ? El a d is a c e a s ta se rv in d u -se de
exem ple, d u p ă cum şi C hristos când dice, câ T a tă l s6Q este
l u c r ă t o r i u l , e a r ă el b u c i u m u l v i ţ e i .
„ P e n t r u a c e a s t a eQ P a v e ! l e g a t u l l u î I i s u s
 O M IL IA VI 55

C h r i s t o s p e n t r u v o i n e a m u r i l e , d e v e ţ i fi a u d i t “
(Cap, 3, 1. 2). A sp u s d e s p re m a re a În g rijire a luf Christos,
e a r ă la u r m a tr e c e şi la a s a p e rso n a lă , m ic ă cu adevc-
r a t şi m a î niull ca nim ic c ă tr ă aceia, îns6 suficientă şi a-
ce astn s p r e a li a t r a g e a t e n ţiu n e a . « P e n tr u aceia şi eu,
dice, a m fost l e ş a t ; căci d ac a s tă p â n u l m e u s-a rc s tig n it
p e n t r u voi, eu a t â t m a l m u lt efl p r im e sc a (i legat.» Şi nu
nu m a i el a fost legat, ci îngăduie ca şi se rv il seî s ă fie
legaţi. „ P e n t r u v o i n e a m u r i l e " . E m fa sa v o r b e i e d e s­
tul de m a re . «Nu n u m a i că nu v6 inal d e s p re ţu im de a -
cuin, ci cbiat1 ne şi legăm p e n tru voi, e a r ă efl mfi b ucur
d e a t â t a char». „ D e v e ţ i fi a u d i t d e i c o n o m i a c h a -
r u lu l lui D u m n e d e Q , c e lu i c e s-a d a t m ie p e n t r u
v o i “ . A i d face a lu siu n e la v o rb a s p u s ă m ai ’nain le luî
A n a n ia d e s p re dansul, !n Dam asc, cân d ( U e e a : „ M e r g i ,
că v a s a l a l e g e r e l im ! e s t e m i e a c e s t a , s p r e a
p u r t a n u m e l e meQ î n a i n t e a n e a m u r i l o r şi a I m p a -
r a ţ i l o r “ (Fapt. 9, 15). N um eşce r c v e la ţiu n e a i c o n o m i a
c h a r u l u l , a d e e ă a c e a s ta e ceia ce d i c e : «nu a m afla t de
la o m e n i; pe m in e s in g u r m-a aflat vredn ic de a-mi d e s ­
coperi p e n tru voi», „ C â e l m î - a clis : m e r g i , p e n t r u
c a eG I a n e a m u r i d ep arte t e v o i t r i m i t e ” (Fapt. 22,
21), „ D e v e ţ i fi a u d i t “ . Cu a d e v ă r a t că a fost o m a re
iconnm ie. d e a ch e m a de sus, pe cel ce nicî cu un prut
tiu s e convingea, si a-I d ic e : „ S a u l e . S a m e, ce mâ
g o n e s c ! J ? (Fapt. 9, 4), cum şi de a fi a tin s d e a c e a lu ­
m in ă n e g ră ită . „D e v e ţ i fi a u ţ l i t d e i c o n o m i a c h a r u -
lu l l u i D u m n p d e O , c e l u i c e •s-a d a t m i e p e n t r u v o i “
d u p ă c a r e a d a o g e im e d ia t: „ C ă d u p r e d e s c o p e r i r e m i - a
a r ă t a t m i e t a i n a , d u p r e c u m m a l ’n a i n t e am s c r i s
p e s c u r t M (Vers. 3), ad e c ă c â li*a sc ris satl prin o re-cari
discipulî, safl prin A polios. Aici a r a t ă că totul es te a Iul
Dumnedefl, şi c ă noi cu nim ic nfl co n trib u im . D ară ce ?
s p u n e ’m l : O re P a v e l a c esta, m a re şi m ira cu lo s în fapte,
a c e s t le g ist crescut, in cea m a l m a r e riguroşi ta te la picio­
re le lui Gamaliîl, nu s-a m â n tu it p rin c h a r ? P e n tru că
s p r e a în ă lţa ginţile pe n e a sc e p ta te !a o m a î m a re nob le­
ţ ă d e cât Iudeii, este o m a re ta ină. „P re c u m m a l ’n a­
i n t e a m s c r i s pe s c u r t “ , dice, d u p ă c a r e a d a o g e : „ D i n
c a r e c e t i n d p u t e ţ i c u n 6 s c e “ (Vers. 4). A şa d a r ă el nu
56 OM 1T.1A VI

a scris toful, ci a t â t n u m a i c â t t r e b u i a ; de c â t în caşul

d e fa ţă n a t u r a lu c ru rilo r 51 făc use d e a li scrie puţin, pe
când pe a i u r t a , cum (le e xe m plu E b re ilor, saQ Corintheni-
lor, rfiutatea şi vicleşugul lor „ D i n c a r e c e t i n d p u t e ţ i
c u n o s c e s c i i n ţ a m e a î n t r u t a i n a lu i C h r i s t o s " , a d e ­
c ă cum a m cunoscut, cum a m p r ic e p u t acele ee a dis
D um nedeu. A poî a d a o g e şi u r m ă t o r e a a x i o m ă : „ N u a
f ă c u t a ş a D u m n e d e f l la t o t n e a m u l " (Ps. 147, 9).
Ş i c a re n a ţiu n e e aceia, c ă r ia l-a făcut Dunineţlefi a s t -
felifl ? „ C a r e in a l t e n e a m u r i n u s - a c u n o s c u t d e
fiii o m e n i l o r , p r e c u m s*a d e s c o p e r i t a c u m s â n ţ i l o r
Un a p o s t o l i ş i p r o r o c i p r i n D u c h u l " (Vers, 6). D a ră
ce, spune-ml, nu sciafl P r o f e ţ i i ? Cum atu n ci Christos
ţlice, „ C a M o is i şi P r o f e ţ i i a i i s c r i s a c e s t e a p e n t r u
m i n e " , si e a r ă ş l : „D e a ţ i fi c r e d u t lu i M oisi a ţ i fi
c r e z u t m i e " , şi e a r ă ş l : „ C e r c e t a ţ i s c r i p t u r i l e , c â v 6 u e
v i s e p a r e i n t r u d â n s e l e a a v e a v i a ţ a v e c l n i c a , şi
a c e l e a s u n t c e l e c e m ă r t u r i s e s c p e n t r u m i n e " {loan
5, 46. 3 9 )? Decî ce în se a m n ă a c e a s t a ? El dice aici, sa u
că nu s-a d e s c o p e rit tu tu r o r om enilor, căct a a d a o s : „ c a r e
în a l t e n e a m u r i n u s - a c u n o s c u t d e fiii o m e n i l o r ,
p r e c u m s - a d e s c o p e r i t a c u m " , saii c ă n u s-a făcut
cu noscut a t â t de a p r ia t lor prin fap te şi lucruri, cum s-a d e s ­
c o p e rit a c u m sâ n ţilo r lu! apostoli şi p rofeţi în Duchul. Căci
tre b u ie s ă înţelegi, că dac ă P e tru nu a r fi a u ^ it spunendu-i-se
d e Duchul, nu a r fi p le ca t ia ginţi. A udi ce s p u n e s in g u r :
„ D e c î dacă li - a d a t l o r D u m n e d e Q D u c h u l s â n t î n ­
t o c m a i c a şi n 6 u e “ (Fapt. 11, 17), ad e c ă că D u m n ez eu
I-a ales pe denşil, sp re a prim i charul, în Duchul. S p u n eau
d e sigu r Profeţii, iusfi a tâ t d e e x a c t nu sciati. Şi ce te
-m in u n e z i? când nici apostolii mi sciaO, d u p ă ce afl auriii,
chiar, căci faptul a c e s ta e m u l t m a l p r e su s de ju d e c a ta
o m e n ea scă şi a s c e p ta r e a com ună. „ S p r e a fi n e a m u r i l e
î m p r e u n ă m o ş c e n i t o r e şi î n t r ’u n t r u p şî î m p r e u n ă
p ă r t a ş i " (Vers. 6). D ară ce în s e a m n ă : a fi « îm p re u n ă m o ş ­
cenitore, i n t r ’un tr u p şi îm p r e u n ă p ă r t a ş i » ? A c e sta e s te â-
cel fapt m a re , a fi u n c o r p ; a c e a s ta e ac ea m a r e a s e ­
m ă n a r e . Cum că v o r fi c h e m a te ginţiie, a c e a s ta o ati sciut,
Îns6 că p ă n ă î n tr u a lâ ta , a c e a s ta nu o ati sciut de loc.
F ap tu l a c e s ta ’1 num e şce m is te r iu l „ f ă g ă d u i n ţ e i S -a u
 O M ID A VI 57
im p ă r tă ş i t de a c e s t misteriu- Israiîiţil. d a r ă s-sm î m p ă r tă ş i t
Î m p r e u n a ş i gintfle de a c e s t m i s t e r al fă g ă d u in ţe i l u i D u m n e -
deu. „ I n t r u C h ristos p r i n E v a n g h e l i e * . a d e c ă a s e t r i ­
m ite şi la d g n ş i l ş i a creae, şi nu c u m s - a r î n t â m p l a , ci
p rin evanghelie. A c e a s t a Inse nu e nim ic m a r e , ci m ic în
r a p o r t t u aceia ce ni d e s c o p e r e nouC, şi p e e a r e n u o aQ
sc iu t nici îngerii, nici A rchanghelil şi n i d v r e - o a l tă p u te r e
c r e a t ă ; căci a fo st m isteriu şi nimfinul nu a fost d e s c o ­
perit. „ S c i i n ţ a m e a ,, dice, o p u t e ţ i c u n o ş c e " . P o te că
face a lusiune Ia ceia ce li s-a s p u s p r in f a p t e l e A p o sto li­
lor, u nde a r a t ă c a r e a n u m e e c u n o s c in ţa luî, că a d e c ă e
c h e m a t Ia ginţi. A c e a sta o num e şce el c u n o s c in ţa Iul de
m is te r iu l d e s p re c a re a sp u s, «a a d e c ă ue a c e s t in is te r iu
vb viiii i,e omul cel noii. JPefitru că prin rev e la Uu ne a nflat.
c â n u tr e b u ie a d e s p r e l u i gin ţi le, a t â t el c â t şi P e tru ;
« a r ă a c e a s ta o şi s p u n e in ap o logia Iul. „ C ă r u i a m - a m
fă c u t slu jito ria d u p r e d ă r u i r e a d a r u lu i lu î D u m n e -
ţlefl, c a r e s ’a d a t m i e d u p r e l u c r a r e a p u t e r e î I u l “
{Vers. 7). A dis că «le g at s u n t al luî Iisu s Christos»
i n s g nu e m u l ţ f l m it cu atftta, ci t o t a l i t a t e a a c tiv i tă ţ e l sale
e l o r a p o r te a z ă e a r â ş l la charul luî D um nezeii. „ D u p r e
d ă r u i r e a d a r u l u i " , a d e c ă a c e a s tă d e m n ita te c in s tită i s-a
a c o r d a t d u p re p u te r e a c h a ru luî. D ară c ha rul incâ nu e ra
d e a ju n s , d a c ă nu s-a r fi a d â o g a t şi p u te r e a lui p roprie .
*)• Cu a d e v ă r a t c ă e r a n ev o e d e o m a r e pu te re , căci
nu e r a d ea ju n s n u m a i rîv n a o m e n ea scă . T r e i lu c ru ri a în ­
tr e b u i n ţ a t ap o sto lu l în p red ic ă şi a n u m e : b u n ă v o i n ţ ă
fierbinte şi m a r e curaj în primejdii, a d e c ă s p ir it g a t a de
a suferi orl-ce, p rice p ere şi în ţe le p c iu n e ,—căci nu e r a d ea­
ju n s nu m a i de a fi d e s p re ţu ito riu de p r im e jd ii— , p u t e r e a
d u c h u l u î , şi v i a ţ ă n e p r i c h â n i t ă . Mal’n te m p riv e şc e la
dfinsul Şi a s c u ltă ceia ce el sc rie : „ C a s l u j b a n 6 s t r g s ă
f ie n e p r i c h â n i t ă “ , şi e a r â ş l : „ C â . î n d e m n a r e a n 6 s t i '6
n u e s t e d i n î n ş e l ă c i u n e , n ic i d i n n e c u r ă ţ i e , n i c i c u
v i c l e ş u g ........ c â n i c l - o d a t ă î n t r u c u v â n t d e m ă g u l i ­
r e a m f o s t la v o f , p r e c u m s c i ţ i , n i c i p r i n p r i l e j d e
l ă c o m i e " (II Corinth. 6, 3. I T hesal. % 3). Al v e d u t ne-

*) P a rte a m oralii. Ca se cuvine în v ăţă to ri ului de a fi înfierbân­

t a t îu Duchul, a avea v iaţă n e p rk h ă n itâ , a fi ic o n o m ic ; acum insS
în biserii'l tâ te su n t « m ira re . (Codic. V eron).
58 O M 1IJA VI

p r k h â n î r e a lu î? Ş i e a r ă ş i : „ I n g r i j i n d u - v e d e c e l e b u n e “
n u n u m a i în a in te a luî D umnedeti, ci şi „ î n a i n t e a t u t u ­
r o r o m e n i l o r ” (Rom . 12, 17). A pot d u p ă a c e a s t a : „ I n
t o t e ţ li le l e m o r , p e l a u d a v o s t r e * ) c a r e a m î n t r u
C h r i s t o s I i s u s " (l Corinlh. 15, 31), şi e a r ă ş l : „ C i n e n e
v a d e s p ă r ţ i p r e n o i d e d r a g o s t e a lu î C h r i s t o s ? n e ­
c a z u l, sa ii s t r î m t o r a r e a , sa ii g o n a ( p e r s e c u ţiu n e a ) " ?
(Rom. 8, 35), şi e a r â ş î : „ I n r ă b d a r e m u l t ă , în n e c a ­
z u r i , în n e v o f , in s t r i m t o r â r i , în b ă t ă i , î n t e m n i ţ e "
(II CorinÎL. 6, 4. 5). Apoi a ra ţii iconom ia luî: „ I u d e i l o r
r n - a m f ă c u t c a I u d e O , dice c e l o r f ă r â d e l e g e c a u n
fără de leg e, c e lo r d e su b le g e c a unul de su b le g e “
(I Corinlh. 9, 20. 21), p e n lru t a r e el se şi rad e pe c a p şi
m u lte altele face. E a r ă principalul tu t u r o r e, câ. el le făcea
a c e s te a prin p u te re a Duchuluî S â n t. „Că n u v o i u c u t e ­
z a a d i c e c e - v a d i n c e l e c e n - a l u c r a t C hristos p r i n
m i n e " (Rom. lf>, ÎS), şi e a r ă ş i : „ C â c e e s t e , d e c a r e
s a fiţi m a l l i p s i ţ i d e c â t c e l e - l - a l t e b i s e r i c i " şi e a r ă ş l r
^ C u n im ic n u s u n t m a i p e j o s d e c â t a p o sto lii c e î
m a i m a r i , m ă c a r c â n u s u n t n i m i c " (11 C o rin ih. \ % 13.
11). F â r ă de a c e s te a nu era şi nu es te cu p utinţa. Nu p e n tru
m in u n ile lui s-au a d a o s credincioşii în biserici, căci nu m in u ­
nile fâceati a c ea sta , şi n i d că a v e a p re te n ţie de a cuge ta luc­
r u ri m a rî din ca u sa m inunilor, ci din a lte cause. Se c a d e
decî în v ă ţă to ru lu i d e a fi şi nep ric h ăn il, şi îconomic, şi fărâ
frică în prim ejdii, şi didactic. In t6 te a c e s le a P a v e l :t isbu-
t i t m ul m u lt d e c â t trebu ia. De e r a u a c es tea , el nn a v e a
I re b u in ţâ de m in u n i; iitsfi noi il vedem pe d a n s u l ch iar şi
m ai ’nain te de m inuni isb u lin d în m u lte d e a c e s t fel iii.
D ară noî carii a c u m voim o s tă p â n i pe toţf, nu p o se d ă m
nici o c a litate din cele a r ă la t e ; căcî chiar d ac ă una din ele a r
fi s u s t r a s a din cele-l-alte, restu l e tă ră folos. In adevgr, ce
folos e d e a ti d a s sa lu l cu ra jo s in prim ejdii, d a c â el duce
o v ia ţă d e m n ă d e h u lit ? „C ăci d a c ă l u m i n a c a r c e s t e
î n t r u t i n e e î n t u n e r e c , diee, d a r â i n t u n e r e c u l cu
c â t m a l m u l t " ? (Math. 6, 2b). Ce tolos dacă a r e v ia ţă

*) Particula VTj în limba Elin Ei exprima juram Int. N'îj TVjV-

ujj-GTSpaV decî, e egal tu : mâ jur pe lauda, vostre, etc.
IVad.
 O M IL IA VI

n e p ric h ă n ită , îns8 e trândav şi s o m n o r o s ? căci „ D acă n u

va lua cin e-va cru cea sa, dice, şi să vină după
m ine, nu e ste v r e d n i c d e m in e“ (Ibid. 10, 38) şi „Da­
că cin e-v a n u ’şf va pune sufletul se u pentru o l“.
Ce folos de a r a v e a a c es tea , d a r ă nu a r fr ico nom ic ? „Să
sciţi cum s e ca d e v 6 u e a răspunde fie-căru ia“ (Co­
los. 4, 6), ni s p u n e a c e s t m a re dasca l al ginţilor. Chiar
d e nu a m să verşi m inuni, to tu ş i ac este în su ş iri tre b u ie a
Ie a v e a în noi. Şi cu to te ac e s te a Pavel, a v â n d a s e m e n e a
ca li la ţ( cu dfinsul, a trib u ia totul (-harului lui DumnedeQ.
De c â t a c e a s ta e d a to ria serv u lu i reeunoscâtorifi. Noi nici*
o d a tă nu am fi aflat d e succesele luf, d a c â d gn sul nu s - a r
fi g ă s it în vre-o nevoe d e a ie scrie. Decî, s u n te m noi o r e
vrednici c h ia r de a po m eni n u m e le Iul P a v e l ? A ee ia a-
vend şi charul în ajutorii! nu se m u llă m e a n u m a i eu a t â ­
ta, ci de b u nă voe se b ă g a în mii de p r i m e j d i i ; noi în ?er
tipsii! d e acel curaj, d e u nde vom a ş ce p ta, sp u n e -m l, ca
s ă fim a ju ta ţi de a pfizi pe cel încre d in ţa ţi itouC s p r e p ăs­
to rire, saii de a a t r a g e pe ccl necredincioşi, noi, dic, om eni
d e prinşi a ne d e s m e r d a şi a eflula in Iote p ărţile linişceT
e a r ă prim ejdiile a nu le p u te a suferi nici c h ia r prin s o m n ,
pen tru -că nu le voim ; noi carii s u n te m a t â t de d e p a r te de
în ţe le p c iu n e a Iul, pe cât e d e p a r te ceriul d e p ă m e n t ? P e n ­
tr u a c e ia şi înv ă ţăc eii noştri s-aii d e p ă r t a t rnu it de s ir g u -
in ţa celor de pe atunci, fiind-efl discipolii d e pe atu n ci de-
veniaii d e mu!le-ort maf buni şi m a l su p e rio r i d e c â t d ă s ­
călii de astă-dl, căci în c a rc e ra ţi fiind şi p r e s e n ta ţl în a in te a
poporului şi a tiranilor, şi din to t locul avfind nu m a i duşm ani,,
il totuşi nicî p e n t r u un m inuni nu s e înco v o iau şi nu se
lăsaft a fi a tra ş i. Aseullă-1 ce s p u n e el F ilip e n jio r: „ C â
vâu£ v i s-a d ă r u i t pentru C hristos, n u n u m a i de
a cred e în e l , c i şi d e a patimi pentru e l u (Cap.
29), c a r ă T hesalo n ic en ilo r li s p u n e ; „V -aţl f ă c u t u r m ă ­
t o r i b i s e r i c i l o r Iul D u m n e ţ l e u c e l o r d i n I u d e i a “ (l
T hes, 2, f4), p e când E b re ilo r scriind ii d i c e a : „Jefuirea
a v e r i l o r v o s t r e o a ţ i prim it c u b u c u r i e " , şi Colose-
nilor d ic e : „C ăci a ţ i m u r i t , şi v i a ţ a v o s t r S e s t e a s ­
c u n s ă cu C hristos î n t r u Dum nedeQ " (Ebr. 10, 34. Co­
los. 3, 3). G ala te n ilo r e a r ă ş l li s c r i e : „A tâtea a ţ i p ătim it
in z a d a r , d e e s t e şi în z a d a r 11 (Cap. 3, 4). Şi cu Iote-
a c e s te a ’! vedl pe toţi o c u p â n d u - se c u s tr în g e r e a d e eleim osină'
■6o OMILIA VI

şi îm p ă rţire p r e la să ra ci. De a c e ia şi c ha rul lucra p e atunci,

d e aceia şi vieţuiau în fapte bune. Ce serie el apoî Corin-
tlienilor, pe carii dealL-felifl O ac u sa de m u lte a b a t e r i ? Nu
a te s te a z â prin ac e a sta ore p e u t r u dânşii, di când : D ară
z e l u l v o s t r u , darâ d o r u l v o s t r u " (II Corinth. 7, 11)?
D ea sem en ea priveşce câte li v orbeşee lor şi d e s p re T it
prin a c ea epistolă. T o te a c e s t e a - a s t ă - d l n u ’ le-ar v ede a
cine-va sâverşindu-se nici p r in tr e dascall, da cum p rin tr e
Învăţăcel, ast-felifi câ to te ati fugit d e ia uol, to te s - a u
pe rdut, E a r â caitsa e c a s-a re c it d r a g o s te a , <*ă cel ee p ă ­
cătuiesc nu m ai s u n t pedepsiţi, A seu lta'l ce dice el c ă t r ă
T i m o t h e i u : ,,P e cel c e p ă c ă t u i e s c d ojen esce-i în f a ­
ţ a t u t u r o r 11 (I TimoUi. 5, 20). C ausa e câ că p eten iile b o ­
le sc; e a r ă d a c ă capul nu e să n ă to s , cu m p o te fi corpul
v o in ic ? P riv e şc e a ş a d a r â c â tă a n o m a lie e acum . Ceî ce
vieţuiesc d re p t şi orl-cura ;<0 ore-care curaj, ati c u c e rit vîr-
■furile m unţilor. R e tr ă g e n d u -s e din mijlocul lumel, nu inse
şi din propriu! lor corp, il a u d e v e n it c a strtiînl si duş-
m i o i , e a r ă co ru p ă to rii şi cef ce g em su b povo ra a mii de
pficate a u d a t nava lă în biserici. S tă p â n iile a u d e v e n it a
fi de vin^are, e a r â de aici s e n asc mii d e rele, şi nimeni
nu se g âsese e ca re s â în d re p te a c e a s tă s ta r e d e lucruri,
n im eni ca re s ă certe. N eo râ n d u ia la a a p u c a t p e o caie r ă ­
tă cită, şi o c o ntinu ita te ne’n t r e r u p t ă o înso ţeşce. A g r e şit
■cutare şi a fost a c u s a t ? D ară el nu se g r ă b e sc e d e a *se
■des vi no vă ţi, ci cum a r putea s ă ’şl g ăa ia scă to v a ră ş i la fap ­
tele Iul cele rele. Ce s ă fac dac ă g h e e n a îl a m e n in ţă pe a-
c e ş t i a ? Credeţi-mC, că dacâ D um nedeti nu a r fi fost d epo-
s i t a t în g h e e n a oslnda nâslrft, a ţ i v e d e a pe fie-care di t r a ­
gedii m al m a ri d e cât nenorocirile Iudeilor. D a r ă ce ? —de
c â t s ă n u s e s u p e re nimeni, căci n u voifi num i pe n im e n i— ,
d a c ă a r veni cine-va in b ise rică şi s-a r p une a l ă tu r e a cu
voi, carii su n te ţi a c u m aici cu noî, şi a r face o e x a m in a ­
re, şi m a l cu s a m ă nu a c u m , ei in d iu a d e P a s c l; d a c ă
atunci, $ic, a r veni şi a r e x a m in a cu a m ă n u n ţi m e p e toţi
-acel ce s ’afl a p r o p ia t şi a u lu a t b a e a re n a s e e re l, şi d u p â
-ce s-aft a p r o p ia t incă şi de s â n te le m isteril ; de a r fi, dic,
în z e stra t cu u n ast-feiia d e duch, în c â t s ă scie io te cele
s ă v erşite de dfenşil, a r afla la if m u lte re le m a l g rele chiar
•de cât cele I u d a i c e ! A r g ăsi p r in tr e d&nşil şi de ceî ce
vgiiicesc d u pâ sborul paserilor, şi ferm ec ăto r], şţ de cel ce
usază de d es câ n tec e şi de ghiciri, şi eu rv a rl, şi p rec u rv a rl,
-şi beţivi şi bârfitorl. Nu voesc a dice ce-va şi de lacomi,
-ca nu cum -v a s ă a t in g pe v r e - u n u l d in cel ce staţi de fa-
 O Ml H A VI 6r

ţă aici. D ară ce ? D acă c in e-v a a r e x a m in a p e toţi din l u ­

m e a în tr e a g ă , ce p e c a t n - a r p u le a g ă s i ? Ce nu a r găsî
Ia st;lpânitorl ? O re nu î-ar afla d o r ito r i d e av u ţii, c u m p ă ­
r ă to r i d e stă p ân ii, invidioşi, hulitori, iu b ito ri d e s l a v ă d e ­
ş a rtă , n es ăţio şi şi sclavi al b anu lui ? F iind, deci, a t â t a im ­
p ie ta te , ce rfifl nu tr e b u ie a a s c e p ta ? Şi ca s ă aflaţi de
c â ! â p e d e a p s ă s u n t vrednic,! cet c u p rin şi d e a s e m e n e a pe-
cate, amintiţi-vS de cele vechi. Un s o ld a t a f u r a t b a n i sân-
ţiţl, şi toţi s-aft nim icit. O re şc iţî voi au ea isto rie ?— v o r­
besc d e s p r e C harm t*] ca re a fu ra t o fra n d a sân ţi tâ (avâ-
P e n t r u aceia şi P ro fe tu l ţlicea c ă : „S-aQ u m p l u t
ţ e a r a l o r d e v r â j l c a ş i m a l ’n a i n t e , c a şi acelor d e
a l t n e a m " ( b a i a â,'C). A cu m însS e p lin ă d e mii d e r e ­
le, şi n im e n i nu s e te m e d e pedeapsă.
S â a v e m frică d e p ed e ap s ă, c ă ci D u m n e d e u obicinu-
ieşce de a pedepsi şi pe cel d r e p ţi o d a t ă cu cel neevse-
vioşl, d u p ă eum s-a î n tâ m p la t în tim p u l lu! D aniil, p e tim ­
pu l celor tr e i coconi, cum s-a î n tâ m p la t cu m ulţi alţi!,
cum b u n ă -o ră l a re s b â e le ce şi a c u m se d es fă şu ră . De cât
a e e ş iia or! c â tă g r e u t a t e d e pec ate a r a v e a , prin rcsb o iu
se u ş u r e a z ă de ele, d a r ă aceia nici de cum. P e n t r u tote
a c e s te a s ă fim cu b ă g a r e de s a m ă a s u p r a n 6 str6 Înşine.
N u vedeţi r e s b o e l e ? N u au d iţl d e n e n o r o c i r i ? Din Iote a*
c e ste a ore nu în v ă ţa ţ i nim ic ? N aţiu n i şi cetf.ţl în tre g i s*a£n
n i m i c i t ; m u lte de a c e s te a a u câ d u t sc lav e b a r b a rilo r. Deci
d a c ă n u ne c u m in ţim d e frica ’g heenil, cel pu ţin d e frica
a c e s lo r nenorociri. Nu c u m -v a o r e şi cele ce vfi sp u n a~
cum s u n t a m e n in ţă r i, e a r ă n u fa}) le cc s e p e t r e c ? A ceia
şi-aii lu a t o m a re p ed e ap s ă, însfi noi v o m lu a şi ma! m a ­
re, d ac ă nu ne v o m cum inţi nicî din a c e s te n e n o r o c irii
Cuvântul e grett de tot, v6d şi e u ; insfi d ac ă v o m (i cu
aten ţiu n e, nu puţin profit vom a v e a din el. De alt- fe liti
nici că treb u ie a v o rbi to t-d e a u n a n u m a i p e n t r u p lă c e re a
d e a v o r b i ; m a l a le s că n k l - o d a t ă nu tr e b u ie a c e a s ta s ă
o facem, ci a im pe die a cele posibile de im p e d e c a t şi a cu­
minţi spiritul. P e n tr u că nu m a i a tu n c i v o rb ele n o s tr e v o r
deveni m o tiv de b u n ă t ă ţi le viitore, de ca re fie c a s â ne
b u c u r ă m cu toii!, prin Christos Iisus Domnul n o stru , că­
ru ia îm p r e u n ă cu T a tă l şi cu S ân tu l Duch, se cu vin e slava,,
s tă p â n ire a şi cinstea, acum şi p u r u r e a şî în vecii vecilor..
A m in.

*1 At-har, în loc. de Ctiarroi (A se vedea cartea lui Iisus Navi--

0, 18 şi 7, 1 -2 6 ). Trad.
62 OMILIA VII

OMI LI A VII.

„M ie celu i m a i m ic d e c â t to ţi s â n ţii m i s -a
<)at d a r u l a c e s t a , a v e s t i î n t r u n e a m u r i b o g ă ţ i a
lu i C h r i s t o s c e a n e u r m a t ă , .ş i a l u m i n a p r e t o ţ i ,
c a r e e s te ic o n o m ia ta in e i cei a s c u n s e d in v e c i in ­
t r u D u m n e d e u , c a r e a zid it to te p rin Iisu s C h r is ­
t o s , c a s ă s e c u n 6 s c ă a c u m , î n c e p & t o r i i l o r şi D o m ­
niilo r, în tr u c e le c e re s c ! p r in b is e ric ă , în ţe le p c iu ­
n e a lui D u m n e ţ l e f t c e a d e m u l t e f e j i u r i , d u p r e r â n -
d u e a l a c e a m a l ’n a i n t e d e v e c i , c a r e a f ă c u t ' o î n ­
t r u C h r i s t o s I i s u s D o m n u l n o s t r u . " (Cap 3, 8— i l ) .

Cel ee i n t r ă î n t r ’un sp ital de clinică n u tre b u ie a se

d u c e n u m a i cu sc opu l d e a se vindeca, ci şi de a în v ă ţa
c u m s â v in d e ce p e alţii şi eum s ă aplice m e d ica m e n tele .
T o t a ş a şi noi ca rii v e n im aici, nu tre b u ie s ă o fac em a -
c e a s ta cum s ’a r în tâ m p la , ci s ă în v ă ţă m a c e a s u p e r io r it a te
-de u m ilinţă a lui F a vel. Câel c e ? Fiind-că tr e b u ia a vorbi
d e m ă r e ţia eliarulul lui D u m n e d e u , a s c u lt ă ’I ce d ic e : „ M i e ,
ce lu i m a î m ic d e c â t to ţi sân ţii, mi s-a d a t c h a r u l
a c e s t a " . U m ilin ţă e r a şi atu n ci, câ nd se boeea p en tru
pCcatele d in a in te ,’ de şi era& ş te rs e cu totul, şi ’şl a m in te a
■de ele, şi se m o d e ra , ca a tu n c i când el se n u m e şc e pe
sine blasfimătorifl, p e r s e c u t o r i i şi batjocoritorii!, Sns6 ni­
m ic nu e egal cu a c e s ta . «Mal ’nain te, dice, ast-feliii era m » ,
b a incă s e n u m e şc e p e sine şi m o n s t r u ; d a r ă c a şi d u p ă
a t â te a su c ce se s ă s e um iliascâ a c u m şi s ă dică c â e s te
cel m al mic d in tr e toţi, e d o v a d ă d e cea m ai m a r e c u m ­
p ă ta r e . „ M i e , c e l u i m a l m i c d e c â t t o ţ t s â n ţ i i " , şi nu
•d ice: de cât apostolii, ca ast-feliii s â se dee p e sine de niaî
m ic lor num ai, căci acolo a <Jis: „ N u s u n t v r e d n i c d e a
:m e n u m i a p o s t o l " (I Corinth. 15, 9), ci dice, că e m a l mie
şi d e c â t t o ţ i s â n ţ i i . „ M i e , tjice, c e l u i m a i m i c d e
■c â t t o ţ i s â n ţ i i , m i s - a d a t c h a r u l a c e s t a C a r e c h a r ?
„ A v e s t i î n t r u n e a m u r i b o g ă ţ i a lu i C h r i s t o s c e a
n e u r m a t ă , şi a l u m i n a p r e t o ţ i , c a r e e s t e i c o n o m i a
t a i n e i c e l a s c u n s e d i n v e c i î n t r u D u m n e ţ l e O , * :a re
.a zid it t6 te p r in Iisu s C h r is to s , c a s ă s e c u n o s c ă
 OMILIA VII 63

a c u m în c e p fito riilo r şi D o m n iilo r, î n t r u c e le c e r e ş c t

p r i n b i s e r i c ă , î n ţ e l e p c i u n e a lu i D u m n e d e f l c e a d e
m u l t e f e l i u r i . “ F ie şi a ş a ; o m e n ilo r nu s-a descoperit.
D arâ lu luminezi acum şi pe îng eri, şi pe archang helf, şi
incep&toriile, şi d o m n ii le ? «Da, r e s p u n d e e l : căel în D u m ­
n ezeii a fost a scu n să , in el c a re a c re a t t6 te prin Iisus
C h r b to s » . Şi înd răz n ese î a o sp u n e a c e a s t a ? «Da, respun-
d e e!». D a ră cum s-a făcut c u n o s c u t îng erilor ? „ P r i n B i ­
s e r i c ă “ , dice. O bservă î n c ă , c â nicî nu dice s i m p l u : în ţe ­
le pciu nea luî Dumnedeti, ci „ c e a d e m u l t e feliu rl* 4. D a r ă
ce în s e a m n ă a c e a s t a ? Mu afl sc iu t î n g e r i i? De l o c ; căci
d a c â nu ati sciut începiitoriile, eu a t â t m a î m u lt nu aii
sc iu t îngerii. D ară c e ? Nicî a r c h a n g h e lil nu a u s c iu t? Nicî
aceia. Căci d e u n d e puteatr s c i ? Cine s ă li d e s c o p e r e ?
A tu n c i când 110I a m aliat, atu n ci şi aceia ati aflat prin noi.
Căci as c u ltă pe în g e r v o rb in d lui I o s i f : « V ei c h e m a n u ­
m e l e lu i I i s u s , c a e l v a m â n t u i p e p o p o r u l s e a d e
p i c a t e l e l o r " (Math. 1, 21). El a fost trim is la ginţi,
<?ară cel-l-alţl Ia cîrcumcisiune, ast-feliu c ă «ceia ee e ra
m a î u im ito rru şi m a l m in u n a t s - a d a t m ie celui m a l mic.»
A c e a s ta însfi a fost din char, a d e r ă d e a în c re d in ţa p e c e ­
le m al m a ri cehii mic, do a deveni el ev angh elistu l a c e s to ­
r a ; d a r ă cel ce a d ev e n it e v a n g h e listu l celor m a l m a r î
taine, p r in a c e a s ta e s te m a r e şi el. „ A v e s t i n e a m u r i l o r
b o g ă ţ i a c e a n e c u p r i n s a a l u i C h r i s t o s " . D acă b o g ă ­
ţ i a tul e s te n ec u p rin să ch iar şi d u p ă ce s e a r a t ă , eu a t â t
m a î m u lt fiinţa Iul. D acă în c ă şi a c u m fiinţa luî e m işte-
rifi m u lto ra , cu a t â t m a l m u lt în a in te d e ’a fi cunoscut.
De ae eia deci n u m e şc e a c e a s ta m isterift, fiind-că nicî în ­
ge rii n u afl sc iu t şi nicî a ltu ia n u a fost c u n o s cu t. „ Ş i a
l u m i n a p e t o ţi, dice, c a r e e s t e icon om ia t a i n e i c e ­
l e i a s c u n s e d i n vecT întru Dum neţleO , c a r e l e tote
a z i d i t prin I i s u s C h r i s t o s " . În g e rii n u m a i a t â t a ati
sciut, c ă : „ S -a făcu! p a r t e a d o m n u l u i poporul şea'*
(Deut. 32, 9), şi e a r ă ş l: „Stăpânîtoriul P erşilor mi s - a
î m p o t r i v i t " (Daniil 10, 13), a ş a c ă nu e d e m ir a r e d a c ă
şi a c e s t m is teriu nu-I sciati. Dacă ii nu sciau de reîntor-
c e r e a Iudeilor din robia P erşilor, cu a t â t m a l m u lt a c e s ­
te a. „Care, dice, v a m â n t u i p e poporul s6 a I s r a i l ” .
N imic nu s p u n e d e ginţi, căcî gin ţilo r li d e s o p e r e Duchul.
Cum că gtnţile aft fost c h e m a te, o şeiafi; d a r ă c ă afl fost
64 OMILIA VII

c h e m a te la aceltaşî b unuri cu Iudeii, şi că vor şedea pe

tro n u l lui D umnedeti, ac e a sta c in e a r fi a ş c e p t a t ’o ? Cine a r
f i c r e d u t ’o ? „ C e l e i a s c u n s e , dice, î n t r u D u m n e ^ e o “ .
D a r ă a c e a s iâ ico nom ie m a l c l a r o d e s c o p e re in epistola
c ă tr ă R o m an i. „ I n t r u D u m n e ţ l e u , ^ice, c a r e l e a z i d i t
t 6 t e p r i n I i s u s C h r i s t o s " , Cel ce a c re a t to te p rin el,
şi a c e a s ta o d esco p e re to t prin eî, căci fără densul ni mie
n u s ’a făcut. „ F a r â d e n s u l , dice, n i m i c n u s ’a f ă c u t
d i n c e l e c e s-afl f ă c u t " , (loan 1, 3). Când el s p u n e de
în c e p ă to rii şi stă p ân ii, num e şce şi pe cel d e s u s şi pe cel
de ios. „ D u p ă h o t ă r i r e a c e a d i n v e c i u . A cu m de si­
g u r ca s-a îndeplinit, inse nu a c u m a fost h o tă rîtă, ci încă
de la în c e p u t a fost presc risă. „ D u p ă h o t ă r î r e a c e a
d i n v e c i , c a r e a o afl f ă c u t i n t r u C h ristos Iisus D om ­
nul n o s t r u 11, adecă, d upă p rec u n o şcin ţa, d u p ă p re v e d e r e a
cea din veci, ca cel ce prevede cele viitore, seculii v i i t o r i ;
c ă ad e c ă sc ia cele viitore, şi deci ast-felifl a h o tă rît. „D u­
p ă h o t ă r î r e a cea d i n . v e c l u ; p o le că e vorba încă de
acelea, pe c a r e le-a făcut Sn C hristos Iisus, p e n tru că prin
Christos s-a făcut totul. „Intru c a r e av em , dice, î n d r ă z -
n i r e a şi a p r o p i e r e a î n t r u n ă d e j d e p r i n c r e d i n ţ a l u i "
(Vers. 12). Nu a m fost a t ra ş i d 6 r â ca prisonierî, nici ca
cel ce n e-a m înv red n icit de ie rta r e , şi n i d ca cel ce a m
greşit. Şi „ a v e m , ţlic e , î n d r ă z n e a l ă î n t r u n ă d e j d e 11,
adecă, a v e m curaj. D ară c u m ? „Prin c r e d i n ţ a l u l “ .
„D e a c e i a v e r o g s ă n u s l ă b i ţ i î n t r u s t r î m t o -
r ă r i l e m e l e p e n t r u voi, c a r e e s t e s l a v a v 6 s t r e “ .
(Vers. 13). Ce vra s â dică p e n t r u v o i şi cum es te s l a ­
v a l o r ? Că ad e c ă i n t r ’a t â t I-a iu bit Dum nedeti, în cât şi
pe fiul s M l*a d a t p e n tru denşil, şi pe se rv il se î î-a l ă s a t
a fi in necazuri pen tru il. P e n tr u ca il s ă se b u c u re de a-
tă te a b u n ă tă ţi, P avet era le gat. A şa d a r ă a c e a s ta e d o v a ­
d a m a re î iubiri a lut DumnedeQ c ă tr ă d â n ş ii; ceia ce de
alt-feliu şi p e n t r u profeţi dice D u m n e d e u : „ U c i s u - l - a m
p r e d e n ş i l c u c u v e n t u i g u r e l m e ! e “ (Osie 6, 5). Şi
cum s e îm pu ţinaţi il ore diu c a u s a s tr im to rări lor Îuî P a ­
v e l ? A d e c ă s e nelinişteaţi, se tulburati. A c e s te a Ie sc ria
şi T hesa lo n ic en ilo r d ic e n d u -li: „Ca n i c i u n u l sâ n u s e
c l a t i n e în n e c a z u r i l e a c e s te a “ (I Tbes. 3, 3). Nu n u ­
m ai că nu tre b u ie a se scârbi, ci c h ia r în c ă a s e bucura.
 OMILIA VII 65

«Daeă v>tl v6 m ân g âia ţi, fiice, Sn u r m a p r e z ic e rilo r n ostre,

ea ta ca noi v<§ p re v e stim ca vom a v e a s tr i m t o r ă r î şi n e c a ­
z u ri aici. De ce ? P e n tru că a ş a a h o tă rît stS panu l n o stru»,
„ P e n tr u a c e a s ta p le c g e n u n c h e le m e le . c ă tră
T a t ă l D o m n u lu i n o s t r u Iisus C h r is to s , d in tr u c a r e
t o t n e a m u l in c e r i Q şi p e p ă m â n t s e n u m e ş c e "
(Vers. 16. 17). A icî eî aralA dispo siţiu n e a lut sufletea scă
în r u g ă c iu n e a ce o face pen tru dfinşil. Nu ijtice in mod1
s im p l u : doresc, ci prin cu v in tele „ p l e c g e n u n c h e l e “
în v e d e r e a z ă cea nini u m ilila rugăciu ne. „ D i n t r u c a r e t o t
n e a m u l “ , nu nu tu ni d u p ă mim6ri;l în g e rilo r, dice, ci d u ­
pă to ta s e m in ţia c r e a tă in cerifi şi pe pAment, şi nu d u p ă
aceie Iudaice (llarptâ). « C a s a d e a v 6 u £ , d u p r e b o ­
g ă ţia s la v e i sale, c a c u p u te r e s a v e în tă riţi p rin
d u c h u l lu t, î n o m u l c c î d i n ă u n t r u , c a s ă l o c u i a s c ă
C h r i s t o s p r i n c r e d i n ţ ă î n t r u i n i m i l e v o s t r e . *' (Vers.
16. 17). P riv e şce cu cât nesaţio li d o re ş c e lor cele b u n e,
ca ast-feiiG s ă nu fie lipsiţi de nimic. Şi cum se în tâ m p la
a e e a s t a ? «Prin ducinil lui, dice, in o m ul v o s tr u cel d in ă ­
untru , ca s a locu iască C im s to s prin c r e d in ţă in tr u inim ile
vo stre» . Şi cum î n c ă ? „Ca I n t r u d r a g o s t e f iin d î n r ă ­
d ă c i n a ţ i şi î n t e m e i a ţ i , c a î m p r e u n a c u t o ţ i s â n ţ i !
s ă p u t e ţ i c u n o s c e , c a r e e s t e l ă ţ i m e a , şi l u n g i m e a
şi a d â n c i m e a şi i n a l t i m e a , şi s ă c u n o s c e ţ l d r a g o s *
te a c e a m a i p r e s u s de c u n o s c in ţ ă a lu i C h r is t o s ^
('Vers. 18. 19). Ceia ce li-a d o r it de la în c ep u tu l epistoloî,
a c e a s ta li doreşce şi a c u m . Ce dicea la i n c e p u t ? „Pentru
c a D u m n e z e u l D om n u lu i n o s t r u îisu s C h r i s t o s , T a ­
t ă l s l a v e i , s a v e d e a v O u e d u c h u l î n ţ e l e p c i u n e i şi
a l d e s c o p e r i r e ! s p r e c u n o ş c i n ţ a lu î, şi o c h i l u m i ­
n a ţ i în i n i m a v o s t r e , s p r e a c u n 6 s c e v o i c a r e e s t e
n ă d e j d e a c h e m ă r e t lu i, şi c a r e e s t e b o g ă ţ i a s l a v e i
m o ş c e n i r e i lu i i n t r u c e i s â n ţ i , şi c a r e e s t e m ă r e ţ i a
c e a p r e a î n a l t ă a p u t e r e î lu i c a t r â n o î c a r i i c r e ­
d e m , d u p r e l u c r a r e a p u t e r e î t â r i e t l u i " , — deci şi ac u m
acelaşi l u c n i’l s p u n e : „Ca Î m p r e u n ă c u to ţi s â n ţ i i sa
p u te ţi c u n 6 s c e , c a r e e lă ţim e a şi lu n g im e a , a d â n ­
c i m e a şi î n a l ţ i m e a ad e c ă s ă cu n o see ţî cu e x a c tita te
taina cea ic onom isita p e n tru noi. «Care e lă ţim e a şi Iun-
<56 OMILIA VII

gim ea, şi a d â n c im e a şi în ă lţim ea » , ad e c ă m ă rim e a iubirel

lui D um nedeu, şi cum a c e a s ta iubire se întinde din tote
părţile. A c e a stă iu b ire o a descris încă în forme co rporale ,
a r ă t â n d p rin a c e a s ta p e o m ; a pus la mijloc cele de sus,
cele de jo s şi cele de pe la laturi. «V-am spus, dice, că a-
ce s te a n u e posibil a le învăţa^ din v o rb ele mele, ci Du­
chul s â n t e acel c a r e vS v a învăţa». „ C u p u t e r e s â v e
î n t â r i ţ i “ în ispite, şi s ă nu vg a b a te ţi din calea ceă d re a p ­
tă. Ast-felifl decî, nu e posibil inh-’a l t m o d a ne în U ri îu
ispite, p ro v e n ite de m ulie-orî şi din ca u sa ra ţio n a m e n te lo r
n o stre, de cât prin Duchul, Cum Christos locuieşce în inimile
nostre, a s c u ll ă ’l ch iar j>e el v o r b in d ; „ V o m v e n i , e u ş i t a ­
t ă l şi l o c a ş î n e l v o m f a c e " (Ioan 14, 23). ad ecă in ini­
mile cele credineiose, şi în r ă d ă c in a te in iubirea lui, şi care
n u se a b a t din căile D omnului. „ P e n t r u c a s ă p u t e ţ i 1*
■dice,— aşa c ă a v e m nevoe de m a re p u te re — Sâ v â f a c e ţ i
d e p l i n î n t r u tota î m p l i n i r e a Iul D u m n e d e Q “ . „ E a ­
r ă celui c e p o t e m a i p r e s u s d e to te a ta c e p r e a
-de p r i s o s i t d e c â t c e r e m sa Q g â n d i m , d u p r e p u ­
t e r e a c e s e l u c r e a z ă I n t r u n o i " (Vers, 20). Cum că a
făcut din p riso sin ţă de c â t atn c e ru t sa îi am g â n d it noi,
e c e rt din cele ce a sc ris el. «EQ, dice, il r o g : el inse şi
fă ră r u g ă c iu n e a m ea, la ce m al m u lt de c â t cerinţile nos-
tre, şi încâ n u num ai ce-va m ult, s a ă din prisos, ci chiar
c u n i u l t â p r i s o s i n ţ ă (MîfjEX-s^'j^oy), ceia ce e in v e d e ra t
J i n p u te re a ce se lu c re az ă intru noî. Nici nu am c e r u t a-
ce ste a vrii* o d a tă , şi nici c â n e - a m a s c e p ta t la a ceas la.»
, , A c e l u i a fie slava" în b i s e r i c ă p r i n C hristos Iisus
î n t r u t o t e n e a m u r i l e v e a c u l u i v e a c u r i l o r . A m in “
{Vers. 21). Bine a făcu t câ a te r m in a t cuventui în r u g ă c iu ­
ne şi doxologie, p e n tiu câ tre b u ia de a slăvi şi bine-cu-
v e n ta pe cel ce ne-a a c o r d a t atâtea. b u nuri. Ast-i'elifl că şi
a c ea sta este de a d m ir a t, ad e c ă p enlru m ă re ţia b u nurilor
a c o r d a t e noutî de la Dum nedeti, a-1 slăvi prin Iisus Chris-
tos. „ A c e l u i a s l a v a în b i s e r i c i . Bine a dis in b i s e r i ­
c ă , câcî e a sin g u ră ro m â n e în p erp e tu ita te.
E n e c e s a r a s p u n e ce s u n t .seminţiiie (al vra-pi-xî) d e s ­
p r e ca re vorbeşee. Aici pe pămfint de sigur câ seminţiile
s u n t n e a m u rile , d a r ă în ceri Ci cum sunt, acolo u nde nici
unul n u s-a făcut din a l t u i ? SaCi că num e şce com un ită ţile
d e acolo s e m in ţii (cMfuâţ), d upă cum şi in sc rip tu ră se.gâ-
seşce un texl, u nde e vorba de se m in ţia (satjiiâ) A m a t ta r i
 OMILIA VII 67

(Nomei’. 4, 33. şi I S am uil 10, 21), sa u că s e num e sc

slrem oşi! noştri. Ei nu cere totui n u m a i de Ja D u m n e­
z e u , c i 'c e r e şi de la denşi! c re d in ţă şi d ra g o ste , şi încă
nu o d ra g o ste sim p la, ei în r ă d ă c in a tă şî în te m e ia tă , a s t-
felifl ca nici ducburiie s â nu o p o tă c lă tin a şi nici alt-ce-
v a s ă o p o tă birui. A dis că slava iul e s c â r b e le şi s u p ă ­
rările ce le î n l i m p i n â ; «dară dac ă ale m e le s u n t sla v a
m e a, dice, cu c â t m al m u lt a le v o stre» . Şi e a r ă ş l se ro^
gjl. Ast-felifl că nu se cuvine a ne sc ârb i ca e m u ne-ar
fi p ă ră sit, p en tru c ă cel ce a lucrat, a t â t e a p e n tru m â n tu ’
ire a n ostre, nu a r fi p u tu t face a c ea sta . D ară dacă p e n tru ca
s ă p u te m afla iubirea Iul Dumnedefl a v e m nev oe de rugăc iu­
n e a lut P avel şi d e îm p u tern icire a ducliului, ap o i liinţa,
sa u maf bine dis e s e n ţa lui Christos eine o va p u te a şei
u r m â n d r a ţio n a m e n te lo r om enesc!? De şi de alt-feliu ce lu­
cru g r e u o d e a afla că D umnedeti ne iubeşce? Şi lotuşi e fo r­
te greii, iubitule. Căci unia n i d a c e a s ta nu o scifi, şi dic
că mij de rele se p etre c în l u m e ; e a r ă altif n u schi J â t
n e iubeşce el. C hiar şi P avel nu a r a tă câ t, şi nici că c a u tă
a m ă s u ra ac ea iubire. Dară cum ? El ni s p u n e câ s p r e a
afla ac ea sta , e lucru m a r e şi peste p u te rile n o stre, şi că e
suficient a o proba din cunoscinţa de ca re noi ne-am în ­
vrednicit. «Mari s u n t cele cerute, dice, d e c â t el obicinu-
ieşce a face şi m a i m ult, aşa că nu numaT n e iubeşce, ci
încă cu m u ltă d r a g o s te n e iubeşce.»
Deci să ne îngrijim , iubiţilor, d e a. cu n o sce d r a g o s te a
lui D umnedeti. A ce asta e m a re lucru. N im ic nu ni pote
folosi ast-felifi, şt nim ic nu ne polo umili ca a c e a s tă cu*
noscinţâ, c a re e suficientă de a ne scote sp iritile n ostre
din g ro z a gheenei. De unde o puteni sci a c e a s t a ? Din c e ­
le dise şi din cele ee se în tâ m p lă pe fie-care di. P en tru
ce s-afl făcut to te a c e s t e a ? Şi ce n e c e s ita te a a v u t e l ?
Nicl-una. Ca causft ap o sto lu l p une p e s te Lot locul iubirea.
Aceia m al cu s a m ă e iubire, eând se face bine omenilor^
f ă r ă a ex ista ce-va m a î’nainte din p a r te a lor.
*) P e dfinsul (Dumnedeti) deci- sâ-1 im ită m şi noi, hi-
ne-f&cGnd d u şm a n ilo r cari! ne urăsc, şî pe cei ce ne des-
p reţu iesc a-I a p r o p ia d e noi. A c e a sta ne face ad e m e n ea cu
D um nedeu. „Căci d a c â iubesc! p e c e l c e t e iuhes-
ce, ce plata v e i a v e a ? aceasta o fac şi v a m e şii”

*) Pis r te a m orală, t-’recnm cine-va iubeşce cu înfocare pe a-

Jimnta lui, ast-feliă treb u ie de a inbi cit înfocare pe Btnii uoijoîi şi [>e
fra te le nostru. (Vcron).
68 OMILIA VII

{Math. 5, 46). D a r ă c a re e d o v a d a i u b ir e l? Aceia d e a iu ­

bi pe cel ce te uraşce. V oiesc a vă s p u n e u n exem plu,
p e r m i te ţi’ml, şi nu-1 pot g ă s i io cele d u c h o v n ic e şc l; d r e p t
c a r e v£ voi s p u n e unul din cele lumesc!. Nu v ed e ţi pe
cel a m o r e z a ţi? In ce mod s u n t b atjo cu riţl de a m a n te le lor,
şi câte ele făuresc as u p ră -li, cât! b a n i păgubesc, şi cu to-
le a c e s te a il a r d de dorul lor şi le iubesc m a î m u lt d e cât
sufletele l o r ? Nu vedeţi cum il îs! p e tre c nopţile perind ân-
du~se pe fa uşile l o r ? De acolo s ă Juâm exem plu, nu
ad e c ă s ă iubim ast-feliii de f tm e l stric ate , ci in a st-feliu
de chip s ă iubim pe d u şm a n i. S p u n e -m i d e d , ore n u se
p o r tă cu il acele femeî m a l baljocuritoriQ de cât cu toţi
cel-l-alţî d u ş m a n i ? Nu che ltuiesc cu ele to tâ a v e r e a ? Nu
s u n t in su ltaţi în faţa, şi nu Ii o r d o n a i n t r ’un m o d m a î îu-
jo sito riu de c â t chiar s e rv ito re lo r l o r ? Şi cu to te a c e s te a
ii nu se d e p ă r te a z ă de ele. De şi d e aîl-telifl nim eni nu
p o te a v e a un d u şm a n a t â t de grozav, p rec u m a r e pe a-
m a n ta sa cel ee iubeşce. Căci d e m ulte-orî ea se g u d u r ă
pe lângă densul, se preface că-l iubeşce, d e cele m al multe-
o rî ins£ a b u s a z ă de densul, şi cu cât va fi iubita mal m ult,
cu a t â t şi e a ’l desp re ţu ie sce m al m u lt. Ce pote fi m aî s ă l­
b a t e c ca ast-felitt de suflet s tr ic a t ? Şi cu tote ac e s te a il
o iubesc cu înfocare. P o te că o ast-feliii d e iubire o vom
găsi la biirbaţit duchovniceşcl, nu la cei de astă-dl, căci
s ’a recii, ci la cel din vec him e , la aceî m a ri şi m in u n a ţi
b ă r b a ţi. Ast-felia b unâ-oră fericitul Moisi a în tre c u t chiar
p e cel ce’şî iubesc a m a n te le cu am or. Cum, şî in ce m od ?
p e n tru că p ă r ă sin d p a la te le îm p ă ră te se i, cum şi
v ia ţa d es fă tată, serviciul şi sla v a d e acolo, a p r e f e r a t ca
s ă fie îm p r e u n a cu Israiîiţil. Un a ltul nu nu m a i că nu ar
fi făcut a c e a s ta , ci chiar s-ar (î r u ş in a t d e n s e d a de r u d ă
cu sclavii, când unul din il a r fi fost batjocurii, m at ales
că Israiîiţil erau c o n s id eraţi d e sp u r c a ţi c h i a r ; el inse nu
n u m a i câ nu s - a r u ş in a t de în r u d ir e a îuî cu dSnşil, ci în ­
că cu fo tă inim a li-a luat a p ă r a r e a şi s-a a r u n c a t în pri­
mejdii p e n tru denşil. Cum ? <VCdend, dice, pe uu 'eg iptean
b ăl^nd pe un ebrefi, a lu a t a p ă r a r e a a c e s tu ia şi a ucis pe
egipiean.» De c â t faptul ac esfa nu p6te fi p r o b a iubirel câ-
t r s d u ş m a n i; m a ri su n t de s ig u r şi a s e m e n e a fapte, nu
inse ca cele să v â r ş ite d u p ă a c e a s ta . A doua-di acelaşi lu­
cru l-a v e d n t petrei-endu-se, ad e c ă acela, pe ca re în aju n it
sc ăp a se din m ă nile egipteanului, b ă te a pe nn alt ebreO,
e a ră el {Moisil apropiindti-se de densul i-a dis ca sâ con-
l e n e a s c ă a b a t e p e a p r o p e le seu. A cesta. îns6 cu inulLă
 OMILIA VII 69

n e r e c u n o sc in ţă r e s p u n d e : „Cine t e - a p u s p e t i n e d om n
şi j u d e c ă t o r i a p este n o i ^ ? (Exod. 2, 14). P e c in e ore
nu a r fi ap rin s a c e s te v o r b e ? Dacă deci s - a r fi m â n iat,
din in c ep n t şi pe a c e s ta lovindu-l l-ar fi o m o rit. D a r ă po­
te vel dice, că a re sp u n s ast-feliti fiind-că e r a u d e ac elaşi
neam . De cât, pe când era n e d r e p tă ţit d e e g ip te a n nimfe nu
a “pus d e a c es tea , cine te-a pus pe tin e d o m n si ju d e c ă ­
tori ii ? «P en tru ee nu al sp u s ieri a c e s t lu c ru ? N e d r e p t a ­
te a şi cru d im ea ta, dice, a c e s te a m -a pus d o m n şi stă p â n » .
D a r ă a c u m priveşce cum unia vorb esc a s t-fe liu d e c u v in te
c h ia r c o n tra lui Dumnedeti. In cele ce s u n t n e d r e p tă ţiţi
voesc c a et s ă fie a s p r u şi a c n s ă Î n d e l u n g a luî r ă b d a r e ;
e a r â când il n e d r e p tă ţe s c pe alţii, nu s c o t n i d - o Vtnbă.
Ce p o te fi m a l s u p ă ră lori u c a a s t - f e l i f l de v o rb e ? Şi cu
io te a c e s te a fiind trim is d u p ă a c e a s ta c ă tr ă ac e l in g r a ţi
şi nerecunoscători, s-a dus şi nu s-a d a t în laturi. D ară
c h i a r şi d u p ă m u l t e l e s e m n e şi m in u n i făcute de densul,
s-au în c e rc a t d e m u lte-o ri a-1 ucide cu p etre, e a r ă el a
s c ă p a i din m â n e le lor. M urmuraţi în c o n tin u u c o n tra lui,
el Îns6-I iubea cu a t â t a d r a g o ^ e înfocată, in c â t a dis că-
trâ D umnedeti, când ii a u s ă v â r ş it acel pficat g r o z a v : „ D a­
că v o e sc l a li i e r t a p g c a t u l , i a r t ă ; d a r ă d e n u ,
şterg e-m â şi p e m ine d i n c a r t e a v ie ţe f.11 (Exod. 32,
32). «Voesc m a î bine, dice, a m e p e rd e cu aceia, de c â t
a mS m ântui fă ră il*. A d e v ă r a t ă manie, a d e v e r a t am o r.
D ară ce spui Moisi? D espreţuescl c e r i u l ? «Da, respunde,
căci iub e sc pe eeî n edreptăţiţi.» Şî ceri sâ fii ş te r s din c a r ­
te a v ie ţe l ? «Dară ce s ă f a c ? (Jice, e a m o ru l Ia mijloc.»
C â te nu a intim pi n a t el d upă a c e a s ta din p a r t e a lor ? A s ­
c u ltă e e spune s c r ip t u r a in alt lo c : „Şi s-a n ecăjit M oi­
s i p e n t r u d f i n ş i l “ (Ps. 105, 32). De e â le -o rl nu l-au insul­
t a t ? De câ te -o rî nu l-au scos din d e m n ita te a luf, a l â t pe d e n ­
sul cât si pe fratele tul A aro n ? De câte-orî nu au c e ru t .ca s ă
se re’nlo rcâ în E g i p e t ? Şi d u pă to te a c e s te a n ea ju n su ri a r ­
d e a în c ă si avea un dor nespus, şi p e n tru denşil e r a g a ­
t a sâ' s u f e r e o r i c e . Ast-feliii tre b u ie a iubi pe d u ş m a n i ;
strim to râ n d u -n e şî o stenindu-ne, si totul făeend p e n t r u d â n ­
şii, s ă ii c ă u tă m şi s ă li do rim m â n tu ir e a lor. D a r ă Încă
d e s p re Pavel ce voifi m al d ic e ? Nu o r e a c e ru l el ch iar
şi g h e e n a in locul l o r ? spune-m i. D ară exem plul e n e c e ­
s a r a-1 lua de la s tă p â n u l nostru. T o t aşa face şi el, du­
p ă cum <Jice; „R esare s6 re le Iul p este cei r£l şi p e s­
te cei b u n l “ (Math. 5, 45), a duc end exem plu! de la ta tă l,
7o OMILIA VII

p e când noi îi vom hui de la însuşi Christos. A venit Îs

noi, d upă iconomie, d i c ; s e r v s a fă tu l pen tru noi; s-a
s m e r i t pe s i n e , s - a înjosit, chipul robului l-a l u a t ; şi du pil
ee a venit, nici ei nu a m e rs pe eatea gin ţilo r şi nici clis­
ei puii I I u l ; şi nu n u m a i a t â ta , ei încă c u trie râ n d sa tele şi
o r a şe le vindeca (o tâ b oia şi totă nep utinţa. Dară ee c re ­
deţi ? Pe tunet u n ia se m in u n a u şi tiiceaQ : „Dara d e un­
d e t o t e a c e s t e a la e l “ P ii (r-breii), carii căp ăta fi a tâ te a
bine-facerl de la densul, diceaQ că d r a c a r e şi a r u n c a
b l a s f e m i i c o n t r a lu i D u m n ed eti, e s m i n t i t şi î n ş e l ă t o ­
riei. D ară ore l-a d e p ă r t a t el p e n tru a c e a s ta ? Nu, câ tu şf
de puţin, ci încă au di ml a c e s te a m a î ir.uît ii bine-făeea, şi
s e (iueea s in g u r îna in te a celor ce u rm ati a-1 răstigni, nu­
m ai ea să-î m â n tu ia scă . D ară d u p ă ce a fost r e s t i t u i t ce
d i c e ? „Părinte, iartă-lî l o r , ca n u sciQ c e fac*4 (Luc,
23, 34). Şi în a in te de a c e a s ta suferind rele de la denşil,
si d u p ă a e e a s ta încă, pân ă ia eea mai de pe u r m ă resu-
flare. el făcea to tul p e n tru denşil, şi se ru g a ta tălui p en ­
tru il. Şi d up ă ee a fost r ă s tig n ii ce n-a făcut p entru i î ?
Nu li-a tr im is ap osto li ? Nu a făcut m inuni ? Nu a pus in
m işca re to tul p e n t tu d e n ş i l ? Ast-feliu rieel treb uie a iubi
p e d u şm a ni, ast-feliii tre b u ie a im ita pe Christos. Ast-teliil
a făcut Pavel. Fiind b ă t u t cu p e tre şi suferind de la i! mii
de rele, e! to te le făcea p e n t r u denşil. Ascullă-1 pe el ee
d ic e : „ B i m ă - v o i n ţ a inim et m eie şi ru găciu nea c e a că-
t r â D um nedeti, e ste s p r e m â n t u i r e a l o r “ (Rom. 10, 1.)
şi m a t d e p a r te e a r ă ş l: „M ărturisesc p e n t r u denşil că aG
d ra gostea Iul D u m n e d e a ff ilbirt. vers. 2), şi e a r ă ş l :
„D acă tu m ă s l i n s ă l b a t e c f iin d te-al a l t u i t , c u cât
m al v î r t o s aceştia s e v o r a l t u i în m ă s l i n u l l o r “ ?
(ibid. 1J, \1. 24). Din c â tă iu b ire pă riu ţa se ă , credî, eă aii
isv orît ac este e u v in te ? Din câtft favore ? Nu se poie spune.
Ast-feliii trebuie a iubi pe d u şm a n ii noştri. A c e a sta
înseam nă a iubi pe Dnmnerjefl c a r e a poruncit, c a re a le­
giferat o a s e m e n e a iubire. A îuhi pe vrăjm aşii noştri, e s t e
a im ita pe D u tn n td e u . P ric ep e , decî, că nu d u ş m a n u ­
lui’! laeT bine, ci ţ i e ; nu pe a c e la il iubescf, ci ascult) de
DuniDedefi.
A ce asta deci sciin d’o, iubiţilor, să în tă rim iubirea no^-
t r ă d in tre noi, ca ast-feliii p ra c tic â n d ’o cu exa ctita te, f ă ne
învrednicim de b u nu rile făg ăduite n ouă prin Christos IisusT
Domnul no stru , earilia îm p r e u n ă eu T a tă l şi cu Duchut
Sânt, s e cuvine slava," s tă p â n i re a şi einstea, acum şi p u ru ­
r e a şi in vecif vecilor. A m in.
 OMtUA v in

OMILIA VIII-
„ D r e p t ac eia v6 ro g p e v o i e u le g a tu l în tru
D o m n u l, cu v re d n ic ie sa u m b la ţi d u p r e c h e m a r e a
c u c a r e s u n t e ţ i c h c m a ţ l , c u t o t ă s m e r e n i a şi b l â n -
d e ţ e ) e “ (Cap. i , 1).

Meritul dascalilor ntj e de a c ă u t a onore, nicî s la v ă

din p a r te a ceior m ai mici, ci m â n tu ir e a lor, şi p e n tru a~
ce asta a face t o t u l ; car A acela c a r e c a u tă ast-felifl de
lotrui-î. nici ca se p o te numi da scai. ci t ir a n . Nu dorii
p e n tru a c e a s ta te-a pus Dtmmcdefl p e s te denşil, p e n tru ca
tu s â te bucuri <ie o m at m a re îngrijire, ci p e n t r u cu cele
ale ta le s ă fie d a t e ia o p a r te tote, earâ. cele ale lor s a
fie bine îngrijite şi edificate. A c e a s t a e tr e a b a da scaiului.
Ast-felifl a fost fericitul Pavel, c a r e era sc u tit de orl-ce
m â n d rie d e ş a r tă , şi ca re s e c r e d e a a fi ca unul din cel-
î-alţf mu IU, safl încă cel maî mie d in tr e toţi. E)e aceia s e
şi n u m e şc e pe sin e servul lor, şi cele m al m u lle li vor-
b e s c e ca cum s ’a r ruga. P riv e şce ’i şi de as tâ-d ată, cu m
el scrie Efesenilor, nu poruncinilu-li, nici d ându -şl a e r de
s tă p â n , ci cu m u ltă m o d e ra ţiu n e şi sfială. „ V f i r o g pe
voi, dice, eu l e g a t u l î n t r u D o m n u l , c u v r e d n i c i e sa
um b la ţi, d u p r e c h e m a r e a cu c a r e su n te ţi c h e m a ţi" . ■
D a r ă de ce’î rogi, spu ne-m i ? Da ce vrei s ă te folosesc!
t u ? «De nimic, dice el, ci num ai c a pe alţii sâ m â n tu ie sc.
De şi de alt-fel iţi cel ce se ro g â afl in v e d e r e in te resu l
lor, eu însfi nu m6 interesez de ac e a sta » , d upă cum şi in
a l t loc scriind d i c e a : „ A c u m v iem , d a c a v o i s t a ţ i î n ­
t r u D o m n u l 11 (t Thes. 3, 8), ceia ce c o n stituie d o v a d a în-
grijirel lui celei m a ri pen tru m â n tu ir e a învăţăceilor. „ E t i
l e g a t u l i n t r u D om nul", <Jice. Cu adev firat câ m a r e şi
în s e m n a ta d e m n ita te a ral a el prin a c e s te cuvinte, şi încă
cu m u lt m at m a r e d e cât d e m n ita te a de consul sa d şi î m ­
p ă r a t ; d u p re cum şi cătrfl Filem on scriind d ic e a : „ P r e ­
c u m eft P a v e l b ă t r î n u l , e a r ă a c u m şi l e g a t u l lu i
Iisus C h ristos11 {Filemon 9), p e n tru că n im ic nu e a t â t
de strălucit, ca P a v e l leg at pentru Christos, ca acele la n ­
ţu ri ca re înfăşuraţi acele m âni fericite. Deci a fi le g a t p en ­
tr u Cltristos e cu m u lt m al s tr ă lu c it d e c â t de a fi apostol,
safl dascal, sa d ev anghelist. Cel ce iu b e şce pe Christos,
72 OMILIA VIII

(•unosce cele spuse. Ce) ce e e n t u s ia s m a l şi în fierbântai

p e n lru s tă p â n u l n o stru , scie c a r e e p n le re a legăturilo r.
Unul ea a c e s ta a r prefera m al d e g r a b ă de a fi le g a t p e n ­
tru Christos. d e c â t a locui Sn eeriurl. Unul ca a c e s ta şl-
a r a r a t a m â n ile sa le m a l s tr ă lu c ite ca a u ru l şi ca orl-ce
d ia d e m ă îm p ă r ă te a s c ă . N u p o te face a t â t de s tră lu c it capul
o d ia d e m ă b ă t u t ă în p e t r e preţtose, ca un la n ţ de fer p en ­
tr u Christos. A tunci în c h iso re a e r a m aî s tră lu c ită d e c â t
to te p a la te le îm p ă ră te se i, şi c h ia r de c â t c e riu l; şi ce dic
■de p a l a te le îm p ă ră te se i, câ nd a a v u t în ea leg al c h ia r pe
C h r i s t o s ? D acă c i n e v a iubeşce pe Christos. scie ac ea -
•stă d e m n ita te , cunosce a c e a s tă v irtu te , scie c â tă b u n ă t a te
a a r ă t a t el n e a m u lu i om e nesc , când a p r im it a fi le g at
p e n tru el. A fi le g a t p e n tru el e m aî s tr ă l u c it de c â t a
şedea d e a d r e a p t a luf, e m al în s e m n a t d e c â t a şe d e a pe
cele dou6-spre-dece tro n u ri. Şi ee v o rb esc e u d e cele om e-
n e s d ? MS ru şin e z d e a face corn pa r a ţiu n e î n tr e bogăţii şi
podoabe, cu le g ă tu rile aeele s tr ă l u c it e ; voitt vorb i însg de
acel m a ri b ă rb a ţi. Chiar d e nu a r a v e a nief-o res p la tă
f a p tu l ac esta, to tu ş i a suferi to te p e n tru cel iubit, e o res-
p la tă m a re , e o re c o m p e n s ă suficientă. Cel ce iubesc, d a ­
că nu pe DumnedeG cel puţin pe om eni, eun ose cele dise.
'Cel ce s i m t m a l m u ltă plăcere câ nd p ătim e sc rele, d e c â t
cel ce s u n t einstiţl d e c ă tr ă <;el iubiţi, sciţi im p o r t a n ţ a c e ­
lo r vo rbite. Voifi a vorbi d e chorul s â n t al aposto lilor, la
c a r e n u m a i s e po t vedea to te ac es tea . A sc u ltă p e fericitul
L uca câ nd s p u n e : „ S e întorceai! bucurându-se d e l a
faţa s o b o r u l u i , pentru câ s-a a în v r e d n ic it a fi n e ­
c i n s t i ţ i p e n t r u n u m e l e l u t “ (Fapt. 5, 41). U n o ra do si­
g u r câ ii s e p a r e lucru d e rîs, c â a fi cine*va n ecinstit şi
b a ljo c u rit, p o te a-I pro v o ca bucurie, şi s â s e c r e a d ă în ca
fericit c ă s-a învredn icit d e o a s e m e n e a c i n s t e ; d a r a cel
c e seiu şi cu nosc bine pe Christos, co n sid eră a c e a s ta ea
■cea m a l fericită d in tr e to te plăcerile. D aca cine-va ni]_-a.r
dărui..ceriul Întreg, sa u acel lanţ, eii de s ig u r că aşi. p r e ­
fe ra la n ţu l. D acă eine-va m -ar face s ă aleg u n a din dou e:
saii eu îng erii a s t a în ceriu, saii cu P a v e l le g a t p e n lru
C h ristos, a ş i p re fe ra lanţul şi inc hisorea Iul, D acă cine-va
« l- a r p u ne s ă staţi cu v re - u n a d in tr e pu te rile eereşcl de pe
lâ n g ă tr o u u l s tă p ân u lu i, saft eu vre-un ast-feliu de le g at
p e n tru Christos, eu aşi aleg e m al deg ra b ă d e a li un ast-
feliu d e le gat. Nimic nu pote fi m aî fericit c a acel lanţ. Aşi
voi să m6 fac in acele loeurl, căci s e dice că le g ăturile
acele e x is tă încă. Cu d r e p t cuvfint eu a d m ir pe acel b ăr­
b a ţi al d o rire lo r Iul Christos. Aşi voi s ă vgd acele lanţuri.
 OMILIA VIU 73
d e c a re s e te m dem o n ii şi s e infricoşază, e a r ă î n g e r i se
sfiesr. Nimic nu e m a l bun, c a a pâtiuii r e le p e n t r u C hristos.
N u fericesc a t â ta im* P a v e l că a fost r ă p i t în raifl, ctmi îl
fericesc c ă a fo st a r u n c a t 111 îu d ii s o r e ! Nu îl fericesc a ta ta
că a a u d i t vorbe neg ră ite, p e cât, il fericesc că a suferit
l e g ă t u r i l e ! Nu il fericesc câ a fost r ă p i t p â n ă la al tre ile a
ceiifi, cum il fericesc p e n tru leg ătu rile l u î ! Cum că a c e s te a
s u n t cu m u lt m aî m a ri d e c â t acelea, ascultă-1 c h i a r pe
el in ce feliu cuge tă . Nici c ă a dis d o r ă ; «Ve ro g pe voi
«ti ca re a m a u d i t c u v iu te ce nu s e p o t s p u n e » , d a r ă c e ?
„V e r o g p r e v o i e u l e g a t u l în D o m n u l’1. D a r ă d a c ă
u u a sc ris a c e s te c u v in te iu to te episto le le luf, nu e nim ic
m ira cu lo s, căci nu e r a d o r ă le g a t tot-deauna* ci în a n u ­
m i t e tim p u ri. Maf de p r e f e r a t ’m l e s te m ie d e a suferi
r e le p entru Christos, d e c â t a fi cin stit d e Christos- Acea*
s t a e cea m al m a r e cinste, a c e a s ta e cea m a l m a r e slavă,
ca re în tre c e pe to te cele-l-alte. D acă el s-a făcut sclav pen ­
t r u mine, s-a lipsit de s la v a sa, şi nu s e c r e d e a a fi in s la v ă
■de c â t nu m a i a tu n c i câ n d s e v a răstig n i p e n t r u mine, ap oi
e u ce tre b u ie a suferi ? Ascultă-1 pe d e n s u l ce dice de pe
c r u c e : „ S l ă v e s c e - m e , p ă r i n t e 11. D ară ce d i c l ? Estf r i ­
d ic a t pe cruce îm p r e u n ă cu tă lc h a ril şi crim inaliştiî, su feri
m o r te a b le ste m a ţilo r, eş ti s tu p it şi b â i u t, şi to te a c e s te a
ie num esc! s l a v ă ? «Da, re sp u n d e el, căci eti s a fer to te a-
■cestea pen tru cel iubiţi, e a ră a c e a s ta o co n s id e r d e c e a
in ai m a re slavă», D acâ deci el n u m e şc e s la v ă faptul d e a
iubi pe cei vrednici de p lâ n s şi n e noroc iţi, dac â c r e d e a de
a fi în s la v ă pe c â n d el era n ecinstit, şi o p re fe ra a c e a ­
s ta , cu cât m a l m u lt eîi s u n t datoriti de a considera a c e ­
s t e a ca slavă. O, la n ţu r i f e r i c i t e ! O, m âni fericite, pe care
,-icel la n ţ v-a îm p o d o b it! Nu erail a l â t d e cin stite m â n ele
lui P a v e l când ne ologul din L istra l-a r id ic a t si 1-ati v in ­
d e c a t . pe c â t erati d e fericita i*atid e r a u Î n f ă ş u r a te cu l a n ­
ţuri. D acă eu a si fi fost p e tim p u rile ac elea , aşi fi str io s
a t u n c i acele m âni si le-a*T fi ;>ns p e lu m in a ochilor mei.
ş i nu aşi fi c o n te n it d e a s ă r u t a ast-felift d e m â ni. c a r e
s ’ati în v red n icit d e a fi le g ate p e n tru s tâ n â n u l meii. T e
m in u n e z i ca vipera s-a înco lăcit p c m â n a Iul P avel şi nu
l-a f ă c u t nim ic ? Nu te m in u n a de loc, căci s - a sfiit a c e a
v i p e r ă d e la n ţu rile Iul. C hiar m a r e a î n t r e a g ă s-a sfiit de
ele, p en tru că a tu n c i e r a le gat. De mi*ar d a cine-va pule-
r e a d e a în via m orţii a c u m , eti nu aşi pre fe ra a c e a s ta , ci
la n ţu r ile Iul Pavel. D acă aşi fi s c u tit de grijile eclesias-
t k e , şi aşi a v e a şi corpul p u te rn ic şi viujos, n u m-aşl lăsa
74 OMILIA VIII

de a nu fiice o ast-felitr de calalorie, numal ca sfi vgd a-

cele lanţuri şi acea inchisore în care era legat. D e . şi în
multe locuri el a făcut s e m n e si minuni niarf, lotuşi nu
sunt acestea a lâ t de n vrii le ca sem n ele canelor de pe cor­
pul luî, C l m r şi in scripturi când cetesc, nu 1116 încântă
atâta când il ved făcând minuni, ca, cum m6 încântă, când
el pâtimeşce rfiO, când este biciuit şi tării pe jos. „In c â t
s e a d u c e a u d e p e tru p u l luî, dice, m a h r a m i şi ş t e r -
g e t o r e " (Fapt. 19, 12). De sigur că acestea sim t miracu-
lose. inse nu ca acelea despre care scriu Lucn : „Şt bâ-
tâ n d u -t, dice, şi ni u it e l o v it u r i d â n d u - li i a p u s în
t e m n i ţ a ' 1 (Ibid. 16, 23), şi earăşl: „ L e g a ţ i Fiind, lă u ­
d a u p e D um nedeO** (Ib. vers. 2fj), şi earăşl: „B a tâ n d u -1
cu p e t r e 1-atl t r a s a f a r ă d in c e t a t e , c r e d e n d c a a
m urit" (Ib. 14, 18). Voiţi sâ aflaţi pote ce putere a r e lan­
ţul de fer care pentru Christos leagă corpul servului Iul?
Asculiaţi-1 chiar pe Christos cliceml: „ F e r ic it! v e ţ i fi“ ,
când? când veţi învia pe cel m orţi? B a! D ară când? când
veţi tămădui pe cel o r b i ? Câtuşi do puţin! D ară cân d ?1
„ C â n d v e v o r o c ă r i p r e v o i şi ve* v o r p r ig o n i, şi
v o r ţ lic e t o t c u v e n t u i rGQ î m p o t r i v a v 6 s t r £ m in ţ in d
p e n t r u i n i n e “ (Math. 5, IU. D ată dacă a aurii numat cle­
vetirile si cuvin tele rele ’t face fericiţi, dară încă când vor
patimi şi rele pentru dfînsul, ec nu li va la ce. ? A sculta pe
acest fericit ce spune el in a ii io c : „ D e a c u m mi s-a
g ă t i t m i e c u n u n a d r e p t a ţ e î “ (11 Tim olh. 4, 9), de cât e
m a î strălucit lanţul de cât cununa. «De acesta sâ mfi în­
vrednici asca, dice, şi de cele-l-alte nu tn8 interesez. Mi-e
deajunş de a pătimi pentru Christos in locul od-câref
recompense. Daţi-mi, ţtke, pe acesta, căci: „ î m p l i n e s c lip-
s u r i ’e n e c n z u r i l o r lut C hristos în t r u p u l m e u " (Colos.
1, 24), şi nim ic a l ia m i’ml mal trebuie».
S-a în v red n icit şi P e tr u de a s e m e n e a lanţ. «Era, dice,
le g a t şt p r e d a t soldaţilor, şi şedea». Ast-felift el se bucura,,
şi nu s e îm p u ţin a, şi so m n a d â n c il cuprinsese, ca cum
nu a r fifost câtuşi d e p uţin îngrijat. Ş ed ea şi d orm ta în ­
tre soldaţf, e a r a îngerul D omnului a venit, şi lovindu-l
p e s te co sla luî l-a d e ş te p ta t. Dacă ml-ar dice cine-va: «ee-
ai voi s â fii ? în g e ru l c a re a a tin s pe Petru, safl al voi sâ
fii P e tr u cel m â n tu it* ? eu aşT a le g e de a fi P e tr u , p e n tru ­
c a r e şi în g e ru l a v e n i t ; aşi prefera îu fine leg ătu rile îuL
 OMILIA VIU 75

D ară pote vel d i c e : «vum se face că d u p ă ce P e tr u a scă­

p a t din te m n iţa , se rogâ lui Dumnedeti, ca cum a r fi sc ă ­
p a t din cele m aî m a r) r e l e » ? S a nu le m in u n e zi d e lo c :
el se rogă fiind-că s e t e m e a s a nu m o r â , e a r ă a m uri il
înfricoşa, căci el voia de a trăi şi a d eve ni m o liv de p a ­
tim i şi s u f m n t i p e n tru Clirisios. A scu lta ce dice fericitul
P avel în ac e a stă c h e s ti u n e : „ A m fi s l o b o z i ( d e s c o m ­
p u n e ) ş i a fi Î m p r e u n a c u C hristos, e c u m u l t m a l
b i n e ; t n s £ a r e m â n e a în t r u p e m a l d e f o l o s p e n ­
t r u v o i J (Filip. 1, 23. 24). A ce asta o a n u m it el si c h a r
s c riin d : „Ni s- a c h a r a z i t n o u â d e C hristos, dice, n u
n u m a i d e a c r e d e în e l, ci d e a şi p a t i m i p e n t r u
e l ^ (Ibid. t, 29), a ş a că a c e a s ta e eu muH m al m a r e de
c â t faptul d e a cre d e fn el, căci ni s-a d iâ râ z it. Cu a d e ­
v o ra i că ac esta e cel mai m a re c b a r d in tr e Iote, m al m a r e
du c â t charul de a opri cursul so reiul şi al Iun el, m al m a ­
r e (ta f â t tb a r u l de a mişca p ă m e n t u l ; ‘- tct.sla e m aî m u r e
de cât c ha rul de a stăp âni dem onii sa ti de a-f alunga. Nu
a l â t a s e în tr is te a z ă il când s e ved a lu n g a ţi prin c re d in ţa
nostrfi, ca cum se în tr is te a z ă când n e vSd p ă tim in d ce-va
cu curaj p entru Christos, şi când s u n te m legaţi p e n tru el,
căci ac ea sta m al m u lt încă ni ridică curaju!. Nu do ră de
a c e ia e bine de a fi legal pen tru Christos, pen tru ca a d e c ă
faptul a c e s ta ni-ar p ro c u r a îm p ă ră ţia eeriurilor, ci p e n tru ­
ca s u f e r i m p e n t r u C hristos. Nu fericesc pe cel le g aţi
p e n tru ca se duc in ceriuri, ci p e n tru că s u n t legaţi pen ­
tru stă p â n u l eeriurilor. Câta m â n d rie sufleteasca nu este,,
când cine-va scie că a fost legat p e n tru C h r i s t o s ! C âtă
m u lţă m ire , c â tă onore, câ tă s t r ă l u c i r e ! Aşi voi ca sa v o r­
b e s c vecinie' d e s p re a c e a s ta , Asî voi s â mfc în v red n icesc
d e lanţul şi legăturile Iul Pavel. Aş! voi— riy şi s u n i njisit.
in r e a lita te — sa im prin iez cu cu veri tul in s p ir it la n ţu l ac ela
priritr'o argum enial.iune rilo ro că ! „S-a c u t r e m u r a t , dice,
t e m m ţ a “ , Pave! fiind în ă u n tr u le g a t „ ş i l e g a t u r i l e t u ­
t u r o r s - a u d e s l e g a t “ (Fapt. 16, 26). Al vedul. cum legă­
turile Iul Pavel d esleag ă legăturile celor-l-alţl ? D upre cm»
m o rte a D omnului a o m o ril m o rte a , ast-feliu şi le g ăturile
Iul l’avel nti tleslegnt pe rel legaţi, te m n iţa o a u d ă l i n a t ,.
uşile le-aO deschis, de şi nu ast-feliii es te n a t u r a le g ă tu r i­
lor, ci cu lotul c o n tra ra , d e a ţin e a ad e c ă în s ig u r a n ţa pe
cel legat, şi nici c â t a-1 deschide uşile şi zidurile. In<6 n a ­
tu r a le g ătu rilo r o r d in a r e nu es te ast-felifl, ci n u m a i a i e -
-76 OMIIJA VIII

;g â tu rilo r p e n t r u Christos. T em n ice riu l a c ă d u t la piciorele

lu i P a v e l si îi Iul Sila. D ară n i d a t e s t fa p t nu e r e s u lt a ­
l u l le g atu rilo r o rdinare, c a a d e c ă cel ce leag ă s ă c a d â Ia
piciorele celo r legaţi, ci din c o n t r a a c e ş tia s u n t sclavii ee-
lor-l-alţî. A cum inse cel d e s le g a t e r a s u b pici6rele celui
le g a t; cel ce a le g a t cerea de la cel le gat, ca sâ-l deslege
de frică. D a r ă n u tu ore l-al l e g a t ? s p u n e m ! . Nu tu 1-aT
b ă g a t în în c hisorea cea m al d in ă u n tr u ? N u tu te-al a s i­
g u r a t puuendu-I piciorele în c ă tu ş e ? De ce d a r ă tr e m u r i ?
De ee te în sp ă im â n ţi ? De ce plângi ? şi d e ce ţi-at scos
sabia ? *Nic(-odatâ n u am leg at, dice, vre-unul ca a c e s t a ;
nu a m sciut c ă a t â t de m a re e p u te r e a le g ă tu r ilo r lut C bris-
tos». Ce s p u i? A o prim it ele p u te r e a d e a deschide ceriu-
rile, şi c u a r p u te a 6 re deschide t e m n i ţ a ? Deslegafi pe cei
le g a li 'd e dem oni, e a r ă acum tr e b u ia a ie p r e d o m in a ferul?
.Nu at cuno scut pe b a rb a ţî, d e aceia a[ şi p r im it ie rtare. Cel
le g a t e s te Pavel, de ca re to ţi îngerii ’s - a u sfiit. Cel le g at
es te Pavel, ale c ă r u ia p ă n ă şi m â h r a m e le şi şte rg e to r ile
(basmalele) alungaţi dem onii şi b âlele le d ep ă rtaţi, de şi le­
g ă t u r a diavolului e cu m ult m a l t a r e şi m a l n eîncovoiata
(le r â t ferul, p e n tru că a c e a s ta le ag ă spiritul, pe câ nd acelea
le a g ă corpul. Deci cel ce a d e s le g a t spiritele, nu v a pulea
o r e d es leg a corpul lu i? Cel ce a r u p t le g ă tu rile dem onilor,
ore le g ă tu ra ferului nu o v a p u te a d e s fa c e ? Cel ee prin
h a in e le lut a d e s le g a t pe acel le g aţi şi j-a s c ă p a t de dem oni,
el o r e pe sine şi prin sine n u se putea d e s le g a ? De aceia
el a to st m a l ’ntfiiu legat, şi apoi a d e s le g a t pe cel legaţi,
-ca să afli că servit cel legaţi al Iul C hristos aii o p u te re
cu r»iuit m al m a ro de cât cel deslegaţf. Dacă săverşia ac est
ta p t pe când era deslegat, nu a r li fo st de m irai. Aşa
■dară le g ă tu r a n u era proba slabăeiun el, ci a celei m aî m ari
puteri. P u terea sâ n tu lu i atunci se a r a t a m a i strălu cită, când
■chiar le g a t fiind e! stă p â n e sc e pe cel dfeslegaţl; când legat
fiind el nu num ai pe sine s e d e l e a g ă , ci şi pe alţi legaţi.
C a re e folosul zidurilor? C a re e folosul că l*afl b ă g a t în
c a r c e r a cea m a t d in ă u n tru , câ nd a deschis şi pe cea m a l
d e d in a f a r ă ? Şi de ce faptul s-a p e tre c u t in tim p de nopte,
şi în to v ă răşit de c u t r e m u r ? P erm ile ţi-m l pu ţin şi îngăduiţi-mi,
cu dep ă rtân d u -m g pentru m o m e n t d e cuvintele apostolice,
:Să mg d esfătez cât-va cu F a p te le A postolilor, sS ospătez io
la n ţu l luî Pavel. Permileţi-niJ de a s ta acolo mal cu sam ă.
A m pus m â n a pe leg ătu ra lui, n im eni uu m -a d e p ă r ta t.
Mal cu s ig u r a n ţă m t leg eti a c u m cu pofta, de cât a fost
le g a t el atu n c i în cătuşele d a lem n. A ce astă le g ă tu r ă n im en i
j iu o desleagă, căci <; din dorul lui C h r i s t o s Pe a c e a sta
 OMLA V II 1 77

nu o p o t d es leg a nici îngerii şi nici î m p ă r ă ţia eeriurilor,

d u p ă c u m se p o te au d t c h ia r din g u ra Iul Pavel, c a r e d ic e:
„ N ic i în g e rii, n ic i în c e p e to riile , n ic i p u t e r i l e , n ici
c e l e p r e s e n t e şi n i c i c e l e v i i t o r e , . n i c i î n ă l ţ i m e a şi
n ici a d â n c i m e a n u v a p u t e a s ă n e d e s p a r t ă d e d r a ­
g o s t e a l u i C h r i s t o s " (Rom. 8, 39). Din ce ea u să ore fa p ­
tu l s-a s ă v â r ş it pe la m e d u l n o p ţe l? Din ce e a u s ă apoi
în to v ă r ă ş it şi d e c u t r e m u r ? A scultaţi ic o n o m ia Iul D um ne-
dett şi m in u o a ţi v e ! L e g ă tu r ile tu t u r o r s-ati d e s le g a t şi uşile
s-aii *d e s c h i s ; însfi to te ac e s te a s-au p e t r e c u t nu m a i p e n tru
tem niceriti şi p e n t r u m â n tu ir e a Iul, e a r â n u p e n t r u paradăm
Cum că cei legaţi nu sciaO că s u n t deslegaţf, e c e r t d in
v o ce a lui P a v e l : „Şi a s t r i g a t , dice, c u g l a s m a r e ţli-
c f i n d : n i c i un r £ u s ă nu-ţl faci., c ă c i t o ţ i s u n t e m
a i c l “ (Fapt. 16,28), De sig u r că nu a r fi fost to ţi înăuntru,,
d a c ă vedeatl uşile deschise şi c â îl s u n t d eslegaţî. Căci cel
ce s p a r g zidurile, şi ta v a n u rile , şi s a r p e s te 'a c o p e r iş u l
zidurilor, şi în d răz n esc a face orl-ce cu la n ţu r ile d e pieiore,
n u a r ii m al s tă r u i t— d upă ce leg ătu rile eraO d e s le g a te şi
uşile d esch ise— d e a r e m ă n e a în ă u n tru , m a l ale s ca ch iar
tem niceriu l d o rm ea . Inse in loc de le g ă tu r i de fer iî erafc
în c ă tu ş a ţi cu le g a tu rile somnului^ a s t-fd itt ca faptul s â se
s â v e r ş a s c ă , ea râ tem niceriului, care u r m a a fi m â n lu il, să
nu i ?e în lâ m p ie nicf-o v ă t ă m a r e . De a l t- ff liu cel în te m n iţaţf,
m a l cu s a m ă n op te a s u n t legaţi, e a r â nu diua, căci atun ci
m a î de grabâ'I p o te v ed e a pâziioriul pe <âud iî dorm . Dacă
deci faplu! s-ar ii p e t re c u t diua, m a re t u lb u r a r e s ' a r li focul.
P er.tru ce ore s-a c u t r e m u r a t c a s a ? P e n tru c a s ă s e deşfcple-
tem n ic eriu l s p r e a privi faptul, căci s i n g u r e l e r a d e m n de-
m ân tu ire.
Tu însfi priveşce m ă r e ţia charul ui luf C h r î'to s . Odr.tă
cu legal u n le lui Pavel, e b in e de a a m in ti şi de charul
lui D um nezeii, m al nles câ şi a c e s te a s u n i din c ha rul lui
D umnedeti. S u n t u n ia carii acusft şi dic, c ă p e n l r u ce t e m ­
niceriul a fost m â n lu it? şi în loc s â a d m ire filantropia Iul
D um nedeti d u p ă cum trebuie, il clevetesc. D ară a c e a s ta
nu e d e m ira t. A st-feliu s u n t bolnavii carii h ule se h r a n a
ce-I p o te în tă ri, pe c a r e a r trebui s ă o ad m ire , şi dic că
m ie rea es te a m a r ă . Tot-astfelitt e şi cu orbii. De la ac eia
ce a r treb u i să-I lum ineze (sorele), to c m ai de la aceia se
în tu n e c ă şi se v a t ă mă, nu d â r ă din ca u sa sorelul, ci din
ca u sa slabă ci unei ochilor jor, carii nu-I pot servi d u p ă t r e ­
buin ţă . Deci ce d i c e a m ? Că trebuie a ad m ira , c u m pe cel-.
 78 OMILIA VIII

ce căd use în cea m a l m a re r e n t a t e l- a sc ă p a t şi I-a in­

el ruiiutt s p r e bine, p e câ nd it clevetesc faptul a c esta. Cum
deci ei (temniceriul) nu a c o n s id e r a t faptul a c e s ta a fi din
■fermecătorie safl v răjito rie, ci m a l ale s căduse la piciorele
lor şi s e b o c e a ? Molte afl c o n trib u it la a c e a s ta . Mat’ntgiâ,
-fiind c ă l a a u d it lău d ân d p c D um nedeO : „ I - a a u d i t , dice,
l ă u d â n d p e D u m n e d e u 1' (Fapt. 16, 25); d a r ă fe r m e c ă ­
torii nu c â n tă ast-fetift de im n u r i lui Dumnedeti. Al doilea,
-că denşil nu a o fugit din inchisore, ci şi pe pI l-a im p e -
d icat de a se ucide sin g u r. D acă iî s - a r fi g â n d it num ai
îa denşil, nu a r fi s t a t în ă u n tr u , ci il cel ânteî a r fi fugit
din te m n iţă . A p oî filantropia lo r a fost m a re , căci a îm-
ped e ca t de a s e ucide s in g u r, p e cel ce l-a le g a t şi în c ă ­
tu ş a t pe denşil. «N e-aî le g a t cu m u llă tă rie şi sig u ra n ţă ,
diceaQ iî, p e n t r u c a tu s in g u r s â te destegl de cele mai
g r o z a v e legături». Şi asl-felifl fie-care din tre il au str ln s
câ te un mănunchifl din pficatele lui. Acele le g ătu ri s u n t
b le ste m a te , pe câ nd a c e s te a s u n t fericite şi v rednice de
bme-cuvCntat. Cum că a c e s te le g ă tu ri de s le a g â pe cels-
1-aIle, s ' a p r o b a t din fapte. «Aî vfidut deslegaU p e - c e l le­
g a ţî cu la n ţ d e fer 2 Ei bine, te vel vedea si pe sine ţl
s c ă p a t din a lte le g ă tu r i m a î grozave» . V orbesc de legă l u ­
tu r i le ac elea ale celo r le g aţi cu pScate, şi n u de ale lui
Pave). De d oue feliurl e r a u cel le g a ţi din te m n iţă , căci ch iar
şi tem niceriul e r a l e g a t ; a c e ia erafi legaţi cu fer şi cu peea-
te , a c e s ta înse n u m a i cu pficatele. P e aceia l-a d es leg a t
Pavel p e n tru c o n v in g e r e a acestu ia, căci leg ătu rile lor era&
vedute. T o t ast-feliu a f ă c u t şi Christos, safl m a l b in e dis
în mod invers. A colo e r a p a ra lisie in d o it ă ; aceia a p i c a ­
te lo r şi. aceia a corpului. Deci ce f a c e ? „ I n d r ă z n e ş c e ,
fiu le , dice, i a r t ă - s e ţ ie p f i c a t e l e “ (Math. 9, 2— 6), a d e ­
că a d e s le g a t pe cea â n t e l si p rin cipală paralisie, d u p ă
- c a re vine şi ia ceia-l-altă. E a r ă ’când nţ ) i c e a Q u n i a d i n
c ă r t u r a r i in s i n e , a c e s t a h u l e s c e , e a r ă I i s u s c u n o s ­
c â n d g â n d u r i l e lo r a d i s : p e n t r u c e c u g e t a ţ i v i c ­
l e ş u g u r i î n t r u i n i m e l e v 6 s t r e ? Câ c e e s t e m a l l e s ­
n e ? a d i c e , i a r t ă - s e ţ i e p â c a t e l e , sa O a d i c e , s c o -
l ă - t e şi u m b l a ? D ara c a s ă c u n o s c e ţ i ca- p u t e r e
a r e fiu l o m u l u i p e p ă m â n t d e a i e r t a p e c a t c l e , ţii-
c e p a r a l i t i c u l u i : s c u î â n d u - t e r i d i c a ţ i p a t u l tâ fl, şi
m e r g i Ia c a s a t a u , a a d e v e r it intelectul p rin fa p t pipăit,
ad ecă în cepând cu cele c o rp o ra le a te rm in a t cu cele ale
 OM LA VIII 79
sp iritu lu i. D ară p e n tru ce a făcut a c e a s ta ? P e n tr u ca să
s e în d e p lin e asc ă cele d is e : „S lu gă v i c l e a n ă , d i n gu ra
t a t e v o i u j u d e c a " , (Luc. 19, 22), Ce diiceatt a c e i a ? « N i­
m eni nu p o te ie rta pgcatele, d e cât D u m n e d e t i ; nici în­
ger, nici a rc h an g h el şi nici v re-o a ltă p u te re c re ata » . Voi
însi-ve aţi m ă r t u r is it a c e a s ta . Deci ce tr e b u ia s â dică el ?
«D ac â ir)6 voiu a r ă ta lor ie rtâ n d p ic a te le , în v e d e r a t câ
s u n t Dumnedeti», însfi el nu a dis ast-feiifl, ci „Ca s â
c u n â s c e ţ î c a p u t e r e a r e fiul o m u l u i p e p ă m â n t a
i e r t a p e c a t e l e , d i c e p a r a l i t i c u l u i : s c u l â n d u - t e iaţi
p a t u l ş i m e r g i l a c a s a t a “ . «Când, dice, v o ia face ceia
ce e s te m a î greO, în v e d e ra t câ nici u n p r e te x t nu m al p o ­
te fi p e n t r u ceia ce e m a l uşor, şi nicl-o co n tradicere*.
De a c e ia P a v e l a făcut m a i’nteiu cele ce atingeaţi in te le c­
tu l, fiind c â eraţi m ulţi ca rîl co n tra zic ea ţi, pe când aicî
C hristos Sncepend cu cele p ipăite a r id ic a t faptul la cele
intelectuale. Credinţa te m n ic e riu lu l nu a fost re su lta tă din
u ş u r in ţa Iul. El a v e d u t pe eeî legaţi, şi d e la iî nu a a-
udit, nici a înţeles »;e-va n ed e m n dio p a r te - I i; a v e d u t
faptul s ă v â r şit nu in u r m a v re-tm ul farm ec, căci il lă u d au
pe D u m n c d e G : a vedut to te cele p e t re c u te şi r e s u lt a te din
m a r e a lor filantropie, p e n t r u câ nu l-au a l u n g a t de aco!o,
d e şi a r fi putut. A r fi p u t u t c a a t â t iît c â t şi cri-]-alţi le­
g a ţ i sâ iasă din te m n iţă şi s ă fugă, sa u d a c ă nu toţi cei l e ­
gaţi, cel puţin îl {Pave! şi Sila); d a r ă n u a fâcut a c e a s ta .
Ast-feliii deci tem n ic eriu l şi eu cel al casef sale, respectaţi
p e P a v e l nu n u m a i din ca u sa m inunel să v ârşite , ci şi di»
ca u sa m o d ulul lui de p u r ta r e . Cum ? „Şi a s t r i g a t P a ­
v e l c u g l a s t a r e ţ l i c S n d : s â n u ’ţ î faci ţi e n i c i u n
reo, câ t o ţ i s u n t e m a i c l “ . Al v e d u t lip s ă de v a n itate
şi de m ândrie, cum şi iubire în a d e v ă r p ă r i n t e a s c ă ? Ei nu
a dis că « ac estea s - a â făcut p e n t r u noi», ci ca unu! din­
t r e cei legaţi d ice: „Toţi s u n t e m a ic i“, de şi a r fi pu­
t u t ca su facă şi s â sc a p e pe toţi cei iegaţl. D arâ dacă
a r fi tă c u t şi nu a r fi oprit prin vocea lui cea m a r e mâ-
nile terrmicerîuUiî, a c e s ta ’şl-sir fi im >iântat s a b ia în gât. P e n ­
tru a m a a şi s trig a t, m al !,les câ e r a în c a r c e r a t in c a r ­
cera cea m al din ă u n tru , «Ceia ce a l făcut, dice. că n e-a l
b ă g a t in înc hisorea cea m ai d in ă u n tr u , pe noi carii u rm am
a te elibera de prim ejdie, c o n t r a ta aî făcut®. El însfi na
a i m i ta t pe temnicerifl. Murind tem niceriul loţi a r fi fugit.
A î v e d u t c u m il afl p r e f e r a t mal m u l t d e a rCmânea in
le gături, de c â t d e a v e d e a pe a c e la p e r d u t ? Şi a c u g e ta t
8o OMILIA VIU

in sine le m n ie c n u l, c ă d a c â iî a r fi fost ferm ec ăto ri, apoi

de sig u r că s-ar fi e lib e r a t şi pe denşil diti (egaturT, cum
şi pe cel-l-alţl; căci e r a n a tu ra l c a şi eel-l-alţf m u lţi s ă d ea
năv a la şi s ă fugă. D e a itm in te r e a tem niceri»! de m u lte -o rî
a prim it în închisore fermecători-, în?6 nu a v g ^ u t nim ic
petrecuţi du-se de a c es tea . F e r m e c ă to r iu i nu a r ti c l ă tin a t
tem eliile tem niţei, ca ast*felia s ă d eşee p te p e ţem n ic eriu
şi fuga luî se d ev ină m a î g re u de exe cutat. A c e a sta e ca u ­
s a p e n tru c a r e tem niceriu l a r e m a s u im it şi in a d m ira ţin n e .
SA v e d e m apof şi c r e d in ţa tem niceriulul. „Şi c e r â n d
l u m i n a r e , dice, a s i t r i t î n ă u n t r u , ş i t r e m u r â n d a că*
d u t î n a i n t e a l u i P a v e l ş i a l u i S i t a , şi s c o ţ e n d u - f
pe d en şil a fa ra a ţîf s : D o m n ilo r, ce tre b u ie a fa­
c e c a s â m £ m â n t u i e s c " ? A vea îu p u te re a lui tocul şî
sabif;, şi cu to te ac e s te a î n t r e a b ă : „ C e t r e b u i e a f a c e
ca s a m e m â n tu ie s c ” „ E a r â ii aQ ţH:$: c r e d e în
D o m n u l n o s t r u Iisu s C h r i s t o s şi te v e i m â n tu i tu
ş i c a s a t a " (Fapt. 16, 29. 30, 31.). A c e a s ta n u p o te iî
c r e d in ţa ferm ecătorilor, s p r e a o p r e d a a lto r a ca dogm ă,
p e n tru că nu se face aici nici o m e n ţiu n e d e s p re dem on.
A î vfidut cât de vrednic d e m â n tu ir e a fost t e m n i c e r i u l ?
Vedfend m in u n e a şi iîind sc ă p a t d e frică, et nu a u ita t de
inte rese le sale, ci de şi S3 g ă s ia în a t â t a prim ejdie, ei to­
tuşi se ingrija p e n t r u m â n tu ir e a s a sufleteasca, şi pe cât
era n e c e s a r a s e a p r o p ia de dascalî, p e a t â t a s-a ap ro p ia t,
şi a că d u t la piciorele lor. „Şi i-aQ g r ă i t Iul c u v â n t u l
D om n u lui, şi t u t u r o r c e l o r d i n c a s a lu î. Ş î Iuându-I
c u s i n e în a c e l c e a s a l n o p ţ i i i-a s p ă l a t d e r a n e ,
şi s - a b o t e z a t el ş i t o ţ i a l lui î n d a t a “ (Ibid. Vers. 32.
33). A î vgdut a r d o r e a b ă r b a t u l u i ? El nu a a m â n a t botezul,
mu a d is : '«Iasă să se facă diuă, v o m vedea, n e vom g â n ­
di», ci cu m u ltă a r d o r e a t â t el c â t şi în tr e a g a lui c a să s-a
bo tezat. El nu a făcut cum fac cel m aî m u lţî astă-di, câ'şl
privesc servitorii, femeile şi copiii ne-botezaţl. Fuceţi-vg,
v6 rog, ca şi tem niceriu l, n u în ceia ce s e atin g e d e s e r ­
viciul lui, ci de b o n a luî disposiţiune. P e n lr u câ ce folos vel
a v e a din d e m n ita te a ce o ocu p i tn lum e, d a c ă b una dis-
p o siţtu n e’ţî lipseşce, safl e s la b ă ? Cel crud, cel nemilos,
cel ce v ie ţu ia în mii de rele, cel ce vecinie s e g ân d e a n u ­
m a i la d e acestea, fă ră d e v e s te s-a făcut a t â t de lilantrop
şi a t â t de pro iec to r. „Ş i’î-a s p ă l a t d e rane**, <^ice. P ri-
vesce a c u m şî a r d o r e a lui Pavel, c u m el fiind le g a t şi b i­
 OMILIA v r u 81

ciuit şi to tu ş i predica c u v â n tu l lui D um nedett. 0 la n ţ feri­

cit! Câte d u reri ca de fac ere a suferit în a c e a nopte, şi
câţi fii a n ă s c u t ! Şi d e s p re a c e ş tia s e p o te d i c e : „ P e c a ­
rii l-am n ă s c u t în leg a tu rile m e l e “ (Filem , 10). P r i ­
veşce şi c â t s e buciiră eî, şi c u m el voeşce c a fiii n ă s c u ţi
s ă fie Jacă m a t strălu ciţi de c â t el. P riv e ş c e în c ă şi p ri­
so sin ţa sla v ei le g ă tu r ilo r , căci n u n u m a i p e cel ce s t a la
p icio rele lui, ci şi pe cel n ă s c u ţi în acel tim p d e el, îl fa­
ce m a l s t r ă l u c i ţ i ! A& ce v a m al m u l t în il cel n ă s c u ţi de
P a v e l în le g ătu ri, nu în p r iv in ţa c h a r u lu î— căci c h a r u l e
a c e la ş i— , nici in priv in ţa ie rta r e ! de pficate— căci ie r t a r e a
e aceiaşi p e n tru to ţi— , ci p e n tru că de la i n c e p u t c h ia r
se în v a ţă a s e b u c u ra şi a se veseli So ast-feliu d e î m p r e ­
ju r ă r i. „Şi l u â n d u - i c u el în a c e l c e a s a l n o p ţ e l ,
dice, I-a s p ă l a t d e r a n e şi s ’a b o t e z a t " . P riv e şc e a-
cum şi fructul p r o d u s ; im e d ia t li-a d a t in s c h im b cele c o r­
po rale . Ş î d u c £ n d u - I p e il în c a s a s a , li-a în ti n s ,
î n d a t ă m a s ă , şi s - a b u c u r a t c u t â t â c a s a s a c r e -
ţlfin d î n D u m n e d e d " (Fapt. 16, 34). Şi cum p u te a fi ait-
feliti, c â n d prin d e s c h id e re a u ş ilo r te m n iţe i s-afl deschis
Iul uşile ceriului ? A s p ă la t pe d ascal, m a s a a in tin s’o şi
s-a b u c u r a t. A in t r a t în te m n iţă la n ţu l Iul P av el, şi tote
de acolo le-a t r a n s f o r m a t în biserică, şi pe io ţl l-a făcut
co rp u l Iul Christos, şi m a s ă d u h o v n i c e a s c ă a^ întins, şi a
n ă s c u t în d u reri, de c a r e îngerii s e b ucură. O re nu c u m ­
v a g r e şia tn când n u m ia m te m n iţa m a l s tr ă l u c it a de c â t ce­
riul ? Nu de sigur, căci a c e a s tă te m n iţă a d ev e n it m o tiv
de b u cu rie acolo. D acă în ee riu rl se face b u c u r ie m a re
p e n t r u u n p ă c ă to s c a r e s e p o c ă i e ş c e ; d a c ă u n d e s u n t doi
a d u n a ţi in tr u nu m ele îul, acolo e şi C hristos în mijlocul
l o r ; d a r ă încă u n de e P a v e l şi Sila, şi te m n ic e r iu l şi t o ­
tă c a sa lui, şi u n de e a t â t a cre d in ţă, cu c â t m a l m u l t ?
Priveşce! t ă r i a credinţei. D a r ă te m n i ţ a a c e a s ta m î-a a m in ­
t i t de’ o a ltă t e m n i ţ ă ’ de aceia ad e că , u n d e e r a P e tr u în­
chis. Acolo în,«6 n u s-a p e t r e c u t nim ic din cele p e tre c u te
aici, ci e r a în c re d in ţa t la p a t r u că p itenil c â te cu p atru
o sta şi, ca să-l păziască, şi nu p riv eg h e a şi nici nu lău d a
p e DumneţjeO, ci dormia.* Nici nu e r a biciuit, şi to tu ş i p ri­
m e jd ia e r a m al m a r e . Acolo to tu l e r a te r m in a t, şi il e r a â
co n d a m n a ţi, pe câ nd aici nim ic din to te a c e s t e a ; a s t - f e M
că d e şi n u p u r ta ran e le durerilor, to tu ş i a ş c e p t a r e a viito-
riulul îl înfricoşa- P rive şce şi aici m in u n e a , „Ş i i a t ă î n ­
g e r u l D o m n u l u i , <Jice, a v e n i t şi l u m i n ă a strălu cit
82 OMILIA VIII

în casa, şi lovin d în costă p e P etru l-a d escep ta t

p e el $ic6n d ■ sc6 lâ -te curând. Ş i îndată aQ câţiut
lanţurile din m ân ele lu l“ (Fapt. 12, 1 şi urai.). Ast-
felifl s-au petrecut lucrurile, in cât sâ n u se p a r ă că sunt
resultate numai de la l u m i n ă , ş i de aceia şi pe Petru l-a
lovit îogerul peste costă. Nimeni mi vedea lumina, fărâ
numai el, şi i se pârea câ e fa mijloc o visiune. Ast-felia
cel ce dorm n u simţesc binefacerile lui Dumueijefl. „Şi a
d is în geru l cătră dânsul-' în d n g e -te şi încaiţâ încăl-
ţâm in tele tale. Ş i a ţlis îu l: îm bracă haina ta, şi
vina după m in e. Ş i ieşind m ergea dupa el, şi nu
şcia ca e ste ad evărat ceia ce se făcea prin înger,
Şi i se p ârea câ v e d e vid en ie. Ş i trecend ân teia
strajâ şi p e a doua aQ v e n it la porta ce a de fer,
care d u c ea Sn cetate, care singura s-a d esch is lor.
Ş i ieşin d ati trecu t o uliţa, şi îndată s-a dus în g e ­
rul d e la el".
D a râ d e ce ore nu s-aii p e tre c u t şi aic[ lucrurile, d u ­
pre c u m s-aft g e t r e c u l cu P avel şi cu S i l a ? P e n tru c ă P a ­
v ai şi S ila urw^idi a fi eliberaţf, p e când pe fericitul P e tr u
u rm ă tl a-1 s c o te ttin te m n iţă ca să-l o m o re. D ară ce ? Nu
e r a o r e cu mtiR îo a f m ira cu lo s ea d upă ce l-ar fi sc o s din
te m n iţă şi l-ar fi d a t în m a n e le regelui Irod, atu n c i ch iar
sâ-1 fi r ă p it din prim ejdii, şi s â nu p â ţia s c â n im ic ? p e n tru
că in a s e m e n e a m o d nici o staşii nn s - a r fi pei'dul (Vers,
19). Mare c h e s tiu n e s e p u ne în m iş c a re aici. «Dumnedeti,
dice, a s a l v a t p e se rv u l sefl, o d a tă cu p e d e ap s a a lto r a , o-
d a t â cu p e r d e r e a a l to r a » ? Mal’n te iu că nu (-a s a lv a t în a-
celaş) tim p cu p e r d e re a so ld a ţilo r ; a! doilea apoi că a c e a s ­
ta nu a p r o v e n it din iconom ia faptului in sine, ci din n e ­
tre b n ic ia ju d e că to riu lu î. C u m ? D um n ez eu a ş a a iconomi-
sit lucrurile, ca nu n u m a i a c el soldaţi s â nu s e peardâ,
d a r ă şi el (Irod) s ă fie sa lv a t, Î n to cm ai c a şi in caşul de
f a tă cu t e m n i c e r i u l ; a f a r ă n u m a î c â el (Irod) nu a î n t r e ­
b u in ţa t d a r u l d u p ă c u m s e cuvenia. „Şi f â c S n d u - s e ţli-
u â , dice, n u p u ţ i n ă tulburare e r a printre o sta şi, ore
c e s â se fi f ă c u t P etru “ , D upă ca re apoi c e rc e tâ n d pe
o s ta ş i a p o r u n c it să-I o m 6 re. D acâ el nu cerceta, p o te câ
.ar fi a v u t v re -o sc u să ; d a r ă acum el a s ta t de faţa, a
c e r c e ta t, a afla t câ P e t r u fusese legat, câ te m n iţa fusese
a s i g u r a t ă şi că stre ja ril s t ă t u s e d in a in te a uşilor. Nu că do-
 OMILIA VIII 83
r ă se s p ă r s e s e zidi ui, ntdf u şa du s e d es ch ise se , şi nici cit
e r a vre-o p ro b ă d e vre*o a ltă uneltire. D upă to te a c e s t e a
tr e b u ia ca ci s ă a d m ir e p u te re a lui D umnedefl, c a re a r ă ­
pit p e P e tr u c h ia r din mijlocul prim ejdiilor, şi s ă se î n ­
chine în a in te a ac e lu ia ce p o te să v â rşi a s t-fe lifl’d e lu c ru r i;
e l in s e a p o ru n c it să-I om ore. Deci cum p o te fi v in o v a t
D um nedefl în caşul de f a ţ ă ? Dacă Dumneţjefl a r fi făcut
ca zidiui s ă se s p a r g ă şi ast-feliu s ă s c 6 tă p e P e tr u , po te
că a r fi a t r i b u il’o a c e a s ta lenei o s t a ş i l o r : d a r ă d a c ă ast-
felifl a iconom isit lucrurile, ca faptul s ă s e a r a t e clar, că
nu r e s u ltă din v re -o viclenie o m e n e a sc ă , ci din p u te r e dum -
neijeeascâ, făcgtore de m inunt, ap o i de ce a făcut a ş a ? Căci
d a c â a r fi tr e b u i t să' fugă a ş a cum s e g â s ia ia la n ţu ri,
a r fi f u g it; d a c â a r fi tr e b u it s ă fugă de frică c a s ă nu
fie prins, n u a r fi a v u t a t â t a în grijire p â n ă a ’şt lua şi s a n ­
dalele, ci le-ar fi l ă s a t acolo. A cu m îns6 d e a c e ia dice î n ­
g e r u l c ă t r ă el: „ î n c a l ţ ă - t e c u s a n d a l e l e t a l e " , ca s ă
afli il, că faptul uu s-a p e t re c u t In fugă, ci în m u lt ă liniş­
te. L e g a t fiind şi între doi ostaşi, nu a r fi f ă c u t el în c e r ­
ca re a zadarnică* d e a*şl d es leg a la n ţu rile , şi m a l ale s că
e r a in in c hisorea cea m al din ă u n tru . A şa e ă ’p e d e a p s a stre-
ja r i l o r a u r n ia t din ca u sa n e d re p tă ţe l jiid ec ăto riu lu l lor,
De ce ore n-afl făcut a c e a s ta şi Iudeii ?— p e n tru c a ’ml a-
lu in tesc de in c hisorea cea din R om a, de a c e a din C e saria
şi d e cea de a c u m din Ieru salim . A udind a tu n c i A rc h ie re il
şi F a r ise ii d e Ia cel trim işi d e dânşii la te m n iţă , că P e tr u
a ieşit din te m n iţă şi În ă u n tru pe n im eni n-afl aflat, că
uşile erati încu iate şi s tre ja ril stâ n d în a in te a uşilor, d e ce
nu afl ucis a tu n c i p e str e ja r l, ci s e mirafl in tr e dânşif, c â
c e e s t e a c e a s t a ? D acă deci if, de şi duşm ăuiafl pe a p o s ­
toli grozav, şi to tu ş i nu aîî c u g e ta t a ş a ce-va co n tra stveja-
rilo r, cu a t â t m al m u lt tu ca re to te le făceai s p r e m ulţâ-
m ir e a lor. De aceia şl-a şi p r im it e) p e d e a p s a im e d ia t. Dacă
deci acuşi faptul a c e s ta *şi-l a trib u i lut Dumnedefl, ap o i a-
tuncl ac u să şi faptul cu cel ucişi pe d ru m u ri, c u m şi cu
acele mii de mii o m o rîţt cu n e d r e p ta te , şi cu p ru n c it cel
ucişi pe tim pul lui Christos, p e n tru că, d u p ă cum dicl tu ,
C h risto s a r fi fost cau*a omorireT lor. In se nu Christos a fost
causa, ci m a n ia şi tirănia ta tă lu i Iul Irod. D acă insfe $icl,
c ă de ce nu l-a r ă p it din m ănile lui I ro d ? .A flă . c â a r fi
p u tu t face şi a c e a s ta , d e cât cu nim ic nu s-ar fi folosit.
De câ te -o rî Christos nu a ie şit din m ijlocul lor, şi n u a
s c ă p a t din m ânele l o r ! Şi cu ce s-au folosit d e aici n e r e ­
c u n o s c ă to r i i? In caşul d e faţă, da, m u lt folos s-a a d u s
84 OMILIA VIII

credincioşilor din cele p e tre c u te , căcî fâcând u-se r a p o r tu r i

de cel îa drept, şi ch iar d u ş m a n ii m ă r t u r is in d de cele s ă ­
vârşite, m ă r t u r i a lor e r a n e b ă n u ită . P re c u m deci şi acolo
din n ici o altă p a r te nu li s-a p u t u t a s t u p a g u ra, de r â t
n u m a i din p a r te a celo r v en iţi s p r e a m ă rtu ris i înşil fa p ­
tele p e tre c u te , to t ast-feliii şi aici. Şi de ce te m n ic e r iu l
n u a f ă c u t aşa, de şi cele în tâ m p la te n u aii fost m a î mici
c a cele p e t re c u te sub Irod ? P e n t r u c i a v ed e a uşile d es­
chise, ori c â t de ulm itorio e r a , n u e r a to tu ş i m al inferior
fap tu lu i de a afla, că fiind uşile în c u ia te a ie ş it cel le g a t,—
de şi f a p tu l acela s-ar fi p ă r u t m a l m u lt ca’ o fantasie, pe
câ nd a c e s ta fiind r a p o r t a t cu e x a c t ita te nu p u te a fi bănuit.
A ş a d a r ă d a c â tem niceriul a r fi fo st t o t a ş a de r e a c a I-
ro’d, a r ii o m o rît pe P a v e l— d u p â c u m a c e la a . o m o r î t pe
s tr e j a r l— , d a r ă nu a fost a ş a . A c u m d a c ă po te a r î n t r e ­
b a c i n e - v a : câ d e ce a în g ă d u it D umne^eft c a pruncii sâ
fie ucişi, a m in tr a în tr ’o d ia cuţiune p r e a lun g ă , p,e c a r e a r
fi t r e b u i t c a de la în c e p u t să o d e s fă şu r în a in te a vostre.
P ă n ă a e u m în sş în c â n tâ n d u -n e în d ea ju n s pe th e m a l a n ­
ţu r ilo r lu i Pavel, vom în c eta cu vorba, fiind-că acele la n ­
ţ u r i aQ fost motivul de a t â te a b u n ă t ă ţ i a c o r d a te nou8, sfâ-
tuindu-vg nu nu m ai ca s ă nu v6 neliuişciţî, dac ă p ă tim iţi
ce-va p e n t r u Christos, ci în c ă s ă v6 b u c u r a ţi şi s ă v£ lă u ­
d aţi ca şi apostolii, d u p ă cu m dicea P a v e l : „ C u d u l c e a ­
ţ ă m g v o iţi lauda î n t r u n e p u t i n ţ i l e m e l e “ (II Corinth.
12, 9). P e n t r u aceia deci a şi a u ^ i t el a c e a v o c e : „ D e s ­
t u l îţi e s t e ţ îe c h a r u l m e i l “ . P a v e l s e la u d ă p e n t r u !la n ­
ţu r ile p e c a re ie p u r ta p e n t r u Chfistos, e a r ă tu te JaudI
şi te îngâmfi în b o g ăţia la ? A p osto lii se bucurafl câ s-ati
în vredn icit d e a fi biciuiţi p e n tru Christos, e a r ă tu ca u ţi
linişcea şi d e s f ă ta r e a ? Decî, cum voescl ea să te bucuri
de aceleaşi b u n ă tă ţi c a denşil. când tu că lâ to re sc l pe un
d r u m cu totul c o n tra r l o r ? „Earâ acum , dire, m erg l a
I e r u s a l i m f iin d l e g a t c u d u c h u l , n e s c i i n d c e l e ce
mi se v o r î n t â m p l a m ie a c o lo , fâra n u m a i ca D u ­
c h u l sâ n t m arturiseşce p r i n c e t ă ţ i ^ i c e n d , c ă le ­
gătu ri ş i n ecazuri m e a ş c e a p t â " (Fapt 20. 22. 23). D a ­
r ă d s ce te duci, dac ă te a s c e a p t ă le g ă tu r i şi n e c a z u r i ?
« T ocm ai p e n tru aceia, dice, c a s ă fiti le g a t p e n tru Christos,
ca s ă m o r p e n tru el», „N u n u m a i a fi l e g a t , c i Şl a
muri in Ierusalim g a t a s u n t , pentru n u m ele D o m ­
n u l u i nostru Iisus C h risto s1* (Fapt, 21, 13).
 OMILIA VIII 85
*) Nim ic nu p o te fi m a l fericit ca acel suflet m ă re ţ.
In ce se la u d ă el ? In le g ătu ri, în necazuri, in la n ţu ri, in
ra n e . „ E t t , dice, r a n e l e Iul I i s u s C h r i s t o s p e t r u p u l
m e u I e p o r t “ (Galat. 6, 17), ea şi c u m p a r e c ă a r p u r ­
t a v re-un trofefl m a r e ; şi e a r ă ş l : „ C â p e n t r u n ă d e j d e a
l u i I s r a i l s u n t l e g a t c u a c e s t l a n ţ " (F a p t. 28, 20), şi
e a r ă ş l : „ P e n t r u c a r e s u n t s o l î n l a n ţ u r i " (Etes. 6, 20).
D eci ce es te ac e a sta ? N u te ruşinezi şi n u te sfieşcl oco­
lind lu m e a le g a t? Nu te te m i că poţi fi c e r t a t de Dum-
uecjeu cu vre-o lipsă, şi că din a c e a s t ă e a u s ă s ă n u poţi
a fac e p roseliţl ? « L eg ă tu rile m e le nu s u n t d e a c e s t feiiu,
dice, ele obîclnuiesc d e a strălu ci si în p a la te le îm p ă ră te se i» .
„ In c â t le g ă tu r ile m e l e s - a u f â c u t a r ă t a t e în to t
d i v a n u l , şi c e l m a l m u l ţ i d i n f r a ţ i i în D o m n u l Sn-
c r e d e n d u - s e in l e g ă t u r i l e m e l e , m a l m u l t c u t e a z ă
a grai c u v â n t u l " (Filip, 1, 13. 14). Al v c ^ u t c â p u t e ­
r e a le g a tu rilo r e m a l m a r e d e c â t aceia d e a in v ia m o r ­
ţ i i ? «M-aG vCdut, dice, legat, şi m al m u lt s-aft în c u ra jat.»
U n d e s u n t legăturile, acolo de nec esitate că se v a în tâ m p la
un fa p t m a re . U nde e necazul, n u m a i de c â t acolo e şi
m â n tu ir e a , n u m a i d e c â t acolo e rep a u su l, aeolo su c ce sele
cele mari. Diavolul câ nd d ă cu piciorul, a t u n c i es te în v in s ;
câ nd le a g ă pe servil lui Dumnedefl, a tu n c i m a l cu s a m ă
c u v e n tu i adevfirulul se respâ ndeşc e. P riv e ş c e cum a c e s t
fapt se pe tre c e p e s te to t locul. A fo st le g a t (Pavel), şi in
te m n i ţ a a s ă v â r ş it a s e m e n e a lucruri, „ I n leg a tu rile m e l e “
(Filip.’ 1, 7), dice, A fost le g a t în R o m a, şi pe cel m a l m ulţi
î-a a t r a s , şi nu n u m a i el s e în c u n g a , ei şt alţii m u lţi prin
el. A fo st*le gat în I e ru sa lim , şt le g a t v o rb in d re g e lu i l- a
u i m i t şi a b ă g a t in g ro z ă pe domuitorifl, ca re l-a şi e lib e ­
r a t , şi n u se ru şin a de a afla de la cel le g a t d e s p re eele
v iit â r e . L e g a t c ă lă to ria pe m a re a , şi n au fragiul a d es leg a t
e a r ă f u rtu n a o a legat. In le g ătu ri fiind el, v ip e r a aceia
s-a încolăcit pe m â n a Iul, şi to tu ş i el nu a suferit nici o v ă ­
tă m a r e . A fost le g a t în R o m a, ş’i le g a t fiind a v o r b it mul-
ţim el, şi mii a a t r a s c ă t r ă el, producend c a " a r g u m e n t la n ­
ţu l luT. D ară astă-d[ n u s e m a l leagă cu l a n d u r i ; eu t6 te
a c e s te a , de am voi, a m p u t e a găsi a l t lanţ. Şi ca re pote
fi o r e ? A lega m â u e le şi a l e stă p ân i, ca s ă n u fie g a t a

*) P a rte a moralii. D espre leg a tu rile lu i P a v e l, ţ i ale hi! Pe*

tru , şi a le celor Ir el cuconî, şi a le lui lo an, şi a le Iul le reni la, şi ale
la i losif, şt a le însuşi D om nului. (Veroa.)
86 OMILIA VIII

sp r e ră p ir e . C h ia r şi cu a c e s t la n ţ d e n e vom lega, ia lo­

cul ferului, vom a v e a in noT frica de D um nedeu. S ă des-
le g ă m p e cel le g aţi d e fome şi d e sc ârbe. N u e s te acelaşi
l u c r u : a d es c h id e uşile te m n iţe i, cu a p ă r ă s i suflet strîm -
t o r a t , p r e c u m d e a s e m e n e a nu p o te fi e g a l : a deslega le­
g ă tu rile c e lo r legaţi, eu a e lib e ra în s ig u ra n ţă pe cel sdro-
biţi d e n ec az uri. A c e a s t a e mal- m a r e de eât aceia, p e n ­
t r u eă a c e ia nu a r e ntel-o re c o m p e n să , pe când a c e a sta
a r e m ii d e re c o m p e n se . L u n g a m a l d e v e n it la n ţu l Iul P a ­
v el şi p e n t r u m u l t tim p ne-a s tă p â n i t pe n o ii Şi cu a d e­
v ă r a t c ă e s te lung, şi m a l îm p o d o b it de cât orl-ce îm ple­
ti t u r ă de a u r . A c e s t la n ţ a t r a g e s p r e ceriu pe cel legaţi
în to c m a i ca p r i n t r ’o m aşină- Şi ceia ce e s te m in u n a t, e că
fiind le g a t de pâm&nt a t r a g e în s u s pe cel legaţi, de şi
n u a c e a s ta e firea lu c ru rilo r. D ară câ nd Dumnedefl icono-
m iseşce, nu c ă u ta firea lucrurilor, nici c o ntinuita te . S ă ne
d e p rin d e m deci a n u ne desnâdSjdui în necazuri s a ă în strîm-
to r â r l. P riv e şc e pe a e e s t f e r k i t . E ra biciuit, şi în c ă biciuit
p u te r n i c : „ Ş i m u l t e l o v i t u r i d â n d u - l i , ijice, l - a b ă g a t
î n t e m n i ţ a " ( F a p t 16, 23), şi era legat, b a în c ă cu pu­
te r e , şi e r a b ă g a t in te m n iţa cea m a l d in ă u n tr u , şi încă
cu cea m al m a r e s ig u r a n ţ ă păzit. Şi cu Iote a c e s te a p e la
m e d u l nop ţe î, câ nd c h ia r ceîLm al de s fă ta ţi doi miafl, el câ n ­
t a şi lă u d a pe Dumnedefl.
Ce a r fi p u tu t fi m â l vîrto s ca ac e s te suflete fe ric ite ? Ii
se gândiatt că şi cel tr e i eueoni 6 re-când câ ntaii în cu p to ru l
cel cu foc, şi p o te cugetaţi câ noi nicl-odatâ nu vom s u ­
feri de a c es’t-felifi. D a ră cu v â n tu l ni-a d a t m a te r ie « e vor­
b ă , p e n tru că ne*a e x p u s la a lte le g ă tu r i şi în a ltă te m ­
niţă. Ce s ă f a c ? V o esc a tă c e a , d a r â nu pot. A m aflat o
a l tă te m n i ţ ă cu m u lt m a l m ira cu lo să si m aî uim ifore ca
aceia. Ins6 nu vC rid ic aţi spre a ieşi, ca a c u m câ nd încep
vorba, ci ap ropiaţi-v£ cu cug e te le întinerite. Voesc a sfârşi
cuvântul, d a r â n u se pote. D u p re cum cine-va nu a r s u ­
feri s ă fie în tr e r u p t pe când bea, chiar de l-ar p ro m ite
a ltul orl-ce, t o t a ş a şi efl pu nând m â n a p e p ac h a ru l m ir a ­
culos al te m n iţe i celor legaţi p e n tru Christos, n u p o t în­
tr e r u p e , n u pot tâcea. Căci dac â el în te m n iţă fiind şi nu
tă c e a nici c h ia r n o p te a , nici pe când era biciuit, apoi voifl
tă c e a efl d iu a m ia d a -m a re , vo rb in d în Io tă lib e rta te a şi
n e p ă tim in d nim ic din eâ te aii p ă tim it il legaţi şi b ic iu iţi ?
Cuconil qu tăceai! în c u p to ru l cel cu foc, şi noî o r e nu ue
v o m ru ş in a tâcfend ? S â vedem acum şi a c e a s tă te m n iţă .
~ Afl i o s t le g a ţi şi aici. De la în c e p u t s e p ă r e a c â v o r fi arşf,
 O M ILIA v in 87

inse... i-a b ă g a t in te m n iţă , Dai ă de cp m a l legi p e cel ce

v o r fi daţi flăcărilor ? Aii fost legaţi şi d e m âni şi de pi-
ciore, şi în c ă cu a i â t a furie. Şi acela (tem niceriul) a b ă ­
g a t pe P avel în În chis6 rea cea m al d in ă u n tr u , d a r ă şi a-
cesta (Nabuchodonosor) a p o runcit ca s a s e a r d ă cuptorul
in tim p de m al m u lte dile, De cât, să v e d e m cele d u pă a-
ce asta, P e când aceia (Pavel şi Sila) lăudaO pe Dumnedefl,
te m n i ţ a s-a cutrem urat., si uşile s-aii d e s c h i s ; d a r â şî a-
ce ştia (cel t r e i cuconl) lăudând pe DumnedeQ li s-aii d e s ­
le g a t le g ă tu rile d e la pieiore şi de Ia m â ni. S-a deschis
te m n iţa , d a r ă s-aii deschis si uşile cu p torului, căci roua
duchuluî îl r ec o re a. Şi cu tote acestea..,, d a r ă m u ltele mi­
nun i m ă inundează, şi nu scifi pe c a r e s â o sp un ântâiO,
si c a re pe urm ă. De aceia ve rog, ca s ă nu-mi c e a r ă cine­
v a ord in e in c u ve nt, căci m a re e afin itate a d in tr e ac e s te
fa p te m iraculose. A colo aii fost d es leg a ţl cel legaţi îm ­
p r e u n ă cu il, aici în să s-a p e tre c u t a l t - c e v a ; cel ce l-au
bă g a l în c u p to ria a u a r s il inşii". D ară v o ia m a spune, că
fiind deslegaţf în m od m iracu los, reg e le s-a a p r o p ia t de
g u r a cu p torului şi l-a a u ^ i t lăudând pe Dumnecjeu, şi a
v ă d u t p a tru b ă rb a ţi, în loc de trei, şi I-a c h e m a t s ă iasă
afară. După cum Pavel nu a r fi ie şit - d e si p u t e a —până
ce l-a scos a fa ră cel ce l-a b ă g a t, to t a ş a şi cel Irel cu-
eoni, nu a u ieşit, p â n ă ce cel ce i-a b ă g a t î n ă u n tr u nu a
p o ru n c it ca s ă iasă. Ce n e în v ă ţă m noi de aici ? Că nu
tre b u ie a ne lă sa s ă fim am ăg iţi, nici sâ ne s tr im t o r ă m in
sc ârbe, şi n i d e a r ă ş l a p e r sis ta în ele d a c â aii d isp ă ru t.
D arâ reg e le s-a a p r o p ia t de g u r a cuptorului, u nde erafi
sânţii; şi p u te a s ă în tre în ă u n tru , în să el' a s t a t afară lâ n ­
g ă u ş ă ; nu în d ră z n e a d e a s e a p r o p ia de Inchisorea pe
c a re Ii o p r e g ă tis e lor p rin foc. A cu m priveşc e cuvintele
lor. T em nice riul $ i c e : „ D o m n i l o r , c e t r e b u i e s â f a c c a
s â m e m â n t u i e s c " ? e a r ă a c e s ta (Regele N abuchodonosor)
d e şi nu cu aceiaşi um ilinţă, d e sigur, to tu ş i li-a v o r b it cu
d u lc e a ţă : „ S e d r a c h , M i s a c h şi A b d e n a g o , r o b i i lui
D u m n e d e Q c e l u i P r e a i n a l t , i e ş i ţ i ş i v e n i ţ l “ (Daniit
3, 26). M are o nore cu ad e v ă ra t. «Robii lui DumnedeQ celui
P r e a inalt, ieşiţi şi veniţi*. D a r ă cum v o r ieşi, o îm p ă r a t e ?
p e n t r u câ le g a ţi î-al a r u n c a t în foc, şi a t â t a tim p aii s t a t
a c o lo ! De a r fi fost de d ia m a n t chjar, safl diu m a te r ii m e ­
talice, o r e n u s-ar fi fost m is tu it în tim p u l c â t il aii dis
im n u l a c e la î n t r e g ? F ocul s-a sfiit d e t ă r i a lo r d e charac-
te r , şi m a l în u r m ă s-a sfîît*şi de c â n ta r e a a c ea m ira cu ­
lo să şi d e im n u rile p e c a re il le înălţaţi lui DumnedeQ, şi
88 OMILIA VIII

t u cum î( c h e m i? «Servil luî Dumnedefl celui P re a înalt» dicî.

Află decî, câ se rv ilo r lu î D u m n e z e u to te s u n t prin putin ţă.
C ă d d a c â servil o m e n ilo r afl p u te r e de m ulte-ori, s tă p â n e s c
şi ordon ă în Irebile stă p â n ilo r nu m al pu ţin c a şi slă p â n iî
ior, cu a t â t m a î m u lt servit lu î Dumnedefl. I-a c h e m a t cu
cea tnal dulce voce, p e n tru câ g â n d ia ca prin a c e a s ta maî
m u l t il v a liDguşi. P e n tru c a il *să remântf servi al lui
Dumnedefl şi ca a t a r e sa (ie eoosideraţl, s-ati b ă g a t în foc. De
aceia mi p u te a fi o a i iâ voce m a î dulce ca a c e a s ta : «Serviî
luî Dumnedefl celui P r e a înalt». De l-ar fi n u m ii regi s a 6
stă p â n ii lu m e i între gi, şi încă nu s - a r fi b u c u r a t a t â ta , ca
acum când îl n u m e şc e servil lu i D u m n e z e ii celu i Prea
î n a l t . Şi de ce te m i r i ? câ n d şi P a v e l sc rie c ă tr â c e t ă ţ e ­
nii acel’eî c e tă ţi m a ri ,— ce s tă p â n i a de alt-feJÎQ lum ea în­
tr e a g ă şi av e a m a ri p r e te n ţiu n ! de â n t 6 e ta te , — ca c o n tra ­
b a l a n s a c ă tr ă în s e m n ă ta te a şi val o rea el, şi încă cu m u lt
m al m a re , b a c h ia r in c o m p a ra b il m al m a r e şi de cât d e m ­
n ita te a consulului şi a îm p ă ra tu lu i, si d e c â t to tă s t ă p â n i ­
re a l u m e a s c ă : „P avel serv u l I u l I i s u s C liristos11 (Rom.
1, 1). „ S erv il lu i DumneţieQ celu i P rea t n a l t “ . «Dacă
il, dice, pun a t â t a riv n â s p r e a fi servi, n e g r e ş it c ă prin
a c e a s tă d e n u m ire să-î a t r a g e m în p a r te a nostrfi*. P riv e şce
ac u m şi evlavia tinerilor. Nu s-au sc au d a lisa t, nici nu s-au
m â n ia t, şi nici că aQ co n tra d is cu ce-va pe îm p ă ra tu l, ci
im e d ia t afl i e ş i t Căci dacă il’ a r fi c r e d u t c a p e d e a p s ă fap­
tul c â afl fost a r u n c a ţi în cuptoriQ, a r fi s im ţit pote vre-o
m â h n ir e c o n t r a celui ce î-a a r u n c a t; d a r ă acum n im ic din
acestea, ci c a cum s-a r fi p o g o rit din cerifl, a ş a afl ieşit
din cuptoriQ. Ceia ee P ro fetu l dice d e s p r e s 6 r e : „ C a un
m i r e c e i e s ă d i n căm ara lu i d e n u n ta 11 (Ps, 18, 6),
s ’a r p u t e a dice şi d e s p re ac eş ti tineri, fă râ gresală. B a în­
că a c e ş tia pe când ieşiatt din cuptoriQ e r a u mâl strălu ciţi
d e cât sorele, eâcl a c e s ta lum inea ză lu m e a în dru m ul luî
c u lu m in a cea sensibilă, pe când aceia o lu m in e a z ă cu lu­
m in a intele ctu a lă. Căci p e n t r u d&oşîl a şi trim is im e d ia t
regele po ru n că în to tă îm p ă ră ţia , av£nd ac este c u v in te :
„ A plăcut înaintea m ea a v£ v esti sem n ele şi mi­
nunile c e le m a r i ş i p u tern ice, pe care le-a f ă c u t
D u m n e d e Q " (Daniil 4, 2. 3), a s t- f e M câ ieşind din c u p ­
toriQ afl emanat din il r az e cu m u lt m al str ă lu c ito re de cât
ale so relu f; s tr ă l u c it 6 re, dic, in înseşî a c e le pasaje, d a r â
m a l ale s că p rin acele lit e r e îm p ă r ă te s e i pnteaO d e a se
în tin d e p e s te t o t locul, şi p re tu tin d e n i s ă î m p r ă ş t i e în tu -
 OMILIA VIII 89

n e r e e u l cel m are. „ I e ş i ţ i , tjice. ş i v e n i ţ i " . Nu a o r d o n a t

a stin g e cu ptorul, şi cu a c e a s ta m al m u l t l-a cinstii, căci
a c r e d u t câ il nu nu m a i în ă u n tr u l c u p to ru lu i pot um bla,
ci chiar a r d e n d el v o r p u te a ieşi. D ară a c u m să vedem
d a c ă şi cuvintele te m n ic e riu lu l s u n t a p r o b a t e : „ D o m n i l o r ,
c e t r e b u i e s â f a c c a s a m â m â n t u î e s c " ? {Fapt. 16,
30). Ce pote fi m a l p lă c u t ca a c e a s tă voce ? A s e m e n e a vo­
ce face s ă s a lte îngerii. P e n t r u ca s ă a u d ă a s e m e n e a voce
fiul ful D umnedefl s-a f ă c u t se rv . O ast-telift de voce aQ
scos şi c ă tr ă P e t r u cel c e a O c r e z u t Ja i n c e p u t ; „ C e s ă
f a c e m , c a s ă n e m â n t u i r i i " ? (Fapt. 2, 37. 38), Ia c a r e
li r e s p u m t e : „ C r e d e ţ i şi b o t e z a ţ i - v e " . P e n tr u c a s ă a u ­
d ă o ast-felifl d e voce din p a r te a Iudeilor, ea se m n că do­
n a m â n tu ir e a şi s u p u n e r e a lor, P avel cu plăcere s-ar ti
a r u n c a t şi in g heena. P riv e şc e , cum el to tu l li îngădu ie,
to tul li co ncedează, n u m a i in scopul m â n tu ir e l lor. D a râ
s ă v e d e m cele d u p ă a c e a s ta . A cela (N a b uchod onosot) nu
d ic e ca tem niceriul, c a s ă n iS m â n t u i e s c , eî î n v ă ţă t u r a
lu i a d ev e n it m al e v id e n tă şi m al cu r e s u n e t d e c â t ori
ce voce. Et nu a r e n ev o e d e a fi c a tic h iz a t c a tem niceriul,
ci im e d ia t d evine p re d ic a to r , p r o c la m ă p e DumnedeQ, şi
m ă r t u r i s e ş t e p u te re a I u l : „ C u a d e v ă r a t a c u m c u n o s c ,
d ice, c ă D u m n e d e u ] v o s t r u e s t e D u m n e d e u l d u m ­
n e z e i l o r şt D o m n u l d o m n i l o r ; c ă a t r i m i s p e î n ­
g e r u l s € a , şi v - a m â n t u i t p e v o i d i n c u p t o r u l c e l
c u f o c “ (DaniiI 3, 28. in com par, cu 2, 47). Ce a u r m a t
a p o î d u p ă a c e a s ta ? Nu u n singur temnicerifl. ci m u lţi s u n t
catichizaţl prin a c e a s c ris o re îm p ă r ă te a s c ă . Cum că regele
nu a r fi p u tu t m inţi, e î n v e d e r a t în t o t u l ; căci nu a r li
voit el nicl-odată ca s ă m ă rtu ris ia s c ă ast-felifi de lu c ru ri
in fa ţa .Iudeilor, carii eraQ în robia lui, şi nici c ă a r fi
p r im it de a ’şi nesocoti a fa cerile sta tu lu i seu. Nu a r (i p r i ­
m it d e s ig u r ca să s e f o rm e z e d e s p re el o c r e d in ţă d e a ş a
u şu rin ţă . A ş a c ă d a c â f a p tu l uu a r fi c o n ţ in u t în el u a ’a -
devfer n ia re şi v g d u t de totf, nu a r fi s c ris el de ac estea ,
şi încă in p r e s e n ţa a t â t o r omeni. V ede ţi d a r ă , câtă p u te re
aii l e g ă tu r ile ? Şi cat d e m a r e e p u te r e a c â n tă rilo r reli-
■giose in n e c a z u r i ? P riviţi cum il (tinerii) n u s-aîî d e s c u ra ­
j a t şi nici nu s-afl lenevit, ci atu n ci m a l cu s a m ă eraQ
m a l viol. a tu n el încă m a l m u lt eraţi s t ă p â n i ţi de curaj, şi
cu d r e p t cuvent.
A ce ste a c u g e tâ n d u -le noi, ni m a l r e m â n e d e exaini-
90 O M ILIA v in

n a t un sin g u r f a p t: de ce a d e c ă în te m n iţă cel le g a ţi ati fost

deslegaţl, p e vând Ia c u p to ru l ce! eu foc to c m a i t e i ce ati
a r u n c a t pe tineri aQ a r s ? de şi de alt-felifl a r (i tr e b u it ca
reg e le s ă su fere a c e a s ta , căci nu cel ce aii legat si nici
cel ce ati a r u n c a t pe tineri în cuptorifl eraţi a l â t de gre­
şiţi, pe cât cel ce a o r d o n a t a s e face a c ea sta . A şa d a r â
d e ce s*ati n im icit a c e i a ? Aici iru e m a re nevoe de a în­
tinde vorba. P e n tr u că era u neevsevioşl. De aceia deci s-a
şi iconom isit d e D umnedefl c a s â se a r a te p u te re a focu­
lui, şi m in u n e a s ă d evină m a l m a re . D a r ă d a c ă focul a
n im ic it pe cel d e a f a r ă d e cu ptoriii, cum a p u tu t a-
r â t a impasibili pe cel ce eraţi în ă u n tru ? De aceia, ca
p u te r e a Iui Dumnedefl s ă s e f ac ă m a l în v e d e r a tă . N im eni
s ă n u se mire, d a c â am pus pe reg e in rândul tem nicuriu-
luf, p e n tru că a m b ii ati s ă v â r ş it acelaşi Jucru. I n tru nim ic
nu a fost m af s tr ă lu c it a c e s ta de cât acela, p e n tru câ a m ­
bii s-att o ste nit. D arâ ceia ce a m dis o repet, c â a d e c ă
drepţii găsindu-so in necazuri, a tu n c i mai cu s a m ă s u n t
e n t u s i a s m a ţ l ; 'câ n d s u n t în le g ătu ri, a tu n c i s u n t m a î eu
m u lt curaj. A patim i ce-va p e n tru Christos, e m at dulce
şi m a l p lă cu t de c â t orl-ce a l tă consolaţiune. Voiţi p o te a
ve am in ti şi de a ltâ t e m n i ţ ă ? E n ec es ar ca de la lan ţul
lui P a v e l s ă tre c e m la alte la n ţu r i şi la a l tă te m n iţa .
Deci ca re o v o iţi? A ceea a lui I e r e m i a ? safl a luî Iosif ?'
sa u a lui Ioan ? Mul ţa m ită lan ţu lu i Iui Pave), câ ni-a d e s­
chis a t â t e a te m n iţl şi ne-a d a t m o tiv de v o r b ă ! Voiţi pote
pe a c e a a lui l o a n ? Şi a c e s ta a fost legat p e n tru Christos
şi pen tru legea lui Dumnedeti. D arâ c e ? P o te şedend în
fnchisore şe d e a şi în n e l u c r a r e ? Nu, ci de acolo, din în-
chisore, dic, trim iţâ n d pe doi din ucenicii lui li d icea £
u . M e r g e n d d i c e ţ l l u i C h risto s: t u e ş t i c e l c e vil,
sa Q p e a l t u l s ă a ş c e p t â m " ? (Math. 11,3). Şi aeolo fiind
el în v ă ţa , căci nu neglija de c h e m a re a lui. D a r ă I e re m ia
nu a profetizat el despre Babilon, re p r e s e n tâ n d to te cele
ce s e v or în tâ m p la a c o lo ? D ară I o s if ? N u ore trel-spre-
ţlece ani a fost l e g a t ? şi to tu ş i nici în te m n iţă et nu a
u ita t d atoriile c e r u te de v irtu te . Mai sp u n â n d încă şi d e s­
p r e leg ătu rile unuia, v o m conten i vorba. A fost le g a t şi
s tă p â n u l n o stru , ca rele a d e s le g a t lu m e a de pCcafe. I s-uit
le g a t m a n e le acelea, ca re aii s ă v â r ş it mii de b unâtâţf, du­
p r e cum d ic e : „Şi l e g â n d u * l p e e l, l- a d u s la Caiafa “
(Malh. 26, 57), şi a fost le g a t in fine, cel ce ati s ă v e r ş it
a t â te a fap te m in u n a te ! A ce ste a cugetându-le, nicl-odatâ să
n u ne d e s c u ra jă m , ci chiar d e v o m fî legaţi, s ă ne b u e u -
 OMILIA IX 91
r ă m , şi dac ă nu s u n te m îa le gături, s ă n e c o n s id e r ă m c a
îm p r e u n a legaţf cu dânşii (Ebr. 13, 3). V edl a c u m câ tă pu­
t e r e şi c â te b u n ă tă ţi ati l e g ă tu r ile ? T o te a c e s te a şciindu le,
s â în ă lţă m luî D um nedeu m u lţ ă m i r e p e n t r u tote, prin
Christos Iisu s D om nul no stru , că ru ia îm p r e u n ă cu T a t ă l şi
cu S ân tu l Duch, s e cuvine slava, s t ă p â n i r e a şi cin ste a, a -
c u m şi p u r u r e a si in vecii vecilor. A m in .

OMILIA IX.
„ V e r o g p e v o t e ti l e g a t u l î n t r u D o m n u l , cil
v re d n ic ie să u m b la ţi d u p r e c h e m a r e a cu c a r e s u n ­
t e ţ i c h e m a ţ i ; c u t o t a s m e r e n i a şi b l â n d e ţ e l e , c u
în d e lu n g ă r ă b d a r e , în g ă d u in d u n u l altu ia cu d r a ­
g o s t e , n e v o i n d u - v f i a p ă z i u n i r e a D u c h u l u î în t r u ;
l e g ă t u r a p ă c e l " (Cap. 4, 1— 3).

S-a dovedit p u te r e a cea m a re a la n ţu lu i IuT P a v e l şi

to t- o d a tâ s-a p r o b a t cum a fost mal s tr ă lu c it chiar de cât
m in u n e le pe ca re el le-a să v â rşit. Decî nu in z ă d a r ni s-a
p u s in a in le a c e s t lanţ, d u p ă cum s e crede, ci ca prin e l
m a î m u lt s ă ne convingă. „ C u v r e d n i c i e sa u m b l a ţ i ,
dice, d u p r e c h e m a r e a c u c a r e s u n t e ţ i - c h e m a ţ i " . Şi
cum î n c ă ? flC u t 6 t ă s m e r e n i a , şi b l â n d e ţ a , c u î n ­
d e lu n g ă ră b d a re , în g ă d u in d u n u l a ltu ia cu d r a g o ­
s t e i Nu c ă d o ră e b ine de a fi le g a t p e n lru orl-ce fapt,
ci nurnaî p e n tru Christos, P e n tr u aceia şi dice e l : „ î n
D o m n u l 14, ad e c ă le g a t p entru Christos. Nim ic cu a d e v ă ­
r a t nu es te egal cu a c e a s ta . D a râ la n ţu l Iul P a v e l e a r ă ş l
n e a t r a g e d e la subiectul discuţiunel, şi a ne îm p o triv i nu
p u te m , ci de b u n ă v o e a n ostrS s u n te m a t r a ş i s p r e el. Şi
fie, ca în to t- d e a u n a să c o n v e rsăm d e s p re lanţul Iul Pavel!.
De cât, s ă fiţi cu a te n ţiu n e , căcî a c u m ’ml-a v e n it în m inte
o chestiu ne, pe ca re m ulţi o discută. «Dacă e b in e de a
fi în s tr im to ră rf, ţUe il, de ce c h ia r el (Pavel) pe câ nd se
justifica în a in te a lui A g rip a (Jicea: „ A ş i p o f t i d e l a D u m -
n e ţ le Q şi î n t r u p u ţ i n şi î n t r u m u l t , n u n u m a i tu , ci
şi t o ţ i c e i ce m £ a u d pe m ine a s t ă - ^ î , sa se f a c ă .
î n t r ’a c e s t f e l i a , p r e c u m ş i eQ s u n t , a f a r ă d e le g a ­
 92 O M IL IA IX

t u r i l e a c e s t e a " (Fapt. 26, 2ţi)? D a r â n u a p r o n u n ţ a t a-

c e ste cuv in te ca cum a r fi c r e z u t c ă nu s u n t d e d o r it le­
gătu rile, nu, s â n u fie, eăel de le-ar fi c r e d u t de d e s p re ţu it,
nu s-a r fi lă u d a t el p e n tru le g ă tu rile îut, ’ p en tru în te m n i­
ţă rile luî, cum şi p e n t r u cele-l-alte s lr îm to ră rl, d u p ă cum
dicea şi Corinthetiilor s c r ii n d u - l î: „ D e c i c u d u l c e a ţ ă
v o iQ l a u d a î n t r u n e p u t i n ţ i î e m e î e “ {II Cor. 12, 9.).
D a r ă ce ? C biar acele v o rb e cra ii d o v a d a cea m a î s t r ă l u ­
cită, câ le g ă tu rile tre b u ie a fi c o n s id e r a te de im p o r ta n te .
D u p re cum şi Corinthen ilor scriind li d ic e a : „ C u l a p t e
p r e voi v -a m h ră n it, nu cu b u c a te , câ în c a n u p u ­
t e ţ i u (I Cor. 3, 2), tot aşa şi aici. N u puteaţi ii s ă pricea­
p ă fru m u seţe a, n i d podoba, cum nici folosul leg ătu rilo r.
De aceia si d ic e : „ a f a r ă d e l e g ă t u r i l e a c e s t e a " . Ebrei-
lo r însfi nu li dicea aşa. ci ’l în d e m n a s ă s e c r e a d ă de Ie-
^ a ţ î îm p r e u n ă cu cel legaţi (Ebr. 13, 3). De a c e ia şi el
însuşi se b u c u ra în legături, e r a legat, şi eu eeî legaţi e ra
a r u n c a t in în c h iso ri. Mare a fost p u te r e a lan ţu lu i lui P a ­
vel. In loc de orl-ce a l tă priv elişte e de aju n s de a v ede a
pe Pavel legat şi sc o s din îuchisore. A-1 v ed e a le g a t şi
^sedând in â u n tru i te m niţe i, n u e 6 r e cea m al m a re d in tr e plâ-
-ceri ? De ce nu aşi preţui fap tu l ? Nu v edeţi pe îm p ă r a ţi şi
p e consuli îm b ră c a ţi cu h a in e a u r it e şi p u rta ţi în t r ă s u r i tra-
se d e caî ? Nu ved e ţi pe cel ce com pun g a r d a lor, cum t o ­
rtul ce p o r tă e de a u r ; de a u r suliţele, d e a u r scuturile, de
s u r hainele, şi chiar caii lo r îm podob iţi cu a u r ? Şi c u .to te
a c e s te a cu c â t e m al în c â n tă to r e a c e a 'p r i v e l i ş t e d e cât a-
ce asta ? Cum că efl nu ex a g e re z lucrurile, v6 v o ia în v e ­
d era din o isto rie veche. P ro fe tu l Eliseift,— pote c â şciţl pe
a c e s t b ă r b a t — pe tim pul când reg e le Siriei e r a în resboifi
■cu regele lui Israil, şedea in p e ş te r a lui, însfi eu n o sce a
to te intrigile şi planu rile p e c a r e regele Siriei le u rzia î m ­
p re u n ă cu partid an il Iul c o n tra lui Israil, d e c â t că P ro fe­
t u l td te le da pe faţă, şi făcea nere alisab ile t6 te plan u rile
luî, căci cele nec unosc ute el le predic ea şi nu-1 lăsa pe
-Tegele Iul Israil de a căd ea în cu rsele p e ca re reg e le S i­
riei i le întindea. A c e st f a p t d e s ig u r că a m ă h n it pe re­
b e l e Siriei, şi s-a în fu riat cu a t â t m a î m ult, cu cât nu pu­
t e a şei cine e acel ce-l c o n tra ria z ă p la n u rile şi i-le d ă pe
.faţă.’ P e când decî se g ă s ia în n e d o m ir ire şi c ă u ta s ă g a -
sia scâ causa, unul din a g h io ta n ţiî Iul i-a sp u s câ în Sa-
m a ria es te un o re-ca re profet, n u m it Eliseiii, şi că ac e s ta
<nu la să de a se ex e cu ta p la n u rile regelui, căel tot ce c u ­
 O M IL IA IX

g e t ă in c ă m a r a sa, el d ă la lu m in ă . A u r i n d a c e s te a regele-
S iriei şl-a închip u it că a d e s c o p e rit toiul. N im ic m a l p r o s ­
te s c ca a c e s t fapt. El tr e b u ia to c m a i s ă cin ste a sc ă pe b ă r ­
b a t, să-l a d m ir e , s ă s e m in u n e z e de el, de v r e m e ce d e şi-
d e p a r t e d e d ânsul cu a t â t e a p o şte şi t o tu ş i scia cele ce s e
f ă u r ia u în c ă m a r a regelui, f ă r â să-î s p u n ă cine-va,— el,
dic, reg e le Siriei nu a făcut a c e a s ta , ci în fu riat şi ieşindu-şl
d in m in ţi din c a u s a m â niei, a a d u n a t e&Iăreţl şi p e d e s tr i
şi i-a tr im is sâ in c u n jo re şi s ă p rind ă pe P ro fet. EliseiG.
a v e a u n discipul, c a r e e r a la în c e p u tu l c h e m â r e l lut profe?
tice, şi deci e r a în c ă d e p a r te p ă n ă se v a în vrednici d e a-
s e m e n e a d escop e riri. S old aţii reg e lu i în fine s-au a p r o p i a t
de p e ş te r ă ca s ă p r in d ă şi ?ă lege p e P ro fet. E a r ă ş l a-
ju n g e m pe n e s im ţite la l e g ă tu r i; d a r ă ce s ă fac.... d a c ă
p e s te t o t locul a e e s t c u v e n t ni ie să î n a i n t e ? Acel discipul,
<Jic, v6$ en d m u lţim e a sold a ţilo r s-a s p â im â n ta l, şi a le r g â n d
l a dasca lul s6tt în frico şa t si tr e m u r â n d l-a v e s t i t n e n o ro c i­
r e a ce c r e d e a că-l a ş te a p tă , şi l-a p u s în cu n o s cin ţâ d e
p r im e jd ia inevitabilă. L a a c e a s ta P ro fetu l a rîs, c ă se s p ă i -
m â n t a d e a c e le a ce nu s u n t d e m n e de s p a im a , şi-l m â n ­
g â i a încurajându-l. D a r ă discipulul nefiind în c ă d e s â v e rşit
n u se convingea, a încă în s p ă im â n ta t d c a c e a privelişte
t r e m u r a d e frică. Deci a tu n c i ce face P r o f e t u l ? „ D o m n e ,
dice, d e s c h i d e o c h i i a c e s t u i c o p i l a n d r u , c a s ă v a d ă c â
m a l m u l ţ i s u n t c e l c u n o ) , d e c â t c e l c u i i “ {IV, Imp.
tj, 17), si d e ’n d a t â a v6dut între g u l m u n te , u n de locuia a -
t u n d Eliseiu, î n ţ e s a t de cal şi c ă r u ţe de foc. N im ic a l t n u
era, d e c â t m u lţim e a în g e rilo r puşi în linie d e bâta e. Dacâ
deci o c e a t ă de în g e ri a t â t de m a r e s e c u n d a pe P ro fe tu t
Eliseiu, d a r ă pe P a v e l ? A c e a s t a o dice şi P ro fetu l Da v i d :
„ T ă b ă rî-v a în g e ru l D o m n u lu i îm p re ju ru l ce lo r ce se
t e m d e d e n s u l " (Ps, 33, 8), şi e a r ă ş l : „ P e m â n i t e v o r
r i d i c a , c a n u c u m - v a sa s e I m p e d e c e d e p e a t r ă p i ­
c i o r u l t e u . 1* (Ps. 90. 12). D ară ce dic eti d e îngeri, când
în su şi stă p â n u l e r a cu d â n s u l ? C â d ’d â r d şi lui A b ra a m nu
n u m a i că i s-a a r ă ta t, ci şi îm p r e u n ă c u ’ d ensu l e r a . î n ­
suşi el a fă gă du it (Jicgnd: „ Ş i e a t ă efl s u n t c u v o i p â ­
n ă l a s f â r ş i t u l v e a c u lu i1* (Math. 28, 20). D e a s e m e n e a ş i ’
Iul P a v e l a râ tâ n d u - s e l-a dis : „N u te tem e, c i v o r b e -
s c e , c â c i efl s u n t c u t i n e , ş i n i m e n i nu s e v a i s p i ti
c a s â - ţ l f a c â r 6 Q M (Fapt. 18, 9. 10). A p oi şi p rin vis i s-a
a r ă t a t d ic â n d u - l : „In d răzn esce, P a v e le , că precum al-
■94 OMILIA IX

m ă r t u r i s i t d e m i n e In I e r u s a l i m , a ş a ţi s e c a d e şi
in R o m a s â m ă r t u r i s e ş c l " (Ibid. 23, II). Sânţii s u n t ia
to t-d e au n a m iracu los! şi plini de ch a r, d a r ă m al ales când
se prim e jd u iesc p e n tru Christos, câ nd s u n t le g aţi p e n tru
■Christos. D u p re cum un so ld a t b r a v e privit cu plăcere
to t-de auna, d a r ă tnal cu s a m ă c â n d la defilarea tru p e lo r
.stă şi s e p u n e in r â n d cu însuşi regele, to t ast-felift închi­
p u i a i şi pe P avel câ n d il vedf în v ă ţâ n d in la n ţu rile Iul. S ă ve
spun şi ce ’ml-a tr e c u t a c u m p rin c u g e t ? F ericitul m a r t ir
S a b i l a a fost le g a t şi el, şi to t din aceiaşi e a u s ă c a şi
Io an , a d e c ă a în f r u n t a t un reg e că lc ă to ri ii de lege. D u p ă
în c e ta re a lui din v ia ţă, reg e le a c e la a p erm is ca lao ţu riie
m a rtiru lu i s â fie în g r o p a te îm p r e u n ă cu corpul, şi ast-feliO
co rp u l s ă s e in g ro p e le gat, a ş a c â a c u m că tu şe le acele se
.găsesc la u n loc c u ţ a r i n a lui. A t â t de mare* e r a d o r in ţa
lui p e n tru a c e le l e g ă t u r i i „ P r i n f e r a t r e c u t s u f l e t u l
l u l “ (Ps. 104, 18), dice P ro fetu l d e s p re Iosif. Deja şî fe­
m ei a ă în c e rc a t d u lc e a ţa u n o r a s e m e n e a le g ătu ri. D ară noi
n u m al su n te m le g a ţi astă-dl, şi nici că p o v ăţu ies c la a-
c e asta, fiind-că nu e tim pul ’ acum . S ă nu-ţî legi m ânele,
i n s e leagă-ţl cugetul. S u n t în c ă şi a lte legături, şi cel ce
nu le p i r l ă p e a c e s te a d e aici, le v o r p u rta p e acelea.
-Ascultă pe C hristo s s p u n â n d : „ L e g â n d u - I m â n e l e şi
p i c i 6 r e l e ltiaţi-1 şi-I a r u n c a ţ i î n t r u î n t u n e r e c u l c e l
m a l d i n a f a r ă " (Math. 22, 13). D a r ă , s ă n u fie d e a în ­
c e r c a nisce ast-felifl de le g ătu ri, p e câ nd de cele de aici
fie a ne învrednici D u m n e d e f l! P e n t r u aceia $ icea P a v e l :
„ E t i l e g a t u l în. D o m n u l v g r o g p e v o i , c u v r e d n i ­
cie s ă u m b la ţi, d u p r e c h e m a r e a cu c a r e s u n te ţi
ch e m a ţi".
D ară ca re e ac ea c h e m a r e ? «A ţi fost n u m iţi, dice,
corpul Iul avfind d e cap pe C h r i s t o s ; v-a în v ia t îm p r e u n ă
-cu el, v-a p u s c a sa s ta ţţ îm p r e u n ă cu el, fiind d u şm a n i
şi în c ărca ţi cu mii de rele». M are e c h e m a re a , cu a d e v ă ­
r a t, şi la m a ri b u n ă t ă ţi s u n te m ch e m a ţi. D ară cum t r e b u ­
ie a u m h la cu v r ed n ic ie? j,Cu t 6 t â um ilinţa", dice. Cel
ce face aşa, u m b lă cu vrednicie, p e n t r u eă u m ilinţa e s te
b a s a orî-cărel virtuţi. D acâ eşti u m ilit şi pricepi cine al
fost şi cum te-al rtiântuit, vel a v e a un m otiv de v irtu te în acea
-am intire, şi atu n ci nici în le g ă tu r i fiind uu te vel m ândri,
şi nici în cele ce a m s p u s nu te vel ingăinta, ci şciind că
'totul es te din ch a r, te v el umili pe si ne-ţi. Cel um ilit pote
 OMILIA IX 95
s ă fie şi recunoscătorii!, în o ce! aşi tim p în să şi s e r v plăcut.
„Căci c e a l, dice, c a r e n - a l l u a t " ? (I Coriuth. 4, 1).
A scullă-l e a r ă ş l pe densul d i c e n d : „ M al m u l t d e c â t
t o ţ i a c e i a m - a m o s t e n i t , î n s â n u eQ, c i c h a r u l I m
D u m n eţlea c a r e e s t e c u m i n e “ (Ibid. 15, 10). „Cu
t o t ă s m e r e n i a ” , dice, n u n u m a i in v o r b e şi nici n u m a i
în fapte, ci şi în p u r ta r e şi în g r a itt; n u c â t r â unul s m e ­
rit, e a r â cătră cela-I-alt insolent, ci c ă t r ă to ţi fif sm e rit,
fie m a ri saQ mici, fis, prieten i safl d u şm a n i. A c e a s t a e a -
d e v e r a t a s m e r e n i e .ţ F i l u m ilit c h i a r îii fa p te le cele b u n e
p e c a r e le sâ verşeşe î, căci a s c u ltă ce <Jice C h r is t o s : „ F e­
r i c i ţ i c e i s ă r a c i c u d u c h u l " (Math. 5, 3), a d e c ă ch iar
la în c e p u t ni pune în a in te um ilinţa. De a c e ia şi P a v e l d ic e:
„Cu t 6 t â sm eren ia şi blândeţa, c u în d elu n ga răb­
d a r e ,” p e n t r u că a fi sm e rit, însă in a c e la şi t im p iute
şi a p le c a t la m ânie, nu p o te folosi la nîm ic. Cel cu­
p r in s de m ânie, d e m ulte-ori p e rd e to tu l.) „ î n g ă d u i n d u-
n u l a l t u i a c u d r a g o s t e 11. D a r â cum e cu p u tin ţ ă a î n ­
gădui, d a c ă eşti iritabil şi bârfitorifl ? De a c e i a el n i s p u ­
n e şi m odul d e în g ă d u ir e : „Cu d r a g o s t e " dice. «D acâ
tu nu vel îngădui pe ap ro p e le tătt, ap o i c u m te v a Îngă­
dui şi pe tin e D u m n e d e ti? D acă tu d u p o ţi su feri p e ce!
îm p r e u n ă se rv cu tine, ap o t cum te v a suferi ore şi pe tine
s tă p â n u l a t 6 t e ? U nde e s te iubire, acolo to te s u n t s u p o r ­
tabile». „N evoindu-vC , dice, a p ă z i u n i r e a d uchu luî
I n t r u l e g ă t u r a p a c e l“. Deci Jeagă-ţl m â n e le ta le cu î n ­
g ă d u in ţa . E a r ă ş l a m d a t pesle n u m e le acel frum o s, p este
le g ătu ri, dic. A m fost p ă r ă s it a c e s t n u m e , d a r ă el e a r ă ş l
s1a în to rs in d isc u ţiu n e a nostre. F ru m o s e s u n t acele le g ă ­
tu ri, d a r ă f ru m o s e s u n t şi acestea, c a r e nasc p e cele din-
te i. L e a g â - te p e sine-ţî îm p r e u n a cu f ra te l e tău ; u n ia ca a-
ceştia fiind con legaţi cu d rag o ste a, to te le r a b d â cu u şu rin ţă .
. L e a g â -te p e sine-ţî cu el şi el cu tine, căci în a m b e le c a ­
şu ri tu e ş ti s t ă p â n ; p e ca re voesc a-l face prieten, d e si­
g u r că voiţi p u te a cu u şu rin ţă . „Nevoindu-v& dice, n u c u m
s-ar în tâ m p la , ci „a p ă z i unirea duchuluî i n t r u l e g ă ­
t u r a p ă c e l . “ D a r â ce este 6re u n i r e a d u c h u l u î ? Du­
p r e cum în co rp sufletul e acela ca re ţin e t o te m e m b r e le
Ini în b u n ă rân d u ia la, t o t a ş a şi aici. P e n t r u a c e ia s-a d a t
omului duch, p e n tru ca pe cel ce s u n t c o n tra ri, fie eu ge­
nul, fie cU vîrsta, fie şi în a lte privinţl, p e to ţi a c e ş tia , dic,
96 OMILIA IX

să-i u n ia scă în tr ’un t o t B ă tr â n u l şi tenorul, s ă r a c u l şi b o ­

gatul, copilul şi cel vîrstnic, fe m e e a şi b ă r b a tu l, şi în line
to t sp iritu l d evine un ce com plect, b a în c ă chiar m al m u lt,
de c â t cum a r fi u n s in g u r corp. A c e a s t ă c o n le g a re e cu
m u lt maT m a re de cât co n le g ă tu ra şi afin itate a d in tr e m e m ­
brele corpului, p e n tru că le g ă tu ra s p iritu lu i es te m a î si­
g u r ă si inaî p re c isă de cât u n ir e a ^m em brelor corpului,
ori c â t de sim plu şi n e a m e s te c a t es te el. Şi cum se p ă s ­
trea ză ore u n ir e a duchuluf ? „ I n t r u l e g ă t u r a p ă c e l / a-
decă, în d u şm ă n ie şi discordie nu e posibil a s e p ă s tra .
„ C ă c i c â n d e s t e î n t r u v o i , dice, r î v n i r e , ş i p r i g o n i ­
r e , şi î m p e r e c h e r e , aO n u s u n t e ţ i t r u p e ş e i " (I Co-
rinth. 3, 3 ) ? D u p re cum focul câ nd d ă de le m n e usc ate pe
to te le tr a n s f o r m ă în flăcări, e a r â când în tim p in ă le m n e
verdf nici n u se a p r in d e şi nici m ă c a r nu se lipeşce de
ele,*tocm ai a ş a şi Sn caşul de f a ţ ă ; nim ic din cele lipsite
de c ă ld u ră mi s e pote lipi de spiritul om ului, ci în orl-ce
cas nu m a i a c e ia ce conţine in sine c ă ld u r ă duchovnieeas-
eă* De aici prin u r m a r e s e n a ş c e c ă ld u r a d rag o ste i, fapt
p e n tru ca re şi apostolul ni p un e în a in te l e g ă t u r a p ă c e i
şi cu a c e a s ta v oeşce el a ne lega pe toţi. «D upre cum,
ţjice, câ n d voeşcl s ă te legi cu altul, nu vt-î p u le a a o fa­
ce de c â t satl să-ţi legi corpul t e a d e al lui, safl că de
vel voi s ă f a d în doită acea leg ătu ră, apoi v a treb u i ea
si pe el să-l legi de tine, to t a ş a şi in casut d e fată». Cu
alte cuvinte voeşce a n e eon lega nnil d e alţii Sn m od s e ­
rios, adecă nu nu m a i d e a fi pacim cl în m od sim plu, şi nici
num ai de a ne iubi în m od superficial, ci to ţi a fi unul, to ţi
a ii ur. s u f le t O ast-feliu de le g ă tu r ă es te b ună. Cu a c e a s ­
tă le g ă tu ră să ne le g ăm îm p re u n ă , şi în tr e noi şi cu Dum­
nedeti. O ast-felifl d e le g ă tu ră nu s tr în g e şi nicî n u a p a s ă
m â n e le legate, ei le la să în lib e rtate , şi cu d r a g ă in im ă ele
v o r face atu n ci m al m u lt ch iar d e cât cele deslega te. Cel pu­
te rn ic de şi le g a l cu cel slab, to tu ş i îl p o r tă pe a c e s ta eu p lă ­
cere, si nu-l la să a s e perde, b a tn e ă chiar cu cel leneş d e a r
fi le gat, a r e p u te re a d e a-1 d eş c e p ta şi pe a c e s ta m a i m ult.
„ F r a t e a j u t a t de f r a t e , <jice, e ca o c e ta te t a r e "
{Proverb. 18, 19). Uu ast-felifl d e la n ţ nu-1 p o te în tr e ru p e
safl îm pedecă nici d is t a n ţa căilor, n i c t ceriul, nici p ă m â n ­
tul, nici m o r te a şi nicî alt-ceva, ci este m a l b u n şi m a î
p ute rnic de cât to te acestea. Un a s e m e n e a la n ţ u rzit ch iar
n u m a i de un s in g u r spirit, p o te încă pc m ulţi a îm p r e s u ­
ra. Ascultă-1 pe P avel ce ^icc ; „N u v £ s t r î m t o r a ţ l In-
 OMILIA IX 97

tm n o i , ci v t s t r î m t o r a ţ l I n p â n tece le v o str u ....

l a r g i ţi- ve şi v o l “ (II Corintti. 6, 12. 13). Şi ce o r e a n u ­
m e p o le v â t â m a a c e a s ta le g ă tu r ă ? D ra g o s te a d e bani, de
s tă p â n ire , de slavă, şi în fine de alte le de a c e s t felia, c a ­
re'! fac p e ac e ş tia uşu rel şi slabi, şi ca re i n tr e r u p la nţul.
Deci câ nd nu se în tr e ru p e l a n ţ u l ? Când to te a c e s te a v o r
fi a lu n g a te , şi câ nd nim ic din cele ca re îm p e d e c ă d rag o s­
te a uu n e v o r nelinişci. Căci as c u ltă ce dice C h risto s;
„ Ş i p e n t r u c â s e v a Î n m u l ţ i fâra d e l e g e a , v a re­
c i d r a g o s t e a m u l t o r a " (Math. 24, 12). N im ic n u este a-
tâ ta c o n tra iubirel, ca pgcatul, si n u dic n u m a i d e p i ­
catul c o n t r a lui DumnetjeG, ci şi d e aeeî c a r e e c o n t r a a-
pro p elu l. „ D a ră cum se îm p a c ă tăScharit" ? dicl. Când o r e ?
s p u n e -m i. Nu atu n ci, de sigur, când v o r " în tre b u in ţa u n
m o d tâ lc h â re s c de im p ă r ţa ia lu c ru rilo r f u ra te în tr e denşil.
C a d d a c ă Ia îm p ă r ţir e a luc ru rilo r d e fu ra t nu v o r păzi
legile d e d r e p t c om un , şi dac ă nu se v a da fie-căruia drep-
tuî, îl v el găsi atu n ci şi p e denşil in c e r te şi b ă tă i. A st-
feliu deci, nici c h ia r i n tr e cel rgl. nu se p o te găsi pac ea
în alt m o d , ci p r e tu lin d e n e a o vet găsi n u m a i acolo, unde
o m e n ii vieţuiesc cu d r e p t a t e şi în to v ă ră şiţi d e v irtu te . D a­
r ă c e ? O re rivalii în a m o r u r i nu se îm p a c ă î n t r e dfinşîl ?
Nici o d a tă . Şi de cine voeşcl să-ţf s p u n ? L a c o m u l tiicl-
o d a l â n u s e v a îm p ă c a cu a l t lacom. D acă nu a r m ai fi
p r in tr e dânşii d rep ţi, b lâ n dl şi de acel n e d r e p tă ţiţi, p6te
că s-ar nimici a c e a s tă specie de om eni. în to c m a i ca şi
cu feareie cele s ă l b a t i c e ; d e nu a r fi ce -v a la mijloc
în tr e doufe f e a re flăm ânde s p r e a m â nca , d e sigur că
s-a r m â n c a în tr e densele. T o t a ş a s-a r p e tre c e şi cu cel
lacom i şi rOI. Ast-felifl d arâ , nu e cu p u tin ţ ă de a ex ista
pacea, dac ă m a i’ntfiiu nu s e v a p r a c tic a v irtu te a . S ă n e în­
chipuim , b u n ă o r ă , o c e ta te plină d e la c o m i şi toţi la fe-
liu, şi n im eni s ă nu ra b d e a fi n e d r e p tă ţit, în acelaşi tim p
însfe cu toţii să n c d r e p tă ţia s c ă p e a l ţii; el bine, a r pute a
s ă s te a ac ea c e ta te ? C âtuşi de puţin. D a r ă ore d esfrân a ţii
a u pace in tr e il ? De loc ; nu v e l g ă s i nici doi, cari s â fle
de a c e ia şi p ăre re . A sa că şi în caşul de fală causa nu e
alta, de cât că s - a re c it d ra g o ste a , e a r ă causa recelel e
că s-aft în m u lţit fă ră de legea. A c e a s t a duce la s ig u r p e
om în e g o i s m / a c e a s la divisaz ă şi ru p e în p ărţi corpul,
11 slâ beşc e şi-l fa rim ă. U nde in^e e v irtu te a , s e petre ce
co n tra riu l. Omul v irtu o s e m al presu s d e a v e r i ; el d e s ’a r
găsi în c e a m a l m a re să ră c ie h in tr e mii d e să ra ci ca
dfensul, pOte ca s ă ti« îm păciuitorii), pe câ nd lacom ii d e
7
98 OMILIA IX

bani, dac â a r fi c h ia r doi, nu se p o t îm păca. A şa dară,

d a c â noi am fi virtuoşi, d r a g o s te a nu s-a r perde. V irtu te a
isv o râş ce din d ra g o ste , şi d r a g o s te a din v irtute . Cum este,
vfi s p u n eu. Cel v irtu o s nu preferă hanii în a in te a prieteniei,
nici câ es te resbunîitoriQ, nicî nu n e d re p tă ţe şc e pe apropele,
nici nu-1 b ârfeşce, ci t o te le sufere cu curaj. D ra g o ste a de
a c e s te a d e p in d e ; şi e a răşl, cel ce iubeşce, to te a c e s te a le
sufere. Ast-feliu deci to te a c e s te a 4a u n loc s u n t ÎDtre d en ­
sele le g ate , şi una pe a l ta se fortifică. Cum că iubirea is-
v o ră ş c e din v ir tu te s e dovedeşce şi de a i c i ; căci a d ic e :
„ C â n d se v o r în m u lţi fa râ d e le g ile , v a r6 ci d r a ­
g o s t e a 1' to c m a i a c e a s ta a î n v e d e r a t ; e a r ă când ţii c e ;.
„ C el ce iu b e şc e p e a p ro p e le , a în d e p lin it î e g e a “
{Rom. 13, 8) a r a t ă că v i r tu te a pu rce d e di» dragoste. A şa
că e a b s o lu t n e c e s a r a fi u n a din d o u f i: saQ forte iu-
bitoriQ, saQ forte virtuos. P e n tr u că cel ce a r e u n a din
doufi, f o rs a m e n te c ă v a a v e a şi p e ceia-l-altă, şi vice-ver-
sa: cel ce u u scie a iubi, săvGrşeşce şi m u lte viclenii, e a r â
cel viclean nu şcie a iubi.
*) S â p ra c tic ă m deci d r a g o s te a , căci e a e ca o for­
ţă r e ţâ , ca re n u ne va lă sa de a pa ţi ce-va refl. Cu e a să
De eo n leg ă m p e noi înşi-ne. Nimic din cele viclene să nu
fie î n tr e noi, nim ic din 'c e le bănuite, căci u n de es te a d e ­
v ă r a t a p rietenie, nim ic din a c e s te a nu se găsesce. A c e a s ­
t a o a s p u s şi un b ă r b a t î n ţ e l e p t : „ î m p o t r i v a p r i e t e n e -
lui c h i a r s a b i a d e al s c o te - o , s ă n u t e d e s n â d g j-
d u ie şcl căci e s te î n t â r c e r e ; îm p o triv a p rielen elu l
d e v e l d e s c h i d e g u r a , s â n u t e sfieşci, c ă c i e s te
îm p â c â c iu n e , fârâ b atjo cu ră, fâra d e s c o p e rire a ta i­
n ei şi f a r â r a n a v ic le n i e i; p e a c e s t e a p r i e t e n u l le
î n l ă t u r ă 0 {Sirach. 22, 21. 22). „ F ă r â d es co p e rirea ta in e —
! o r“, dice. O! dac ă toţi a m fi prieteni, nicî c ă a m a v e a
n ev o e d e se c re te , căci p rec u m cine-va nu p o le a v e a s e ­
c r e te faţft de el însuşi, şi nici câ a r p u te a s ă s e a s c u n d ă
pe sine, to t a ş a n u s - a r ascu n d e nici de prieteni. Nefiind
s e c r e te , p rie te n ia e im posibil d e a fi în tre ru p tă . Deci s e ­
c r e te le p e n t r u nim ic nu le a v e m , de cât c ă nu a v e m cu­
raj şi sin c erita te c ă tr ă toţi. A şa d a r â recea la d r a g o ste i a
n ă s c u t secretele. D ară de ce aî s e c r e t e ? Voeşcl a n e ­
d r e p tă ţi pe a p r o p e l e ? SaQ că p o le îl im pedecl de a fi p ă r -

*) Partea morala. Prin dragostea dictre nul o salvata şi legă­

tura pacel. (Vet-ftn).
 OMILIA IX 99
t a s v r e - u n u l b un, şi d e aceia te a s c u n d î ? SaQ p o te ’U e
r u ş i n e ? A şa d a r ă a c e a s ta e d o v a d a lipsei d e curaj. Dacii
a r fi d ra g o ste , n u a r fi d e s c o p e rire a s e c r e te lo r şi nici o-
ca ra. P e n t r u că ce ? s p u n e ’m l; cine s - a r o c ă ri p e sine ?
D a r ă chiar de a r face-o, a r fi sp re f o l o s căci şi p e î c o p il îl
oc ă rîm , voind prin a c e a s ta aî am biţio n a . C h ia r şi C hristos
a în c e p u t atu n cî a in lr u n ta cetăţile, $iefind : „ V a l ţi e H o -
r a z i m , v a l ţ ie B e t h s a i d a , “ ţLuc. 10, 13), p e n t r u c a să
le sc a p e d e în fru n ta re şi de o c a ră . N im ic n u p o te a a t i n ­
g e a t â t a cugetul, şi ir.al m u lt încă să-l d e ş c e p te şi să-l ri­
d ic e dÎD lenevire, ca înfruntarea . D a r â s ă d u n e în f ru n tă m
u n ii p e alţii fă ră folos. Căci c e ? Vel în f ru n ta p e fra tele
teii din causa b an ilo r, câ n d a c e ş tia se c a p ă t ă in c o m u n ?
II vel înfru n ta p o te p e n t r u g reşalele l u î ? D ară a c e a s ta va
fi m a î m u lt p e n tru c o re c ta re a lui. „ Ş i f ă r â r a n a v i c l e -
n î e î “ , dice. D ară cine s-ar răni p e s i n e ? De s ig u r că nicî
un u l. Deci s ă p r a c tic ă m v ir tu te a . A po stolul nu dice în m o d
s im p lu s ă i u b i m , ci s ă u r m ă m d r a g o s t e a {I Corinth.
14, 1), ad e c ă s ă o p r a c t i c ă m . T re b u ie m u l t ă g rijă, căeî
i u te d isp a re şi e s le s p r in te n ă de plecare. D acă o u r m a m ,
n u va ajunge nicl-odată. la aceia c a să plece, ei iu te o v o m
r e ţi n e a şi a t r a g e sp re noî. D ra go ste a lui D um nedefl a u n it
c e riu l cu p ă m â n tu l. D ra g o ste a luî D um nedeti a pus pe
o m p e tro n u l lui Dumnedeti. D ra g o s te a lui D um ned eti a
a r ă t a t p e p ă m e n t p e D um nedeu. D ra g o ste a Iul D umnedeti
p e s tă p â n u l a to te l- a f ă c u t serv. D r a g o s te a luî DumnedeQ
a f ă c u t ca s ă fie p r e d a t fiul sSft cel iubit p e n t r u m â n t u i r e a
d u şm a n ilo r. Şi nu s*a m ă rg in it nu m a i aicV, ci în c ă n e -a
c h e m a i lâ b u n ă t ă ţi m a î m a rî. N u n u m a i e ă n e - a izbăvit
d e relele de dina in te , ci încă a f ăg ă d u it c ă ni v a d a şi
a l t e b u n u ri cu m u lt m a l m arî. P e n tr u to te a c e s te a m ulţă-
m in d lui D um nedeu, s ă p ra c tic ă m to tă fapta b un ă, şi cu
d e o s e b ir e s ă p ra c tic ă m d ra g o ste a , c a s ă n e învredn icim
d e bunurile făgăduite, cu c ha rul şt iu b ir e a d e 6m enf a
D om n u lu i n o stru Iisus Christos, c ă r u ia îm p r e u n ă cu T a tă l
şi cu S â n tu l Ducii, i se cuvine slava, s t ă p â n i r e a şi c in ste a ,
a c u m şi p u r u re a şi în vecii vecilor. A m in .
IO O OMILIA X

OMI L I A X.
„Un Ir lip şî un duch, p recum şî ch em aţi su n ­
teţi tntr’o n ădejd e a ch etnârei v o s tr e “ (Cap. 4, 4),

Când fericitul P avel sfătu ieşc e p e n tru ce-v a m a r e şi

înalt, c a un b ă r b a t m u lt în c e r c a t şi duchovnicesc, ist c o m ­
pun e şi’şl sp rijin e sfatul p e cele din eeriurl, în v ă ţâ n d a-
ce a s ta d e la însuşi D om nul n o str u , d u p r e c u m ţjice şi în
a l t loc: „ U m b l a ţ i i n t r u d r a g o s t e , p r e c u m ş i C h r i s ­
t o s n e - a i u b i t p r e n o î şi s - a d a t p e s i n e p e n t r u
n o l “ , şi e a r ă ş l : „ A c e a s t a s ă s e î n ţ e l e a g ă î n t r u v o i,
c a r e ş i î n t r u C h r i s t o s I i s u s , c a r e in c h i p u l l u i D u m ­
n e d e u f ii n d , n u r ă p i r e a s o c o t i t a fi e l î n t o c m a i
CU D u m n e ţ l e Q “ (Efes. 5, 2. Filip. % 5. 6). T o t a c e a s ta
o face şi aici. Când e xe m ple le d a l e s u n t m a rî, a tu n c i ze­
lul şi pofta lui s u n t g rozav d e m a ri. Deci ce s p u n e el in-
dem n ân d u -n e la u n ir e ? „ U n t r u p ş i u n d u c h , p r e c u m
şi c h e m a ţ i s u n t e ţ i î n t r ’o n ă d e j d e a c h e m ă r e i v 6 s -
t r e : u n D o m n , o c r e d i n ţ ă , u n b o t e z “ (Vers, 4. 5).
D a r ă ee în s e a m n ă „ u n t r u p “ ? Credincioşii d e p e s te to t
locul şi din lu m e a în tr e a g ă , a d e c a cei presentf, cel ee
afl toşt, cum şi cel ce vor fi. P e n t r u c a si cel ce în a in te
de v en ire a Iul Christos ati a v u t o v ia ţă plăcută, un tr u p
su n i, p e n tru că si aceia aO şciut p e Christos. Şi Se unde
s e în v e d e re a z ă aceastaV „ A b r a a m , p ă r i n t e l e v o s t r u ,
dice, a f o s t b u c u r o s c a s â v a d â ţ l i u a m e a , ş i a
v e d u t şi s - a b u c u r a t " , şi e a r ă ş l i „ D e a ţ i fi c r e z u t
p e M o is i, a ţ i fi c r e ţ i u t î n m i n e , c ă c i p e n t r u m i n e
a s c r i s a c e l a “ (Ibid. 5t 46), d u p re c u m ati scris şi to ţi
profeţii. De s ig u r câ nu a r fi s c ris a c e ia ce n u şciati, şi
nu a r fi vo rb it acele ce nu cunoşceafl. In se fiind c ă il şciaâ,
de aceia i s e şi închinau, a ş a că şi a c e ia s u n t u n ' t r u p .
Nu e d e s p ă r ţit tru p u l de dueh, liind-eă a tu n c i nici n u a r
m a l ti tru p . Şi noî a v e m obieeiul d e a dice u n t r u p e s t e .
când vorbim de lucruri sa u şi d e fiinţl u nite şi av&nd î n ­
t r e ele a s e m ă n a r e . T o t ast-fe liu lu ă m şi corpul câ nd v o r­
bim de unirea m e m b r e lo r Iul. Un s in g u r c a p ; d a r â când
e un singur cap. e şi nn sin g u r corp. Corpul s« co m p u n e
din jg e m b re cinstite şi din unele necinstite, d a r ă cu to te
 OMILIA X IO I

a c e s te a c h ia r cel m al p rin cip al d in tr e ele nu s e ridică

v r e - o d a iă a s u p r a altuia, fie c h ia r si a s u p r a ceiul m a i de
d e s o re ţu it. Ue si nu t o te aii acelaşi rol în f u n c ţi o n a r e a lor.
ci d u p r e tr e b u in ţă , to tu ş i s u n t a e o n o t n v a cinstite, fiind-că
to te s-aQ t ă c u t sp re tr e b u i n ţă , de si ia d iv e rs e servicii. Une­
le s u c t m ai principale, a ltele se c u n d a re . P r e c u m bu n ă-o ră
ca oul e cel m a i p r i n d o a l din o r a a n 'l e în tre g u lu i co rp , căci si
sim ţu rile to te le a r e in el; dCnsul e d o m n u l şi s u v e r a n u l sp i­
ritului, şi fă ră c a p nu e posibil a via, p e c â n d cu pici6reie
t ă i a t e m u lţ i a u t r ă i t a m în d e lu n g a ţi. A şa că nu p rin locul
ce-1 ocunâ cannl es te m al princinal de c â t eele-i-aite « rsa-
ne. ei p rin e n e rg ia luî. c u m si prin o r d in e a ce el o riAs-
tr e a z â în tr e c e le -l-a lte. Şi o r e d e ce sp u n efl a s e m e n e a
lu c ru r i ? S u n t iu bise rică m u lţi rid ic aţi la în ă lţim e, p r e c u m '
capul, cele cereşcî privindu-le, d u p r e cum ochii din cap,
d e p ă r ta ţi m u lt de Ia păm&ut, şi ne-av6ud nim ie c o m u n cu
el. Alţii s u u t cari afl rolul p i e t r e l o r , c a r e c a lc ă pe pă-
mfcut, in se a p ic iorelo r să n ă t6 s e . V in o v ă ţia p ic iorelor nu
e s te c â calcă pe p â m e n t, ci p e n t r u că a l e a r g a s p r e vicle­
nii. „ F i c i t j r e l e l o r , dice, a l e a r g ă s p r e r e i e “ (tsaia
5y, 7). «Nici aceia, <Jice, s ă nu c u g e te lu c ru r i în a lte co n ­
t r a celor de jos, si nici a c e s n a să . n u ^ b u n a s c a p e cel de
sus», hind că în a s e m e n e a cas s6 slă b e şc e t r u m u s e l a si
t ă r i a tie-caruia im p a n e . en'i-n tr e b u i n ţa d ep lin ă (serviciul
com pleci) se îm pederii. si cu drept, c uve ni, d e v r e m e ce
tot. acel ca rele , tiuleşce pe ap ro p e le , marnlfiifi s-a n u m pe
sin e singur. Dacă de pildă piciorele nu a r voi s ă . p o r te
ca p u i la trebuinU le luî, pe den sele s e v o r v ă t ă m a prin
n e m iş c a r e şi p r m l e n e ; cieasem enea d a c a capul nu v a a-
v ea - mei u* p u r ta r e ue g r iiă pent.ru dicî ore, .ei sins-nr sn
v ă v ă t ă m a m a rn iciO . *Ue cât a c e s te a cu d r e p t cuvfint,
'dicl, n u se r e v o n a in tr e ele, fiind-că de la n a t u r ă aii fost
âst-feliu r e g u l a t e ; d a r ă om ul c a m e cu p u tin ţă ca s ă nu
se ridice c o n t r a a ltu ia ? El n u s e ridică c o n t r a îngeri lor,
p r e c u m nici îngerii nu s e ridică c o n tra ârc h a n g h e lilo r, şi
precum ea răşl nicî c o n t r a m e a a n im a le le n eeu vtin tăl6 re
nu pot s ă cu g e te ce-va m a re . D arâ u nde e ac e ia şi n a tu ră ,
un s in g u r ch a r, şi a c e s ta nu a r e n im ic m al m u lt de cât
acela, cu m s ă nu se r id ic e » ? Şi to c m ai p e n tru a c e a s ta nu
tr e b u i e s â te ridici c o n tra ap ro p e lu l lefl. P e n l r u că da.că
t o t e sunt. co m u n e şi nim ic m a l m u lt nu a r e u n u l de râ t
Ritul, apoi de unde e a c e a s t ă lipsă d e m i n t e ? N e îm p ă r ­
tă ş im d e a r e ia şl n a tu ră , d e acelaşi co rp si suflet, resp i­
r ă m acelaşi aer, în tr e b u in ţa m a c e ia şi Hrană ; deci d e unde
102 OMILIA X

vine r e v o lta d in tr e n o i ? Şi cu Iote a c e s te a a m p u te a ca

prin v ir tu te s ă n e rid ic ă m m a l p r e su s d e p u te rile nec or­
p o r a le (îngeri şi dem oni) si să ne m â n d r i m p e n t r u ac ea sta ,
cu t6 te că nu a r fi a c e a s ta m â n d rie - câtuşi; d e p u ţin , A şa
b u n ă - o r ă eti cu g e t lu c ru r i m a r i c o n t r a diavolului, b a încă
t o r te m a ri. P riv e şc e şi pe P a v e l c a m şi el cugefa lu c ru ri
m a r i c o n tra diavolului, căci când d em o n u l v orb ia d es p re
densul v o r b e f ru m o s e şi a d m irab ile , P a v e l I-a fnchis g u ra,
şi nu I-a s u fe rit nici m ă c a r a-1 linguşi, p ic â n d s e r v ito re a
aceia, c a r e a v e a in ea ducii p itonicesc: „ A c e ş t i O m e t l l
ro b ii lu i D u m n e ţle ti celu î d e s u s s u n t, c a r e v £ v e s ­
t e s c v o u e c a l e a m â n t u i r e l " (Fapt. 16, 17), el l-a ce r­
t a t g ro z a v şi l-a a s t u p a t g u r a cea n e r u şin a tă , D ea sem en ea
şi a i u r e a scriind $ ic e : „ E a r â D u m n e z e u l p ă c e i sa s d r o -
b e a s c â p e S a ta n a su b p ic io reie v o s tr e c u r â n d "
(Rom. 16, 20). N u c u m -v a o r e el a făcut ce-va e x t r a o r d i­
n a r si c o n t r a n a turci ? « P e n tr u vo in ţă , dicl, fiind-că cu
v o in ţa lor cea lib e ră s u n t cel m a l rel d in tr e t o t i ; d a r ă
c o n t r a în g e ru lu i nu m6 ridic, fiind-că e m a re deosebirea
d in tr e m ine şi el.» Şi cu to te a c e s te a , cu a t â t m al m u lt
mi tre b u ie s â te ridici c o n tra om ului, de c â t co n tra în­
gerului, p e n tru că. în gerul prin n a t u r a s a se deosebeşce
d e tine, ceia ce s ă nu fie nici sp re la u d a şi n i c l 's p r e h u la
luf; pe câ nd om ul s e d eo seb e şce de om nu prin n atu ră ,
ci prin in te n ţiu n e r e s u lt a tâ din liberul Iul a r b itru . D a ră
şi p r in tr e om eni p o te cine-va deveni înger, a ş a că dacă
c o n tra în g e rilo r n u te ridici, cu a t â t m a l m u lt co n tra
om enilor, ca rii afl d e v e n it îngeri prin fap tele lor, de şi s u n t
de aceiaşi n a t u r ă cu noi. D acă un u l din tre om eni s-ar face
v ir tu o s c a şi îng e ru l, apoi unui ca a c e s ta e cu m u lt m a l
s u p e rio r ţie de c â t îngerul. Şi de ce? P e n tru c â ceia ce
îngerul a v e a din n a t u r a îul, om ul virtuos a re u şit a l e a v e a
din in te n ţiu n e şi din v o e a luf cea libe ră; şi pe când îng e­
rul locuieşee d e p a r te de tine, în eeriurl voifi s ă dic, a c e s ta
{omul virtuos) tr ă ie sc e Ja u n Ioc cu tine, şi prin faptele
iul îţi d ă im p u ls s p r e ze). D ară ce dic? O m u l virtu os şi
d e v e n it în g e r in tru p , tră ie şc e in a î d e p a r te d e noi de c â t
îng e ru l. „ P e t r e c e r e a n O s t r e , ijice, in e e r i u r l g s t e “ (Fi*
lip. 3, 20). Cum că un u l ca a c e s ta p e tre c e m a i d e p a rte ,
as c u ltă u nde s t ă capul l u i : î n t r o n u l î m p ă r ă t e s c , dice;
d a r ă p e cât d e d e p a r te e tr o n u l de noi, tot pe a t â t a ’ şi
îngerul de tron.
„Dară, dicl tu, v6d p e altul bucu rându-se d e cinste, şi
 O M IL IA X 103

s u n t gelos de el.“ Ia tă c a a c e a sta a r e s tu r n a t to tu l, nu n u m a i

în lu m ea în tre a g ă , d şi biserica a u m p lu t’o cu m ii de n eo rân -
duelî. D arâ d u p re euin îu tr ’un nori. lin iştit, sufiând un vfint
s ă lb c te c c o n tra riu s tîn d lo r şi în tre g u lu i c h e iâ , l-ar ad u ce
în cea m a t m a re n e s ig u ra n ţă , în to c m a i a s a tace si am o ru l
de slavă, când cu p rin d e pe cine-va; to te le re s to rn ă . to te le
a m e ste c ă la un loc. P 6 te vi s-a în tâ m p la t de m u lte-o ri să
v e d e ţi c a se m a ri a rd e n d ; a ţi vftdut cum fum u l s e rid ic ă la
ceriti, şi cum n ea p ro p iin d u -se nici unul ca s ă stin g ă lo cu l,
ci fie-care gând in d u -se la in te re se le Iul, focul în to tă lin işcea
cu p rin d e to tu l. Ue m u lte -o ri t6 tâ p o p u la ţia din cetate* s fă
îm p re ju ru l ac elei case ce a rd e , m al m u lt ca p riv ito ri u n o r
rele, d e c â t ca a ju to re . V el vedea apoi cum cel de fa ţă nu
fac nim ic, ci fie-care din iî întind&nd m â n a şî a ră tâ n d celui
v e n it acu m la faţa locuiţii, safl flăc ările ce prin v re-o feres-
Iru e sfi vgd fâlfâind în tr ’u n a, sa u -grind! a ru n c a te jo s, saQ
v r’un z.iditi în tr e g de d â rim â tu rî sm u n c it din locul lu i şi
tr â n tit la p ăm en t, şi to ţi staCi n e p ă să to ri. S u n t ap o i şi u n ia
în d ră z n e ţi ca ri se h az ard ea ză , şi c a rii în d ră z n e sc a se
a p ro p ia ch iar lân g ă c a sa cea Sn flăc ări, n u cu scop d e a
da a ju to ritt şi sâ stîn g ă focul, ci ca p riv e lişte a să li fie m al
p lă cu tă , p riv in d cu a te n ţiu n e m al de a p ro p e şi v g d en d aeeia
ce d e d e p a rte n u a r fi p u tu t v ed e a şt d istin g e b in e. De
cu m -v a apoi a a v u t ac ea c a să zid iu rl m a ri şi frum ose, p ri­
v e lişte a e de je lit şi v re d n ic ă de m u lte lacrăm f. Cu a d e v ă ­
r a t că e d e je lit de a vedea c a p ite lu rile co fo n elo r p re fă ­
cute in praf, m u lte din colone ru p te şi eie, u n ele d in ca u sa
focului, e a ră a lte le fiind îm p in se şi p ră b u şite de în se şi m â -
nile ce lo r ce le-au lu c ra t, ca nu m a l m u lt să d ev in ă a li­
m e n ta ţie focului. S e p o l v ed e a ap o i şi s ta tu e le a c e le a ,—
c a re pe când era ta v a n u l în tre g s tă te a u în t6 tâ p odoba
lo r ,—d esc o p e rite acum , fiind-că a c o p e ră m â n tu l s a nim icit,
şi a ^ v îrlite sub ce riu l lib er fără nici o râ n d u e a lâ . D ară a -
puf b o g ă ţia d in ă u n tru l casei cine a r p u tca-o p o v esti ? acele
h ain e a u rite , acele v a s e de a r g in t! ... D arâ a c e a c ă m a ră
un d e num ai stă p â n u l de a b e a şi cu s o ţia lui întraQ , acele
ci.fere pline de h ain e şî d e a ro m a te , de p e tre p reţio se,
tGte acelea , dic, p re fă c u te îu lr ’o flac ără. Vel v ed e a ap o i în
tim pul focului fu rn icân d în ă u n tru to ţi b â e a şil, si a rg a ţii şi
în fine to ţi f u g a r ii; vel vedea ap o i aco lo a p ă , foc, ţe rin â
şi ce n u şă , şi în fine lem ne pe ju m S ta te a rse . D a ră de ce â re
âm d e s fă şu ra t a c e s t tabloQ m al m u lt p o le ile c â t tr e b u ia ?
De sig u r câ uu am v o it-a d escrie incen d iu l ca se i fără un
a n u m it scop, p e n lru că în definitiv ce mg in te re se a z ă a r ­
104 O M ILIA X

d e r e a u n et c a s e ? ci am v o it ca să r e p r e s in t o ch ilo r v o ştri,
ca ce-va a p ro p ia t, re le le din b ise ric ă . Ca şi un in cen d iu
a d e v ă ra t, sau ca un tr ă s n e t v e n it d e su s, a ş a a c â d u t a-
s u p ra bi se ri cel şt I-a rfistu rn a t a c o p e ră m â n tu l, e a r â in a c e s t
tim p nim en i nu se rid ic ă s p re a d a aju to rifl, ci pe cân d casa
s tre m o şe a sc â a rd e , n o i dorm im un so m n p r o fu n d e i n e s im ţi­
to rii! ! De ce a n u m e nu s-a a tin s a c e s t fo c ? De c a re s ta tu l
din b ise rică n u s-a a tin s ? B ise ric a n im ic a lt nu este, de
c â t a c ea c lă d ire rid ic a tă prin SDiritele n o stre , safl m al bine
0 is î n t ă r i r e a c r e d i n ţ e ) p r i n s p i r i t e l e n o s t r e . £n a c e a ­
s ta c lă d ire însfi, nu vel găsi to tu l d e ac e ia şi v ald re, ci d in ­
tr e p e tre le c a re o com pun u n ele s u n t s tră lu c ite şi lum i-
n ose, a lte le m al in ferio re a c e s to ra şi de o co lo re m a l în ­
ch isa, in se cu m u lt m a l. ta ri d e c â t cete-l-alte. V el v edea
a ic i pe m u lţi ca ri ţin locul a u ru lu i ce îm p o d o b eşce ta v a n u l.
V el v edea pe alţii
s ta tu i. V el vedea
o b iclnuieşce a se num i şi o m en ii co lân e safl stâ lp i, nu n u m a i
p rin p u te re a lo r, ci şi d in ca u sa fru m u s e ţe l lo r c a re îm p o d o ­
b eşce m u lt clăd irea, avgnd în ac e la şi tim p ca p e te le lo r
su flate cu a u r. Vel vedea ap o i şi o 'm u lţim e m are, ca re
m a î m u lt safl m al p u ţin o cu p ă d is ta n ţa şi locul cel iu tin s
d e prin îm p re ju rim i. A cea m u lţim e m a re ţin e locul p e tre ­
lo r ce lo r clăd ite in zidiri. D a ră tre b u e d e a r e p re s e n ta o
im a g in ă m aî frum osâ. A c e a stă b ise rică nu a to st c lă d ită
din a.st^felîfl d e p e tre , ci din a u r şi a r g in t şi d'rn cele m al
jjreiio.se, şi in tr ’un cu v e n t a ici au ru i e im p ra şc ia i p e s te lo t
locui in itbnndenţa, D ară v a i ! la crim i am are, căci to te a-
c e ste a afl to s t n&riolile de tira n ia iubire! de slav ă d ep ărta,
a c e a slă flacără ce co n su m ă t o t u l ; e a râ iu ac est tim p n i­
m eni im s-a a r â ta t m al p re s u s d e m a re a n e n o ro c ire , ci
to ii am s la t p ironiţi pe loc a d m irâ n d p a ra tocului, nise
n e-p u te n a câ tu şi de puţin d e a stin g e reu i. ş i ch iar d e
l-am stin g e p e n tru un tim p sc u rt, e a ra şi u u p ă doug şi trei
d ite ,— în to cm ai ca şi o sc â n te e a s tu p a tă d e cen u şă, ca re
isb u cn esce şi se a p rin d e din nofi, şi c â te m al re n jă se s e
n e-a rse la în c e p u t le-a p re fă c u t de a s tă d a tă in ce n u şă ,—
se a p rin d e din noâ, şi ceia ce s-a p e tre c u t acolo, se p e­
tre c e şi aici, căci a c e s ta e ro lu l focului. C ausa e s te că ba-
sele colonel or bisericel ne-afl ro s pe noi, e a râ pe re i ce
su sţin ea ţi ta v a n u l şi a c o p e re m â n tu l, şi ţin e a u Ia in c ep u t
în tre a g a c lă d ire i-afi îm p re s u ra t eu foc. De ac eia şi Ia zi­
d u rile cele-l-aite m al u şo ră a fo st în tin d e re a focului; C hiar
şi la clădiri când focul a c u p rin s le m n ă ria , m a l m u lt e
 O M IL IA X I°5

Î n a r m a t c o n tra p e tre lo r, e a râ cân d re s to rn ă co lo n ele şi le

a r u n c ă jo s, nu m a l a re nevoe de a ’şl în tin d e flăcările, p en ­
tr u că o d a lâ că d u te t6 te ac e le a ce sprijiniaQ şi su sţin e a ţi
cele d e su s, cele d e jo s in m od a u to m a tic şi cu m u ltă g r a ­
b ă u rm e a z ă pe cele-l-alte. Ast-feliQ şi in b ise ric ă s e p e tre c
lu c ru rile astă-df. T o te s u n t c u p rin se d e foc. C ăutăm o n o ­
r u r i d in p a rte a o m e n ilo r, e a r ă p e n tru sta v ă s u n te m a p rin şi,
şi nu a s c u ltă m pe lob, c a re d ic e : „D e ş i a m p f c â t u i t
f â r ă d e v o e şi a m a s c u n s p fe c a tu l m e ti, c ă n u m - a m
r u ş i n a t d e m u l ţ i m e a g ltf te î, c a s ă n u m ă r t u r i s e s c
î n a i n t e a l o r “ (lob. 31, 33. 34). A l v g d u t su fle t v ir tu o s ?
«Nu n v a m ru şin a t, dice, ca să sp u n p g c â te le m e le cele fâ ră
d e v o e în a in te a în tre g e l m u lţim i» . D ară clacă ac eia nu se
ru ş in a , cu a t â t m a l m u lt nu tre b u ie noi a n e ru şin a .
„ S p u n e t u , dice, f ă r a - d e - l e g i l e t a l e ânteitt, c a s â t e
î n d r e p t e z l " (Isaia 43, 26), M ult s-a in tin s g ro z ă v e n ia a c e­
s tu i reci, c a re a r e s tu r n a l şi a n im ic it t o t u l ! A m d e v e n it
ro b i a l o n o ru rilo r şi am p ă ră sit pc D u m n e d e u . Nu m aî pu­
te m d o je n i pe s u b a lte rn ii n o ştri, pe c â tă v re m e şi noi s u n ­
te m c u p rin şi de ac e ia şi b o lâ, şi n o i a v e m n ev o e de v in ­
d e c a re , n o i ca rii su n te m râ n d u iţf d e D um n ed eti de a v in ­
d e c a p e alţif. Deci c a re s p e ra n ţă d e m â n tu ire ne-a m al
ră m a s , când şi noî, ca rii su n te m puşi s p r e a v in d eca, av e m
n ev o e d e m â n a a lto r docto ri ?
A c e ste a in se nu le-am sp u s fă ră scop, ci p e n tru ca
cu to ţii în co m un, îm p re u n ă cu fem ei şi copil, p re s e râ n -
d u -n i pe cap ce n u şă , şi in c in g e n d u n e cu sa c să p o stim
tim p în d e lu n g a t şi să ru g ăm pe D u m n ed eu de a ni d a
m â n ă d e ajutoriQ , ca să pu tem stin g ă a c e s t foc p rim e j­
dios, p e n tru că Sn a d e v ă r av em nevoe de m â n a Iul c e a
p u te rn ic ă şi m iracu lo să. N ouă ni se e e re m a l m u lt d e c â t
o re-câ n d N inev iten ilo r, „ I n c â t r e i d ile , d ice, ş i N i n e v i
s e v a p r â p â d i “ (tona 3, îi). P re d ic a p ro fe tu lu i a fo st în-
iV'n'O.şalâ şi plină d e a m e n in ţa re . Şi cuui s ă uu fie ? cân d
se aşceptafi- ca d u p ă tre i dile c e ta te a să d e v in ă m o n n e n -
tu i lo r şt to ţi să se prăpădiascfl cu ac e ia şi p e d e a p s ă . Când
sfi în tâ m p lă ca î n t r ’o s in g u r ă ,c a s ă s ă se p răp ă d ia^ că d e­
o d a tă doi copii, de sig u r c ă d u re re a e n e su fe rită ; d acâ şi
lu i lo b i s-a pil n it a fi n esu fe rită, a tu n c i cân d a c ă d u t casa
p e s te fiii Iul şi i-a o m ori t, ap o î ce s-a r p ă re a o re , cân d
am v ed e a nn o casă, nici doi saQ tre i copii, ci o p o p u la ­
ţie d e doue-spre-deel m ii în g ro p a tă su b d ă rim a tu rile c a s e ­
lo r ? V6 p u tu ţi închipui c â t de m a re e n e n o ro c ire a . De
io 6 OM ILIA X

alt-feliu şi noufi ni s-a tă c u t a ltă d a tă o ast-felifl d e a m e ­

n in ţa re, nu p rin v ocea vre-nnuI pro fet, p e n tru c ă nu s u n ­
te m v re d n ic i d e a au d i o ast-feliu d e voce, ci p rin a c e a
v o ce de su s, c a re re s u n â m a i d eslu şit c a orî-ce a IU tr â m ­
b iţă , D ară să rev in la ceia ce am d is : „ î n c ă t r e i ţlile ,
dice, şi N i n e v i s e v a p r ă p ă d i " . -G rozavă e cu a d e v g ra t
a c e a s tă a m e n in ţa re , d a r â astă*dî n u e n im ic din a c e ste a .
No in că, tre i <Jiie, şi n id că se va p ră p ă d i N inevi, ci sim t
m u lte d ile de cân d b ise ric a din lu m e a în tre a g ă s-a fo st
p ră p ă d it, si e c ă d u tă ia p ă m â n t, fiind to ţi s tă p â n iţi de a -
ce la şl r6ti, şi m al cu sa m ă cel din d re g ă to rii, ori câ t d e
m u lt a p a s ă a s u p ra lo r re sp u n d e re a ce o v o r av e a . A şa
d a ră sâ nu v6 m ira ţi d ac ă v ’am în d e m n a t de a face m al
m u lt d e c â t N inevitenif. P e n tru c e ? Eft nu p red ic acu m
n u m ai postul, ci m a t m u lt c e - v a ; vg a ră t, dic, acel m ed i­
ca m e n t, c a re a rid ic a t de Ia p ă m â n t şi a c e a c e ta te că d u tă .
Şi c a re e acel m e d ic a m e n t? „ Ş i a v £ d u t D o m n u l , dice,
c ă s - a î n t o r s f ie - c a r e d e l a c ă ile s a l e c e le r e le , ş i
l-a p ă r u t r £ u Iu l D u m n e ţ l e t t p e n t r u r â u l c a r e a ţlis
s â H f a c ă lo r , şi n - a f a c u t “ (lona 3, 10). A ce asta să o
facem şi noi şi voî. S ă ne le p ă d ă m d e d ra g o ste a b a n ilo r,
şi d e a o n o ru rilo r, ru g ân d p e D um nedefl de a ni da m â n ă
de ajutorifl, şi s ă ridice pe a c e l eă ^ u ţl. De alt-felid frica
n o s tre nu e din a c e le a şi cau se ca a N in ev iten ilo r. P e n tru
c ă a tu n c i urm ai! a cădea p e tre le şi lem n ele şi casele sâ se
d ărîm e, e a ră tru p u rile o m en ilo r sâ fle z d r o b it e ; astâ-(JI
însg, nim ic din to te ac estea , ci sufletele n o stre v o r fi p re ­
d a te focului g h een ei. S ă t ru g ăm deci, să ne m ă rtu ris im
p e n tru p ic a te le d e d in a in te in v o cân d ch a ru l lui, e a râ p en ­
tr u cele v iit6 re să-l rugrtm a n e a p ă r a de ele cu p u te re a
lui, ca ast-felifl să ne în v red n icim ,— fiind a p ă r a ţi de a c e a stă
fe a ră să lb a te c ă , g ro z a v ă şî p rim e jd io să ,— a în ă lţa m u lţă m ire
lu t D um nedefl şi T a tă lu i celui iubito riti d e om eni, că ru ia
îm p re u n ă cu F iu l şi cu S â n tu l D uch, se cu v in e sla v a , s tă ­
p â n ire a si cin ste a, acu m şl p u ru re a , şi in vecii v ec ilo r.
A m in.
 O M ILIA XI I 07

OMI LI A XI
„Un trup şi un duch, precum şi ch em aţi su n -
ţeţl intr-o nădejde a ch em are! v o s tr e ; u n D om n,,
o credinţa, un b o tez ; un DumneţleG şi T a tă al tu­
turor, care este p reste t6te, şi prin tote, şi întru
n oi toţi. E ara unuia fie-câruia din n oi s-a dat ch a -
rul, dup re m ăsura darului lui C h risto s1* (Cap. 4, 4 — 7)..

D ra g o ste c e re d e la noi P a v e l, n u însfe cum s - a r în ­

tâ m p la , ei a c ea d ra g o ste c a re n e u n e şc e la un lo c şi ne
face n e d e slip iţî u n u l de a ltu l, si c a re eu a i a t a u ree ist uue
n e le ag a unul lâ n g ă altu l, ca cum sim f cojileeîitft m e m ­
b re le co rp u lu i în tr e ele. 0 ast-feliu de d ra g o s te este , ca re
s ă v ^ rş a s c e lu c ru ri m a ri şi fru m o se. De a c e ia şi d ice „ u n
t r u p “ , a ră tâ n d p rin a c e a s ta s im p a tia re c ip ro c a d in tre m em ­
b re , şi c ă nu tre b u ie a ne a m e ste c a în b u n u rile a lto ra , ci
a ne b u c u ra inca a e a c e a sta , şt in line a r ă tâ n d p rin ac e ste
c u v in te Io te cele-l-alte d a to rii d e re c ip ro c ita te . »Ş* u n
d u c h “ . B in e a dis, căi-l prin a c e a s ta a r a tă că în tr ’un sin g u r
tr u p e u n s in g u r duch ; saii ca p ote să fie u n sin g u r corp, şî
s â nu tie un du ch ,— ca cum a r dice v re u n p rie te n al e r e ti­
c ilo r; saft ca prin duch se convinge şi se c o o le a g ă , a d e c ă , că
cei ce prim e-ic duchul şi s u n t a d ă p a ţi d in ac e la şi isv o r, nu
tre b u ie a (i d e p ă re ri d e o s e b ite ; sa u câ p ote aici p rin cu ­
v ân tu l d u c h în ţe le g e b u n a - v o i n ţ a . „ P recu m ş i ch e­
m a ţ i s u n t e ţ i I n t r - o nădejde a ch em arel v O s t r e “ .
« D um nezeul vo stru , dice, v-a c h e m a t la a c e le a şi b u n u ri,
n im ic m al m u lt n u a d a t u n u ia ca a l t u i a ; tu tu r o r a d a t
n e m u rire a , tu tu r o r v ia ţa vecln ică. tu tu r o r sla v ă n e m u rito -
re . tu tu r o r f ra te rn ita te a , şi fn fine tu tu r o r a d ă r u it m o şte ­
n irea ; s a i'âcut ca p com un al tu tu ro r, pe to ţi I-a s c u la t
d in m o rţi îm p re u n ă cu el şi I-a pus să sie a îm p re u n a cu
ei». Deci d ac a in cele sp iritu a le <iveu şi v6 b u c u ra ţi de-
a s a ta e g a lita te , d e ce c u g e ta ţi în tr u v o i iu c ru ri m a ri ? Că
c u ta re e b o g at, câ cela-l-alt e p u te rn ic ? Ş i cum să nu fie
a c e a sta de r i s ? C ăci sp u n e -m l: d a c â b u u ă-o ră îm p ă ra tu l
a r lua o d a tă dece p ers6 n e şi le-ar îm b ră c a pe Io te cu p o r-
firă îm p ă ră te a sc ă , şi le -a r pu n e să ste a pe tro n u l îm p ă ră ­
tesc, şi in fine tu tu ro r a r d a a c e ia şi cin ste , o re a r în d raz o i
v re-u n u t din ac eia s â ridiculiseze pe a ltu l ca fiind m al b o ­
:io 8 O M ÎL ÎA XI

g a t, saii m a t s tr ă l u c it ? C âtuşî de p u ţin . D ară în că nu am

spus totul, p e n tru c â nu e a tâ ta d eo seb ire in e e riu rl, c â t
e jo s p e p âm en l. „ U n D o m n , o c r e d i n ţ a , u n b o t e z “ .
la lă s p e ra n ţa c h e m ă re l n o stre ! „ U n D u m n e d e O şi T a t a
al tu tu r o r , c a r e e s te p r e s te to te , şi p r in t6 te , şi
î n t r u n o i t o ţ l “ . N u cum -va a l .fo st c h e m a t tu ca m aî
-m are, e a ră ce la-l-alt ca m al m ic ? Nu cu m -v a o re tu te-al
m â n tu it p rin c re d in ţă , e a ră a c e la p rin fap te ? Nu cu m -v a
ţie p o te ţi s-afl ie rta t p ic a te le p rin b o tez, e a r ă ac elu ia nu
s -a ie r ta t n im ic ? „ U n D u m n e d e Q şi T a t a a l t u t u r o r ,
■ care e s t e p r e s t e t<5te, ş i p r i n t 6 t e , ş i .In tr u n o i to ţi * .
.„ C a r e e s t e p r e s t e tO te M ad e că D om nul carfi esfp d e a ­
su p ra tu tu r o r . „ Ş i p r i n t o t e “ , a d e că c a re se fn g rijesc e
şi g u b e rn e a z ă , „ ş i I n t r u n o î t o ţ l “ , a d e c ă cel ce Jocuieşce
in tr u noi to ţi. Cu to te că a c e a s ta se a trib u e fiului, to tu ş i
■daca s-ar li c re z u t ca o îm p u ţin a re , nu s-a r fi dis a ici cu
p riv ire la ta tă l. „ U n u i a fie-caruia d in n o i s -a d a t
• c h a r u l M. D arâ p o te vel dice : «C e? de u n d e s u n t a tu n c i d i­
fe rite le charul']» ? A c e a sta c h e stiu n e vecJnic d u ce a pe C o­
rin t b enl în d e s c u ra ja re şi pe a lţii m u lţi în în tr is ta r e şi c â r ­
tir e . De ac eia deci p este lo t lo-;uJ ap o sto lu l ia corpul ca
■exemplu în a rg u m e n ta ţia lui, şi p e n tru aceia to t a c e s t
exem plu l-a d a t şi acum , fiind-câ tre b u ia a face m e n ţiu n e
-de diversele; c h a ru rl. C h estiu n ea a c e a sta o tra te a z ă m a î
precis în e p isto la c ă tr ă C orinthen f, fiind-că m a l cu s a m ă
acolo b â n tu ia a c e a s tă bolâ, e a r ă in cea de fa ţă n u m a i c â t
a făcut a lu siu n e . Şi p riv eşce ce dice el. Nu a sp u s d u p r e
c r e d i n ţ a f i e - c ă r u i a , p e n tru ca sâ nu d escu raje ze pe acel
■carii nu sfi r e u ş it în su c ce se m ari, d a ră c e ? „ D u p r e m ă ­
s u r a d a r u l u i lu i C h r i s t o s 11. «Cele m al p rin cip ale , dice,
s u n t com une tu tu r o r , ad e că a a v e a un b o te z, a se m â n tu i
-cine-va prin c re d in ţă , a a v e a la tă p e D um nedeti, şi in fine
■a se îm p ă rtă şi cu to ţii din ac elaşi duch». De cu m -v a însfi
c u ta re a re ce-va m al m u lt în ch ar, n u le în trista , fiitid-câ
şi d u re re a lu i e m a l m are. De la cel ce a p rim it cinci ta ­
la n ii, cinci i s-a c e ru t, e a ră cel ce a lu a t doi, n u m ai d oi
a în a p o iat, şi to tu ş i nim ic nu a a v u t m al p u ţin de c â t
cela-l-alt. P e n tru a c e a s ta şi aici a p o s to lu l tn c u ra jaz â p e
aud ito rift to t cu ac e la şi reso n . „S pre s a v e r ş i r e a s â n ţ i ­
l o r , dice, spre l u c r u l s lu j b e î, sp re z i d i r e a t r u p u l u i
l u i C h r i s t o s " (V ers. 12). D e-ac eia şi d ic ea e l: „ A m a r
 O M IL IA XI

m ie e ste , d e nu voifi b in e-v esti“ ! (I Corinlh. 9, 16). E l

l u a s e d a r u l a p o s lo lie T , ş i d e a c e a s t a a m a r lu i, p e n tr u că
I-a p r i m it ; d a ră tu a t ' f b s t s c u t i t d e a c e a s t ă p r im e j d ie -
„D u p re m âsura". Ce în s e a m n ă o r e a c e a s tă v o r b ă dupre
fnăsura ? A decă, n u â m p r im it c h a r u l p eritru v r e d n ic ia
n o s t r e , c ă c i a tu n c i n im e n i nu a r fi p r im it n im ic , c i t o ţ i
a m p r im it d in d a r . P e n tru c e în s ă u n u l a r e m a î m u lt.
e a r â a lt u l m al p u ţ in ? « A c e a s t a n u e n im ic , d ic e , fa p tu l e
ir iu e te r e n t, p e n tr u c ă fie -c a r e c o n tr ib u ie la c lă d ir e » . M al
a r a ia p n n a c e a s ta ş i u n a l t ta p t, că d a c ă u n u l a p r im it
m a t m u lt ş i a ltu l m a l p u ţ iu , a p o i a c e a s t a n u a r e s u l t a t
d in p r o p r ia n o s t r e v r e d n ic ie , c i d in a l t e c u v i n t e p e c a r e
ş i a iu r e a d i c e : „E arâ
e l s in g u r le -a m ă s u r a t, d u p r e c u m
acum a pus D um nedeQ m adulârile, pre unul fieşte-
ca re dintrînsele în trup, precum a v o i t " ( ib id . 12,18),
ş i n u s p u n e c u v â n tu l d e ce aşa, p e n tr u ca s ă n u s lă b ia -
s c ă c u g e t e le a u d ito r ilo r ,
„ P e n t r u a c e i a ţii c e , s u in d u * s e l a Î n ă l ţ i m e r o ­
b i t - a r o b i m e , şi a d a t d a r u r i 6 m e n i l o r “ (V ers. 8). a-
decâ, de ce cu g eti lu c ru ri m a r i? to t ceia ce s -a fă c u t e
a lu î D u m n ed eu . P ro fe tu l dice în p s a lm : „ A l u a t d a r u r i
d e la o m e n i " (Ps. 68, 18). e a r ă a p o slo lu l d ice a d a t d a ­
r u r i o m e n i l o r , ceia ce e to t una. „ E a r â a c e i a c e ţl t c e
c ă s - a s u it , c e e s t e ? l ă r â n u m a i c ă s - a ş i p o g o r î t
â n tâ iQ la c e l e m a i d e jo s l a t u r i a l e p a m & n tu lu i.
C e l c e s - a p o g o r l t , a c e l a e s t e c a r e s - a şi s u i t m a l
p r e s u s d e t o t e c e r i u r i l e , c a s ă u m p l e t 6 t e “ {Vers,.
9, 10). A ce ste a au d in d u -le să nu-ţl închipui v re-o s tr ă m u ­
ta re saO v re -o tre c e re d e la u n loc la a ltu l. C eia ce a p o s­
to lu l fiice şi in e p isto la c ă tr ă FilipenT, to t a c e ia şi aici.
P re cu m acolo, vorb in d d e sm e re n ie , r e p re s m tă pe C h risto s
ca d e riv a t (itapxfei xov Xpioxov), to t a ş a si aici, fiind-că d ice
că s ’a p o g o rît p ăn ă la la tu rile cele m al de jo s a le p ă m â n ­
tului. D ucă nu a r fi fo st a ş a , a tu n c i e d e p riso s a c e s t c u ­
v e n t, p e c a r e ’l sp u n e in a l t Io c : „ A s c u l t ă t o r i u f â c 6 n d u -
&e p ă n ă l a m 6 r t e “ (Filip. 2, 8). De la fap lu l că s-a su it,
face alu siu tie la p o g o rîre a lui. P rin l a t u r i l e c e l e m a t
d e j o s a l e p â m e n t u l u l el n u m e şce m o rte a , d icere lu a tă
d in ex p re sia o m e n ilo r, d u p ă cum d ic ea şi la c o b : „ V e ţ i
p o g o r ! b â t r â n e ţ e l e m e l e c u Î n t r i s t a r e In i a d “ (F a ce r.
 Ilâ OM ILIA XI

4 4 , 29), şi e a ră ş l în p sa lm u l 142, 7 : „Şi m<5 v o i d a s e ­

m ăna c u ce l ce s e pogdra în g r 6 p â “ , ad e că eu cel
m o rţi. „R obil-a ro b im e11. D a ră d esp re ee o re tra te a z ă
.ace st p asaj ? Şi d e s p re ce ro b ire v o rb eşee ? D eanr« ro b i­
rea d iav o lu lu i. A lu a t ro b p e tira n , v o ia sâ <Jic p e d iav o l,
pe m o rte , b le ste m u l şi pBcatul. A l v g d u t a rm e le şi p ra d a
-din resb o io , ce lc*a lu a t cu sine?,. „E ară aceia ce ţlice
că s'a su it c e e ste ? f â r ă num at că s-a şi p ogorlt".
.A c est p a s a j se a d re se a z ă d isc ip u lilo r lu i P a v e l al S am o sa-
te lo r. „Cel ce s*a p ogorlt, a ce la e s t e care s-a şi
s u i t mal p r e s u s d e tote c e r i u r i l e , ca s â u m p le tote".
,S-a p o g o rlt, dice, la m a rg in ile cele m a l de jo s a le p ă m â n ­
tu lu i, du p ă c a re nu m al s u n t a lte le , şi s-a rid ic a t m a l
presus" de t 6 te c e riu rile , d u p ă c a re nu m a l e s te alt-c e v a
■maî p re s u s d e s tă p â n ire a şi a c tiv ita te a lui, căci d o ră ş i de
■demult t 6 te le-a fost u m p lu t. „ Ş i a c e l a a d a t p e u n i a
A p o s t o l i , p e a l ţ i t P r o r o c i , p e a lţii E van g h e l i ş t i ,
eară pe a l ţii P ă s t o r i şi î n v ă ţ ă t o r i , spre saverşirea
■ sâ n ţilo r, s p r e l u c r u l s l u j b e i , s p r e z i d i r e a t r u p u l u i
lu i C h r i s t o s M (V ers. 11. 12). Ceia ce <Jîce în a lt lo c :
„P entru care şi D u m n e d e Q l-a prea î n ă l ţ a t pre e l “
■{Filip. 2 , 9), a c e a s ta o dice şi a ic i: „ C e l c e s - a p o g o ­
r lt, a c e l a e s t e c a r e s - a şi s u i i “ . N im ic n u I-a v ă tă m a t
}p e n tru că s-a p o g o rlt p ăn ă la m a rg in e le cele m a l de jo s
a le p ă m e n tu lu l, şi nici că l-a îm p e d e c a t de a se rid ica
m a i p re su s d e ee riu rl. A şa că, cu e â t cin e-v a s e sm e re ş-
ce, pe a tâ ta se în a lţă m a î m ult. în to c m a i d u p re cum se
p e tre c e cu a p a : cu e â t a r a p ă sa -o cin e-v a in jo s , cu a tâ t
m a î m u lt e a se rid ic ă la în ă lţim e. T o t a ş a e şi cu u m i­
lin ţa , Când se v o rb e şe e de su irile lu i D um nedeu, m a l’nlgifi
e n ec esar d e a n e în ch ip u i p o g o rîrc a Iul, p c când p e n tru
om nu e s te aşa . T o to d a tă prin a e e s le c u v in te ap o sto lu l,
m al a r a tă şi p u r ta re a d e g rijă a lui, cum şi În ţelep ciu n ea ,
p e n tru eă el, c a re a făc u t a tâ te a şi nu s*a Ia sa t p ă n ă ce
nu s-a p o g o rît p e n tru n o i p ă n ă la m a rg in e le cele m al de
jo s a le p ă m â n tu lu i, nu a r fi făc u t îm p ă rţire a ch a rn rilo r
f ă r ă nicî u n scop. In a lt loc dice că ac est a c t l-a fă c u t
D uchul s â n t, căci d ic e : „ I n c a r e v - a p u s p r e v o i D u ­
c h u l s â n t e p is c o p l, s p r e a p ă s to r i b is e ric a D o m n u lu i" ,
(F ap t. 20, 28), iu a lt loc F iul, în a lt loc D um nedeti, „ Ş i
p r e u n ii a p u s D u m n e d e Q In b is e r i c ă , â n t e i d p r e
 OMILIA XI III

A p o s t o l i , a l d o i l e a p r e P r o r o c i " ( iC o r in th . 12 , 28). In
ac e ia şi ep isto lă c ă tră C o rin th e n I(Ib id .3 , 6 . 8 ) <Jice : « E ţt a m
s ă d it, A p o îlo a u d a t, e a r a D u m n e d e f l a f ă c u t c re ş*
c e r e a “ , si e a r ă ş l : ,,C e l c e s ă d e ş c e şi c e l c e u d a
u n a s u n t, şi f i e - c a r e v a l u a p l a t a s a d u p r e o s t e ­
n e a l a s a “ . Ast-feliQ şi aici, C ăci ce este . d a e ă al co n ­
tr ib u it cu m a l p u ţin ? A tâ ta a l luat. „ M a i ’n te iO p r e A -
p o s t o l l “ , căci a c e ş tia av e au to te c h a ru rile . „ A l d o i l e a
p r e P r o r o c i " . E ra u o ie ca ri pro feţi, n u d in tre ap o sto li,
p recu m A gab. * A l t r e i l e a p e E v a n g h e l i s t ă , n u a c e l c a ­
rii um blaţi p e s te to t locul, ci nu m ai c a rii b in e -v e stia fl,
p recum P risctiila şi A ch ila. „Pre p ă s t o r i ş i î n v ă ţ ă t o r i " ,
a d e c ă p e acel în c re d in ţa ţi n aţiu n e! în tre g i. D a ră ee ? ' 6 re
p a sto rii şi d ască lii e ra u in ferio ri ce lo r din te l ? D e sig u r
că cel ce s ta u pe loc şi se o cu p ă n u m a i de afa cerile u nul
a n u m it popor, p rec u m T im o lh eiu şi T it, era ţi m a l in ferio ri
eeior-l-alţf, carii cu trierafl şi evanghelizaO p r e t u t i n d e n i .
D e ait-fe’iitt nu e posibil de a ic i de a co n clu d e la vre-o
d e p e n d e n ţă a u n o ra şi p re fe ra re a a lto ra , ci a c e a s tă se
p o te v ed ea din a ltă ep isto lă. „ A c e l a a d a t " , dice, şi
deci sâ nu c o n tra d ic l de loc. C ând $ice „ p e e v a n g h e -
l i ş t l " , p o te că în ţe le g e şi pe cel ce ati sc ris e v an gliei ii le.
„ S p r e s ă v â r ş i r e a s â n ţ i l o r , s p r e l u c r u l s lu j b e i,
s p r e z i d i r e a t r u p u l u i I u l C h r i s t o s " . A î v e d u t c a re e
ro lu l fie -c ă ru ia ? F ie-care zideşce, fie-care s ă v â r ş e s c u s ­
c a re se rv e sce , „ P a n ă c e v o m a j u n g e t o ţ i l a u n i r e a
c r e d i n ţ e i ş i a c u n o ş t i n ţ e i f iu lu i l u î D u m n e ţle O , î n t r u
b ă r b a t d e s â v C r ş it , ş i la m ă s u r a v î r s t e l p l i n i r e l lu i
C h r i s t o s " (V ers, 13). N um eşce v îr s tă a ici cu n o şc in ţa d e ­
să v â rş ită , p e n tru că precum* b ă rb a tu l e s ta to rn ic , e a râ la
copil m in te a se îuvfirteşce incoce ş i încolo, to t a ş a e şi
cu credincioşii. „ L a u n i r e a c r e d i n ţ e i " , d ice, ad ecă, p ă ­
n ă ce vom dovedi că av em o sin g u ră c re d in ţă. A c e a sta
e u n ire a cred in ţei, când to ţi su u te m u n a, cân d to ţi vom
cunoşce cu e x a c tita te le g ă tu ra ce n e u n e ş c e ; p ă n ă a tu n c i
in se tre b u ie a lu c ra fie-care. Deci d a c â p e n tru a c e a s ta al
p rim it ch a ru l, ca p e a lţii să zidâşcl, v e$ I ca nu cu m -v a
s ă te d e stru g l însu -ţl invidiind p e altul.- D u m n ed eti te-a
c in stit, şi te -a p u s c a s ă desâv& rşeşci pe. u n altul,’ p e n tru
c ă şi a p o sto lu l p e n tru a c e a s ta a fo st d a t, şi p ro fe tu l ca
112 O M IL IA XI

s ă p ro fe tise ze şi să convingă, şi ev a n g h e listu l ea să ev an -

g beliseze, p e n tru a c e a s ta a d a t şi pe p ăsto riţi şi d a sc a l;
tu tu r o r in fine li s-a În c re d in ţa t a c e la şi lu cru . S â n u ’m l
sput de d e o s e b ire a c h a ru rilo r, căci cu totiE av e aţi a c e ia şi
lu c ru a e în d e p lin it. Canu cu to ţii c re d e m deoD otrivâ. n u m a t
a tu n c i e s le u n ire, c u r a c i a c e a s ta în ţe le g e ap o sto lu l cân d
ni spune d e sp re b ă r b a t d e s ă v â r ş i t , e s te m al p re s u s de
o rl-ee îndoială. Şi cu to te a c e s te a to t el In a lt loc ne n u ­
m eşce n e v îrsln ic l ch iar şi cân d s u n te m d e s ă v â rş iţi; in se
a tu n c i el a r e in v e d e re alt-cev a . A colo el ne-a n u m it n e -
v îrstn ic l in r a p o r t cu cu n o şcin ţa v iito re , căct dicen d câ
„ d in p a r t e c u n â ş c e m * ' (I C orin lh . 13, 9} a d a o g e şi cu-
n o şc in ţa e n ig m atică ce o av em în p re se n t, şi a lte le de a~
c e st feliti; p e când aici el a v o rb it cu p riv ire la a lt-c e v a ,
ad e că la u ş u rin ţa d e a c ă d e a din c re d in ţă , d u p re cum d i­
ce şi a iu r e a : „Eara a c e l o r d e s ă v e r ş i ţî e s t e h r a n a
c e a v î r t o s ă “ {Ebr. 5, 14). V edl cu m şi acolo il n u m eşce
d e s ă v â rş iţi? P riy e şc e acum , cum il n u m e şce aici d e s ă v â rşiţi
p rin cele ce u r m e a z ă : «Ca sâ n u m a l f im p r u n c E <(
("Vers. 14). « A ceasta, dice, e s te m ă su ra , pe c a re nu d e
m u lt o am p rim it, ca să o s tă p â n im cu to tă sîrg u in ţa ,
p u te re a şi con v in g erea» . „ C a s â n u m a l f im “ . A cest cu ­
v e n t a r a tă că n ia i’n a in te su fe ria m de a c e s t n ea ju n s. Se
p u n e şi p e el în rân d u l celo r-l-alţî, însfi c o n tin u â n d cu
sc rie rea el c o re c te a z ă a c e a sta . «De aceia, dice, au fo st o-
râ n d u iţi a tâ ţia m e şte ri, p e n tru ca clădirea* s â nu so m iş-
ce, sâ nu se c la tin e in tr ’o p a r te s a u a lta , p e n tru ca p e tre ­
le să fie bine în ţe p en ite» . P e n tru câ io d efinitiv de p e tre
d epinde de a n u se învălui zid irea, de a nu s e p u rta in
t o t locui şi d e a nu se c lă tin a . „Ca s ă n u m a î fim ,
dice, p r u n c i , i n v ă l u h d u - n e şi p u r t â n d u - n e d e t o t
v e n tu l în v ă ţă tu r e l, în tru a m a g ir e a o m e n ilo r , în tr u
v i c l e ş u g , s p r e m e ş t e ş u g i r e a I n ş e 1 a c iu n e l“ . „ P u r t â n -
d u - n e d e t o t v £ n t u l “ . T ra te a z ă c h e stiu n e a şi o d e s v o ltă
in m od alegţFfic, a ră tâ n d sp irite lo r în d o eln ice în ce feliti
de p rim ejd ie se g ăsesc . „ D e t o t v & n tu l î n v ă ţ ă t u r e l , î n ­
t r u a m ă g i r e a 6 m e n i l o r , I n tr u v i c l e ş u g , s p r e m e ş t e ­
ş u g i r e a î n ş e l ă c i u n e l u . A m ăg ito ri se n u m esc acel c a rt
e x e rc ită m e se ria d e ju c â lo rl la n o ro c. De feliul a c e s ta su n t
şi ş a rla ta n ii în v o rb ă , fiind-că p rin d în cu rse le lo r pe cel
m a t u şo ri, şi ca şî cel d in t 6 t sch im b ă şi iî şi p refac to tu l.
A icî apoi s-a a tin s şi de v ia ţa n o strg m o ra lă . „ C i a d e -
 O M IU A XI 113

v â r â ţ i f iin d î n t r u d r a g o s t e , s â c r e ş c e m I n t r u e l t o ­
te , c a r e e s t e c a p u l C h r i s t o s , d i n c a r e t o t t r u p u l
p o t r i v i t a l c ă l t u i n d u - s e ş i î n c h e i n d u - s e p r i n t o t a p i-
p ă ir e a d a r e l, d u p r e lu c r a r e în tr u m ă s u r a fie -c a ru l
m a d u la r iQ , f a c e c r e ş c e r e a t r u p u l u i s p r e z i d i r e a s a
s i n g u r î n t r u d r a g o s t e " (V ers. 15. 16). F o rte în tu n e c a t
si n e c la r a e x p lic a t lu cru l, v oind a le sp u n e p e tâ te la u n
Ioc. C eia ce <Jice, a ş a şi e ste . Că p re c u m d u c h u l p o g o rîn -
d u -se d in c rie r prin n e rv i n u d a s e n s a ţiu n e a cu m s-ar î n ­
tâ m p la 8 e-căru î m e m b ru , ei fie-căruia d u p ă a n a lo g ie , a d e c ă
celu i ce pote prim i m a l m u lt ’f d â m a l m u lt, c e lu i m aî
p u ţin ’t d ă e a ră şl m al puţin,-—căci duchul e s te ră d ă c in a ,— t o t
a ş a şi C hristos. P ro n ia Iul şi a c o rd a re a d e c h a ru rl în su şi­
r ilo r a c elo r sp irite ce d ep in d d e d en su l, se face d u p re a-
n a lo g ie fie-cărel în su ş iri în p a r te , s p re c re şc e re , d u p re m ă ­
s u ra şc iu tâ de el. D a ră ce în se a m n ă „ P r i n p i p ă i r e a d â ­
r e i " 2 A d ec ă p rin sim ţ. P e n tru că acel d u ch c a re d e Ia
c a p p u rce d e si a a i m e r e m e m b rilo r, o face a c e a s ta a tin ­
gem ! p e fie-care m e m b ru în p a rte ; sa » cum a r d ice cin e­
v a, ca c re şc e re a se ta c e d u p â a n a lo g ia cu c a re m e m b re le
c o rp u lu i p rim e sc p u te re a a r o r d a tă l o r ; sa u a lt-fe liti: eă
D e-care m em b ru d u p re m ă s u ra p u ie re i sale, p rin a n a lo g ie ,
p rim in d p u te re a a c o rd a tă , cre şc e in r a p o r t cu ce i s-a a -
c o r d a t; sa tt şi a ltm in te re a : că d u ch u l rev flrsăn d u -se de s u s
c« î robei su g a re , şi a tin g e n d u -s e u e to ie m e m o re ie , si a c o r-
d âu d u -ii ceia ce fie-care p o te n rim i, face ca co rp u l sa c.re-
a s c a . Din ce eau să o re a a d a o s „ î n t r u d ra g o s te * * ?
«JNu e posibil alt-feliâ, <Jice, d e a se p o a o ri acel d u ch d a j
c â nu e s te d rag o ste .» T o te ae.estea s u n t clise p e n tru urni-;
iin ţa . Ş i ce este . dacă r u ta r e a lu a t m a i m uîtV caci şi el
a lu a t ac e la şi duch, m in t s u e a c e la şi ca p , şi c a re u u cu
lu c re a z ă d e o p o triv ă, şi stim u le a z ă d e o p o triv ă n e tn tf. „ P o ­
t r i v i t a l c ă l t u i n d u - s e ş i î n c h e i n d u - s e " , a d e că b u c u râ n -
du-se de m u ltă în g rijire . D ecî c o rp u l tre b u ie a fi c o m p u s
nu cum s-ar în tâ m p la , ci cu m u ltă a r tă , căcî d a c ă u n u l
d in m â d u lă rl n u e la locul s 6 fi, în tre g u l corp su fere. A st-
feliu deci, nu n u m a i eă tre b u ie de a te uni eu co rp u l în tr e g ,
ci în c ă de a-tl ocupa locul tiîfi, căci d e vel tre c e în a l t loc,
n u te -a l u n it, şi nici duchul uu te prim eşce. D arâ nu v e ijl
c e se p e tre c e cu sc h im b a re a o se lo r în tâ m p la tă In a n u m ite
îm p re ju ră ri, când unul din ele t r e ^ n d din locul sett o cu ­
pă a lt loc? Nu vedf, dic, cum prin a c e a s ta co rp u l în tre g
8
 O M IL IA XI

s e v a tă m ă , şi de m u lte-o ri p ricin u ieşc e ch iar m 6 rte , e a r ă

c â te -o d a tâ b o ln a v u l g ă seşc e câ acel os e n ev re d n ic de a -1
m a l a v e a cu sin e ? De ac eia m u lţi c re d câ e m a l n im e rit
d e a tă ia a se m e n e a ose şi a lasă* lo cu l to r so l. A şa d a r ă
p e s te to i locul a v id ita te a e un m a re rfifi. T o t a ş a se în ­
tâ m p lă şi cu e le m e n te le n a l u r e î ; cân d u n u l din ele îşi ie se
d in sim e tria lui, to tu l se v a lă m ă v A c e a s ta e ceia ce $ice
p rin c u v in te le : „ p o t r i v i t a l c â l t u i n d u - s e şi î n c h e i n d u -
se**, ad*“Câ c ă fie-care s ă s te a în locul sgfl, şî să uu t r e a ­
c ă în a lt loc. c a re niel nu i se cu v in e pote. P ric ep e , deci,
c â tă tâ rie afl cu v in tele s p u se de ap o sto l. T u co m p u i m e m ­
b re le co rp u lu i, e a ră el a c o rd ă d a ru rile d e su s. D upre cu m
în co rp s u n i o rg a n e ac ce sib ile de ast-felifl de d aru ri, to t
ast-felifl si cu duchul, c a re le este ră d ă c in a c e a de s u s a
tu tu r o r , p r e c u m : inim a e s te acce sib ilă du ch u lu î, m aiu l a c ­
cesibil sângelui, sp lin a veninului, şi c e le -l-a lte a lto ra . T 6 -
t e a c e s te a îşi ati ca u sa in c rie r. Deci D u m n ed eu a făcu t
p e om ast-feliu, p e n tru că c in stin d u -l m u it şi n e-v o in d
a se d e p ă rta d e el, şi-afl r e s e rv a t el cau sa, e a ra o m u l a
d e v e n it co n lu c ră to rio cu D um nedeti, In c a re scop pe u n u l
i a pus in a c e s t serv iciti, pe a ltu l in cela-l-alt. De ex em p lu
a p o sto lu l e s te v in a cea m at p rin c ip a lă a co rn u lu i c a re
p rim eşce de la corp to tu l ; a ş a ca, d u p re cu m p rin v in e
şî a rte riî c irc u lă sâ n g e le , cartL e v ia ţa -a n im a lu lu i, ast-lelifl
w şi cu ap o sto lu l, prin al c ă ru ia c u v â n t face de a s e îm -
p ră şc ia la to ţi v ia ţa v ec ln ic ă. P ro fe tu l p ro ro c esc e cele v ii-
fcire, ast-feliîi c â ai el a c e la şi lu c ru îl tace. T u d eci co m ­
p u i m e m b re le co rp u lu i, d a r ă el li a c o rd ă v ia ţa. «S pre s ă ­
v â r ş i r e a S â n ţil o r , s p r e l u c r u l s l u j b e i " . D ra g o ste a r e ­
z id e şte , şi face a se lip i în tre ele m e m b rele, a se îm p u ­
te rn ici şt a se co m bina Îm p r e u n a .
■*) Oeei o a c a voim a e a n e b u c u ra d e duchul, c a rele
v in e de la cap, ap o i unii pe a lţii să ne a ju tă m şi să ne
în g ă d u im . Doufi s u n t d ev id g rile din corpul b ise ric e sc : u n a
când ne rCcim cu d ra g o ste a unul c â tr â a ltu l, e a ră a d o u a
ca n a în d răz n im de a săv&rşi in a c e l corn la p te n e v re d n i­
ce. In am ândouC c a şu rile ne d e sb m â m în şi-n e d e to ta lita ­
te a cred in cio şilo r. D arâ d a c â <x*l ca rii ati fo st o râ n d u iţi de
a zidi pe a lţii, din capul locului i< nu n u m ai că nn afl zid it,
ei c h ia r afl d e sb in a t, o re ce v o r su feri ? N im ic nu e s te ca­

*) Partea morală. ConUa schismaticilor, tarii s-aQ dosm embrat

din credinţa bisericoî, ţi cari! sîiyerşesi: fapte nelegale şi neregulate
(Vcrnn).
 O M ILIA XI 115
re să d e sb in e b ise ric a m a l m ult. ca iu b ire a d e stă p â n ire .;
d a r a in ac e la şi tim p nim ic n u p o te ir ita p e D um nedefl
m a i m uli, c a a c e ia u e a îm p ă rţi b ise ric a . C h iar d e a r s ă ­
vârşi m ii de b u n u ri, to tu şi cet ce ta ie c o rp u l b ise ric e l v o r
fi n u m a l puţîn re s pun R etori c a şi c e l ce ati cru c ifica t c o r­
p u l lu t; căci fa p tu l ac ela a fo st cel p u ţin s p r e folosul o-
m e n ire l în tre g i, de şi nu a fost să v e rş it cu o a s t-fe liu de
in te n ţiu n e ; pe când ceia ce fac sc h ism a tic ii, nu n u m a i că
nu a d u c e nici u n folos, ci încă din c o n tra m u ltă v ă tă m a re .
A c e ste a nu le-am d is nu m ai cu p riv ire Ia stă p â n ito rf, ei
şi cu p riv ire Ea cel stă p â n iţi. Un b ă r b a t o re -c a re s â n t *)
a sp u s ce-v a c a re s-a r p ă re a c ă e ia d ră s n e ţ, d a r ă cu to te
a c e s te a a sp u s. Ş i ce a s p u s ? «N icî sâ n g e le m a rtiru lu i
nu v a p u te a ş te rg e p ic a tu l a c e sta » , (Jice. Ia sp u n e-m l, în
ce sco p m ă rtu ris e sc ! ? Nu o re p e n tru s la v a Iul C h risto s ?
Deci tu c a re ţi-at p re d a t sufletul n e n tru C h risto s, cum d e
jefu ieşc l a c e a b ise ric ă p e n tru c a re C h risto s si-a p r e d a t su-
lle tu l ş e a ? A sc u ltă ce 4>ce P a v e l: „ N a s u n t v r e d n i c a
m e c h e m a a p o s t o l p e n t r u c â a m g o n i t b i s e r i c a lu i.
D u m n e z e i i “ (I C orinlh, 15, 9). V ă tă m a re a a c e a sta nu
e s te m a t m ic ă d e c â t ac ea a d u s ă a c d u şm a n ii b ise rice t,
ci in c ă eu m u lt m a t m are, p e n tru câ cea d i n ţ a o face şi
m a î stră lu c ită , p e când cea de a do u a o n e c in s te ş te in
ochit d u şm a n ilo r el, cân d v£d că e s te a ta c a tă c h ia r d e p r o ­
p rii se t fii. Un asţ-felift de fa p t it îl cred ca o d o v ad ă
m a re d e înşelăciune, când v 6 d că to c m a i a c e l n ă s c u ţi şi
c re s c u ţi îu b iserică, şi c a rit afl fo st in iţia ţi cu e x a c tita te
in ta in e le el, to c m a i aceia, $ic. sc h im b â n d u -se fâ ră de v e ste
se pun In râ n d u rile d u şm a n ilo r et. A c e ste a fie d ise c ă tr ă
acel ce se a r a tă in d e fe re n ţl fa ţă d e cel ce se d e s b in â d e
■biserică ; p e n tru c ă d a c ă sc h ism a tic ii afl p 6 te c h ia r d o g m e
c o n tra re , ap o i to c m a i p e n tru a c e a s ta uu tre b u ie a se a*
m e ste c a cu d e n ş il; d a ră d ac ă p ote c u g e tă ca şi n o t, d a r ă il
"totuşi s-nu d e s b in a t, cu a lâ t m at m u lt in c ă nu treb u ie a
s e a m e s te c a cu iî. Şi din ce c a m ă s-ati d e s b in a t? P e n tru
resonu) că sufgr de b o ia iu b ir e l d e s t ă p â n i r e . Nu scit!
ce au p ă tim it cet de pe lân g ă C ore, D alb an şi A biron ?
O re n u m a i a c e ştia sin g u ri s-au p ră p ă d it, safl şi cel îm p re ­
u n ă cu d fin şil? Ce s p u i? *Acei aşi c re d in ţă afl şi aceia, dicî,
şi it s u n t ortodox!.» D ară atu n ci d e ce 1111 s u n t îm p re u n ă
cu n o î? „ U 11 d o m n , o c r e d i n ţ ă , u n b o t e z 1', dice P avel.

*} Sf, Ciprian al Antioehjel, in scrierea s a : „De unitate

ecelesiae1'. Trad,
ix 6 O M IL IA Xt

D acă a le lo r s u n t b u n e, a le n 6 s tr e d e sig u r c ă s u n t r e l e ;
d a ră când a le n o stre s u n t b u n e, nu m a l în c ap e în d o ia lă
că a le lo r s u n t rele. „Prunci, dice, S n v ă lu in d u - n e ş i
p u r t â n d i r n e d e t o t v â n t u l î n v â ţ a t u r e l “ . E d e a ju n s o-
re a cred e a c e a s ta , spune-m l, c a i! dic c a s u n t o r to d o x l?
D arâ a lu n e i cum de aQ în m o rm â n ta t şi ati d e sfiin ţa t cele
alin g fito re d e c h iro to n ie ? C are e folosul celor-I-alte, d a c ă
a c e a sta nu e s te tra n s m is ă în r e g u lă ? D e a c e ia treb u ie a
ne lu p ta p e n tru a c e a stă a b a te re ca şi p e n tru c re d in ţă . P e n ­
tr u că d a c ă e p erm is fie-câru ia d e a u m p le a tn â n a ’lul, d u ­
p re cum s-a p e tre c u t in vech im e (III. îm p ă r a ţi 13, 33), ş i
a d ev e n i p re o ţi, ap o i a tu n c i to ţi să tre a c ă p e a i c i ; în z a ­
d a r s -a m a l z id it a c e s t je rtfe ln ic , in z a d a r m a l e p linită-
te a b isericel, în z a d a r iiuiriSrul p r e o ţ i l o r ; a tu n c i pe to te
să le d esfiin ţăm , p e 15te să le a n u lăm . *Să n u fie un a ca
ac ea sta » dicl tu. Voi faceţi a c e a s ta , şi ^ ic e ţl « să nu fie*?
Şi cum de dicl «să nu fie», p e cân d fap tele se p e tre c a ş a ?
E u v 6 v o rb e sc şi ine m ă rtu ris e sc , n u d o ră g â n d inel u-’mg
la in te re su l m ett, ci la m â n tu ire a v o ş tr i. Dacă cin e-v a se
v a a r ă ta n e p ă să to rifl, el v a v e d e a . D acă p e a ltu l nu-1 in-
te re sa z ă a s e m e n e a fap te, pe m ine îu s 6 mft in te re sa z ă . „ E u
a m s ă d i t , dice, A p o l l o a u d a t , 1n s £ D u m n e d e Q a
făcut creşcerea * (I. C orintti. 3, 6 ). Cum v om p u te a r a b ­
d ă rîsul E lin ilo r ? Căci d a c ă il ne a c u să p e n tru e re su ri,
d a ră încă p e n tru a c e s te a ce n u v o r ţlic e ? «D acâ s u n t a-
ce leaşl d ogm e, a c e le a şi m is ttr il, de ce a tu n c i un a lt s tă ­
p ân s a re pe d e a su p ra în a ltă b is e ric ă ? l a p riv iţi, dic il,
cum în b is e ric a c h re ştin ilo r to te s u n t p lin e de iu b ire a d e
sla v a d e ş a rtă . D ară în c ă iu b ire a lo r do s tă p â n ire , şi a m ă ­
g ire a ? L uaţi-li m u lţim e a (glotele), dic il, şi n im ic n u m al
rS m âoe. T aie-li b o ia din ră d ă c in ă , a d e c ă c o ru p e re a glote-
lo r, şi to tu l se v a stin g e» . V oiţi să v 6 sp u n şi ce v o rb esc
il d esp re c e ta te a n o slrfi? şi cum ne d e fa îm ă cu u ş u rin ţă ?
«E p e n n is , dic il, fie-căruia de a v e d e a , câ d acă a r voi,
a r p u tea d o b ân d i în p a rte a sa pe m u lţi d in tre cel convinşi
şi a tra ş i in c h re ştin ism , şi nu s-a r m ira de loc de ac ea sta » .
V al, c â tă b atjo cu ră, şi c â tă ru ş in e ! D ară a p o i şi u n a lt rid ilic,
şi o a ltă b a tjo c u ră . D acă o re -c a re d in tr e n o î c b re ş tin il a r
fi p rin s în fa p te nrici 6 se, şi a r u rm a a fi c e r ta t cu v re-o
p ed e ap să, d in îo te p ă rţile e m a re te a m ă şi m a re sp a im ă
c a uu cum -va a c e la sâ fugâ din c h re ş tin is m şi să se d ea
de p a rte a p ăg â n ilo r. F u g ă de o m ie de ori u n u l ca a c e sta ,
şi fie cu aceia. Nu dic de cel ce a r fi g re şit, cî c h ia r d e
 O M IL IA XI 117

a r fi c in e -v a n ep g c ăto s ş i nu a r fi g r e ş it cu n im ic, d a r ă
d a c â voieşce a fugi din c h re ştin is m , fugă. De s ig u r c â mu
d 6 re , n i 6 b a t cu pu m n ii in p e p t, il je le s c şi’tn l a r d e in i­
m a , ca un u l ce am fo s t lip s it d e u n m e m b ru al m eii; de
c â t câ nu d â re în tr 'a tâ ta , în c â t s â fia f o r s a td e a c e a ­
s tă te am S , d e a n u ’m l face d a to riile ce mfi p riv e sc . A ces­
te a vi le-am sp u s, iu b iţilo r, d u ca cum a şi fi s tă p â n p e
c re d in ţa v 6 str£ , sa u câ în m od despotic, vfe p o ru n c im a-
c e a s ta , p e n tru c ă n o i am fo st procturisiU p e n tru în v ă ţă tu ­
ra cu v â n tu lu i, şi nicî d e cum p e n tru s tă p â n ire s a ii p e n tru
vre-o autoritate* o r e - c a r e ; noi a v e m ro lu l s fe tn ic ilo r, c a rii
sfă tu ie sc şi în d e a m n ă . Cel ce sfatu ieşc e s p u n e id e ile luî,
şi nu fo rsază pe a u d ito riu , ci la s ă pe fie-care a fi s tă p â n
ca s â ’şl a le a g ă ceia ce-I place din cele sp u se , şi n u m a i
a tu n c i e s te respu n d iito riti, c â n d nu va sp u n e cele cu v e n ite .
P e n tru ac eia şi noi sp u n e m si vg v o rb im a c e s te a , p e n tru
ca să nu v 6 fie voufi p e rm is a <Jice 111 a c e a d i în fric o ş a tă :
« d a ră nim en i nu ne-a sp u s, nim en i nu ne-a o p rit, nu am
ş c iu t şi nici că am c re d u t c â a c e s ta e p e c a t» . P e n tru a-
ceasta" v e g ră ie sc şi tnfe* m ă rtu ris e sc , c ă a d e s in e m b ra b i­
se ric a Iul C hristos, n u e s le m ai m ic rfirt. c a a c ă d e a ia
e re s. C ăci spune-m l, d a c ă c in e -v a a r fi din în tâ m p la re vice­
reg e, e a r ă venind re g e le a d e v g ra t el nu s - a r alip i d e d 6 n-
su l ş i nici nu i-ar d a su p u n e re şi a s c u lta re a cu v e n ită , ba
Încă i-ar şi lu a p o rfira re g a lă şi a r rupe-o în m u lte bucăţi,
apoi o re v a fi el p e d e p sit m al p u ţin d e c â t c e l-l-a lţl co n ­
tr a r i şi d u şm a n i al re g e lu i? D ară c e ? D acă o d a tă cu ac e a sta
a r a p u c a în c â d e g â t pe re g e şî J-ar su g ru m a , e a râ corpul
Iul b u c ă ţic ă cu b u c ă ţic ă l-a r d e sm e m b ra , a p o i o re cam ce
p e d e a p să du p ă d re p ta te v a lua el ? D ară d a c ă cel c e face
a ş a un u l reg e p ă m â n te sc şî-ar lu a cea m a l m a re d in tre
to te p ed e p site, ap o i cel ce su g ru m ă pe C h risto s ş i’l des-
m e m b re a z ă corpul Iul, de ce g h ee n ă n u v a fi 6 re v re d n ic ?
P o te că v 6 închipuiţi c ă de a c e a sta cu c a re a m e n in ţ? E u
nu cred a c e a s ta , ci v a fi d em n d e o a ltă g h ee n ă cu m u lt m al
g ro za v ă. Ia sp u tieli’m l voi fem ei tor c a re s u n te ţi d e f a ţă ,—
p e n tru că a c e s t defect e m a l m u lt al fe m e ilo r,— şi c e lo r ce
lip sesc povestiţi-li exem p lu l şi în frico şaţi-le. D acă p o te u n ii
îşî închipui esc câ prin acest* fap t noi ne v om s u p ă ra , sa u
vo m c â u la ?ă n e ap S rău i, apoi s ă seie b in e c â în z a d a r
cu g e tă ast-teliQ , D acâ p o te voeşcl c a s â ’ţ î rfe b u n l pe m ine,
a p o i 1e â sin g u r îţi dati m ijlocul prin eal-e Vel p u te a , fâ ră
vre-o v ă tă m a re , a -ţl rg sb u n a. A şa d ară p ă lm u ie şc e -m 6 ,
sc u ip ă-m e în faţă, bate-m ft. A ! p o te te în frico şezi au d in d
a c e s te a ? C ând ett iţi d ic : p ă lm u ie şee -m g , te în frico şezi,
n8 O M IL IA XI

e a ra p e s tă p â n u l il su g ru m i, şi n u l e în frico şe zi? M em bre­

le co rp u lu i stă p â n u lu i le rup]’ în b u că ţi, si nu tr e m u r i?
B is e ric a e s te casa p â rin ţa sc a , u n corp şi un duch. V oeşcl
a ţ i rg sb u n a pe m in e ? S tâ l n u m a i p ă n ă la m ine. De ce In
locul m eii iţi re sb u n l pe C h ris to s ? Mal m u lt În c ă ; d e ce
Joveşcl eu p ic io ru l îm p o triv a b o ld u r ilo r ? N ici fn tr’un c a s nu
e b in e d e a ţi rg sb u n a, e a r ă a in su lta p e cin e-v a, pe cân d
u n a llu l n e d re p tă ţe şc e , e cu m u lt m al g ro zav . A i fo st n e ­
d r e p tă ţită d e n o i ? Â pol de ce te înfuriezl pe cel ce n u te-a
n e d r e p tă ţit? D a ră a c e a s ta e eea m a l de pe u rm ă n eb u n ie.
N u c ă d o ră în m od iro n ic v e v o rb esc ac estea , şi nu cum
s*ar în tâ m p la , ci s u n t r e s u lta le din s ta r e a su fletea scă în
c a re tnfi g ăsesc . A şi v o i ca fie-care d in tre cel s u p ă ra ţi îm ­
p re u n ă cu v o i,—d e şi p rin a c e a s tă s u p ă ra re se v a tă m ă p e
d en şil, cân d p le ac ă în’ a ltă p a r te ,— aşi voi, dic, ca fie-care d in
a c e ş tia să mg b a tă p e s te obraz, saii d esb răcân d u -m g p â n ă
la p ie le să m e b a tă cu biciul, fie că m -n r ac u sa ţţe d r e p ­
tu l, fie pe n e-d rep tu l, şi in definitiv s â ’şl a ru n c e u rg ia luî
a s u p ra n o stre , de c â t să c u tez e a face de a c e s te a , pe c a re
le face ac u m . D acă s - a r face a c e a sta , nu a r fi vr-uu lu c ru
m are, fiind-că la u rm ă s-ar p u te a $ice c ă a fo s t b ă tu t şi ne*
c in s tit un om de nim ic şi n e v re d n ic de vre-o a te n ţiu n e . De
a lt-fe liti c h ia r eti eel n e d r e p tă ţit şi in s u lta t a şi ru g a pe
D um nedeQ ca să v 6 ie rte p ec atu l, şi a c e a sta ni) o (lic ca
s ă sg c re a d ă c ă eu am a tâ ta tre c e re , ci fiind-că c e l n e­
d r e p tă ţit când se ro g ă p e n tru cel ce l*a n e d r e p tă ţit, c â ş­
tig ă m u lt cu raj. „ D e v a p e c ă t u i o m a s u p r a o m u lu i ,
s e v o r r u g a p e n t r u d e n su l“ dice. (I Im p a ra ţl % 25).
D a ră d ac ă nu a ş i p u te a eQ, a ş i ru g a pe a lţi sâ n ţi şî a r
face a c e a sta , A eum Îns 6 pe cine sâ ru g ă m , d ac â D um ne-
deii e s te in s u lta t de n o i? P riv e şc e c â tă an o m alie. D in tre
cel ce p a rtic ip ă la se rv ic ii în a c e a s tă b iserică, n n ia n u v in
d e Ioc, saQ o d a tâ in a n , şi c h ia r a tu n c i vin de fo rm ă nu­
m a i şi fă ră nici un fo lo s,’ fiind-câ îu to t tim p u l c â t s ta u
a ic i c o n v e rsaz ă şi g lu m esc p e n tru to tă n im ic a ; a lţii in s e d e
şi se p a r a fi se rio şi, d a r ă to c m a i ac e ştia s u n t c a ri a d u c
a c e a s tă n en o ro c ire a s u p ra b ise rice î. Dacâ in se ve a r ă ta ţi
s e rio şi şi ve d aţi a tâ ta s ilin ţă p e n tru ast-feliO d e lu c ru ri, ap o i
e cu m u lt m a i b in e ca şi v o i să ve p u n eţi în râ n d u l celo r
le n e şi d e b ise ric ă , căci pote a tu n c i nici aceia n -ar m a l fi
n e g lije n ţi şi nici voi n-aţl m a l fi c a acu m . N u v o rb e sc lu­
c ru rile a c e s te a la a d r e s a v o stre ce lo r p re se n ţl, ci p e n tru
acel ca ri ait d e z e r ta t d in sta u l. F a p tu l a c e s ta e s te u n a -
d e v g ra t a d u lte r. D acâ p o te nu p r im e ş d c a sâ au d i a c e s te
 O M IL IA X If 119

c u v in te d e la d ân şii, d e sig u r c ă nici d io p a r te a nostrfi.

D in tre do u ă fa p te contrare., de s ig u r eft u n u l tre b u ie a fi
n eleg a l. A cum d a c ă vot o b ăn u iţi a c e a s ta a s u p ra n o strg ,
n o i su n te m g a ta a p ă ră si p u te re a o rî-c â n d v eţi voi, n u ­
m a i b is e ric a s a fie u n a ; d a ră d a r â noi s u n te m in le g ali­
ta te , ap o i co n v in g eţi pe cel ce ile g a l s-att r id ic a t pe tro n ,
c a sâ se d e p u n ă sin g u ri. A c e ste a le-am sp u s nu ca cum
a şi o rd o n a, ei păzindu-vfi şi a sig u râ n d u -v fi pe vot de to tă
p rim e jd ia. Deci fiind-că fie-ca re d in tr e vot e s te m vîrst. 1 ,
şi v a d a sa m ă p e n tru cele făcu te d e el, v£ ro g a nu a -
r u n e a to tu l a s u p ra n o stră, şi a v 6 c re d e n ere sp u n ţle to rl,
c a n u cum -va în şelân d u -v g să vg v â lc ă ra ţt fărâ nict uu fo ­
lo s. A v em a d a c u v e n t p e n tru su fletele v o stre, însg n u ­
m ai a tu n c i când vom lipsi d e ia d a to ria n o s tre , când nu
v om ru g a , când nu vom s fă tu i şi cân d tiu v om p ro te sta c o n ­
tr a ce lo r fă c u te d e voi. D a ră d u p ă Io te a c e s te a daţi-m î voe
şi m ie a d ic e : „Curat sunt e a d e sâ n g e le t u t u r o r "
(F a p t. 20, 26) ş i : „Sufletul m e a m â n t u i - l - v a Drnn-
n e ţ l e t i " (îezech. 3, 19). S p u n eţi to t ceia-ce v o iţt; a r ă ta ţi
cau sa a d e v ă r a tă p e n tru care a ţi d e z e r ta t din sta u l, şi efl
m 6 v o i a p ă ra . D ară nu a v e ţi ce sp u n e . D e ac eia v 6 ro g
şi pe voi d e a s ta cu b ă rb ă ţie în s ta u l, şi pe cel ce aii
d e z e rta t să se re ’n to rc ă în a p o i, p e n tru c a ast-felifl în tr ’un
c u g e t s â in ă lţă m m u lţă m ire luf D um nedefl, c ă ru ia se cuvi­
n e sla v a in vecii v ecilor. A m in.

OMI LI A XII.
„D rep t a ceia a ccasta ţlic şi m ărtu risesc intru
D om n u l, ca sa nu m ai um blaţi v o i, precum şi ce-
le-l-a lte neam uri um blâ, întru d eşertă ciu n ea m inţeî
lor, Întunecaţi fiind la in in te“ (Cap. 4, 17),

D ascalul n u tre b u ie m im ai c a s ă sf& tuiaseă şi să în ­

v e ţe , să fo rm e ze ş i s ă în d re p te z e s p irite le d iscip u lilo r, ci
s ă fie în a c e la şi tim p tem fetoriu d e D um n ezeii şi Iul s ă se
p re d e e . F iin d -că ce le v o rb ite de 6 m enl, c a v o rb ite de n iş­
te eg a li, nu s u n t suficiente de a n e a tin g e sp irite le , de a -
ce ia e n e c e s a r d e a ne în c re d in ţa v o el D o m n u lu i şi a u e
p re d a lu i. T o cm ai a ş a face şi P av el. D isc u tân d p ân ă acum
d e s p re u m ilin ţă , ş i d e sp re jiceia c ă n u tre b u ie a n e rid ica
120 OM ILIA X II

unii a s u p ra a lto ra , a s c u ltă acu m ce s p u n tî: „ A c e a s t a ţiic

şi m ă r tu r is e s c în tr u D o m n u l, c a s â n u m a î u m b la ţi
v o ) p r e c u m şi c e l e - l - a l t e n e a m u r i u m b l a " , şi nu d i­
ce d e io c : c a s ă n u m a l u m b l a ţ i p r e c u m u m b l a ţ i
a c u m , căci ato n e! cuvgntul a r fi fo st m al în ţe p ă to riu , ci
plecân d de la ex em p lu l a lto ra el 3 a r ă t a t a c e la ş i lucru*
C h iar şi T h esa lo n ic en ilo r ii sp u n e a c e la şi lucru, sc riin d u -li:
„ N u î n t r u p a t i m ă d e p o f ta , c a ş i c e l e - l - a l t e n e a m u r i "
(I T h esa l. 4-, 5). «Voi, dice, v -a ţl d e s p ă r ţit de cre d iu ţile
lor, de c â t să şc iţl că lo tu l s-a fă c u t d e D um nedeft. EQ nu
cer d e Ja voi de c â t cele ce vfi p riv esc , ad e că ca v ia ţa şi
p u rta re a v 6 str£ s ă fie d u p re D um n ed eti. A c e a sta v ă a p a r ­
ţin e vouă. In v o c de m aH u r la cele d ise d e intiie p e D om ­
nul, câ efi nu v -am în jo sit prin a c e a s ta , ci v-atn sp u s cum
tre b u ie s ă um b laţi.» „ I n t r u d e ş e r t ă c i u n e a m in ţ e ! l o r “ ,
ad e că a se în d eletn ici cu lu c ru ri z a d a rn ic e şi d e ş a rte . Şî
care p o t ti ac ele lu c ru ri d e ş a rte , d a c â u u I 6 te cele p re se o te ?
d e s p re c a re şi d ice E c le s ia s tu l: « D e ş e r t ă c i u n e a d e ş e r ­
t ă c i u n i l o r , t 6 te s u n t d e ş e r t ă c i u n i “ (Ecles. 1, 2). D ară
p ote va dice cin e-v a: «D acâ s u n t d e ş e rte şi d e şe rtă c iu n i, p e n ­
tr u ce s-a O fo st fă c u t? E a râ d ac ă to te a c e s te a s u n t lu c ru rile
Iul D um nedeu, cum d e s u n t d eşerte» ? In adevC r câ m u ltă
v o rb ă se face a s u p ra ac e ste i c h e stiu n i. D ară a sc u ltă , iu b itu le :
d u lu c ru rile lui DumnedeQ le-a n u m it el d e ş e rtă c iu n i, să nu
fie un a ca a c e a sta . N id ceriul nu e s te d e şe rtă c iu n e , şi nici
p ă m e n tu l; n id p o rţie , nicî luna, nicf ste le le, n ici co rp u l
n o stru , e.âcl to te a c e s te a d u p ă d ic e re a s â n te i sc rip tu ri
s u n t b u n e forte ( F a c e re 1, 31), in se ce e s te d e ş e rtă c iu ­
n e ? S ă a s c u ltă m p e E ctcsia st in e x p lic a re a a c e s to r c u v in te :
„Saditu'm l*am v il, dice, a d u n a t - a m p e l â n g ă m in e
c â n t ă r e ţ i ş i c â n t ă r e ţ e , facut-am l a c u r i d e a p e , c a
s ă u d d u m b r a v a , a v u t - a m c i r e ţil ş i t u r m e m u lt e ,
a d u n a t u 'm î - a m a u r ş i a r g i n t , ş i a m v g ţlu t c a t o t e
s u n t d e ş e rtă c iu n i. D e ş e rtă c iu n e a d e ş e rtă c iu n ilo r to ­
t e s u n t d e ş e r t ă c i u n i " {Ecl, 2, 4. şi urm ). A scu ltă ac u m
şi pe P ro fe tu l D a v id : „ s t r î n g e c o m o r i ş i n u . ş c i e c u i
l e a d u n a p r e e l e “ (Ps, 38, 10). D upă to te a c e s te a e
c e rt, c ă d e ş e rtâ c iu u e a d e ş e rtă c iu n ilo r e s te a u ru l cel m u lt
ce se v a rsă , zid irile acele s tră lu c ite , a c e le tu rm e d e ro b i
c a re m e rg în tâ r g d u p ă stă p â n , m â n d ria şi sla v a d e ş a rtă ,
c u g e te le cele u şo re şi fam faro n ad e le , T o te a c e s te a s u n t
 O M IL IA X II 121

d e ş e rtă c iu n i, p e n tru că nu d e D um nedeQ s u n t fă c u te , ci d e

noi. Ş i d e ee o re s u n t d e şe rtă c iu n i ? De a c e ia c ă n u ati
m a l n ie l-o d a tâ v re -u n s fâ rş it bu n . B anii, d e ex em p lu , s u n t
d e ş e rtă c iu n e , c â n a s u n t ch e ltu iţi în d e s m e rd ă rl, căn d însg
s e îm prftşcia la sâraef, a tu n c i nn s u rd d e ş e rtă c iu n e . C ând tu-l
clie ltu ie şc l în îm b u ib ă ri şî d e s frâ n ă rl, ia tă c a re e s fâ rş itu l: in-
g r ă ş a r e a corpului, r ig â itu rile sto m a c h u lu l, s e c re ţiu n l m u lte ,
îu g re u ia re a capului, m u ia rea eă rn el, c ă ld u ra g ro z a v a şî în
fine o slă b ă n o g ire to ta lă . D upă cum cel c a re t 6 rn ă a p ă
in tr ’un v a s s p a r t m u n ceşee în z a d a r, to t a ş a şi cel ce tr ă -
ieşce in îm b u ib ă ri, to rn fi în p â n te c e le iu l c a în tr ’un v a s
s p a r t. D e şe rtă c iu n e deci se n u m e şce to t a c e ia ce se s p e r ă
a fi ce-va, p e cân d îu r e a lita te nu e s te nim ic, ceia ce se
n u m e şc e şi d e ş e r t safl s p e ra n ţe d e ş e a rte . D ea sem en ea şi
to t ee e s te z a d a rn ic şi fă r â v re-un sco p se n u m e şc e d e ş e rt,
a d e c ă c â n u e bun la nim ic. S â v ed e m a c u m d a c ă cele
o m e n esc ! n u s u n t de feliul a c e s to ra . wS ă m â n c ă m ş i s â
b e m c ă c i m â i n e t n u r i m “ {I C orinth. 15, 32). C are c s fâ r­
şitu l, s p u u e 'm l? D e slru g e re a c o m p le c tă . N e Îm b ră c ă m şi
ne îu fâ şu ră m în h a in e scum pe, d a râ c a re e s f â r ş itu l? Ni­
m ic. I a tâ a c u m şi d e a le E lin ilo r: afl filosofat, d a r ă în z ă ­
d a r ; atî a r ă ta t o v ia ţă a s p ră , înstî fâ ră folos, căci nu a-
v e a u în v e d e re un r e s u lta t lo lo sito riu , ci s la v a d e ş a r tă ş i
o n o ru ri din p a rte a ce lo r m u lţi. D ară s la v a d in p a rte a c e ­
lo r m u lţi ce e s te ? N im ic, eâcî d ac ă a c e l c a ri a c o rd ă o n o ­
ru rile pier, cu a t â t m a l m u lt încă s la v a si o n o ru rile ee il
le a c o rd ă . Cel ee a c o rd ă a ltu ia onore, tr e b u ie c a m a l’nteifi
s â şl-o a c o rd e lu i în s u ş i; d ară d ac â el n u şi-o a c o rd ă sie-şl,
cum v a p u te a sâ o a e o rd e a ltu ia ? A cum în s 6 noi c ă u tă m
o n o ru ri p â n ă şi din p a rte » ce lo r m al n e c in stiţi şi m a l de
d e s p re ţu it. D arâ ce felia d e o n o ru ri s u n t a c e s te a ?
Al vgţlut câ to te s u n t d e ş e rtă c iu n e a d e ş e rtă c iu n ilo r ?
De a c e ia şi dice a p o s to lu l: „Intru d eşerta cîu n ea m in -
ţ e l l o r " . D ară o re relig iu n ea lo r nu e d e a c e s t fe liti? N u
e lem n e şi p e tr e ? D um nedeu a fă c u t c a în lo cu l lu m in a ­
re! d in sfeşnic să ni se a r a te so rele , D a râ ein e o re se în ­
c h in ă lu m tn â re l din sfe şn ic ? S o re le d ă lu m in a ; d a r ă când
el n u p o te din vre-o ea u să 6 re-care, a tu n c i lu m in a re a din
sfeşn ic hi d ă lu m in a. De ee deci nu te în c h in i lu m în ă fe i
d in s fe ş n ic ? «Da, $ice, eS mfi închin fo cu lu i» .— O î ce ri$i-
lic, ce in su ltă. P riv e şce acu m şi a lta . De ce s tin g i ceia ce
tu a d o r i? De ce n iu iiceşcl pe D um nedeul t e u ? De ce nu
p e rm iţl ca Casa ta sâ se u m p le de m a g n ific e n ţa lui ? D acă
focul e s te D um nedeu, ap o i lasâ-1 ea să -ţi co n s u m e co rp u l,
122 O M ILIA X II

n u -1 co n d am n a sâ s te a .sub fundul o le l şi a că ld â re l, ci
b a g ă -1 in c ă m a ra ta , b a g ă -1 in h a in e le cele d e m ă ta s e .
D a ră tu nu n u m a i câ nu taci a ş a , ci în că d e s-a r în tâ m ­
pla din vre-o eau să o re -c a re c a sâ în tr e pe furiş. a le rj'I in
io te p ă rţile , pe to ţi ’I chem i în a ju to riu , şi ca cum a r fi
in tr a t in c a sa ta o fe a ră să lb a te c ă , a ş a p lân g i şi o ftezi, şi
nu m eşcl cea m a l m a re n e n o ro c ire fap tu l, că D u m n ed eu l
teii iţi s tă de fa ţâ . Ea am D u m n ed ea şi fac to tu l ca să-I p o t
av e a în m in e, şi m -a şl c re d e în cea m a l m a re fericire, nu
când îmi v a v isita c a sa m ea num ai, ei când efl a ş i p u te a s â -1
a tr a g în in im a m ea. A tra g e şi tu focul in in im a ta . T o te
a c e ste a s u n t de rîs si „d eşertăciu n ea m in ţ e i l o r “ . F o cu l
e s te b u n s p re a te s e rv i cu el, e a r ă nu 3 i te în c h in a ;
e s te făcut ca efl să mfi se rv e sc de el, e a ră nu c a el sâ tn e
stă p â n e a sc a pe m in e ; el a fost făcu t p e n tru m ine, şi nu
ett p e n tru d en su l. D aeâ te inchiol focului, d e ce şe d l c u l­
c a t p e p a t şi p o ru n ce sc! b u c a ta rin lu î ca să s te a în faţa
D u m u ed e u lu i t e a ? în v a ţă b u c ă tă ria , fâ -te p ita ria , şi d e
voeşcl tă -te c h ia r ferarifl. N im ic nu p o te fi m al o n o ra b il
ca e x e rc ita re a a e e s to r m e şte şu g u ri, cu c a re o casie D um ­
nedeul te a te v isite a z ă to t-d e a u n a . C onsideri ca o in su ltă
a rta , in c a re e de faţă D u m nedeul t e a ? De ce o rd o n i s e r ­
v ito rilo r tel, e a ră tu n u te cred ! d e m n ? F o cu t e s te bun şi
n e c e sa r, fiind-că e e re a ţiu n e a unul bun e re a to ria , in:>e nu
e s te D u m n e d e a ; e lu c ru l lu i D um nedefl, d a r â nu D um ne-
dftâ. Nu vedf o eo râ fid u e ala lu i ? N u veţll că d e ’n d a tă ce se
lip eşce de vre-o casă, el nu s tă în tr ’un loc ? ci de v a găsi
vre-o c o n tin u ita te to tu l d ă rîm â , şi nici m â n ele c o n s tru c to ­
rilo r şi nici a le a lto ra n u s u n t in s ta re ca să stin g ă fu ria
l u î ; el nu cu n o şce nicf p rie te n i, şi nici d u şm an i, ei pe lo ţl
IV tr a te a z ă Ia felin. D eci a c e s ta este D u m o e d ta ? Şi nu v 6
ru ş in a ţi a o s p u n e ? Cu a d e v e r a t câ b in e a d is a p o s to lu l:
„ I n t r u d e ş e r t ă c i u n e a m in ţ e i l o r " . «D ară, dic ii, so rele
e s te D umnedeU». D ară, sp u n e-m l, de ce, şi p e n tru c e ? Că
d ă lu m in ă m a fe ? D ată: ttu -1 vedf dese-ori în v in s de n o ri, ş i
fără de voe se rv in d n a lu re î ? Nu-1 vedl a ltă -d a tă în eclip să şi
a sc u n s de lu n ă şi d e n o r i? De şi de alt-felia norul e m al
sla b de c â t so rele, însfi cu t 6 te a c e s te a d e m u lte -rrl îl s tă p â -
nesce. D ară şi a c e a sta e lucrul în ţe lep ciu n e! Iul D um nedefl.
D u m n ed ea tre b u ie a fi îu to tu l îndestulai*, pe. cân d so re le
e lip sit în m u lte, şi a c e a s ta nu e p ro b a d tim n ed eirel Iul.
P e n tru ca el sâ se a r a te şi să fie v g d u t a re n ev o e d e a e r,
şi )ncâ de a e r u şo r, p e n lru că d a c ă e p rea des, nu la sâ
ra z e le lui ca să se tr a n s m ită . A re nev o e şi d e a p a , pen*
 O M IL IA X lt 123

tr u c a s ă n u a rd ă ; p e n tru câ d a c ă n u a r fi isvorelt), la c u ­
rile , rîu rile şi m ă rile , c a re prin a b u rii îm p r ă ş tia ţi ţin ore-
c a re u m e ^ a lă , nim ic n u l-a r p u te a îm p e d ec ă de a a rd e to ­
tu l. Ve<Jî a c u m ce feliti de D um nedefl a l ? 0 ! c â tă n eb u n ie,
şi c â t r id ic o l! «D arâ, dicl, e D um nedeQ p rin fap tu l că p o te
v ă tă m a » . Şi tocm af p e n tru că v a tâ m ă nu e s te Dunm oijett,
p rin fa p tu l c â un d e el v a tâ m ă , nu a re n ev o e d e a ju to riu l
niinSnuI, pe când in ac ele un d e el folo seşce a re n ev o e d e
co n cu rsu l m u lto r e le m e n te . A trib u tu l lu i D um nedefl in se e
d e a folosi, şi nu d e a v ă t ă m a ; d a r ă când e c o n tra riu l,
cum p o te fi D um n ed eti? D ară nu v ed l că m e d ica m e n tele
o trâ v ito re va ta in a fâră sâ m a l a ib ă n ev o e d e aju to riu ! a l­
to ra , pe cân d acele ce folosesc ati nevoe de aju to riu l m u l­
t o r a ? P e n tru tin e in se sd re le e s te şi b u n , io acelaşi tim p
şi s la b ; e s te bu n , p e n tru ca prin el să cu noscl e x a c t p e
s tă p â n u l a to te . şi este sla b , p e n tru ea sâ nu 1 p o ţi nu m i s t ă ­
p ân . «D ară, dicl, el tace e a sâ c re a se â p la n te le şi se m in ­
ţe le» . In se nu cum -va o re p e lâ n g â d ân su l şi ftâlig ariu l
e s te D u m n ed efl? p e n tru că şi el o ju lâ la c re şc e re . Nu cu m ­
v a o re pe lâ n g ă a c e ş tia s u n t d u m n e d el şi furca şi m â n e le
a g ric u lto ru lu i ? A ra tă ’mT, d a c â p o ţi, pe so re cre sce n d p la n ­
te le fără aju to riu l n im fin u l; fă ră a ju to riu l p ăm ân tu lu i, saQ
a apei, safl a a g r ic u ltu r e l; s ă ’şl a ru n c e s in g u r se m in ţe le
îu p â m e n t, aru n c e-şl ap o i ra z e le sa le şi la u rm ă sâ-m l
a r a te sp icele de grâQ. D a ră d a c ă r e s u lta tu l a c e s ta nu d e ­
p in d e n u m a i d e d ân su l, ci şi d e ploi, ap o i d e ce să uu fie
D u m n ed eti şi a p a ? D e ce nu şi b a lig a riu l şi s a p a ? A şa
d a r ă la to te să n e în c h in ă m ? s p u n e -m l; p e l o t e sâ le a -
d o r ă m ? V a l! c â tă n erod ie ! D ealt-Ieliu spicele de grâfl m al
d e g ra b ă s-a r p u te a fo rm a fâ r ă so re , d e c â t fă ră p a m e n t şi
f ă r â a p ă , ca şi t 6 te cele-l-alte p la n te . D acâ nu a r fi p ă ­
m â n tu l, nim ic d in a c e s te a nu s-a r v ed ea. D acă p u n e c in e ­
v a pârneD t în tr ’un v a s de lu t, p â m e n t, dic, a m e s te c a t cu
b ă lig a riu m ult, şi-l pune s u b s tr e a ş in a ca sei, d u p re cum fac
copiii şi fem eile, v o r re sâ ri acolo ’n isca ce-va p la n te, p o te
sla b e in fel iul lo r, in se p l a n t e ; ast-felifl c â după a c e a s tă
e x p e rie n ţă re su lta tu l d ep in d e m a! m u lt du p ă m â n t şî b ali-
garifl, d e c â t d e so re, şi p rin u rm a re treb u ie a ne în c h in a
m al m u lt a c e sto ra , d e c â t so relu f. S o re le a re nev o e de ce-
rifl, d e a e r, d e ape, ca sâ nu v a t ă m e ; a re nev o e de to te
a c e s te a , «Jii.*, ca de un frâO, c a re să-,I stă p â n e a sc ă s ă lb â ta -
d a Iul, ca si a unul cal să lb a te c , ca ast-felifl să nu-f la se
de a ’şl a ru n c a ra z e le d u p ă plac. D ară ia sp u n e -m l, u n d e
e s te el în tim p u l no p ţel ? U nde s-a dus sâ că lâ to ria sc ă
D um nedeul te fl? Nu e a trib u tu l lu i D um nedefl d e a se în-
 0M 1U A V II

eliide un d e-v a, sa â de a se s f â r ş i ; a c e s ta cu a d e v ă ra t e
a trib u tu l co rp u rilo r, «D arâ, dicî,' in s o re e s te şi o p u te re
ore-care, şi se m işcă». Dec) a c e a s tă p u te re e D u m n ed efl?
sp u n e ’iuf. De ce e s te im p e d e c a lă a c e a s tă p u te re , ca s ă nu
stă p â n ia s c ă p u le re a lu i cea a rd fito re ? E a ră ş l aju n g em la
■vorba d in tei. D ară ce e s te a p a ? N u c u m -v a -ş i ea e ste
D umnedeQ, prin fa p tu l că e s te elefiien tu l cei m a l in d isp e n ­
s a b il v ie ţe l a n im a le şi v e g e ta le ? Şi a d e că p â n ă cân d ne
vom în v â rti in a c e s t la b i r i n t ? Cu .id e v g ia l dice a p o s to lu l;
^ l n t r u d e ş e r t ă c i u n e a minţei l o r , î n t u n e c a ţ i fiind îa
m inte".
D ară cu a c e ş tia cum e posibil de a d isc u ta h u n ă- 6 ră
■despre În v ie re ? cân d il nicî nu p o t su feri să a u d ă , din
eau să eă s u n t în tu n e c a ţi la m in te . D e a c e ia şi v ia ţa lo r
■este a t â t de d e s f r â n a ta ; d e ac eia c u rv e sc şi co m it cele
m al g ro za v e n ecu v iin ţl. Şt cu d r e p t c u v e n t; căct cel c e 'şî
afl c ro it D um nedeQ du p ă placul lo r, n e g re şit că to te le fac,
şi d ac â v o r p n te a s ă se a sc u n d ă de ochii o m en ilo r, il se
■cred fericiţt, căci nim eni nu e s te c a re să-I stă p â n e a sc ă . Cu
c e va p u te a deci sâ influinţeze a s u p ra lo r v o rb a d e sp re
n e m u rire , c a re d u p ă d en şil e u n m ith in to tă p u te re a cu-
v en tu lu f ? D a râ incă s ă )i sp u i d e s p re cele d io iad ? D upă
•denşil şt a c e s ta e u n m ith. P riv e şc e acu m şi id e ea lo r sa-
ta n ic e a s c ă : câu i il ’şl fău resc d e l d e sfrâ n a ţi, nu dic câ
s u n t niith u rl, ci cred în if; e a r ă cân d d isc u tă d esp re iad,
■dic câ p o eţii vorb esc de a c e a s ta s p u n â n d p o re ştf, ca ast-
felia sâ se resto rrfe d e p rt;tu tin d e n e a id e ea d e v ia ţâ feri­
cită. «D ară, dic il, filosofii au d e s c o p e rit ce v a m al o n o ra ­
bil şi m al b u n de câ t ac estea » . Cum ? Cel ce ati in tro d u s
•destinul, şi sp u n că lo tu i e s le lip s it de orl-ce în g rijire , că
d e n im icâ s ă nu-î pese cul-va. si câ el e s te com pus din
-ato m u rî? S au ac el ca rii dic c ă D u m n ed eu e s te co rp ? Saft
a c e l carii tra n sfo rm ă sufle ti 1Io o m e n eşc l in cân eşct, şi v oesc
a co n v in g e p e om eni, că o m u l o d in io ră a fo st câne, sa fi
left, sa u peşce ? D ară când o re v eţi în c e ta de a b ârli în ­
tu n e c a ţi tiind cu m in te a ? Cu a d e v ă r a t că il v o rb esc d esp re
■dogme’ şi d e sp re v ia ţâ şi fac to tu l ca şi cum p are-că a r fi
în în tu n e rec. Cel în tu n e c a t n u v ed e n im ic din cele ce sta ţi
■de fa ţă , ci d e m ulte-o ri vfidend o funie, o ia d r e p t şe rp e ce
se m işcă, saQ d a c ă ca d e su b un g a rd , c re d e c ă v re-u n om
safl vre-un d e m o n îl stâ p â n e şc e , şd de aici ap o i tu lb u ra re
şi v u e t m a re . D e âst-feliu d e lu c ru ri se te m il, ca să se
a d e v e re a sc ă ^ ic e re a p r o fe tu lu i: „ A c o lo s-aQ t e m u t d e
frica, unde nu era frică" (P s. 5 2 ,6 ), pe cân d d e cele
 O M IL IA X II 125

d em n e d e te m u t iî n ic î că se sfiesc m ă c a r. în to c m a i c a şi>
copiii, c a rii p u rta ţi in b r a ţe d e m a n c e a lin g focul cu m â ­
n ele fâ ră să se g ân d iasc ă, saii lu m in a re a a p r in s ă d in sfe ş­
nic fa râ nicî-o frică, e a r a cân d ved v re -u n b ă r b a t îm b r ă -
c a t eu o h a in ă in iţ 6 să (din pCr de c a p ră , saii oe) il tr e m u ­
r ă de frică. T o t a ş a şi E lin ii a c e ş tia , d u p re cu m în ad ev fir
s u n t copiii, p e n tru c a re d ealt-feliu c h ia r u n u l d in a î l o r
(P la to n , T im . p . 22 13.) a d is c ă „E linii p ururea s u n t
co p il" , p e n tru c ă se te m d e ac ele ce in r e a lita te n u s u n t
pfecate, p re c u m : m u rd ă ria co rp u lu i, În g ro p a re a m o rţilo r,
n u n ta , o b s e rv a ţiu n e a d ile lo r, şi a lte le d e a c e s t feliti", pe-
cân d de ac ele ce cu a d e v g ra t s u n t pficate, p re c u m : p e d e -
r a s tia , c u rv ia , p re c u rv ia , etc. de a c e s te a n ic i v o rb ă m ă c a r
nu fac. II v el vedea c ă d u p ă ce se în to rc e d e la v r e - o
în m o rm â n ta re se s p a lă , d a r ă de p ic a te le cele de m o rte
n ic l-o d ată ; îl vel v ed e a în c ă p u n en d m u lt in te re s p e n tru
b a n i, ii v el v e d e a a p o i su p e rs tiţio s p ă n ă la rid ic o l, b u n ă -
o ră credfind că la c â n ta re a v re -u n u l cu co ş v a v en i sati'
v a p le c a cin e-v a! Cu a d e v g ra t că s u n t în tu n e c a ţi cu m in ­
te a . S p iritu l lor e în c ă rc a t d e m u lte sp a im e , c a d e ex em p lu ::
<sAstă-d(, d u p ă ce am ie ş it din casă, m -a în tâ ln it X. cel
â n t e if l; deci nu m ai de c â t uii se va în tâ m p la m u lte rele.
M işelul d e serv ito rii! aducfindu-m l c iu b o te le ’m l-a dat, mal.
ânteift cea s tâ n g ă ; d a r ă a c e a s ta în se a m n ă c ă v o r v en i a -
s u p r ă ’m l n en o ro c iri m a rî şi insu l le. C h iar efl ap o i ieşind'
din casă am p ă ş it cu picio ru l slâ n g m al ’n tâ i i i ; d eci e
se m n d e n en o ro c iri» . A c e ste a s u n t re le le cele de pe
lâ n g ă casă. «Ieşind aslâ-<Jt din casă, m i s-a b ă tu t o ch iu l
s tâ n g de d e s u p t ; a c e a s ta e se m n de la c râ m l» . F em eile
Jipol, d ac ă c lă n ţă n e sc tre s tiile cân d isb e sc cu sp a tn ta.
ţe su tu l pânzei, saQ c ă 'şl co n su m ă mulL lim p la p e p tă n a -
tu l lâneî, sc o t d e aici v r'u n sem n . D e a se m e n e a cân d to r-
tu l s b â rn â ie în sta tiv e , safl cân d d in ţii de s u s a l sta ti v pi­
sc ă r ţi esc şi fiind în tin şi p re a ta r e se ru p , s c o t şt de a ic f
v r'u n sem n , şi în line m ii de a c e s te a , c a re s u n t d em n e d e ­
n s . D acâ rag e m â g a rîu l, sa tl d ac ă c â n tă cu eo şu l, sa(t d e
s tr e n u tâ cine-va, saii a l tc e v a , ap o i ca şi cu m a r fi leg aţi
cu m ii d e le g ă tu ri, sa u d u p ă cum a m d is, c a s tă p â n iţi d e
în tu n e ric , pe to te Ie b ăn u iesc , făcen d u -se p rin a c e a s ta de
m ii d e o ri m al sc lav i d e c â t sclavii. N u a ş a in se su n te m
noî, ca rii ridem d e to te a c e s te a , c a u n ia ee tr ă im in lu ­
m in ă, şi su n te m în sc rişi c a c e tă ţe n i a l ce riu lu i, n e a v S n d
n im ic com un cu p ă m â n tu l. N oi un s in g u r lu c ru îl credem ,
126 O M IL IA X III

c a sp a im ă , a d e c ă p fc c a tu l, şi s ă nu ad ucem vre-o su -.
parare lui D u m n ed ea. N efiind a c e s te a , n o î rîd e m de
t 6 te cele-l-alte, c a şi de d ia v o lu l, c a re a 1-In tro d u s to te a-
cele s u p e rstiţiu n l ridicole. P e n tru to te a c e s te a s ă m u lţă -
m im lu t D u m n ezeu . S ă c ă u tă m ca n icl-o d ată s ă n u fim
p rin şi în a c e a s tă ro b ie, şi d a c ă v re-u n u l d in p rie te n ii n o ­
ştri a fo st p rin s, s â ru m p em le g ă tu rile lui, să-l e lib erăm
d in a c e a s tă în c h iso re u ric i 6 să şi d e rîs. Să-l facem s p rin ­
te n în c ă lă to ria cea sp re cerifl, să-f rid ic ăm în s u s a rip e le
cele în g re u ia te , şi să-l în v ă ţă m a filosofa a s u p ra v ie ţe l şi
a s u p ra cre d in ţei. S ă m u ltâ m im lui D u m n ed eti p e n tru to te .
S a -1 ru g ă m ca sâ n u n e a r a te n ev re d n ic! d e d a ru l lui cel
fă g ă d u it nonfi. C h iar şi noi s ă n e în c e rc ă m d e a co n trib u i
cu cele ce se ce r de la noi, c a ast-feliii să în v ă ţă m n u
n u m a i v o rb in d , ci şi făcând cele ce v o rb im , că ct n u m a t
a ş a n e vom b u c u ra d e m iile d e b u n ă tă ţi fă g ă d u ite n 6 ufe.
C ă ro ra fie ea eu to ţii să ne în v red n icim , p rin C b risto s
Iisu s D om nul n o stru , c ă ru ia îm p re u n ă cu T a tă l şi cu S â n ­
tu l D uch, se cuv in e sla v a , s tă p â n ire a şi c in ste a , a c u m ş i
p u ru re a şi în vecii v ec ilo r. A m in.

OMI LI A XIII.

„D rept aceia, a cea sta ţlic şi m ărtu risesc întru

D o m n u l, ca să nu m al um blaţi v o î, precum şi cele-
l-alte neam u ri um blă, întru d eşertă ciu n ea m inţei
lor, întu n ecaţi fiind Ia m inte, înstrăinaţi d e viaţa Iul
D u m n eţlcu, pentru n ecu n oşcin ţa care e s te Intru i(,
pentru îm petrirea inim ei lo r : carii intru n esim ţire
p etrecân d s-aQ dat pre sin e în verşu n ârel, sp re lucra­
rea a t6tâ necurâţia, întru lăcom ie" (Cap. 4, 17— 19).

Nu n u m a t c ă tr ă E fesenl s u n t d ise a c e s te a , ci şi c ă tră

voi, şi nu s u n t d ise de noi, ci d e P av el, saQ m a t b in e dis
nici d e c ă tr ă noî şi nict d e c ă tr ă P a v e l, ci de c ă tr ă în su şi
C h aru l D uchuluî. t) e d ast-fe liu tre b u ie a v 6 p u rta , d u p re
cum v o rb eşee ch a ru l. A scu ltă însfi şi ce a n u m e v o rb eşee
e l : „D rept aceia, aceasta dic şi m ărtu risesc întru
D o m n u l, ca sa nu m al um blaţi vo i, p recu m şi
 OM ILIA X III 127

c e l e - l - a l t e n e a m u r i u m b l ă , I n t r u d e ş e r t ă c i u n e a m in -
ţ e î l o r , î n t u n e c a ţ i f iin d l a m in t e , î n s t r ă i n a ţ i d e v i a ţ a
lu i D u m n e d e Q , p e n t r u n e c u n o ş c in ţa c a r e e s te în tr u
ii, p e n t r u S m p e tr ir e a in im e i l o r " . D a ră d ac â e s te ne-
c u n o şcin ţă, şi d a c â e s te i m p etri re, p e n tru ce a c u ş i? Cel
c a re n u cu n o şce e m a l d r e p t d e a fi înv& tat, d e c â t d e a
fi a c u s a t şi p ed e p sit. P riv e şc e în s 6 , cu m a p o s to lu l im e d ia t
3i rid ic ă lo r o rl-ce idee d e i e r t a r e : „ c a r ii, d ice, I n t r u n e ­
s im ţir e p e tre c & n d s-a u d a t p r e s in e în v e r ş u n ă r e l,
s p r e l u c r a r e a a t 6 t a n e c u r a ţ i a , î n t r u l ă c o m i e " , şi
a p o i im e d ia t a d a o g e : „ E a r â v o t n u a ş a a ţ i c u n o s c u t
p r e C h r i s t o s " (V ers. 20). A ici deci a r a tă , c â n u m a î v ia ţa
lo r a fost ca u sa îm p e trire l in im eî lo r, e a râ v ia ţa a c e a s ta
a r e s u lta t din p ro p ria lo r trâ n d ă v ie ş i n e s im ţire . „ C a r i i ,
dice, î n t r u n e s i m ţ i r e p e t r e c â n d s -a Q d a t p r e s i n e " .
D eci cân d tu au d i $ic 6 n d : „ I - a d a t p r e il D u m n ed ea
î n t r u m i n t e n e i s c u s i t â ( n e p r i c e p u t a ) “ (R om . 1 ,2 8 ), a-
m in teşe e-ţf d e cu v in tele a c e s te a c ă s - a u d a t p r e s in e .
D a râ ce în se a m n ă a c e s te c u v in te ? C ăci d a c â il d e b u n ă
v o e a lo r s-aii d a t p re sine, cum se (Jice c ă D u m n ed eti 1-a
d a t ? Şi d ac ă D um nezeii S-a d a i, cum a tu n c i de s-afi d a t iî
p re s in e ? V edl tu aici p ă ru tă c o n tr a z ic e r e ? D e c â t p rin
(Jicerea l-a d a t p r e il D u m n e d e Q în s e a m n ă că a î n g ă ­
d u it, a p e r m i s Dum neţieO . V edl deci cum v ia ţa n e c u ­
r a t ă e s te şi e a o b ie ctu l şi u n o r ast-feliii d e d o g m e ? „ C â t o t
c e la c e fa c e r e le , u r a ş c e lu m in a , şi n u v in e la lu ­
m i n a " (Ioan 3, 20). Ş i fn a d e v g r, fciim a r p u te a u n b ă r b a t
sc e le ra t, şi m a l cu s a m ă d in tr e a c e l ce se tă v ă le s c în
m u rd ă ria tu tu r o r c o rp u rilo r fem e eşc l, şi c a re niel m ă c a r
idee nu a re d e s o b rie ta te , cum a r p u te a , <Jîc, u n u l c a a c e ­
s ta sâ a r a te o a st-fe lia de v ia ţă n e p ric h ă iiitâ ? «D ară, dicl,
u n ia c a a c e ş tia şl-ati p u s c o rp u l în m iş c a re » . Ş i d e aici
ap o i vine îm p e trire a inim ei, si în tu n e c a re a c u g e tu lu i. S e
în tâ m p lă câ te -o d a tă ca sâ se în tu n e c e c e -v a c h ia r p e c â n d
s trâ lu c e şc e lu m in a, cum b u n ă-o ră cu ochii cân d s u n t sla b i,
e a ră slab i d ev in safl prin in fluenţa v re -u n o r u m e z e li v ă tă -
m ă lo rc , s a u p rin v re-u n c u re n t m a re . T o cm ai a ş a şi în c a ­
şu l de fa ţă , cân d în c lin a re a cea m a r e c ă tr ă lu c ru rile pă-
m finteşcl ni în tu n e c ă in te le c tu l n o s tru şi ni a c o p e re cu g e tu l
cu d e s â v e rşire , D u p re cum cân d s u n te m Sn fu n d u l a p e l nu
p u te m v e d e a so re le , d in c a u sa a p e l c e e d e a s u p r a c a p u lu i
128 OM1L1A XIII

n o stru c a u n g a rd p u te rn ic , to t a s t-fe M se p e tre c e şi cu

S m petrirea in im ei din ca u sa în tu n e c ă re l o ch ilo r cu g etu lu i
n o stru , adecft o co m p lec tă n e sim ţire , cân d nicl-o te a m ă nu
m a l c la tin ă su fletu l n o s l r u J „ N u e s t e f r i c a lu i D u m n e -
d eQ î n a i n t e a o c h i l o r ) u l M {Ps. 3 5 ,1 ), şi e a r ă ş l : „ D is - a
c e l n e b u n î n t r u in im a s a , n u e s t e D u m n e ţ î e a " ţP s.
13, 1). De n ic ă irl nu vine îm p e trire a , d e c â t n u m a i d in
n e sim ţire , p e n tru c ă nu m ai a c e a s ta a s tu p ă p o rii. Când un
c u re n t în g h e ţa t se c o n c e n tre a z ă î n t r ’un s in g u r loc, p a rte a
ac eia a c o rp u lu i d ev in e m o rtă şi fă ră s im ţire , şi c h ia r d e
al arde-o, saQ aT tăia-o, safl de I-al face orl-ce, ea nu sim -
ţe şce. T o t a ş a şi ac eia ca rii s-au fo st p r e d a t o d a tă d e s frâ ­
na r e f ; c h ia r d e al a ru n c a a s u p ră -li c u v in te d e foc, sa u ta r i
ca ferul, n im ic nu se a tin g e d e il, p e n tru că n im ic nu po­
te aju n g e p â n ă la il, şi a c e a sta din ca u să c ă d e ja a m u rit
co n sciin ţa lo r. Deci d ac ă n u vel c o m b ate n es im ţire a , ea
a st-fe liâ s â te p o ţi a tin g e de p ă r ţi şi de o rg a n e să n ă to se ,
vel m unci în z a d a r. „ I n t r u l â c o m i e “ dice. P rin a c e s te
cu v in te m ai cu sa m ă li-a r ă p it orl-ce s p e ra n ţă de ju stifi­
ca re. «L i-ar fi fo st posibil, d a c ă a r fi v o it, dice, nici d e a
fi lacom i, nici de a fi d e sfrâ n a ţi, nici de a ’şl îm b u ib a p ân ­
te ce le şi a e ă u ta num ai de p lă c e r i; a r fi fo st posibil a s e
îm p ă rtă ş i şi d e a v e ri, şi de p lă c e ri si de d e s fă tă ri in m od
cu m p ă ta t, d a r ă fiind-că afl u s a t de a c e s te a fă ră m ă su ră ,
io tu l afl c o ru p t» . r S p r e l u c r a r e a a t 6 tâ n e c u r ă ţ e n i a " ,
dice. A l v e d u t cum îî lipseşce de o rl-ce ie r ta r e ^lîcend
l u c r a r e a a t o t ă n e c u r ă ţ e n i a ? A d ec ă nu p en tru că il
aQ că d u t, a u p ă c ă t u i t ; ci lu c ra u , s a îf'm a l b in e dis s â v e r -
ş ia fl a c e s t e r e l e , şi fâceao u s de ele cu in te n ţiu n e . „ I n
t o t ă n ecu răţen ia" , e a r ă to tă n e c u ră ţe n ia n u e alt-cev a ,
de c â t c u r vi a, p rec u rv ia , p e d e ra stia , in v id ia, to tă d e sfrân a -
re a şi m u rd ă ria sp iritu lu i.
„Eară v o i nu aşa aţi cu n oscu t pre C hristos,
de v rem e c e pre el 1-aţl auţlit, şi întru d£nsul v-aţî
învăţat, precum este ad evăru l intru Iisu s“ (Cap. i t
20. 21). Dicerea d e v rem e c e pre el l-aţi auţlit (sîfs
aurov -fjxoutjaTt=afară numai dacă I-aţt audit) nu este a u-
nul om ce se indoieşce, <'i a unuia care e lorle convins,
dupre cum şi în alt loc dice: „ D e v rem e ce cu drep­
tate este la DumnedeCi a resplâti n eca z celo r c e
v6 n ecă jesc pre v o l“ (II T hes. 1,6). „D e v rem e c e
 O M IL IA X III 129

p r e e l l - a ţ i a u ţ lit, ş i i n t r u d & n s u l v - a ţ l î n v ă ţ a t , p r e ­
c u m e s te a d e v e r u l în tr u C h ris to s , c a s a le p ă d a ţi
v o i, d u p r e c e a m a l ’n a i n t e v i e ţ u i r e , p r e o m u l c e l
v e c h i a *4 (V ers. 21. 21). A şa d a r ă a c u n 6 şce p e C h risto s,
c o n s tă şi in a v ie ţu i cu d re p ta te , căci c e l c e v ie ţu ie s c e cu
v ic le n ie ’ şi cu rfiu tate, ou cu n o şce p e DumneiJeQ, şi n u e s te
cu n o scu t nici el de D um nedett. A scu ltă pe a p o s to l ce s p u ­
n e in a lt lo c : „ M ă r t u r i s e s c il c â p r e D u m n e ţ l e a ll
ş c i u , e a r â c u f a p t e l e îl t ă g ă d u i e s c " (T it. 1 .1 6 ).
„ P r e c u m e s te a d e v ă r u l în tr u Iis u s c a s ă le ­
p ă d a ţ i v o i, d u p r e c e a m a i ’n a i n t e v i e ţ u i r e , p r e o m u l
c e l v e c h i u " , a d e c ă s ă nu v ie ţu iţf c a a c e ş tia , căci a-
devfirul e p rin tre noi, şi nu d e ş e rtă c iu n e a . D u p re cum c re ­
d in ţa n o strg e s te ad e v ă ra ţii, to t aşa e şi v ia ţa n o stre . De­
ş e rtă c iu n e a şi m in c iu n a su n t pficate, p e cân d v ia ţa cea
d r e a p tă e s te a d e v eru l. S o b rie ta te a de s ig u r că e s te a d e v ă ­
ru l, p e n tru că a r e un s fâ rş it m a re şi fru m o s, pe cân d d e s -
f râ n a re a nu d u re ia niraie. „ P r e o m u l c e l v e c h if i, c a ­
r e s e s t r i c a d u p ă p o f t e l e în ş e lă c iu n e * " , d i c e ; a d e c ă ,
c ă p recu m p o ftele lu i s u n t s tric a te , s u n t c o ru p te , lo t a s t-
feliii e şi dânsul. Şi cum o re se stric ă po ftele lu f ? Cu m o r-
le a to te se nim icesc, căci a s c u ltă ce sp u n e P ro fe tu l: „ I n
d i u a a c e i a v o r p e r i t 6 te g â n d u r i l e l u l “ (Ps. 145,4).
D a ră nu n u m a i prin m o rte , ci şi p rin a lte le m u lte , p recu m :
fru ru u se ţa c o rp o ra lă a d is p ă ru t d e 'n d a tă ce a v e n it p e ste
. e l vre-o boiă saO b ă trâ n e ţe , a m u rit cu u d cu v g n t şi s-a
s t r i c a t ; p u te re a lui c o rp o ra lă se n im ic e şte e a ră ş l, şi c h ia r
p lă c e rile nu m a l afl Ia b ă tr â n e ţă ac e ia şi d u lc e a ţă ca la
tin e re ţâ , A c e a sta ni e s te în v e d e ra tă din is to ria lui B er-
zellim , pe c a re a o cu n o şceţî. D upre cum lâ n a se d is tr u ­
g e de c ă tr ă ch iar cel ce o fab rică , t o t ast-feîiu şi o m u l
cel v ech ia. Şi iu b ire a d e sla v ă , şi p lă ce rile a u p e rd u t d e
m u lte-o ri pe om , e a ră po ftele l-aii în ş e la t în to t-d e a u n a .
P e n tru că în adevfir fap tu l în sine n u e s te vre-o p lăcere,
ci m a l m u lt a m ă ră c iu n e , înşelăciune, ip o c risie şi m in c iu n ă ,
c a si Ia te a tru , un d e p e rso n a c a re jo e ă ro lu rile p a re a fi fru -
m o să ,— în tim p ce sc h im ele ce le face s u n t d em n e de d e s ­
p r e ţ şi rtesg u sl,—d a ră d e ’n d a tă ce v el rid ica m a sc a şi’I
v el d esco p eri ta ţa , v el v ed e a Î n ş e lă c iu n e a în t 6 t â g olăciu-
n e a el. Şi in adevfir că în şe lă ciu n e este , c â n d nu ţi se a -
ra tă ceia ce e*te cu adevg’r a l, ci ceia ce nu es te . A st-fe-
liti s e fac ş ir e t lic u r ile . Dt-, a ic i, d e c i, .a p o s t o l u l ni p re s c rie (
 OMILIA XIII

p a tru felîu rl de om eni, a d e c ă douS feliu rl în c u v in te le ur-

m ă to r e : „ L e p ă d â n d p r e o m u l c e l v e c h i o . .. . s a v £
în o iţf d e . i z n o a v ă c u d u c h u l m i n ţ e i v 6 s t r e , ş i s a
v e î m b r ă c a ţ i In o m u l c e l (n o Q “ , e a ră cele-I-alte d oue
în e p isto la c ă tr ă R o m a n i, u n d e d ic e : a l t ă l e g e în*
tr u m â d u lă r ile m e le , r e s b o in d u - s e îm p o triv a le g e l
m i n ţ e i m e le , ş i d â n d u - m e p r e m i n e r o b l e g e l p i ­
c a t u l u i , c a r e e s t e i n t r u m â d u l ă r i l e m e ! e “ (R om . 7,
23). Şi a c e ş tia s u n t în a fin ita te cu cel doi d in teift, a d e c ă
ţo m u l cel noii f a ţă d e cel d in ă u n tru , şi om ul cel vechili
ţa ţă d e cel de d in a fa ră , sati m a l b in e (Jis tre i s u n t şi a-
n u m e : om ul cel nod, om ul cel vechili, şi a c e s ta c a re e şi
cel m a i p rin cip al şi f ir e s c ; «Să v £ în o iţ l d e i z n o a v ă c u
d u c h u l m in ţ e i v o s t r e “ dice. P e n tr u ca să nu c re a d ă
cine*va că In tro d u ce un a lt om , g puoend de cel v ech ia
şi d e cel nofl, p riv eşc e ce dice e l : „Sâ V6 î n o i ţ l “ ,
d a r ă a se r e ’noi uu e s te aK -ce-va, d e c â t a re în tin e ri cel
b ă trâ n , fâcSndu-se safl dev en in d alt-cev a din ceia ce era .
A st-fe lia că su b je ctu l e acelaşi, pe când sc h im b a re a fă c u tă
e a c c id e n ta lă ; în to c m a i euin se în tâ m p lă şi cu c o rp u l, cân d
a c e la şi corp tr e c e prin m u lte sc h im b ă ri f o r tu ite j Ş i cum
s-ar face o re a c ea r e ’o o ire ? „Cu d u c h u l m t n ţ e î v d -
s t r c , “ , (Jice, a d e c ă , cei ce a re duch u l în sin e , nu s â -
v 6 rşia şc e nim ic vechitt, p e n tru că d u ch u l nu su fe re fap ­
te le cele vechi. „ C u d u c h u l m i n ţ e î v 6 s t r e “ d iee, a-
d e c â cu sp iritu l d in m in te a vostrfi. „ Ş i S ă v<5 î m b r ă ­
c a ţ i in o m u l c e l n o Q , c a r e d u p r e D u m n e z e i i s - a
z i d i t “ (Vers. 24). A i vfedut cum sa b je c tu l e u n u l şi a c e ­
la şi, că el e s te c a re se d’e s b ra c ă şi to t el c a re s e îm b ra c ă ?
„ In o m u l c e l n o Q , dice, c a r e d u p r e D u m n e z e i i s - a
z i d it, î n t r u d r e p t a t e ş i î n t r u s â n ţ e n i a a d e v ă r u l u i . "
D ară p e n tru ce el n u tn e şce v irtu te a om ? p e n tr u ce nu-
m eşce rC utalea om ? satt m a l b in e dis de Ce su b rh ip u l
o m ului re p re sio tă a c e s te donfi a c ţiu n i pe c a re om u l le pâ-
te s&verşi ? P e n tru c â fă ră v re-o ac ţiu n e sa u vre-o e n e r ­
gie 6 i'e-care nici că se p o te om u l m a n ifesta , ast-feliii că
nurual a c ţitm ete lu i îl p o t a r ă ta ca om , fie b u n , fie rfiti.
A şa dar;t d u p re cum e uşor om ului de a se d e s b ră c a s a â
îm b ră ca, tot a ş a d e u şo r e s te de a p rac tica v ir tu te a safl
ifiulafea. T&nerul e s te p u te rn ic ; deci şi noi su n te m p u te r­
nici in lu c ra re a la p te lo r b u n e. Cel tfinfir nu a r e s b â rc itu rl pe
 OM ILIA X III

o b ra z ; d eci nici n o i nu av e m . Cel te n e r nu ca d e u şo r în

b o li; d e e î iiicî noi. A ici tu p riv e şc e , cum el n u m e şc e v ir tu te a
c re a ţiu n e a d u s ă d in n efiin ţă lâ v ia ţă . D a ră o re ceia-1-altă
a c ţiu n e a om u lu i (ră u ta te a ) n u e s t e ’ c re a ţiu n e d u p re Dum-
nedeO ? C âtuşi d e p u ţin , ci e s le c re a ţiu n e d u p re d iav o lu l,
căci el e s (.e c re a to riu l p ic a tu lu i. O m ul cel nou d eci, nu
s*a c re a t din a p ă şi din păm S nt, ci „ s - a z i d i t d e D u m ­
n e z e ii In tru d r e p ta te şi In tru s â n ţe n ia a d e v â r u lu l" .
A c e ste c u v in te s u n t <Jise şi s p re c o m b a te re a n ttn c iu n e î,
p e n tru câ m u lţi d in tre c e l’ p ro fa n i s e p a r a fi d rep ţi, în
re a lita te in se to tu l e o m in c iu n ă şi a m ă g ire . S ub n u m e de
d r e p t a t e se în ţe le g e şi aici v ir tu te a în g e n e ra l, a d e c ă to ­
ta lu l v irtu ţilo r. A scu ltă ce sp u n e C h risto s: „ D e n u v a
p ris o s i d r e p ta te a v 6 s tr £ m a l m u lt d e c â t a c ă r tu ­
r a r ilo r şi a fa ris e ilo r, n u v e ţi I n tr a I n tru îm p ă r ă ţia
c e r i u r i l o r '' (61aIh. 5, 20). D re p t se n u m e şc e în că şi acela
c a re nu d ă nici un -m otiv d e a c u s a re ; a ş a b u n ă- 6 râ şi la
trib u n a le noi n um im d re p t p e cel n e d r e p tă ţit, pe cel ce a
su fe rit, şi nu şt-a re s b u n a t eu n e d re p ta te a s u p ra c o n tra riu ­
lu i. Deci, d ac ă şi noi vom p u te a să n e a r ă tă m d re p ţi u n ii
c ă tr ă a lţii la în frico şa tu l trib u n a l al stă p â n u lu i n o stru , vom
p u te a in a c e la şi tim p a ne b u c u ra şi d e fila n tro p ia lu i. In
adevfir, c ă fa ţă d e D um neded, o ri şi c â te am face, nu n e
v om p u te a a r ă ta c â su n te m d re p ţi în p erfec ţiu n e , căci el
p re tu tin d e n e a co v â rşi a ş ce p e cei d re p ţi, d u p re cum £ice şi
P rofeS ul; „ Ş i s ă b i r u i e ş c l c â n d v e l j u d e c a t u “ (P s.5 0 , 6 );
îns£ d ac â noi uu vom vicia d re p ta te a ce d a to rim u n ii c ă lră
a lţii, a tu n c i vom fi d re p ţi. De vom p u te a dov ed i că su n te m
n e d r e p tă ţiţi, a tu n c i v o m fi d re p ţi. D a ră de ee Ii d ice îm -
b r â c a ţ i - v î , p e cân d il e r a u d e ja îm b r ă c a ţi? ţ)ic e re a a-
c e a sta se r a p o r tă la v ia ţa şi la fa p te le lo r. A tu n ci (Ia b o ­
tez) il a& îm b ră c a t h a in a b o tezu lu i, e a r ă a e u m ’I în d e a m n ă
de a îm b ră c a h a ia a v ie ţe l şi a fap te lo r, n u d u p re p o ftele
înşelăeiu n el, ci d u p re D um nedeu. D ară s â n ţ e n i a ce în s e a m ­
n ă ? C u răţen ia v ie ţel, pe c a re a noi su n te m d a to ri a o a v e a .
De ac eia ne şi am in tim de sâ n ţe n ia ce lo r m u ta ţi de la n o i
('ctjv ooiav to v arrsWMvTuv '-pajiiv), şi dicem d u p re cu m ni
e s te o b ie e iu l: „am să v â rşit d a to riile religio se p e n tru X,
saii Z. (itpo)3 ur)crâjj.7]v vai x«^w 3 tw3 ijjL7jv), şi a lte le de a c e s t
felia, ad ecă, nim ic nu Ii m a l d a to re sc , nu m a î s u n t re s-
pundfttoriu» etc.
 132 O M ILIA X III

*) De n o i d ep in d e a ş a d a ră , iu b iţilo r, ca să n u n e
d e sb râ că m d e h a in a d re p tă ţe î, pe c a re a ş i P ro fe tu l o nu­
m e ş te h a in a m â n tu ire ! (Is, 6 1 ,1 0 ), p e n tru ea a s t-fe lia s ă
n e pu tem a se m S n a eu D um nedeO , p e n tru c ă şi E l s-a îm ­
b r ă c a t cu d r e p ta te a . Cu a c e a s tă h a in ă s â o e îm b ră c ă m şi
noi. A n e Îm b ră c a În s 6 , nim ic a lt n u în v e d erea ză , de c â t
a n u l e p ă d a a c e a s tă h a in ă n ic l-e d a tă , că ci a s c u ltă ce
dice P ro fe tu l: „ S - a î m b r ă c a t c u b l e s t e m u l c a c u o
h a i n ă , şi a I n t r a t c a a p a în m a ţ e l e lu i, ş i c a u n tu l-
d e - l e m n In 6 s e l e l u l “ (P s. 108, 17), şi e a r â ş r : „ G e l c e
s e î m b r a c ă c u l u m i n a c a c u o h a i n ă " {Ps. 103, 2).
C hiar şi p r in tr e noT e s te o b iceiul d e a ţii c e : « cu tare s-a
îm b ră c a t cu cu tare» (6 Seîw. evsSoaaţo tov Ssîva), şi n u p en ­
tru u n tim p ore-care, ci p e n tru to t-d e a u n a . A st-fe lia deci,
E l voeşce de a fi îm b ră c a ţi noi cu v ir tu te a n u o di, nici
doue s a d tre i, ci p e n tru to t-d e a u n a , şi n icl-o d ată să n u
fim goli de ea. Nu e s te a t â t d e s lu t o m u l c h ia r cân d a r
fi cu pielea g61ă, p e c â t d e s lu t şi de d e fo rm a t se a r a tă
fiind lip s it de v irtu te , A ici il vfid în a c e a s tă s ta r e d e s lu -
ţeo ie n u m a i to v a rişti lui, p e cân d aco lo il v ed e stă p â n u l
a to te şi ingerif. Când tu a î v ed ea p e cin e-v a trecfind p rin
tfirg gol ş i d e s b ra c a t, spune-m i, nu te -a r d u re a , safl n u ai
sim ţi n id - o e o m p â tă m ire la a c e a s tă p riv e lişte ? D ed , ce
vom (lice şi noi când tu a l tre c e la d eal şi la v a le ■prin
o ra ş d e s b râ c a t şi gol d e h a in a v irtu te ! ? Nu ve<jl pe cel
cari c e rşesc , pe ca rii noî obicinuim a l n u m i c o lin d ă to ri
{Xona-jcr/;}, cum c u trie ră s tra d e le şi cum n o i il m ilu im ? El
bine, câu d c h ia r şi a c e ş ti n e n o ro c iţi îşi p e rd h a in e le de p e
dgnşil în jo c u ri d e noroc, nof nici nu v o im să -l m al şcim ,
şi nici o ie r ta r e n u m a l p o t a v e a din p a rte -n i. Cutn deci
ne v a ie rta şi pe noi D um nedeu, cân d am p e r d u t h a in a
v ir tu ţe t? C ând d iav o lu l vede p*e c in e -v a d e s b ră c a t d e v ir ­
tu te , im e d ia t îl Inegreşce cu fu n ig in ă faţa, il rân e şee , şi
îl fo rsa zâ la re le le şi p g catele cele m al m a rt. S â d ev e n im
deci d e s b râ c a ţl şi goli de a v e re , ca s ă n u fim d e s b râ c a ţi
şi goliţi de d re p ta te . Im b ră c a re a cu h a in a b o g ă ţie i v a tâ m ă
iiain a v irtu ţe i, p e n tru că a c e ia e fă c u tă d in sp in i. A st-fe-
liâ s u n t sp in ii, şi o rl-c ât de m u lte h a in e de a c e s t felia am
- îm b răca, cu a t â t m al m u lt în c ă ne v o m a r ă ta goli. Des-
frâ n a re a b u n ă -o râ d e s b ra c ă pe c in e -v a de h a in a v ir tu te !
p e n tru că d e s frâ n a re a e s te foc, e a ră focul a e e s ta m istu iţ

*) Partea m orala. în d em n a re cStră fapta bună, ş i povestiri

asupra fem eilor, t a r e au ales v ia ţa asceticii. (Veron).
 O M ILIA X III 133

o a s e m e n e a h a in ă . B o g ă ţia e o m olie, şi d u p re cu m m o lia

to tu l stric ă , n e c ru ţâ n d 'n ic i c h ia r h a in e le d e m ă ta s e , t o t
ast-felitt şi b o g ă ţia . Deci to te a c e s te a să le le p ă d ă m , p e n ­
tr u c a s â d ev e n im d re p ţi, şi p e c tr u c a s ă n e îm b ră c ă m
In om ul c e l noft. N im ic vechili, nim ic d in c e le p ă ru te , ni­
m ic d in cele ee se s tr ic ă şi se p e rd , s ă n u m a l fie p e lâ n ­
g ă noi sa u în s tă p â n ire a n o s tre . V irtu te a n u e s te g re a , şi
nici c â e s te g reu d e p ra c tic a t. Nu v e d e ţi p e cel d e p rin
m u n ţi ? A ceia şi casele le-afl p ă ră s it şi fem eile, şi copiii,
şi orl-ce p r o te c ţiu n e ; s-aO s u s tra s sin g u ri d in lu m e , şi îm -
b ră c â n d u -se cu sa c şi p rese râ n d u -şl c e n u şă p e cap şl-ati
a t â r n a t la n ţu l de g ru m az , s-au în c h is Sn n îse e c â s u ţl mici,
şi in c â nu s-att m ă rg in it aici, ci sin g u ri s-ati d a t la p o s­
tu ri şi a ju n ă rl in c o n tin u e . D acâ a ş i p o ru n ci eO u n e le ca
a c e s te a a.'tă-d l, o re nu a ţi fugi cu to ţii, ca n ic i m a c a r sâ
a u d iţl? N u a ţi dice că fa p tu l a c e s ta e p re a g r e u ? N im ic
d e a c e s t felitt nu dic c ă tre b u ie a f a c e ; v o esc a fi cin e-v a
a ş a de v irtu o s, însg nu leg iferez. D a ră ce die e f l? U sază'
şi’ de băl, în g rijeşce-ţl corpul, du-te şi în tg’rg, al şi casă,-
şi se rv ito rii se rv ia sc ă-te, fâ us şi de m â n c ă ri şi d e b â u tu rl,
insS d e p e s te to t locul alu n g ă l ă c o m i a , căci a c e ia e s te
c a re face pScatul. A ce la şi lu c ru în tr e b u in ţa t cu lăco m ie,
a d e v e n it pficat, a ş a c â lă co m ia n u e s te a lt-c e v a , d e cât
în su şi pfecatul. P r iv e ş c e ; când d e p ild ă m â n ia se v a în ­
tin d e m al m u lt de c â t tre b u ie , a tu n c i ie şin d d in m a rg in e -
le p e rm ise b a ţjo c u re ş c e şi in su ltă , a tu n c i cel s tă p â n it d e
e a to te Ie face cu n e d r e p ta te ; to t a ş a e şi cu am o ru l, cu
d ra g o s te a d e b an i, cu d ra g o ste a de sla v â şi d e to te ce le -
1-a lte .jS ă nu-m i sp u i, că a c e ia afl p u tu t, p e n tru c ă m u lţi
c h ia r m a l slab i ca tin e, b o g a ţi şi d e p rin şi în d e z m e rd ă rile
v ie ţe l, şl-ati lu a t a s u p râ -li o ast-fe liii d e v ia ţă a s p ră şi a-
n ev o io sâ. Şi ee v o rb esc eti de b ă r b a ţi ? F e te c a re în c ă nu
îm p lin i-se douS-$ecI d e a n i ; le te c â r e ’şl p e tre c u s e ră tim*
pul in sa lo n e şi la u m b ră, sa lo n e p lin e d e m iro d e n ii, c a re
se c u lc a se ră pe a ş te rn u tu ri m ol şi d elicate, d u p re cu m şi
ele era ţi d e lic a te de Ia n a t u r ă ; fete c a re din c a u sa m are!
în g rijiri d e v e n ise cu to tu l bicisnice, c a re t 6 tă d iu a nu a v e a u
a lia tre a b ă , de c â t .să se 1în fru m u seţeze, s ă se îm b ra c e cu
h a in e a u rite , şi să se b u c u re de cea m al m a re d e z m e rd a -
r e : fete c a re nici m ă c a r pe ele nu se serviaO , ci av eaţi
m u lte s e rv ito re ce li s ta u de f a ţă ; fete c a re av e aţi h a in e le
cu m u lt m al One şi m al m ol c h ia r de c â t co rp u l, cu că­
m eşile lo r cele line, c a re incontinufi se ocupaţi cu tr a n d a ­
firii si cu c e le -l-a lte flori m irosi t o r e ; el bine, ia tă câ d e ­
134 O M IL IA X III

o d a tă a s e m e n e a feeiore, a p rin se d e focul lu i C b risto s, le ­

p ă d â n d de la ele to tă tr â n d ă v ia şi m o lă ciu n ea d e m a l'n a in te ,
u itâ n d d e d e z m e rd ă rile cum şi d e v îrs ta lo r cea frag ed ă,
în to c m a i c a şi n işc e lu p tă to ri’ voinici, d esb ră câ m lu -se de
a c e le d e z m e rd ă rl, s-att a ru n c a t cu cu raj în lu p te le c o n tra
d iav o lu lu i. P o te s-ar p ă re a c ă v o rb esc lu c ru ri de n e -
c re d u t, şi cu to te a c e s te a s u n t a d e v ă ra te . JEU în su m i am
a u ^ it de nişce ast-fe litt d e feeio re d elicate, câ s-afl d e d a t
u n ei a ş a v ie ţi a s p re , in c â t co rp u rile lo r le-au îm b ră c a t
cu h a in e fă c u te din p âru l cel m a î asp ru , că u m b lă d e s c u l­
ţe , şi că se culcă pe a ş te r n u t făc u t din cren g i d e c o p a c i;
d a r â încă ce este m al m u lt c â n riv eg h iază n o p ţile, şi nu
m a l in treb u i n ţa ză nici m iro d en ii şi nici alt-cev a din cele
vechi, si că c h ia r-c a p u l lo r e a p ro p e n eg lija t, im p letin d u -
şi p ă ru l sim p lu şi fă r ă p re te n ţiu n l, n u m ai d o ră să nu c a ­
d ă în slu ţe n ie . S in g u ra îo r m a să e s te s a ra , m a să n u co n ­
sis tâ n d d 6 râ din v e rd e ţu ri safl p ân e, ci tu r tă , bob, n ă u t
(nobot), m ă slin e şi sm o c h in e ; in fm e o m izerie in c o n tin u â ,
şi o cu p a ţiu n l cu m u lt m al grele, de câ t a le se rv ito re lo r
a e prin case. Ş i de c e ? P e n tru că în g rijesc de cele b o ln a ­
ve, li p o rtă p a tu rile lo r, li sp a lă p icio rele, şi m u lte din e-
le p re g ă te s c b u ca te le. Ia tă c â te p o te să v â rşi focul şi d ra ­
g o ste a Iul C h risto s! I a tă cum b u n a v o in ţă se p 6 te rid ica
m a î p re su s d e n a tn ră ! D ară efl n im ic tiu v 6 p re tin d d in
a c e s te a ; de_ v o iţi inse, in tre c e ţi p e fetnel în o ast-felifl de
v ia ţă . S âvfirşiţI m ă c a r din acele ce nu s u n t a t â t d e g rele .
S tă p â n iţi-v ă rîiânele ca să nu m a l ră p ia sc â , stăp ân iţi-v fi
de p riv îre le d esfrân a te.
C are e g r e u ta te a ? sp u n e -m i. F aceţi to t-d e a u n a cele
d re p te , n u n e d re p tă ţiţi pe nim eni, niel cel sa ra c , nici cel
b o g a t, nici o ră şa n u l şi nici cel ce lu c re az ă cu b ra ţe le , p e n ­
tr u câ d ese-orî se în tâ m p lă c a n e d re p ta te a să cu p rin d ă şi
p e cei s ă ra c i. P o te nit v e d e ţi c â te lu p te şi c e rte se p e tre c
p rin tre ce rşe to ri, şi cum to te Ie r e s to in â pe d o s? F ă u s
de c ă să to rie , al şi copil, căci şi P a v e l u n o ra c a a c e s to ra
li o rd o n a , u n o ra ca a c e s to ra !i scria. L u p ta ac eia e s te po­
te m a re , stâ n c a e pote p rea în a ltă şi virful el e a p ro p e
de ceriQ, şi tu nu p o ţi aju n g e p ân ă Ia o a ş a în ă lţim e ?
A poi a tu n c i î'ă pe cele m a l m ici, aibi p riv ire a a ţin tită la
cele m a l d e jo s. Nu p o ţî ca sâ -ţl g o ie ş d p u n g ele d e b a n i?
Cel p u ţin nu ră p i a v e rile a lto ra , nu n e d re p tă ţi pe alţii.
Nu poţi posti p o te ? Cel puţin nu te da pe sin e -ţl îm b u ib ă ­
rilo r. Nu p o ţi să te culci pe a ş te rn u tu ri făcu te dio n u ele
de copaci ? N u-m i a r ă ta p a tu ri a rg in ta te safl lu c ra te d io
 O M ILIA X III 135

os d e elefan t, ei îrître b u in ţa z â p a t şi a ş te r n u t făc u te n u

p e n tru ochii lu m el şi p e n tru paradă*, ci p en tru odih n a ta.
D e ce iţi um pli c o ra b ia cu m ărfu ri- de a c e le a , ca re te în ­
g re u ia z ă în că lă to rie? . D acâ al fi sp rin te n îm b ră c a t, ou te-
aî te m e de nim ic, nici d e invidie, nici d e tâ lh a ri şi n id
de cel ce u n e lte sc v iclen ii a s u p ra ta. N u te îm b o g ăţesc!
a tâ ta în bani, c â t te îm b o g a ţe şcl in g r i j i ; nu te irobogâ^
ţe ş c l a t â ta in p o p rie tă ţî şi m oşii,, pe c â t te îm b o g ăţeşcl
în prim ejd ii si m u lte agonii de m o rte , c a re to te !a uu Ioc
îţi a d u c m u lte isp ite , şi m u lte pofte. A ce ste a şi a lte le ca
a c e s te a .snfer acel ce v oesc a s tă p â n i m u lte b o g ă ţii. Nu-U
d ic : se rv e şce p e cel b o ln a v ; cel pu ţin însfe p o ru n ceşce se r-
v ito riu ln i teii să facă a c e a s ta . V edî a ş a d a ră că nu e ce-va
g r e a ? ( € u m se face ore, că fete in v îr s ta frag ed ă să ne
În tre a c ă pc noi şi să se g ă s a se â a t â t d e d e p a rte d e n o î?
S â ni fie a c e a s ta sp re ru şin e a nâstrfi, ve rog, câ pe când
în afa cerile Jum eşeî nu voim cu nici un p r e ţ a li p e rm ite
s ă ia p a rte , nici în re sb o e şi nici la p rem iile a c o rd a te lup­
tă to rilo r, ia tă câ în ■lu p te le duch o v n iceşcl ele m al muU de
c â t noî suffir, şi ele cele â n te l ră p e sc prem iu l, şi sb o ră la
în ă lţim ile cele m aî d e su s ca nişce v u ltu ri, e a r â noi b ă r ­
b aţi! n e în v â rtim aici jo s, d upre cum se în v M e s e in tr ’u n a
co rb ii p r i’m p re ju ru l fum ului de g ră sim e ce ie s ă d e la Î10-
g ea g u l b u că tă rie i. A se gân d i cine-va n u m ai la p ân tec e,
a p ro e c ta în tr ’u n a cu m a r p u te a s ă a ib â so frag il şi b u că­
ta ri, e ste în adevfer fa p tu l u n o r cro n c ăn i (corbi) şi a u n o r
căni flăm ânzi. A scu ltă ce-ţî voifi «pune d e s p re fem eile din
vechim e. Mari cu a d e v g ra t aO fo st ac eie fem ei, m a ri şi
m ira cu lo se , ca de pildă S a ra , R ebeca, R ach ela, D ebora,
A na, şi ac elea de pe tim p u l lui C hristo s. însg nici îo tr ’o
P riv in ţă ele nu a u în tr e c u t pe b ă rb a ţi, ci o cu p aţi rân d u l
de pe u rm ă al lu p tă to rilo r. A stă-di ,îns6 cu to tu l din c o n ­
tra ; fem eile ne în tre c pe noi in lu p te le d u ch o v n îceşcl şi
n e covârşcoc. C ât ru jilic ! C âtă ru ş in e ! N oi ca b ă rb a ţi su n ­
te m — d u p ă o rd in e a s ta b ilită d e D u m n ed e â— cap al fem eeî,
şi su n te m b iru iţi df> dfensa? S u n tem b iru iţi de c o r p ? A m
fo st râ n d u iţi de Dumnedeti. sâ p re d o m in am p e fem ei, în s 6
n u num ai în p riv in ţa co rp o rală , ci şi în p riv in ţa s p iritu a lă ;
a d e c ă s â fim p re m e rg ă to rii lo r şi în v irtu ţi, să fim cu u n
cu v â n t ex em p le b u n e de im ita t p e n tru ele. Cel ce slă p â-
neşce, este d a to rie , m a i ales în a c e a sta a s tă p â n i, în a
b i r u i c u f a p t a cea b u n ă p e c e i s t ă p â n i ţ i , e a ră d a c ă
cum -va este b iru it, ap o i atu u cf el nu m a l e s te stă p â n . A ţi
v&jkil c â t de m a re e p u te re a v e n irc î luî C h ris to s ? A lt v 6 -
 136 O M ILIA X III

d u t cum a d e s le g a t b le s te m u l? In a s e a v ia ţă în g e re asc ă
aO in tr a t m a l m u lte feciore, m a l. m u lte ce lib a ta re , de c â t
fem ei m ă rita te , şi deci e m a l m a re s o b rie ta te a şi în ţe le p ­
ciunea la acelea , de c â t la a c e s te a . D e ce v o rb eşcl cu v in te
p ro s te ? F em e ea nu a r sc o te din g u ră n i d . un ctivfint cu
a tâ ta u ş u rin ţă . De c e ’m l spui, de ce ’m l v o rb eşcf d e sp re
ac ele d e s n â d g jd u îte ? S exul fem eesu e s te iubitorifl d e po­
doab e, şi to c m a i a ici e s te d efe ctu l cel m a re al lo r. D ară
m ă c a r în a c e a s ta voi b ă rb a ţii b iru iţi-le, voi ceî îm p o d o b iţi
d e d ân sele ca cu p ro p ria vostrg po dobâ. E u nu cred a tâ t
de v in o v a tă pe fem eea care se îm p o d o b e şc e cu sc u lele el
cele a u rite , pe c â t c re d d e v in o v at pe b ă rb a tu l, c a re se
îm p o d o b eşce cu lu c ru ri fe m e e ş c l; nici nu co n d am n a tâ ta
pe fem eea c a re se g â n d e şc e n u m a i la co lan u l el cel au rit,
' —pe c â t co n d a m n pe b ă rb a tu l, c a re se g ân d e şc e cum să ’şl
îm b ra ce fe m e e a cu h ain e a u rite , ■A st-feliii că şi în a c e a stă
p riv in ţă v o i b ă rb a ţilo r s u n te ţi v in o v a ţii. Voi s u n te ţi carii
pun eţi sc ân te ia, şi to t voi ca rii a p rin d e ţi focul. De alt-feiitt
nici nu e a t â t d e m a re pficat p e n tru fem U , pe c â t e p en ­
tru b â rb a ţî. T u al fo st o râ n d u it de D u m n ed eu ca sâ d erijezl
şi să a d m in islre z l pe fem ee, p e s te to t locul tu p re tin d l a
a v e a â n tfie ta te a jtd e c l a ra ţii şi în a c e a sta , c ă nici un cu v e n t
n u ’ţl ie sa d in - g u ră cu p riv ire !a lu x u l d o r it d e ea. F em eeî
m at ales îl e s te scusabil de a se îm po d o b i, d a ră nu b ărb a tu lu i.
Şi când in su ţt tu nu ev iţi rSu!, cum o re îl v a e v ita e a ? F e ­
m e ile at) şi o re -c a re v a n ita te în eley de c â t a c e s t p ec at este
com un şi b ă rb a ţilo r. F em eile s u n t ore*cum irita b ile , d a ră
şi a c e a sta e s te com un şi b ă r b a ţilo r ; in se în cele ce ele
p riso se sc şi în tre c p e b ă rb a ţi, nici de cum nu m a î su n t
com une. Voii! a dice de se rio z ita te a , de c ă ld u ra şi de e v la ­
via lor, cum şi de d ra g o ste a îo r p e n tru C h risto s. De ce
însfs au fo st ex clu se din locul d e în v â ţă td re ee’l av eatt pe
a tu n c i? Şi a c e a s ta e un se m n d e d e o se b ire a io r de b ă r­
baţi, şi o p ro b ă v g d ită d esp re în se m n ă ta te a şi m ă re ţia fe­
m e ilo r de p e alu n cL Căci iii tim p ce P av el saii P e tru în ­
v ă ţa ţi, sa u şi to ţi acel sânţi, e ra o re d re p t, e r a 6 re posibil
ca ’fem eea s ă fugă şi sâ se d e p ă rte z e p rin fa p te d e în v ă­
ţă tu r a lo r ? A cum însfi am a ju n s în tr ’a tâ ta r ă u ta te , in c â t
se cere cu d re p ta te re so lv a re a p ro b lem ei, de ce tem eile
nu m al în v a ţă ? D a ră cu a c e a s tă o casie să recu u o şcem că
şi noi am a ju n s în aceiaşi slâ b â c iu o e cu d en sele. A cestea
le-am sp u s nu cu sco p de a le în ă lţa pe ele, ci ca noi în şi­
n e să ne ru şin ă m , sâ ne în v ă ţâ m şi să ne în d em n ăm ca
sâ relu ăm d re p tu l d e â n te e ta te ce se cu v in e nouC b ă r b a ­
ţilor, n u d u p re p u te re a fisică, safl in ra p o rt cu ea, ci d r e p ­
 O M IL IA X IV 137
t.ul de ân tfselate io p riv in ţa în g rijire!, p ro te c ţiu n e l şi v irtu -
ţe î. P e n tru c ă ast-feliii şi c o rp u l va fi a tu n c i in o rd in e ;
c ă c i n u m a i a tu n c i se va b u c u ra d e cel m a î b u n s tă p â n şi
p ro te c to r. F ie ca şi fem eile şi b ă rb a ţii s ă v ie ţu ia sc ă d u p re
v o in ţa lui D uuiuedeii, p e n tru ca cu to ţii s ă n e în v re d n i­
cim îd d iu a craf în fric o şa tă a ne b u c u ra de iu b ire a d e o m e n i
a s tă p â n u lu i n o stru , cu m si d e b u n u rile fă g ă d u ite n 6 ug, p rin
Iisu s C h risto s D om nul n o stru , c ă ru ia îm p re u n ă cu Ţ a tă l şi
c u D uchul S ân t, se cu v in e sla v a , s tă p â n ire a şi c in s te a , a-
cum şi p u ru re a şi în v e rii v ecilo r. A m in .

OMI LI A SIV.
„D rept a ce ia lep ăd ân d m inciuna grăiţi a d ev ă ­
rul fie-care cu ap r6p e!e lui, căci su n tem unul a l­
tuia m ădular!. M âniaţi-ve, şi nu g reşiţi, s o r e le să
nu a p u e întru m ânia v o str e. N u daţi lo c d iavolu ­
lui" (Cap. 4, 2 5 —27).

V orbind d e sp re o m u l veehîu în g e n e ra l, Ia u rm a îl şi
d e s c rie in p a rte . De a!t-felift atu n ci în v ă ţă tu ra e ş tiu tă
mal bine, când lu ă m c u n u ş c iu ţa şi de a m ă n u n ţim i. D eci
ee <Jice el ? D r e p t a c e i a l e p ă d â n d m in c iu n a * 1. C are
m in c iu n a ? O re d e sp re id o li v orbeşee el a ic i ? Nu d e s p re
a c e a s ta spune, d e şi d e alt-felîtl şi idolii s u n t m in c iu n ă , şi
acu m nim ic nu mal e s te com un cu a c e ia , ci v o rb e şe e d e
m in c iu n a d in tre dgnşil, ad e că d e viclenie şi d e b ă n u ia la
re c ip ro c ă . „ G r ă i ţ i a d e v ă r u l f i e - c a r e c u a p r o p e l e l u i “ ,
d ic e, d u p ă c a re ap o i a d a o g e r.eia ce-I p u te a a ţiţa pe d en şil
la o mal m are sfială „ c ă c i s u n t e m u n u ! a l t u i a m adu-
) ă r i “ . N im eni să nu a m ă g ia sc ă pe a p ro p e le lu i, ce ia ce şi
P s a l m i s i u f d k e : „ P e r d e - v a D om n u l b u z e l e v i c l e n e "
(Ps. 11, 3), Nu e s te , şi n im ic nu p o te p ro v o ca d u ş m ă n ia ,
ca a am ăg i pe a lţii şi a-l în şe la cu v o rb e fa lşe . P riv e şc e
cum el p este to t Jocul îi în d e a m n ă îa d r a g o s te re c ip ro c ă
şi la concordie, fâcdnd us de exemplul cu m e m b re le c o r­
pului. «Să nu a m ăg ia scă , dice, ochiul p e p icio r, şi nici p i­
cio ru l pe oejiifl». D e e x e m p lu : d ac ă a r f i o g ro p â a d â n c ă ,
şi d e a su p ra el a r fi p u se n isc are-v a tr e s tii a c o p e rite cu
p ă m â n t, ceia ce d e alt-fe lia a r p u te a în şe la p e ochi, 6 re
138 O M IL IA X IV

în a se m e n e a cas n u se va face us de p ic io r s p re a p ip ăi
s u p ra fa ţa ac elu i loc b ă n u it, de e s te ta re , şi a şei d ac ă de-
d e s u p t e locul gol safl n u ? Nu v a ap ă sa , die, cu p icio ru l
acel loc b ă n u it ? N u rum -va o re I a r a m ă^ i p icio ru l, safl
n u a r voi să ’t în c u u o şciin ţez e de ceia ce e s te in r e a lita te
a c o lo ? D ară c e ? D acă ochiul a r v ed e a un şe a rp e safl o
fe a râ să lb a te c ă , nu cum -va o re s-^ar în c erca s â n m ăg iascâ
p ic io r u l? Nu o re a tu n c i im e d ia t d ă de v e s te p icio ru lu i,
e a ră a c e s ta aflând d e la ochiu p rim e jd ia nu m e rg e m ai
d e p a r te ? D ară c e ? C ând b u n ă-o râ nici ochiul si n id picio­
ru l nu p o t ca s â cu n 6 sc ă p rim e jd ia ex a ct, ci to tu l d ep in d e
de sim ţu l m iro su lu i, s p re a se afla d ac ă d o c to ria e o tră-
v ito rs safl nu, nu cum -va, dic, s ’a r în c erca o re m iro su l ca
să a m ă g ia sc ă g u r a ? De sig u r că n u a r face a c e a s ta , eăci
a tu n c i şi m irosul s a r p e rd e îm p re u n ă cu co rp u l în tr e g ;
şi prin u rm a re ceia ce i se p re sin lă in re a lita te , ac eia şi
sp u n e . D ară c e ? Nu cu m -v a o re lim b a s-ar în c e rc a să a -
m ftgiascâ pe s to m a c h ? Nu d e n sa e a c e ia c a re cân d g u stă
a m a ru l, ii a ru u e â , e a ră când g ă s e şc e d u lcele îl trim ite Sn
s to m a c h ? P riv e şc e re c ip ro c ita te de serv iciu , p riv eşc e p ro ­
nie p ro v e n ită din adevgr, şi cil to tă buna-Y ointă, cum a r
d ice cine-va.
T ot ast-feliti şi n o i să nu m in ţim u nul a ltu ia , d acă
cu a d e v e r a t su n te m m ă d u lâ rl unul altu ia . A c e a sta e d o v a­
d ă de p rie te n ie , e a ră la din c o n tra e d o v ad ă de d u şm ăn ie.
„M âniaţi-vS, şi nu greşiţi" . P riv eşce în ţe le p ciu n e la a-
p o s to l; dice ea să n u g reşim , d a ră cu iar cân d am g r e ş it
et nu ne p a ră se şc e , p e n tru că ou-i lasă in im a lui cea pâ-
rm ţa se ă . U unre cum d o cto ru l sfâtu ieşe e pe D oinav ce tre-
D uie sâ facă, e a ra d a c a 'a c e s ta se a r a ta g reo iu ip_ în d e p li­
n ire a p re sc rip tiim ilo r m edicale, ei to îu şl p n n s fa tu ri îl con­
v in g e şi îl v in d e că la u rm ă , înr. a ş a tace si P av el, D octorul,
ca re d e la cei âote.ifi .rO suuns de nesim unm -e din Dar te a b ol­
n av u lu i s e în fu riaz ă, p e n tru câ n u a fost a sc u lta t, ba în că şt
d esp rc iu it, ca u tă n u m a i s la v a ; pe catid acei c a re c a u tă in to te
cn ip iin le s ă n ă ta te a b o ln a v u lu i, a re în v e n e re un sin g u r
lu c n r: cum să rîdice din pal pe acel b olnav şi sâ-V insâfîâ-
to şe ze . A c e a sta o face ş i P av el. A d is : sâ le p ă d a t ! m in ­
c i u n a ; d ara d ac ă ,vre-_odată din ca u sa m in ciu n eî s -a r n aşce
m â n ia, el o v in d e că şi pe a c e a sta im ed iat, căci ce d ice ?
„Mâniaţi- v<5 şi nu g r e ş iţi* 1, adecă, b in e e s te d e a nu se
m ftn ia . cmerv.a, d ara c h ia r d e a r căd ea in a c e a s ta pa ui ui a
v re-o d ată , fie, în s 6 n u in a s a grad ,, in c â t îm p ă c a re a să tie
im p o sib ilă, ci „ b o r e l c sâ n u a o u e i n t r u m â n i a v 6 -
 O M ILIA X IV 139

s t r £ “ . V oescl a te lă s a să fii s tă p â n it d e m â n ie ? fâ-o. în-

^1 aju n g e un ceas, a o u e sa u şi t r e f ; so re le s â nu vfe
p a ra s a s c a pe v o i io d u şm ă n ie . A r e s â n t din b u n ă ta te , s a
n u plece de Ia vod stră lu c in d şi lu m in ân d pe cel n e v re d ­
nici. C ă d d ac ă stă p â n u l l-a trim is p e d en su l din b u n ă ta ­
te a cea m are, şi ţi-a ie r ta t g re şa le le tale, e a r â tu n u ie rţi
pe a le a p ro p e lu l, g ân d eşce-te sin g u r c â t de m a re e s te rfiui.
D a ră pe lâ n g ă a c e a s ta m al e s te şi alt-cev a . F ericitu l P av el
s-a te m u t, ca nu cum -va n o p te a să g â s ia sc â pe cel n e d re p ­
tă ţit în c ă cu p rin s de m â n ie, şi de aici să se re a p rin d ă fo ­
cul. I n tru c â t tim p m u lte se p e tre c la lu m in ă şi in tim p u l
$ilei, ilî este 6 re-cum sc u sab il de a te lă s a su b stă p â n ire a
m â n ie i; d a ră când vine sa ra îm p a c ă te cu d u şm a n u l, si
stiu g e rCul din capul locului, căci d e te v a ap u c a n o p te a
aşa , n u v a fi suficientă d iu a urm A tore de a stin g e r 6 nl
m ă rit d eja în c u rsu l n opţel, ci ch iar de al p u te a s â ta l o
p a r te din el, to tu şi nu vel p u te a să-l ta l cu to tu l, e a ră în
n o p te a u rm â t 6 re fiind încă c u p rin s de m ân ie vel a p rin d e
focul m ai m a re . Căci d u p re cum se în tâ m p lă cu so rele
câte -o d a tă, când el neputfend a d o v ed i ea ceriu l cel d es şi
în c ă rc a t cu n o ri in tim pul no p ţel să-l su b ţieze şi să potâ
îm p r ă ş tia în tim p u l ţtiîei c ă ld u ra, e a ră în n o p te a u rm â t 6 re
a e ru l se m al in d ss c şc e încă prin a lte n eg u ri şi e v a p o ra -
ţiunl, ceia ce ni a r a tă în mod e e r t s tr ic a r e a tim p u lu i,—
to t aşa se in tâ m p lâ şi cu m âuia.
„ N u d a ţ i lo c d i a v o l u l u i " (V ers. 27), cpia ce p ro b e a ­
ză că a ne rCsboi unii pe alţii, e s te de a da Ioc d ia v o lu ­
lui, căci pe câud noi tre b u ie a ne în g ră d i cu zidiţi unii pe
alţii, a s ta cu p u te rs c o n tra lui, şi to tă m â n ia a o în d re p ta a s u -
prâ-f, noi încă ne în tă rita m unii pe a lţii şi ne alu n g ăm . N ici­
o d a tă şi n ic ăirl diavolul nu g â seşe e u n loc m al p ro p riii şi
m a î p o triv it ca in d u şm ă n ii. De aici se şi n asc m iile d e
rele ce b â n tu ie o m en irea. P e c â t tim p p e tre le zidiulul s u n t
b in e co m b in ate şi lipite, şi nu afl p r in tr e ele nici un loc
gol, de sig u r c ă v o r s ta în ţe p e n it^ ; d a c ă inse se va în ­
tâ m p la a se form a vre-o c r ă p ă tu ră p rin tre ele, fie ch ia r
nu m ai c â t în c ap e acul, safl un fir do pâr, pe u n d e a r pu­
te a in tra a p a , a tu n c i întreg u l zidifl se d â rim ă şi se n im i-
eeşce cu Lotul. T o t ast-feliti se în tâ m p lă şi cu d ia v o lu l;
în tr u c â t tim p noi vom fi s trîn s l unul lân g ă altu l si b in e
alip iţi, nim ic nu va p u îea in tro d u c e din viclen iile lu i; când
îtisfi 0 m ică descU ideiură s-a r fo rm a o d n tr e nnT. a tu n c i va
s try b a te în ă u n tru ca şi un puhoiu. P e s te to t locul deci, el
se în c ea rc ă d e a p a iru n a e în ă u n tru , şi ast-felifl a face nu-
140 O M IL IA x iy

m a l în c e p u tu l d e -o c a m d a tă ; d a ră fo cm a î a c e a s ta e p e n tru
d ensul cu grefi de în d e p lin it; o d a tă însfi ce a re u şit, el cu
u ş u rin ţă Iş] în tin d e aco lo m rejele . P o u rm ă c h ia r cel m al
cre d in cio şi daO a s c u lta re in trig ilo r d iav o lesc), şi sp u n m in ­
ciuni, căcT iî a u a lu n e i nu a d e v ă ru l ca p u n c t d e p le ca re în
ju d e c a ta lor, ci d u şm ă n ia e s te a c e ia c a re h o tă ră s c e . Căci
d u p re cum se în tâ m p lă , că pe tim p u l c i t e p rie te n ie , ch iar
şî cele a d e v ă ra te se c o n sid e ră ca m in ciu n i r e s u lta te din
rfiu tate , to t a ş a se în tâ m p lă şi pe când e s te d u şm ă n ie , când
m inciunile s u n t c o n sid e ra te ca a d e v ă ru ri. Cu un cuvftnt
a tu n c i to tu l se schim bă, a tu n c i e s te o a ltă m in te, a ltă ju ­
d e c a tă , a lt trib u n a l, c a re n u a s c u ltă cu im p a rţia lita te , ci
cu cea m al m a re p ărtin ire . C ând in b a la n ţa c â n ta rîu lu i se
a d a o g e o b u c a ta d e plum b, a tu n c i a tîrn ă gretl acea p a rte ;
în to c m a i a ş a e şi în ca şu l de fa ţă , cân d g re u ta te a d u şm ă ­
n ie i e cu m u lt m ai gr<=-a d e c â t plum bul. De ac eia vfi rog,
c a to tu l să facem , p e n tru ca m a i ’n a in te d e a a p u n e s o ­
rele s â s tin g e m orl-co duşm ăn ie. Când duşm ăD ia te s tă p ă -
neşce in (Jiua an tei, şi in cea de a do u a, de m u lte-o rî ap o i
o vel în tin d e ch iar p en tru an i în d e lu n g aţi, şi ast-feliO ea
sin g u ră v a cre şc e fă ră d e aju to riu l cul-va. C hiar cu v in te
v o rb ite eu a !tâ in te n ţiu n e , în a lt m od v o r fi in te r p r e ta te ;
ch iar m işcă rile celui d u şm ă n it, şi in fine orl-ce a r face el,
to tu l c o n trib u ie de a în fu ria în c ă m al m u lt şi de a p refa­
ce în fe a ră s ă lb a te c ă pe ad versarii} , cum şi d e a l face
m a l re a c h ia r de c â t cel nebuni. N id ch iar n u m ele lui nu
voeşce a -1 p ro n u n ţa , şi niel nu su fe re de a -1 autji m ăcar,
ci to t ce iesă din g u ră lui e s te is v o rît din r ă u ta te şi d in
d e p rin d e re a d e a batjo cu ri. D a ră cu m să îm b lân zim ore
m â n ia ? Cum să stin g e m fla c ă ra ? Dacă v om în ţe le g e şi v o m
sim ţi p ro p riile n o stre greşeli, şi c â t su n te m d e re sp u n $ 6 -
to rl în a in te a lu i D nm neţleO ; d ac â v om în ţe le g e că nu ne
re sb u n ă m a s u p ra d u şm an u lu i, ci a s u p ra n o s t r e ; d ac ă vom
în ţe le g e c ă noi p r in ’d n şm a n ie m ulţftm im pe d iavolul, pe
cel ee cu a d e v ă ra t e s te d u şm an u l n o stru , şi că o d a tă că-
d u ţi în cu rse le lui doÎ n u facem alt-cev a, de c â t cA pe d e­
o p a rte n e d re p tă ţim pe ap ro p e le, c a re le e s te u nul din m â-
d u lă rile n o stre , e a râ pe d e -a ltă p a rte că pe d en su l (diavolul)
tl cin stim şi il p rea m ^rim . V o e s d n u m ai de c â t sâ fii
re sb u n ă to riu şi du şm an ? Fii şi d u şm a n , însfi al d iav o lu lu i,
e a ră nu al m ă d u lariu lu i, al fra te lu i teti. De ae eia D um ne-
defi ne-a în a rm a t pe noi cu m â n ia , nu ca să îm p lân tă m
sa b ia in p ro p riu l n o stru corp, ei p e n tru ca în tre a g ă să o
afu n d ă m în pep tu l d iavolului. A colo, d e voescl, b ag ă sa b ia
m ân iei p ă n ă în m ân u n d iitt, şi ch iar şi m ă n u n ch iu l, şi să
 O M IL IA X IV 141

n u o scfliţt de loc, ci în c ă sa Îm p lâ n te z t şi pe a d o u a. A-
c e a s ta se face a tu n c i num ai, cân d noi n e v o m c r u ţa
u n ii pe a lţii, cân d De vom afla îm p ă c iu ito ri u n ii c ă tr ă alţii.
P e a r ă av e rile , p e a ră sla v a şi p r o s p e r ita te a în în tre p rin d e ri,
p e a r ă to tu l in fin e; d a r ă d e c â t to te a c e s te a m a l d e p r e ţ
şi m a l r e s p e c ta t e s te p e n tru m in e a p ro p e le meO, e a cei
ce e s te u n u l din m e m b re le m ele. A c e ste a le s p u n e m c â trâ
n o i înşi-ne. S ă n u n e d re p tă ţim n a tu ra n o s tr e , n u m a i cu sc o ­
p u l de a în g ră m ă d i a v e ri p e s te a v e ri şi d e a n e b u c u ra
d e sla v ă d e ş a rtă . „ C e l c e f u r ă , s ă n u m a l f u r e “ , d i­
c e (V ers. 28). A l vCdut c a re s u n t m ă d u lâ rile o m u lu i v e c h ii?
M inciuna, rg sb u n a re a , tâ lh ă ria . D a ră p e n tru ce o re nu a
(Jis: «cel ce fu ră sâ fie p ed e p sit, să fie to r tu r a t, s ă fie ciu n ­
tit» , ci in tr ’u n m od sim p lu : „ S ă n u m a l f u r e , c i m a l
v â r to s s ă s e o s te n ia s c â lu c râ n d b in e le cu m â n e le
s a l e , c a s â a i b ă sa d e a c e l u i l i p s i t " ? U nde s u n t acu m
acel ce se n u m esc p e d en şil c u r a ţ i , c a rii fiind p lin i d e t 6 -
tă m u rd ă ria , c u te a z ă to tu ş i a se num i pe sin e c u r a ţi? A
se d e p ă r ta de g re şa le nu în se a m n ă d o ră a fugi n u m a i de
p g ca t, ci în c ă a şi s ă v 6 rşi vre-un b ina o re -ra re . A ţi v e d u t
cum treb u ie a fugt de p ic a te ? A u fu ra t,— a c e s ta e s te p i ­
catul.; nu aii fu ra t, de c â t a c e a s ta nu în s e a m n ă d o ră câ a des-
le g a t p ăcatu l, c ă l-a n im icit, d a r ă c u m ? S -a o s te n it cu
m â u ele sa le , şi a d a t celu t lip sit. A p o sto lu l nu v o eşce ca
noi să lu c ră m n u m a i fă ră scop, ci a n e o ste n i m u n c in d ,
ca sâ d ăm şi a lto ra , p e n tru c â de a lt-fe liu şi tâ lh a riu l lu ­
c re ază şi se o ste n e şc e , în s 6 în rfifl.
„ T o t c u v â n tu l p u tr e d s ă n u ia s ă d in g u r a v â s -
t r e “ (V ers. 29). Şi c a re c u v e n t e p u tre d ? A ce la c a re .se
nd m eşce, cum s-a r dice, n ecio p lit, v o rb ă z a d a rn ic ă , v o rb ă
n e c in stita , g lu m ă p ro stă , v o rb ire p ro s tâ . P riv e şc e cum taie
râ d â c in e le m ân iei şi a le m in ciu u el, a d e c ă f u ră tu r a şi v o r­
b a n e p o triv ită . C ând el dice in m o d p o ru n cito rii! s ă n u
m a î f u r e , nu sp u n e a c e a sta c a cum a r c u n o şc e c ă il fac
aşa , ci ca p re ceî n e d re p tă ţiţi să-I fa c ă m a l b lâ n zi, şi ca
u n ia ce aii p ă tim it a se m e n e a rele s ă n u se rn ărg in iascâ
n u m a i în a sfătu i, căci n u vom d a s a m ă n u m a i d e v o rb e,
ci şi d e fa p te . „ C i n u m a i c a r e e s t e b u n s p r e z i d i r e a
t r e b u i n ţ e i , c a s â d e a d a r c e l o r c e a u d “ , ad e că vor-
beşce n u m a i d e ac eia ce edifică pe a p ro p e le , e a r ă ce es te
de p riso s c â tu şi de p u ţin . P e n tru a c e ia ţi-a d a t D um nedeQ
g u ră şi lim b ă, c a să -I m u lţăm e şcl lui, c a să edifici pe a-
14-2 O M IL IA X JV

pro p ele , d a r ă cân d tu stric i în loc s ă edifici, m aî b in e e s te a

tă c e a şi n ic l-o d atâ a nu m al vorb i. CăcT şi m ân ile zid ariu lu l
su n t d em n e de tă ia t, d a c â in loc să se în v e ţe a clăd i, ele s-ar
în v a ţa a stric a . A c e a sta d ic e şi P s a lm is lu l: „P erd e-va
D om n u l 16te b u z e l e ce le viclen e" (Ps. 11, 4). G u ra
d eci e s te ca u sa tu tu r o r re le lo r, şi nu a lâ ta ea, p e c â t cel
ce u sa z ă de e a rM . D e aici apoi* in su ltele, d e aici bârfe-
iele, b le ste m u rile , d e aici apoi isv o râ s c în d e m n u rile s p r e
plă ce ri, de aici o m o ru rile, d e sfrâ n â rile , fu rtu rile , şi cu un
cuvfint to te re le le d e aici se nasc. D ară o re cu m g u ra
n a şc e o m o ru rile ? In ce p en d cu in su lta , aju n g i Ia m ân ie,
de Ia m â n ie la ră n ire , e a r ă d e la ră n ir i al s fâ rş it cu
o m o ru l. Cum g u ra n a şc e d e s irâ n ă rile ? «C utare, d ice, te
iubeşce, a v o rb it d e sp re tin e plăcu t» , e a ră tu au d in d ţi-
af d ă m o lit m â n ia, şl d e ja a şi în c e p u t a se a p rin d e în s u ­
fletul tfiu pofta d e a c e a p e rso n ă . P e n tru ac eia ţlice P a v e l :
„ c i n u m a i c a r e e s t e b u n “ . F in d -că m u lţim e a c u v in te ­
lo r e p re a m a re , de ac eia cu d re p t euvfint el a d is în m od
rieh o târit, o rd o n â n d de a vorbi num ai de acelea, al c ă ro r
tip l-a in d ic a t în g e n e ra l. Şi c a re e tip u l in d ic a t? „ c i n u ­
m a i c a r e e s t e b u n " , dice, „ s p r e zid irea t r e b u i n ţ e i " .
Safl p o te că v o rb eşe e şi d e ac ele c u v in te, c a re a r p u te a
ad u c e vre-o m u lţă m ire a s c u ltă to ri ului. D e p ild ă : fra te le
te u a c u rv it; ei b in e, n u asv irli asu p ră-I in su lte , nici să
te fălesc! p e n tru că n u al c ă d u t ca şi el, căci p rin a c e a s ta
cu nim ic nu al fo lo sit p e audi torid , ci c h ia r l-ai v ă tă m a t,
şi cu d re p t cuvfiot, căci i-al b ă g a t în in im ă un cu iu. Deci
cân d tu sfătuiesc! p e a ltu l, ee tre b u ie s ă ia că , a d re s a z â -
te lu i cu m u lta g ra ţie ; cân d voescl a -1 în v ă ţa , aib l g u ra
plă cu tă în v o r b ă ; cân d îl în v e ţi b u n ă-o ră c ă p e n im en i s ă
nu v o rb iasc ă de reQ, p rin a c e a sta m al m u lt de c â t o rî-c e a lt
l-al în v â ţa t un m a re a d e v g r şi T-al d a t d a r n e p r e ţu it: « S p r e
z i d i r e a trebuinţei, dice, c a s ă d e a d a r celo r c e a u d “ .
D eci dacă tu co n v e rsez i d e sp re p ie ta te , d e s p re ev lav ie ,
d esp re b in e-facere şi m ilo sten ie, to te a c e s te a v o rb ite g ra ­
ţio s v o r m u ia sp iritu l a u d ito riu lu i, şi-l v o r d a d a r . D ară
d a c ă ,p6 te al m işc a t b uzele în sem n d e rîs, d a c â al v o rb it
ce-va necu v iin cio s, m al m ult al a ţiţa t sp re m â n ie pe a u ­
d ito riu ; de cum -va af lâ u d a t viclen ia, ap o i to tu l al s tric a t,
to tu l al n im icit. P rin c u v in te le : „ci n u m a i c a r e e s t e
b u n s p r e z i d i r e a t r e b u i n ţ e i , c a sa d e a d a r celo r c e
a u d " , p o te că tin d e şi la aceia, cu m a r p u te a să-I fac ă
 OM ILIA XIV 143
g ra ţio s! fa ţă de a u d ito riu . D upre cum a ro m a te le dafl g r a ­
ţii ce lo r ce Ie în tre b u in ţa z ă , to i ast-feliii şi c u v â n tu l bun.
D e ac eia şi dice cine-va: , M i r v ă r s a t e s t e n u m e l e t<50“
{Cânt. C â n tă rilo r 1, 2). Cu a lte c u v in te a p o s to lu l ’I face pe
d ân şii ca s ă re s p ire d in ac el m iro s p lă e u t. A î v g d u t cum
el în d e a m n ă şi d e a stă -d a tă , d u p re cu m face p re tu tin d e n i,
c a fie-care s ă co n trib u ie la ed ificarea ap ro p e lu l d u p re p u ­
te re a sa ? Cel ce în d e a m n ă p e a lţii d e a face a c e s te a , cu
a t â t m a l m u lt se v a în d e m n a pe sin e . „ Ş i s ă n u î n t r i s ­
t a ţ i p r e D u c h u l c e l S â n t “ dice. A c e a sta e cu m u lt m al
în fric o şa t şi m aî g ro za v , ceia ce de a lt-fe liu o sp u o e şi în
e p is to la c ă tr ă T h esa lo n ic en l, u n d e d ic e : „ C e l c e d e f ă i ­
m e a z ă , n u d e f ă i m e a z ă p e o m , c i p e D u m n e ţle C t“
(1. T h es. 4, 8 ), adecă, d a c ă a l p r o n u n ţa t v r ’un c u v e n t in su l­
t ă t o r i i , d ac â al a ta c a t pe fra te le t60, n u pe el l-al a ta c a t,
ei pe D uchul S â n t, pe c a re le l-al în tr is ta t. A p o i a d a o g e şi
b in e -fa c e re a c ă p ă ta tă de la el, p e n tru ca a s t-fe M m a l m a ­
re să li fie şi a c u sa ţiu n e a , „ Ş i s ă nu î n t r i s t a ţ i p r e
D u ch u l c e l s â n t , dice, î n t r u c a r e v - a ţi p e c e t l u i t s p r e
d i u a r e s c u m p ă r ă r e l " . A c e st D uch ne-a a r ă ta t pe noi
tu rm ă îm p ă r ă te a s c ă ; a c e s t du ch n e-a d e p ă r ta t p e to ţi d e la
fa p te le cele d in a in te ; a c e s t d u ch e s te c a re le nu n e-a p ă r ă ­
s it a fi îm p re u n ă cu cel c ă d u ţl în u rg ia Iul D um nedefi, şi
tu în c ă îl în triste z i ? A î vgţlut cum aco lo el e x p rim ă cea
m a l m a re frică, ţlic fin d : „ c e l c e d e f ă i m e a z ă , nu p r e
o m d e f ă i m e a z ă , ci p r e D u m n e d e a “ ? p e când aici el
se p ro n u n ţă in tr ’un m od în d e m n â lo rifl; „ S ă n u î n t r i s t a ţ i
p r e D u c h u l c e l s â n t a l lui D u m n eţled, î n t r u c a r e
v - a ţ î p ecetluit".
*) A ce astă p e c e te să fie p u să p e g u ra ta , şi să n u o
rid ic i uicl-odată. G u ra d u ch o v n ice asc ă n u p ro n u n ţă c u v in te
p ro ste şi in su ltă to re . S ă n u d i c l : «nu e nim ic d a c ă v o ia
sp u n e ce-va uricios, d a c ă v o ia b a tjo c u ri p e c u ta re * . P e n tru
a c e ia rgul e s te m are, fiind-că se c re d e c ă nu e n im ic. In
a d e v e r, cele ce se c re d a nu fi nim ic, u şo r s u n t şi d e s p re -
ţu ite , e a r ă cele d c s p re ţu ite o d a tă , cu tre c e re a tim p u lu i c a ­
p ă tă m a l m u lt d e s p re ţ, şi ast-felifl d ev in n ev in d ec ab ile. Al
g u r ă sp iritu a lă , .Judecă deci, ce fel d e cu v in te ies d in ea,
şi c a re an u m e su n t d em n e d e d â n sa . T u n u m eşcl pe Dum-

*) Partea morala, tîu trebuie a insulta pe alţii şl a vorbi

cuvinte preste. (Veron).
144 O M ILIA XIV

ne<Jett t a t ă , şi. cu to te a c e s te a in s u lţi p e f ra te le tfifl? J u ­

d ec ă sin g u r, din ce cau să şi d e u n d e tu n u m e şcl ta tă pe
D um nedeu ? p o te c ă d e la n a tu ră ? d a r ă n u o p o ţi ijice
a c e a s ta ; p o te c â prin v irtu te a ta ? d a ră nici a c e a s ta nu o
p o ţi su sţin e. A sa d a r ă de un d e ? De n ic ă ire , d e c â t n u m a i
d in fila n tro p ia lu i, d in iu b ire a lu i cea p ă rin ţa s c ă , d in m ila
lui cea m a re . D eci cân d tu n u m e şcl ta tă p e D um nedeu, nu
lium al a c e a s ta să o al în v ed e re, câ in su ltâ n d t u ’eomiţT
fap te n ed e m n e de ac ea în ru d ire nobilă, ci în c ă şi ac eia câ
în ru d ire a a c ea n o b ilă tu o al e a p ă ta t p rin fila n tro p ia lu i.
D ecî d a c ă tu al p rim it în ru d ire a din fila n tro p ia lui, n u n e­
cin sti a c e a filan tro p ie, p u rtâ n d u -te c ă tr ă fra ţii tel cu c ru -
dirne. C hem i p re D um neijeti ta tă , şi tu in s u l ţi? D a ră acea-r
s tă p u rta re nu e s te d em n ă d e fiii lu i D um nedefi, ei d e p a rte
d e dgnşil asl-felifi d e n ec u v iin ţl g rav e . C are e a n u m e lu c ru l
fiului lu i D um nedeil ? A cela d e a ie rta p ic a te le d u şm a n i­
lo r lui, a se r u g a p e n tru cel ce 1-afl ră stig n it, a ’şl v ă rs a
sâ n g ele lu i p e n tru ccl ce-1 uraţi. A c e ste a cu a d e v g ra t că
su n t d e m n e d e fiul lu i D um nedeft, ad e că p e d u şm a n i, p e
cel n ere cu n o sc ăto ri, pe tâ lh a ri, pe cel o b razn ici, pc in tri­
g a n ţi şi în fine p e to ţi de a c e s t feliti, p e a c e ştia , dic, ’l-a
făc u i fra ţi a l lui şi cliro n o m l, e a ră nu i-a in su lta i ca pe n iş te
robi. Ju d e c ă s in g u r ce felin d e c u v in te a p ro n u n ţa t g u ra
ta ,, şi c a re din e le s u n t d em n e de m a sa cea d u ch o v n ieea-
sc ă • de c a re a n u m e b u c a te se a tin g e ea, pe c a re a n u m e le-a
g u s ta t, şi d e c a re tira n ă se b u c u ră . C re$î câ n im ic nu al
tă cu t, d a c ă a l in s u lta t pe fra te le t e o ? Cum deci il m al
num eşcl ir a le ? Şi d ac ă n u ’ţl e s te fra te , cum de d ic l;
„ T a t ă l n o s t r u “ ? p e n tru c â v o rb a „ n o s t r u “ sem nifică
m a l m u lte p erso n e . Ju d e c ă sin g u r, cu cine a l s ta t îm p re ­
u n ă în tim pul s â n te lo r ta in e ? Cu ch eru b im i! şi cu se ra fi­
m ii. D ara sera fim ii nu in su ltă , ci ’şl d esch id g u ra n u m ai la
o sin g u ră tre b u in ţă , la a în ă lţa d o x o lo g il lu i D um nedeu,
la a-1 glorifica. Deci cum vel p u te a s â dicl cu a c e i a : «S ânt,
S â c t, S â n t» , d a c ă cu ac eiaşi g u r ă tu p ro n u n ţi in su lte ? S pu-
ne-m l, te r o g : d a c â b u n ă -o râ în c u rte a îm p ă ră te a s c ă a r i i
u u vas îm p ă ră te sc d e m a re p re ţ, d e s tin a t a n u m e p e n tru
b u c a te îm p ă ră te se i, şi d ac â u n u l d in tre s e rv ito ri a r în tr e ­
b u in ţa a c e l v a s la sc o te re a g u n 6 elo r, 6 r e d u p ă a c e ia a r
m aî în d ră z n i cine-va să ’l în tre b u in ţe z e e a ră şl p e n tru p ă s ­
tr a r e a b u c a te lo r im p â răte şcl, şi a -1 p u n e lâ n g ă ce le-l-alte
vase, pe câlâ v re m e a fost d e ja m u r d ă r it? C ătuşî de p u ­
ţin , nu se va în tâ m p la u n a ca a c e a s ta . A st-fe lia e şi cu
v o rb a cea re a , a ş a e şi cu in su lta . „ T a t ă l n o s t r u * <Jid,
 0M 1L1A X IV 145

şi ap o i im e d ia t a d a o g î: „carele e şti în ce riu r l“} e a r ă

a c e s t c u v â n t te*a şi în ă lţa t, a în a rip a t c u g e tu l t 6 d, şi 'ţl-a
a r ă t a t că tu a l ta tă în ee riu rl. Deci n im ic s ă n u facî, ni­
m ic s ă nu p ro n u n ţi din cele de pe păm ânt,. T e a a ş e d a t in
râ n d u l ce lo r d e sus, te-a p rim it în c h o ru l în g e rilo r, şi tu
te p o g o r! jo s ? S ta l pe lâ n g ă tro n u l îm p ă ră te s c ; şi tu în c ă 1
in s u l ţi? Nu te te m i c ă îm p ă ra tu l a t 6 te v a c o n s id e ra fap­
tu l a c e s ta ca in su ltă a d u să lui ? D acâ u n u l din s e rv ito rii
n o ştri a r lovi pe u n a ltu l, saii l-a r in su lta , c h ia r d e a r a -
vea d re p ta te , 6 re nu l-am pedepsi im e d ia t, nu am co n si-'
d e ra fap tu l ca in su ltă c o n tra n o strg ? T u in se s ta l îm p re ­
u n ă cu C herubim il pe lân g ă tro n u l îm p ă ră te sc , şi în c ă in ­
s u lţi pe fra te le ten? N u p riv esc ! a c e s te v ase s â n ţite ? Ore
nu s p re unul şi ac e la şi scop e s te în tr e b u in ţa r e a lo r ? N u
cu m -v a o re a r în d răz n i cine-va a Ie în tre b u in ţa în a lt s c o p ?
D a ră tu e şti în c ă cu m u lt m a l s â n ţit d e c â t to te v asele
a c e s te a ; d e ce d a r ă te m u rd ă re ş c l pe sin e -ţl ? T e-al r id i­
c a t la ee riu rl, şi încă in s u lţi? T ră ie şc l îm p re u n ă cu în g e ­
rii, şi încă in s u lţi? Te-ai în v re d n ic it d e s ă r u ta r e a s tă p â ­
nului, şi încă in s u lţi? Ţ i-a îm p o d o b it D u m n ed eu g u ra cu
im nuri* tngereşcl, cu h a in ă n u n u m a i în g e re a sc ă , ci c h ia r
m a l p re s u s de în g e re a s c ă — cu s ă r u ta r e a lui, şi tu în c ă in - f
s u iţi p e fra tele t£ â ? N u, v 6 rog, fap tu l a c e s ta e s te c a u sa
m u ito r rele, decî d e p a rte fie d e sufletul c h re ş ti nulul. P o te
că nu pu tem con v in g e v o rb in d u -v e a c e s te a , şi nu vg
p u te m in to rc e din cale,i a p u c a tă ? A poi a tu n c i n i s e im ­
p u n e de a v 6 în frico şa A scu ltă deci ce s p u n e C Siristos:
„C ine v a d i c e f r a t e l u i sSQ, n e b u n e , v i n o v a t v a fi
d e f o c u l gh eenei" {Malh, o, 22). Deci d a c ă o a st-fe lia d e
v o rb ă , c a re e m al u şo ră de c â t c e le -l-a lte a tra g e d u p ă
sin e g h ee n a, d a r ă cel c a re p ro n u n ţă m af g re le c u v in te , •
de ce 6 re nu va fi v re d n ic ? S â în v ă ţă m decî g u ra c a s ă
se d e p rin d ă a vorbi şi a p ro n u n ţa c u v in te p lă cu te , p e n tru
c ă de aici vom a v e a un m a re câştig , pe cân d de la in su l­
te ne vom aleg e cu m a ri p ag u b e. P e n tru a a ju n g e la a-
c e a s tă ţin tă , nu ni se ce r c b e ltu e ll m arr. S ă p u n em g u re l
uşă şi în c u ieto re . S â m u şcăm lim ba, când v a sc o te v r ’un
c u v â n t n e p o triv it; să ne în ă d u şim pe 110I în şin e, cân d v r ’un
c u v â n t greti va ieşi p r in tr e d in ţi. Sâ ru g ă m pe D uninedeO ,
să ru g ă m pe cel in s u lta t c a să nu p ătim im şi noi pe n e ­
d re p tu l. Pe no) în şin e n e-a m lo v it e a ră n u pe ac e la , p e
n o i ne-am ră n it, e a ră nu pe .el. Pe ra n e le lu i s â n g e râ n d e
să p u n em ca d o cto rie ru g ăc iu n ea şi îm p ă c a re a cu cel in ­
s u lta t. D acâ noi av em a tâ ta g rijă cân d e v o rb a d e c a ­
lo
146 O M II.IA XV

vin le, ap o i cu a t â t m a l m ult, cân d e v o rb a d e fa p te noi

tre b u ie a n e im p u n e le g i p u te rn ic e . C hiar p rie te n i de am
a v e a , s a u ru d e, saft in line orl-cine, ş i’I v o m sp u n e ce-va
rSfl, safl îl vom b a tjo c u ri, pe noi inşi-n e să De d âra de v in o ­
v a ţi, şi vom lu a ie rta re . S ă aflăm Sn fine ce felia de pfi-
c a t este a c e s ta , şi cân d vom afla b in e, s â n e d e p ă rtă m in
gvab& d e el. E a r â D um nedeul p ă c e l s â v 6 p â z a s c ă p r e
voi şi Jim ba v 6 str€ , şi să o in g raţi iască cu zidi ul te m e re î
d e d en su l, p rin C h risto s Iisu s D om nul n o stru , c ă ru ia îm p re ­
u n ă cu T a tă l şi eu S â n tu l Duch, se cu v in e sla v a , s tă p â n i­
r e a şi c in ste a , a c u m şi p u r u re a şi în v ec ii v ee ilo r. A m in .

OMI L I A XV
„T 6ta am ărăciu n ea, şi m ânia, şi iuţim ea, şi
strig a rea , şi hula să se lep ed e d e Ia vor, îm p re­
ună cu tota r6u tateau (Cap. 4, 31}.

D upre cum în tr ’un ştiubeifi n e c u ra t nu a r p u te a n ici­

o d a tă ca să ste a a lb in e le ,— p e n tru c a re cel eu n o scg to rl
c u r ă ţă de la în c e p u t eu m iro d e n ii şi cu p la n te m i ro şit 6 re,
saQ cu v in a ţu rl a ro m a te , safl şi eu a lte le d e a c e s t feliâ,
ştiu b eile în c a re v o r a pu n e roiT cel tin e ri, c a ast-feliO
alb in ele să n u g ă s a s c ă în ele v r’un m iro s d e s p lă c u t şi sâ
fu g ă ,— to t ast-feliti se în tâ m p lă şi cu D uchul S â n t. S p iritu l
n o stru e s te ca un feliu de ştiu b e ia , safi ca un felia de rol-
niţă, ce e d e s tin a tă d e a p rim i în e a ro ii c b a ru rilo r s p i­
ritu a le , însfi d a c â e s te în ă u n tru a m ărăc iu n e şi m â n ie, ro ii
a c e ia f’ug. P e n tru ac eia a c e s t fe ric it şi în ţe le p t a g ric u lto r,
ni c u ră ţa m a l ânteifl b in e vasul in c a re vom p rim i pe Du-
ch u l S â n t, nu cu c o sa s a d cu v r’un a l t o b je ct d e fe r, şi
n e chiam â de a p rim i a c e s t ro id d u ch o v n icesc în el, d u p ă
ce e d e ja c u r ă ţit cu ru g ăc iu n ile , cu o ste n e le le şi cu altele
d e a c e s t felia. P riv e şce cum el ni c u ră ţă m a l’ntftiQ in im a.
D eja n e -a s c ă p a t d e m in ciu n ă şi d e u r g ie ; acu m ni a r a tă
e a r ă ş l cum am p u tea ca să sm u lg em rfiiil ,-dtn ră d ă c in ă ,
adecă d ac ă ne vom sili a nu fi a m ă rîţf c iK c u g e ta re a . D u ­
p re cum se în tâ m p lă cu ven in u l, cân d fund c h ia r p u ţin ,
şi fărtin d u -se o m ic ă m iş c a re n u m a i, a m e n in ţă d e a s p a r­
ge beşiea, d a r ă când a r fi în c ă în c a n tita te m a! m a re ş i
m al a m a r de câ t tre b u ie , a ş a c ă vasul (b eşicaj c a re ’l co n ­
ţin e să n u ’l m at p o tâ p u rta îu m a rg in e le h o tă rîte , se sp a r-
 O M IU A XV 147

g e b eşic a din ca u sa p r e a m a re î c a n tită ţi, şi iese şi sS im -

p râsc ie iu to t co rp u l v ătăm â o d u -I, fâ r â a - l ’p u te a îm p e d e c a
cu ce-va, d u p re cum v a ta m ă focul cel p u s ti ito r ii,— în to c­
m a i a ş a se p e tre c e şi cu a m ă ră c iu n e a , iu ţim ea , m â n ia , şi
cu cele-l-alte p atim i a le sufletului. C ând î o t r ’un o ra ş e in ­
tr o d u s ă v re -o fea ră să lb a te c ă , pe n im e n i n u p o te v ă tă m a
în tr u c â t e în c h isă în cu şc ă de fer. o ri c â t a r ră c n i ea şi
o r i c â t a r fi de s ă lb a t e c ă ; d a ră c â n d în fu ria tă p e s te m ă ­
s u r ă a r re u şi să ru p ă g ra tiile cele d e fe r d e Ia cu şcă şi
a r p u te a să fugă de acolo, la m o m e n t a r u m p lea de g r 6 -
z ă în tre g u l o ra ş şi to ţi a r fugi. A st-fe liii se în tâ m p lă ş i
cu n a tu ra v en in u lu i şi a a m ă ră c iu n e l d in no i. P e c â tă v re ­
m e e s tă p â n it în lim ite le sale, nu face n ic i un r M m a re ;
■când in se se sp a rg e m e m b ra n a c a re îl c o n ţin e şi nu m al
■este nici o p ed e c ă c a re s ă -l o p riasc ă de a se im p ră şc ia
în t o t o rg an ism u l, a tu n c i c h ia r de a r fi fo rte p u ţin ca c a n ­
tita te , v a m o lip si îns(5 to te c e le -l-a lte e le m e n te p rin p ro ­
p ria sa ră u ta te , d in ca u sa p re a m a re î p u te ri ce o a re ca
ca litate . C ăci a flâ n d u -se de ac elaşi felitt cu sân g ele, in
ac e la şi loc şi d e a c e ia şi c a lita te , şi p ro d u c e n d în el o căl­
d u ră m ai m a re c a d e o rd in a r, şi to t sâ n g e le ce e s te p ri’m-
p re ju r tre c â n d in tr ’o te m p e r a tu ră p e s te m a rg in e le sim e trie i,
d in ca u sa lig u id ită ţe l luT, p ro d u ce ch lo ro sa (g ălb ă n area );
deci îm p re u n ă cu a c e s t sâ n g e stric a t, el (veninul) se îm p râ -
şcie p r in - t d te m e m b re le corpului, fiin d -că to tu l a v ic iat
deja, e a r ă pe om il tace fă râ voce, îl face de a ’ş! d a duchul.
D ară p en tru ce o re vi s-ati spus v o u â cu a t â ta a m ă n u n ţim e
a c e s te îm p re ju ră ri? P e n tru c a din p o v e s tire a am ă ră c iu n e !
se n sib ile să aju n g em la ac ea a a m ă ră c iu n e l m o rale, ca re
va tâ rn ă m al ’nteiQ sp iritu l ce o a n ăscu t, re s tu rn ă n d to tu l
p c dos, du p ă c a re ap o î sim ţin d r ă u ta te a eî c e a n e s u fe rită ,
s ă fugim de d ân sa. D upre cum ae eja v a tă rn ă în tre g u l o rg a ­
nism , ast-fe litl şi a c e a s ta va făină to te fa c u ltă ţile in te le c tu ­
lu i, şi duce pe cel s tă p â n it d e ea în p r ă p a s tia g h een ei. Vi
s-au sp u s ac estea , dic, ca ex a m in â n d u -le cu p recisiu n e, s ă
fugim de a c est rfiti, să în frân ăm a c e a s tă fea ră să lb a te c ă ,
şi c h ia r s ă sc o tem r 6 ul din răd ă cin ă , d â n d a s c u lta re lui
P a v e l, care $ i c e : „ T o t ă a m ă r ă c i u n e a *4 n u s â se te m ­
pereze, ci „ s ă s e l e p e d e de la v o i " . P e n tru e& d e ce
îm i treb u ie m ie ast-feliii de lu c ru ri v ele? De ce’m l tre b n io
să am în s tă p â n ire a m ea o a s t-te liu de fe a ră s ă lb a te c ă ,
c a re a la u rm ă sfâ rşa ş c e în a ’m! a b a te sp iritu l din c a le a
b in e lu i, şi a -1 tr a g e du p ă sin e în ex ilu l p e rp e tu u ?
S â dăm a s c u lta r e lu i P av el, c a re le d ic e : „ T o t â a -
 O M ILIA XV

m ărâciunea sa se lep ed e d e la v o i " . D ară v a l! c â tă

d e n a tu ra re tn n o i! U nia s u n t a t â t d e sim p li, in câ t ch iar
se fericesc pe d ân şii pentru: a c e a s ta , se fălesc cu a c e s t ■
rfiii, se m â n d re s c ; de şi e n e c e s a r de a face to tu l ea noi
să ne m â n d rim , şi să ne ferieim p e n ţru a lte le , e a ră nu
p e n tru a c e a sta . «C utare om , dicl tu, este v en in o s, e s te
scorpie, e un şe rp e , o a iie v g ra tâ v ip e ră , p e n tru c a re to ţi
il cred d e teribil.» D ară de ce te tefiil de cel v en in o s, o m u le ?
«Sa nu 1116 v a tâ m e , dicl, să n u ’mf p ric in u ia sc ă v re-u n reo ,
căci efi su n t fără e x p e rie n ţă în ac e ste lu cru ri. Me te m ca
nu cum -va să m £ iee pe m ine, om sim p lu şi fă ră .Kâ fi
p re v 6 <Jut viclen iile Iu!, sâ mfi p rin d ă în cu rse le Iul, si să
m 6 în c u rc e în m rejele lut, cele p re g ă tite s p re a m ă g ire a
nostrfi*.... A curn c h ia r m l-a v e n it a rid e, căct în ad e v £ r a-
cestea s u n t v o rb e de copil, ce se te m de a c e le a de ca re
d u tre b u ie a se te m e. N im eni nu m e rită m al m ult d e s p re ţ,
şi de nim en i nu treb u ie a rid e m a l cu poftă, ca dc om ul
v en in o s şi viclean, p e n tru c ă nim ic nu e a tâ t de slab, ca
am ărăc iu n ea , c a re a face p e om en i p ro ş ti şi fără do m iute.
D ară nu v e d e ţi câ ifiu la te a e o r b a ? N u a ţi a u d it c â cel
ce s a p a g ro p a a ltu ia , sin g u r cade în ea ? « D ară cum sâ
nu ne te m e m (le un s p irit plin de tu lb u ra re » ? dicl tu. D a­
ra e v o rb a ca noi să ne tem en i de cel v en in o şi ca d e de-
m onizaţf şi de cel nebuni, ca rii fac lo tu l fă ră co n şciîn ţă,
s u n t de ac o rd şi efi; d a ră ca să n e tem em de d en şii p en ­
tru ca a r p u te a face lu c ru ri m a ri c o n tra n o strg , a c e a s ta
niel-o d atâ nu va fi. N im ic n u e m a l p ro p riu p e n lru ieono-
m isire a lu c ru rilo r, ea io ţe le p c iu n e a n o stre , şi to t-o d a tâ n u
p o te fi v re -o a llâ pedena în ţe le p eiu n e l n is t r e , ca viclenia^
r ă u ta te a şi bănuiala.. Nu v e d e ţi c c rp u rile ce lo r cb o lericî
(care aQ prea m u lt venin in ele) câ t s u n t de d e s g u s tă tâ re ,
şi cum s-a v e ş te d it in ele o rl-c e u rm ă d e înflorire ? cum
s u n t slab e, bicisnice, şi n e a p te de o rl-c e ? în to c m a i a şa
s u n t şi spiriLele celor v en in o şi. C h lo ro sa (g ălb an area) s p i­
ritu lu i nu e a lt nim ic, de c â t rg u ta te a . Nu este p u te rn ică
ră u ta te a deci, nu e s te de loc. V o iţi p o te ca ceia ce dic s ă
o probez prin exem plu, p u n 6 nd u -v e fa ţă în faţă icona o-
m u lu l rg u tâ e io s cu a ceîul s in c e r ? A b esalo m e ra r ă u tă ­
cios şi c ă u ta ca p re to ţi să-l a tra g ă în p a rte a sa. „Şi a
m ân ecat A b esalom , dice, ş i a statut spre m â n a ca-
eî p o r ţ e l , şi a fost când v e n i a Ia îm păratul la ju ­
decată or(-ce o m , ca rele a v e a ju d ecata, s t r i g a ca-
t r a el A b esalom şi ţlicea lu i: din care cetate eşti
 O M IL IA XV 149

t u ? “ , voind prin a c e a sta a ’şl a p ro p ia pe fie -c a re .'P riv e şc e ,

c â t vicleşu g av e a . D avid in sâ e ra sin c e r. Ş i acu m priv^ş-
c e şi sfâ rşitu l a m â n d u ro ra , p riv e şc e de c â tă rS u ta te e ra
p lin sufletul ac elu ia, c a re fiind-că nu a v e a în v e d e re de
c â t cum ă r p u te a să v a iâ m e pe ta tă l sSfl, e r a o rb it în
to te cele-I-alle. Nu in se a ş a fâeea D a vid, ci d u p re cu m di-
ce s c r ip tu r a : „Cel ce u m b l a d r e p t , u m b l ă c u n ă d e j ­
d e , e a r ă cel c e s t r î m b e a z a caile sa le , se v a c u n 6 ş c e M
(P ilde 10, 10), şi cu d re p t cu v ân t, căci cel c e .u m b lă d rep t,
n u sp io n e az ă, nu se u ită cu c u rio s iîa te în t 6 te p ă rţile , nu
s e g ân d e şc e sâ fac ă. nici u n râ u . D eci s ă d ăm asculL are
şi sâ c re d e m pe le ric ilu l P av el, să je lim şi s â p lân g em
p re cei v en in o şi, să facem t o t p o sib ilu l c a s ă sc o te m ră u ­
ta te a d in sp iritu l lor. In a d e v â r că fie-care om a re in s i­
n e v en in , e le m e n t d e alt-felifi f o lo s ito r ii ; v o rb e sc de v e ­
nin u l cel in d e sp e n sa b il, fără de c a re om u l n u p o te tră i.
D a ră d a c ă de m ulte-orl noi scotem a fa ră c h ia r din a c e st
v e n in , d e şi p o te n e folosesce m u lt, ap o î cu m n u e s te cu
a d e v ă r a t a b s u rd , ca sâ nu facem n im ic cu v en in u l din s p i­
rit, nici sâ ne în c e rc ă m de a -1 d e ş e rta , c a pe un e le m e n t
nu nu m ai n e fo lo s ito rii, ci în c ă m u lt v ătăm ă to rii* ch iar ?
„ D e i s e p a r e c u î - v a î n t r e vo i, că e s t e în ţelep t în
v e a c u l a c e s t a , n e b u n sa se facă, ca s ă fie înţelept"
C orinth. 3, 18), dice a c e s t fericit. A c u m a s c u ltă şi pe
L uca, c a re le ^ ic e : „Şi f r â n g e n d î n c a s ă p â n e pi*i-
m ia O h r a n a cu bucurie şi c u p rostim ea inim ei, l ă ­
u d â n d p re D um nedeQ , şi aven d c h a r c ă t r ă t o t
p o p oru l11 {Fapt. 2, 46. H ) . D ară n u v ed e m n o i şi astă-
d î pe cel sin c e ri şi sim p li b u e u râ n d u -se d e cin ste din p a r­
te a tu tu r o r ? N im eni n u in v id u iesc e pe u nul din a c e ş tia
când face b in e, nim eni nu in te rv in e cân d el gceşaşce’ în
ce-va, ci to ţi se b u c u ră când el face b in e, precu m şi cân d
face vr-un r M to ţi îl co m p ătim esc . D acă in sâ v r’u n om
v en in o s a r p ro sp e ra vre-o d ată, ca d e o în tâ m p la re re a
to ţi s u n t triş ti, pe cân d d a c ă face v re-o fa p tă u rîtă , to ţi
se b ucură. Deci să-î je lim şi să ni fie m ilă d e d â n ş ii, câcl
in ori ce p a rte se vo r În t 6 rce iî v o r g ă s i n u m a i d u şm an i.
Şi la c o b e ra sin c er, şi to c m a i prin a c e a s tă c a lita te a în ­
v in s pe ră u tă c io su l Isav , „ î n ţ e l e p c i u n e a nu lo cu ieşce
în s u f le t u l r g u t ă c i o s " , ţlice S olom on in p ild e le sa le.
„T 6ta am ărăciu n ea să se le p e d e d e la v o lM
a d e c ă să n u m al râ m â n ă nim ic. O dice a c e a s ta a p o s to lu l
150 O M IL IA XV

căcf el cun o şcea b in e, c ă o d a tă m iş c a tă ea v a ap rin d e

în tre g u l in te r io r ai om ului, d u p ă cum se a p rin d e o su ră d e
p aie n u m a i de la o sim p lă sc ân te e. Ce an u m e e s le a m ă r ă ­
ciu n ea, vom p ric e p e e x a c t, când vom ex a m in a . B ă rb a tu l
bân u ito rtO , perfid, c a re le vecinii* e p r e g ă tit d e a face r<5Q,
c a re le to te le v ed e şi le b ă n u ie ş te in r&a, u nul ca a c e s ta
e s tă p â n it d e a m ă ră c iu n e , şi din el nu se n a şc e de c â t
nu m ai m â n ia şi îu ţim e a . I n tr ’u n ast-feliti de su flet nu locu-
ie sce rn u tţă m ire a şi v eselia cea sp iritu a lă , căci ră d ă c in a
m ân iei şi a iu ţe le l e s te a m ă ră c iu n e a . Un ast-feliii de om
v ec in ie e tr is t, vecinie gânditorii!, vecin ie cu fru n te a în c re ţi­
tă , şi n ic l-o d ată nu a r e sufletul lin iştit. D ară, d u p re cum
am dis, sin g u ri il culeg m a l ’n teiti ro d e le ră u tă ţilo r lo r.
„ Ş i s t r i g a r e a $ i c e m a l d e p a rte . D ară de ee îm p e d ec ă
6 r e s tr ig a r e a ? P e n tr u că c h re ştin u l a d e v ă ra t treb u ie a fi
to t-d e a u n a eatm . «D upre cum calul p o rtă in s p e te p e că lă­
r e ţ, to t a ş a şi s tr ig a re a duce in s p e te iuţim ea. Deci im pe-
d ec â calul, dice, şi a tu n c i al n im ic it pe c ă lă r e ţ»
*) A u d ă a c e s te a m a î cu s a m ă fem eile, c a re p e n tru
fie-ce lucru ţip a şi răcn esc. I n tr ’un sin g u r eas e folositorii!
de a s trig a şi a rgeni, în a p red ic a şi a în v ă ţa ; a iu re a d e
loc, şi nici ch iar în ru g ăc iu n i. D acă v o escl să a fit din ch ia r
f ire a 'lu c ru rilo r, ei b in e, nu rfeeni n ic l-o d ată, şi să şeii câ
n ic l-o d a tă nu te v el iu ţi. I a tă le acu l ca lm ârel. D u p re cum
nu e posibil c a cel ce nu rg eneşee s â se iu ţia sc ă , to t a ş a
n u e posibil ca cel ce s trig a şi rg cn eşce să n u se iu ţiasc ă.
S â nu’nil sp u i de cel ce ţin e m in te rg u l, de cel ce’şl re s-
b u n ă . să n u ’m l sp u i de a m ă ră c iu n e a şi de v en in u l ce d e
la n a tu ră !l a v e m în noi, căci noi d iscu tăm cum am p u te a
sc o te din ră d ă c in ă a c e a s tă p atim ă . A şa că nu p u ţin c o n tri­
b u ie Ia a ju n g erea sco p u lu i p ropus, d ac ă noi n e vom d e p rin ­
de de a nu m a l s trig a n ic l-o d ată, şi de a nu m al ţipa»
C ând tu vel le p ă d a d e Ia tin e ţip e tu l şi riScnetul, priu a c e a ­
s ta ta l a rip ile iu ţe le l, şi itn p e d id de a s e m a l um fla b u b ă
din in im a ta . D upre cum nu e posibil de a te lu p ta cu
cine-va, tă ră să rid ic i m â a e le în sus, to t a ş a n u e posibil
c a ţip â n d să nu le iu ţe şc l. L eag ă m â u ele lu p tă to ri ului cu
puirm u), şi apoi o rd o n â ’l c a s ă se lu p te ; d a ră n u v a p u te a
s ă o facă. T o t a ş a e şi cu m â n ia şi iu ţim ea . S trig a re a şi
ţip e te le irite a z â c h i a r 'ş i pe cel ce’ d e ’feliul lui nu e s te
p o te irita b il. De aici m a l ales vin e iu ţim e a la u n ia, de

*) P a rte a m o rala. Nu treb u ie a se iu ţi cine-va, şi stă p ân e i»

nu treb u ie a bate pe se rv ito r ele lo r fără rân d u eala (Veron.)
 OMÎLIA XV

a ici şi fem eile se în fu riaz ă pe se rv i to re le lo r, u m p lu td lă

c a sa for de ţip e te şi răc n ete , şi d e m u lte -o ri ch iar cel ce
tr e c pe u liţă , d ac a c a sa e la s tra d ă , a u d ţip e te le stă p â n e i
şi p la n şetele se rv ito re î. Ce p o te fi, cu a d e v â ra t, maT uri-
cios ca a c e s t f a p t? «A udi tu b o c e te le ? se în tre a b ă v ecin e­
le ; o re ce s-a în tâ m p la t a c o lo » ? şi to te im e d ia t se tu p i-
le az ă şi se u ită p rin g ard pa v ad ă ce este . «C utare, dice,
i-şî b a te se rv iîo rs a » . R e p e t în c ă : c e p o te fi m al u ricios şi
m a l fă ră r u ş in e ? D ară c e ? N u tre b u ie a lo v i o r e ? Nu dic
a c e a s t a ; tre b u ie de sig u r, însS nu incontim itt şi nict fftră
m ă s u ra , nici din cau sa u n o r g reşe li o re -c a re j c a b u n ă-o ră
d a c ă a r lipsi de a face vre-un s e m e ifl, ci, d u p re cum dic în
to t-d e au n a, nu m ai a tu n c i când se rv i to rea îşi val an iâ sufle­
tu l s£tt. D acă p e n tru a c e a sta causa o b aţî, toU te vor )Su-
da, şi nim en i u u te va ac u sa ; d a ră d ac a o b a ţi n u m ai din
ca u sa a m b iţiu n ilo r pafi şi a n e d re p tâ ţe ţ la ie, to ţi te v o r
d p sa p ro b a p e n tru cruclim e şi n eo m en ie . Şi ceia ce este
m al uricios, că s u n t u n ele s tă p â n e a t â t de să lb a tic e şi ne-
om enose, ca b u t în lr’a i â t de m ult, în c â t v în ă ts ile nu se
tre c de pe co rp tim p de m aî m u lte dile. D e^brâcânti pe
b ie te le fete s e rv ito re , îe le ag ă de rau lle-o rt d e pici o re le
p a tu rilo r, şi chiam â şi pe bai b a t ca să v a d ă a c e s t fapt.
V aî 1 şi cum nu-ţţ tre c e prin m in te în acel tim p a m in ti­
r e a gheen ei ? s p u n e -m l; căci du p ă ce d esb ra cl pe se rv ito re ,
ap o i o m a l a r a ţi încă şi b ă r b a tu lu i? Şi nu te ru şin ez i d a ­
câ el te d e s a p ro b ă ? Şi ceia ce e s le mali m u lt incă, că il
a ţiţl şi p e d ânsul şi îl forsezî ca sâ o lege, d u p ă ce m aţ
ânlg itt al o c ă rit pe acea n e n o ro c ita cum ţi-a v en it la g u ră,
n u m in d ’o T h esa lid â , fugară şi a lte le de a c e s t feiitt. M ânia
ta nu 'ţi m a l c ru ţă nici ch iar g u ra , ci are în v e d e re n u ­
m a i un sin g u r lucru, cum sft ’ţî sa tisfa c i co n tra acelei s e ­
ri oroci le, fie ch iar că te n ecin stesc! sin g u ră. Şi d u p ă acea-
s la apoi se pu n e pe sc au n , în to cm ai ca şi un tira n , ch ia m â
p e copil, ch iam â p e ceî-l-alţî se rv ito ri, şi în line pe b ă r b a ­
tu l el cel lip sit de m inle îl face ca u n felifl de că lă u . D arâ
o re de a c e s te a tre b u ie sa se p e tre a c ă Jn casele c h re stin i-
lo r? «D ară s u n t viclen e se rv ito re le , dîcj, şi im p e rtin e n te ,
s u n t n e ru şin a te şi incorigibile». Şciti şi eâ, insS e posibil
d e a le în d re p ta pe a ltă cale, cu a m e n in ţă rile , cu în frico ­
şă rile, cu cu v in tele c a re p o t a o m işca m al m u lt, şi pe
tin e te a p ă r ă de ruşine. T u c a re e şti lib e ră , al p ro n u n ţa t
v o rb e u ricio se, şi nu te ru şin ez i o re m a l m u lt, de c â t vo-
eşel să o ru şin ez i pe e a ? D a ră a p o i d a c ă ea treb u ie a sc
duce la baie, va p u rta pe s p e te le - e l v in ă tă ile ce î-a! făcut,
c a re v o r fi d o v ad a cea m a l ‘e v id e n tă d e sp re cru d im ea ta.
152 O M ILIA XV

-«Dară s u n t de n esu fe rit, dicl, şi nu m e rita nicl-o ie rta re » .

Şei O şi eu, însg, d u p re cum am m a î clis, în to ree-o diu c a ­
le a c e a r e tă c iiă prin a lte m ijloce, şi nu n u m a i cu b ă tă ile
-şi cu groza, ci m aî i« tre b u in ţa z â şi v o rb a bu n ă, m a l !□ tr e -
bu in U ză şi b lâ n d e ţa . D acâ e a e s te cred in d o s ă, în c h ip u i-ţi
€ ă a d e v e n it s o ra ia . Tu e şti stă p â n ă , e a râ e a te s e rv e şc e .
D acă e b e ţiv ă , îm p e d ec ă ocasiile b eţiei, c h e am ă pe b ă rb a ­
tu l tfiu şi sfătu iţi-o îm p re u n ă. P o te nu v ed t şi nu p rice p i
c â t de u ricio s lu c ru e d e a v e d e a pe o fem ee bătfiud ? Cel
ce au le g ife ra t a s u p ra b ă rb a ţilo r d iferite le m unci, fo rte r a r
afl aju n s la c ru d im e a de a ord o n a să s e b a tă v re-o le-
m ee, ci m â n ia lo r s*a în tin s p o te p ă n ă la a d isp u n e
c a sâ se lo v e asc ă cu p ic io ru l. A tâ ta sfială aG a v u t
c ă tr ă n a tu ra fem eilor, în c â t ch iar d ac ă e ra vre-o n e ­
c e s ita te a b s o lu tă , to tu ş i n u se atin g ea îi m ă c a r d e fem ee,
d a c â m af ales e r a şi in g re c a tă . P rin ast-felifl de p u r ta r e
fem eile se fac u rîte b ă rb a ţilo r lor, « D ara ce e de fâeut, d a c ă
e a curveşce» V M ârit’o du p ă b ă rb a t, îm p ed ecă o easiu n ile
curviel, n u d a voe c a sâ se facă n ecu v iin ţf în c a sa ta .
«D ară d ac ă e s te tâ lh ă rită , dicî, ce sâ fac» ? P âzeşce-te şi
p riv eg h iazâ . D a ră tu tji c l: «apoi efl să o p ăzesc, ou să fiu
p ăz ito riu l eî» ? O ! c â tă lip să de m in te ! Şi de ce, mg rog,
n u aî fi p ă z ito riu l eî ? O re nu a re şi e a a c e la şi s p ir it ca
şi tin e ? Nu a în v re d n ic it’o D um nedeu şi pe e a de a a v e a
ac elea şi în su ş iri ea şi tin e ? Nu din a c e ia ş i m a să d u ch o v -
n ic ea scă se îm p ă rtâ şe sc e c a şi tin e ? Nu e s le şi e a p ă r ta ş ă
acel ia şi b in e fa c e ri? «D ară ce să fac, dicl tu , d a c â e re a
d e g u ră , d a c ă rfispunde şi e b e ţiv ă » ? A şa v a f i ; d e c â t
eu le în tre b , c â te fem ei lib ere, voiţi s ă dic c â te s tă p â n e
n u s u n t o re de a c e s t fe liti? ra D um nedeu a p o ru n c it
b ă rb a ţilo r ca să su fe re to te d efectele fem eilo r, n u m a i s ă
nu fie cu rv ă , dice, e a r â cele-l-alte d efecte suferi-le. C h iar
de a r fi fem eea b eţiv ă, satt r e a de g u ră, saft p ism aşă , safi
lu x o să şi prin luxul el ’ţf ch e ltu ieşc e a v e re a ta , tu fo r-
m ează-o, căcî de a c e ia eşti capul e l ; pe d â n s a o aî d e to ­
v a ră ş v ie ţeî, şi d e d en sa a l nevoe. A şa d a r ă fo rm e a z ă -o
d u p re cum tre b u ie , fâ In fine cele ce d epind d e tine.' C h iar
de a r re m â n ea n e c o re ja tă , c h ia r d e a r fu ra d in casă, tu
păzeşce-ţî a le ta le ; d ac ă e s te rea d e g u râ , astu p â-I g u ra ,
ad-o la tă c e re , însC ou p rin b a ta e . A c e a sta e cea m a l
în a ltă filosofie. A cum in sâ v e d e ţi la c â tă a b s u rd ita te au
aju n s u n e le d in tre stă p â n e , câ d esco p ă r eapul s e rv ito re lo r
şi le tr a g de p 6 r p rin casă... De ce v -aţî în r o ş it to te la
au d u l a c e s to r a ? C uventul meO n u e în d r e p ta t a s u p ra t u ­
tu r o r stă p â n e lo r, ci nu m ai a s u p ra ac elo ra c a re aii c â ^ u t in
 O M ILIA X V 153

ast-feliii de sâ lb ă tă c ie . „ F e m e e c u c a D u l d e s v â l i t s ă
n u f i e “ , dice P av el. şi tu d e sc o p e ri c a p u l el d e b ro b o d ă.?
V edf cum te in su lţi sin g u ră ? Când tu te a r ă ţi cu cap u l gol,
co n sid eri faptul ca o in su ltă , şi când apoi sin g u ră d esg o leşc l
pe s e r vi to rs , nu ţi se p a r e a fi in su ltă ? Şi ap o i $icl c ă nu
se cu m in ţe şce , câ nu se în d re a p tă ? C um in ţeşce-o cu b ă­
ţu l şi cu lo v ilu rile c u m p ă ta te . D a ră tu c â te d efe cte uu af,
şi lo tu şi nu te în d re p te z l ? A cestea ou Ie d ic d o ră p e n tru
acelea , ci p en tru voi, c a re s u u te ţl lib e re , ca n im ic n ed em n ,
nim ic u ricio s s ă nu faceţi, c a să nu v 6 v ă tă m a ţi p re v o i
înşi-vg. D acâ le v eî d e p rin d e d e a te p u r ta cu b lâ n d e ţă
c ă tr ă se rv ito re si nu cu rfiutale, eu a t â t m a l m u lt fa ţă d e
b ă rb a tu l tfiu vel fi a ş a . A şa d a ră filosofi a p u r lâ r e l v o s tre
c ă tr ă se rv ito re , vfi v a folosi fo rte m u lt In a ve a tra g e fa -
v o re a b ă rb a ţilo r. „ C u c e m ă s u r ă v e t i m ă s u r a " , dice
M ân tu ito riu l, c u a c e i a vi s e v a î n a p o i a " (M ath. 7, 2).
P u n e filu g u rel. C h iar d a c ă se rv ito v e a ’ţt resrmnrt»* cân d
tu o p o v ăţu ieşel, s ă nu ţi se p ară g reii d e r e u ş it ; n epă-
ren d u -ţi-se g re u a c e s t lu c ru , tu aî a ju n s la c e a tn a l ’n a ltă
fllosofie. S u n t u n ele s tă p â n e c a re pe lâ n g ă a lte le m a î a -
d a o g ă încă şi b le ste m uri a s u p ra se rv i to re lo r. N im ic nu e
m al u ricio s de- c â t ca cine-va la m an ie s ă b le ste m e . «D ară
ce s â fac, dicl tu, d ac ă s e rv ito re a se îm p o d o b e şc e şi c a n tâ
să se facâ p lă c u tă » ? I m p e d e c o d e la a c e a s ta , p e n tru ca re
s u n t d e aco rd ; in s e îm pedec*o incepfind cu tin e m a l ’n -
tgiu, nu a tâ ta p rin grozâ, c â t p rin ex e m p lu . F i i în ttf te
m o d e l d e e x e m p lu b u n .
„Şi hula s ă s e l e p e d e d e Ia v o l“. P riv e şc e cutn
p ro g re sa z ă rfini. A m ă ră c iu n e a n aşc e m â n ia , m â n ia n aşce
iu ţim e a , iu ţim e a n aşc e strig a re a , şi din s tr ig a re se n aşce
h u la , ad e că v o rb e le cele p ro sle , h u la n a şc e b ătăile, b ă tă ile
a d u c ră n i, e a râ ra n e le c a u sa ză m o rte a . D ară P a v e l nu a
v o it să le în şire şi pe a c e s te din u rm ă , ci a d is n u m a i
în g e n e r a l: „S â s e l e p e d e d e la vo i, î m p r e u n a c u
t o t ă r £ u t a t e a “ . Şi ce e s te o r e : ^ î m p r e u n ă c u t o t ă
r6u ta tea “ ? S u n t urii! om en i ca ri m u şc ă pe fu riş ca şi
cânii, ca rii nici nu h ăm âie sc şi nici n u s u p ă ră pe cel ce
tr e c e pe lâ n g ă d â n ş ii; cân d insfi s u n t n e te d iţi cu m ân a şi
li se a r a tă un felia do b lâ o d e ţâ , il lu â n d u -î c a n e p â sâ lo -
riu şi fa ra b ă g a re d e sa m ă , se repCd şi ’şl în tin g d inţii.
A c e ştia su n t cu m u lt m a l 1p rim ejdios!, d e c â t acel ca ri ţi
se d au pe fa ţă de d u şm a n i. N işte ast-feliii d e o m en ţ s u n t
în to tă p u te re a cu v â n tu lu i câni, căci nici nu strig ă , nici nu
*54 O M IL IA XV

s e iuţesc, nici nu a m e n ic ţâ pe eirie-va când s u n t neliniştiţi,

ci pe furiş îm p le te sc to t felini de viclenii, făuresc mii d e
rele, şi’ş! rfisbună p rin fapte pipăite. P e unia ca aceştia ’I
vizaza apostolul. „Sa se lep ed e d e la v o i , îm preună
c u t o t ă r ă u t a t e a a d e c ă păz eşce-te nu n u m a i de v o r ­
b ele cele p ro ste, ci şi de faptele ceje v redn ice de hulă. «Eu,
p are că dice apostolul, de aceia a m p ede psit lim b a ta, şi
am o prit str ig a re a şi răc n etu l, p e n t r u ca s â nu se a p r in d ă
focul m a î ta r e ; d a r ă dac ă tu încă în tre ţii în ă u n tr u l tSft
cărbunii şi flacăra, ap o i la ce 'ţi v a fi de folos fScerea ?
Sa ti pote nu şeii că focurile a tu n c i s u n t mal grozave, când
a r d în ăd u şit ţ i nu s u n t vgclule de cel ce stafl a f a r ă ? Nu
şei! că şi plagele s u n t mal prim ejdiose, pe c â tă v r e m e n u
a u început a se usca la s u p r a f a ţa ? Nu şeii că şi frigurile
acelea s u n t m a l prim ejdiose, care a r d a ş a ctic6r!d in te r io ­
r u l om ului ? Ast-felifl şi iu ţim ea e m aî g r o z a v ă ca tote
cele-1 alte, căci e a p ră p ă d e şc e sp iritu l omului. D ară şi a -
ce a s ta „sa se le p e d e de l a v o i , <Jice, îm preună c u
tâta răutatea", (ie m a re , saQ mică».
Să a s c u ltă m decî pe Pavel, şi to tă a m ă r ă c iu n e a cum
şi to tă rS u ta te a s ă o alungăm de la no’, ca s ă n u în tris­
tă m pe S ân tu l Duch. Să scotem din r ă d ă c in ă a m ă r ă c iu n e a ,
şi s â o tăiem cu totul, p entru că din a m ă r ă c iu n e nu iesâ
nim ic bun, nim ic s ă n ă to s p e n tru suflet, ci to te nen o ro c i­
rile, lacrim ile, p la n şe te le şi suspinele. D ară nu v edeţi voi,
cum sim ţim r ep u lsiu n e c ă tr ă acele feare sălbatice, ce r&c-
nesc şi urlă, cum de exe m p lu e leul, ursul, lupul şi a l te l e
de a c e s t f e l i a ? Nu însg to t a ş a şi o e a ; de c e ? p e n tru că
din g â tu l eî nu iesă rficnet saîi urlare, ci o voce blajină.
Chiar şi dintre in s tru m e n te le musicale, acele ca re ţip ă s u n t
d e s p iăc u te ureche!, ca de pildă : tim p an a , trîm b iţele , etc,,
p e când acele ca re afl un s u n e t m aî dâm ol, ca de e x e m ­
p l u : chitara, fluerul, flautul, naiul, etc. a c es tea s u n t p lă ­
cute la auţt. Dec! a ş a s ă ni e x e rc ită m spiritul n o stru , ca
s ă nu ţip ă m , şi cu a c e s t m e to d noî vom sc a p a de iuţim e.
Când noi a m reu şit (le a tă ia din ră d ă c in a a c e a s tă p a t im ă ,
singuri m a i ântfeiu n e vom b u c u ra d e liniştea sufletească, şi
cu m u lţă m ire v o m p lu ti pe m a r e a acestei vieţi s p r e lim a ­
nul cel fericit; că ru ia fie a ne învrednici, prin Christos Iisus,
D om nul nostru, c ă r u ia îm p r e u n ă cu T a tă l şi cu Duchul
S ân t, s e cuvine slava, [stăp â n irea şi cinstea, a c u m şi p u ­
r u r e a şi în vecii vecilor. A m in,
 O M IL IA XVI 155

OMI LI A XVI.
„T 6tă am ărăciunea, şi m ân ia, şi iuţim ea, şi
strigarea, şi hula, sâ s e lep ed e d e l a voT, îm pre­
ună cu t6ta răutatea. Fiţi unul câ iră altul buni,
m ilostiv!, iertând unul altuia, p recum şi Dum neţlect
v -a iertat v o u e întru C h ristos “ (Cap. 4, 31. 32).

N u e d e a ju n s m im a i d e a t e lă s a de r ă u ta te , dac â
voescl a te b u c u ra de îm p ă r ă ţia eeriurilor, ci e n e c e s i t a '
te şi de să v e r ş ir e a m u lt o r f a p te b une. P e n t r u c a s ă sc ă ­
p ă m de g hee nă, tre b u ie a ne d e p ă r ta de r â u tă ţî, d a r ă de
voim a ne b u c u ra de î m p ă r ă ţia ee riu rilo r, e a b s o lu t n e ­
c e s a r de a ne ţin e a strîn şt le g aţi de v ir tu te . Satt pote nu
sciţi, că şi in ju d e c ă ţiie lu m e şti, câ n d s e e x a m in e a z ă cu
a m ă n u n ţi m e fie-care din faptele s ă v â r ş ite , şi câ n d ia p a r t e
la a c e a s ta în tr e a g a cetate, nu şeitl, dic, că a ş a se pro ce­
dează ? Căci era un vechiu obiceiu şi la cei lumeşcl de a
în c u n u n a cu cu n u n ă de aur, nu pe cel ca re nu a făcut
nicî un răO ce tă ţel,— căc! p e n tru a c e a s ta aju n g ea faptul
ca nu e r a resp onsa bil d e nim ic,— ci pe acela, c a r e a r a d o ­
v e d i t câ a făcut cele m a l m a ri binefaceri. In a c e s t mod
n u m a i unui ca a c e s ta se că d e a de a s e b u c u r a de cinste.
D ară nu şcift cum se face, că puţin tr e b u ia ca eii s ă uit
tocm ai aceia ee e r a n e c e s a r de a v& spune. P a r te a â n te t
a a c e s te i omilii o resum aici, a v e n d n e v o e n u m a i d e o
m ic ă c o re cta re . Deci fiind-că d iceam , c ă s p r e a nu cădea
în g b ee n a ajunge d e p ă r t a r e a d e rele , pe câ n d v o rb e a m
m i-au tr e c u t prin m in te o a m e n in ţ a r e grozavă, ca rea a-
du ce d u p ă sine p ed e ap s a nu a s u p ra celor ce aO cutezat
d e a face v r ’un rSti âre-care, ci a s u p r a ac e lo ra ca rii ati
lipsit de a face binele, saii m a l b in e dis, a s u p r a celor ce
aQ n eglijat de a face ehiar u n a d in tr e faptele, cele b u n e
o r d o n a te none. Şi ca re es te acea a m e n in ţ a r e ? «Sosind di-
u a cea înfricoşată, dice, şi ju d c câ to riu l s iâ n d pe tron, oile
îe*a pus d e a d r e a p ta , e a r ă caprele d e a s tâ n g a , şi c ă tr ă oi
a di*: „ V e n i ţ i b i n e - c u v .6 n t a ţ i ! p ă r i n t e l u i m e i i , d e m o ş -
c e n iţl îm p ă r ă ţ i a c e a g ă t i t ă v 6 u 6 d e la i n t e m e e r e a
l u m e î , c ă a m f l a m â n d i t şi m l - a ţ l d a t s ă m ă n ă n c ‘( .
(Math. 25, 34. 35). A c e a sta e şi b i n e ; p e n t r u că tr e b u ia
ca i! s ă p rim ia seă rgspJata filantropiei lor. Îns6 ca acei ce
ru aG îm p ă r tă ş it pe ceî lipsiţi d in ceia ce a v e au , s ă fie
 O M IL IA XVI

pedepsii! nu n u m a i cu lip sire a b u n ă tă ţilo r, ci in că s ă fie

şi trim işi in focul gheenei, ce r a ţi u n e p 6 te a v e a ? A r e o r a ­
ţ iu n e foarte în s e m n a tă , şi Încă n u m a l m ică ca cea d inte i.
P rin a c e s te a noi în v ă ţă m , că cel ce fac binele se v o r b u ­
c u r a de b u n ă tă ţile cefe din eeriurl, pe când acel ce d e şi
.pote n u p o t fi ac u z a ţi p e n tru v r ’un rea, d a r â to tu ş i fiind­
că au n eg lija t d e a p r a c tic a fie c h ia r una din faptele b u n e ,
vor. fi tâ riţl în focul gheenei îm p r e u n ă eu cel ce aii f ă c u t
t o t ă v ia ţa Jo r n u m a i rele. A r p u te a dice cine-va, c â c h i a r
nu m a i d e nu a r face binele, —de şi p o te nu face.fapte r e le ,—
şi to tu ş î fap tu l a c e s ta e în sin e o p a r te din r ă u ta te , p e n ­
t r u resonul c ă es te r e s u l t a t din tr â n d ă v ie , ea ră tr â n d ă v i a
e o p a r te din rSu, safl m al bine dis, nu n u m a i o p o r ţiu n e ,
ci ch iar causa şi r ă d ă c in a rfiulul, p e n t r u că in definitiv
tr â n d ă v ia în v a ţă pe om to te relele. De c â t e m a l bine ca
s ă nu ni m a l p u n em n işte ast-fe liu de în tre b ă ri n e c u g e ­
ta te , ca de ex e m p lu ; cel ee nu a f ă c u t nicî un r6u în v i ­
a ţ a s a t d a r ă in aceiaşi tiuip n u a făcut şi nici un bine, în
ca re a n u m e ioc v a s ta ? ... p e n t r u că c h e stiu n ea e lim p ede.
A nu face c in e - v a binele, e s te acelaşi lucru cu a face
re n i. Căci s p u n e - m i : de a r a v e a c in e-v a un servitorifl,
c a re n u a r fura, nu a r insulta, si nici nu a r rfispunde s t ă ­
pânului, însâ a r fi beţiv pote, si a r s ta to tă diua f â r â s â
fac ă v re -o tr e a b ă , şi nu a r face n im ic din cele ce ca s e r ­
vi toriu e datorifl de a face, el bine, 6 re pe unu! ca a c e s t a
nu I a r biciui stă p ânul, nu l- a r b a t e ? spu n e -m i; şi cu i o t e
a c e s te a el n-a făcut nici un rfifl. însfi chiar faptul câ nu
a făcut nimic, e s te în s in e r ă u . D ară s ă în tin d e m v o r b a
m aî d e p a r te , să n e r a p o r t ă m şi la v ia ţa de t 6 te dilele.
Fie u n agric u lto r, b u n â - o r ă , c a r e în tr u nim ic nu ni v a tâ -
mă in te re se le nostre, nici nu n e huleşce, uicî nu lu ră , ci
Duma! c â îşi leagă m â n e le sale, şe d e ac a s ă to tă diua, nici
uu a r ă , nici nu sa m ână, nici n u în ju g ă boii, nici v ie nu
luc re az ă, şi în fine nici mi s e d e d ă la m u n c a p ă m e u tu l u l;
el bine, ore nu pede psim noi p e unul ca a c e s t a ? D e ş i pe
n im e n i nu a n e d re p tă ţit, to tu ş i el n e d r e p tă ţe ş te , d u p r e
v o rb a com un ă, prin faptul că cu nim ic nu contrib uie din
parte-1 la p r o s p e r a r e a co m u n itâ ţe l în general. D a r ă c e ? s p u ­
ne-m l : dac â unul dintre m e seria şi, bu u ă-6 ră, nu a r v ă t ă m a
p e v r ’un to v ă rîş de aceiaşi m e serie , safl şi pe altul c a r e
a r e a l tă m eserie, d a r ă to tu ş i prin fap tu l câ el nu lu c re a ­
z ă nimic, n u o re ni s e v a t â m ă in te r e s e le întregel c o m u n i­
t ă ţ i ? V oeşcl s â în tin dem v o r b a şi a s u p r a corpului n o s t r u ?
î a tâ , bună-orâ, că m â n a nict uu loveşce capul, n i d nu ta ie
lim ba, nici nu scote, ochii, şi nici uu face v r ’un a l t rfiti de
 O M ILIA XVI 157
a c e s t felitt, ci m im ai c ă s tă u e lu c ră l6 re , şi nu'şl îndeplineş-
ce serviciul el fa ţă d e în tre gu l <c o r p ; el bine," o r e nu ine-
r ită d e a fi tă ia lă m a î bine, d e c â t s e m a l fie p u r ta t ă îrr
n em işc are şi v ă i â m â n d corpul în g e n e r a l ? D ară c e ? D acă
g u ra d e pildă, nu a r m u şc a m â n a , nici peptul, şi cu t6 le
a c es tea a r lipsi de a 'ş î face d a to riile el, ap o i nu a r fi m a t
bine ore de ^ o a s tu p a cu to tu l? Decî, d a c ă fiin d .v o rb a
de se rv ito ri, de m eseriaşi, şi de c orpul n o stru , şi riol g ă ­
sim că es te o m a re n e d r e p ta te , nu n u m a i d e a nu face v r ’un
rgQ, ci în c ă chiar şi când lipseşce d e a face v r ’un b in e ce-I
e s te im p u s prin firea lucrului, cu a l â t m a l m u lt se pote
dice a c e a s ta . când e v o rb a de corpul lui Christos. P e n t m
aceia şi fericitul Pavel, tr ă g e n d u -n e de fa fap tele cele r e ­
le, n e duce spro fapta bună.
*) Ce folos este, spune-mf, d a c â tu a l sc o s din pit-
m e n t toţi spinii, d a r ă nu al a r u n c a t in o g o r s e m in ţe le c e ­
le b une şi t r e b u i t o r e ? O ste n ea la ta r e m â u £ o d z a d arn ic ă,
te v a r e ’ntorve ea răşl la p ag u b a dîntCifi. P e n t r u aceia şit
P a v e l purtăndu-ni d e g rija, nu a m ă r g i n it o rd inaţiunile
sale nu m a i la s u s t r a g e r e a şi tă ie r e a (lin ră d ă c in a a r e le ­
lor, ci ne în d e a m n ă ca cât m a î g rab n ic s ă n e înfăţoşăm-
cu p la n ta ţ îu n e a c o m plec ta a b u n ă tă ţilo r, D icend e l : „ T 6 -
t a a m ă r ă c i u n e a , şi m â n i a , şi i u ţ i m e a , şi s t r i g a r e a , ,
şî h u l a s a s e l e p e d e d e la v o i î m p r e u n a c u t o t â
r ă u t a t e a " , a a d â o g a t im e d i a t : „ Ş i fiţi u n u l c ă t r ă a l ­
t u l b u n i , m i l o s t i v i , i e r t â n d u n u l a l t u i a " , căct acestea'
s u n t p orniri sufleleşcl şi disposiţiunl lă u n tr ic e b u ne şi cu ade-
vgrat chreştin*‘şci. Nu e de a ju n s de a ne s c ă p a de o a p le c a r e
ore-care a spiritului, şi apoi a că d e a e a r ă ş l in a lta , ci e-
n ev o e c a s ă fim vecinie in m işca re , şi însufleţiţi d e d o :
r in ţa de a fugi d e rele, ca ast-feliu s ă aju n g e m in d ep lina
s tă p â n i re a b u n ă tă ţilo r. Căci d ac ă şi corpul s-ar p u te a is-
băvi v r e - o d a tă d e culorea cea n e a g râ , mi de o d a t ă îns6
a r putea deveni alb. D ară e m u lt m a î n im e r it ca s â sco-
te m e xe m ple le dio faptele cele p e n d in te de v o in ţa nostrg,
de cât din acele n a tu ra le . Cel ce nu e s te d u şm a n , nu s e
p o te dice că es le prieten în totul, ci este, a ş a dicend, n eu ­
tru, ad e c ă nu a r a t ă nici du şm ă n ie , nici p rieten ie , d up re
cum se găsesc fa ţă de noi cel m a î inul ţi d in tr e o m e n u

*) P a rte a moralii. Cum ca treb u ie a sây erşî cele c o n tra re rău-

taţeT, curo dtsjâ a fo st în d e p ă rta tă ; p e n tru c;l uu e ste nici un folos,
dacă iuţim ea. a fost desrruîăcinats, ţ i cu tâ te acestea di'agostea n u e
Întinsa ru îmliel-JUgaro {Vcrnu).
158 O M ILIA XVI

■Cel ce nu lă c ră m e a z ă , nu se p o le <Jice c ă in g en e ral el

ride, ci este, a ş a dtcfsnd, In s t a r e a d e mijloc. T o t a s e m e ­
n e a şi în caşul de faţă. In adevg r, c ă ce! ce du es te v e ­
n in o s , uu se p o te dice că în g en e ral el este bun, d u p r e
c u m nu s-ar p u te a dice nici de cel ce nu es te furios, câ
in g e n e ra l el es te m ilostiv. Şi p riv eşc e cum fericitul P a ­
vel, in p u te re a celei m a l e m in e n te legi d e a g ric u ltu ră , cu­
r ă ţ ă şi lu c re a z ă pămfintul în c re d in ţa t Iul de m a re le a g r i ­
cultor. A n im ic it se m in ţe le cele falşe şi v ă tă m ă to r e , d u p ă
■ca re apoi el s e ro g ă şi în d e a m n ă , c a s ă se pla n tez e n u ­
m a i p la n te le cele veritabile. „ F iţi u n u l c ă t r ă a l t u l b u n i “ ,
•<Jice, căci dacă. v el lă sa n e lu c r a tă ţe a r in a din c a r e ai sm u lt
spinii, tu s in g u r vel suferi ea răşl (lin causa p la n telo r ne-
foiositore ce vor resări, De a c e ia e n e c e s a r ca tu s ă pre-
intim p inl a c e a s tă n e lu c ra re şi n e r o d ir e a ţe arin el t a le c e ­
le duchovniceşcl, prin a r u n c a r e a sem inţelo r, p la n ta r e a şi
cu ltiv a re a p la n telo r bune, a d e c ă a f a p te lo r b une. A nimi-
•cit.iu ţim ea , şi în locul el a s ă d it b u n ă t a t e a ; a n im icit a-
m ă ră ciu n e a, şi în locu-I a p u s m i l o s t i v i r e a ; a sm u ls din
ră d ă c in ă r ă u t a t e a şi hula, e a r ă in locul lor o p la n ta t i e r ­
t a r e a , căci, când el d i c e : „ i e r t â n d u n u l a l t u i a " , la a-
■c e a s ta s e r a p â r t ă ; ad e c ă ni d i c e : «fiţi ie rtă to ri, fiţi în g ă d u ­
ito ri unui altu ia». D arul a c e s ta e cu m u lt m a î m a r e d e cât
-darul în bani. Cel ce i a r t ă d ato rn icu lu i d a to ria b ă n e a s c ă
ee o a r e ia dânsul, face de sig u r un lucru frum os şi
adm irabil, ins6 darul ac esta se m ă rg in eşc e n u m a i în corp,
■de şi el îşi a trib u ie o r e s p la tă in cele duchovniceşcl şi în
.a c o r d a r e a d a r u r ilo r sp iritu a le ; Îns6 cel ee ia r t ă g reşa lele
altu ia , foloseşce şi sufletului s&fi, cum şi sufletului celui
ce a p r im it ie rta r e a . Cu m odul ac esta, el a făcut m ai blând
,şî m al îngă d ui torid nn n u m a i spiritul sfifl, ci şi al aceluia.
,j î u arun c ân d u -n e cu furie a s u p r a celor ce ne-afl n e d r e p ­
tă ţit, noi vom p u te a vreo -d ată a'î îmblăniţi şi a 'l umili
.a tâ ta , pe c â t le atin g em sufletele lo r iertându-I. Cu m o dul
acela noi uu am folosit nici nou6, şi nici acelora, ci pe
am bii a m v ă t ă m a t , — p e d e o p a r te no( im itân d pe m al m a ­
rii Iudeilor iu r f e b u n a r e a lor, e a r â pe de a l ta aceia m a l
-m u lt ap rinde ndu-se in m â n ia lor. Pe când dac â noî vom
resp lă ti n e d r e p ta te a cu b lâ ndeţa , li-am dăm o lit to tâ iuţi­
m e a lor, am a ş e z a t chiar în ă u n tr u l lor un trib u n a l, ca rele
iii v a da noufi votul, ad e c ă ne v a ie rta , e a r ă pe denşil îl
v a pedepsi m al grozav, de c â t cum l- a m pedepsi noi chiar.
.;SinaurI il se v o r osindi şi se v o r desap ro b a, că u tâ n d ori-
 O M IL IA XVI 159
<e ocasie, p rin c a re s ă ’şl p lă te a sc ă d a to ria lo r cu o m a l
m a r e m ă s u r ă , şciind bine câ a r e s p lâ ti în m od egal, e to t
una cu a r e m â u e a m a l pe jos, şi de aceia v o r lu a e x e m ­
plu de la noi purtân d u -se eu blând eţă. Se v o r în c e rc a prin
u r m a r e c a s ă co v îrşa sc ă în m ă s u ră , p e n tru ca ast-feliu
p a g u b a ce a u causat-o a lto r a s ă o a s c u n d ă p r i n t r ’o m a l
m a r e re s p la lă făc u tă celor ce a u p ă t ă m i t din ca u sa lor,
şi ast-feliG il v o r usa de cea m al m a r e b lâ n d e ţă - Căci o-
m enii câ nd s u n t recu noscgtorl, n u a t â t a se m ă b n e s e p e n ­
tr u cel rel, c â t se m â h n e sc p e n tru cei buni, carii p ă tim e sc
rele din p a r t e a celor ce-î n e d re p tă ţe sc . Cu a d e v g r a t câ e
cu lm e a rfeutăţel, a h ulei şi a d e s p re ţu lu i d e a te a r u n c a
a s u p r a celiiLce p â tim e şc e , în }oc să-l a ju ţi şi să-I faci b i ­
n e ; pe câncr®purtându-te aşa. ad e c ă d a c ă nu te v el porni
cu rfiutate asupră-î, vel av'ea la u d ă şi a p r o b a r e din p a r te a
tu tu r o r . Deci de voieşcl a-tl resb u n a , re sb u n ă -ţl în a c e s t m o d :
r e s p l ă t e ş c e c u b i n e p e c e l rei, p e n t r u c a ast-felia s ă - î
f a c i datornici ţie , ş i sa c â ş t i g i o b i r u i n ţ ă s t r ă l u c i t ă .
Al s'uterit v r ’un r&ii? Resplăteşce-I cu binele, p e n tru câ
a s t-fe lia îţi vel r g sb u u a pe d u ş m a n . D acă tu te arunci
a s u p r a lui, to ţi te v o r d esp re ţu l t o t a ş a ca şi p e dân ­
sul, e a r ă d a c ă tu a l r ă b d a t, se v a în tâ m p la din contra,
c ă ci pe lin e toţi te v o r a p r o b a şi t e v o r a d m ira , e a r â pe
a c e la loţt îl v o r acusa. Ce s u ferin ţă m a l m a re a r p u te a fi
p e n tru un d u şm a n , de c â t de a v ed e a cu ochii Iul pe vic­
tim ă, cum es te a p r o b a t ă şi a d m i r a t ă d e to ţi cel-l a l ţ l ? Ce
po a te fi m a î a m a r p e n t r u un d u şm a n , de cât de a s e vedea
h u lit de to a tâ lu m e a în faţa v ic tim e i l u i ? D acă tu te ap e ri
şi îl şi p irăscî pole, apoi şi tu s in g u r ţi-al rgsbunat, pe
câ nd d ac ă ii ierţi, in locul teu toţi te v o r a p ă r a c o n tra lui.
A c e a s t a e s te m al g r o z a v de cât orl-c e suferin ţă, a d e c ă de
a v ed e a pe co n tra riu l s6& c ă a r e a t â ţ i a a p ă r ă to r i. De vel
deschide tu g u r a c o n tra lui, aceia v o r tăcea, pe câ nd dacă
tu taci, n u n u m a i cu g u r a ta, ci cu a m u lto ra il vel a c u s a
si ast-felifl m aî m u lt ’ţl v el rgsburia. Mulţi le v o r acusa,
d a c ă tu St însulţi, p e n tru c ă v o r lu a cuvintele tale ca is-
vo rîte din p a tim ă , pe când dac ă tu cel n e d r e p tă ţi t nu îl
vel vorb i d e rtsil, apoi m al cu s a m ă atu n ci r e s b u u a r e a ta
v a fi s c u tită de orl-ce b ă n u e ală şi v a fi c u r a tă . Când ceî
ce nu aii p ă tim it nici u n rCtt sufgr to tu ş i şi c o m p ă tim e sc
şi il ca n e d re p tă ţiţi, a ş a dicfiiid, din c a u s a : b lâ n d eţe ! ta le
cele e x a g e ra te , o a s e m e n e a i g s b u n a r e p e n tru tin e e c u r a tă
d e orî-ce bănuială.
«D ară ce ? dicî tu, dac ă ru m e n i n u m6 v a a p ă ra » ? Află
lns£, că nu s u n t a t â t de petrificaţf omenii, în c â t v6den-
i6 o O M ILIA XVI

du-te în z e s t r a t d e a t â t a filosofie, s â nu te adm ire. Chiar

de n a ţi-a r lu a a p ă r a r e a atunci, o v o r face a c e a s ta m a t în
u rm a , când il v o r ju d e c a m al a m â n u n ţi t î m p r e j u r ă r i l e ;
atunci ii form â ndu -şi c o n v in g e re a n ev in o v ăţiei ta le , v o r
critica a s p r u şi v o r a c u s a pe acela. Şi chiar d ac ă n im e n i1
n u te -a r a d m ir a , tu s in g u r te vel a d m ir a de r ă b d a r e a ta ,
de şî nu al s p u n e p o te nim£nu). J u d e c a ta binelui, eare
e s te s ă d ită în noi,— c h ia r d e ani a ju n g e la r ă u t a t e a c e a
m a l m a re ,— es te n e p ă r tin ito r e şi nu s e a b a t e din calea cea
d r e a p tă . P e n t r u ce cre d e ţi câ D om nul n o s tr u Iisu s C hristos
a dis v o rb ele a c e s t e a : „ D e te v a l o v i c i n e - v a p este
f a ţ a o b r a z u l u i c e a dreaptă, Înt6rce-1 Iul şi pe cea-
l - a l t ă “ ? (Math. 5 ,3 9 ). Nu o r e p e n t r u aceia, că cu c â t ci-
ne-va es te m al m u lt răbdătorii!, cu a t â t m al m u lt s e v a
folosi şi pe dfinsul, c u m si pe a d v e r s a r iu l s € 0 ? De aceia
a şi o r d o n a t ca s ă întorci şi o b raz u l cela-l-alt, ca ast-felifi
s ă sa tisfa c i pofta celui m â niat. D a r ă ap o i cine e a t â t de
s ă lb a te c , ca s â n u s e ruşineze d u p ă a c e a s t a ? Cânii, s e vor-
b e ş c e c â fac ast-feJift: când cân ele l a tr ă şi se r e p e d e asu-
p a ’ cul-va, d a c â ac esta se a r u n c ă jo s la p’ieiârele cânelui,
I-a te m p e r a t to tă furia, şi d n p ă aceia cânele nu m al face
nim ic. Deci dacă cânii se Îm blânzesc cu cel c e e r a g a ta
de a fi s fâ şia t de il, cu c â t m a i v îrlo s omui c a r e e din
fire fiinţit cu g etăto re. D a r ă e d e m n de a n u tr e c e cu v e ­
d e re a o m ic ă a lu siuoe , care ’ml-a fost venit in m in te m a î
ad in eore, şi pe ca re o am fost a d u s d e m ă r t u r ie . Şi care
es te a c e a s t a ? Diceam d e Iudei şi de m a l m a rii lor că e ra u
ac u sa ti d e rSsb unâtori. De şi le g e a li p erm itea , căci d i c e :
„O chio p e n t r u o c h i ţ i , şi d i n t e p e n t r u d i n t e " (Levit.
24, 20), Insfi nu ca s ă ’şi scotă ochii unii a lto r a , ei ca prin
frică d e a nu suferi, să-I o p ria sc ă de a face ce-va rea, cu
a l te cuvinte s ă nu facă rfift alto ra, ca nu cum -va s ă sufere
d e la denşiî. A dis d e c i: „OchiQ p e n t r u o c h i î i “ , p e n ­
tru c a să lege m ânele acelora, si nu ca s ă Ie fn g ăd u e pe
ale ta le d e a-I lovi, nu num ai s â a p e r e ochii te i d e vre-o
v â i â m a r e , ci şi aî ac e lo ra să-l p ă s tre z e să n ă to şi, D arâ ceia
ce c ă u ta m s ă aflu, e r a a c e a s t a : d e ee, fîindu-Ii p e r m isă a*
p âra rea, e r a â ac u sa ţl când făceaG a ş a ? Ce în s e a m n ă a c e a ­
s t a ? Aici se vo rbeşee de r ă u t a t e a inim ei. Căci în adevCr,
e d ea ju n s unui om d e înţe le g ere d e a v ed e a câ a c o v i r ş i t .
pe un a ltul cu p u te re a Iul, p e n tru ca im e d ia t s ă ie rte pe
c o n tra riu l sfift pen tru ceia ce i-a f ă c u t; pe când ţin Sud
u r ă p e n tru rCul causat, omul v in dic ativ nicl-odată n u iartă.
 O M IL IA X V II 161

Decţ f a p tu l rgsbunfiret nu e s te resuUat.ul m â n iei, s a u al

u n ei iu ţim ! n e c u m p ă ta te , ci a l rgută ţe l inim ei cu p r e m e ­
d ita r e . JDumnedett îngăduie, pote, HumaT celor p rin şi f ă r ă
d e v e s te în vre-o prim ejdie, ca sâ s e a p e r e , şi s ă 'a le rg e
şi la r g s b u n a r e , şi p e n tru a c e ia d ic e : „O chiţi p e n t r u
o ch itîu, p e c â n d a iu re a d î c e : „C aile c e lo r c e ţin m in ­
t e r â u l , s u n t s p r e m 6 r t e “ (Prov, 12, 29). Deci d a c â a-
colo, u n d e era io g â du it de a v ă t ă m a ochiul în locul celui
v ă t ă m a t , şi a t â t a ' p e d e a p s ă s e d ăd e a celor vindicativi, cu
c â t m a l m u l t nu vom f l o r e p ed e psiţi noi, c&rora ni s-a
p o ru n c it d e a ne p r e d a pe noi în şin e s u f e r i n ţ e l o r ?
D eci sft nu fim ră u tă c io ş i şi rg sb u n ă to r î, ci s â s t i n ­
g e m din noi iuţala,- ca s â ne a r a tă m v rednic i de filantro­
p ia iui D um nedett. „Cu c e j u d e c a t ă v e ţ i j u d e c a , v e ţ i
fi j u d e c a ţ i ; şi c u c e m ăsura v e ţ i m ă s u r a , se v a
m â s u r a v 6 u £ “ (Matli. 7, 2).’ A şa d a r a s ă fim c ă t r ă alţii
filantropi si îng ăduito ri, p e n t r u 'c a s ă p u te m în lă tu r a c u r s e ­
le din v ia ţa ac ea sta , şi to t-o d a tă p e n tru ca s â ne b u c u r a m
şi noi d e i e r t a r e în d iu a cea viit6re, prin c h a r u l şi iu b ire a
d e o m e n i a Domnului n o s tr u Iisus C hristos, că ru ia , î m p r e ­
ună cu T a t â l şi cu S â n tu l Duch, s e ca d e sla v a , s t ă p â n i r e a
şi c in s te a , acu m şi p u r u r e a şi în vecii vecilor. A m in .

OMI LI A XVII. :
Ş i liţî unul catra altul buni, m ilo stiv i, iertând
unul altuia, precum şi Dum neţleO v ’a iertat v 6 u 6
întru C h ristos. Fiţi dară- urm ători lui D um nedeQ ,
ca n işte fii iubiţi, şi um blaţi intru d ragoste,, p re­
cum şi C hristos v~a iubit pre voi, şi s-a dat pre
sin e pentru n oi a d u cere şi jertfă lui D um neţleti,
întru m iros cu bună' m ireazm ă" (C ap .4,3ăşiC ap .5,1.2),

F a p te le cela tr e c u te aîS m aî mulfft p u te re , şi s e p a r

a fi m al m in u n a le şi m a l de credut. P e n tr u a c e ia şi P a v e l
îşi î n s o ţ e ş te sfaluriîe sale cu fap te d e a c e le a ce deja s- a u
p e tre c u t. N işte ast-feliu de .fiipte aQ o m a r e pu te re , fiînd-câ
e v o r b a de C hristos, c a r e l e . l e a sâvfirşit. A zice s i m p l u ;
«iarlă, şi ţi =e ya ie rta, saQ d e n u v eţi ie rta , nu ş e v a
11
162 O M IL IA X V II

ie rta nici voite», aii m a r e p u te r e a s u p r a o m enilo r filosofi şi

a s u p r a celor ee u r m e a z ă a crede, pe când P avel nu î n ­
d e a m n ă m im a! cu de a c es tea , ei şi cu cele ce deja afl existat.
P rin v o rb ele de m al sus iT v o r p u te a s ă fugă. d e ped e ap să,
pe cân d prin ceie ce tii sp u n e P av el, v o r p u te a a se iace
p ă rta şi binelui S ă imitezî p e Christos. E ste d ea ju n s nu­
m a i a c e a s ta ca în d e m n a r e sp re v irtu te , de a im ita a d e c ă
p e Dumnedeti. A c e a sta e cu m u lt* m a l m a r e de cât orî-ce,
p e n tru c ă „El r e s a r e s o r e l e p r e s t e c e i ret', ş i p r e s t e
c e i b u n i , şi p l o u ă p e s t e c e i d r e p ţ i , ş i p e s t e c e i n e ­
d r e p ţ i " . (Math. 5,45). Nu dice sim p lu, c ă s â u r m ă m , a d e c ă
să im ită m pe D umnedeti, ci că să-l i m i tă m chiar câ nd a m
p r im it de Ia ei binele. El v oeşce ca' noi s â a v e m unii
c ă tr ă alţii iu b ire p ă r in t e a s c ă . 0 ast-fel d e iubire e a c e ia
ce se n u m e şc e filantropie şi in d u ra re . Şi fiind-că nu e p o ­
sibil ca om enii ex istâ nd s â nu s u p e r e şi să nu se su p e re ,
d e aceia a găsit a l d oilea m e d ica m e n t, acela a d e c ă de a
ie rta unul altuia. De şi d e alt-feliCk n u c to t nna, căci d a c â
tu al ie r t a t pe frate’le teu, şi el te -a ie r t a t la r â n d u l
lui, pe D um nedeti p e r s o n a l cu n im ic nu l-al in d atorit. T u
in să, al i e r t a t pe to v a ră şu l teo de suferinţi, pe cel îm p r e ­
ună, sclav, p e d u şm a n , şi in fine pe cel ce-1 u r a pe dânsul.
„P recu m şi D u m n eze u v - a i e r t a t v o u e î n t r u Chris-
t o s “ , dice, pungndu-ni în a in te p rin a c e s te cuv inte o m a r e
e n ig m ă. «El ni-a i e r t a t n oue n u iă r â prim ejdie, dice, ci cu
pericolul fiului seti. P e n t r u ca s ă te ierte pe tine, el a
sacrificat pc liul sgft, tu însS d e m u lte -o ri n u ierţi pe t o ­
v a r ă ş u l teâ, d e şi nu vedl vre-o prim ejdie s a u vre-o chel-
tu e ală d a c ă a î ierta». „Fiţi d a r ă u r m ă t o r i luT D u m ­
n e z e i i , c a n i ş t e fii i u b i ţ i , şi u m b l a ţ i i n t r u d r a g o s t e ,
p r e c u m şi Christos v - a i u b i t p r e v o i , şi s - a d a t
p r e s i n e pentru n o i a d u c e r e şi jertfa lu i D u m n e­
z e ii, i n t r u m i r o s c u b u n a m i r e a z m ă " . P e n tru ca s ă nu
cre,dî că faptul a c e s ta s-a p e t re c u t în m od silnic, a s c u lt ă
ce dice el, c ă s - a d a t p r e s i n e p e n t r u n o i . Deci, d u p r e
cutii stă p â n u l a to te te-a iubit p e tine, iub eşce şi tu t o t
a ş a pe prietenul teu . P o l e c ă nu vei p u te a a-1 iubi în to c ­
m ai aşa, inse tu iubeşce-1 p r e cât poţi. V a l ! ce a r p u te a
fi ore m ai fericit ca a s e m e n e a voce ? De al v o rb i ch iar
d e îm p ă ră ţie , safl de orl-ce din lum e, nim ic n u es te egal.
Gând tu icrţ.1 fratelui tea, prin a c e a s ta im itezî pe D um ne-
d e u şi te asemCnez! lui. T re b u ie a ie rta fra telu i teu gre-
 O M ILIA X V II I 63

şalele, m at m u lt de cât l-al ie rta d a to ria b ă n e a s c ă , p e n tru că

dac ă l-al i e r t a t d a t o r i a b ă n e a s c ă nu al urnvat pe D um n edeu,
pe câ nd dacă î-al i e r t a t g reşa lele, pe d an s u l l-al imitat*. Şi
c u m vel p u te a s ă dicl «su nt s ă r a c şi nu p o t ie rta» , pe câ nd tu
nu iert! chiar a c e ia ce’ţl s tă prin p u tin ţ ă ? No cum -v a aici «
v r ’o p agubă p e n tru t i n e ? Nu cum -va a i c i e v o r b a d e bo găţie
m u ltă, de a v e r e a la, saft de p r o s p e r ita te a t a ? l a l ă a c u m ’şi
a l t ă povăţuipe m a l nobilă: „ C a n i ş t e fi! iu b iţi* 1 dice, adecă
„ s u n te ţi d ato ri şi din alt p u n c t de v e d e re d e a im ita pe
Dumnedeti, căci pe lângă că a ţ i luat bine-faceri le a c o r d a te
de ei, vg num iţi şi fii Iul cei iuhiţi». „ C a n i ş t e fii i u ­
b i ţ i " . O dice a c e a s ta , pe reso nul că nu toţT fii! im ite a d ă
p e părinţi! lor, ci n u m a i acel iubiţi. „ Ş i u m b l a ţ i î n t r u
d r a g o ste 1*, i a t ă b a s a tu tu r o r , căci u n d e e s te d ra g o s te a ,
acolo nu p o te fi nici îuţim e, n i d m ânie, nici bula, ci tote
s u n t alu n g a te . P e n tr u aceia şi pune el la u r m ă capita lu l
tu tu r o r b u n ă tă ţilo r, ad ecă d ra g o ste a , ca şi cum p are că
a r ţiice : « n u n aî d e v e n it tu fio al Iul ? P rin faptul că ti
s'aft i e r t a t p ic a te le . Deci d a r ă p a r c e l â n d de la acelaşi
princip, prin c a r e tu le-at în v re d n ic ii a e o ast-ieiiu de
cinste, ia r t ă şi tu apro pelu! tea» Spune-mT, (e rog, d a c ă
tu fiind feg. 1t şi r fis p u n ^ to rif l d e m u lte rele, te -a r lua cin e­
v a şi te-ar duce in palate le îm părătesc!.... d e c â t e m aî bine
s ă lă săm a c e a s ta , şi s ă luăm alt e xe m plu. D acă tu bu n â-o râ
al fi b o ln a v d e friguri şi c h ia r a p r o p e d e m o r te , şi t e - a r lua
cine*va şi ţi-ar da v r'u n m e d ic a m e n t folositorifl, ore nu al
pre fe ra pe bine-fâcfitoriul teo în a in te a tu t u r o r ? b a in c ă şi
nu m e le m e d ic a m e n tu lu i bine-fâeetoriu, nu l-al a v e a veclnic
în m in te ? Deci d a c ă noi p ă s t r ă m in sufletele n o s tr e p â n ă
şî tim p urile, locurile şi îm p re ju ră rile prin c a r e ne-am fo­
losit, apoi cu a l â t m al m u lt tre b u ie a p ă s tra in sufletul
n o stru faptele p e tre c u te cu m â n tu ir e a n6 strg . Fii a ş a d a r ă
ca a m o re z a t d u pă d ra g o ste a evangh elică. P rin d r a g o s te tu
te-al m â n tu it, şi to t prin e a aî d ev e n it fiu al lui Dumne-
diJu. Chiar şi tu dacă al pul ea s ă m â n lu e ş c l pe un altul,
î r e uu al î ti trebuiţi ta tot. acelaşi m e d ic a m e n t, şi nu aî da
a c e le a ş i p o v ăţuîrf 'tuturor : i e r t a ţ i şi s e v a i e r t a v o u d ?
A c e s t fapt de a în d e m n a a s t-M id , es te isvorit din suflete
recu noscglore, libere şi nobile. „ P r e c u m şi C h r i s t o s n e- a
i u b i t p r e n o i “ . Tu c ruţî şi iubesc! pe p rietenii tei, pe
câ nd d c r u ţă şi iubeşce pe d uşm a ni ; d e u n d e e cert, că
fap tu l s ă v e r ş it de stă p â n u l a lo le e cu m u lt m a l m a re .
D ară d e ce e s te pusă aici a c e a p a rtic u lă „ p r e c u m , de
164 O M IL IA X V II

cât că n u m a i atu n c i ne vom b u c u r a de c b a ru rile sale,

câ nd şi noi vom face bine v ră jm a ş ilo r n o ştri ? Şt s - a d a t
p r e s in e p e n t r u n o i a d u c e r e şi j e r t f ă Iul D u r a n e -
ţleQ, i n t r u m i r o s d e b u n a m i r e a z m ă " . Vedl, a ş a d a ră ,
c ă a suferi p e n t r u v r ă jm a ş i e s te m iro s de b u n ă m ir e a z m ă
şi je r l f â b in e p r i m i t ă ? Chiar d e al m u r i p e n t r u denşil, a-
îunc.1 e s te je rtfă a d e v e r a tă , a lu n e i vel li cu a d e v g r â t ur-
m ăto titi al Iul D u m n e d tu .
„E ară curvia, şi t 6 t ă necurăţia, satî lăcom ia, nici
sâ se n u m iascâ întru vo i, p recum se cu v in e sânţilor"
(Vers,3). Mal s u s a v o r b it d e s p re p a tim a cea v eninosă, m â n i a ,
ea ră aici a a ju n s Ia e x p u n e r e a unul rgu m al inferior. Cum câ
pofta e un rfiti m a l inferior, a s c u ltă cum şi Moisi v orbeşee m a l
ântfiiu în lege ca „să nu ucidf",, ceia ce purcede din m ânie,
şi apoi d ic e : „S ă nu p rec u r v eşclu, ceia ce isvorăşce din
poftă, liu p r e cum a m ă ră c iu n e a , şî str ig a re a şi în fine to tă
r £ u ta t c a şi h u la s u n t r e s u lt a le din m ânie, i o t a ş a şi (lin
poftă r e s u lt â eurvia, n e c u r ă ţia şi lăcom ia, căci prin a c e s te a
dovedim că iu b im banii şi c o r p u r ile .- D a r ă d u p r e cum acolo
el a n im icit s tr ig a r e a , ca re es te echipajul, a ş a dis, Î11 c a r e
se p re u m b lă iutiroea, to t a ş a şi aici el a r f e t u r n a t vorba
n e b u n e a s c ă şi m ă s c ă ră c iu n e a , c a r e s u n t echipajul în care
se resliatit curvia, căci d i c e : „Şi m ăscărăciu nea, şi v o r­
ba n e b u n e a s c ă , şî g l u m i r e a c a r e n u se cu vin e, ci
m a l v î r t o s m u l ţ e m i t a ” (Vers, 4). S ă nu spui g lu m e pro*
ste , nici m ă scâ re le , şi a tu n c i tu a l stin s flacăra poftei.
„ N i c i s ă s e n u m i a s c â î n t r e v o i " , dice, ad e c ă nici m ă ­
c a r s ă faceţi v r ’o a m in tir e de ele. A c e a sta scriind şi Co-
rinthenilo r, d ic e a : „Cu a d ev era t c ă se a u d e î n t r e v o i
c u r v t e * (l Corintb, 5, 1), adecă, «să nu m a î fie aşa, ci fa­
ceţi-vâ to ţi curaţi, eacî v o rb ele s u n t că ile nf> i*arf* cSlăln
resc faptele». Apoi ca s â nu se p a r ă că cuvântul es te p r e a
a s p r u şi anevoios, interdiefind glu m a a a d a o s şi causa,
s p u n â n d : „ c a r e n u s e c u v i n e 11, ad e că , c a re f a ţă d e voi
es te nep o triv ita. „Ci m a t v i r t o s m u l ţ â m i t a 1*, ad e c ă cu
a c e a s ta s ă vfi îndeletniciţi, c a d a c e a s ta e p o trivită chreşti-
nulu l adevCrat. C ă d in adevgr, ce folosesc! sp u n â n d glu­
m e ? D oră nu m a i că a! p ro v o c a t tisul. S puue-m f, te rog,
o re curelariul va pute a face v r ’uti obje ct altng S to riâ de
m e şte şu g u l sfii! din m aiorii ce nu a p a r ţin eurelăriel ? De
sigur că nu. A şa d a r ă cele ce nu s u n t s p r e folosul no stru,
s u n t co n s id e ra te de nimicuri.
 O M IL IA X V II

*) Nici un cuvânt, deci, s ă nu ni fie ză d a rn ic , p e n tru

că d e la vorbe z a d a rn ic e lesne că d em la obsu rd itâ ţf. T im ­
p u l ' p r e s e n t nu ni es le d a t p e n tru p e tre c e ri, ci e tim p de
ja le , de necazuri şi de d u reri, şi tu în c ă vorbesc! g lu m e
p r o s te ? D a r c a r e îu p lă to rid in tr â n d în s t a d i a (locul lu p te­
lor olimpiace) îşf p ă ra se şc e lu p ta în c e p u tă cu a n ta g o n is tu l
lui, şi se ded a la g lu m e ? Diavolul s ta d e faţă, el se in-
vferteşce răcii iu d p ri’tnpreju ru l t§u ca s ă te ră p ia sc â , to te
le mişcă şi tote le în to rc e a s u p r a c a p u lu i led, în tr e b u in ­
ţa Kă tote mijlocele ca sfl te s c o ta din te m p lu , sc rîşn eşc e
cu dinţi!, m ugeşce, scote din n ările luT foc şi p a r ă c o n tra
m ân tui rel tale, şi tu încă m al s ta l p e loc vo rb in d g lum e,
şi v o rb e n e b u n e ş ti, şi cu un c u v â n t v o r b e d e acele ce nu
se cuvine a le v o r b i ? D ara atu n ci el te va p u te a lua in
s tă p â n i r e cu m u lta u şu rin ţă . Ne ju c ă m , iubiţilor. Voescl
s ă afli co ndu ita sâ n ţilo r fiind în v i a ţ ă ? A scu ltă pe Pavel,
ca re d ic e : „ T r e i a n î d i u a ş i n â p t e a n - a m î n c e t a t c u
la c ra m î în v ă ţâ n d p re u n u l fie-ca re d in tre v o i"
(Fapt. 20, 31). Dect dac ă el a pus a t â t a in te r e s p e n tru Efe-
seni şi acel din Milet, şi a în tr e b u in ţa t a t â t a tim p , nu v o r ­
bin d glum e, ci îndemnându-1 cu la crăm î, apo! ce a r p u te a
dice cioe-va d e s p re ceT-l-alţt m ulţi, pe c a ri a c e s t fericit l-a
a t r a s la c h r e ş tin is m ? Ascultă-1 încă, ce sp u n e CodiiU iem lor:
„ D i n m u l t ă s c â r b ă şi n e c a z a l i n i m e f a m s c r i s v o u £
c u m u l t e l a c r i m i " (II Corinlh, % 4), şi e a r ă ş l : „ C i n e
e s t e n e p u t i n c i o s , şi eG sa n u fia n e p u t i n c i o s ? C ine
se s m m t e ş c e , şi eti s ă n u m g a p r i n d " ? (Ibid. 11,.29).
Ascultă-1 inc A ee v o rb eşe e în a l t lo c : „Câ c e l c e s u n ­
t e m î n c o r t u l a c e s t a s u s p i n a m î n g r e u i n d u - n e “ (Ibid.
5, 4), şi cum s ' a r dice, în fie-care ţii il veţll d o rind c a să ia s ă
din a c e a s ta lume, si tu încă n<jT şi te j o c i ? E tim pu l luptei,
şi lu încă între b u in ţez i cele d e ale d ă n ţ u ito r ilo r ? Nu ved!
feţele resbolnicilo r cât s u n t d e t r i s t e şi de a b ă tu te ? Cum
li s u n t de în c re ţite s p r in te n e le şi în c ă r c a te d e f ric ă ? P r i ­
veşce ochiul lo r eel as p ru , in im a lo r c a r e s a ltă şi se sb a te
cu p utere, m in te a lor cea a b ă tu tă , tr e m u r â n d â şi în a g o ­
n i e ; priveşc e apoi şi o rd in ea lor, d isc iplina şi ta c tu l lor
ostăşesc, în ac elaşi tim p însfi şi tă c e r e a lor, când io t a ­
b ă r a s u n t puşi în rân d de b ă t a e ; şi n u dic ca s ă tiu pro-

*) P a r te a m orala. Nu tre b u ie a vorbi îti zadar. C ontra celor

glu m eţi, celor caraghioşi ţi fl ustura tici. şi câ îu to te acestea nu maî
evlavia e o v îrşitâ re câştiga. (Veront.
i6 6 O M IL IA X V II

n u n ţe nici o v o r b a m ă scă ră cio să, ci încă că nici a ş a d e ­

g ea b a s ă nu vorb iască. Eî bine, dac â aceia aflăndu-se în
fa ţa u n o r resb o in ieî ved u ţl şi sim ţiţi, şi to tu ş i Sutrebuin-
ţa ză a t â t a tă ce re , de ş i ’nu p o t fi v ă t ă m a ţ i din ca u sa vor­
belor, ap o î tu, ca re al lu p tă şi în cuvinte, şi incâ m a l
m u lt de cât lu ptă, laşi d es c o p e rită a c e a s ta p a r te a t a ?
S au p o te nu scit, c ă d e aicf vine, v ă noi a ju n g e m Ia a ne
g â n d i cum s ă facem rfcfl a lto r a ? T e jo c i şi te desfâtezl,
vorbesc! caraghiozlâcu rl, cu ea re provoci rîsul a lto r a , şi
cred l că lucrul a c e s ta e o nin iieă ? Câte j u r ă m in te falşe nu
v i n ' d e la glume, câ te p agub e, c â te v o r b e m u r d a r e nu ies
d e a c o l o ? «Dară, dicl tu, glum ele nu s u n t de a c e s t feliu».
A sc u ltă in se c u m el a scos to tă glum a. A cum e tim p de
r fe b o iu si de lup tă, tim p d e p riv ig h e re si de pază, tim p
de în a r m a r e şi d e p u n e re în o rd in e d e b ă t a e . A scultă, dic,
p e Christos, c a re şlice: „ L u m e a s e v a b u c u r a , e a r â
v o i vfi v e ţ i î n t r i s t a " (loan 16, 20). Christos a fost r ă s ­
tig n it p e n t r u tine, şi tu ridl ? El a fost b ă t u t şi a p ă tim it
a t â t e a din c a u s a nenorocire! tale şi a s tr im t o r ă r e l ce te
c u p rin se se , şi t u încă te dezm erd! in p etre ce ri ? Şi cum
nu-1 vei în tă r ită m aî m u lt a s u p r a t a ? D ară fiind-că u n o r a
se p are faptul a e e s ta a fi iud e fe re nt, şi că a r fi greii de
a s e păzi cine-va de a c e a s tă obieinuin ţâ, s ă d iscutăm p u ­
ţin a s u p r a luf, şi s ă aflăm cât d e m a re ’ e reul p ro v e n it de
aici. De alt-felifl şi a c e a s ta e o p e r a diavolului, d e a face
ca ool s â d e s p re ţu im fap tele ca in d e fe re u te . Mal ’nieift ch iar
d e a r fi îu d e fe re n t faptul a c e s ta , to tu ş i nu tre b u ie a-1 des-
preţu i, şciind b in e că d e aici s e n asc şi s e în m u lţesc cele
m aî m a r i rele, c a re la u r m ă s e sfârşesc cu curvie, de u n d e
s e şi în v e d e re a z ă că nu es te indeferent. S ă v ed e m acum
d e u nde se nasc acele rele, safl m a t bine dis, s ă vede m ce
felifl tre b u ie a fi omul sâ n t, liniştit, blând, o m ul m â h n it
şi s c â r b it de g r e u ta te a ce a p a s ă a sup ră -I. Cel ce vo rb eşe e
glum e, n u p o te li cuvios, nu p o te fi s â n t ; chiar Elin de a r
fi, unul ca a c e s ta es te ridicul, căci nu m a i celor de pe
s c e n a te a tr u lu i li s e în găduie a c e a s ta . U nde es te glu m a,
acolo es te şi m ă s c ă ră c iu n e a , u n de es te ris fă ră tim p, acolo
e s te şi v o r b a m u r d a r ă . A sc u ltă pe profetul ce d ice: « S l u ­
j i ţ i D o m n u l u i cu f r i c a , şi v £ b u c u r a ţ i Iul cu cutre-
m u r * 1 (Ps. 2, 11). V o rb a m u r d a r ă face sp iritu l uşu rel şi
t r â n d a v ; ea d e m ulte-o rl a n â s e u t insultele, şi to t din caii-
s a el s e în tâ m p lă lu p te i n tr e individ! şi c h ia r r e sb o e în tr e
pop ore. D â r ă ce ? în c ă n u al a ju n s cu to tul în v îr s ta b ă r ­
b ă t e a s c ă ? D acâ al aju n s, ap o i le apă dă-te d e cele a l e co­
 O M IL IA X V II 167

piilor. T u nu voeşcî ca serviloriul leu să v orb iască în pea-

ţ ă c u v in te fAră v r ’un folos, şi cu I6te ac e s te a iu, c a r e spui
că eşti servi tortul luf D um m de ii, vorbeşcl g lu m e şi c a r a ­
ghio slâcuri in peaţA ? E plă cu t lucru a du se înşela un
s p ir it p r iv ig h e to ri a ; pe r â n d pe un s p ir it uşu rel şi nepre-
vedfitorifi cine nu-1 va p u te a v in a şi p r in d e în c u r s ă ? El
însuşf se va slăbi cu toiul, şi nu v a m ai fi n ev o e d e c u r­
s a şi d e silu ire a diavolului. P e n t r u c a să cunoşcl, ap oî
priveşc e şi chiar n u m e le ce se dâ unu l ast-feliu d e om .
G lu m e ţ in sp a n in â un om n estato rn ic , u n om lesn e schim bă-
eios (Eutpiîcekiî), uşurel, şi ca re se face de t o t e ; ins6 o
ast-feiiG de p u r ta r e ue p a r te fie de ceî ce s e n u m e sc chreş-
tîtiT. Un aî-t-felid de om iule se schimbA în ideile lui, iute
s a r e din u n a ’n alta. Ei trebirie ca sA-şI sc h im b e n e c o n te ­
n it şi schi m ele {gesturile), şi vorbele, şi rîsul, şi umbletul, şi
în fine totul im itea zâ , şi g ându l seu e p r e o c u p a t vecinie,
c u m a r p u te a să in v e n te z e m al m u lte com icării, căci de
ele a r e nevoe. P rin forţa lu c ru rilo r el îşi a t r a g e m ulte
d u şm ă n ii din p a r te a celor luaţi în ris de dfensul, fie cA a ti
fost faţă şi a u v ed u t, fie cA dacă n u aii fost faţă, a u a-
ndit d e la alţii. Decî, d e p a r te de ch re ştin d e a ’şT b a t e joc
d e cine-va. D acă lu c ru l a c e s ta e bun, de ce s im ţiţi un fe­
lia de r e p u lsiu n e c ă tr ă inim ici? T e faci m im ie {imitătoriu
al alto ra) şi nu te r u ş in e z i? P e n tr u ce nu p e r m i te ţi fem e­
ilor v o s tr e de a face a c e a s t a ? U re n u e a c e s ta u n obiceiu
nedem n, şi u n f a p t n e p o triv it unul om c u m i n t e ? I n t r ’uu
sp ir it g lu m e ţ m u ite şi m a ri rele locuiesc, m a r e u şu rin ţă
şi un pustiii c o m p lec t de idei să n ă to s e . I n tr ’un asL-feliG de
s p irit s - a slă b it a r m o n i a g en e rală , a d ev e n it şu b r e d ă în­
tr e a g a clădire, frica d e Dumnedeti a fost a lu n g a tă , evlavia
a fost d e p ă r ta tă . L im b a o al nu c a sA te momiţAreşel şi
s â b a l j o c u r e ş d pe altul, ci ca s ă m u lţă m e ş c l lui Dumne-
dteO. Nu vedl pe bufoni şi pe şa rla ta n i, sau s c a m a to r i ?
A ceştia s u n t a ş a dişiî glumeţ!. A lu ngaţi, vfi rog, din spi­
rite le v o s tr e o ast-feliii d e p a t im ă respingfitore, p e n tru că
es le fa p t de p ără siţi, fa p t al mimicilor, a l p aiaţilor şi al
fem eilor d e s fr â n a te .’D ep a rte fie de spirite le fem e ilor m ă r i ta ­
te, d e p a r te d e s p irite le nobile, sau şi ale sclavilor. Când cine­
v a este n ecinstit, câ nd es te d esfrân a t, a c e s ta f o rs a m e n te este
şi m ăscărăcios. Mulţi iad a c e a s ta f a p tă ca o v irtu te , şi
cu to te a c e s te a e maT d e m n ă d e jelit. 'D u p re cum pofts
t r e p t a t şi câ te puţin du ce la curvie, tot a ş a şi cu glum ele
L a în c ep u t s e par* a fi plăcute, d a r ă m a l ap o i nim ic m
e m al uricios c a ele. CAcI as c u ltă ce <Jice s c r i p t u r a : „ î n a
i6 8 O M IL IA X V II

in te a tu n e tu lu i tr e c e fu lg eru l, e a r ă p e d in a in te a
o m u l u : r u ş i n o s t r e c e c h a r u l " (Siraeb. 33, 10). Nimic
nu es le m al neruşinat, ca m ă scă ră lile şi glu m e le p ro ste .
G u ra o m ulu i g lu m e ţ tui e s te plină d e c h a r (graţii), ci de
dureri. S â alu n g ă m a c e s t obieeiti de p r e la m esele n ostre.
S u n t unia, carii în v a ţă şt pe cerşi tor! ca s â facă aşa. V al!
câ tă ticăloşie, ca sâ facă pe a c e ş ti nenorociţi ,şi a m ă r î ţ l
d e a s p u n e glu m e uriciose! D a r ă apoi, la u r m ă u nde nu
se g â s e ş c e a c e a s tă b o l â ? Deja e a a i n t r a t şi în biserică,
b a încă s-a a t in s şi d e scriptu ri. Sâ v6 spun ce-va c a s ă
vg probez c â t e d e m a r e acest rC u? Mt-e ruşine, de sigur,
d a r ă cu to te a c e s te a ani sâ sp u n . V oesc a a r ă t a de tinde
a v e n it rgul, c a s ă nu se p a i# câ v o rb esc nimicuri, şt că
a m poftă d e a d isc u ta cu voi nim icuri, ci ca s â vfi p o t
d e p ă r ta cu chipul a c e s ta de o a s e m e n e a r ă tă c ir e . Şi s ă
nu c r e a d ă cine va că efi inventez, v6 vot s p u n e e x a c t ceia
ce a m audit. S-a î n tâ m p la t ca ciue-va s â s e g â s a s c â la
m a s a unuia d in tr e acel ce se cred c ă şciu lucruri mari....
d a r ă s i m ţ c ă v-am p ro v o c a t rîsul, şi cu to te a c e s te a am
sâ spun. Ef b in e punGndu-se m a s a cu b uca te le, g az d a di­
cea celor d e faţă : «luaţi, copil, ca nu c u m -v a să s e ntâitie
burta» (parodie a s u p r a tex tu lu i din P sa lm u l 2, 8. u n d e
se dice: SpitM-ite icaiSsui;, jj.t) 'kozs xoptoc = «luaţi
în v ă ţă t u ră , ca nu cum -va sâ se m â n ie d o m n u l» , c a re pa­
r o d ia t dice : Spa^aa&e izatiia, ţi:i) jîote xoiXta=luaţl,
copil, ca n u cum -va s ă se m â n ie b u r ta ,T ra d ). Alţii e a r â ş l die:
«Val ţie m a m o n a , d a r ă m al v al de cel ce nu te are». Şi
în fine afl in tro d u s m u lle de a c e s te g lu m e p r6 s!e şi a b ­
su rd ită ţi, ca de e x e m p lu r â n d vgd stelele r e sâ rin d se în­
t r e a b ă : acu m o r e n u e s le vre-o n a ş t e r e ? L e spu n ac estea
c o n t r a ;<bsurdităţel, şi c o n tra obiceiurilor rele, p e n t r u că,
în adevfir, a s e m e n e a v o rb e ies d i n t r ’un s p ir it pustiu de c-
vlavie. O re nişte ast-fe liu de c u v in te nu s u n t d e m n e de
t r ă s n e te le ceriului ? Şi m u lte a r găsi c in e-v a de ac es t
felifi, ca re se v o rb esc <le unia. De aceia vâ rog, ca a lu n ­
g ân d de p r e tu tin d e n c a c e s t obiceiu, vorbim nu m a i de
ac elea ce s u n t convenabile, şi nici de cum gurile s â n te
să nu m a l ro stia s c â cuvintele o m e n ilo r nec in stiţi şi d e s ­
frâ naţi. „ C e î m p ă r t ă ş i r e a r e d r e p t a t e a c u f a r ă - d e -
le g e a ? Safl ce î m p r e u n a r e are l u m i n a c u î n t u n e -
r e c u l " ? (II Corinth. 6, 14). E d e d o r it deci, c a s ă fugim
de to te ac este a b s u rd ită ţi, şi s ă n e p ă s tr ă m cugetul nevă-
i ă m a t d e ast-feliu d e lucruri, ca ast-fe liu s â u e puLein b u ­
 OM 1UA X V III

cura Ue b u nurile făg ă d u ite nâu6. Omul g lu m e ţ iu te devine

şi ocăritorifl al a Hora, d a r ă ca b atjo cu ri lori ti şi bărfilorifl
al a lto r a el işî in g r ă m ă d e ş c e a s u p ra capu lui miî d e rele.
Deci, iubiţilor, pungnd in r â n d u e a lă cele dttufi a p le c ă ri a le
spiritu lu i no stru , voifi să dic p o f t a şi m â n i a , şi legându-le
la un loc cu d r e a p ta ju d e c a tă , ca pe nişce cal iu ţi <le la
tr ă s u r ă , sâ le d ă m ca vizitiu m in te a n o s tr e , ca ast-felifl
să putem lua prem iul <hemăreT n o s tr e d e sus. C ă ru ia (ie
ca să ne în vrednicim cu toţii, prin C h ristos Iisus D om nul
n o str u , căruia, îm p r e u n ă cu T a t ă l şi cu S â n tu l Duch, se
cuvine 3Îava, s tă p â n i re a şi cinstea, a c u m şi p u r u r e a şi în
vecii veeilor. A m in.

O H I L I A S V ÎII
,.Că a ceasta să sciţi, ca tot cu rvariu l, saQ n e ­
curatul, safl lacom u l, care e ste slu jito r ii idolilor,
n-are m o şccn ire întru îm părăţia lui C h ristos şî
D u m n ed eu . N im eni pre v o î şâ nu v£ în şale cu cu ­
v in te d eşarte, câ pentru a c e ste a v in e m ânia lui
D u m n eze u p reste fiii n ea sc u ltă r e l“ (Cap. 5, 5. 6).

Au fost, d u p ă cât s e p are , şi la strfim oşil noştri u-

oia, ca rii d e s le g a a m ân ele poporului, şi p u n e a u în pra c tic ă
cele sp u se la le ze diiil (cap. 13, 19), safl m al bine dis cel
ce săvferşatt cele ale pseudoprofeţilor, ca rii pen tru un pu m n
de orz spurcaO p e D u m ned eu în fa ţa popo ru lu i sfiu. A c e a ­
s ta mi s e p are c ă şi acum se p r a c tic ă de unia. Când n o i
(Jicem, cft cel ce ch ia m ă pe f ra te le sfefl nebun, s e duce în
ghee na, alţii s p u n : « d a ? cel ce c h i a m a nebun s e du cc în
g h e e n a ? nu, nu se pote», d ic il. D e a s e m e n e a când noi di-
cem că lacom ul e s te idololatru, şi a c e a s ta e a r ă ş l o r e sp in g
cu d es p re ţ, spu ne nd că a c e s t c u v â n t e s te e x a g e r a t , ş i cu
a c e s t chip il îsl b a t jo c de to te poruncile. L a u n ia ca a -
ce ştia făcend a lusiune P av el, sc rie E fe s e n ilo r : „ A cea sta
să ş c i ţ l , că tot cu rvariu l, saQ n ecu ratu l, sati la c o ­
m u l, care e ste slujitoriQ id olilor, n -are m oşcen ire
întru îm părăţia lui C hristos şi Dum neţleO ", d u p ă care
ap o i a d a o g e : „N im eni p re voi să nu v e în şa le c u
cu vin te d eşarte". A şa d a r ă a c e s te a s u n t c u v in te d e ş a r te ,
 O M ILIA X V III

c a re a u 6re-ca re g r a ţi i m o m e n ta n e , tns6 tm se p o t re p r e s e n -
ta în r e a lila te , căci nu e de c â t o înşalâciune. „ P e n t r u
a c e s t e a v i n e m â n i a luT D u m n e ţ î e o p r e s t e fiii n e a s -
c u l t ă r e i " , a d e c ă p e n t r u curvie, p e n t r u lăcom ie, p e n tru ne-
cu răţie, sau că pote p e n tru a c e s te a , şi p e n tru înşâlâciune,
fiind că s u n t în şă lâ to re . Fii aî n e a sc u ltă r e l num eşce pe cei
ce nu a s c u ltă de el. „ D e c i sa n u v g f a c e ţ i î m p r e u n a
p ă r t a ş i a î a c e s t o r a , ca e r a ţ i o r e - c â n d î n t u n e r e c ,
e a r a a c u m l u m i n a i n t r u D o m n u l " (Vers. 7. 8). P riv e -
ş r e cu c â tă ÎDţelepciune l-a î n d e m n a t Mal ântgiti în c ep e
cu C brîsto s şi le d ic e : «să iubiţi unul pe altul şi p re
n im eni s i nu ned re p tăţiţi» , ap o i îs în d e a m n ă x u triea de
p e d e a p s a şi de gheena. „ E r a ţ i â r e - c â n d în î n t u n e r e c ,
dice, e a r â a c u m l u m i n ă î n t r u D o m n u l " , ceia ce dice
şi în epistola c ă tr ă R o m a n i: „ C a r e d a r a r o d â a ţ i a v u t
a t u n c i I n t r u a c e l e a , d e c a r e a c u m v<5 r u ş i n a ţ i "
(Rom, 6, 21}? şi li a d u e e a m in te d e r 6 u fa te a lor cea m a i
dinainte, ca cum li-ar d ic e : «pricepeţi deci, ce e r a ţi voi
odinioră, şi ce aţi d ev e n it a c u m ; nu v6 întorceţT înapoi la
rfiutatea de m ai înainte, nici nu a b u s a ţl de cliai ul lui Duin-
nedeu. „ E r a ţ i 6 r e - c â n d î n t u n e r e c , e a r â a c u m l u m i - "
n a i n t r u D om n u l", nu d o r ă prin m eritu l vo stru , ci prin
charul lui DummcleiT a c o r d a t voufi, căci voi nu aţi fost
vrednic! de el». „ C a fiif l u m i n e l s â u m b l a ţ i " . D a r ă c e
î n s e a m n ă : „fiii l u m i n e l " ? A c e a s t a o a r a t ă m aî d e p a rte .
„Câ r o d a D uchuluî e s t e i n t r u t o t s b u n ă t a t e a , şi
d r e p t a t e a , şi a d e v ă r u l . C ercân d c e e s t e b i n e p l ă ­
c u t D om nului" (Vers. 9, 10). Când el ţ l i c e ; „întru t o t ă
b u n ă t a t e a " , face alusiune la cei ce se iuţesc şi la cei
v e n i n o ş i; e a r â când d i c e : „ ş i d r e p t a t e a " , a r e în v e d e r e
pe cel lacomi, şi câ n d d ic e : „ ş i ad evS ru l“, el se r a p o r ­
tă la plăcerile cele m inciunose. «Deci nu a c e le a pe c a r e
vi fe-am s p u s m a î sus, dice, tr e b u ie a le practica, ci cele
c o n tra re lor, şi în t6 te a c e s te a s â adu ceţi r a d ă du ch o v n i-
cească» A şa d a r ă , ac elea s u n t isv o rîte d in tr’o m in te cop i­
l ă re a s c ă . „Şi nu vfe a m e s t e c a ţ i c u f a p t e l e c c le f ă r ă
d e r<klâ a l e î n t u n e r e c u l u l , ci m a l v î r t o s şi le d e ­
făimaţi" (Vers. 11), e a ră m a l d e p a r te a d a o g e : „Că c e l e
ce se f a c Intru a s c u n s d e c ă t r ă denşii, ruşine e s t e
a l e şî grai. E a r â t6te v ă d i n d u*se de lum ină, s e
 O M IL IA X V III

arată, câ tot ce se arată, lum ina e s t e “ (Vers. (2. 13).

A dis c ă l u m i n a s u n t e ţ ! , d a r ă lum in a v â d e şc e cele ce se
fac î n t r ’ascim s. „Dacâ voî, ijice, aţ! fi v irtu o şi şi a d m ir a ţi,
d e s ig u r c a ce-ţ rfcO nu s-ar putea ascu n d e . Ca ei prec um
sfeşnecul a p r in s lu m in e a z ă pe toţi şi pe to te din casa, e a r ă
lioţul nu a r p u te a întră,- to t ast-feliu şi lu m in a voştri; s t r ă ­
lucind, cel reî v o r fi v ă d iţi şi p r in ş i1*. A şa d ară tre b u ie a
m u s t r a pe alţii p e n tru faptele lor! D ară a lu n e i cum d e
dice M ă n tu ito r iu l: „ N u j u d e c a ţ i , c a s ă n u fiţi j u d e ­
c a ţ i / 1 (Math. 7, l i ? Ei a p e rm is a m u s tra , d a r ă nu a conda­
m na, ad e c ă a învăţa, şi a m al $is a c e a s ta cu privire la
cele m a l miel greşale, d e p ild ă : „C e v e d l p a i u l in o c h i u l
fra te lu i te a , e a r â b â r n a c a r e e s te în o c h iu l te o ,
n u o s i m ţ i " (Ibid. 7 , 3 ) ? Şi ce es te a c e a s ta ce el sp u n e ?
D upre cum ran a , p e cât tim p s tă a s c u n s ă şi c u rg e pe de-
s u p t—-fiind a c o p e r ită d e a s u p r a — nu s e b u c u ra de nîcl-o îngri­
jire, tot ast-feliîi şi p i c a t u l : în tru c â t tim p e s te ascun s, ca
cum a r fi în î n t u n e r e c , ' el c u tea ză m u lt în linişte, d a r ă
când se d ă p e faţă, se face lum inâ, nu do ră că pfieatul devine
lum ină, ci cel ce l-a făcut, se a r a ta la lum ina. Când el
este ad u s la mijloc, când a c ă p ă ta t poveţe, când s-a pocă­
it, şi c â ş ti g a t ie rt a r e a , ore nu al aîu n g ;it întu n e recu l d e
la d a n s u l? Nu a î v in d e c a t atu n ci r a n a Iu l? Nu al prefăcut
n e r o d ir e a Iul în rod b u n ? Safl că s p u n e a c e a s ta prin v o r ­
bele de m a l sus, sati câ dice, că v ia ţa vâstrfi fiind ar ă ta tă ,
es te lum ină, p e n t r u câ i‘n definitiv n im e n i n u ’şî a s c u n d e
v ia ţa cea n e p ă ta tă , pa câ nd cele do site s e ascun d tocm ai
spre a fî Ia în tu n e rec. „Pentru a c e i a ţ l i c e : „ d e ş t e a p t ă -
t e c e l c e d o r m i , şi t e s c o l ă d i n m o r ţ i , ş i t e v a
l u m i n a C h ristos“ (Vers. 14). P rin cel ce d o r m e si e s t e "
m o r t, el înţelpge p e o m ul aflat în pgeate, p en tru c ă şi
ac e s ta e m a n ă din el duh6re rea, c a şi omul m ort, şi ace­
s ta a nedeşceptat., ca şi cel ce d o rm e, n u vede nimic, ca
şi acela, ci nu m a i c ă vîsază şi îşi închipuie* „Şi t e v a
l u m i n a Christos" (y,ai Im'fabosi om 6 Xptatoţ), ceia ce e s l e
m a î exact, pe când altil d i c : „ Ş i t e v e l a t i n g e d e
C hristos" (xsd iTc^auascţ toc. Zptoto6). D ep ă rteaz ă-te de p6-
cat, şi vel p u te a v ed e a pe Christos. „ T ot c e l c e f a c e
r d e u r a ş c e lum ina, ş i n u v i n e l a l u m i n â “ , ( ! o a n 3 ,
20), dice M ântuitoriul, pe câ nd cel ce nu face rele, vine.
A c e ste v o rb e nu le s p u n e n u m a i cu p rivire la cel necre-
172 O M ILIA X V III

■dincioşl; mulţi' şi d in tr e cei credincioşi i-liMr, se dedat) la

r g u lă ţi m aî m a ri de c â t cel necredincioşi. De aceia se p o t
sp u n e şi celor c r e d in c io ş i: r D e ş t e a p t â - t e c e l c e d o r m i ,
şî t e sc<5lâ d i n m o r ţ i , şi t e v a l u m i n a C h r i s t o s 1*.
-Cătră unia ca a c e ş tia se pntriveşce a li se s p u n e şi a-
c e a s ta : „ D u m n e d e t i n u e s t e a l i p o r ţ i l o r , ci a l v i i ­
l o r " (Malh. 22, 32)1
*) Deci, dac ă D um nedeu nu es te D n m m 'd eu t m o rţilo r,
să vie m . Unia dic, că lacomul uu e s le idololatru, şi că di-
c e r e a a c e a s ta e e x a g e ra tă . D ară vorba nu e de loc exa ge­
ra ta , ci ad e v £ ra iă . Cum Îus6, şi în ce m o d ? A scultă. Omiil
lacom s-a d e p ă r t a t de Dumnedeti, in toc m ai ca şi idolola-
trul. Şi ca s ă nu cred! câ vorba e sp u să fa ra rost, a s c u ltă
h o tă r i r e a iui Christos, ca re s p u n e : „ N u p u t e ţ i s lu j i lu i
D m n n e^ ea, şi lui m a m o n a ' 1 (Math. 6, 24). Deci d a c â nu
e cu p u tin ţă a sluji şi lui D um nedeti şi iul m a m o n a Î11 a-
-celaşl tim p, apoi cel ce slujesc lui m a m o n a , sin guri s-aii
s c o s din slujba Iul D u m n e d e ă ; cel ce aii tăgăd u it s tă p â n i a
lui şi slujesc auru lui ue’nsufleţit, e ce rt că s u n t idololatri.
«Dară, dicl, ap o i do ră n*am f ă c u t idol, n i d iui am ridicat
te m p lu , nici nu I-a 111 sacrificat ol, nici n u a m v ă r s a t vin
ea se m n de libaţii, ci am in t r a t în biserică, şi mî-atii r i ­
dicat mâni le r â l r a fiul lui D um nedeti cel unul n ăscut, şi
mC îm p ă r tă ş e s c cu sântele ta ine, 'iau p a r te Ia rugăciuni,
şi in fine fac tote cele-l-alte d u p r e cum se ca d e unui
C h reşlin. A şa d a r ă cum ett m â închin idolilor»? A poi toc­
m a i a c e a s ta e m a i de m in u n a t, că du pa ce a i câ p ă t a t deja
ex p e r ie n ţa şi al g u s ta t din filantropia lui Dumnezeii, d u p ă
ce a l aflat ca bun este Domnul, tu al lă s a t pe cel bun, şi
al prim it in b r a ţe le tale pe tiran ul cel crud, şi te prefaci
-că slujesc! lui DumnedeO, pe când de fapt tu ţî-aî b ă g a t g â ­
tul în jug ul cel grei) şi uricios al iubirel de arg in t. Nu
iul-al sp u s nim ic desp re faptele laie, ci nu m a i de d a ru rile
stă p ân u lu i, Spuoe-mJ, te rog, pe o sta ş de u nde il ju d e că m
noi ? Când e de garda pe lâ n g ă îm p ă r a t, când se h r â n e şc e
-de densul, şi e chem at d e densul, safl când c u g e tă aceleaşi
ca şi d e n ş u l? A s e preface că es te p e n tru im p ă r a t şi că
e x e c u tă o rdinele lui, e a r ă pe de a ltă p a r te a in c u ra ja u-
npltirile d u şm a n ilo r, ţjicem ca fap tu l a c e s ta e m al uricics,

*) P a rte a m orala. T rebuie a ne lepflda de faplele re le rele. do

lum ina fa ptelor bune a iie apropia, ş i a nu trece cu vederea pe fra­
ţ ii ce pCcSluiesc. (Verosi).
 O M ILIA X V III

d e c â t dac ă s-ar fi desfă cut s in g u r d e s lu jb a şi s - a r fi p r e ­

d a t a c e lo r d u şm a n i. Şi tu a c u m in sulţi pe D um nedeti ca
şi u n idolo latru , nu n u m a i cu g u r a ta, ci şi cu a l e m ii lo r
d e om e n i n e d r e p tă ţiţi de tine. Inse, dicl, câ nu es te idolo-
latru. D a r ă câ nd il v o r b e s c : a h ! ctireştinul, la co m u l, etc.
atu n ci nu in su lta n u m a i cel ca re face a c e a s ta , ci sileşce de
m ulte-ori şi pe ce! n e d re p tă ţiţi de a face a c e la ş i lucru, şi d a c ă
p o le nu v orbesc, ap o i a c e a s ta s a s e a t ri b u ie m a l m u lt e -
vlavie! lor. SaQ p 6 te că nu v e d e m p etre c6 n d u -se a ş a lu ­
c r u r ile ? Ce a ltă face idololatrul, de c â t c ă s e în c h in a p a ­
tim ilo r, de c a re e s iă p â n it de m u lt e - o r l ? Când noi dicero
că s e în c h in ă idolilor, el resp u n d e : «nu, ci închin Afro-
dite l saQ lui Aren> (Marte). II în tr e b ă m apoi, ce es te a c c a
A f r o d i t ă ? la care ce! m a î m a r c a n ţi d i n t r e 'd â n ş i i respund,.
c ă es te p l ă c e r e a . Noi i( în tr e b ă m ce es te ac e l defi A ren,
la c a r e ni rfispund, că este m â n i a . T o t ast-feliu te închini
şi tu lui m a m on a. D acă (Jicem, cine es le m a m o n a ? r f o p u n -
sul e : lăcom ia. Şi tu te închini e l ? «Nu m 6 închin», clici.
D a r ă d e ce o r e ? p o te p e n tru câ n u ’ţi pleci genutichile în a ­
intea e l ? D ară tu cu a t â t mul m u lt te închini eî prin lu ­
c ru rile şi faplete ce le săvârşesc!, şi a c e a s t a e cu a mal
m a r e Înch inare. Şi pen tru ca să afli că es le aşa, priveşce-
la Închinarea iul D um nedeu. Cine ore i se închin ă mal
m u l t ? A cel cari stafl la ru g ăc iu n e regulai, saît ace! cari lac
vo ea iu l? J5 învederat, că ac eş ti din u r m ă . T o t nsl-felitt
sunt. şi acel ce s e închin ă litî m a m o n a , căci il fâefcmt voea
lui m a m o n a , m a î m u lt Iu! s e închină, du şi aceia îrichinân-
d u - s e p atim ilor, de m u lte ori s u n t a fa ră de a c e le palm ii.
A şa b u n ă-o ră a r p u te a vedea cine-va d e m u lie-o rl un inchi-
n â t o r i a a tul A ren a b tio e n d u - s e de m ânie, pe când t a nu*
facî nici o d a tă aşa, ci te-al a s e r v it cu to tul patim ei. Nu
sacrifici u î? In schim b Îns6 sacrifici om e n i, suflete cugelâ-
tore, pe unele prin l'6me, pe a ltele prio b lesteniurl. Nici o
je r t f ă nu e m a l d e m n ă de bachus (Awvosoc), deul beţief şi al
orgiilor. Cine a vfedut vre-o d ată suflete sa c rific a te ? B t e s l â m a t
sii fie te m p lu l lăcomiei! Dacă te-al duce la te m p lu l idolilor, al
v e d e a sâ ngele c a p re lo r şi al boihv v ă r s a t pe a l ta r e şi infec­
t a t, e a r ă d e te-a! du ce la tem plul celui la co m , veî v ed e a s â n ­
g ele o m e n ilo r t u r n a t pe j o s ; vel v ede a acolo n u a ripi de pa­
s e ri ard â n d , nu fum ieşind şi îm p râ şliin d u -se în aer, ci cor­
puri de om eni nimicite. Unia s-aQ a r u n c a t d e pe s tâ n c i în p r ă ­
p astie , alţii ’şl-au pus laţul in gât, e a r ă alţii şi-ati p e tre c u t
s a b ia prin grum az. A! vedut je rtfe cru d e şi n e o m e n o s e ? Vo-
eşcl a v ed e a m a l g ro za v e ca a c e s t e a ? Eu iţi voiO a r ă t a n u
*74 O M IL IA x v m

corpuri de omeni, ci suflete de o m e n i sfâşiate acolo. P e n tr u

că e s te posibil de a se sfâşia şi sufletele, neg re şit cu o s fâ şie ­
re p o triv ita lor, d u p r e cu m e s le şî m o r te a sufletelor. „ S u ­
f l e t u l c a r e p â c ă t u i e ş c e , a c e l a v a m u r i " (lezech. (8, 4).
M ortea sufletului nu es te ca a corpului. ci e cu m u lt m a l g ro ­
zava, M ortea corpului d e s p â rţin d c orpul d e suflet, pe corp
l-a linişlit d e m u ltele griji şi d u reri, « a r ă pe suflet l-a tr im i s
Ia locul c u n o s c u t; apoi corpui d e s co m p u n e n d u -s e cu tim pul
şi risipind u-se in m a l m u lte p ârţî, a c e s te a e a râşf se unesc
îm p r e u n â cu aceiaşi r ă n d u e a lâ ca şi m a l ’nainte, şi a ş a feliu
co rp u l işl r e ia sufletul şefi. M ortea sufletului însă e cu m u lt
m al în fricoşată şi m aî grozavă, p e n t r u c ă d u p ă ce s e d e s p a r ­
te de corp, e a râ şf s e u u e ş c e cu a c e s ta !a tim pul h o tă rit,
d u p ă c a re apoi es te a r u n c a t în focul cel nestins. A şa d a r ă
d u p r e cum e s te m o r te sufletească, t o t a ş a este şi sfâşiere
sufletească. Care es te s fâşierea c o rp u lu i? Aceia *că el trio-
re, şi es te d e s p ă r ţit de e n e r g ia sufletului. Care es te sfâşi­
e r e a sufletului? Şi a c e a s ta este m orte, căci d u p re cum c o r­
pul atu n ci more, câ nd sufletul 11 p â r ă s ă ş c e de e n e rg ia sa,
a ş a şi sufletul a tu n c i m ore, câ n d îl p â ră să şc e S â n tu l Duch
d e energia sa. N işte a st-fel iii d e m o rţi se p etre c m a î ales la
te m plu l lăcomiei. E le nu s e s a tu r ă , uicl că s u n t m u lţam i-
te uu m a l cu s â n g ele 6 m enilor, ci d ac ă n u v o r jerlli ch iar
sufletul, sau m a i bine dis, d;U'â nu v o r lua in s tă p â n i re a lor
a m b e le suflete—al celui ce a je rtfit şi al celui ce a fost
je r t f i t —nu se matură tem plul lăcomiei. Mal’ntfiia es te ne
cesifate de a fi sacrificat cel ce a sacrificat (lacomul), e a r ă
a c e s ta sacrifică Ia r â n d u l sfeii pe cel c e e r a vid p â n ă a t u n d ,
căci când a c e s ta sc 6 te diu g u r a lui Westernuri, când batjo-
cureşce, şi când işî p e rd e cum p ătul, ore a c e s te r a n e ale
sufletului nu s u n t in c u ra b ile ?
Al vfidut deci eă cu ventul nu es te e x a g e r a t ? Voeşcî
a audi şi alt-ceva, şi a afla cum lăcom ia este idololatrie,
Jba încă c h ia r m a i uriefosa de rât a c e a s ta ? Idoloîatrif a-
dorează şi s£ închină făp tu rilo r lui Dumnedeft, căci ascultă :
„Şi aQ c i n s t i t , <^iee, şi a u s l u j i t f a p t u r e l d e cât fâ-
ceto riu lu l“ (Rom. 1, 25), e a r ă tu te închini fâp lu rel ta le,
p e n tru că Dnmnedefl nu ;i cre at lăcom ia, ci a fost in v e n ­
t a t ă de n e s a ţu l ICO cel n e c u m p s ta t. P rive şce a c u m rîsul
şi nebuni» celor lacomi. Cel ce se închin a idolilor, cel p u ­
ţin r e sp e c tă p e idoli, şi de a r vorbi cine-v a de rfifi co n tra
ac e s to ra , stifl l-ar insulta, il se înfuriază şi s e r6ic61ă a-
s u p r a lui, pe câ n d tu, s tă p â n i t ca de o beţie, te închini
 O M IL IA X V III 175
u n u l lucru, ca re nu num ai că uu e s te sc u tit d e ac u sa ţiu n l,
ci în c ă e în c ă rc a t de necucernicie. Asl-feJifS deci, tu eşti
cu m u lt tnal r6fi d e c â t idololatrii, şi nu aî nici uu cu­
v â n t de apftrare, ea să dicl, câ faptul a c e s ta nu este r6u.
Dacă, şi aceia s u n t fără scusă, cu a t â t m a l m u lt tu, c a re
d e mii de ori eşti ac u s a t pe la ju d e c ă to rii din causa lă­
com iei, şi vorbesc! de rCti p e toţi. D acă voeşcl, s ă ce rce­
t a m şi d e unde a in t r a t în lum e id o io latria . Un b ă r b a t
in ţe ie p t (în ţe lep c iunea lui Solom on, Cap. 14, 15) dice, că
un om b o g a t m ă h n it de m o r te a c e a f ă r ă d e tim p a fiului
s6fl, şi negăsind nicl-o m â n g â e re în ja le a lui, a tăcu t chi­
pul fiului s60, la c a re uitându-se n e c o n te n it i s e p ă r e a că
îl a r e prin a c ea iconă. L inguşitorii insC, al c ă ro r D u m n e ­
z e u e s te pântecele, în c unjurân d cu stim ă a c e a ico nă în
re s p e c tu l ta tălui, a u t r a n s f o r m a t obiceiul în i(id o la tr ie . A-
şa d a r ă idoiolatria a fost in tr o d u s ă din ca u sa slâ băc iun cl
spiritului, d in tr’o o b i d n u i n U n ere so n ab ilă, d in tr ’o necum-
p ă ta r e lipsilă d e orî-ee ra ţiu n e . D ară lăcom ia n u a ş a . De
s ig u r că a in tr a t şi e a în lu m e din ca u sa slabă ciunel s p i ­
ritului, şi ch iar s a r p u te a <Jice câ d in lr ’o îm p r e ju ra re cu
m u lt mai rea, câi:I n u a scos cine-va pe fiul seQ in o r t din
casă, nici n-a e&utat m â n g â e r e în je la n ia sa, nici linguşi­
torii nu l-au îm pins de a-I face icona, insfi c u m ? Ve voiu
s p u n e îndată, Cain a în ş ă la t pe Dum nedeti, căci oprind
p e n t r u densul ceia ce tr e b u ia s ă s e dee ca sacrificiu lui
D umnedefi, a sacrificai a c e ia ce tr e b u ia s ă fie al sfcu, a d e ­
că ce a fost m al r6u, şi cu chipul a c e s ta rfiul s-a inc eput
cu D um nezeii. D aeă noi s u n te m al tu l Dumnedeti; ap o i eu
a t â t m a l m u lt a Iul Durmtedeîi es te ş i p r o t i a a s u p r a a v e rilo r
n o s tr e . în c ă şi a p le c a re a fem eilor s p r e pofte a v e n it to t
din lăcom ie. A m v6<Jut fetele o m enilo r, ce aii că d u t în
pofte, şi cum din ac e s te a a ti cătjut e a r ă ş l in iubirea de
banî. A dori ca sâ aî m al m u lt de cât aprope le, p e n tru
sa tisfa c e re a poftelor lumeşcî, de n icăirî nu vine, de c â l
că s - a rfecît iubirea. A voi c a s ă al m a l m ult, de uicăirl
nu vine, de c â t din prostie, din m is a n tr o p ie şi din m â n ­
drie. Nu vet,}! p ă m â n tu l c â t e de m a r e ? şi cu t6 te a c e s ­
t e a cu cât m a l tr e b u ito n ti es te a e ru l, şi ceriul? P e n tr u
c a D um nedeti să-ţi stin g ă lăcom ia, p r i v e z e în ce m ă s u r ă
a lă c u t el c r e a tu rile s a l e ; e a r ă tu in r ă şi a ş a r ă p e s c ! ?
A u di c ă lăcom ia es te idololatrie, şi nici a ş a nu tr e m u r i ?
V oeşcl a elironomisi pârnentul ? El bine, nu vel av e a cli-
ro n o m ie în eeriurl. T e grăbesc! s â laşi a lto r a clironom ie,
ca pe tin e s â te lipseşcl de e a ? Spune-m î, d a c ă cine-va
 176 O M ILIA X V III

ţ î - a r h ă r ă z i to tă puterea, o r e d u aî primi-o? E a t â că e
cu p u tin ţă acu m , d ac ă tu al voi. De şi u n ia dic că s e sc â r ­
besc când l a s ă a lto r a averile, şi câ a r fi voit. ca m a l d e ­
g r a b ă s ă îc m ă n â n c e il.de cât s ă v a d ă pe alţii deven ind s tâ p â n l
pe ele, i a tă că nici efi nu te voiţi scote din a c e a s tă idee,
ca re nu este, de cât a urnit suflet sla b ; d a r ă cel p u ţia
m a c a r a c e a s ta s ă s e f a c ă : p r i n te sta m en te le t a l e l a s ă
p e C hristos cliron om . A ce asta a r fi t r e b u i t ca s â o făcl pe
când e ra i in viaţâ, căci a tu n c i aî li p r o b a t b u n a ta dis-
posiţiune, d a r ă cu to te a c e s te a i a - t e g e n e r o s m â c a r silit
de îm p r e ju ră ri. C hiar şi Christos d e aceia a p o ru n c it de
a d a eleim osină la săraci, ca să ne f ac ă filosofi fiind noi
în viată, ca s ă ne cunvingâ de a d esp re ţu i av erile, de a
ne în v ă ţa ca s â ne ridicăm m al p r e s u s ’ d e cele p ă m â n ­
tesc!. D a r ă ca tu s ă dai a v e r e a ta câ nd deja eşti în g u ra
• m orţii şi câ nd du m al eşti s tă p â n pe sine-ţl, a c e a s t a nu
în s e a m n ă că a( d e s p re ţu it averile. A tun ci tu nu da! din a
le ta le cu propria ta voinţă, ci îm pins de n e c e s ita te ; a tu n c i
muH.ămirea s e cuvine morţii, e a r ă nu ţ i e ; ac e a sta nu re-
sullă din afe cţiune a ta c ă tr ă cel c ă r o ra li a! lă s a t a v e r e a ,
ci din siluirea morţi!. D ară cel puţin fac/i-se ac e a sta m ă ­
car, fă, dic, ca m a c a r atu n ci s ă te s c a p i d e p atim â. Amin-
teşce-ţ! ceia ce ai ră p it de la alţii, a m in te şce -ţl d e cele
cu c a re a l in ş ă la t pe alţii, to le Inapoeşce-le îm p ă trit, şi
a s a te vel justifica în a in te a Iul D u m n e z e u . D âră s u n t u nia
carii a ju n g la a t â t â nebunie şi î m petri re, in c â ţ c h ia r nici
atu n ci nu v o r s â înţeleagă frica de r ă sp u n d e re , ci ca cum
p a r e că a - a r sili rn să-şi a t r a g ă asuprâ-li o m al g ro z a v ă
p ed e ap s ă din p a r te a Iu! Dumnedefi, to tul fac ca să ’şi în g reu ­
ieze p osiţiunea lor. De aceia fericitul P a v e l sc ria Efesenilor:
„Ca fiii k im inel s ă um blaţi". Cel la co m insă, trăieşce
mal m u l t in în tu n e rec, e a r â in tu o e recu i cel m a re p r â p ă -
deşce totul.
„ S i n u v â a m e s t e c a ţ i , diee, c u f a p t e l e c e l e fă-
r ă d e r â d ă a l e î n t u n e r e c u l u f , ci m a l v î r t o s şi m u s ­
tr a ţ i,. C ă c e l e c e s e f a c î n t r u a s c u n s d e c ă t r ă d e n -
şil, r u ş i n e e s t e a l e şi g r ă i “ . A u riţi, vfi rog, to ţi câţi
av eţi ea princip p ra c tic al vieţel, de a nu fi u rîţl de ni­
meni, ci încâ c h ia r de a fi iubiţi de toţi. I a tă că acela ră-
peşce ţliu a -m ia d a m are, şi tu te te m i de a-1 m u s tra , căci
dicl: «ce folos voiti avea, dac ă el mg v a u r î » ? T e tem i
d e ură d a c â tu îl vel m u stra d u p ă d r e p t a t e ? D a r ă a c e a ­
s ta nu es te o u r ă zadarnică. M ustră p e fratele ICO, ia-ţl
 O M IL IA X V III 177

a s u p r a ta d u ş m ă n ia lu! p r o v e n il ă din d r a g o s te a ce tu aî
c ă tr ă Christos, şi împedecă-1 d e a c ă d e a io p r ă p a s t i a s p r e
c a r e s e duce. A te im p ă r lă ş i diu m a s a Iu!, a p r o n u n ţa
c u v in te b une, a-1 în c ă rc a d e s a l u t ă r i şi d e la u d e , pe c a r e
n u le m e rită , t o te a c e s te a n u daO d o v a d a u n ei prieten ii
m a rî. Noi tr e b u ie de a p r e s e n ta n işte a s t-fe lia d e d a r u r i
p r ie te n ilo r n o ştri, ca prin ete să sm u lg e m sufletele lor de
snb m â n ia Iul D um nede u , să-l ridicăm câ nd ÎI vede m ză-
cfind în c u ptorul râu tă i el. «D ară nu s e în d r e a p tă » , dicî tu.
Nu face nimic, tu fă-ţl d a to ria ce te priveşc e, s p r e a t e
juslifica în a in te a lui Dum nedeti. Nu a s c u n d e ta la n t u l in
p âm Snt. De aceia al c u vâ ntul, de aceia a l lim b ă şi g u r ă ,
c a s ă în d re p ţi pe ap ro p e le . S in g u re a n im a le le n u s e în g r i­
j e s c de a p r o p e le lor, e a r â tu, c a r e ch e m i t a t ă p e D u m n e­
deu, şi t r a t e po ap ro p e le tâO, îl vedf p e a c e s ta făcând o
m u lţim e de rele, şi ta c i p re fe râ n d m a l m u lt d r a g o s te a de
c â t fo losinţa lui tu fle tea scă ? Nu, vg rog, căci nu p o te fi
o a l tă p r o b ă m al m a r e d e iu b ire ad e v g ra lă , d e c â t a c e ia
d e a u u trece cu v e d e r e a pe fraţii, ca rii g reşe sc. A l vfi-
d u l p o te pe unia d u ş m ă n i c d u - s e ; el bine, in te r v in ă in tre
dân şii şi ru p e duşm ănia. A î v â d u t p e alţiî r ă p in d cu lă­
com ie averile s tr e i n e ; Smpedecâ-T de la a c e a s ta . Al vfiţtut
p o t e n e d r e p t ă ţ i ţ i ; ia-li a p ă r a r e a , căci p rin a c e a s ta n u li-al
folosit lor a l â ia , pe c â t ţie sin g u r. De aceia s u n te m prie­
te n i, c a s ă n e a j u tă m şi s ă n e folosim unii p e alţii. In a l t
m o d v ei a s c u lta cele ce ’ţî s p u n e prietenul, şi in alt m od
cele sp u se de cine s - a r în tâ m p la , p e n tru c â p e u nul ca
a c e s ta p o te îl bănuiesc!, d u p r e cum bănuiesc) p o te şi pe
dasca i, însg pe p rie te n nic! d e cum. „ C ă c c ie ce s e fac
î n t r u a s c u n s d e c a t r a d e n ş i î , ţiice, r u ş i n e e s t e a l e
-şi g r ă i . E a r ă t 6 t e v â d i n d u - s e d e l u m i n a , s e a r a t ă ,
c a t o t c e s e a r a t a l u m i n ă e s t e " . D ară co voeşce s ă
s p u n ă aici? El voeşce a dice, că u n e le pCcate se fac aici
p e ascuns, e a r ă a ltele pe faţă, acolo insS du va ti aş a ,
căci n im euî n u v a fi ca re s ă nu-şl cu n o scă g reşa lele sale.
De aceia d ic e : „ E a r â t o t e v ă d i n d u - s e d e l u m i n â , s e
a r a t â " . D a r ă c e ? O re v o rb eşe e aici d e s p re i d o l o l a t r i e ?
Nn. ci es le v o rb a de v ia ţă şi d e p e t a l e . „ C ă t o t c e s e
a r a t a , lum ina e s t e . "
De areiîi v â rog, ca n ic f s ă nu vă le n ev iţi m u s t r â n d
pe alţii, şi n i d s ă nu vâ s u p ă ra ţi câ nd s u n te ţi m u s t ra ţi.
P e cât tim p se face ce-va la întunerec, se sftverşaşce cu
m a t m a r e nep ă sa re , e a r ă câ nd m a î s u n t şt a lţi m â rtu ri,
12
178 O M ILIA X IX

a tu n c i fap tu l s e scote la lum ină. De aceia r o l s a facem

io tul ce ni s tâ p rin p u tin ţa , c a s â s c ă p ă m pe fraţii noştri
d e m o r te a s u l l e l e a s c â ; sâ li îm p r ă ş lie m întu n e recu l di’m-
p r e ju ru l lor, ca ast-felio s â p o tă v ed e a sorele d re p tă ţe i.
C ând su n t m a l m ulţi lu m in ă to r i, calea virtute! li v a fi inal
lesniciosâ, căci luminia s e in tin d e t o t m a l m ult, iin p râ ş-
tiind în tu n e r ic u l, e a r ă cel din în tu n e r e c m ai m u lt in că
v o r fi sl&^âuiţî d e el. D ară d a c ă s ' a r în tâ m p la din c o n tra ,
a d e c ă d a c â g r o sim e a , sati m al b in e dis d e s im e a po ca le lo r şi
a întunereculul vor s tă p â n i lum in a, şi*l v o r nimici s tr ă lu c ir e a
eî, ap o î e t e a m â c a nu c u m -v a .“ă s e stin g ă şi aceştî lumină*
torl. A şa d ară , p e n tru ca sâ p u te m folosi alto ra, şi s â ne fo­
losim şi pe noi în acelaşi tim p , e n e c e s a r de a s ta aşa, ade că
de a r e m â n e a în lum ină, ca a s t-f e liâ p e n tru to te s ă în ă l­
ţ ă m s la v ă lui DumnedeQ, prin c h a r u l şi filantropia unu ia
n ă s c u t al sfiîi fiB, câ ru ia îm p r e u n ă cu T a t ă l şi cu Duchul
S ân t, s e cuvine slava, s tă p â n i r e a şi cinstea, a c u m şi p u ru ­
r e a şi în vecii vecilor. A m in.

OMI LI A XIX.

„ S ocotiţi drept a ce ia cum sâ um blaţi cu p a­

ză, tiu ca nişte n eînţelep ţl, ci ca c e l' înţelepţi,
rescu m p arân d vrem ea, că ţiilele rele sunt. D rep t
a ceia nu fiţi nepricepuţi, ci cu n oscân d c e e ste v o ­
e a lu i D um nedeti" (Cap b, 15—-17).

E a r ă ş l c u r â ţî ră d ă c in a a m ă ră c iu n e l, e a r ă ş l ta ie din
fund oea sia iuţeleî, căci ce d ic e ? „S ocotiţi c u m s ă u m ­
b l a ţ i i P r in t r e lupi il s u n t ca n işte ol, d re p t c a re iî po-
ru n c e ş c e de a fi ca porum bii, „Şi fiţi p r o ş t i c a p o r u m ­
b i i (Math. 10, 16). D upă ce iî e r a u p rin tre lupi, şi li e ra
p o ru n c it a n u s e a p ă r a , ci a suferi răul, de şi a r (i fost de-
a ju n s c â s ă d evină destul de slabi prin cele d ise m a l
înainte, cu to te a c e s te a priveşc e e x a g e r a ţia ap o stolu lui,
c â n d m al ad a o g e încă în a-l sfătui şi a se’ a s ig u ra ast-fe-
lift şi pe el, şi pe denşil. C etăţi în tre g i purtafl resboiti cu
d^nşiî, ba încă resboiul a in t r a t şi în c a sa fam iliară , unde
s e resculase tatăl c o n tra fiiulul, fiul c o n tra ta tâlul, m u m a
 O M IL IA X IX 179

co.nfra fiicei, şi fiica c o n tra m m nel. Ş i d e uDde p r o v en ia â

ac e s te d esb in ărl ? AO a u d it pe Cliristos s p u n â n d : „ C a r e
n u s e l e a p ă d ă d e t o t e a v u ţ i i l e s a l e , n u p i î t e fi
v r e d n i c d e m i n e “ . (Luca 14, 33), şi e a r ă ş l : „ C e l c e ' i u ­
b e ş c e p r e tata şi p r e muma m a î m u l t d e c â t p r e
n i i n e , n u e s t e m i e v r e d n i c " (Math. 10, 37). Deci ca s â
nu c r e a d ă că in tro d u c e r e sb â e şi lu p te fă ră scop, de unde
u r m a a se naşce o m a re m â n ie a s u p r a lor, d e şi erafi ca u sa
d u şm ă n ie i to c m a i il, apostolul ti s p u n e : „ S o c o t i ţ i c u m
s ă u m b l a ţ i c u p a z â “ , adeeă, « afa râ d e p red ic ă de n ie ă-
i r i a i u r e a s â nu d aţi ocasie de d u ş m ă n ie c o n t r a v o s tr e ;
n u m a i a c e a s ta s â v e fie m otiv de duşm ă nie - N im eni din­
tr e voi s ă nu ac u se pe un altul, ci să’f a r ă t a ţ i Î6 lâ cin ste a
şi s u p u n e r e a v o stre, câ nd cu nim ic nu se v a t â m â predica,
când cu nim ic nu su n te ţi împedecaţT in e v s ev ia vostre,
căci d ice: „ D a ţ i d â r ă t u t u r o r c e l e ce s u n t cu d a t o ­
r ie ; celu î c u d a jd ia , d ajd ie, c e lu i c u d ijm a, d ijm a "
(Rom. 13, 7), p e n tru câ d a c i în to te ceie-1 a lte vfi v o r
v ed e a blând! şi a s c u ltă to ri, se vor rugina». „ N u c a n i ş t e
n e în ţe le p ţl, ci c a cel în ţe le p ţi, r e s c u m p a r â n d v r e m e a * .
P rin a c e s te euv iu le el nu voeşce a ne sfătui c a s ă fim
n e s ta to rn ic i şi lesne sc h im b ă to ri în afacerile n o stre, ei ca
c u m a r d ice: «tim pul nu es te al v o s tr u ; voi a c u m su n te ţi
b e je n a ri şt tre c ă to ri, s u n te ţi strein i şi n ec unosc uţi a i c i ;
nu cflutaţi cinste, nu c ă u ta ţi slavă, n u c ă u ta ţi stăpăriie şi
nici r e s b u n a r e ; t6 te le răb daţi, şi cu a c e a s ta r e s c u m p ă r a ţi
jy r c i n e a ; plă tiţi orl-ce v - a r cere, fie chiar că a ţ i da totul.»
ÎG ândeşce-te la cele ceJţf sp u n : d n e - v a a r e o c a să s t r ă l u ­
c ită şi î n tr 'u n a din <Jtle in tr ă acolo tălh arif, cu scop de
a-1 o m o r î ; de c â t a c e la dând mulţi b a n i tâ lh a r ilo r a sc ă­
p a t te afăr, cu c a re ocasie noi ţlicem, c ă el s-a rescum pă-
rat. Ei bine, iată şi tu al o casă m a rt1, şi o c r e d in ţă a d e ­
v ă r a tă . î n t r ’u n a din dite vin refi-fâe6toril c a s ă ’ţl iee to
tul : d a r ă e u ’li d i c : d ă o rl'c e a r cere ii, n u m a i capitalul
scapă, voifi s â $ic c re d in ţa t a j ^ C a clile le s u n t r e l e u .
C a re es te recita tea dilel ? 'R 6 u t « te a dilel tre b u ie a d u r a in
a c ea rti. Ce es te r â u ta te a c o rp u lu i? Boia. Ce e s te rău tatea
s p ir itu l u i? Viclenia Iul, Ce este rfiutatea a p e l ? A m ă r ă c iu ­
nea el. Şi in fine rS u ta te a fie-că tui lucru, e s te înseşi fire;
acelui lucru. Deci d a c ă ră u ta te a e s te îti di, ap o i trebuii
a fi num ai in a c e a di, în acele ore, in fine in a c e a lum i­
n ă .1 dilel. Şi Christos d ic e : „ A j u n g e r i l e ! r ă u t a t e a e l ‘
 O M IL IA X IX

(Math. 6, 34). De a i d noi vom p u te a c u u o ş c e şi sem nifi­

ca ţia dicerel apo stolulu i. D e d cum el n u m e ş c e f ile le r e l e ?
Cum n u m e ş c e tim p u l r60 ? EJ nu n u m e ş c e r e a diua în sin e ,
safl esenţa* dilel, şi n i d n u n u m e şc e re le c r e a tu rile lui
D um nedeti, ci c e i a 'c e se p e tre c e în ele, d u p r e c u m şi noi
a v e m obiceiul de a d ice: «adl am p e t re c u t o r e a şi pr6-
slă» ; de şi d e alt-feliil cum a r f i,f o s t p r o s tă , dac â nu din
ca u sa c e lo r ce s-ail p e t r e c u t în cu rsu l e l ? D ară cele p e ­
t r e c u t e în cu rsu l eî, s u n t unele b u ne, şi a c e s t e a s u n t de
la Dumnedefl, jie câ nd acele r e le s u n t d e la o m e n i r6I.
A ş a d a r ă â m e n il s u n t cre a to rii relelo r î n t â m p l a t e in tim ­
puri, şi d e a c e ia p r in a b u s se n u m e s c tim p u r i le rele, d u ­
p r e cum şi noi obiclnuim a le n um i, „ D r e p t a c e i a n u
fiţi n e p r i c e p u ţ i , dice, ci c u n o s c â n d c e e s t e v o e a l u t
D u m n e ţle Q .M
„ Ş i n u v e î m b ă t a ţ t d e vin, î n t r u c a r e e s t e
c u r v i a “ {Vers. 18). N e c u m p â ta r e a v in u lu i face pe o m e n i
furioşi, în d ră z n e ţi şi lesne a greşi, iuţi şi de nesuferit. Vinul
s*a d a t s p r e a înveseli inim a om ului, e a r â n u p e n t r u b e t je j
d a r ă a c u m d a c ă nu s e îm b a tă cine-va, e c r e d u t faptul" a-
cesfa ca v e sulta tul nevolniciei şi de rîs. C a re s p e r a n ţ ă d e
m â n lu ir e vom a v e a ? E de rîs, s p u n e -m i, d e a n u s e î m ­
b a t ă cine-va ? pe câ nd e cu totul c o n tra r, căci a s e î m ­
b a t ă tre b u ie a fi de rîsul şi d e s p re ţu l tu tu r o r . C hiar şi o-
mul o r d in a r tre b u ie a sta d e p a r te de b eţie, d a r ă cu c â t m a i
m u lt inca ostaşul, c a re se i n v M e ş c e p r in tr e sp a d e, s â n g e
şi m a s a c r u r l ; cu a t â t m al m ult, dic, o staşu l, câ nd şi din
âltfl p a r te e s te s tă p â n it de m ânie, voifl s â dic, din c a u s a
putere! şi a stă p â n ire ! pe ca re le r e p r e s i n tă , şi p e n tru câ
înco ntinuu ei es te b ă g a t în c e r te şi intrigi. V oeşcl bă afli
în ce îm p r e ju ra re vinul es le b u n ? A sc u ltă sc rip tu ra , c a r e
d ice: „ D a ţ i b ă u t u r ă , c a r e î m b a t ă , c e l o r c e s u n t î n
s u p ă r ă r i , şi v i n s â b e a c e l o r c e s u n t I n d u r e r l “
(Pilde 31, 6), şi cu d r e p t cuvânt, căci vin u l m o ie pe o m u l
a spru şi p o som orit, şi-I îm p ră şcie norii m â n ie i. „ V i n u l v e -
s e l e ş c e i n i m a o m u l u i " (Ps. 103, 16). D e d cu m v in e be­
ţia din vin, pe câ lă v r e m e n u e posibil c a v in u l s ă lucre­
ze a s u p r a om ului cele c o n tra re d e s tin a tiu n e l sale ? A şa
d a r ă e cert, ca b eţia nu deriv ă din vin, ci din n e c u m p â -
ta re a celui ce’l bea. Vinul nu ni-a fost d a t p e n tru alt-ceva,
ele c â t nu m a i p e n tru s ă n ă t a t e a corpului, inse, necu mp At a ­
r e a im p e d ’cA şi a c e a s ta . A scultă pe a c e s t fericit ce scrie
şi vorbeşee lui T im o th e iâ : „ P u ţ i n v i n p r i m e ş c e p e n t r u
 O M IL IA X IX 181

s t o m a c h u l t e o , şi p e n t r u c e l e d e s e s l â b a d u n i l e t a l e "
T h im olh. a, 23). P e n tr u aceîa D u m n ed e u a tă c u t c o r p u ­
rile n o s tr e cu a t â t a sim etrie , ca s ă n e s â t u r â m cu p u ţin ,
inv ă ţân d u -n e de aici, c â el n i-a făcut sp r in te n i p e n tru o
iţită v ia ţă. El voia ca d e la în c e p u t s ă ni d e a a c e a viaţă,
d a r ă fiind-că ne am făcut n evre dnici d e ea, a a m â n a t ’o ;
1us6 ch iar în tim p u l a c e s ta d e a m â n a r e nu n s - a p e r m i s c a
s ă n s ă m d e vin îu m od n e c u m p ă ta t. Un p a h a r m ic d e vin
şi o p â n e e d ea ju n s sp re a u m p le a p â n te c e le om ului. Dum-
nedeii a făcu t pe om m al c u m p ă ta t d e c â t to te cele-l-alte
v ie tă ţi p e ca re el le s tă p ân e şce , şi prin an a lo g ie şi c o r ­
pul sfii! e cu m u lt m a î irtie d e c â t al m u lto ra , ceia ce
q im ic nu învederează, d e c â t c ă ni s*a' în te sn it p u tin ţ a de
a calatori cu intim e c â tr â o a l tă v iaţă. „ N u v â î m b ă t a ţ i
d e v i n , dice, I n t r u c a r e e s t e c u r v i a " , p e n tru c ă b e ţ ia
a u nu m a i nu sa lv e a z ă c.i şi prflpâdeşce, şî n u n u m a i c o r ­
pul, ci şi sufletul. „ C i vfi u m p l e ţ i d e D u c h u l , v o r ­
b i n d î n t r u v o i in p s a l m i , şi l a u d e , ş i c â n t ă r i d u ­
c h o v n i c e ş c l , l ă u d â n d şi c â n t â n d î n t r u i n i m e l e v o s ­
tre D o m n u lu i; m u lţa m in d p u r u re a p e n tru to te , în ­
t r u n u m e l e D o m n u l u i n o s t r u I i s u s C h r i s t o s , lu i D u rii-'
n e d e t t şi T a t ă l , p l e c â n d u - v e u n u l a l t u i a î n t r u f ric a .
Iul D u m n e ţ i e o " (Vers, J 9 - - 2 I ) . «Voeşcl, dice, s â te ve-
seleşcl ? V oeşct sfl’U p elrecl diua cu m s e c a d e ? El bine,
«ti ’ţi d a u b ă u t u r a s p i r i t u a l ă / Beţia taie c b ia r v o ce a cea
m a l a rm o n io să, gângflveşce şi im plete re şc e lim ba n o s tr e ,
s t lim b ă ochii, şi in fine sc h im o n o se şc e to tul din noi. înva-,
ţ â a câ n ta , şi vel v ed e a c â tă p lă c e re vel sim ţi, p e n t r u că
cel co e â u lă c â n tă ri duchovniceşcl se um p lu d e Duchul
S ân t, pe când cel ce c â n t ă ode sa ta u ic e şc T se u m p lu de
d u c h u l cel n ecurat.» Ce în s e a m n ă o r e : „ i n t r u i n i m e l e
v 6 s t r e D o m n u t u l “ ? A d ec ă a fi cu a te n ţiu n e la ceia ee
c â n tă , a fi cu in ţe te p n n n e , p n n tni c ă cel ce nu iau. s a m a,
j^i c â n tă cum s-ar în tâ m p la , li răl&ceşce in im a şi c u g e tu l
In tim pul p e câ n d p r o n u n ţă vorbele. „ M u l ţ â m i n d p u r u ­
r e a p e n t r u t 6 t e , dice, î n t r u n u m e l e D o m n u l u i n o S ’
t r u I i s u s C h r i s t o s , l u i D u m n e d e O şi T a t ă l , p l e c â n -
d u - v e , u n u l a l t u i a î n t r u f r i c a lul_ D u m n e ţ l e Q " , adecă,
d u p ă cum dice lot a c e s t f e r ic it: „ î n t r u t o t e p r i n r u ­
g ă c i u n e c u m u l ţ a m i t ă c e r e r i l e v â s t r e s a s e ‘a r a t e
l u i D u m n e ţ l e f l 11 (Filip 4, 6), căci nim ic n u înveselesc*?
i 82 O M IL IA X IX

a t â t pe ora, ca a tu n c i câ nd el es le recunoscfitorici. Maf

eu s a m i noi p u te m a m u lţă m i Iul Dumnedeti, d e p ă r tâ n d
spiritul n o s tr u de la cele sp u se m a l’nainte, şî curăţindu-l
prin cele a r ă ta te . „ C i vG u m p l e ţ i d e D u c h u l * , dît-e.
A şa d a r ă , e în noi a t e s t Duch ? N e g r e ş it că es te în noi, saii
c ă m al d r e p t vorbind pote fi în n o f,rcâef dacâ a lu n g ă m ori ce
m inciună de la noi, d ac ă în d e p ă r tă m a m ă r ă c iu n e a , şi m ânia,
şi iuţim ea, curvia şi to tă n e c u r ă ţ i a ; când în fine d ev e n im
bunî, milostivi, şi ie rtă m unul a l t u i a ; câ nd m ă sc ă ră c iu n e a
şi g lu m e le p r6 ste nu s u n t cu n o i ; câ nd noî inşi-ne n e pre-
gătim de a fi vrednici, ap o i ce p o te îm p edecă pe D uchut
S â n t de a nu se p o gorî a s u p r a n o s tr e ? Şi. nn se po g o ră
încă, cum s - a r în tâ m p la , ci u m p le inim eic nOstre. Când
interio ru l n o stru a r e a t â t a lum ină, la u r m ă nici nu ni se
p are a fi a t â t de g r e a p r a c tic a r e a virtute!, ci lesniciosă şi
u ş6 ră . « M u l ţ â m i n d p u r u r e a " , dice. A d ec ă c e ? Noi t r e ­
b u ie a-I m u lţă m i p e n tru to te cele ce s e î n t â m p l ă ? Da; ch iar
de am fi în vre-o bolă, şi i h i a r d e am fi in s ă ră c ia cea mal
m a r e ; câel d ac ă chiar în le g e a veche un în ţe le p t sfâtuieş-
ce şi d i c e : „ T o t ce s e v a î n t â m p l a , ţie , p r i m e ş c e ,
ş i î n t r u sch im b ările sm eren iei tale d ep ărtează d e
l a t i n e m â n i a M {Siracti % 4). ad e c ă r a b d ă î n d e l u n g ,
ap o i cu a t â t m a î m u lt noî ce! diti legea n ouă tre b u ie a-1
m u lţă m i p u r u r e a c h ia r în s u fe rin ţe le n 6 stre. Chiar de nu
şei! cu v â n tu l p e n tru c a re suferi, tu m ulţâm e şce -î lui, căci
a c e a s ta es te a d e v ă r a t a m u lţă m ire . D acâ tu-î mul ţa mesei
c â n d prosperezT şi ’ţl m e r g b in e to te afacerile, n u e nim ic
de m i r a r e ; ceia ce se cere, es te de a-I m u lţăm i când eşti
în sc ârbe, in s u p ă r ă r i şi în necazuri. Nu vorbi nim ic maî
m u lt, de cât a c e s t cuvfint s c u rt: m u l ţ ă m e s c u - ţ t ţi e S t ă ­
p â n e . Şi ce dic e a d e s p r e s c â rb e le de aici ? Noi tr e b u i e
a m u lţă m i Iul Duinnedefl c h ia r p e n tru g heena, p e n tru s u ­
ferinţe le şi p e d e a p s a d e acolo. A ce st fa p t ne v a folosi
m u lt, fiind cu băgare--de s a m ă , căci vom avea, ca în loc
d e frăO, p u s ă in iuim ele n o s tr e frica de gheena.
*) Decî, noi s â mu Iţă m im lui Dumnedeti nu n u m a i
p e n tru bine fa ce rile cele (a ră ta te ce le p rim im d e Ia d e n ­
sul, ci şi p e n tru cele n e a r â ta te , şi c h ia r p e n tru ac elea carp
ui Ie a c o rd ă fă ră voea n 6 str e , p e n t r u că d e m u lte-o rl fârS

*) P a r te a m o rala,; Na treb u ie a exam ina cu m iu u ţio sita tc gre

şalele altora, ci a ne pleca unii a lto ra Intru frica lu t D um nedeti, ş
lu i a-I m u ltă m i p e n tru i ii le. (Veron.)
 O M IL IA X IX 183

s ă voim noi şi f ă r ă să seim , el ni f ac e bine. D acă po te nu

cre d e ţi, eu v6 voifi clarifica acest fapt. Elinii cel n ec u raţi
şi necredincio şi tiu ore atribuit! so relul totul, cum şi ido­
lilor l o r ? D a ră c e ? Nu o r e el li face bine şi a c e s t o r a ?
Nu o r e t; r e sn lta tu l acel iaşi pronii că aceia trăiesc, s u n t
sănătoşi, fac copil, şi cele-l-aite? D a r ă aşa numiţii Marciu-
n i ş t î ? Nu şi aceştia hulesc pe Dumnedefl ca şi M anicbeil?
Şi cu io te a c e s te a nu şi lor îi face b in e pe fie*ce d i ? D acă
însg el face b in e şi acelora, cari nu-1 cunosc, cu a t â t mal
m u lt noue. Ce a ltă în deletnicire e m al d e m n ă d e D u m n e­
deti, d e c â t de a face bine n ea m u lu i o m enesc, fie prin p e ­
deapsă, fie prin i e r t a r e ? A şa d a r ă nu nu m a i când s u n te m
în p r o s p e r ita te să-l m uităm iro, căci a c e a s ta nu e vre-o
t r e a b ă m are. A co a sta o şcia şi diavolul, p e n tru ca re şi
<Jkea; „ A a d o r a în z a d a r s e t e m e t o b d e D o m n u l ?
A u n - a l î n g r ă d i t t u t o t e c e l e d i n a f a r a şi c e l e d i ­
n ă u n t r u a i e c a s e i l u i ? Ş i t 6 t e c e l e c e s u n t p r i ’m ­
p r e j u r u l l u i ? . . . c i t r i m i t e m a n a t a , şi t e a t i n g e d e
t 6 t e c â t e a r e e l, şi n u t e v a b i n e * c u v & n t a “ (lob, 1,
9 — 11). Şi cu to te a c es tea nim ic m a l m u lt n-a c â ş tig a t
sp u rc a tu l, şi nieî s ă lie de a c â ştig a v re o d a t ă ce-va de la
noi, ci chiar când su n te m in sărăcie, când su n te m în bole
şi în strâm torări, să-i a d r e s ă m m u lţă m iri iu: Dumnedeti. Când
Şic nrmlţămire nu înţeleg nu m a i cu cu v in tele şi cu’ lim ba, ci
cu faptele, cu cugetul şi cu inim a n o str e . S ă i m u lţăm im din
t o t sufletul n o stru , pen tru că el ne iu b e şce mal m u lt d e c â t
n ă s c ă to rii n oştri, şi pe cât de m a r e este d eo s eb irea î n t r e
b u n ă t a te si r â u tn te , p e a t â t de m a r e e d eo seb irea in tre
iu b ire a tul Durnne^eO şi acea a n ă s c e to rilo r noştri. A c e s te
c u v in te n u s u n t ale mele, ci ale Iul Christos, c a re ne-a
iu bit pre noi, căci ascultă ce dice e l : „ C a r e o m e s t e
d i n t r e v o i , d e l a c a r e d e v a c e r e fiul sSQ p â n e ,
aO d<5ră p e a t r â - l va d a l u i ? . . . . , D e c i daca v o i r e i
f iin d , s c iţi s ă d a ţ i d a r u r i b u n e f i i l o r v o ş t r i , c u c ă t
m a î v l r t o s T a t ă l v o s t r u c e l din e e r i u r l , v a d a c e l e
b u n e , c e l o r c e c e r d e la d e n s u l " ? (Math. 7, 10— 12).
Şi ea răşl a s c u lt ă ce dice a i u r e a ; „ A d d o r ă v a u i t a f e ­
m e i a p e p r u n c u l seu , sa a n u - l v a fi m i l a d e fiii
p â n t e c e l u l s 6 u ? c ă d e v a şi u i t a f e m e i a p r e a c e ­
ş t i a , d a r a e a n u t e v oia u i t a p r e t i n e , $ c e D om ­
n u l (Isaia 49, 15). D acă el uu n e - a r iubi, a p o i p e n tru ce
184 O M ILIA X IX

ne-a f ă c u t ? Nu cum -va a v e a el vre-o t r e b u i n ţ ă ? Nu c u m ­

va noî îndeplinim vre-o necesitate a Iul, safl vre-o s l u j b ă ?
N u cum -va a r e vre-o n ev o e d e n o î? D ară a s c u îU ce dice
P r o f e tu l : „ D i s - a m D o m n u lu i: D om nul m ea e ş t i t u ,
c â b u n ă t ă ţ i l e m e l e n u - ţ l t r e b u i e s c " {Ps. to, 2). D a ra
n e re c u n o sc ă to rii şi nesimţitori» dic, câ d a c ă Dumnedeti e s te
b u n , apoi de b una ta te a Iul este’ a b s o lu t n ec es ar a'fi le g a tă
e g a lita te a .căt.rii toţi. D ară spune-m i nere cu n o sc ăto rii:le: Ce
a n u m e $icl tu ca nu es te din b u n ă t a te a luî Dumnedeti, şi
d e ce eg a lita te vorbeşcl ? «Cutare, dicl, e b e te a g din c o ­
jii lărie, un a ltui se in f u n a z ă şi es te d em oniza t, un altu l a
p e t re c u t to tă v iaţa în să ră c ie şi a a ju n s la a d â n c i b ă t r â ­
n e ţe to t în sărăcie, un altul şi-a c o n s u m a t totă v iaţa In b o l e ;
a p o i a c ea sta , dicl, e faptul proniei lu i? Unul e s le su rd , a l tu l
irmt, umil .sărac, pe câ n d un altul, de şi s tr ic a t şi s p u r c a t eu
d e s ă v â r ş i r e se b u c u ră totuşf de averî, ţine şi în tr e ţin e a~
m a n te şi părăsiţi, a r e c a s a s tră lu c ită , şi în fine tr a i e ş c e o
v ia ţă trâ n d a v ă » , Şi cu a lte c u v in te b olbo rosesc m u lte d e
a c este a cusuţi tinf c o n t r a pro n iei Ircf DumnedKi. D ară ce a m
putea dice noi e ă tr ă a c e ş l i a ? D acă a r fi Elini şi n e a r
în tre b a': de cine s e g uber’neaza l u m e a ? şi noi ’l-am in tre -
ba earăşT aceiaşi lucru. D ară c e ? Ore Iote ce se vgd,
su u t fără nici o în grijire d.n p a r te a cui-va ? D ară cu m c i n ­
s ti ţi voi deil, şi v£ înch inaţi d e m o n ilo r şi e r o il o r? căct d a ­
câ es te pronie, ap o i ac ea pronie a d u m b re ş c e pe toţi. Dac A
unia a r fi n e m u lţâ m iţţ în sufletul lor, fie il CbreştinI sa ii
şi Elini, şi s-ar c lă tin a în to te p ărţile, ce am p u te a s â li
s p u n e m ? Ia s p u n e ml, te r o g : ore a t â l e a b u n ă tă ţi, ce le
vedem , a r p u le a s ă se d esfa şn re în m od a u t o m a t i c ? L u ­
m in a de to te riilele, o rd in ea şi pronia, drutntil ste le lo r,
s u c c e d a r e a r e g u la tă a diletor şi a nopţilor, c o n t in u ita te a
n a t u r e l în plante, în vietăţi şi în omeni, d e .u n d e viu a c e ­
s t e a ? Cine, spune-m i, este, c a r e g u b e rn e a z ă to te a c e s t e a ?
O a r a dacă nu se in te r e s a z ă nim eni, ci to tu l se m iş că a u ­
to m a tic , ap o î cine in v 6 'tin d a c e a s tă c a m a ta fru m ysă ţ i
m a re ,— voiO s a dic ceriul— a a ş e d a t’o d e a s u p r a p ăm ân tii-
Jul, sa fl.şi pe a p e ? Cine d ă tim p u rile cele fertile şi t r i ­
m i t e ploile cele îm b e l ş u g a t e ? Cine a a ş e d a t în ssm in ţurT
ş i în plante a t â t a p u te r e c r e a t o r e ? Caei to t ceia ee v in e
-automatic, e fără rân d u e alâ , pe când o rd in ea şi b u n a 0 -
i-ătidueala se face n u m a i cu a r tă . D ară spune-m î, o r e în
lu crurile de pre lâ n g ă noi, c a r e se fac a ş a dtcfend a u t o ­
m atic, n u vede m noi m u ltă n eo râ n d u e a lâ , m u lt v u e t şi t u l ­
b u r a r e ? Şi uu dic d e acel fa p t în tâ m p la t a u lo m a lic , ci d e
 O M IL IA X IX

un lucru focul d e cine-va, însfe ferii v r e o a r t â . De exe m plu :

fie b u n a o r â le m n e şî p etre, fie şt v a r g r ă m ă d ite t â te la
un lo c ; ap o i ap uc e-se un oni fă ră e x p e r ie n ţă d e c i f l d ir e ;
c l ă d e a s e â el, dic, şi ridice casa. Eî bine, n u a r s tr ic a el
lo t u l ? Fie, apoi, o c o ra b ie şi aib ă Iote cele tre b u ito re , a*
fai-ă de căp itanul c a re sa o c â r m u i a s c ă ; el b in e a c e a co­
r a b i e —b in e lu c ra fă de att-feliil—va p u te a e a ore pluti sin ­
g u r ă ? D ara apoi p ă m â n tu l a c e s ta a l â t d e in a r e , cu m de
s ta e! pe ape, şi cum d e s-a in v îr to ş a t în tr e c e r e a tim p u ­
lui, fără de v r'o putere, c a r e sâ-1 co m b in e şi să-l inlâria-
s c ă în a ş a fel iu f Care a r fi e x p lica re a la to te a c e s t e a ?
D a r ă dacă’ p ă m â n tu l sprijine şi ceriul, ia lă şi o al fă g r e u ­
t a t e a s u p r a luî, pe câ nd d ac ă ce riu l a r fi pus p e ape, ia tă
şi o a lta n e d u m e rire . In adevGr câ n e d u m e r ir e a a c e a s ta în­
c e te a z ă din m o m e n t ce noi vom v ed e a aici r e su lta tu l p ro ­
niei divine. F aptu! e cert, că cele ce s e p 6 r tă pe a p e nu
tr e b u i e a fi convexe, ci concave. Ş i p e n tru ce a c e a s t a ?
P e n tr u că în tre gul corp al objeetulul co n c a v s e a c ufund ă
în a p a , d u p re c u m e cu C orabia, pe câ nd corp u l convex
e s t e cu totul a fa r ă , şi n u m a i m a rg in e le Iul s e sprijînesc,
as t-feliii câ a r e nevoe d e un a l t co rp întocm ai, p u te rn ic
şi greti ca şi el, ca a ş a s ă p o t ă p u r ta g r e u t a t e a d e pe el.
D a r ă o r e aerul p o r tă ceriu! ? Inse a e r u l e cu mult. m al u-
şu r e l şi m a î rar, şi nu p o te s â s u p o r te c h i a r o tnieâ g r e u ­
t a te , ne cum o g r e u ta te a t â t de m a r e ca a ceriului. D ară
a ic i ea re p 6 te fi ie s p unsul ? O re uu e d e o m ie d e ori ridicul
d e a cug e ta ast-teliii d e lucruri, şi a c e r e r a ţi u n e a d e c e şi
p e n t r u c e ? In g en e ral v o rb in d , d a c ă am voi a ce rc e ta cu
a m ă n u n ţ i m e şi a m s c ă r m ă n a c uv â ntul d e c e şi p e n t r u
c e , a s u p ra proniei divine, el bine, se cu le în tregi nu ni-ar
a ju n g e , p e n tru c â v o m în tre b a , ceia ce c e r c e ta m m al adi-
n e o r e a : to te acestea s u n t r e s u lta tu l pro niei, saii al n e -p re -
in g r ijire l? D acă nu s u n t al pron iei divine, e a r ă ş l vom fn-
tr e b a : d a i ă cum s-aii f ă c u t? In sâ nu al ce r esp u n d e . Vel
d ic e pote, că n u sc it? E( b in e , cu a l â t . i n a l m u lt nu tr e ­
bu ie ca s â cercetezi d e s p re lueurile ouieneşcl, şî n ic i s ă le
vfinturî fă ră folos. Şl d e ce o r e ? P e n tr u c ă omul e s te cea
m a l cinstită f ă p tu r ă din tre to te cele l-alte; p e n tru că fote
a c e s te a s-au făcut p e n tru dfensul, şi n u el a fo st făcut
p e n t r u dânsele. Dacă tu nu seif şi nu pricepi chiar înţe le p ­
c iunea pron iei lui şi a ic onom iei lui, ap o i oiim vel p u te a ş e i
ra ţtu n e le cele a tin g e lo re de p e r so n a I u l? Spune-m i, te ro g ,
d e ee p ă rţile d e n o rd a le p ă m â n tu lu i s u n t n e lo c u ite ? d ş
i8 6 OMILIA. X!X

ce ceîe de s u d ? De ce a făcut p e om a t â t de mic, şi a l â t

d e d e p a r te de centi, în r â t m a t că s e indoieşce despre fe­
n o m e n ele de sus ? Spune-m i, d e ce fn tim p u l iernel n o p te a
e m a l m are, şi în !impui v e re î e m a î m ică de cât d i u a ?
P e n t r u ce a t â ta frig, a t â ta f e r b in ţa lâ ? P e n tr u ce corpul e
muritorifi ? Şi a ltele mit d e în tr e b ă r i iţi fac, şi d ac â voeşcl,
nu voiţi înceta a te întreba, şi tu nu vel şei ce s â răspu nzi
nimic, a s t- f e M câ c h ia r din faptul a c e s ta , câ hu ni s u n t
cu n o s c u te cuv in tele d e c e şi p e n t r u c e , noî pu te m ve-
d e a r e su lia lu l proniei divine. A r p u te a cred e cine-va pe
om ca pricină a tote, dacă n u c u m -v a ac e a sta n i- a r m ă r ­
gini c u g e ta re a n o stre. «Dară cu tare, dicî tu. es te sărac, şi
s ă ră c ia e . r ă ii lucru. Altul e b o ln a v , e a r ă boia e greîî de
s u p o r ta t» . Ce es te b o i a ? Ce es te beteşu g u l la o m ? Nimic
nu s u n t acestea, o m u le ; un s in g u r răCi e x istă : a p S c ă t u i
şi n u m a i a c e s t refl su n te m d a t o r i a-I e xa m in a . Noi inse,
lă sând ia o p a r te a d e v ă r a te le eause a l e relelor, în a d e v ă r
d e m n e de c e r c e ta t, ne a m e s t e c ă m fă râ reso n în a l te
ch estiuni. Pentru^ ce nicî unul d in tr e voi nu cercetea ză, de
ce a p ă c ă t u it? O re în m ine s t ă a p ă c ă t u i? Ore n u in
m i n e ? Şi de ce a m nevoe ca să r â tă c e s c în m u lte c u v in te ?
ci s ă c a u t m ai b in e reul c h ia r în mine. O re m-am s t ă p â ­
n it de m â n i e ? O re m-am s tă p â n i t d e i u ţ a l â ? sati câ pote
a m fâcut a c e a s ta d e ruşine, saii d e frica o m e n ilo r ? Apoi
d upă ce voiu găsi obârşia râu lu i, voiQ afla, de sigur, că a
păcătu i zace în m ine insu-ml. D âră nim eni n u e x a m in e a z ă
a c e s te fapte, n im eni nu le c e n s u r e a z ă cu m in uţio sitale , ci
sim plu si m ai m u lt la s u p r a f a ţă , d u p ă cum dice şi lob :
„ O m u l în t’alt c h i p înotă c u c u v i n t e l e " (lob. 11, 12).
Ce’ţl pasă ţie, dacă cu tare e orb, dac â altul e s ă r a c ? Dum-
n e d e â nu ţi-a o rd o n a t ţie d e a pîndi pe alţii, ci de a te
piiidi pe tin e s in g u r c e ’facî. D acâ p o te te îndoiesc! câ a r
fi vre-o p u te r e ca re priv ig h e ază şi diriguieşce totul din lu­
m e, de sig ur c â e ş ti cel m a l p r o s t din tre to ţi o m e n i i ; e a r â
d a c â credl şi eş ti convins d e a c e a s ta , apoi de ce te îndo-
ieşcî, că tre b u ie a m ulţăm i lui D u m n e d e ti? „ M u l ţ â m i n d
p u r u r e a p e n t r u t 6 t e Iul D u m n e ^ e f l şi T a t ă l " şi t u
d e ce te îndoiesc! ? Du-te la d o c t o r ac a s ă , şi vel v e d e a
cum el taie şi â r d e r a m b o ln a v u lu i ce s e g ăseşc e acolo.
Du-te la atelierul d e le m n ărie , şi nu aî s ă cercetezi cu a-
t â ta a m ă n u n ţi m e , de şi p o te că nu şeii nim ic din cele c e
se fac acolo, d e şi m u lte ţi se p a r cu an e v o e de e x p lica t,
c a de pildâ când sc u lp te a z ă le m n u l şi-l tr a n s f o r m ă în ob~
 O M IL IA XVI 187

je c t d e a r t ă . D ară te voiţi du ce Ia u n a l t m e şte şu g mal-

lesnicios, şi acolo m a l m u lt încă te v el confusa*: de pildă
pictura. El bine, n u ţi se p are câ ceia ce pictorul face*
e s te f ă r â s c o p ? Ce în se a m n ă acele linii tra se , şi acele în-
v e r titu rl d e lin ii? D a r ă dacâ s e pun culorile nec e s a re , a tu n c i
a r t a a c e a s ta ţi s e p a r e fru m o să, si cu to te a c e s te a nici
a ş a nu vel p u te a afla exact, D arâ d e ce s ă v o r b e sc de1
le m n a r i şi p i c t o r i ? A lbina cum ’şl f a c e f a g u r u ! ? s p u n e ’mi,
şi atunci* vel v o rb i si d e D um nedeu. Află m al ânteiQ c u
e x a c tita te d e s p re a c tiv ita te a furnicilor, a p ăianje nulu i, a
rândun e lel, şi atu n ci vel vorb i şi d e D um nede u. S p u n e ’m l
d e s p re a c e s te a , d a r ă n u p o ţi re sp u nde. A şa d a r ă nu âl să
încetezi, om ule, de a c ă u ta cele de p r i s o s ? p e n tru câ cu
a d e v ă r a t câ tote a c e s te a s u u t d e p r i s o s ; nu vei în c e ta de
a cerceta in z a d a r ? N im ic nu es te m a l în ţe le p t c a a c e a s tă
n eşciinţa, când ac e î ce spun cu glas m a r e c â n u şciO , s u n t
m a l inţelepţf ca tot! ceî-l-alţl, pe câ nd cel ce c e r c e te a z ă
cu m in u ţio sita te s u n t ni al p r o ş ti de c â t toU. Ast-feliu deci,,
a t r im b i ţa cine-va cu g la s m a re c ă ş c i e , nu es te lot-dea-
u n a fa p t de înţelepciune, ci c â te -o d a tă e c h ia r nebunie.
Când un om a r sp u n e iu g u ra m a re , că el intin d ân d funii
a m ă s u r a t aerul d e Ia păm&nt la ceriQ, şi un a ltu l a r ride
cu sgom ot, şi s-ar a r ă t a câ el nu şcie, pe ea re din dof a m
r i d e ? s p u n e - m l ; pe cei ce s p u n e că şcie, sa d pe cel c e
dice c â nu ş c i e ? De sigur că pe cel ce dice că şcie. A şa
d a r â cel ce dice c â n u şcie, e m a l înţe le p t de c â t cel ce
se la u d â că şcie. Când cine-va a r s p u n e in g u r a m are, câ
el şcie câ te v e d r e de a p ă s u n t in m a re a , e a r â un altu l a r
dice că nu şcie, el bine, ore neşciinţa a c e s tu ia nu esle m a i
în ţe le a p tă de cât şc iinţa a c e l u i a ? De sig u r că d a . Şi de
ce ? Fiind c â n eş ciin ţa unul lucru e s te s c u s a b i l ă ; fiind că
cp I ce dice c â nu şcie, cunoşce deja o p a r te a acel uf lu cru-
Şi care* e a c e a p a r t e ? Că faptul e n e p r ic e p u t de m in te a
omului, şi a c e a s ta nu e puţin lucru. Cel ce (iiee că el şci&
u n fa p t ore-care, m al presu s d e m in te a Iul, ap o i to c m a i
acela e s te c a r e uu şcie ce v orb eşee, şi d e a c e i a s e f a c e
de ris.
V al! priu câ te nu ne în v ă ţă m noî de a în frâ n a cu-
r îo s ita te a şi v o rb a cea m u ltă şi fă ră râ n d u e a lă , şi cu tote
a c e s te a to t nu ne s tă p â n im , ci c e n s u r â m v ia ţa a lto r a , de-
ce c u t a r e e b e te a g , d e ce ceta-l-alt e s ă r a c ? Şi cu chipul
a c esta, to t v o rb in d in za d a r, noi a m p u te a s ă că d em în-
t r ’o ' n e s fâ rşită a i u r a r e : d e ce c u ta r e , b u n ă-o râ, es te f e -
i8 8 O M IL IA X IX

m e c, si nu b ă r b a t , safl d e ce nu f-vmt toţi băi b a ţ i ? d e ce

boţi. d e ce asin, d e ce câne, d e ce lup, d e ce peatrft, de
ee le m n, şi in fine cu ventui s-:ir în tin d e la infinit. De a-
c e ia şi D um nedeu a pus h o ta r e şi m ăsurii cu n o şein ţilor
n o s tr e , pe c a r e ie-a a ş e d a t în naturii. Şi p riv eşc e <*ât e de
m ă rg in ită cu rio z ita te a om ului, căci câ nd noi privim mălţi-
m e a şî d is t a n ta d e la p ă m â n t la ceriu nu p ătim im nimic,
d e ’ndutâ însă ce ne suim in tr ’un tu r n înalt, şi voim ca sâ
n e u ita m p u ţin în jo s plecându-ne capul, im e d ia t ne cu­
p rinde o a m e ţi a lâ şi în tu n e cim e a ved erilor, Spune-m l a-
cum causa ac e s tu i f a p t ; în să nu o veT găsi. P e n tru ce o-
chiul a r e cea m a î m a re pul ere, şi es te s tă p â n it de lu c ru ­
rile cele maT d e p ă r ta te ? Ar p u te a vedea cine va acelaşi
f a p t petrecfindu-se şi cu urechea. Nu a r p u te a sâ strig e
în să a l â t de ta re , ca s ă se u m p le a e ru l de s tr ig a r e a iul,
nici nu a r p u te a s ă a u d ă d i n t r ’o d e p â r l a r e a l â t de m are,
p e c â t p o te s â o cu p rin d â o-hiul. De ce deci nu s u n t exale
to te m e m b r e le corpului ? De c e unul din ele nu a c ă p ă t a t
a c e la şi serviciu ca altul, şi nicf nu es te în acelaşi g rad de
nec esitate cu a c e l a ? Şi P avel a c c r c e t a t acestea, safl m a l
b in e dis nu a ce rcetat, căci e r a în ţe le p t, ci a aju n s la a c e a
concluziune în ţe le a p tă din pasajul u nde d i c e : „ A p u s
D u m n e d e u m a d u l ă r i l e , p r e u n u l f i e - c a r e d i n t r ’in-
s e l e în t r u p , p r e c u m a v o i t " ([ Corinlh. 12, 18), ade că
a a trib u it voinţei lui Dumnedeti totul, răm ăufind ca noi să-l
m u lţă m i in lui pen tru tote. De aceia şi ţ | i c e : „ M u l ţ a m i ţ l
p u r u r e a p e n t r u t o t e “ . A c e a sta e d a to ria s e rv u lu i r e c u ­
n o s c ă to r ii, a c e a s ta a înţeleptulu i, a c e a s ta a om ului c u ­
minte, e a r ă aceia a o m u lui flecariu, a eelui ce n u a r e nici
o o cu p a ţiu n e şi a celui curios p e n t r u orl-ce. Nu vecjt cele
c e s e p etre c cu s e r v it o r i i? Nu vedl că aceî ce s u n t flecari
şi vorbesc m ulte, acel c a ri e x a m in e a z ă cu curioşi ta le fap ­
tele stă p â n ilo r, pe ca re dânşii vor p 6 te a le ascu n d e , nu vedl
d ic, c â a c e ş tia s u n t despreţu it! şi con sideraţi ca n e tre b n ic i?
pe câ nd p e ’cel cum inţi şi recuno scători, pe cel carii nu m a i un
lucru văd în a in te a ochilor lor,— eUm s ă ’şl în de plin e asc ă s e r ­
viciul l o r — nu v ed l cu m stă p â n ii s u n t m u lţă m iţl d e il ?
C el ce v o rb eşe e multe, nu face nimic, pe r â n d cel ce lu ­
c re ază m ult, n u v orbeşee nim ic fâ ră tim p şi fă ră rost. De
a c e i a Pavel dicea d e s p r e v ă d u v e : „N u n u m a i că s e
î n v a ţ ă a fi fara d e l u c r u , um blând d i n casă în casă,
ci şi lim bute, g r ă i n d , cefe c e n u se c a d e “ (l T im oth,
-5, 13). S pune-m i, c a r e es te cea m a l m a r e d e o s e b ir e ' ac eia
 O M IL IA X IX 189

a v îr s te l n o s tr e c ă t r ă v îr s la copiilor, satt a c e ia a Iul D u m ­

n ezeii c ă t r ă v îr s la o m e n i l o r ? D e o se b ire a n o s tr ă de lin ia r i,
saQ a c e ia a lui D um nedeti f a ţă d e no i ? F a p tu l e lă m u rit.
De ce deci tu c e rn i cu a t â t a c u r io s ita te l u c r u r i l e ? Mulţă-
m e şce lui Dumuedefl p e n t r u to te . D a r ă c e ? «Cum voiţi
re sp u n d e Rlinului, dici, c a re mC va tu tr e b a d e s p r e p r o n ie > ?
E l voeşce a afla d e la m ine, d a c ă e s t e p ronie, căci nu
c re d e câ e s te cine v a c a r e s ă s e p r e o c u p e d e lume» Ei
bine, în to rc en d cu ven tui intreabă-1 şi tu pe el dac ă este
pro n ie, pe ca re el o tăgăduieşce, şi s p u n e -l: «cum că e s t e
pronie, e c e r t din cele ce al d is; d a r ă c u m c ă a c e a pi-o-
nie e n e p r ic e p u tă de m in te a o m e n e a s c ă , e c e r t d in a c e ia
că n u g ă s im cu v e n tu i d e ce aşa, şi nu a l t m i n t e r e a , »D acă
noi 6 m enii nu şcim d e m u lte-ori m odul d e a d m i n i s t r a r e
în afaceri de a l e n o stre, şi m u lte din îm p r e ju r ă r i ni se
p a r de cele m a l m o lţe-o rl a b s u rd ită ţi, şi d e m u lte-o ri n e
plecăm si co n c ed ă m ac elo r îm p r e ju ră ri, a p o i cu a l â t m ai m u lt
s u n te m d a to ri de a ne pleca şi a con c ed a p ro n ie i D um ne-
deeşcl, m a i a le s c ă niei nu re su ltă din a c e a p ro n ie ce-va
a b s u r d —d u p r e c re d inţa chre ştin e a sc ă . De aceia deci să-I
m u ltă m im p e n lru tote, şi e a r ă ş l p e n tru Iote să-l p ro slăv im .
„ P l e c â n d u - v g u n u l a l t u i a , dice, i n t r u f r i c a Iu l D u m -
n e ţ l e u u . Dacă In te pleci de m ulte-ori s tâ p â o ito rh ilu f, fie
p e n t r u sfiala ce o ai c ă tr ă densul, fie p e n t r u in te r e s e le
ta le m a teria le, apoi cu a t â t tnal m u l t e ş ll dato ri ii să l e
pleci p e n lru frica d e Dum nedeti. A c e a s t ă s u p u n e r e s - a r
p ă r e a că e s le c o n s e c in ţa vre-uneî scălvif, insfi in ca şu l de
fa ţă e a nu e s le sclăvie, căci nu do ră u nu l s e p u ne in r â n ­
dul r e to r liberi, e a r ă eela-l-att in r â n d u l sclavilor, ci s t ă ­
p ân i şi sc lav i s u n t la un loc, şi e m u lt m a i bine d e a s e
servi unii pe alţit. Cu chipul a c e s ta e cu m u lt m a t de p r e ­
fe r a t de a fi sclav aici, de c â t liber in a l tă p a rte . Cum că
e s te aşa, a s c u l t ă : fie d e exe m p lu , cine-va, c a r e a r a v e a o
s u tă (te servitori, şi nim eni s ă nu li s e rv ia sc ă lor cu c e -v a ;
fie apoi «Iţi o s u t ă .d e prieteni, carii s - a r servi unii pe a l ­
ţii la to te nevoile l o r ; ei bine, carii d ia a c e ş tia v or v ieţui
cu 111a) m u ltă plăcere, şi cu m a l m a re veselie su fle te a s c ă ?
. A ici nu vel v ed e a iuţală, nici m â n ie, sa u alt-cev a d e a c e s t ie-
liu, p e câ n d Ja cel din tei vet v e d e a s tă p â n i n d frica şi groza.
Acolo totul se face din poru n că , p e câ nd la a c e ş ti din u r m ă
dio b u n ă - v o i n ţ ă ; acolo s e se rv e sc şi se rv e s c din silă, pe câ n d
aici se se rv e s c unii pe alţii din d r a g o s te . Ast-feliii voeşce
D u m n e d e t i ; d e aceia a s p ă la t p iciorele ucenicilor s6I. Mat
m u lt i n c a : d a c ă voeşcl a c e r c e ta cu e x a c tita te , ap o i vel
 O M IL IA XX

v e d e a şi la s tă p â n i m u ltă a s e m ă n a r e cu sclfivia. P e n lr u
câ in a d e v g r ce este, d a c ă fudulia Iul nu-1 l a s ă de a da
pe faţa a c ea s c l ă v i e ? Când tu il dai serviciul te u c o r p o ­
ral, e a r ă el ’ţf îngrijaşce corpul .şi-l b râ n e şc e cu m â n că ri,
«u haine, cu în c ă lţă m in te , şi altele, ap o i a c e a s ta n u este
6 r e p ro b a sclăviei luî ? Când tu nu-I dai serviciul teti, şi
nici el nu-1 d ă pe al s60, a tu n c i el es te liber şi nici o le­
g e nu-1 p o te obliga d e a te servi f ă lă s ă fie rec o m p e n sa t.
D eci dacâ a c e a s ta s e p e tre c e câ nd e v o rb a de seîavî, apoi
ce a b s u r d it a te pote fi câ nd fap tu l a c e s ta s e petrece în tr e
cei lib e r i? „ P l e c a ţ i - v f i u n u l a l t u i a , dice, î n t r u f r i c a
l u i D um nedeO “ . C â tă m u lţă m ire sufletească nu sim ţim ,
când şcim că a v e m si p la lă p e n t r u a c e a s ta ! D a r ă el nu
voeşce a s e p leca ţ i e ? El bine, p leacă-te tu lu i; şi vedl
câ nu dice nu m a i c a s ă asculţi, şi c a s â t e p l e c i şi s ă
t e s u p u i lui, ad e c ă s ă te g ăsesc ! fa ţă de to ţi ca c ă tr ă
nişte stă p ân i, căci cu m o d u l a c e s ta ’i vel face pe toţî cât
m â l cu rând sclavii tei, le g a ţi cu c e a m a l gro za v ă p u te re
a sclăviei. A tu n c i m a l cu s a m ă il vel s u p u n e , când tu ne-
folosindu-te cu nim ic d e Ja denşif, li vei da cu to te a c e ­
s te a serviciul t€U. A c e a s t a es te „ P l e c â n d u - V & u l iu l a l ­
t u i a , i n t r u f r i c a lu i D u m n e d e â “, ad e că s ă ne s t ă p â ­
nim d e to te p ătim it^, s ă s e rv im lui D um nezeii, şî s ă î n ­
tre ţin e m d r a g o s te a un u l c ă tr ă altu l. P e n t r u că n u m a i a tu n c i
vom p u te a s ă n e în v r e d n ic im d e filantropia Iul Dumnedeti,
prin ch a ru l si in d u r a r e a u n u ia n ă s c u t al s M (iii, căruia,
î m p r e u n ă cu T a tă l şi cu Duchul S ân t, se cu v ine sla v a,
s tă p â n i r e a şi cinstea, a c u m şi p u ru re a şi în vecii vecilor.
A m in,

OMI LI A X X
„Fem ei, plecaţi-vG bărbaţilor voştri ca D om ­
n ulu i, pentru că bărbatul e s te cap fem eef, precum
şi Christos cap bi.sericei, şi acesta e ste mânturtoriQ
trupului; Ci precum B iserica s e su p u n e lui C hris­
tos, asa si fem eile bărbaţilor sSt întru tote" (Cap.
:5, 2 2 - -2 4 ) .\

Un b ă r b a t în ţe le p t (Şirach, .25, 1. 2) pu nând m a l m u lt e

fapte în r â n d u l fericirilor, a pus p rin tre altele şi a c e a s ta :
 O M IL IA XX

„ B ă r b a t u l ş i f e m e e a , dice, c a r e s e î n ţ e l e g b i n e u-
n u ! c u a 1 t u l “ , şi e a r ă ş l în a l t loc (Cap. 40, 23) p une to t
i n r â n d u l fericirilor co n vieţuirea fem eeî cu b ă r b a tu l in c e a
m a î m a r e c o n c o rd an ţă . L>ară apoi c h i a r din început, se p a ­
r e ca DumnegeU a p u s o deo seb ită în grijire in a c e a s ta c o n ­
vieţuire, câcl vo rbind de am â n d o i, ca d e unul singur, dicea
ast~fe]iii: „ B ă r b a t şi f e m e e I - a f ă c u t p r e il" (F a ce re
1, 27), şi ea răşl în a l t loc prin g u r a a p o s to lu lu i P a v e l dice:
„ N u e s t e p a r t e b ă r b ă t e a s c ă sa Q f e m e e a s c â * ' (Galat.
3, 28), Nu p o te fi a t â t a f a m ilia rita te In tre doi b ă r b a ţi, pe
c â tă p o te fi in tr e o fem ee şî b ă r b a tu l s6u, d a c ă s u n t în s o ­
ţiţi d u p r e cum trebuie. De aceia si acel b ă r b a t fericit (Da-
vid) jelind pe unul d in tr e prietenii seî, şi d ând p e faţă
m a r e a Iul iubire, nu a s p u s nici d e t a tă , nici d e m a m ă,
n i d d e fiii, nici de fra te, nici d e prieteni, d a r â c e ? „ A
c â d u t a s u p r a m e a d r a g o s t e a t a , dice, m a l m u l t d e
c â t d r a g o s t e a f e m e i l o r * (II îm p ă r a ţi, 1, 26). Cu a d e v ă ­
r a t că a c e a s tă d ra g o ste e cu m u lt m a î tira n ic ă d e c â t ori
ce tira nie. Şi cele-l-alfe d r a g o s te s u n t puternice, d a r a d r a ­
g o s te a fem eilor si d o rin ţa «e eif* a r e îu sine a r d o r e a v io ­
le n tă , in acelaşi tim o si c o n tin u ita te a n ea m u lu i om enesc.
E posibil câ un a m o r ore-care es te a s c u n s in natu ră , c a r e
fâi-a şeii ti ţa nostrfe ne uneşce corpurile a c es tea . De aceia
ch ia r de la in c ep u t fem eea a fost făc u tă din b ă r b a t, e a r ă '
d u p ă a c e a s ta din b ă r b a t şi fem ee se n asc am b e le s.gxe.
Vedl le g ă tu r ă n ed eslegată,’ şi cu m nu a lă s a t ca s ă s e i n ­
tr o d u c ă v r e o a l tă e s e n ţă d e d in a f a r ă ? Şi p riveşe e câte
a ic o n o m isit D umnedett la început. A în g ă d u it lui A d a m
ca s â a ib ă d e soţie pe s o r a sa, saft m a l bine <Jis, nu pe
s o r a , ci pe fiica sa, şi m al m u lt încă, nu pe fiica sa. ci
ce -v a m al p r e sus de fiică, ad e c ă c h ia r corpul sCO, e a r ă
to ta lul l-a făcut din început, reunindu-l p e am â n d o i în tr 'u n
s i n g u r corp, d u p re cum a făcu t cu p etrele. Nu a p lă sm u it
pe fem ee din a ltă m a te r ie a ta ră din a c ea a Iul A d a m ,
t a nu cum -va el să o co n sid ere d e s tr ă in ă . Dupre cum se
p e tre c e cu a r n o n i , că aceia s u n t m al frum oşi, carii a u
nn s in g u r tr unchi ii (buştean) şi Ia v ir f se desfac in mal
m u lte r a m u ri, — pe când dac â a u m a î m ulte Iruncbiurf
ie şite din rădăcină, c a re in loc s ă s e u rce in sus s e în ­
v â r te s c m al m u l t 'p r i ’m p re ju ru l rădăcinel, uu-I face d e loc
d em n ! d e a d m ir a t,— to t a ş a şi în ca.sul d e faţă. D in tr ’un
s in g u r om (Adam) a făcut ca s ă se pla ntez e între g u l g en
om e nesc , h o tă rîn d ca a b s o lu tă necesitate, d e a nu s e d e s -
192 O M IL IA XX

m e m b r a , ci Încă m a l m u lt î-a c o n c e n t r a t nrin căsă to rie.

A h otă rît, ap o l de a n u lua In c ă s ă to r i e s u ro rile şi fiicele
n â s tr e , ,ca nu cum -va prin a c e a s ta să ni co n c e n tră m i u ­
b ir e a nbstrfi n u m a i î n t r ’un punct, şi pe de a ltă p a r te să
n e s e p a r ă m d e lu m e a ceia-I-altă. De aceia a şi d is : „C e­
l a c e . a f ă c u t d in te iQ , b a r b a t şi f e m e e i-ati f ă c u t
p r e i l “ {Math, 19, 4). Multe şi m a r t r e le s e n asc d e aici,
d a r ă m o lie ş i m a ri b unu ri î n 'a c e la ş i tim p , şi Jn Cetăţi ca
şi iu case, Nimic nu rem ieşce v ia ta noslrii a t â t d e str îu s
şi de miternic. c a a m o ru l d in tre b ă r b a t si lem ee. P e n tr u
a m o r mult! ia ti chiar a r m a ’n m â n i şi s e l u p t ă ; p e n tru a-
m o r m ulţi ’ş( daQ şi sufletul. De aceia şi Pavel, da^ă nu
a r fi fo=t lu cru rile aşa, nu a r fi f ă c u t a ţ â ţ a v o rb ă, fără
scop, a s u p ra a c e s te i chestiuni. „F em ei, dice, s u p u u e ţ i -
vg b a r b a ţ i l o r voştri, c a D om nului". P e n tr u ce? P e n ­
tr u resonu l, c ă d a c ă b â r n a tu l şi f'emeea s u n t in c o m u n
acord, şi copiii se cresc rnne, şi s e rv ito rii s u n i in b u n ă
ra n d u e a lă , şi vecinii se îm p ă r tă ş e s c din a r o m a ce e m a n ă
din acea casă, şi prietenii şi r u d e le ; d a r ă dac ă e c o n t r a ­
riu!, ap o i t o t u l ’e r e s l u r n a t p e dos, to tul e in confesiune.
Când g en e ralii a r m a t e l o r su n t în pac e de,eăvfirşilă, Io te
m e r g in ord in e ; d a r ă când ii s u n t tu lb u ra ţi, toiu l e în
m a r e desordine. în to c m a i a ş a e s te şi aief. „Fem ei dice,
p l e c a ţ i - v â b ă r b a ţ i l o r v o ş t r i c a D om n u lu i.'1 Dură apoi
cu m de s e s p u n e în a l t loc: „C ine n u u r a ş c e p r e ta -
ta l sCti, şi p r e m u m ă , şi p r e f e m e e , şi p r e f e c i o r i . , . ,
şi c a r e n u s e l e a p ă d ă d e t 6 t e a v u ţ i i l e s a l e , n u . p o -
t e fi u c e n i c a l m e O “ ? (Math. 14, 26. 33) căci d a c â t r e ­
buie a s e pleca ca şi D omnului, apo! cu m tre b u ie d e a
se lep ăd a d e b ă r b a t ’ pen tru D o m n u l? Şi cu to te a c e s te a
trebuie, a f a r ă n u m a i că acea p a rtic u lă „ c a “ nu es te de a c e ­
eaşi valo re p e s te to t locul. SaO dice a c e a s t a : «ca cu n o s-
ee n a voi, că p rin a c e a s tă su p u n e re s e r v iţ i D om nului», c e ­
ia ce şi a i u r e a dice, că dac ă c u p e n tru b a r b a t, d a r ă m a l
cu s a m ă pentru* D o m n u l ; sa u t a dice, e a pe c â t tim p te
pleci b ă rb a tului, servesc! lui ca D om nului, p e n tru câ d a c ă
cei ce s e îm p o triv ese e a u to r i tâ ti lo r lumesc! se.imi)o1','V(*s-
ce p oruncel lui Uumnedefi. an n î cn a t â t m al m u lt s e î m -
p o trive see femeea. ca re nu s e ple ac ă b ă rb a tu lu i. A şa a
b in e v o it Dumnedeti din început, căci pe b ă r b a t l a p u s
ca cap al femeeî, e a r ă pe femee că corp al b ă rba tului, a -
pol continu ând aposioiui, pro d u ce şi resone, căci dice :
 O M IL IA XX 193

„Pentru că bărbatul e ste cap fe m eel, duDre cum

ş t C h ristos e s t e cap b i s e r i c e î . şi a ce sta e ste m ân*
tuitoria trupului. Ci precum h ise tica s e su p u n e iul
C hristos, aşa si fem eile bărbaţilor sef întru t6 te “.
«B ărbatul, dice, este cap al femeef, d u p r e cum şi C hristos
e s te capul bisericel, şi a c e s ta e s te m ân tu ito rii! trup u lu i,
căci ce aJt e s te capul, d e r â t m â n t u i r e a c o r n u l u i ? Deja
=■.m a l d in a in ie s-a în c r e d i n ţ a t DărDatulul objeclul iubirel şi
i s-a im p u s în g rijire a de el, cu a lte c u v in te s-a d a t fie­
c ă r u ia rolul cuven it, b a rb n tu lu l rolul d e g u b e r n a r e şi de
p reîn^ rijire, e a r ă femet-l rolul sununerel.» „ Precu m b ise­
rica se su pu n e lui C h ristos" . Ce a l ta este biserica, d e
c â t to ta lu l b ă r b a ţilo r şi al f e m e ilo r ? Dec! a ş a s a sa plece
şi s â se s u p u n ă şi femeile bărbaţilor'sfef, c a Iul D um nedeii,
„ B ă r b a ţ i ! iubiţi-ve f e m e i l e v 6 str e, p r e c u m şi
C h ristos a iubit b iserica, şi p r e sin e s-a d at p e n ­
t r u d â n sa J iVers. 25). Al a u d i t feliul s u p u n e r e l? A ţ lă­
u d a t şi a l a d m i r a t pe Pavel, c a pe unul ce a r e u n it î n t r ’un
m o d p u te rn ic viu ţa nostrC, ca pe un b ă r b a t în fine m in u ­
n a t şt d u ch ovnicesc ? B ine aî făcut. D a ră a c u m a s c u ltă şi
ceia ce p re tin d e d e la îine, cu c a re oea sie el face us d e
ac elaşi e x e m p lu : „BarbaţJ, dice, iubîţi-ve f e m e i l e vos-
tre, p r e c u m şi C hristos a iubit biserica". A î a u d i t
m a l sus m ă s u r a sup u n e re l ? Eî bine. a s c u lt a a c u m şi m ă ­
s u r a iubirel. VpHSc) ca fe m e e a s ă te ascu lte, d u p r e c u m
biserica a s c u llâ de CfmstosV Insţnţasce-te si tu u e dfensa,
d u p r e cu m si L u n s t o s s-a î n a n u t de biserică. C hiar d e a r
treb u i sâ-ţ[ dai sufletul (ga p e n tru d ensa, c h ia r d e ai p ă ­
tim i mit de rele, sa u în fine de al suferi orl-ce. tu nu te
«ia m laturf, căci d c al p ă tim i ori-ce. lo tuşi tum ic nu al
făcut in r a p o r t cu ceia ce a făc u t C hristos p e n t r u biserică.
T u faci a c e s te a fiind câ e ş ti in so lit şi le g a t de densa, pe
r â n d el a suferit peiilru oiserien, care*) ura. şi-I resp inge a.
Diipre cum el a ad u s fa ptcîorele s a le a c e a bise rică , care-1
ura, î! resping ea, şi c a r e tr ă ia în d e s m e rd â rf, şi a făcut
a c e a s ta mi cu a m e n in ţă ri, nict cu insulte, nu cu frica, saft
şi cu a lte mijloce violente, ci m im ai prin m a r e a lut îngrijire,,
lo t a ş a şi tu să fe porţi fată de fenieea ta . C hiar d e a l
vedea-o infurmirală, sau a p l e c a tă la p r e a m u lte d e s m e r d ă r î,
satt d e $ p r e tu iu d u te , tu o vei pul ea a d u c e la pir.iorele ta le
cu o îngrijire m a rc , cu d r a g o s te a şi cu prieten ia la c ă tr ă
ea. P e un servitoriu a r pute a p e te cine-va să-I lege d e sin e
13
194 O M ILIA XX

prin fiică, şi p o te că nici pe a c e s ta nu a r pu te a, căci iute a r

fugi din casa s tă p â n u l u i; d a r ă to v a ră şu l vietel, m u m a co­
piilor, o b ic eiul o rl-c ă re î p lăceil si m u lta miri, n u treb u ie
a ii le g a la cu frica şi a m e n in ţă r i, ci cu d ra g o ste . Cu «fie-
vferat c a ^ n iu a a tu ră nu e sitSt. fie tiranică, c a le g ă tu r a
d r a g o s te i d in tr e b ă r b a t si femeie. D ară apoi, ce lelifl de
în so ţire po.te fi, cân d fe m e e a tr e m u r ă d e frica b ă r b a tu lu i?
Ce felitt de p lă c e re v a sim ţi şi b ă r b a tu l, câ nd el tră ie şc e
cu o sc lav ă , si n u cu o fem e e lib e ră ? C hiar de aî suferi
ce-va din p a r t e a el, tu s ă n u o b atjo cu reş cî, căci nici Cbris-
tos n - a făc u t a ş a f a ţ ă d e biserică. « Ş i p r e s i n e s - a d a t
p e n t r u d a n s a , dice, c a p r e e a s ă o s â n ţ a s c ă : c u r a ţ i n -
d - o “ . A ş a d a r ă e r a n ec u ra tă , a ş a d a r ă a v e a defect, a ş a
d a r ă e r a ' desfigu rată, a ş a d a r ă e r a u rîtă . E£ bine, ori si ce
felia de fem e e al lu a iu, d e sig u r c ă n u va fi a ş a , d u p r e
cum e r a m ir e a s a Iul Christos, biserica, şi nici că v a fi a-
t â t d e d e p ă r t a t ă de tine, pe c â t a fost "biserica de Gliris-
tos, şi cu Iote a c e s te a el n-a iiulit’o şi nici n-a u r it’o din
c a u sâ sluţeniel el, Voeşcl p o te s ă audt ce felifi e r a s lu ţe -
n ia e i ? A sc u ltă pe Pavel, ca rele d ic e ; „ E r a ţ i o i e - C â n d
I n t u n e r e c " (Efe*. 5, 8,). Al vfedut in tu n e e im e a şi n e g r e a la
d e pe faţa el ? Ce p o te fi m al n eg ru de c â t în tu n e r e c u l ?
„ E r a m 6 r e - c â n d , dice, î n t r u r e u t a t e ş i p i s r n â v i e ţ u i n d "
(Tit 3, 3). A( vCdut n e c u r ă ţe n ia el? „ F ă r ă d e m i n t e , di­
ce, n e a s c u l t ă t o r i , r ă t ă c i n d u - n e , s l u j i n d p o f t e l o r şi
m u l t o r f e l i u r î d e d e s f ă t ă r i " (Ibid). D ară ce s ă m a t spu n ?
E ra şi fără d e m inte, şi b la s fe m ă to re , şi to tu ş i cu a t â t e a
lipsuri fiind, el n-a h e s ita t a s e d a pre' sin e p e n tru a c e a
Slută, c a şi p e n tru una fru m o să, iu b ită şi a d m ir a tă . De a-
ceia şi P a v e l m in u n â n d u -se d e ac ea sta , (Jicea: „ C â a b e a
v a m u r i c i n e - v a p e n t r u c e l d r e p t * ' şi e a r ă ş i : „ Ş i
î n c ă p g c ă t o ş i f iin d n o i , C h r i s t o s p e n t r u n o i a m u -
r i t “ (Rom. 5, 7. 8). Deci luând-o a ş a cu m era, el a îm-
f r u m u s e ţ a t ’o, şi a c u r â ţ i t ’o, şi în fine nu a tr e c u t cu v e ­
d e r e a de a face şi a c e a s ta „ c a p r e e a s ă o s â n ţ a s c ă ,
c u r ă ţ i n d ' o c u b a e a a p e l în c u v e n t , c a s â o p u n ă
î n a i n t e p r e e a lu i- ş i m ă r i t ă b i s e r i c ă , n e a v f e n d in-
tin a e îu n e , s a u s b â r c ttu r â , satt a lt- c e v a d e a r e s t fe ­
l i a , ci c a s a fie s â n t ă ş i f ă r ă p r i c h a n â “ {Vers. 26,
37). Şt noi d a r ă s ă c ă u lâ m o ast-felîfl de fru m u s e ţă , şi vom
p u te a n e g re şit a ne face c r e a to r ii el. Nu ce re tu de* la fe-
 O M IL IA XX 195

m ee, ceia ce mi e s te ai el. AI vfiijut c ă b ise rica t o te le a

a v u i n u m a i d e ia s tă p â n u l a tote, de d ânsul a fost slă v ită
prin el a d e v e n it curata,.' prin el s-a făcu t f ă r ă d e p r ir h a
n â . Nu respinge n e fem ee din causă că n u e s te tr u m o s â ,
căci a s c u ltă ce d i w s c r ip t u r a : „ M i c ă e s t e i n t r e s b u -
r ă t o r e albina, şi încep utul d ulceţilor e ste rodul e l “
(Sirach. 11, 3). A lut D umne.ieu c r e a tu r ă e s te şi ea, şi uu
o batjocureşcji p e ea, ci pe cel ce a făcut'o . ,Cu ce estp vi­
n o v a t ă ea aaiţă e Nu iăiida ne fem ee p e n tru fru-
m u ş e ta el. A c e st fa o t e s te al suflatelor d es frân a te. T u c a ­
u t ă tr u m u s e ta sufletul uf. si im itează pe m ire le b ise n c e l.
t ’r u in u s e ţa e x t e r io r ă e plină d e m â n d rie şi uşu rin ţă , te
duce de m ulte-orl Ia gelosie, bănuiesc! şi de m u lte-o rf eo-
m iţl ab su rd ităţi. D i r â p o t e c ă a r e v o lu p ta te ? Luna â n t e i a
şi a doua, sati cel ir.ult un an întreg, e a r ă d upă aceia de
loc, căci ceia ce e r a o m in u n e de fru m u seţă , s e veste.ieşce
în tr e c e r e a tim pului, d u p ă regulă, fuse reifcits ce mai 'n a in te
se ac o p erise prin Frumuseta, c a fle pilua m â n d ria, u şu rin ţa
şi a r o g a n ţa , re m â n la locul lor. Nu to t a ş a inse e s te cu
frum useţii sufletu'uî, u nd e am o ru l o d a t ă început r e m â n e
in vigore p e n tru tot-deauua, căci e v o rb a de ta n d r e ţa şi
d e fru m u s e ţă sufletului, e a r ă nu a corpului. Ce e m a l ' fru­
m o s d e cât] c e riu l? s p u n e ’m î ; ce e m a l fru m o s de c â t
ste le le ? Ori şi ce co rp al num i. nu p o le fi a t â t de alb şi
d e c u r a t ca slwiele, ori şi ce ochi al a r ă t a , uu pot ti a t â t
d e senini şi a t â t d e frum oşi ca ele. Când ele a fi fost făcu­
te d e Creatorii!, şi îngerii le-aft a d m ir a t, d upă cum le
a d m ir ă m şi noi acum , p o te nu to t a ş a , d u p r e cum erafi
a d m i r a t e ia începu t, căcT ast-felifi ni es te d e p rin d e re a , că
n u ne Im p re sio n ă m lo t în tr ’un feti a a s u p r a aceluiaşi lucru.
D acâ deci ast-feliii s e pe tre c e cu IVuimi se ta stelelor, apoi
cu cât m at m u lt când e v o rb a de a c ea a f e m e ilo r ? D acă mal
a le s s u rv in e şi vre-o bol*, apoi im e d ia t a s b u r a t totul de
Ia ea. Noi să «Mulăm la fem ee d ra g o ste a , m o d e stia si b l â n ­
deţii ch a ra c te rn lu l, căci a c es tea su n t s e m n e le d instinctive
a tru m u şe ţel a d e v ă r a te . F ru m u s e ţă corpului sa nu o că u tă m ,
nici să o a c u s a m pen tru lipsa u nor asl-t’elia de calităţi, pe
c a re ca nu e s te s tă p â n ă , şi chiar nici s ă o c o n d a m n ă m in
totul, sait să ne d e s c u ra jă m şi s ă ne îm p u ţin ăm p en tru
aceasta, căcT e ce-va p rea în d răz n eţ din parlea-ni. Nu a ti
vfiţliit câtf M tbalt_ si-aiî n ră n ă d il v ia ta în tr ’un m od dte ielil
dujtă ce si~afl lu a t de soţii temei f r u m o s e ? Câţt apoT, d u p '
ce şi-afl lu a t d i soţii tem ei 1111 to c m a i frumoşc, nu aii a-
ju n s la ad â nci b ă t r â n e ţe ţ>elrec-findu-şf v ia ţa în cea m a
 O M IL IA XX

m a r e m u lţ ă m i r e ? P a t a d in ă u n tr u s ă o ş te rg e m , s b â rc itu r a
din i n t e r i o r s ă o sm u lg e m , d efectele din suflet s ă le des-
r ă d ă c in ă m . O ast-felift d e f ru m u s e ţă c a u tă Dumnedefl, şi
deci noi să fo rm a m p e fem ee a=t-feliu, nu a t â t a p e n tru
noi; ci p e n tru D n m n e d e ti.'S ă nu c ă u ta m b an i, să nu ce­
re m n o b le ţă ex ttr iâ r fl, ei ac ea a sufletului. .Nimeni s ă nu
a ş t e p t e a s e îm b o g ă ţi de la femee. câcl o a s t-le liu bo­
g ă ţie e s te n e c u r a t ă şi n e d e m n ă d e D arn at: în (ine s ă nu
c a u te cine-va a s e îm b o g ă ţi din că să to rie, p e n t r u c ă ia tă
ce s p u n e P a v e l în a l t Ioc: „Gel c e v o t' s a s e î m b o -
g ă ţ a s c ă , c a d in i s p i t e , ş i i n c u r s e , şi î n p o f t e m u l ­
te f a r a d e s o c o te a la şi v a t a m a t 6 r e , c a r e c u fu n d ă
p r e 6 m e n l în p e i r e şi î n p e r d a r e " ([ T im o th. 6, 9).
Nu c ă u ta deci la fem ee a v e r e . î n bani, şi atu n ci tofce ce-
le-l-alte le v el afla cu u şurinţă . Cine, s p u n e ’ml, lă sând la
o p a r te cele principale, se ocupă de cele s e c u n d a r e ? D a ră
v a l ! peşte to t locul itoT'.suferim d e a c e s t rgO. De câştigăm
codîI, noî nu ne îngrijim cum s ă i facem buni, ci cum să
li d ă m d e soţii femei bogate. Nu ne b a t e m capul ca să -l
facem pe copil de a fi cu p u r tă r i b une în lum e, ci cum
a r p u te a s ă d evină bogat. C biar dacă-f f o rm ă m p e n t r u
vre-o p ro fesiu ne ore-care, nu n e îngrijim ca el să fie s c u ­
tit d e greşeli, ci cum s ă ni a d u c ă un m âl m a r e câşlig, şi
cu cliipul a c e s ta fote s-au t r a n s f o r m a t in ban i. De aceia
s-ati şi c o r u p i to!ut, p e n tru că ne s tă p â n e şc e a m o ru l de
bani.
„A şa s u n t datori bărbaţii să-şi iubiasca fem e­
ile l o r , ca şi t r u p u r i l e s a i e “ (Veis. 2S). D ară ce este
a c e a s t a ? Cum de a a ju n s la a c e s t e x e m p lu — c a re e şi cel
m a l p r i n c i p a l - c a la cea m al în d e m n a tă figură, d upă ce
păită a c u m a ^ o rb it at&tfa de Christo> şi d e b is e r i c ă ? Cu
d r e p t c u v â n t a f ă â i t t i a ceasta, căci un a s t l e l i u de e x e m ­
plu e si m a t a p ropia t, şi maf clar, şi în acelaşi tim p prin
el - s e în v e d e r e a z ă şi o alfă ob lig a ţiu n e a s u p r a b ă r b a tu lu i.
E xem p lu l dmtfil nici nu era a t â t d e necesar, eăcl acolo e
v o r b a de C h r i s t o s ca re a fosl şi D um nezeii, şi de b u n ă
voe s a p r e d a t p e n lru biserică. In a c e s t d e pe u r m ă Insf1,
el ce rc e te a z ă mal m etodic faptul, căci d ic e : „Aşa sunt
d a t o r i u , adcc;l că taidul iubi rol nu e ce-va din e r a ţie , i*i
o d a t o r i e a bflrbiilulul. S punând npttl că s u n t d a to ri să-şt
iubiască femeile ca şi tru p u rile lor, a d a o g e : „C ănim eni
n i c l - o d a t ă n u ş K t u r î t t r u p u l s£G, ci-L h r â n e ş c e şi-l
 O M IL IA XX 197

î n c â l ţ l e ş c e p r e e i “ (Vers. 29), a d e c ă s e îng rija şce d e el

cu m u ltă sirg u in ţă . Şi cu m d e e s te e a tr u p u l b ă r b a tu lu i ?
^ A c e a s t a a m m e s t e o s d i n f id e le m e l e . si c a r n e
d i n r a m e a m e a “ (Facer. 2, 23). A şa d a r ă e a a fost fă­
cutei din m a te r ia c o rpulu i n o s tr u . Şi n u n u m a i a c e a s ta , ci
î n c ă : „ Ş i v o r fi a m â n d o i u n t r u p “ (Fac. 2, 24). Mai
d e p a r t e ap o sto lu l d ic e : „ P r e c u m şi C h r i s t o s b i s e r i c a " ,
cu ca re ocasie s-a r e în to rs la ăntfeiul ex e m p lu . „ C ă m ă *
d u l a r l s u n t e m a l e t r u p u l u i lu i, d i n c a r n e a Iul şi
d i n 6 s e l e l u i " (Vers. 30). D u p re cum din A d a m a fost
făc u tă fem eea, din osele Iul şi din c a r n e a lui,— căci a c e s ­
te a s u n t cele m a l principale în noi, ose şi ca rn e , cele din-
t « se rv in d ca tem elie, e a r â cea d e a d o u a c a clăd ire,—
în to c m a i a ş a şi in caşul d e fa ţa . D ară fap tu l cu A d a m
este c e r t ; a c e s t din u r m ă cum î n ' 6 ? « D u p re cum acolo,
(Jice, es te o a p r o p ie re a t â t d e m a re , to t a ş a şi aici». Ş i
ce în s e a m n ă „ d i n c a r n e a l u i “ ? A d e c ă d in tr â n s u l cu a-
de v ârât. Si cum s u n te m m sd u l.itî ale im u i n s l o s ? A decă
ca ue-am r e n ă s c u t p n n l r â n s u l prin botez. Şi c u m din c a r ­
n e a iu l ? 0 sciţi a c e a s ta voi to ţi câţi v e î m p ă r tă ş i ţi cu
s â n te le ta ine. „ O s n u s e v a s d r o b i d i n t r e n s u T , <Jice în
a l tă p a r te (loan 19, 3 6 ) ; din a c e s ta deci im e d ia t n e replăs-
m u im . In ce felifi ? A scu lta e a r ă ş î pe a c e s t fericit a posto l
sp u n e n d : „De v r e m e ce s - a o făcut p r u n c i i p ă r t a ş i
tr u p u lu i şi s â n g e lu i, şi a c e l a ş i a s e m e n e a s - a î m ­
p ă r t ă ş i t a c e l o r a ş i " (Ebrei 2, 14). A ' d in se el s-a făc u t
p ă r ta ş nou#, şi nu noi lui, şi deci cu m s u n te m os din o-
sele lui, si. c a rn e din c a r n e a Iul? U nia v o m e s c de s â n g e
şi apft, îiiiS nu e-ilu aş;t, ci p rec u m el s-a născu t fă ră a-
m e itecai'e de b fir hal. si nu m a i m n Ducnul s a n t , i o t a ş i
şi noi ne nascem nriu b ae a botezului. P riv e şc e câ te e x e m ­
ple ni aduce, ca sft ne în c re d in ţă m d e a c ea r c n a ş c e ie . Val!
c â ta prostie -la e r e t i c i ! Cel dtijâ n ă s c u t sl* r e n a s c e prin a -
pă, si d evine nruclus al lui adevtfrnt. Cum c ă d e v e n im c o r­
pul lui, ii (ereticii) nu prim esc a c e a s ta . D ară d a c a nu d e ­
venim corpul lui, ap o i cum s e potri r e ş c e c e i a - c e ’s e dice,
că su n te m tr u p din tru p u l lui şi o s din osele lu i? Dară
lu c u g e ti Ia ac e a sta : A d am a fost c re a t, C h rislo s s - a n ă s ­
cu t ; din costa lui A d a m a I n tra t s tr ic ă c iu n e a in lume,:
e a r ă din c6sta Iul C h m t o s a isvo rit v ia ţa în l u m e ; în p a ­
radis a - r e s â r i t ni6rlea, e a r a pe cruce a fost desfiinţată.
Deci d u p re cum fiul lui D umnerteâ a fost p ă r ta ş a l n a t u r e i
198 O M IL IA XX

n 6 s tr e , a ş a şi noi s u n t e m n â r t a ş l ai esentet. lut, şi d uore

cum ei De a r e pe no! în sin?, to t a s e m e n e a si noi îl av e m
pe el in noi însi-ne. „Pentru aceia v a l a s a o m u l pre
t a t ă l s e o ş i pre m um a s a , şi s e v a lip i d e fem eea
s a , ş i v o r fi a m â n d o i un t r u p " (Ver<s, 31). I a tă şi al tr e ­
ilea d e c r e t legal, câ ad e c ă b ă rb a tu l p â r â s e ş c e şi pe n ă s ­
cătorii sel, se in so ţeşc e t u fem eea, e a r â d u p ă aceia ta tă l ,
m u m a şi i;opilul s u n t u n trup, c o m b in a t din e s e n ţa fie-câ-
ru ia diii îî, pe re s o n u l că a m e s t e c â n d u - s e s e m in ţe le lor
se naşce copilul, ast-feliu că câteşl tr e i f o rm e az ă un s in g u r
corp. P e n tr u ce a ş a ? P e n tr u c ă din în c e p u t s a u r m a t ast-
feliG. S ă n u -m t spuT că e a ş a , sa u a ltm m te r e a . Nu veţjî
c â chiar in corpul n o s tr u a v e m m u lte d e t e c t e ? Unul este
şchiop, a ltu l a r e pici6rele s tr â m b e , u n a ltul m a n e le uscate,
e a r ă cela-1 alt v r ’un alt m e m b ru al corpului slab şi n e tre b ­
nic, şi to tu ş i nu se s c â rb e şc e p e n tru ac ea sta , nici iiu-l taie,
ci în c ă d e inulte-orl îl p re fe ră în a in te a a lto r a , şi cu d r e p t
cuvgnt, căci d o ră e al sgO. A şa d a r ă pe c â tă iubire a re
cine-va c ă lr â sine, t o t pe a t â t a voeşce D um nedett ca s ă
a v e m c â tr â fer.ieti. S u n te m p ă r ta ş i ac eliaşî naturî, d a r ă cu
to te a c e s te a d r e p tu l' şi J a iu r i a n o s i i c c ă tr â fem ee ni im ­
p une încă ce-va m a l m ult. De şi su n t douS corpuri, totuşi
unu t e capul, şi cela-l-ait corpul. Capul lui Christos este
Dumnedefl. A c e a sta şi ett o dic, c â d u p re cum Christos şi
T atăl s u n t una, tot a ş a şi b ă r b a tu l cu fem eea s a u n a sunt.
A şa d a r â şi T a t ă l es te capul n o stru. A posfolul ni pune
în a in te doufe exem ple, acel al corpuiuf, şi acel al Iul C hris­
tos, şi de ac eia .c a c o m p le c ta re a idee! in tro d u să el ad aoge:
„T aina a c e a s t a m are e ste , eara-eQ ţlic d e C hristos
şi d e b i s e r i c ă ” {Vers. 32). Darft de ce a c e a s tă taină este
m a r e ? Pentru că fericitul Moisi, safi m al bine <Jis însuşi
Dumnedefl, a făcut a lu siu n e la e a , ca de ce-va m a re si _
m iraculos. «Acum, dice, eO vorbesc d e Christos, căci şi
el lăsând pe ta tăl s-a pogorit. pe p âm en t, şi a v e n it la
m ir e a s a sa, şi a d e v e n ii cu ea un duch», d u p re cum <Jice:
„Cel c e se l i p e ş c e d e D om n u l, u n d u c h e s t e c u
d e n s u l " (I Corinth. 6, 17), Bine a d is câ ta in a aceasta^
esle m a re , ca şi cum p a r e c ă a r «Jiee: «am vo rb it in a l e ­
gorii, însfi cu to te a c e s te a ta in a c ă să to rie i m a re este, şi
nu aleg o ria p o te r e s t u r n a iu b ire a». „ D eci d a r ă ş t v o i u-
n u l fie-care a ş a sa'şi i u b i a s c â p r e fem eea sa, ca
şi p r e s i n e ; e a r ă fem eea sa s e team a d e b â r b a t “
 O M ILIA XX 199

(Vers, 33). Cu sd e v S r a t că a c e a s ta esle o ta in ă , şi încă m a re ,

p e n tru c a lăsân d cine-va pe născfiloriul s6ft, pe cel ce l-a
cre sc u t şi l-a h r ă n it, lăsân d pe ceia ce a a v u t d u r e r i si
s-a n e c ă jit cu ere şefe r e a Iul, lăsăn d De cel en i-aft făcut
a t â t e a bine-facerl, pe cel eu cari s e o b id n u i s e de a con­
vieţui, şi s ă se Jipiască de o fiinţă pe c a r e nici nia ca r că
a v 8 $ut’o d e m u l m u u e -o r l, cu c a re n-a a v u t nim ic de
co m un p a u a aiunct, şi pe d 6nsa s â o p r e f e r e în a in te a t u ­
tu r o r , cu a d e v ă r a t că es te ma re ta in ă ! D a r ă ap o i şi pă­
rinţii nu se sc â rb e sc când s e p e tre c a s e m e n e a lucruri, ci
se m ă h n e s c câ nd nu s e petrec, şi cu to le câ ch eltuiesc
bani, şi fac di feri le p regătiri, costisi t ore p o te , ii s u n t mulţă-
miţl. Cu adevfirat că m a r e tain ă e la mijloc, c a r e a r e în sine
o in ţe le p ciu n e neg ră ită. A ce asta proEetezând-o apostolul
dice m a i su s : „Eară eu ţlic d e C h ristos ş i d e biserica".
Şi cu to te ac e s te a el nu vo rbeşce n u m a i de Christos, ci
si d e aceia, că b ă rb a tu l s ă h r ă n ia sc ă şi s ă in e ăld a scâ pe
fem eia sa, d u p r e c u m şi Christos b iserica.
„E ară fem eea să se team ă d e bărbat". El nu
p une în a in te n u m a i d atoriile iubirel, ei încă m al ad a o g e :
„să se team a de b ă r b a t " . F e m e e a es te al d oilea prin­
cip în cre aţtu n e , a e cl s ă nu p r e tin d ă e g a lita te a ia tă
de b ă r b a t, p e n t r u că e s te sub c a p : d a r ă nici n a n ja iu i
s ă nu d e s p r e ţ iasca pe femee, căci e a es te co rp u l luî. si
d ac ă ca p u l desn re tu ie sce pe c o r p , a n o l si ei se u e r a e îm ­
preun ă cu cornu l. Ueci ca c o n l ra -b a la n ţâ la s u p u n e r e a fe-
meeî, b ă r b a tu l să introducă, d ra g o ste a . A şa d a r ă mâncle,
piciOreie şi cele-l-alte m e m b r e ale corpului, să serviasi-ă
capului, e a r ă capul să se îngrijască d e m e m b rele corpului,
ca cel *■« a r e in sin e to te sim ţirile. Nimic nu e mai bun
şi m al plă cu t ca o asl-feliît de însoţire nrin căsătorie. «Uară
cum a r p u te a s ă fie d ragoste , acolo u nde es te frica» ? dicl
tu. Mal cu s a m ă atu n ci es te iubirea, căci ceia ce s e tem e,
şi iu beşce in acelaşi tim p, ceia ce iubeşce, se şi t e m e ; s e
te m e de b ă r b a t ca*cap al el, iubeşce pe b ă r b a t ca m e m ­
bru al el, fiind-că şi capul es te m e m brii a l în tre g u lu i corp.
De aceia pc fem ee o a k u d u s , e a r â » e b ă r b a t l-a s u p r a ­
pus,, p e n t r u ca să fie nace. U nde es l« esralitale. n id - n d n tă
nu v a 11 pace, nici in cea m ai d e m o c r a tic ă ca sa , mei In
ca se le celor m a l m a ri. si tnVY în a l tă n a rte . De aceia e
n e c e s a r d e a ii o sin g u r ă a u to rita te , un sing ur cap. u a r a
a c e s te a tre b u ie a s e p etre c e .n u m a i iu a r a c e n le pam gnleşcf,
d e v r e m e ce acolo u nde s u n t b ă r b a ţi duchovniceşci, va fi.
pacea. Cinci mii de sâ liete eraQ, şi n im en i nu ijieea c â e s te
200 O M IL IA XX

ce-va al s M din a v e r e a c om unită ţel, ci s e s u p u n e a u u nii

a lto r a . A ce asta es te d o v a d a p r u d e n ţe i şi a înţelepciune!,
cum şi a te m ere! de DumnedeO. Modul iubire! ni l-a a r ă ­
t a t apostolul, d a r ă m o d u l te m e r e ! ce tre b u ie s ă o aib ă fe­
m e e a d e b ă r b a t, nu i-a a r ă t a t d e loc. Şî priveşc e cum el
m a re şc e şi Întind e moduf iubirel, p rin „ p o v e s tir e a celor a -
tingg tore de Christos şi d e b h o r i r ă , şi prin p o v es tirea ce­
lor cu p rivire la p ropriul corp al b ă r b a tu lu i, şi cum apoi
ad a o g ă : „ P e n t r u a c e a s t a v a l ă s a o m u l p e t a t ă l s e a
ş i p e m u m a s a " , pe când m odul te m e r e ! fem eeî nu-1 a*
r a lă câ tu şi d e puţin . Şi de ce o r e ? P e n t r u aceia că voesce
a stă o â n j m al m u lt iubirea. (înde es te iuhire 16te cele-
1-alte u rm e a z ă d e la s in e ; d a r ă u n de e s te frica. In geneva!
s e înl&mplă cu to tu l conîrarif'. Cel ee iubeşce p e fem eea
sa, c h ia r de n u a r fi as cu ltăto re. o va su p u n e to tu ş i prin
iubire. Concordia es te greO de in tr o d u s nu m a i atunci, când
soţii nu s u n t legaţi eu d ra g o ste a înfocată, d a r ă in a s e m e ­
n e a cas frica nu folosesce la nimic. De aceia el stă ru ieşc e
m al m u lt a s u p r a iubire!, căci ea e s te cea m a l pu ierni că.
F e m e e a s-ar na rea că es te a s u p rită , prin faptul că i s-a
o rd o n a t «e a s e su p u n e b ă r b a tu lu i; d a r ă toe m al p en tru
a c e a s ta ea co virşaşce pe b ă rb a t. P rincipalul e, că b ă r b a ­
tu lui i s*a p o run cit d e a o iubî. « D ară c e ? dicl tu, dac ă ea
nu s e te m e d e mine* ? Tu iubeşce-o, împlineşce-'ţl d a to ria
ta , căci d ac ă nu asr.uîfâ de cele ce-l spun alţii, cel pu ţin
v a treb u i s ă în ţeleagă cele ce-l sp u n e m noi. A şa bună-orâ
ascu ltă ce dif-e A p ostolu l: „ P l e c a ţ i - v S u n u l a l t u i a , dice,
î n t r u f r i c a lu i D u m n e d e O 1*. D ară dac ă unul nu se plea­
c ă ? Tu siipune-te Segel Ini Dmunedefl. F em e ea chiar de nu
este iubită, lo tu ş i s ă s e sup ună, ca să nu dee nici un m o ­
tiv de n e m u llâ m ir e din p a r t e - i ; dea se m e n e a şi b ărb a tu l,
chiar de nu s-ar te m e fe m re a de el, totuşi să sl*o iun ia­
scă, ca ast-felifi cu nimic sâ nu lip s asc ă; şi cu un c u v â n t
fie-care să-şi indepliniască d a to ria sa. Aşn d ară , ac ea sta
es te c ă să to rie d u p re Christos, c iV n io n e (incnovnicească, şi
n aş ce re ducbovnicească. N aşcerea uo-ilrâ nu este din s â n ­
ge, nici din dureri, şi nici din pofta corpului. Ast- fel iii a
fost n aşcerea tul Christos, n u din j'ânge, şi ni>‘t din d u r e r i;
a s t'f tl io a Cost şi n aş c e re a tuî Isnac, căci as c u ltă ce dice
scrip tu ra; „ Ş i în c e ta s e S a r e t a s e fa c e c e le f e m e e ş c l “
(Facer. 18, 1!). Deci şi n u n ta nu es te din poftă co rporală ,
ci es te cu to tul spirituala, sufletul conlegându-se cu Dum-
ned e u prin o l e g ă t u r i , pe c a r e el sin g u r o scie. De a c e ia
 O M IL IA XX 201

dice: „Cel ce se lîp e şc e d e D om n u l, un duch este

cu dânsul^. P riv e şce cum se. În c e a rc ă să u n ia s c ă eorpu*
rile, ca şi spiritele. U n d e s u n t acum eretici! ? Căci d a că
n u n la a r fi fost dintre faptele c o n d a m n a te , nu a r fi vo rbit
d e m ire şi du m ire a să , n a a r fi pus Ia m ijloc a c e le c u v in te :
„V a pârasi om ul p e tatăl seo , şi p e m um a s a “ ,
d upă c a re earăşf adaoge, *că a c e s te a le-a d is d e Christos
şi d e biserică.» D espre a c e a s tă m ir e a să v o r b e ş t e şi p s a l­
m i c u l : „A scu lta fiica şi veţîf, şi p leacă u rechia ta,
şi u i t ă pe poporul te a şi casa părintelui teo, şi va
pofti îm păratul frum useţa ta “ {Psalm. 44, 12. 13). De
a c e ia si Christos a d i s : „ E t i d e la D u m n eţlea am ie ­
şit, şi earăşi m erg la ta tâ l“ (loanlG,28.29). D a r a când
dice c â a lă s a t pe talăl, să nu ’U inefcipuT vre-o s c h im b a re
de Ioc, d u p re c u m s e in tâ m p lă la o m e n i, p e n tru că d a c ă
se dice că a «ieşit,* a c e a s ta e cu p rivire la corp u l lui. T o t
ast-feliii t r e b u ie a înţe le g e şi d icerea a p ă r ă s i t p e tatăl.
D ară d e ce n-a <iis şi desp re femee, c â s e v a lipi de băr­
b a tu l seti, şi vor ti doi un t r u p ? De c e ? F iind-eâ aici el
v o r b e ş c e despre iubire, şi se adresazft b ă rb a tu lu i, pe râ n d
cu ea v orbind d e s p re frică, dicea : „ B a r b a t u l e s t e cap
fe m e e l“ , şi Christos earAşi es te cap bisericef. Deci băr­
b a tu lu i ’l v o r b e l e d e s p r e iubire, si Iul l a în c re d in ţa i iu-
bifva, şi deci pe d ansul îl ş t i i n ţ e mai m u lt şi-I lij'eşce de
fem e ea sa. P e n tr u ca in adevfir, t e l c e p e n tru fenice p ă ­
r ă s e ş t e pe tata! sfiu, d a c ă îa u r m ă o p ă r ă s e ş t e si pe ea,
de ce i e r t a r e p o te ii v r e d n i c ? Nu vedî de t ă î ă r in s le vo-
eşce D u m n ed til a se b u c u ra ca, de v r e m e ce tu le-ai d e s­
p ă r ţi t de ta tă l Sfift, t a s ă te lipesc! d e e a ? « D ară da«A.
dicl tu, eQ fac lot ceia ce s u n t d a lo riâ . şi t a mt ni6 u r ­
m e a z ă » ? El bine, as c u lîă ce dice lot P a v e l : „ E a r ă de s e
a e s p a r t e cel n ecred in cios, d esp nrta-se, ca nu e s t e
r o b i t f r a t e l e s a u sora intr'uneie c a a cestea* (l Co­
ri nlh. 7, it>). Când tu au d i că s e v o rb eşc e d e team ă, p re ­
tinde o ast-feliii de' te a m ă ca de la o fem e e liberă, e a r ă
nu t a d e la o sclav a, c ă d d o ră es te corpul (60, şi d a c ă
faci aşa îU b;djocureşcI s in g u r corpul tgu necinslindu-t.
Care es te a c ea le am a ? S a ă m aî bine dis, d e ce a n u m e Să
şe îe a m ă e a ? Sa mi se im n o triv iasc ă b arba tuluI, s â tiu*i
to o tr a d ic ă la (ie c’e (>as. să nu iub ia S 'ă â n U e t a t e a *, p ă d â
aici să s e m ă rgtniasc ă te a m a ef. D acă tu o u rn e şti cu a*
202 OMILIA XX

devorat, veî face şi m al m a ri d e cât ţi-a p re tin s ea. Sexul

fem eesc es te ore-cum m al slab, şi a r e nevoe de mutt~~aju-
toria, de m u ltă în g ă d u in ţă . Ce â r p u te a dice cel ce eon-?
tr a c te a z ă a d oua c ă să to rie ? Nu v o rb e s c a c e s te a ca cum
aşi c o n d a m n a ; să nu fiu u n a ca a c e a s ta , căci şi ap o s to ­
lul diti spirit de t o le r a n ţă a perm is. T o te s ă le faci pentru
fem ee, to le cele n ec e s a re s ă i Ie p ro eu ri, căci d a to ria te
face. Aici el n u a r e p re te n ţie de a 'ţ l p r o b a a s e m e n e a d a ­
torie prin in tro d u c e re de e x e m p le e x te r io r e , d u p re cum
face în m u lte tocuri, căci fera d ea ju n s exem plul acela cu
Christos. „V a paraşi om u l, ţlice, p e ta tal S 60 ş i p e
m u m a s a “. El im n dis v a convieţui, ci s e v i lipi de
fe m e e a sa, a r ă t â n d uri» a c e a s ta a d e v ă r a t a iubire, iubirea
cu pasiune. Şi nu s-a m u lţă r n it nici cu a c e a s ta num ai, ci
prin m d u c ţiu n e a a r ă t a t o a;t-felîG de sup unere, în c â t să
nu s e m al p ară cft s u n t doî. ci un u i singur. Nu a d is un
ducb, un spirit, căci a c e a s ta e în to tul posibil, ci ca s ă fie
u n s i n g u r c o r p . A ce sta es te ai d oile a princip, ca re co n ­
ţin e in sine m u ltă eg a litate, d a r ă to tu ş i b ă rb a tu l a r e ce-va
m al m ult, şi a c e a s ta es te cea m a l m a r e m â n tu ir e a unei
ease. A lu a t acel ex e m p lu cu C hristos şi cu biserica, nu
nu m a i c a să a r a le c ă tre b u ie a iubi, ci, că trebu ie de a şi
f o rm a p e femee. „Ca sa fie, dice, s â n t ă şi f â r a p r i c h a - _
n â “ . Dacă o vel form a s â n ta şi f ă r ă de prichană, to te
c e le - la lte v o r u r m a d e la sine. C a u tă m a l ănieiti cele ji!»
lui Du m ne de O, e a r ă cele om enesc! v o r u r m a cu m u ltă u-
ş u n n tîj. F o rm e az ă-ti fenieea, căci n u m a i ast-feliii se î n ţ e ­
pene sc temeiiiie casei. A scu ltă pe Pavel, ca rele s p u n e :
„ D e v o e sc sa se în veţe c e - v a , a casa sa 'şl î n t r e b e
pe bărbaţii lo r K (I Corinlh. 14, 35). Dacă deci în a c e s t
ielifi a d m in is tră m casele nostro, vom fi destoinici de a a*
v e a p rivig he re şi a s u p r a bisericilor, căci şi c a s a e s te o
m ic ă biserică. N u m ai ast-feliC şi b ă r b a ţii şi fem eile se fac
buni, şi se intrec unii pe alţii. G ânde şce -te la A b ra a m , la
S ara, ia Isa a c şi la acele tre l-su te opt-spre-dece ca p e te
d e familii (Facer. 14, 14), cum în tr e a g a c a s ă e r a bine g u -
b e r n a tă , cum e r a îu ea m u lt ă evlavie, şi cum îndeplinia
p o r u n c a apostolică. Şi S a r a se t e m e a de b ă rb a tu l seu, căci
ascu ltă-o pe e a ce d ic e a : „Incâ nu m i s ’a f ă c u t a c e a ­
s t a pană a c u m , ş i D om nul meG e ste bătrân" (Facer.
18, 12)j d a r ă şi el o - iu b ia i n t r ’a l ă t a , c ă as c u lta de tot. ce
sp u n e a ea. Şi copilul lor a fo st virtuos, si servil loc a â fo st
ad m irabili, căci nu aft h e ş ita t d e a so prim ejdui îm p re u n ă
 OMILIA XX 203

cu stflpânul lor, nu au a m â n a i în de plinirea p oruncel lui,

şi nici n u aQ c e r u t s â li se s p u n ă causa, ci unul c h i a r
d in tr e dfinşil, c a r e e r a ca căn itenie a celor-l-alţl, a fost a t â t
de a d m ir a t’ în c â t i s-a Î n c re d in ţa t g rija p e n t r u c ă s ă to r i a fiu­
lui lor, şi în d a to r ir e a de a călători p e s te ho ta re . Dupre-
c u m se p e tre c e ş i cu un general, c a re ’şl a r c c o n c e n tra tă
to !ă a r m a t a i n t r ’o t a b â r ă bine în tă r ită , — din ca re causă in a ­
micul nu p 6 te p ă t r u n d e prin nicl-o p a r te ,— to t aşa şi aici,
când b ă r b a tu l, şi fem eea, şi copiii, şi se rv ito rii, s u n t cu-
toţii s tă r u i to r i în d a to riile lor r e c ip r o c e ; a tu n c i m a r e este
şi con c o rd ia in a c ea c a s ă ; e a r ă dac ă nu e s te aşa, ap o i de-
multe*orI c h ia r p r i n t r ’un sin g u r servitorii! s tr ic a t totul se
r e s t o r n â şi se nim iceşce, unul sin g u r, die, e s te în s t a r e de
a stric a lotul,
*). Deci s â a v e m m u ltă în grijire d e femei, d e copil,
şi de se rv ito ri, cunoscfind câ nu m a i cu m odul a c e s ta nt
vom p u te a ţin e a cu u ş u r in ţă a u t o r i t a t e a d e b ă r b a ţi şi res-
p u n d erile n i ’ v o r fi ma"l b lâ n d e şi m al cu în gădu inţă, e ă c t
vom p u te a d i c e : „ l a t a eQ ş i p r u n c i i c a r i i m i l-a d a t
D u m i i e d e a “ (Isaia 8, 18). Dacă b ă r b a tu l nu es te vrednic-
de resp e ct, d a c ă in line eatuil nu e s te bun, apof corpul
nu va p u te a înfru n ta nici chiar cei m a l m ic a tac . Deci
cu miiît re so n a sp u s apostolul că b â r b a lu l oă’şl iubiaseă-
pc femee, e a r ă fem eea s â se t e a m ă d e b ă r b a t , c a de cap.:
«Şi c u m s ’a r p u te a ac e a sta » ? $icl tu. Cutn câ tre b u ie a fi
a ş a , ap o sto lu l a a r ă t a t clar, d a r ă m odul cu m şi în ce fe-
liu, !1 voift a r s ta efl voufi. Dacă vom d e s p re lu i a v e r e a , d a c ă
vom a v e a r r i v i r e a în d r e p t a tă n u m a i a s u p r a unul s in g u r
lucru , a d e c ă a s u p r a virluţel sp iritu a le , d a c ă în fine vom
a v e a în a in te a oehilor frica d e D um r.edtu , el bine, a tu n c i
n u m a i că s ă to ria ni v a fi fericită. Ceia ce s p u n e a se rv ito ­
rilor cătrft carii se a d ie s a z ă : „ Ş c i i n d ca o r l - c e b i n e
v a f a c e f i e - c a r e , a c e i a v a l u a d e la D o m n u l , orf-
r o b u l , o r i c e l s l o b o d " {Efes. 6, 8), a c e a s ta s e aplică şt
aici. T u nu iubeşcl a t â t a pe femee p e n tru cu v ântul că e
fem ee, c â t o iubeşcl p en tru urnirea ce tre b u e s â o al c ă tr â
Christos. A c e a s ta a şi d a t’o a s e înţelege, cîud el dice l
„ C a D o m n u l u i " . A ?a d a r ă ca şi cu m al as c u lta pe D om ­
nul făcând to tu l p en tru dânsul, tot a ş a şi în caşul d e faţă

*). P a rte a m orală. Trebuit? a avea b ă rb a tu l m u ltă Îngrijire de-

femee, <le copil şi de servitori. D espre su p u n e rea fem erf şi despre
onorea el, tu rn şi d esp re viata dem nă şi sim p litate in îm b ră că m in te
IVeron).
-204 OMILIA XX

fă totul ea p e n tru densul. A c e a s t a e de aju n s d e a le in-

•demna şi a le convin ge, şi fot-odată a nu lăsa ca s ă se
introdu că vre-o b irit re a s u p r a eî, si a se fu riş a v r a jb a In
r a s a ta. N imeni s ă nu fie lesne cre deloritt ş i ’ s ă birfiască
pe b ă r b a t din causa femeeî, d ara nici b ă r b a tu l s ă nu c re ad ă
-cu u ş u r in ţă to t ce s e v o rb esc e c o n tra femeeî. Nici fem eea
apoi, s ă n u ce n su rez e cu a m ă n u n ţi m e in tr ă rile şi ieşirile
.bărbatului d e ac a s ă , d a r ă a p o i nici b ă r b a tu l s ă uu se facă
vred nic d e vre o bănuială. Căci de ce, spune-m i, Iotă diua
tu eşll la: dispoziţia p r ie te n ilo r tei, pe câ nd la dispoziţia
fem eeî d e a b e a s e a r a , si nici a tu n c i nu voesel a-l s p u n e a-
devfiru!, ca ast-felifi s ă fu c u ra t d e b ă n u i a lă ? C hiar de te-ar
acusa femeia, tu nu te s u p ă ra , căci a c e a s ta o face din iu ­
b ir e şi nu din u ş u r in ţa . A c u sa ru e el s u n t is v o n t e din iu­
b ir e a el cea in r e r c a n ia tâ , din predispoziţia el c e a inrlăcă­
r a t ă şi din frica ce o a r e de tine, ca s ă nu te p ea rd ă.
.Ea se t e m e — şi a c e a s ta e s te t e a m a ce tre b u ie s ă o a i b ă - ^
c a nu cum -v a cine-va să-I ti r ă p it f av o rea ei ce o a*
vea Ia line, ca nii cum va să o fi p ă g u b it d e cap ita lu l
•bunurilor el, c a nu cutn-va sâ-I fi fu ra t b ă r b a t u l —cap u l
el— , s ă nu-I fi s ă p a t v ia ţa e( conjugală. E s te ap o i şi o
-altă chestiune, c a r e neg re şit câ e se m n u l un u l suflet mic.
N imeni s ă nu se ocupe d e se rv ito ri m a i m u l t de c â t
trebu ie, nici b ă r b a tu l de fată. şi nic! fem eea d e servitorii),
căci to te a c e s te a s u n t în d e aju n s de a d eş c e p ta bănuelr.
O ândeşce-te Ia o m enii a c e ia drepţi. I n s g jl b a r a în d e m n a s e
pe A b ra am de a lua pe Agar, insgşl ea porun cise p a tria r-
c h u l u l n i m e n i nu a silil’o Ia a c ea sta , satt m ă c a r l-a t r e ­
cu t prin m inte, căci b ă rb a tu l, d e şi p etrecuse' m ult tim p
■din v ia ţa s a f;iră copil, lotuşi a r fi p r e f e r a t ca m al bine
n id - o d a tâ s ă nu fie ta tă d e copil, de c â t s ă în tristez e pe
fem eea Iul. D ară d upă to te acestea, t e dice S a r a ? „ J u d e ­
c e Dumne^eQ î n t r e m i n e şi i n t r e tin e“ (Fac. 16, 5-6).
'Dacă A b ra a m a r fi fost ca mulţi alţii, ore nu s-ar fi m â ­
niat pe dgnsa ? Nu a r ti ridicat m â n e le în se m n d e m ira re ,
ca cum a r fi v o it s ă s p u n ă : «ce d ic i? eft nu vo ia m a .n ifi
ap r o p ia d e femee, ’ţl-am f ă c u t gu slu l U50, şi acum m£ in-
v in o v ă ţe ş c u ? N im ic din ac e s te a n-a spus, d a r ă c e ? „ I a t ă
s l u j n i c a t a In m â n e î e t a l e , f â c u d â n s a c u m v a
■placea ţ i e “ . A p r e d a t dec! pe a c e a femee. ca s ă nu s u ­
pere pe S ara, a r ă tâ n d p rm ac e a sta că ceia ce s-a pe tre c u t,
nu a fost din ca u sa lui. Şi r e ia ce este m al m u lt că a în­
de p ă rta t-o de la casa s a fiind e a in g r e ^ a tă . Cine nu s a i
fi m ilostivit a s u p r a celei in grecate, cu m şi a s u p r a p r u n c u ­
 O M IL IA XX 205

lu i sefl? D a r ă d r e p tu l A b r a a m n u s-a în c o v o iat d e loc,_

cftcl înain te a tu t u r o r el p u n e a iub irea c ă t r ă fe m e e a Iul
legiuita.
Pe a c e s ta deci să*l im ită m şi noi. N im eni s ă nu de*
faim e s ă ră c ia apropelul, n im eni s â nu fie îm p ă tim it d e bani,,
şi a tu n c i to te se re so lv ă cu bine. F e m e e a s ă n u d ic ă b ă r ­
b a tu lu i : «P rostule şi fricosule, eşll plin d e tr â n d ă v ie şi
Oe so m n m u l t ; iată c u m cu tare; c a r e e s te um ilit şi d i n t r e
cel umiliri, în fru ntând p rim ejdiile şi fâc&nd m u lte că lă to rii
au r e u ş it aşi face a v e r e , şi fe m e e a Iul p o r tă a u r ă rii, şi se
p r e u m b lă peste l o t locul* p u r t a t ă d e c a lă ri atbf, a v â n d
p ri’m p reju ru l el o s u m e d e n ie d e s e rv ito ri şi de e u n u n c l,—
e a r ă tu, s e rm a n e , le-ai p itu la t şi tr ă i e ş ti d e g e a b a » ! S â nu
vo rb iasc ă fem eea d e a c e s te a , căci e a e s te corp u l b ă r b a ­
tului, şi corpul nu p o ru n c e şc e capului, ci e s u p u s şi a s ­
c u l t ă t o r i i . «Dară c u m v a p u te a s u p o r t a s ă r ă c i a ? diVî lu ,
şi unde va găsi e a înc u ra jare » ? Ef bine, g â n d e a s c ă - s e la
cele m al s ă r a c e d e c â t e a ; g â n d e a s c â - s e ap o i t a i e ieie
nobile şi din nobili, nu n u m a i c ă nu a â p r im it ce-va d e
la bărb aţi, d a r ă c h ia r li-aQ a d u s z e s tr e prin m ă ritiş, şi cu
t 6 te a c e s te a ii li-a fi ch e ltu it totul. C ugete ap o i ta di feri lele
prim ejdii re s u ita le din nişle asl-feliU d e bogăţii, şi atu n c i
d e s ig u r câ v a imbrăţoş;» v ia ţa liniştită şi fârfl de sgom oL .
D ară dncâ ea a r e a d e v g r a tă iubire cfttrâ b ă r b a t , nu-t va
dice nimic, ci va u r e te ra ca SiVl aib ă iângă d en s a, c h ia r
d e nu l-ar p ro cu ra nimic, de c â t miile dt* la la n ţl de aur,
a d u n a te din că lă torii cu m u lte griji şi nec az uri s p r e a le
a d u c e femeilor. D ară tttci b ă r b a tu l când a u d e a s t feliu de
m iisljâ rl —ea ţi cum a r a v e a vre-o s tă p â n i r e a s u p r a te m e e l— ■
s â nu alerge la insulte şi bălăf, ci să o sfătu iasc ă, s ă o
m ângâe, ca pe u n a ce e s te im perfecta, sâ o con vingă prin
reso ne , şi nicl-odnlă s â nu în lindă m â n a a s u p r a ei. De­
p a r te acestea do un suilet liber. N îd insulte, nici batjo cu ri,
ci s â caute n u l bine a o form a, ca pe u n a ce es te inal-
u şd râ r u c u g e ta re a . Şi m m .ar puica fi a c e a s t a ? D acă e a
va cun6şce c a re e ad e vC rala b o g ăţie, dac ă va afla tiloso-
fia cea înaltă, nu v a m a l actisa nici o d a t ă pe b ă r b a t p e n ­
t r u unele ca a c es tea . Să o înveţi deci, că s ă ră c ia u u este
v r e - u n rgQ ; să o înveţi n u n u m a i cu v o rb a, ci şi cu f a p ta ;,
s ă o înveli, a d esp re tu i s la v a de ş a rtă , şi atu n ci de sig u r
că nicl-odată ie m e e a nu-ţi v a vorbi de a c e s te a şi n i c i 'c ă
va dori bogăţia. Dupre cum cine-va ducem l în c a sa s a o-
sta lu e , din p rim ul m o m e n t c a u tă sâ o aş e z e bine, ca sâ
(ie plăcută la v ede re, lo t nsa şi tu din sa’ra â n te ia când.
2 o6 O M ILIA XX

-al prim it pe fem ee în c a sa fa, în v a ţ’o s â (ie m o d e r a tă in

prete n ţiu n l. s â fie b l â n d a ; î n v a ţ’o eum să t r ă i a s c ă ; ch iar
ain capul locuim , c h ia r de ia incepu t în v a ţ'o şi conviuge-o
ca sâ alunge de la e a d r a g o s te a d e bani. Invaţ-o s â filo-
şofeze, p ovâţu ieşce o cu s ă nu a i b ă nicl-od atâ a u r ă rii a -
t â r n a le pe u m e ri şi pe lângă obraji, s a d p r i ’m prejurul
gru m az u lu i, nici s p â n z u r a te in saloH, şi nici h a i n e a u r it e şi
preţiose, ci c ă s u ţa vostrS s â fie veselă, e a r ă a c e â veselie şi
se r.in âlate s ă nu s e p ogore in insulte, T o te a c e s te a la s â n -
du-le pe s a m a celor din şa tră , tu înfru m u se ţe a z ă ’ţf casa
ta cu cea m a l m a r e pod&bă, suflâud in e a v enlu l mode-
raţiim el, c a r e v a p u r ta cu sine şi cea m a l p lă c u tă m ireaz-
m ă . Uin a c e a s ta r e s u ltâ douâ, saft m a l b in e dis trei b u ­
nuri mari. Mal'nlSiâ că m ir e a s a nu s e va în trista d a c ă se
d e s fa c acele galerii d e ta b lo u ri d e * p rin odăi, d a c ă din fie­
care od ae s e a lu n g ă acele im b r â c â m in ţl preţio se, ac ele
v a s e de a r g in t şi d e aur. Al doilea, c â m ire le n u s e va
m a l îngriji de p e r d e re a lor, saii c h i a r şi d e p a z a lor. Al
tr e ile a şi c a r e e s te c h ia r principalul bu n u rilo r, câ din t o ­
t e a c e s te a s e a r a l â p ă r e r e a Iul, că a d e c ă d e nim ic din a-
-ceste a el nu s im te v re -o mu Iţă mi re deo sebită, şi că şi ce-
le-l-alte to te el te va în d e p ă r ta din c a sa sa, că nici dan*
ţu rl, nici c â n tă ri d e s fr â n a te nu va p e r m i te vre-odată a se
p etre ce su b ac o p e ră m â n tu l casei sale. Cunosc bine, c ă voi Ci
p ă r e a ridicul p o te u no ra, câ nd eu legiferez de a c e s t e a ;
d a r ă dac ă m 6 veţi asculta, cu tr e c e r e a tim pu lui d â n d u -se
pe fa ţă folosul r e s u lta t, veU cun6şce şi câştigul. A tu n ci
rîsul se va sfârşi, veţi rîde p o te de obiceiul de a c u m ; veţi v e ­
d e a în fine c â ceia ce se pe tre c e a c u m es te cu a d e v S ra l
fap tu l u n o r copil sb urd alnicl, a un o r om eni beţi, pe când
ceia ce ett în d e m n e s te faptul pru d en te i, al u n ei filosofii
ş i a u n ei v i t ţ l cu adevfirat înalte.
A şa d a r ă ce dic eu câ trebuie a face? T o te acele
c â n te c e urîle. sataniceşcl, to te acele ode n e c u v iin c io s , Iote
acele sb u r d ă r î ale tin e r ilo r d e s frâ n a ţi almigă-le de la n u n ­
ta ta, şi io te ac e s te a vor pule.i s ă e u m in ţa sc â din cap u l
locului pe m ire asă , căci im e d ia t îsi v a dice în sin e : «ce
feliQ de b ă r b a t e s te a c e s ta a l â t d e filosof? el nu c o n s i­
d e r ă intru nimic vin ţa p re se n ta , e a r ă pe mine. in-a a d u s
în casa sa nu m a i pen iru facere s: îngrijire de copil, şi
pen tru ca să-i a d m in is tre z casa». P o le că ac este v o r fi
■desgustâlii-e m iresei ? N u m a i în d iu a ânl6( şi a doua, e a ­
r ă la u r m ă nu vor m a l fi, b a în c ă v a sim ţi cea m ai m a re
m u lţă m ire , căcf s e vede sc ă p a tă de o ri ce b ă n u e a lă . Cel
 OMILIA XX 207

ce chiar tn tim p ul nu n ţe l lui nu a s u fe rit c â n te ce le din

fiu ere, nici jocurile safi 'a c e le frin tu rl d e cântice, e tnal
m u lt ca sigur că un u l ca a c e s ta n u v a su feri nici-odată
c h ia r de a vorbi ce-va uricios, d a r ă d e c u m d e a face.
D upă a c e a s ta apoi, c â n d . a l în d e p ă r ta t lo tu l d e la nuntă,
luându-ţi fenneea p e lâ n g ă tine, form ează-o bine, scoţând
p e n t r u m u lt ti in» la iveală faptele cele ruşinose, in con-
v e rşa ţiu n ile ce le a l cu ea. D acă e a a r fi c h ia r cea mal
n e r u ş in a tă d in tr e 16te fetele, to tu ş i s e v a d e p rin d e a tă ee a
sfiindu-se de tin e c a b ă rb a t, şi în definitiv s e v a d ep rin d e cu
îm p re ju ră rile. Tu deci, s ă nu în d e p ă rte z i d e la ea cu râ n d
se n tim e n tu l de ru ş in e şi d e sfială, d u p r e c u m tac b ă r b a ţii
cei deslra n aţi, ci in tr e ţin e - i pe m u lt tim p, căci m a r e folos
vel a v e a d e aici. A tu nci ea nu te v a ac u sa şi nici nu te v a
m u s t r a p e n t r u ce ia ce al h o tă rî. A şa d a r ă t6 te Ie legife­
r e a z ă în acel tim p, câud r u ş in e a si sfiala de tine, ca şi
u n frâu, nn o v a la sa ca s ă te d o je niască saii să te acu*
s e p e n tru ceie p etre cu te , căci când ea se b u c u r ă d e sin ­
c e r i t a t e şi de curaj faţă d e tine, a tu n c i cu m u ltă u şu rin ţă
t o te le re sto rn ă . Când p o te fi u n tim p m a t op o rtu n s p r e
a f o rm a pe femee. dac ă nu acela, eâ nd ea se sfiesce de
b ă r b a t, s e te m e si s e ru şin ea ză în c ă de d â n s u l? A tunci
deci stat)Ueşce-i legile d upă c a re a r e a se povăţui, şi te
v a as c u lta in Lotul, cu voe saii fă ră voe. D ară cum s ă nu
în d e p ărtez i de ia e a se n tim e n tu l r u sin e l? Când le vef a -
r ă la şi tu nu m a i puţin ruşin os ca ea, co n v e rsâ n d puţine
« u ea, şi chiar ac elea spunendu-le cu m u lt ă se rio s ita te şi
co ncisiu ne, A tun ci stabileşce S11 ea cu v in tele filosofiei celei
înalte, căci sufletul el p r im e ş c e ; a tu n c i introdu-I cea m a i
burtă şi m al f ru m â s ă predispo siţte sufletească, voiQ s ă dic
ruşinea. D acă voiţi, eti v6 voiu vorbi şi cu exe m ple , eâm
c e felia treb uie a c o n v e rsa cu ea. P e n tru c ă d ac ă ch iar
P a v e l nu s-a d a t în la tu r i de a s p u n e : „ S a n u o p r i ţ i
d a to r ia u nul altu ia , fără n u m a i d e b a n a v o in ţă p â ­
n ă la o v r e m e * (I Corinlli. 7, 5), şi vorb ia c ă tr ă fem ei
m ă r i t a t e de curân d, saii n u l bine <Jis nu femeilor tinere,
c i sufletelor duchovniceşci, ap o i cu a t â t m a l m u lt noi nu
n e vom da in laturi d e ’ a sp u n e de ac es tea , A şa d a r ă ce
t r e b u i e a c o n v e rsa cu e a ? T re b u ie a i spune cu m u ltă g r a ­
ţ i e : «Ea, copilul m eu, te -a m lu a t d e to v a r ă ş ă vieţef, şi te
in tr o d u c ca pe to v a r ă ş a m e a în cele m a i cinstite şi mai
n ec e s a re datorii, — in faetjrea şi c r e ş t e r e a d e copii şi ir
a d m in is t r a r e a casei meie. Deci ce te ro g eQ ? Ca acestea
.sft le şeii de la inceput, şi s ă mulţămţişiîf lui D um nedeu
208 OMILIA XX

carele a le giu it ast-feliu». De c â t m a l’n a in te d e a c e a s ta e

m a l b in e d e a-I vorbi d e d r a g o s te , p e n t r u că nim ic nu
co n trib u ie a t â t de m u lt de a o con vinge c ă cele vorb ita
s u n t a d e v ă ra te , ca a tu n c i când îi vorbesc] d e d ra g o ste . Şi
cum ÎT v el a r ă ta d ra g o ste a t a ? D a c ă ’l vel s p u n e «că
eu p u te a m să iaii in c ă să to rie şi p e altele, p o te şi tnal
bo gate satt şi m a i nobile ca tine, *îns£ n u a m lu a t pe nici
una, ci te-am p r e f e r a t Deţine, p e n tru că m -a m în d ră g o stit
de tine şi de ed uc aţia ta, de d e m n ita te a ta , de. b lâ n d e ţa
şi de p r u d e n ta ta». Apoi im e d ia t p r e p a r ă calea c u v in te lo r
celor cu p rivire la în a lta filosofie, şi a c u s ă b o g ă ţia d u p ă
cât-va tim p. D acă t u ’l v o r b e ş ti cnm s-a r în tâ m p la de b o ­
g ăţie şi apcş! c uve ntul a s u p r a ei, vel d eve ni g r e o i f i ; d a r ă
d ac ă v et pro ce d a sistem atic, to te Ie vel reuşi. De alt-felifl
vel p ă r e a in ochii ei ca un om as p ru , n ep lă c u t şi micro-
log, d ac ă vel ac u sa f ş r ă ro st b o g ăţia, şi v ei face ap o lo g ia
sărăciei. D ară când vei lua subjectul din înseşi in c o n v e ­
nientele bogăţiei, e a va fi m u lţă m ită . Deci vei d ice: «E
r e c e s a r a r e lu a e a r ă ş i v o rb a înc ep ută , cil ad e c ă eU nu a m
p r im it a lua in c ă să to rie fem e e b o gată. Şi d e c e ? De si­
g u r că nu am făcut ac e a sta din în tâ m p la re , ci m -am co n ­
vins rtî bim1, câ bog ăţia nu es lc nim ic alt de cât un lu­
cru do i l e s p r e ţ u î l ; e a es’e ctiaracteristica tăM urilor, a fe­
m eilo r iie.ffrânate şi a pro fa n ato rilo r d e m o r m in te . Şî de
aceia eţi, lăsân d Ia o p a r te pe to te femeile bo gate, a m
a v u t in vedere v irtu te a la sp iritu a lă , pe ca re o p refer î n a ­
intea orT-cărel bogăţii, şi le-nm lu a t p e tine, căcf o fată
16n6ră, în ţe le a p lă şi liberă de ptTjudrţiile alto ra, o f a tă
«■are se inîleleţnicesce cu ev lavia, es te m a l d e m n ă si maî
de r e s p e c ta t fie r â t lum ea în tre a g ă . T o cm ai p e n tru a c e a s ­
ta eu te-am ales, te-am luat, te iubusn şi te p refer sufle­
tului meii. V ia ţa p re se n tă nu es te nimic. E â doresc, m&
rog şi în fine to tu l fac ca noi să n e în vredn icim d e a trăi
în a c e a s tă v iaţă ast-feliii, în c â t s ă pu te m şi dincolo în v ia ţa
viilâre d e a fi îm p re u n ă şi a no b u c u r a de cea m ai m a r e
-linişte. T im pul p rese n t es te s c u r t şi v r e m e l n i c ; d a r ă d a ­
cii ne vom irivrednici ca s ă (im n lăcutl lui Dumne^ieft şi
sâ petrecem ast-felîu a c e a s tă v iaţă, apoi vecinic ne vom
găsi cu Christos şi vom fi îm p r e u n ă cu m al m u ltă plăcere..
Eu pun iubirea fâ m a l nresu s de orl-ee, şi nim ic nu’ml v a
fi a t â t d e greoiu şi desn lăcu t, c a a mfi c e r ta cu tine. Chiar
de a r ireDui s â perd totul, c h ia r de aşi d ev e ni m a i s ă r a c
ca Iru (un c e rşe to ria în Itaca pe tim pul lut Odiseu), ch iar
d e aşi trece prin cele mal m a ri p rim ejdii, sa u aşi pătim i
oii'c e, I6te ’m t v or fi s u p o rta b ile şi uşore, d a c ă eu m e
 O M IL IA XX 2 Q9

g ă s e sc bine fa ţă de tine. Şi copil ’m l v o r fi d o r iţi î n t r ’a - .

l â t n u m a î, în tru c â t şi t u t e Tel g ăs i b in e fa ţă d e mine. .
De a c e ia va trebui ca şi tu s ă faci to t a şa» . A p o i a m e s ­
t e c ă şi cuvintele apostolic^, a r ă t â n d c ă ast-feliii voeşce'
D u m nez eu d e a s e sta bili d r a g o s te a i n tr e no(. A scuH ă iee.
.d ic e s c r i p t u r a : „Pentru a c e a s t a v a I a s ă o m u l pre
t a t ă l seQ şi pre m u m a s a , şi s e v a lipi d e fem eea
s a “ . A şa d a r ă s â nu fie Ja mijloc n ic i un p r e te x t, c a r e
s ă ni dee pe faţă m ic im e a n o s tr e de suflet. « P e a r ă b a ­
nii, lip sasc ă m u lţim e a sclavilor, lipsasc» to le o n o ru rile
din lum e, căci inie d e c â t to te a c e s te a e m a l d e d r e f e r a t
d r a g o s te a ta», U re nişte ast-feliti d e c u v in te nu v o r fi m a i
plă c u te fem e eî înain te a a u r u lu i şi a m u lt o r t e s a u r e ? Nu
te te m e, că fiind iubită ea îşi v a p e rd e r u ş in e a f a ţă de tine,
tu m ă r t u n s e ş c e - î c a o iu b e ş ti, căci d a c ă fem eile p e rd u te ,
c a r e astă-df sim t lâ n g ă uu b ă r b a t, m â in e lâ n g ă un altu l,
cu d r e p t c u v 6 n t a r d ev e ni, im p e r tin e n t e audind asl-feliu de
c u v i n te , 1o fem ee liberă şi o fata n o b ilă nici o d a l ă nu s e
v a în g â m fa la nudul u n o r c u v in te d e leiiut a c e s ta , <i îneă
m a t m u lt s-av pleca. P r o b e a z ă ! co n v ie ţu ire a uu e a in tr ’u u
mod sincer, silesce-fe de a sta m a i m u lt a c a s ă p e n tru d e n s a
d e cit în l e r s î ; prefer'o în a in te a t u t u r o r u rielen tlo r si cliiar
copiilor ce-l na s c e : d a r ă si ne a c e s u a tu să-t i unesc! pe 11-
tru dânsa. D acă face vre-o faptă lirmă si m ă r e a ţă , tu laud-o
şi a u m ir -o ; e a r â d e com ite vre*o a b s u rd ita te , cum s e în­
tâ m p lă tinerelor, tu stă tu e şe e -o şi a m in te s te - î cele din in­
ceput. In to t-d e au n a ac u sa av e riie si JuxuJ. şi dâ-I a î n ţ e ­
lege t ă o r n a m e n tu l miel f e m e l e - a c e l is v o rît din p r u d e n ţă
şi d e m n ita te , şi în frne în v ă ţ’o încon tinuu cele cnnveuaDtie.
K ugăciunele v o s tr e s ă s c f ac ă iu c o m u n i F ie-eare s ă
s e d u c ă la biserică, e a r â d e s p re cele ce afl a u d i t acolo v o r ­
bi ndti-se satî c e t i u d u s e să se în tr e b e ac a s ă , b ă r b a tu l po
fenice şi fem eea pe b ă r b a t. De cu m -v a vfe s t ă p â n e ş t e s ă ­
răcia, In p une la m ijloc pe b ă r b a ţii ^ânţf, pe P e t r u si pe
P avel, c a n t a u r e u şii m a i m u lt de c â t to ti îm p ă ra ţii şî b o ­
gaţii păincniuiul, cu to te că şi-au p e t re c u t v ia ţa în foine
şi sete. I n v a ţ’o că n im ic n u p o te fi m al g ro z a v in v ia ţa
a c ea sta , ca a se p u ne c in e-v a c o n t r a p o ru n cilo r luî D um -
nedeii. Dacă se Snsdră cine-va- ast-feliii şi sub ast-feliii d e
condiţiunl, ap o i nu va ii nnu pre j o ş tfe c â t cei ce d u c o
v ia ţă sin g u ratică , saft de cât cel ne’nsuraţl. Dacă voeşcl a
face şi o sp e ţe saci a da m ese, bine, în^e n n i i c necuviin­
cios, nim ic nedem n s ă nu s e p e t r e a c ă la ele, ci d ac ă vel
găsi v t 'u n să ra c sâ n t, care v -ar p u te a b io e c u v e n ta casa, şi
U
-2 1 0 O M ILIA XX

V are priu i n tr a r e a lui a r in tro d u c e şi b in e c u v â n ta r e a lui

V a m n r ă e u ia c a sa v o stră , pe acela clieamă-1. S a m al spun
;şi alt-ceva ? E ‘ bine, n im e n i d in tr e voi sA nu c a u te a lua
;in c ă să to rie f e m e e bogata, ci m u lt m a î s ă r a c ă ca el, pen ­
t r u că d ac ă e cu av e re , apoi nu v a î n tr ă în a c e a c a s ă a-
t â t a « lu lţă m ire provocaţii d e b anii ef. ne cât d e s g u s t p r o ­
v o c a t d e b a tjo c u rile el, pe c â t a p re te n tiu n e tini p arte -l d e
a cere m al m u lt (ie c â t a a d u s ca z e s t r e ; iii fine d e ş g n st
din causa in sultelo r, a luxului cehii m a re , şi a vo rb elo r
g tv o e pe c a r e le p ror.unţă. D ară p o te va d i c e : «N-ani chel-
tu it din al 160 nim ic, c a d staO d e f a ţă cele aie mele, pe
« a r e mi le-aO fo st d ă r u it părin ţii mei*. D a ră ce spui, fe­
m e e ? Staţi d e f a ţă ale t a l e ? Şi ce c u v â n t p o te fi m a l urî-
d o s ca a c e s t a ? T u nu al alt co rp p r o p ria a l tfiă, şi apoi
a l a v e r e p r o p r ie a t a ? D upă î n s u r ă l o r e . n u m aî su n te ţi
doufi co rp u ri, ci unul s i n g u r ; şi d a c ă e aşa, a p o i a v e rile
s u n i doufi şi nu nna sin g u r ă ? Val, la c â tă u ş u r in ţa d u c e
pe ciue-va d r a g o s te a de b a n i ! Un singur om, o s in g u r ă
fiinţa aţi d e v e n ii a m â n d o i prin însoţire, si tu incft dicf
a l e m e l e ? B le ste m a t fie a c e s t c u v â n t n ec u rat, c a r e a
fost in tr o d u s de diavolul în g a r a ta , T o te cele t r e b u i t o 'e
nou â Se-a f ă c u t D uinnedeu com un e, şi banii nu sim t c o ­
m u n i ? N u poU dice n i c i - o d a l â : lu m in a m ea, so rete mefl,
a p a m e a , câcl’Iote s u n t a l e .n o s tr e tu tu ro r, şi banii nu s u n t
c o m u n i ? P e a r ă banii de o m ie d c ori, şi nu a t â t a banii,
pe cât a c e le in te n ţiu n l josnice, ca re nu şcifl a În tre buinţa
ban ii d u p r e c u m trebuie, ci-T p referă în a in te a t u tu r o r b u ­
nurilor. Şi a c e s te a î n v a ţ’o, pe lâ o g â to te cele-l-alte, insei
c u m u lta g ra ţie . Şi fiind că fndeţnoul sp re v ir tu te a r e prin
sine ce-va p oso m o rit, şi m a l cu s a m ă făcut cât ni o fată
fra ged ă şt tâ n ă ră , când i se spun e c uvinte de o filosofie
în a lta , in v e n te a z ă m o d u l cum s ă potl a fi m a l graţios in
vorbă, şi silesce-te d e a de s ră d â e in a din sufletul el vor-
Dele a c e l e a «al m e Q “ si « al t€ f iu. Când e a a r otce ale
m ele, t.u respunde-T: te a re ale t a l e ? căci eO nu cunosc.
Efl nu a m nim ic propriii al med, şi cum tu de diel a l e
m e l e , de vrem e ce Iote s u n t ale tale* ? R esp unde-I neest
c u v â n t g ra ţio s. Nu vedi că şi cu copiii facem to t a ş a ? Când
•ii ni s m u n c e sc ce-va din m â n ă , şi apoi voese a a v e a încă
şi ce a m a î rg m as, noi li p e r m ite m d i c £ n d : «da, copilul
■meti, si a r c a s t a es te a ta, ea şi ceia-l-altâ». El bine, a c e a ­
s t a s ă o facem şi f a ţă de femee, d e v r e m e ce c u g e ta re a e’
€ m a l c o n ilărea se ă. De a r $ice „ c e l e a le m e le u, tu res
 OMILIA XX 211

.punde-î «da, fote s u n t ale ta le , şi c h ia r eO s u n t al t6u».

V o rb a a c e a s ta nu es te din linguşire, ei a r e m sin e m ullă
p r u d e n tă . Cu m o d u l a c e s ta vel p u te a m u ia m â n ia el, şi-I
v eî şte rg e d esg u stu l. L inguşire p o te fi câ nd cine-va a r co­
nţi ite ce-va nenobil p e n tru un rfiâ o re-ca re, pe când aici
« o m a r e lilosofie. Di-î d e c i : «Şi efi s u n t a l teii, copilul
m e i i ! A c e a s ta mi-a o r d o n a t m ie P a v e l ţlicfind: „ B ă r b a t u l ,
t r u p u l s6Q n u - ş l s t ă p a n e ş c e , c i f e m e e a " (I Corinth.
7, 4), de u n d e u r m e a z ă că dac ă eu nu uni s tă p â n i r e pe
co rp u l mett, ci lu, ap o i cu a t â t m a î m u lt a î s tă p â n i r e pe
b a n i .» — V orbind a ş a felia tu -aî linistit’o, af stin s tocul, al
r u ş i n a t p e diavolul, o al făcut sc lav ă c u m p ă r a t ă cu bani,
■o aî legal cu ast-feliii d e vorbe. Deci din cele ce-î vorbesc!
i n v a ţ o c a n ic l- o d a tâ s ă nu m a î d i c ă : a l m e t l şi a l tfiQ.
N i d - o d a t ă ap o î să n u te adresezT e( c u m s-a r brodi, ci t o t ­
d e a u n a să-l v o rb e şc î cu m u llă t a n d r e ţe , cu m u l t ă cinste,
ş i cu m u ltă d ra g o ste . Cinstesce-o. st atu n ci n u va avea
u e v o e ne cin ste a a l to r a , nici nu v a a v e a n e v o e de slnva
altor;), pe c â lă v r e m e s e b u c u r ă d e s la v a ta. P u n e o pe
■densa m a l p r e su s de orl-ce. n r e f e r ’o în a in te a tu tu r o r , şi ia-
u d ’o p e n tru iYumusela sufletului si n r u d c n la el. Cu m odul a-
c e s ta o vel con vinge fă ră d e alte m ijloce exteriore, şi vel fdce
h a z d e toţi eef-l-alţl. Iu v a t'o fric a d e D um nedeu , şi a tu n c i
t 6 t e v o r c u r g e ca din isvor, ear.i casa*u v a ti p lină de mii
d e b u n ă t ă ţi . U acă noi c ă in a m cele nest’ncSciose, v o r veni
d u p ă a c e s te a şi cele ale lumeî, v o ia s ă dic cele peritore.
„ C ă u t a ţ i m a î ' n t g i Q , dice, î m p ă r ă ţ i a Iul D u m n e ţ l e t i şi
d r e p t a t e a lu i, ş i a c e s t e a t o t e s e v o r a d a o g e v o u e “
{Math. (>, 83).. Ce felitt vot- fi copiii u n or ast-feliii de p ă ­
r i n ţ i ? Ce fel iu v o r fi se rv ito rii u n o r ast-teliQ d e s tă p â n i ?
-Ce feliu în fine to ţi acel cari se a p r o p ie d e; ii ? O re nu v o r
a v e a a c e ş tia sufletul lor îm po dobit cu inii de b u n ă t ă ţ i ?
■Cele m ă i m u l t e obiceiuri s e rv ito rii şi le f o rm e az ă d u p ă a-
cele ale stă p â n ilo r, căei s e identifică eu d o rin ţe le lor, şi
■Iubesc to t aceiaşi ca şi denşil, ac elea şi v o rb esc , şi in a -
celaşî m o d trăiesc. T o t a ş a şi cu copiii, carii nu v o r face
în v i a ţ a ”lor, d e c â t ceia ce âfl v f d u t la părinţii lor. Deci
■dacă noi ne fo rm ă m în a ş a m od, şi dacă. d ă m ate n ţiu n e
M n te lo i' sc rip tu ri, cele m ai m u lte Ie v o m înv ă ţa din e l e ;
şi cu chipul a c e s ta noi vom p u te a m u iţ ă m i pe D u m n ed e u ,
v i a ţ a p r e s e n l ă o vom p e tre c e în tr e a g ă in v irtute , şi ne
flfom în v re d n ic i d e b u n u rile făg ă d u ite c e lo r ce’l iubesc p e
212 OM ÎL 1A XXI

el. C ă ro ra fie a ne în vredn ici p rin ch a ru l şi fila n tro p ia

D om nului n o s tr u lis u s C h m t o s , , că ru ia, îm p r e u n ă cu T ă i a t
şi cu DUihul S ân t, s e cuvine slava, s tă p â n i r e a şi cin ste a ,
a c u m şi p u r u re a şi in vecii vecilor. A m in .

OMILIA XXI.
„Fiilor, ascultat! pre părinţii voştri intru D o m ­
nul, câ acea sta e s te cu dreptate, C in steşce pre ta­
tăl teo şi pre mum a ta, care este p orunca c e a
dintei intru făgăduinţă, ca sa’ţî fie ţie bine, şi sa
ti] cu $ile m ulte pre pâmfint" (Cap, 1 — 3).

D u p re cum când cine-va pU'isniuind un corp m a l î n ­

tâ ia p une capul, apoi b ra ţe le , şi d upa aceia piciorele, t o t
ast-felitt în a in te a z ă cu euv6n!u) şi fericitul Pavel. A v o r b i t
d e s p re b ă rb a t, a ţ o l d es p re femee, ca d e a doua c r e a t u r ă ;
a c u m trece m al d e p a r te la a lie ia , a d e c ă la a c e ia a c o p i­
ilor. A s u p r a fem eeî slă p în e şc e b ă r b a tu l, c a r ă a s u p r a co­
piilor b ă r b a tu l şi fem eea, căef privcşc e ce s p u n e : „ F i i ,
a s c u l t a ţ i p r e p ă r i n ţ i i v o ş t r i în^ru Dom nul, c a a -
c e a s t a e s t e c u d r e p t a t e . . . . A c e a s t a ■e s t e c e a â n t 6 I
p o r u n c ă S n tr 'u f ă g ă d u i n ţ ă 1*. Nimic n u v o r b e ş te aicî
de Christos, nim ic de cele înalte, căci se a d r e s e a z ă u n o r
cugete iragede, fapt p en tru c a r e şt în d e m n a re a o face .scurtar
d e v r e m e ce copii uu p o t să-t urm eze cu a te n ţi u n e a p e n ­
t r u m u lt tim p in v orba Iul. De aceia nicî c ă s p u n e ce-va
desp re îm p ă r ă ţ i a ceriurilot*. nefiinti po triv it cu virsca l o r
.de a audi de. ac es tea , ci li sjm ne ceia ce sufletul c o p ilu ­
lui u o reşc e a aucii, că sa facă uşa, dac ă voeşce s ă fie cu>
ţiile m u lte pe pauignt. D acă cine-va â r e x a m ina , d e ce-
6re nu vorbeşce el copiilor desp re îm p ă r ă ţ i a c e riu rilo r, ci
p une de fată nu m a i ceia ce s e poi unceşce in lege, a r găsv
c ă ap ostolu l a procenac to r te logic, cfict d a c a b ă r b a tu l şt’
feliîieea vor trăi conform principiilor. stabiSite de el, nici
că v e r av e a o ste n ea la m a r e de a su p u n e pe copiii lo r şb
a-I face a s c u lt ă to r i; Când de Ia în c e p u t- lu c r u l a r e o b a s ă
b u n ă , p u te r n i c ă ţi bine întocm ită, pe u r m a to te m e r g r e ­
g u la t pe calea legiuită cu m u ltă u şurinţă . Lucrul cel m a l
greii e de a se a.>( za tem elia, şi a- s e p un e o b a s ă p u t e r -
 OMILIA XXI

nică. „Fif, dice, ascultaţi pre p ă r i n ţ i i v o ş t r i î n t r u D om -

n u l“, ad e c ă d u p r e D om nul. «DumnedeO, dicf1, aşa a p o ­
runcit» D ară dacă părin ţii p n ru u c e sc lu c ru r i a b s u r d e ? dic!
tu. P ă r in te le nu p o r u n c e ş c e n ic l-odată lu c ru ri a b s u rd e ,
c h i a r de a r fi el a b s u rd , d e c â t a p o s to lu l s ’a a s i g u r a i şi
in a c e a s tă privinţă, căci d i e e „ î n t r u D o m n u l”, a d e c ă a s -
cultaţi-I in cele ce nu s e înm oi rivesc Iul D u m n ed e u ; d a c ă
însg a r li p ă r in t e le Elin, s a u eretic, n u tr e b u ie a d a as-
cui ta re d e Joc, căci p o r u n c a lut a lu n e i n u e s te î n tr u D o m ­
nul, D ară r u m d e dice „ c a r e e s t e p orunca c e a d i n ­
t â i " , pe când cea â n te i es te „ s ă n u u c i d l “ ? A poi el n-a
v o r b it d e o rd in ea în c a re su n t I r e c u te p o ru n c ile din lege,
ci a n u m ii’o a n te i d u p r e f ăg ă d u in ţă. P e n t n i cele-l-alte p o ­
r u n c i nu se p r o m ite ni el o re c o m p e n să , ea u n e le ce p o ­
ru n ce sc paza şi p ă r ă s ir e a d e rele, p e cînd aici fiind
v o r b a d e p r a c tic a r e a celor b un e, e p u s ă şi r e c o m p e n ­
sa, saft m al b in e dis f;ig \d u in ţa. P riv e ş c e ce; b a s ă a d ­
m ira bilă a p u s Ia calea virtu te !, —r e s p e c tu l şi sfiala c ă l r ă
p ă r i n ţ i Depărtându-1 d e fapte rele, şi u r m â n d ă-I duce s p r e
prac tica rea celor bune, m a l’nteîfl a poruncit c a s ă d e e r e s ­
pec tu l c u v e n it părinţilor, fîind-că d u p ă Dutnnedefl a c e ş tia
a ti fost ca u sa existe n ţei lor, Ast- felia d ec i e liicrtţl s t a b i ­
lit, că d a c ă cel d iu te i părinţii se v o r b u c u r a d e ro d ele c o ­
piilor lor, atu n ci d3 s ig u r că şi toţi cel-I-alţî omenf. De
n u v a fi cine-va s u p u s şi r e s p e c tu o s c ă t r ă p ă r in ţii sel,
nicl-odatâ nu v a fi blând şi in g ă duiloriu c ă tr ă alţi o m eni.
D upă ce sfătuieşce p e copil a t â t a c â t tre b u ia , i m e ­
d ia t tre c e Ia p ă rin ţi, şi li d ic e : „ P ă r i n ţ i , n u v £ u r g i ­
s i ţ i p r e fiii v o ş t r i i n t r u m â n i e , ci-l c r e ş c e ţ l p r e ii
î n t r u î n v ă ţ ă t u r a şi c e r t a r e a D o m n u l u i " . (Vers. 4). Nu
<Jice iubiţi-T, eâcl a c e a s ta şi fără vo ea lo r o v o r face fiind
itnpinşl d e n a tu ră , si deci a r (i fost p riso se ln ie de a le­
gii era si a c e a s ta , t i ; „ n u v_e u r g i s i ţ i p r e fiii v o ş t r i " ,
ceia ce mulţi fac, desmoşcenîndu-1 şî lipsindu-I d e c l i r o - .
nomie, p u r lâ n d u - s e c ă lr ă ii cu a s p rim e , n u ca c ă t r ă fiinţî
libere, ei ca cătră sclavi. De aceia şi d i c e : „ N u v £ u r ­
g i s i ţ i p r e fiii v o ş t r i * . Apoi a r a t ă şi c u m a r tr e b u i să
proccde/.e părinţii fală d e copiii lo r, şi rid ic ă e a r ă ş l în ­
tre a g a ch e stiu n e a ş e d â n d u -o în locul ci firesc. Şi d u p r e
cum. a a r ă l a t că 1'enieea tre b u ie s ă s e s u p u n ă b ă r b a t u ­
lu i,! ca causă a et,- d r e p t c a re cele m a l .multe lui SI vor-
beşce, îndem nându-l d e a o in c u n ju ra cu d ra g o ste , to t aş a
şi aici, e a r ă ş l Ia d ensul du ce causa, dicSnd : „ c i- I c r ^ c e t î
214 O M IL IA XXI

p r e ir i n t r u î n v ă ţ ă t u r a ş i c e r t a r e a D o m n u l u i " . V e d i
deci, cik ex istâ nd cele s p iritu a le , vin d u p ă ele şi cele co’r-
p o r a le ? Voeşcl s â fie copilul t6ti a s c u l t â t o r i u ? De la în­
ceput ch iar creşce-1 în tr u î n v ă t ă t u r a si c e r ta r e a D omnului.
S ă nu’ţl închipui câ a r ii d e p r is o s de a p u n e pe copilul
tfifl c a s â asculte şi s â în v e ţe s â n te le scripturi, pen tru câ
acolo va andi m a i’ntftiii sp n n e n d u -se : „ C i n s t e ş t e p r e t a ­
t ă l t 6 u ş i p r e m u m a t a “ , în c â t a c e a s ta se face p e n tru
tine. S ă i i u d i c r . «apoi a c e a s ta es le t r e a b a călugărilor. Nu
cum -va a m s ă ia c copilul ineti c ă l u g ă r ? Nu e nicl-o ne-
voe de a-t călugări». De ce te sperii de .un fa p t care e
a m e s t e c a t cil u n m a r e câ ştig ? Fă-l pe ro pil cb re ştio . Mal
ales celor din lum e li e n e c e s a r de a şei a s e m e n e a în v ă ­
ţ ă t u r i folositore, m a i a le s copiilor, carii ia a c e a v îrstă fra ­
g e d ă afl m u ltă n e s ta to rn ic ie şi u ş u r in ţă în ju d e c a ta lor.
P e lâ n g ă sâ n te le sc rip tu ri e b in e încă ca s a li se a d a o g e
şi exe m p le din îm p r e ju ră rile p ro fa n e, c a s ă alie acolo pe
ă,cei a ş a dişl eroi a d m ir a ţi ne scriitori, ca rii era ii sclavi
al patim ilor si fricoşi în a in te a m orţii, p rec u m A chileu când
se căîeşce că m oro p e n tru concubinii, p rec u m când ut» a l ­
tul s e îm b a tă , şi m u lte alte le d e a c es tea . A re nevoe deci
copilul şi de m e d ic a m e n te de acestea. D ara apoi, cum nu
p o te fi a b s u rd d e a da p e copil la m e şte şug uri, sa ti a-1
tr im ite Ia şcolă, şi în tine a face to tul pen tru densul, şi
în acelaşi lim p a neglija ca s ă fie c r e s c u t intru în v ă ţă t u ­
r a şi c e r ta r e a D om nului ? T o cm ai din a c e a s tă c,iusă, cum
a m tjis, noi cel ân tei, părin ţii, vom culege rodele, d a c ă
c re şc e m pe copil obraznici, neru şin a ţi, n ea sc u ltăto ri şi g r o ­
sier!. Să nu facem a ş a , dec!, ei s â a s cu ltăm p e a c e s t feri­
cit care n e p ovăţu ieşce s iH cre şce m întru în v ă ţă tu ra şi
c e r ta r e a D om nului. S ă li d ă m ex e m p le noi, făcând u*I a s e o-
cu pa cu c e tir e a s â n te l o r s c rip tu ri din cea m al fra ged ă
vlrstâ. D ară v al! cil de o re - c e eu vorbesc in c o n iin u u a-
s e m e n e a lucruri, s u n t c r e d 'it că s p u n nerodil. D ară efi nu
-voiu conteni a-m l face d a to ria ce m8 priveşce. Din ce
causă, s p u n e ’mr, nu i m i t a t i v u l pe cel vechi?.'., şi m al cu
s a m ă voi femeilor, a r treb u i s ă im itaţi pe acele tem ei m i ­
n u nate. S-a n ă s c u t copilul?... tu im ilea ză pe A n n a ; află e x a c t
ce a făcut a c e i a ; du şi tu copilul I6u im e d ia t la biserică.
C a re dintre""voi nu a r d o r i r e a copilul s€fi s ă d ev ină uu Sa-
muil, m al d e g r a b ă d e c â t î m p ă r a t al în tre g el l u m i ? «Şi cum
e cu putinţă, dic!, d e a deveni a s t feliQ.»? D ară de ce nu a r
fi posibii? Nu ’s e pote, f iin d c ă nu v o e ş d , fiind-că nu dai
copilul t6(i a c e lo r ca rt po t să-l form eze ast-feliii. „Şi cirte
 OMILIA XXI 215

a r p u te a fi acela» ? în tre b i lu. El bine, acela es te D um ne-

defl, p e n t r u câ şi A nna lui l-a Î n c re d in ţa t copilul sett. Nici
fii, cel vestit, nu a p u lu t sâ-1 formeze.’ Şi c u m a r fi p u tu t,
el, ca re n u a p u t u t f o rm a chiar pe fiii lui ? D ară c re d in ­
ţa A n n el şi b u n a el v o in ţa a făcut to tu l. A cel copil a fost
cel ântgiti n ă s c u t d e A n na, c a r e nici nu şcia dac ă v a m a l
n a ş c e safl nu alţii. E a nu a d is ; «voiţi a ş t e p t a c a s â c r e a s ­
că copilul, c a sft se m al familiariseze cu luc rurile om eneşcl,
v o iâ p e r m ite ca să -s l p e tre a c ă puţin tim p in v irsta c o p i­
lă re a sc ă » , ci t61e a c e s te a fem eea trecend u-le cu v ed e re a ,
a f â c u t un s in g u r luciu, a c e la ad e c ă c a de Ia încep u t
să afierosască Iul Dumnedefl a c e a s tă s ta tu e sp iritu a lă . S ă
n e r u şin ă m noT b ă r b a ţii de filosofia acelei femei, care a
' în c re d in ţa t copilul ei lui Dumnedeft, şi acolo J-a şi lăsat.
De a c e ia şi c ă să to ria el a fost m a l s tr ă lu c ită ca a a lto ra ,
fiind-că ea a c ă u ta t m al ânt6i& cele spiritu a le , fiind-câ a
afîe rosit Iul D u m n ed e u p â rg â (âirapîWj) pe fiiul sfifi cel ân-
tfiiG n ăscut. De a c e ia şi pântecele el a fost productiv , câcî
a n ă s c u t şi a lţi c o p i l ; d e aceia a vfidut pe S am uil p r o s ­
p e r â n d îe lum e. Dacă c h ia r o m en ii cin ste sc p e cei ce-î
cinstesc; o r e nu o face a c c a s ta cu a l â t m a î m u lt D um ne-
cleft, celor ce-1 cinstesc pre el din adâncul sufletului t o r ?
P â n ă câ n d deci v o m fi stă p â n iţi de co rp ? P a n ă câ nd ne
v o m pleca s p r e p ă m e n t ? T o te s â ni fie s e c u n d a re f a ţ a d e
în g rijire a copiilor ş i fa ţă de d a to ria d e a-i creşce î n tr u in-
v ă ţ â t u r a şi c e r ta r e a D om nului. Dacă copilul s e va în v ă ţa
a fi filosof încă din început, a tu n c i el a câ ştig at o b o g ă ţie
m a l m a r e d e c â t orl-ce b o g ăţie din lum e, şi o s la v ă m a l
p u te r n i c ă ca orl-ce. Nu va face pe copil a t â t de m a r e şi
s l ă v i t c h ia r de l-al în v ă ţa vre-un m e ş te ş u g sa u Iotă în v ă ­
ţă t u r a profan ă, p rin ca re s ă se p ric e a p ă a câştiga bogăţii,
pe c â t d a c ă 'l vel în v ă ţa a r ta de a d e s p re ţu l averile. De
Voeşcl ea s ă ’l faci cu adevfirat bogat, apoi fă-l ast-feliQ,
căci’ nu e s te b o g a t cel ce a r e nevoe de m ulţi banf, ci cel
ce nu a r e nevoe de nimic. A c e a s t a s ă - î n v e ţ i pe copilul
t6Q, cu a c e a s ta deprinde-l, şi a tu n c i el v a fi cel m a i b o ­
g a t d e pe f a ţa păm en iului. Nu e ă u ta cum s ă - | facT de a
fi slă v it prin în v ă ţă tu rile nrofane, şi cum s â fie lă u d at, ci
în grijeşce-te c u m s ă - 1 m v e tl de a d e s p re ţu l s ta v a cea din
v ia ta ’p re se n tă , căci atu n ci el v a fi m ai s tr ă lu c it si, mal
slăvit. A c e a sta e cu p u tin ţă d e a o .infiltra a t â t în cel s ă ­
ra c , cât şi în cel b o g a t ; a c e a s ta o în v a ţă cin e-va nu de
la dasca l, şi nici din v r ’un m e ş te ş u g ore-care, ci din în vă
ţa! urile d u m n e d e e şc l aflate în s â n t a sc rip tu ră . Nu căuti
216 OMILIA XXI

cum el ?ă tr ă i a s c ă aici pe p ă m e n t v ia ţă în d e lu n g a ta , ci
cu ui t-a tr ă i a s c ă acolo o v iaţă n e m ă r g in ită şi fă ră de sfăr-
şit. Dă copilului re le m a ri, c a r ă nu cele mici. A sc u ltă p e
P a v e l cand d i c e : „ C r e ş c e ţ l c o p i i i î n t r u î n v ă ţ ă t u r ă şi
c e r t a r e a D o m n u l u i " . No le preocupa cum să-l poţi fa­
ce un m a re o r a to r , ci cum . să filosofeze, căci nefiînd o r a ­
to r nu es te nici o pagubă, pe când dacă-l l i p s e ş t e - a r i a a
filosofa, nu va pu tea a v e a nici uu câ ştig din o r a to r ia Iul.
N ecesitatea m n m a r e es le nu d e cuvinte frum ose, ci de
feliul d e - v i a t ă ; de m o r a v u r i bune, e a r ă nu d e is c u sin ţă
o r a to r ic a ; ue iunie. si nu de vorbe, căci n u m a i a c e s te a ni
pro cu ra îm p ă r ă ţia ceri uri lor, nu mat ac e s te a ni pot c hărăzi
a d e v ă r a t e le b u n ă tă ţi. Deci nu te gândi cum al p u te a să -l
a scuti lim ba lui, ci cum să-l c u r a ţi sufletul. A cestea le v o r­
besc nu cu scopul de a im pedeca în v ă tă lu ra , ci v6 sîălu-
ie sc de a li^cu Ungare de s a m a m a i m u lt Ia ceie ce v£
spuseiQ. Să nu cred! că nu m a i m on a ch ilo r s u n t tr e b u ito re
în v ă ţăm in te le din s â n ta sc rip tu ra , căci n>t-M iu d e î n v ă ţă ­
m in te s u n t trebuit ore m a l cu s a m ă copiilor ca rii inlră în
lum e. Corabia ca re s tă necontenit în port, nu are a t â t a
nevoe de o confecţion are deosebită, nu a r e nevoe d e căpi­
tan , şi nici de m a r i n a r i, d u p ă c u m a r e nevoe aceia care
vecinic pluteşce pe m a ri. T o t a ş a e s te cu om u l din lum e,
şi cu m o n a rh u l. Unul s lă n em işcat, ca c o ra b ia din p o r t,
trăieşc e o v ia ţă f ă r ă griji şi o cupaţîu nl grelei scutit, a ş a
ţlr'Snd, d e orl-ce f u r t u n ă ; cela-l-alt Îns6 e vecinie pe m a re ,
şi vecinie, pluteşce în mijlocul el lu p tâ n d u se cu m ulte v a ­
lu ri şi furtuni. Chiar de nu a r a v e a el n e v o e d e cunoşce-
re a s â n te lo r scrip turi, to tu ş i e n e c e s a r de a fi preg ă tit, ca
la ocasie s ă p o iă a s t u p a gu rile a lto r a , a ş a că o r i c â t do
fericit a r deveni in viaţa p re se n lă , el cu a l â t m al m u lt
a r e n e v o i d e î n v ă ţă t u r ă s â n te lo r .scripturi. De şi-ar întof-
ce privirea în palate le îm p ă răte sei, a r v ed e a acolo m u lţi
Elini, m u lţi filosofi, cum şi mulţi curteni în g â m fa ţi şi u m ­
flaţi in p ân tec e de slava p re sa n ta . A r v ed e a in fine un loc
plin de om e n i ca hidropicaţl, căci ast-felift s u n t palatele,
îm p ă r ă te s e i; toţi s u n t acolo în fu m u raţi şi umflaţi de m â n ­
drie, ea ră cel ce nu buni, s e ocupă cum s â s e facă aş a.
P ric ep e acum ce a r p u te a face fiul tfifi in tr â n d acolo, cum
el, ca şi un d o c to r e m in e n t, a r în tr ă în ă u n tr u cu a p a r a te le
ca re pot m o d e ra fudulia fie-căruia, cu m ‘a p r o p u n du-se de
fie-care l- a r vorbi şi l-ar în s ă n ă to ş a corpul Iul cel umflat
ca de hidropică, punfindu-I m ed ica m e n tele acele din s â n t e ­
le sc rip tu ri, şi v ă r sâ n d pe p a r te a cea b o ln a v ă c u v in te d e
 OMJL1A XXI 217

filosofie în altă. D a râ m o n a ch u i cu t i n e a r e a c o n v e r s a ?
Cu zidurile şi cu plafonul chiliei iuT ? Cu p ustiei a l ea şi cu
v ă ile p â d u r o s e ? Cu p a s e r ile şi cu co p a c ii? El n u a r e ' m a ­
r e t r e b u i n ţă d e o ast-felia de în v ă ţă t u r ă , şi to tu ş i n ev o e a
îl face şi pe densul, nu a t â t a c a s â în v e ţe pe alţii, c â t pe
sin e singur. Deci, celor cari tră ie sc îa lu m e e cu m u lt m a l
t r e b u i t o r i i de a î n v a ţa şi a şei s â n t a s c r ip t u r ă , de c â t ce­
lui ce duce o viaţii s in g u ra tic a , căci o m u l din lu m e e cu
m u lt m a l ap le c a t de a g reşi, d e c â t m o n a c h u l. D a c ă voeşcl
s â afli, apoi c h ia r in lu m e a e c e a s ta v a fi m a l d e s to in ic
cel ce cnnoşce s â n ta sc rip tu ra , căci toţi s-ar ru ş in a de
cu v in tele acelea p r o n u n ţa t e d e el, când m al ale s î) vfid că
el nu a r d e in foe p e n t r u s la v ă , şi nu d o r e ş c e ântSetate.-
De alt-feliu d ac ă el nu o d o reşc e, to tu ş i o v a av e a, şi a-
luncl v a fi m a t r e s p e c ta t d e c â t chiar Î m p ă r a tu l. N u e c u
p u tin ţă ca s ă g re şa se ă unul c a ac esta. Cel ce e s ă n ă to s
a r p u te a s â facă g reşeli când s e g ă s e ş c e î n tr e m u lţi o m e n i
sânfttoşl, d a r ă când el se g âs eşc e in tr e m ulţi b o lna vi, a-
pol v estea de el iu le ajunge p a n ă la u rec h ea î m p ă r a tu lu i ,
şi p este m u lte n a ţiu n i îl v a p une s â stapâr.iâscă.
*) Decî şeiind voi a c es tea , ere şce ţi pe copiii v o ştri
în tr u în v ă ţă tu ra şi c e r ta r e a D omnului. D ara p o te e s ă r a c ?
JEt bine, cu nimic nu v a fi m a l s ă ra c d-j cât ce! ce s e în­
v â r t e ş t e prin p a ia ţe le îm p ă ră te se i, p r in fap tu l c a nu e s l e
111 pa laturi, ci in că v a fi a d m ir a t, şi iute v a a ju n g e la â n -
te e la te , ch iar fa ră vo ea lui. P e n tr u câ d a c ă unii b ă r b a ţi
"Elini în v a i6 re d e tr e i oboll (un ol>ol e r a a ş e s a p a r te
din d r a e h m ă = 1 6 hani), şi cinici, căci ast-feiiti e r a filosofia
lor, saO m al d r e p t vorbind nu a tâ t ftlosofîa, c â t n u m e le
e l ; dacă, dic, unii ast-fetia d e om e n i îm b r ă c a ţi cu m a n ­
ta u a filosofică, şi cu p ă ru l lung, fac pe m u lţi de a-şr p le ca
ochii in jo s în a in te a lor, apoi cu c â t m al muU cei c e cu
a d e v ă r a t că este filosof ? Dttcă un chip de filosof i m n d u n o s ,
d ac a u m b r a unei p ă r u te filosofii s u p u n e in a ş a m od pe
alţii, ppul ce v;i fi câ nd noî v o m iubi iilosofia c e a a d e v ă ­
r a tă şi s i n c e r â ? Nn ore se v o r în d r e p t a .c u . t o ţ i i ? N u . 6 r e
cu toţii v or în c re d in ţa u n o r ast-feîifi d e a d e v ă r a ţ i filosofi;
şi casele lor, şi fem eile şi copiii i o r ? D a r ă din n e n o ro c ire
nu e s te a s tâ - d l un ast-felifl d c filosof. De a c e ia nici e x e m ­
plu nu putem găsi p rin tre o m enii din lum e, pe câ nd p r i n ­

*) P a rte a m o ra li. D espre c re ş te re a copţilor in lm frica de Dum-

Dedeti, desp re blămle^a şi cat re sp ec t produce ea. a ic i; p e n tru des-
pre^uirea slavei u tiv erei. D espre A braam , şi cum eă fapta buna
esle dupS a se m eu a rea sufletului. (Verotr).
2 l8 OMILIA XXI

tr e cel cu v ia ţa m o n a r h a î ă am p u te a f ă găsim m ulte

ex e m p le . De a c e ia v o ia vorbi d e un u l dini re te l muiţl.
P o t e cii şcill, sa d p o te aţi au dit, saii c ă pole unia ch iar
aţi şi vfidut pe b ă rb a tu l, d e s p re c a r e voiQ a vfi v o r b i ; dic
de Iulian <■<*! m in u n a t (B is e ric a ! se rb e a z ă la 21 Iunie),
A ce sta a fost b ă r b a t de ţe a ră , literato r de jiSm&nt, s m e ­
rit şi d in tr e cei s m e r i ţ i ; e r a in to tul necuoosefcioriii de fi*
tosolia proîana, pe câ nd d« fîiosoJja cea neplasm uifa de
m m i e a o m e n e a sc ă el e r a în z e s t r a t cu îm b e lş u g a re Când
el in tr a in cetă ţi,— şi forte r a r se p e tre c e a faptul ac esla, —
s e tăcea p r i ’m p reju ru l Iul a t â l a în g r ă m ă d ir e şi îm bulzeală
d e pujtor, cum n u s ’a r fi făcut nici r iîo rilo r celor m a î re­
n u m iţi, sofiştilor, safl o r i c ă r u i a ltul. Şi ce s ă m aî s p u n ?
O re num ele Iul nu es le m al s tr ă l u c it d e cât a t u tu r o r îm­
p ă ra ţilo r, d e v r e m e c e s e la u d ă cu c â n tă ri şi a s ! ă - d l ? Diică
deci lo te a c es tea se p e lrc c în lu m e a a c e a s ta , lum e in c a r e
n im ic nu ni-a făgă du it sţflpânul a iote, lu m e in ca re ni-a
s p u s ca s u n te m slreinl, apoi să p rice p em câte b u nuri nit
ni vor fi a c o r d a te fn ceriurl. D acă in a c e a s tă fume, u nde
ii e r a u ca b ejen a rl, s-aO b u c u r a t de a t â l a cinste, d a r ă a-
colo, u nde ii s u n t e e lă ttn l, de ce slavă ore uu se vor in-
vreunici V D acă aici, u n a e ei a a r ă t a t că ne asceaptft n e c a ­
zuri, şi a u a v u t ii a t â t a c onsideraţie, d a r a acolo, unde el fă-
g âd uiesce onoruri, c â tă m u lţ ă m i r e nu va fi? Voiţi pole să
v e a r ă t ă m şi om eni din lum e aju n şi k ac e a stă fitosoiie
înaltă ? In diua de asiă-di nu a v e m , căci dacă p 6te se g ă ­
se sc unia îng ă d u ito ri şi blândf, lo tu ş i încă n -a 0 aju n s la
cea m a i '-na-Hft filozofie. P e n t r u c a re vg voiţi spune e x e m ­
ple de ale sâ n ţilo r din v ec him e . Câţi din aceia avfiud fe­
mei, şi crescând copii, şi cu Iote a c e s te a nu a u fost m a l
p r e j o s de cel ce duceaţi v ia ţa m o n a c h a lă ? A stă -d l Îns6
mi se găsesc „ p e n t r u n e v o e a d e a c u m “ (I Corinib.
'7j 26), d u p r e cum dice a c e s t fericit. P e cine voiţi sâ v6 a-
r â t ? P e Noe, sad pe A b ra a m , saii pe Isa a c , safl pe fiul
a c e s t u i a ? Polo pe I o s i f ? P o te voiţţ să ven im )a P r o f e ţi?
La Moisi, sa u la Is a ia ? Ducă credeţi, să vorbim de A b r a ­
a m m al ale s că to ţt ceştia-l-aifî n e c o n te n it ni-1 pun îna in te .
El bine, nu a v e a el f e m e e ? Nu a v e a el cop il? V& spun şi
efi vou6 a c e a s ta , ceia ce dealt-felitt şi voi ni spun eţi noufi.
A v e a fem ee, d e c â t. nu a fost m ira cu lo s fiind-câ a v e a fe-
l i i e e ; a a v u t şi copii, d a r ă nu a fost fericit p e n tru c ă a
a v u t c o p i l; aO a v u t şi av eri, insg nu din ca u sa a v e r ilo r
lui a in u lţăm it pe D u m n e d t u ; a a v u t sub a s c u lta r e a lui
treî-sule op t-spre-dece cap) d e familif, şi cu Iote a c e s t e a
 OMILIA XXI 21 9

nu p e n tru a c e a s ta e r a a d m ir a t. P o te că voeşcî a cunoşce,

din ce ca u sa a fost t i cin stit şi slă v it d e t o ţ i ? El'bitte,.
p e n tru iu birea Iul d e strfiinl, p e n tru d e s n r e tu ir e a banilor,
p e n t r u d e m n ita te a Iul. Care es te c h a r a c te r is tic a filosofului
a d e v g r a t ? Nu ore d e a d e s p re ţu i av e rile şi sla v a , şi în
definitiv de a fi m a l pre sus de ori ce invidie şi pali m ă ?
A lde decî, să-l a d u c e m la mijloc, şi desv6lindu-I s ă vM a-
r ă t ce felia d e filosof e r a eJ. Maî ’nlgiu cft el nu conside­
r a în tr u nim ic p a t r i a : „ l e ş i j dice, d i n p a m e n t u l t 6 0 ,
(iin r u d e n i a t a , şi d i n c a s a t a t ă l u i t e u * (Fac. 12, 1),
şi im e d ia t a ieşit. Nu e r a leg at d e c a să , căci dacă era, nu
a r fi ie şit; nu e r a le g a t cu vre-o p rie te n ie ca de obiceiQ,
şi nici cu alt-ceva. Apoi el d e s n re tu ia s la v a in io te cele—
l-alte, d e s p re ţu ia averi!e, pe d uşm a ni punendu-T pe fugă în
ret-boe şi pulîind a s e folosi d e p rad ă , el a d e s p r e ţu it şi
nu a făcut a c ea sta . Apoi c h ia r copilul lui nu s-a făcut a d ­
m i r a t p e n tru av eri, ci pen tru o s p ita lita te a luî, nu p en tru
copiii ce-I avea, ei p e n tru s u p u n e r e a lui, nu pen tru fe­
m e e a Hiî, ci p e n t r u sîă rpiciune a el. El nu consiliera in tr u
nim ic v ia ta n r e s e n tă , nu s trin g e a averf. ci to te le d e s p /e -
ţuia. tSpune-mî, c a r e din tre pla n te es le cea m al b u n ă ? O re
nu aceia care a r e p u te re a io sine înseşi, ca re nu pote fi
v ă t ă m a t ă nici de secetă, 11ic! de g rindină , nici de furia
v ân tu rilo r, nici in fine de vre-o a l tă a n o m alie, ci s tă e x p u ­
să d esp re ţu in d ori ce, fă ră a a v e a nevoe d e vr’.un acope-
r e m â n t safl în g r ă d itu ră ?.£( bine, a s l felia e s te filosoful, ast-
feliu es te acel b o g a t : t 6 t e Ie a r e si n i m i c n u are, sa£t
m a î b in e dis, n i m i c n u a r e , si t â t e l e are. Zidul lui de
a p ă r a r e nu e p e din afară,ci" pe d in ă u n tr u . D ară c e ? C are
c o rp e p u t e r n i c ? sp u n e -m i; nu 6re acela c a re o s ă n ă to s,
şi nu s e v a t ă m ă nicî la fome, nici la m â n c a re pesle m ă ­
su ră, nici la frig, şi nîcî la arşiţa cea m a r e a s o re îu l? saii
că p o te a c e l a , ca re, p enfru ca s ă fie să n ăto s, a r e n e v o e
d e bancheri, d e fabricanţi d e diferite m a te rii, de vină tort
şi d e d o c t o r i ? Acela e s te bogat, a c e la e s te cu a d e v g r a t
filosof, ca re nu a r e nevoe de nimic. De aceia a c e s t le ric it
a p o s to l dic ea : „ C r e ş c e ţ i c o p i i i v o ş t r i î n t r u î n v ă ţ ă t u ­
ra şi . certarea Domnului*1. , Nu ’i îm brăcaţi- cu acope-
r e m i n te ex teri o r e a t â t, pe cât cu de cele interiore, p e n tru
că a c e a s ta e s te a d e v ă r a ta bogăţie, adevfirata slavă. Când
a c o p e r e m in te le cele de pe d in a fa ră v o r cădea, v o ia 'să di(
d e în g ră d ire a d e p ri’m p reju ru l p lantei, atu n ci şi p la n ta vî
cădea la p ă m g n t şt se va n im i c i; nu n u m a i că nu s-a fo
 :2 2 0 OMILIA XXI

.losit cu ce*va, b a încă s-a v ă tă m a t, p e n tru că to te acele

Îngrădituri eratt m aî m u lt puse ca s ă o a p e r e d e furia vfin-
>1urilor, şi o d a t ă cu c ă d erea lo r la pflm eut afl t r a s cu ele
' şi p la n tă .'B e c i b o g ăţia m al m u lt v o tâ m ă , de v r e m e ce fa­
ce pe om n ein g rijilo n ît faţa d e a n o m aliile v ie ţel.’ Ast-feliQ
■dară s ă p re g ă tim pe copil, ca să p o tă r e î i s t a la Iote îm ­
p reju rările c o n tra re , şi d c cele ce v o r v en i s a nu s e s p e ­
rie. Sâ-T cre şce m în tr u î n v ă ţă t u r a şi c e r ta r e a D om nului, şi
m a r e r e s p la tă v o m avea, D acâ cel ce fac s ta tu e te î m p ă ­
r a ţ i l o r , safl zu g ră v e sc chipurile lor, se b u c u r ă d e m u ltă
cinste, apo î noT, carii în fru m u se ţă m chipul îm p ă r a tu lu i ce-
r e s c , — p e n tru că om ul e d u p ă cliipul şi a s e m ă n a r e a lui
D um nedefl— , o r e im ne vom b u c u r a de mii d e b u n ă tă ţi,
c â n d ii v o m în a p o ia chipul s£ti întocraaf, a d e c ă d u p r e a s e ­
m ă n a r e a s a ? Căci a c e a s ta e de a fi d u p r e a s e m ă n a r e a s a ,
adecă d e a fi virtuoşi. D ară v ir tu te a sufletească n u m a i a-
luncl o v o r av e n , câ n d vom în v ă ţa p e copiii n o ştri a fi
bum , n e s tă p â n iţi d e iuţim e, când v o r fi filantropi, fără de
r ă u ta te , bine-făcători c ă tr ă alţii, p e n tru ca to te a c e s te ca­
lită ţi su n t p ro p rii ale luî D u m n e d e f i; când în fine J1 vum
În v ăţa ca v ia ţa p ro se n tă s a n u o considere întru nimic.
A şa da>’fl a c e a s ta s a ni fie p re o c u p a ţiu n e a nosfrfi, ca şi pe
■d&nşil şi pe noi în şi-ne să ne fo rm ă m d u p r e cum trebuie,
'fiind-că dealt-felîfl cu ce curaj ore ne v o m găsi în a in te a
tro n u lu i lui Ciiristos ? Dacă cel ce a r e copii n e a sttiîlă lo r l
şi n asu puşl n u es te d e m n de episcopie, cu a t â t m al m u lt
mi v a fi dem n de îm p ă r ă ţia Iul Dumnedefi. C e s p u l ? C l i i a r
■de a m a v e a femee n e s ta to rn ic ă , ch iar de a m a v e a rop iî
nestatornici, v o m da ore s a m a , vom fi respundC torl în a in ­
tea iul D u m n e z e u ? Da, d ac ă nu vom c o ntribui cu ceia ce
iîutilem dalor!, a d e c ă dacă nu li vom da în v ă ţă t u r a c u v e ­
nită. Nu ni es te d ea ju n s p entru m â n tu ir e nu m a i pro p ria
■n6stre v irtu te , cacl dac a cel ce a p r im it un ta l a n t l-a în­
g r o p a t in p ă m g n t şi n-a c â ş ti g a t nimic, şi to tu ş i a fost
oedepsit, e c e rt câ nu es te d ea iu n s n u m a i propria' n o stră
v ir t u t e p e n tru m â n tu ir e a nostrC, ei se c e re d e a face vir­
tuoşi şi pe alţii, S â a v e m deci m a re în g rijire de femei,
de copil şi d e servito ri, s ă a v e m m a r e în grijire şi d e noi
înşi*ne; şi fie ca i-am form a pe denşif, fie cft pe noi insi-ne.
s ă ru g a m pe D u m n ed e u ca s a ne tlee m â n a de a ju to rio
în a c e a s tă faptă m ă re a ţă . Dacă el ne va v e d e a că ne ocu ­
p ăm tic a c e a s ta şi ne, îngrijim, ne Va a ju ta ; e a r ă de v a
v ed e a câ nu facem nimic, nu ni v a d a nici un ajulo riu,
-căci el nu v in e în ajuloriul celo r ee d orm , ei a celor cari
 OMILIA XXII 221

sfi obosesc şi m uncesc. A j n to n u t s e d ă t o t d e a u n a nu ce­

lui c e şede in tr â n d ă v ie , ci celuia ce m u n c e ş c e ca şi cel»
ce vine in njirtoriO. E a r ă la urm S , b u n şi p u te rn ic e s te
D n m n e d e â ca lucrul să-l d u c ă la un b u n sfârşit, c a a=t—
feliQ să ne în vrednicim b u n u r ilo r făgăd uite, p rin c h a r u l şi'
in d u ră rile a unuia n ă s c u t al sfiti fiu, că ru ja, Î m p re u n ă cu
T a tă l şi cu Duchul S â n t, se cu vine s la v a , s t ă p â n i r e a şti
cinstea* a c u m şi p u r u r e a şi în vecit vecilor. A m in.

OMI L I A XXII.
„ S lu g f! ascu ltaţi p re stăpânii voştri cei dupre-
trup, cu frica şi cu cutrem ur, intru d rep tatea îni-
m el v^stre, ca-şi pre C h risto s; nu num ai în ain tea
o ch ilo r slujindu-li, ca c e l ce vor să p laca o m e n i-
lor, ci ca slu g ile lui C hristos făcând v o e a lui Dum -
neţleO din suflet. Cu b un ă-voin ţa slujindu-li ca
D om nului, eară nu ca o m e n ilo r; şciin d că orl-ce
b ine va face fie-care, aceia va lua d e la D om n u l,,
ort robul, ori cel s lo b o d ‘‘ (Cap. 6, 5 —8).

A şa d a r ă e m a l p r e su s d e orl-ce îndoială, că in c o m ­
p u n e r e a şi în m e rsu l r e g u la t al unet case c o n trib u ie nu
n u m a i b ă rba tul, fem eea şi copiii, ci şi vrednicia s e r v it o r i­
lor. De aceia fericitul P a v e l nu a neg lija t nici această*,
p arte, ci m al la u r m ă v in e şi a s u p r a acestei chestiuni,,
fiind că şi se rv ito rii se g ă s e sc la u r m a tu t u r o r cu s e r v i ­
ciul lor. Multe li v o rb eşc e şi !or, nu inşii d u p r e cum v o r ­
b e ş t e copiilor, ci cu m u l t m al c o m p lec t, căci f ă g ă d u in ţa n u ­
li o Uă p e n tru tim pul p rese n t, ci p e n t r u viitorifi. „Şciind,
dice, c ă o r l - c e b i n e v a f a c e f i e - c a r e , a c e a s t a v a
l u a d e l a D om nul", şî-I în v a ţă a tilosofa. D acâ it s u n t.
m al inferiori c h ia r şi de c â t copiii in p r iv in ţa serviciu lui loiv-
to tu ş l cu c u g e ta re a s u n t cu m u lt m a l su p e rio ri. „ S l u g i ,
a s c u l t a ţ i p r e s t ă p â n i t v o ş t r i c e i d u p r e t r u p " . P riv e ­
şce cum din capul locului În alţă sufletul în tr is ta t, cum de
la început-1 mângiic. «Nu te scârbi, dice, că eşti m al infe­
r io r şi d e c â t fem eea, şi de c â t copiii, p e n tru că n u m ă r
n u m e ie este d e s c la v i e ; s tâ p â n i a a s u p r a la es te d u p r e
:2 2 2 OMILIA XXII

.■corp, te m p o r a lă şi scurtă, căci to i e e e s te c o rporal, e s le

s c h i m b ă d o s şi trecetoritt» . „ C u frica şi cu c u t r e m u r " .
Ă l-vC dut că el nu p re tin d ă fot ac eiaşi fricii tic Ia fem ee
şi de la c o p i l? căci acolo a d is s i m p l u : „ E a r â f e m e e a
s â s e t e a m a d e b ă r b a t " , p e c â n d aici cu in te n s ita te ,
„ c u f r i c ă ş i c u c u t r e m u r " . A poi a d a o g e : „ î n t r u d r e p ­
t a t e a i n i m e i v o s t r e , c a ş i p r e C h r i s t o s " . I n r o n ti n u a el
pun e a c e a s ta fo rm u lă, şi o r d o n ă a s e e x e cu ta. D ară ee spui,
■fericite P a v e le ? S erv itori ul e s te şi el fra te, sa ti m al bine dis
- a ‘d e v e n it- f ra te , şi se b u c u r ă şi el d e to te eele-l-alte, şi ap oi
-dicl; «ascultaţi p r e s tă p â n i t v o ştri cel d u p r e trup, cu frică şi
cu c u tre m u r» ? «Tocm ai p e n tru a c e a s ta , dice, a m p o runcit aşa,
-căci dac ă p o r u n c e sc şi celor liberi de a se s u p u n e unu l altuia
intru frica Iul D um nedcG : „ P l e c a ţ i - v £ u n u l a l t u i a i n t r u
frica lu i D u m n e d e u “■ (Cap. 5,21), dac ă p o ru nce sc şi f«n;eeî
-de a se te m e de b ă r b a t, de şi e a es te 6gală in cin ste cu
b ă rb a tu l, cu a t â t m a l m u lt o dic a e e a s ta servitorîuîut.»
JFaptul că ciue-va es te servitorii! nu es te înjositoriO, ci e s ­
te c h ia r cea m ai â n te i n o b le ţă ca c i n e - v a s ă s e Snjosască
pe sine, să fie c u m p ă ta t, şi s ă s e um il iască faţă de a ]>r â ­
pe le sCfl. D ară ap o i chiar şi ccl liberi a l tă d a t ă serviaii
-cu frică şi cu c u t r e m u r pe cel liberi. ,,I n t r u d r e p t a t e a
i n i m e i v 6 s t i ’e “ dice cu d r e p t cuvânt, fiind-că e posibil a
s e rv i cine-va cu frică şi cu c u tre m u r , ins6 nu cu d r a g o s te
.şi cu b ună voinţa, ci cu rfiutate, ca şi cum l-ar fi p erm is
şi tul de a t;i<*e Vele. Mulţi d in tr e s e rv ito ri g reşe sc că se
p o r tă r£0 f a ţă d e s tă p â n ii lor, şi de aceia aposto lul lî d i s ­
tr u g e a c e a s tă r ă u ta te , dicfind: „ I n t r u d r e p t a t e a i n i m e i
v 6 s t r e , c a şi p r e C h r i s t o s ", ad e c ă se rv in d u -I nu n u m a i
în ochii lor, ca s ă se facă p lăcuţi om enilor, ci ca se rv ito ri
al lui Chrisîos, carif fac voin ţa jqf D um nedeu din to t s u ­
j e t u l lor, „ c u buna v o i n ţ ă s l u i i n d u - l i c a D o m n u l u i ,
e a r ă n u c a 6 m e n i l o î ,£t. Vedf, c â t a tr e b u i t ca p ă l i să-
■diascâ în in im ă a c e s t bine, ad e c ă serviciul lor să-l facă
cu d r a g o s te şi din suflet? «V edem pe m ultl servitori fâ-
■c&ndu-şl serv iciul lo r d e frică, îa c a r e nu pu ţin co n trib u ie
: şi a m e n in ţă r ile s t ă p â n i lo r ; d a r ă tu ara tăm f, dici, că ser-
veşcl ca lui Christos, e ă r ă nu ca om ului, şi c ă l i f a d d a ­
to r ia din d ra g o ste , şi nu silit». D upre cum pe cel ce p ă -
.iim e şce îi sfâtu ieşce ş i’l în v a ţă ca s â rabde, to t aşa sfă-
tuieşce şi pe s e rv ito ri c a s ă ’şl facă d a to ria lor cu b ună-
-Toinţă. Fiind-că cel r e loveşce pe un altu l p e s te obraz, au
 OMII.IA XXII 223

a făcut a c e a s t a p e n t r u că cel lo v it o d o rea , ei din c a u s a

p ro p rie i lui rg u tăll, ap o i p riv e şc e ce dice M â n t u i t o r i u l :
„ I n t o a r c e - l şi c e l a - l - a l t obraz" (Math. 5, 39), ca s ă ' a -
r â ţ l prin a c e a s ta c.ft nu fâ ra voe a l s u fe rit. S -a r p ă r e a că
p o te al lă c u t a c e a s l a d e frică, insfi e aici o m a r e filosofie,
şi al d o v e d ii câ al s u fe rit dîu a c e a s tă ca u să , ad e c ă din
d r a g o s te a t a c ă t r ă filosofia cea înaltă. A r a t ă deci şt ac u m ,
c ă cu b u n ă voea la p o r ţt serviciul. Cel ce c a u tă a s e tace
p lă c u t om enilor, n u e s te se rv u l lu i C h ristos, e a r ă servil
lui C hristo s nu c a u tă ca s ă p la c ă o m e n ilo r. In a d e v ă r, cin e
o r e fiind se rv u l lui DumnedeQ, voeşce s â p la c ă o m e n ilo r ?
safl cine plă câ n d 6 m e n ilo r p o te s ă s e rv ia sc ă Iui D u m n e d e â ?
„ D i n s u f l e t , ^u-e, c u buna- v o i n ţ ă s l u j i n d u - l i " . Fiind-că
se p o le ea cine-va s ă s e rv ia s c ă pe un a ltul m a l m u lt de
f o n n â , a d e c ă s ă Indepliniască nu m a i ceia ce e datoriţi, in*
sg nu cu lo lă p u te r e a şi cu to lâ d r a g o s te a , d e a c e ia dice
ca s ă o facă a c e a s ta cu bună-vo inţă, nu silit, din d r a g o s te
şi nu din silâ. D acă ast-fe liu se rv e sct, a d e c ă d a c ă ’ţl p o rţi
serviciul cu d r a g o s te , cu b ună voin ţă din to t sufletul ICO,
ca şi c u m a! servi Iul Christos, ap o i a t u n c i tu n u eşti s e rv ,
U 11 ast-feliti de serviciti tăcea şi Pav el, cel liber, c a r e şi
s tr ig ă dicfiml: „Câ n u pre noi n e prop oved uim , ci
p r e C h r i s t o s l i s u s D om n u l, e a r ă pre n o i s l u j i t o r i
v o u 6 prin l i s u s " . (II Corinlh. 4, 5). P r i v e ş c e d e aici,
cu m el îţi s u s t r a g e înjosirea p ă r u t ă că eş!I se rv . «S ervim
p e s tă p â n i , dice, p e n tru Ctiristos.» „ Ş c i i n d c a o r l - c e b i ­
n e v a f a c e f i e - c a r e , a c e i a v a l u a de la Domnut,
o r i robul, o r i c e l s l o b o d F i i n d - c ă e firesc ca m u lţi d in ­
t r e s t ă p â n i să n u se, ruşineze, ca u n ia ce s u n t necredincioşi,
şi să nu r e s p lă lia s c ă p’e servil lor p e n t r u s u p u n e r e a ee li
o a r a t ă , p riv e şc e c u m el n iâ o g âe pe se rv ito ri ca s ă nu se
în d o ia s c ă d e r e s p la tă , ci s ă a ib ă curaj şi s ă fie în c re d in ţa ţi
d e r e s p l a t ă . P r e c u m cei ce a& p r im it v r ’un b in e d e la alţii,
d a c ă n u re s p lă te s c p e binefăcători, a p o i pe însuşi D u m ne-
d e u 1-afl f ă c u t dalo ritt acelora, to t ast-lelifi si s tă p â n i i; d a ­
c ă u u te re s p lâ te s c p e n t r u serviciul cel bun ce 1-al d a t
lor, p rin a c e a s t a în c ă m a i m u lt al fost re sp lă lit, căci il
priu a c e a s t a a f ă c u t p e D u m n ed e u d a to riu ţie.
„Şi s t ă p â n i i , dice, a c e i a ş i s ă f a c ă c î t r ă d â n ş i i “
<Vers. 9). Ce îa ţe le g e ap o sto lu l prin v o r b a „ a c e i a ş î “ ? A-
d e c â cu b u n a v o in ţă se rv in d şi il p e servil lor. Nu a $is
p e f a ţă s e r v i ţ i ş i v o i p e s e r v i l v o ş t r i , de şi prin v o r ­
224 OMILIA XXII

b a «aceiaşi» a a r ă t a t destu l d e c la r că a c e a s ta în s e a m n ă ,
p e n tru c ă ’ şi s tă p â n u l serveşce. «Nicf voi, dice, nu p e n t r u
ca s ă plăceţi o m e n ilo r să o faceţi a c e a s ta , ci s ă fiţi s t ă p â ­
n iţi de fric a şi c u t r e m u r ca nu cum -va D u m n e z e u s a v6
acuse p e n t r u n e ’n g rijirea vostrfi c ă tr ă serv ito ri» . „ S l ă ­
b i n d î n g r o z i r e a ' 1, ad e c ă n u fiţf d e nesu ferit, s ă nu fiţi
greoi prin p u r t a r e a vostrg f a ţă de if. „ Ş c i i n d c ă şi al
v o s t r u , ş i a l l o r , D o m n u l e s t e î n c e r i u r l * . V ai! la ce
a făcut ei alusinne, şi cum a înfricoşat de g r o z a v ! A d e c ă
m al lă m u r it „ C u c e m ă s u r ă v e ţ i m ă s u r a s e v a m ă ­
s u r a v o u S <(. Cu a l te c u v i n t e 's ă te te m i de a nu a u d i :
„ S l u g ă v ic le a n a , t 6 t ă d a t o r i a a c e i a ţi- a m i e r t a t ţie,
p e n t r u c a m - a l r u g a t 1* (Math. 7, 2. 18, 32), căci la d â n ­
sul nu es te p ă rtin ire . «Sa mi creţii, <Jice, ca cele ce a l fă­
c u t se rv ito riu lu l pe n e d re p tu l ţi s e vor ie rta, p e n t r u că
d ac ă legile lum eşcl fac vro-o deosţ-bire in tr e om e n i, ca
fiind si ele ometieşcl, nu e to t a ş a cu leg ea s t ă p â n u l u i
obştesc, c a re nu p r e v e d e nici o deosebire, ci tăcfend b in e le
d e o p o triv ă tu tu r o r , fi inapoiesce d u p re fa plete lor» D ară
dacii cine-va a r în tre b a : de u nde ore a v e n it în lu m e s c la ­
via, şi p e n t r u ce a in tr a t în m o ra v u rile vieţel o m e n e ş e f ?
mai ale s că şciti p e mulţi ca rit în tre a b ă şi v o e s c a cu-
noşce faptul,— eâ vS voîfi spune. L ăc om ia a n ă s c u t sc lav ia,
bArbaria şi n e s a ţu l d^ a v e ri a zăm islit a c e s t pfiirat, fiind­
că Noe n ’â a v u t nici mi sclav, nicT Abel, nici Sitb şi nict
cel d u pă aceştia, f e c a l u l a născu t a c e s t fapt, in s u lla
cătrA p ărin ţi, voiţi să dic, a fost o b â rşia rgulul. A u d ă
ac e a sta copiii, că dac ă i; sim t ne recii nosefitorî cS tră p ă r i n ­
ţii lor, apoi su n t vrednici de a fi sclavi, s u n t v r e d n ic i de
a fi servi lori alto ra. Copilul norecunoscgiorifi c ă tr ă p ă r in ţii
îtil s in g u r şi-a d istru s n o b le ţă sa, c ă c i 'c e l . ce in s u ltă pc
talăl seft, nu m aî es le fio. D ară d ac ă cel ce in s u ltă p e t a ­
tăl iul mi mai es te fiii al aceluia, a pot cel ce in s u ltă pe
ta lal n o stru ce! cc resc cum va m al p u te a fi fift? S in g u r
s - a pngorît, sin gur a ieşit din nobleţă, p e n t r u că a in su l­
t a t p e . Dum nedeu, a in su ltat n a t u r a lut. Mal pe u r m ă îns£
s-a o bicinuit a se lua prisonierl în re?b6ele d in tr e popore.
Va dice cine-va însfe, că şi A b ra a m a v e a s e r v ito ri; d a r a
el tui-i în tr e b u in ţa ca pe nişte serVitort, d u p r e cum vedem
din s â n ta sc rip tu ra . Acum tu priveşce, cum a p o s to lu l pune
sub d e p e n d e n ţa bărbatului, ca cap, lo tul din c a sa Iul, rSc'
U o r d o n ă , d e a ’sl iubi pe femee, de a creşce copiii in tri
în v ă ţă t u r a şi c e r ta r e a Domnului, de a s e p u r ta cu b lâ n d e
 O M IL IA X X II 225

ţ â şi d r e p t a t e faţă de s e rv ito ri „ ş c îi r td , dice, că şi a l

vostru, şi al lor, D om nul e ste în ceriurj“. «Ast-feliOy
dice, şi voi stă p â n ilo r,' ca cel ce s u n te ţi îoşi-vS s e r v it o r i ,
fiţi filantropi şi în g ă d u ito ri c ă tr ă dânşii».
„ D e ci fraţii m ei, întariţi-vC întru D om n u l şî
întru puterea tăriei I u l “ (Vers. 10}. D acâ p o te v o iţi s a
a u r i ţ i d e s p re d atoriile s tă p â n i lo r c ă tr ă se rv ito ri, ap o i le
p u te ţi a u d i m a l sus, u nd e se v o rb eşc e d e copil. In v ă ţa ţi-i
a fi evlavioşf, t a r ă c e le -l- a lte v o r v en i de la sin e fă ră î n ­
d o ia lă. A slă d l însfi durfindu-se cine-va la I h e a lru satî la
bae, du ce cu sine pe toţi copiii şi pe folf servitori/, pe c â n d
la b ise rică nicl-odată, şi nici nu-I sileşce de a veni şi a
a s c u l t a 's â n t e l e rugScium . Şi cu m v a fi el as cu ltâto ritt, d a ­
câ tu ca s tă p â n d a i a t e n ţi u n e a l to r a f a c e r i ? AI c u m p ă r a t
p o te pe servitoriul teii ? Mal’n a in te d e orl-ce p o văţuieşee-l
şi-I o rd o n ă cele re la tiv e hi Dumnederi, c a s ă Îîr blând c ă ­
t r ă cei-l-alţ( îm p re u n ă se rv ito ri, şi în definitiv v o rb eşc e-I
m u lt de virtute. F ie-ca re c a s ă e cu o c e ta te, în ca re câ-
t>itenia ui es te fie-care b ă r b a t,- c a cap al îaniitiel sale. Uum
că casa celor Dogaţl e ca o c e ta te , ta p tu l e în v e d erat, fiind­
că acolo suni. şi ogore cu ltivate, şi ep itro p l, şi p riv ig h e to ri,
şi m u lţi s l u j b a ş i , d a r ă eil dic c â şi c a sa celor s ă r a c i e ea
o c e ta te, p e n tru că şi aici s u n t câpilenil. B ă rb a tu l s t ă p â -
ne ş c e pe i'emee, fe m e e a 's ta p â n e ş c e pe se rv ito ri, şi s e r v i ­
torii s tă p â n e s c pe fem e ile lor, şi e a r i ş l ^femeile şi b ă r b a ­
ţii s tă p â n e s c pe copiii şi se rv ito rii lor. O re n<j ţi se p a r e
că băi ba tul o atu n ci c a şi un rege, căcf a r e su b d e n s u l
a l â ţ a su ba lte rn i, f a ţă d e ca re e d e d i t o r i a Iul de a s e p u r ­
ta cu cea m at m a r e iconoim e, şi cu cea m al m a re poli­
t e ţ ă ? Cel ce şcie de a se p u r t ă şi a în tre b u in ţa pe fie-care
d u p ă a p titu d in e a lui, şcie în ac eiaşi tim p de a ’şf aleg e pe
cel m al destoinici, şi d e s ig u r ea va alege pe cei m a l
principali. A st-fdifi b u n ă - o r ă în fie-care c a să se g â s e s c e
un a l t rege, a m p u te a :Mi-e f ă r ă c o ro n a reg a lă, fem eea.
El bine, cei ce şcie r u m s ă ’şl a l e a g ă pe a c e a s tă reg in ă ,
apoi tote" cele-I-alte le vn o râ n d u i d u p r e i m n tr e b u ie .
„ D e c i fraţii m e i. m ta r iti- v e î n t r u D o m n u l, şi
î n t r u p u t e r e a t ă r i e i l u l “ . Când tr e b u ie s ă s f â r ş a s c ă c u ­
vântul, el t o t d e a u n a usa z ă d e a e e a s tă form ulă. O re n u
ţliceain eii bine din început, c â c ; m fte-câruia e s te c a o
c e ta te î n t r e a g ă ? căci iu ta c ă d u p ă ' c e a p u s in ord in e t o t e
că)iit“ <‘iile, la u r m ă ’i şi în a r m e a z ă şi-I p une în o r d i n e d e
226 OMILIA XXII

b ă ta e . D ac ă n im eni nu râ p e ş c e d re p tu l de s f ă p â u ie al a l ­
tu ia , ci fie-care s lâ in locul s e â , a p o i Io te afacerile s e g V
sfesc in b u n ă r â a d u e a l â . „ I n t â r i ţ i - v 6 , dice, î n t r u D o m ­
nul". Darn ce es le „ î n t r u D o m n u l " ? A d e c ă in s p e ­
r a n ţ a iii el, prin ajutoriul Iul, Firnd-c.1 el a o rd o n a t m u lte
ce a r treb u i s a s e facă, d e a c e ia p a r e că d i c e : „nu vg
s p ă im â n la ţl , a r u n c a ţi s p e r a n ţ a v o slrS în Dumneijett, şi el
I6 te le v a înlesni.» „ Ş i î n t r u p u t e r e a t a r t e i i u l , tjice,
ş i ' î m b r ă c a ţ i - v e i n t r u t o t e a r m e l e lu i D u m n e ţ l e f l ,
ca sâ p u teţi sta îm p o triv a m e ş te ş u g u rilo r d ia v o lu lu i"
i(Vers. 11). El nu dice îm p o triv a lup te lo r, s a â a resboelo r, ci
î m p o t r i v a m e ş t e ş u g u r i l o r diavolului, d e 6re-ce a c e s t
d u ş m a n no s e luptă pe fa ţă c o n tra nostrfi, ci m e şte şu g it,
t a r e nu e s le alt-ceva, de cât că prin înşelăciune. A m e ş ­
teşugi deci în s a m n ă a născoci viclenii, şi prin ele a c u c e ­
ri, fie cu vorbele, fie cu faptele c a r e ne înc ânta . De e x e m ­
plu : diavolul iticl-odala nu p ro p u n e pe fală pâcatele, de
id oloi a trie jiu vorbeşee, ci pe d e p a r te el p r eg ă teşc e lucrul
m eşteşugind . ad e c ă dă c a probabil cuvântul „ d e c e , <( itsând
n eg re şit de bruboile c a r e a s t u p ă w lev erul. Aşa d;ti\\ a p o s ­
tolul si in ac e a stă p riv in ţă a d e s te n l a t oslasl. şi i-;i
făcu t a ptivegliia, î a în v ă ţa t şi i-a convins că lupta n o str£
ni e s le co n tra celui m a l e x p e r ie n t d in tre d u şm a n i, şi d a r ă
il s ă nu se resbornseâ cum s-or întâ m p la şi fără ta c tic ă ,
ci cu cel m al m a r e m e şte şu g . Mal’ntfiifl’f în tă rită c o n t r a
diavolului făcend v o r b ă d e 'm e ş te ş u g u r i le Iul, npot a r ă t â n d
n a tu ra şi m u lţim e a cea m a re a lor. Et nu vuia ca o s ia si i
d e sub d ân sul s â fie cucerit!, şi de aceia l-a a ţ i ţ a t şi i-a
■deşteptat spunfindu Ii a c e s te sofisme, pregâlindu-I do a pri-
veghia. Dacă el s-ar fi m ă r g i n it num ai de n povesti p u t e ­
rea diavolului.- fă ră s ă m at s a u n ă a lt nimic, de s ig u r că
diavolul i a r fi c u c e r it; d ară câ n d el .şi'în a in te şi d u p ă a-
c e a s ta a r a l ă că e cu n u lin ţâ de a l birui, prin acea.st ii m a l
mu!t-I tnfărîtă . T ăria d u ş m a n ilo r cu c â t va fi a m m ţ a l ă d e
n o î m al lăm u rit, cu a t â t m a i m u lt cel al noştri v or fi tnal
prevfi<j6tori. „ C â c l n u ni e s t e n o u g l u p t a î m p o t r i v a
t r u p u l u i şi a s â n g e l u i , ci Î m p o t r i v a i n c e p C t o r i i î o r ,
ş i a d o m n i i l o r , şi a s t â p â n i t o r i l o r . î n t u n e r e c u l u t
v ea cu lu i acestu ia, îm p o triv a d u c h u rilo r re u ta ţe î i n ­
t r u c e î e c e r e ş c l " (Vers. 12). A pot ii d e ş t r a p l ă şi-l in-
i ă r î t ă inal m u lt încă pnnendu-ti înainte prem iul a c o r d a t
învin gători ului, căet d upă ce li sp u n e , câ aceşti d u ş m a n i
 OM ILIA XX II 22?

s u n t grozavi, a d a o g e că în r a s d e în v in g e rea no st
v o r lipsi de m a ri b u n ă tă ţi. Care ? L u p ta es te p e n tru cele ce,-
r e ş d , şi nu e vorba de bani, nici d e slav ă, ei «iacul. .Iji.1
e s te p e n tru r o b ire a ii6s!.re, a ş a c ă lu p ta d evine neimpăca*
tă . Când lu p ta s e face p e n tru cele m a l i n a r l îm p re ju ră ri,
a tu n c i şi a m b iţiu n e a o m al în tă ri ta tă . V o rb a „ î n t r u c e l e
c e r e ş c l “ , es te pu să in Ioc de „ p e n t r u c e l e c e r e ş c i " ,
n u d o r â că il în v ingâ nd s â ?e b u c u r e cu ce-va, ci ca să
n e lip sasc ă pe noi de bupjţţăţile de acolo, ca ş i 'c u m pare
cA ar, fi $ i s : « tr a c ta tu l de p;ic<> in ce s e g ăseşc e s t n n s ?
n e g r e ş it câ in cutie d e a u r fr' 'f a r e es te C hristos». V orba
„ I n t r u " deci, semnifică „ p e n t r i i “ . A cum tu p riv e şc e cum n e
d e ş te a p tă a te n ţiu n e a a s u p ra duşm a n u lu i, şi cum n e face de a
privegbia, şi to t-od ată a şei tnal dinainte, că prim e jd ia e s te
p e n t r u b u n u r ile cele inarî, şi că şi b ir u in ţa n o s t H v a fi
to t p e n tru acele 'b u n u ri, căci vicleanul s e în c e a rc ă a ne
s c o te pe noi din eeriurl. El ni v o rb eşe e d e 6 re -c a re stă*
pânil, începătorii şi s tă p â n ilo r! al în tu n e r e c u lu l lume! a-
ceştia. D ară de ca re in tu u e rec s p u n e ? P o te că de întune-
recui n n p ţe l? De s ig u r că nu, ci de acel al rfiutăţeî. „ 'C â
eram o r e - c â n d , ţiice, î n t u n e r e c " , num ind a ş a rg u ta te a
din v iaţa prese nta. Mal d e p a r te d u şm a n u l nu va av e a loc,
nici în 'eeriurl, şi nici în veacurile viitore. N u m e ş t e pe d ia ­
voli s tă p â n ilo r! al Iu mei, nu ea cu m a r s tă p â n i il lum ea,
ci c a cel ce s u n t ca u sa fa pte lor rfele, căci sc rip tu ra obici-
n u i e ş u e a numi şi faptele cele re le „ l u m e " , precum acolo u n ­
d e Christos dice: „ V o i n u s u n t e ţ i d i n l u m e a a c e a s t a ,
p r e c u m n i c t eO d i n l u m e n u s u n t “ - D ară c e ? Nu «-
rafl il din l u m e ? Nu eraţi îm b r ă c a ţi cu c o r p ? Nu eraii ii
n ă s c u ţi şi crescuţi de cel din l u m e ? Şi e a râ al in a l t loc
d ic e : „ L u m e a m € u r ă ş c e p r e m i n e ,e a r â p r e v o i n u
p o t e s ă v £ u r a s c â " (Ionn 17, 14. 7, 7), u nde vo rb eşe e
t o t de faptele cele rele. A şa d ară su b v o rb a lum e el în­
ţe le g e aici pe o m enii cel i fif, e a r â dem onii pe aceştia m a l
cu s a m ă ’i s tă p â n e se . „ î m p o t r i v a d u c h u r i l o r , dice, i n t r u
c e l e c e r e ş c l “ . El n u m e ş te incepeloril şi stă p ân ii, d u p r e
c u m num e şce şi cetele ingereşef domnii, în c ep ă to rii şi s t ă ­
pânii. „ I m h r a c a t i - v â I n t r u t 6 t e a r m e l e iu l D u m n e -
d e t i . c a s â p u t e ţ i s t a î m p o t r i v ă în d i n a c e a r e a ,
ş i i o t e î s p r a v i n d u - l e s ă sta ţi"1 (Vers. 13). Şl sub n u m e ­
le tJe di r e a înţe le g e to i v iaţa p re se n ta , cu m şi s e c u iu l
228 OMILIA XXII

p r e s e n t îl înţe le g e ca secul viclean şi rfifl, d e Ia relele ce

se petrec in tu r s u ! lui. V a s ă dică, e tr e b u i n ţă de a fi
vecinie în a rm a ţi. „Şi t 6 t e i s p r ă v i n d u - i e “ , a d e c ă şt pa'*
liniile, şi poftele cele a b su rd e , şi in.fine to t ce ne tu lb u r ă şi
n elinişteşce. El nil dice s i m p l u - s a - l e - f a c e ţ i , ci S ă l e i s ­
p r ă v i ţ i , în cât nu ni p re tin d e n u jna l a le re p u n e , ci încă
Sn a ş a m od ca d u p ă a c e a s ta s ă s t ă m , pentru^că m u lţi d u ­
p ă ce aO b iru it în lu p tă e a r ă ş l aO că<jut. «Tote, dice, să
Ie isprăviţi, nu pe 'u n e le d a , şi pe altele n u , căci dup&
învingere e n e v o e de a sta. A fo st s u r p a t d eja’ diavolul o d a t ă ,
d a r ă d ac â n u s tă m . el e a r ă ş l r e ’nviază, p e câ nd d a c ă se
ridică în tim p ce noi stftm, d e sig u r c ă v a că d e a la p ă ­
m â n t. A şa d ară în tr u cât noi n u v o m fi d is t r a ţi în to rc e n -
du-ne privirile încoce şi încolo, el nu se v a ridica. «Să n e
îm b ră c ă m , dice, cu Iote a r m e le Iul D um nezeii». Vedf c u m
a nim icit frica de diavol ? D acă e cu p u tin ţă d e a is p r ă v i
şi a s ta , apoi de ce eviţi lupta ? S t a i d u p ă ce a t isprăvit,,
şi a tu n c i ai b ir u it cu a d e v ă r a t ; nu. te m in u n a c ă al p u tu t
sc ă p a din p u te re a duşm an ilor, nu fii s tă p â n i t d e frica, cî
a ru n c ă de la tin e trân d ă v ia. „Ca sa p u t e ţ i s t a îm p o ­
triva, dice, în diua cea r e a “ . A şa d a r ă el si de Ia t i m p
g ă s e ş c e ’ocasie d e a în c u ra ja, c a d p âre că a r d ic e : « tim ­
pul e sc u rt, a ş a că tre b u ie a s la d u p ă în v in g e r e ; nu v&
lă sa ţi a li b iruiţi de osteneală, d u p ă m a s a c ru l ce l-aţi a -
v u t in luptă.»
*) A ş a d a r ă d a c ă es te răsboifl, d a c ă s u n t a t â t e a r â n ­
du ri a ş e z a te in o id ib e de bătae, dac ă a v e m în a in te a nosti'fr
începătorii necorpornle, dac ă a v e m p e s tă p â n ito ril lu m e l
aceştia, dac ă a v e m co n tra nostrf; t i te du ch u rile cele rele,,
apoi ctim d e te d e s fă ţe z l? spune-m i ; cu m de eşti a l â t d e
vesel? Cum ne vom p u te a a p r o p ia de el d e s a r m ’a ţl? Unele-
ca a c e s te a fie care s â ’şl di că in cugetul sg& pe fis-ce di,,
când e s lă p â n it d e m ânie, snO de poftele co rp o rale , câ n d 1
c a u tă c a s ă 5şî p e tre a c ă a c e a s tă v ia ţă în d e z m e rd ă rl şi d e ­
ş e rtă ciuni. A ud ă deci fie-care ce sp u n e fericitul P a v e l i
„ N u ni e s te n 6 u £ lu p ta îm p o t ri v a tr u p u lu i şi a s â n ­
g e l u i , ci î m p o t r i v a î n c e p g t o r i i l o r şi a s t a p â n i t o r i l o r
î n t u n e r e c u l u l v e a c u l u i a c e s t u i a 1*. R gsboiul a c e s ta este-

*) Pai-tea n)ora 1.1. D espre v iaţa cea siitruitu-io^ă ţi cu !>;tgare-

(îe s â n ii, ea sil mi fim b iru iţi de eel rSO, ea re pe fie-ce (li m e ş te şu ­
g e şte rele in tot o faptele lu s tre . De-^pie neb ăg are» în sum ă a e.«lor-
p re sen te , şi despre ingriiiren uosti'S Dentru cele viiW re (Veron).
 OMILIA XXII 229;

cu m u lt m a l a n e v o io s de cât cel corporal, lu p ta e cu m u lt

m al în v e rşu n a ta , G âudeşce-te cât d e m u lt tim p du ce el
lupta. P a r e că a u d pe ciuf-va d ic e n d : « iată că a c u m a ve­
n it ca sil se lu p te cu m ine». A ceste v o r b e înse sunt. p r o ­
n u n ţa te de cel tr â n d a v i, e a r â tu om ule, tre b u ie a m u lţă m i
că e ş ti pus in p o r ţ i u n e d e a d obori p j a c e s t d u ş m a n , d a ­
ca vet voi, e a r ă nu sâ te scandalisezl, p r o n u n ţâ n d c u vinte
pe c a re num ai un o sta ş leneş şi s o m n o r o s le p ro n u n ţă .
C u n o şti acum m o tiv e le p e n t r u cure el te a ta c ă , şi d e a-
ceia p â n d e sc e p r i ’m p r e ju ru l t<50 si î:igrâdeşce*te din to le
părţile. L u p ta nu e s te n u m a i co n tra diavolului, ci şi cun-
(ra p u te rilo r Iul. Cum ne voiri p u te a lu p ta c o n tra i'ntune-
r e c u lu i? Când v o m deveni lum in ă. . C u m n e vom p u te a
l u p t a c o n tra d u cb u rilo r celor r e l e ? de c â t riumat a tu n c i
câotl vom deveni b u n i; căci r e u t a t e a e to t-d e au n a co n tra
binelui, e a r â lu m in a a lu n g ă în tu n e re c u l, şi dac ă noi s u n ­
t e m întun erec, d e s ig u r câ v o m fi cuceriţi. C.nm deci ’i
vo m p u te a p r e d o m i n a ? de c â t nu m a i, ca ceia ce il aii de
la n a tu ră , noi s â o p u le m c â ş tig a prin v o in ţa nostrg, a d e ­
că s â devenim duchovniceşcl, a f a r ă diu co rp şi sânge, căci
n u m a i ast-feliii ’i vom pul e a s u p u n e . «S â nu cred eţi, dice,
că p erse cutorii v o ştri su n t cel ce v 6 r e s b o i e s c ; nu, ci’ d e ­
m onii s u n t a c el ce luc re az ă prin il ca s ă v 8 co m b a tă , şi
d e aceia lupta n o strg c o n t r a lo r e în d r e p t a tă » . Din a c e a ­
s t a el p r eg ă leşc e doufi b u n u r i: pe d e o p a r te pe noi n e face
m al n e ’n d u p lecaţî c ă tr ă dânşii, e a r ă pe d e a ltă p a r te c ă lor
li te m p e r s a z ă furia ce o aQ a s u p r a celor pe carii ’i r e s ­
boiesc. D ară din ce causâ, sati m al bine dis, d e u nde vine
lu p ta nostrfi căti'ft d e n ş il? De acolo câ noi a v e m d e a l ia t
al n o s tr u C harul S â ntului Ducii. A m în v ă ţa t o ast-felitt de
arLă, că noi să ne pu te m lu p ta nu c o n t r a o m enilor, ci c o n ­
tr a dem onilor. D acâ am voi, nici c â ne-am lu p ta , d a r ă
fiind-că voim, de aceia e s te luptă. P u t e r e a celui ce locuieşcc
întru noi e atftt d e m a re , în u r m a celor d ise: „lata am
'd a t v o u e ' s t ă p â n i r e sa c ă l c a ţ i p r e s t e ş e r p i , şi p r e s t e
s c o r p i i , şi p r e s t e t o t ă p u t e r e a v r ă j m a ş u l u i , ş i n i ­
m ic p r e voi nu vC va vătăm a" (Luca 10, 19), în c â t
n u e nevoe d e luptă. Ni-a d a t to tă p u t e r e a de a ne lu p ta ,
'şi-de â nu ne lu p ta ; d a r ă liind c ă noi s u n te m tr â n d a v i,
de aceia s u n te m siliţi a n e lu p ta cu il. Cum c ă P a v e l nu
s-a luptat, ascultâ-l ce s p u n e : „ C i n e ^ n e v a d e s p a r ţ i
p r e n o i d e d r a g o s t e a l u l D u m n e d e o ? n e c a z u l , saO
s t r î m t o r a r e a , s a t! g â n a , sa O f o m e t e a , sa Q g o l ă t a t e a
230 O M IL IA X X II

saCi n e v o e a , s a u s a b i a “ ? (Rom. 8 ,3 5 ), şi earâşir „ D u m *

n e d e u l p ă c e l s ă s d r o b e a s c ă p e S a t a n a s u b p icio -
r e l e v b s t r e c u r â n d " {Ibid. lt>, 20). El a v e a p e diavol s u ­
p u s sub piciorele lui, căci ’l d i c e a : „ P o r u n c e s c u - ţ ! ţie ,
î n t r u n u m e l e lu i Iis u s C h r is t o s , s â ieşi d i n t r e n s a “
(Fapt. 16, ( 8 ), de u n d e e cert (.'il e l 'n u s-a lu p ta t, ei num ai
că l-a s u p u s şl !*a fâcut prisonieriti. Inuft şi P e tr u nu s-a
l u p ta t cu diavolul, ci a făcut ce ia ce e r a m al b in e de cât
a se lupta, ad e c ă cil ’l s tă p â n e a a t â t p e el cât şi pe io te
p u te rile luf, ca s â nu p o tă v ă t ă m a pe cel credincioşi, pe
cel a s c u ltă to ri şi p e c a tie hu m e ni. De aceia si ţlicea ferici­
tul P a v e l: r C a n u e s t e s ă n u ş c i m g â n d u r i l e ( m e ş -
t e ş u g i r i l e ) l u l “ (II Corinlh. % f i) , d e u n de se în vederează
că el p r e d o m in a p e diavol. Ascujlă-1 apoi ce s p u n e in a lt
lo c : „ N i i e s t e d a r l u c r u m a r e ( d e m i r a t ) d e s e p r e ­
f a c ş i s l u j i t o r i i lu i c a s l u j i t o r i i d r e p t a ţ e l " (Ibid. I ), 15),
ast-felfl ca el cunoşcea fasele in tre g el lupte, şi nim ic nu-I
e r a strein. Şi in a l t l o c : „Ca t a i n a f ă r a - d e - l e g e l s e l u ­
c r e a z ă ” (II Thes. 2, 7), de u nd e e a r ă ş l e în v e d e ra t cfl lu p ta
lui e c o n tra noslrfi. A scu lta încă to t pe a c e s t f e r i c i t :
„ C in e n e v a d e s p a r ţi p r e n o i d e d r a g o s t e a lui
D u m n e ţ l e Q ?... P e n t r u c a î n c r e d i n ţ a t s u n t , c a n i c i
m b r t e a , n ic i v ia ţa , n ic i în g e rii, n ici c ă p e te n iile , n ic i
p u t e r i l e , n ic i c e l e d e a c u m , nic-i c e l e v i i t o r e , . . . n i c i
a lta făp tu ră b re-ca re nu p o te p re noî să ne d es­
p a r t ă d e d r a g o s t e a l u i D u m n cd eii, c a r e e s t e i n t r u
C hristos Iisus D om n u l n o s t r u 11. Nu a dis d e Christos,
ci, d e d r a g o s t e a luî Christos, p e n tru că m ulţi se ţlie a
fi uniţi cu Christos, insC nu-1 iubesc. «Nu n u m a i câ să nu
te ad e m e n esc ! de a -1 tăgădui, dice, ci încă c h ia r m a l m u lt—
sâ-1 iubeşcl». Deci d a c â Iote puterile cereşcl nu a d p u tu t
sâ-1 d e s p a r tă d e d r a g o s te a lui Christos, apo) cine altul I a r
fi p u tu t a b a te P Nu $ice a c e s te a ca cum pu te rile îtigereşcl
s-ar fi înc erca t de a -1 sc h im b a in p ă re rile luf, ci nu m a i câ
face o p resu p u n e re , p e n t r u c a re şi $ice din in cep ut s u n t
î n c r e d i n ţ a t . A şa d a r â el mi s e lupta, ci num ai c â t s e t e ­
m e a de vicleniile luf, p e n tru câ a s c u lt â -1 ce s p u n e a i u r e a :
„M e te m ca n u cu m -v a p re c u m ş e rp e le a a m ă g it
p e E v a c u v i c l e ş u g u l seu, a ş a sa s e strice şi î n ­
ţ e l e g e r i l e ( c u g e t e l e ) v b s t r e d e la a d e v e r i n ţ a c e a
 O M IL IA X X II 231

intru C hristos" (II. Corinlh. i l , 3). Da î dtcl tu , de r â t

ap o s to lu l face us de a c e s t cuvânt, «me tem» şl cu p riv ire
la densul personal, când d ic e : „Ca mS tem ca nu c u m ­
va p ropoveduind altora, eQ sa fio n evred n ic*, şi
deci cum es te în c re d in ţa t câ nim eni n u -1 v a d e s p ă rţi de
d r a g o s te a Iul C h r is t o s ? Ve$l deet, că cuvenU d a c e s ta e
r o s tit m al m u lt din u m ilin ţa si din c u m p ă ta r e a Iu l? p en ­
tru câ deja (rl locuia iu eeriurl, d e s p re c a r e ^icea: „Ca
nim ic pre m in e nu m e şciG vinovat" (I C o rin th .4 , 4),
şi eariUl a i u r e a : „C ălătoria am saverşit" (II Tiniolb.
4, 7), a ş a câ nu în a c es tea il îm p e d ec a diavolul, ei in cele
ale discipulilor lui. Şi de ce o r e ? P e n t r u cft nu nu m a i el
e r a s tă p â n u l lor, ci şi libera lor voinţă. Deci acolo e ra
u n d e d ia vo lul il slSpânia, şi încă nici acolo n u 1] stă p ân ia,
ci m al m ult e r a s tă p â n pe tr â n d ă v ia celor ta ra b ă g a r e du
s a m ă . Dacii cine-va d in tr e discipoli nu jndeplinia cele o r ­
donai e de dgnsul, fie din cam4a Ieneî, fie din altil causa,
alu n ei diavolul îi b ir u ia ; e a r ă dac â el to te le făcuse deja
şi aceia to t nu se supuneatl, nu l m a l biru ia diavolul pe
el, ci n e c re d in ţa şi n e s u p u n e r e a a c elo ra , p e n tru ca şi bota
nu pe d octo r îl siflpâne.?ce, ci n eo râ m lu e a la celui bolnav.
Când d o ctorul to te cele folositore le p reg ă teşc e, e a r ă bol­
n a v u l iote le stric a şi le resping e , do s ig u r câ a c e s ta e
cel învins, e a r ă nu doctorul. Ast-I'elifl d e n nicăirl diavolul
nu <1 b iruit pe Pavel. Dovinţa*'de a ne p u te a Supta, de noi
depinde, de şi R o m a n ilo r nu li doria a c ea sta , c a d li d ic e a :
„Earâ D u m n eze u l p acel sa sd rob iasca p e S.:tana
sub pîciOrefe v o s t r e curând" (tfom. 16, 20), p e când
E fesenilor nu li d o reşc e a c e a s ta , ci „Celui ce p ote m a l
pre su s d e t6te a face prea de prisosit c e le c e c e ­
r e m sau g â n d i m u (Efes. 3, 201. Cel ce s e luptă, es te în­
c ă in p u te re a ad v e rsari ului, de c â t e de d o r it i a s â nu
c a d ă . A tunci b ir u in ţa e s tră lu c ită , când noi sc ăp ă m cu to-
tu l d e aici. De pildă, fie o poftă r e a cu c a re noî ne lu p ­
tă m ; el bine, n u m a i atu n ci e ce-va m in u n a t câ nd noi de
la în c ep u t chtîir nu prim im a s e m e n e a poftă, ci o stin g e m
i m e d i a t ; d a r ă dac ă a c e a s ta n u e cu putin ţă, apoi c h ia r de
»e a m lup ta, veclnic vom 0 stă p â n iţi d e ea, pe când d a c i
a m s c ă p a t lu p tâ n du-ne, am biruit. L u p ta a c e a s ta uu e s te
d e o p o triv ă c u a lu ptă to rilo r din t h e a tr u , căci acolo d a c â .
nu a l d o v ed it p“e ad v e rsa r, nu al c â ş ti g a t biruinţa., pe c â n d v
aici d a c â nu a î fost biruit, al ieşit invingfitoriO, 3ac ă n u ‘
232 O M IL IA X X II

aî fost dobori t d e el, l’af rfipus, şi cu d r e p t cuvâ nt, căci

p e câiid In lu ptele acelea a m â n d o i a d v e r s a r ii s u n t p reo c u ­
paţi de biruinţă, şi nu m a i d u p ă ce unul es te b iru it cela-
l-ait s e înc un unea ză , aici nu e s te aşa, ci diavolul se ocupă
p e n t r u învingerea noslrS. Deci r â n d eu î-am nim icit ceia
ce el urzia co n tra m ea, alu n ei i a m biruit, nu a t â t a că
l-am cucerit, pc r â t câ l-am c o n s trâ n s d e a se a r u n c a la
p ăm ân t. Eft atu n ci l-am- biruit cu lotul, căci e l ' a fost a-
r u n c a t jo s şi se g ă s e ş te ca perd u t. B iruinţa Iul nu c o n s tă
în a s e în cunun a, t i în a 1116 perde, aşa că chiar d e nu
l-a al răpun e, eu l-am învins, dac ă nu a m fost cu cerit de
el. D e d c a re b ir u in ţă es te .strălucită ? Aceia d e a-l călca
pe el cu piciârele, d u p re ru m făcea şi Pavel, ca rele to te lu­
c r u rile vieţeî p re se n le nu le co n sid era în tr u nimic. P e a -
c e sta să i iitiilăm şi noi, si s ă ne e x e rc ită m d e a deveni s u ­
p eriori necu ratului, şi din nicl-oparle s ă nu-f d ăm m otive
d e atac. J îo g ă ţia ’I d ă un m otiv p ute rnic, p rec u m şi sla v a
d e ş a r tă pac oste a d e niulte orf I-a ridicat şi l-a făcut c a ' s ă l ­
b a te c a s u p r a omenilor. D ară ca re e iie v o ta -de luptă cu
«1? Care c nevoea de in c â e ra re cu e l ? Cel ce şe în e ae ră
cu allul la luptă nu cunoşee cu siguranţă"sfA rşitul, nu şcie
c a r e din d o i ' v a Ii "cel învins, şi deci e posibil c a el să (ie
e e l e u c e r i t , pe când cel ce calcă in pieiore e s ig u r de în­
vin g e re . Deci s ă călcăm 111 pieiore p u te r e a diavolului, să
că lcăm cu piciorele penatele, ţo te cele lum eşcî, m ânia,
pofta, m â n d ria , şi ^tote patim ile, p e n tru ca d u r e n d u - n e de
aici acolo, s ă 1111 ne desco perim că a m tr ă d a t p u te re a pe
c a r e ni-a d a t ’o D u m nez eu. Ast-feliu n u m a i vom p u te a sâ
ne b u c u ra m do bunurile viitore tă g ăd u ite noufi. Dară d a c ă
« o l su n te m r 6 I, şi ne arătării nedestoinicT faţă de diavol,
apoi cîne ore ni va în c re din ţa cele m a l b un e şi m al m a r i
b in e fa c e ri? Dacă noi nu p u te m s ă că lcăm în pieiore pe
cel învins, p e cel necinstit, pe cel d e s p re ţu it, apoi cum ni
v a d a o r e ta t ă l cel ce resc b u nurile p ă r in t e s c ! ? Dacă noi
nu p u te m birui pe cel deja biruit si sdrobit, ap o i ce curaj
vom p u te a a v e a ca s ă intră m în casa p â r in ţ a s c S ? S p u ­
ne-m i, dac ă ai av e a un fiti, c a re a r p ără si pe casnicii cel
re c u n o sc ă to ri ţie, şi s-ar a m e s te c a cu cei ce le-ad în tristat,
cu cel ce a u fost alun g aţi din ca>a p ă rin te a s c ă , cu cel ce
s e o cu p ă cu jo c u rile d e noroc, şi încă a r p e rsis ta în rfeu-
t a te păn ă la fine, ore nu l a i desm o şce n i ? De s ig u r că da.
A po! to t a s t feliu şi noi, lăsând p e cel ce mulţămesc. pe
Dum nedeu, p e col ce ni se rv e sc nonfi, voiu s ă dic pc în­
geri, şt punfindu-ne in c o n ta c t cu diavolul, d esig u r câ vn/n
 O M ILIA X X II 233

fi dcsm oşeeniU . D ară s ă 1111 fie « n a t a a c e a s ta , ci a n g a ja n-

du-ne la lu p tă cu dânsul, şi In v ingând u -1 cu a ju to riu l îng eri­
lor celor d e su s, ne vom face ciironorfll al îm p ă r ă ţie i ce­
ri uri lor. D acă cine-va a r e v r ’un d u ş m a n , c a r e ’l n e d r e p tă ­
ţ e ş te , dacă cine-va s e infiiriază ca ţin s ă lb a te c c o n tra duş?
tn a nulu l sgti, tţ bine ca to tă ftii'ia aceia, şi to tă lâ u t a t e a
a d u n â n d u -le la un ioc să le verse in capul diavolului. Aici
m â n ia es te b un ă, aitf nrg ia es le folosilore, a i d e d e la u d ă
r e s b u n a re a , p entru t‘ă d u p r e cum r e s b u n a re a pe onienl e s le
m i fap t r€ u şi urîcios, to t a ş a în r a s u l de f a ţă aţi resb u -
na a s u p r a d i a v o l u h l e s te un fapt bun. A şa d ară , d a c ă al
n isca r e -v a delecle, aici le ex e rcilă , aici le a ru n c ă , a d e c ă
a s u p r a diavolului, d a c ă nu te poţi d e p ă r ta d e la tino de
r â t o d a tă cu m e m b re le corpului I 6 u. T e-a lo v it cin e-v a?
E i bine, r e sb u n ă ţl p e diavolul, şi n i c i o d a t ă s ă nu c o n te ­
nesc! d u şm ă n ia c o n tra Iul. D ară pote nu le -a lo v it? El
bine, şi a ş a tu re -b u n ă -ţf pe d u şm a n u l n o s tr u ăl tu lu ro r,
p e n tru că a in su ltai pe s tă p â n u l a t<Me şi a! 160 , p en tru
c ă s-a în vrăjbit cu el, p e n tru că va făină şi resboieşce pe
fraţii (61. Vecin ic să-I fii d u ş m a n , vecinie po so m o rit, ve ci­
nic u e 'm b lă n d it f<iţă d e el, căci nu m a i a ş a el v a fi um ilit,
d e s p r e ţu it şi u şo r de supus. Dacă noi ne a r ă t ă m ca s ă l b a ­
tici c ă tr ă el, alune! el nu va fi să lb a tic c ă t r ă n o i; d a r ă
noi vom fi blândi cu d en su l, el va fi s ă lb a te c faţă d e noi.
E l e s te d u şm a n şi reslioinic al vieţel şi al m â n iu ir e l 116-
slre , în acelaşi tim p . d u ş m a n şi al sgtt ch iar. Dacă el nu
s e iubeşce pe sine, a p o i cum v a p u te a ca sa ne iu b e asc ă
p e n o i? Deci s ă ne p unem în r â n d d e b ă l a e şi să-l a t a ­
căm* a v â n d - a lia t m a r e şi p ute rnic pe Domnul n o s tr u Iisus
Christos, ca rele va p u te a s â ne facă a nim ici cu u şu r in ţă
cu rse le Iul, şi să ne înv red n icim de b u n u r ile viitore. Că­
r o r a fie a n e face pe loţ! p ărta şi, prin r h a r u l şi fila ntro­
pia D om nulU no stru Iisus Christos, c ă r u ia îm p r e u n ă cu
T a t ă l ŞÎ cu S ân tu l Duci), s ă cuvine, slava, s tă p â n i r e a şi
c instea, acum şi p u ru re a şi în vecii’ vecilor. A m in.
234 O M IL IA X X III

OMI L I A XXIII.
„Staţi drept a ceia încingându-*ve m ijlocul v o ­
stru cu a d e v e r u l“ (Vers. 14).

C om plectând deci ca d re le a r m a te i, nranjându-l in t a ­

b ă r a şi aţiţând u-li b u n a lor voin ţă s p r e lupta, — căci e r a
nevoe şi de a Ei ara n jaşi, de a fi disciplinaţi, în acelaşi
tim p şi de a ti întfirita m â n ia lor, şi to t-o d a lă încurajări-
du-l, p entru că şi d e a c e a s ta e r a n evoe,— ia u r in ă ’i şi în a r ­
m ează. Nici un folos nu v a av e a lu p ta lo riu l de. a rm e , dacă
m al ’ntâiti nu vor fi a r a n j a ţ i cu toţii in ordine, şi dacă nu
va fi a t iţa tă m â n ia în sufletul o staşului. T re b u ie deci m a l
înlfiiu a în a rm a ne o sta ş In interior, şi dupâ aceia a-I
î n a r m a exteriorul lui. Uecl d a c a a s e m e n e a lucruri se pe­
t r e c cu 'isia şn uim esc, cu a t â t m al m u lt cu ostasif a c e­
ştia. inteieciuaJl a ş a di cânii, cari nu aO nevoe de a ti a r ­
maţi .exterior, ci nu m a i in in te rio r. " A a ţrţa t deci m ânia
lor si 'I-a înflăcărat, li-a infiltrat îndrăzneala, si I-a pus în
ord in e bună, a c u m priveşc e şi cum li c o m a n d a să iee a r ­
mele. „ S t a ţ ! “ , dice. Mal ’ntâifi e cliantei eristica oslasilor
regulaţi ca sa şcie de a sta bine şi in ordine, caci rara de
a c e a s ta m ulte s-ar în tâ m p la . De a c e ia de m ulte-orf vorbe-
şce el d e s p re «.iodul d e a s la , p r e c u m cănii d ice: „ S t a ţ i ,
p r i v e g h i a ţ l " (I. C o n n lh . 16, 13) şi earăşT: „ A ş a s t a ţ i î n ­
t r u Dom nul" (Filip. 4, J), şi e a r ă ş l : „Celui ce i s e p a ­
r e că sta, sa ia a m i n t e c a sâ n u c a d a " (f. Corintb.
10,12 ), şi e a r ă ş l : „ C a t 6 t e i s p r a v i n d u - l e s ă s t a ţ i "
(Efes, 6 , 12), A şa d a r a f i nu vorbeşee de o s t a r e ore care
cum s-a r în tâ m p la , ci d e o ^ tare in b u n a ran u u e aia . Ceî
cari s u n t eii e x p e r ie n ţa d e resboifi, şciti c â t e de necesar
c a sâ şcie cine-va a sta . t'e n tru a i uac â şi celor ce se lunlă
cu p u m n u l la th e a lr u a c e a s ta li o rd o n ă instructoriul de la
început, ad e c ă ue a sta , cu a t â t m al m u lt în re*boe şi in
afacerile o s t ă s e s d . Cel ce s ts , tre b u ie s a s le e drept, e a r â
nu plecai s p r e ciue-vat safl distra s. A d e v ă r a ta s ta r e d re a p ta
nu m a i alunei se vede, câ nd o sta şu l e pus în front. A st­
fel iu deci n u m a t cel ce s u n t ridi.eaţf d r e p t pe pieiore, a-
ceia stafl, pe când cel ce nu sta u , nu s u n t ridicaţi pe p i­
ctore drept, ci s u n t Îm p ră îc ie ţl din linie şi distraşi. Cel ce
se d eznteard ă in pofte, nu s tă drept, ci e s le ap le c a t în a l tă
p a r t e ; d e a s e m e n e a şi cel ce es te iu b ito n â de bani, cum
 OMILIA XXIII 235

şi în g e n e re cel ce e n e ’nfrânat. Cel ce şcie a sta , chiar

din s t a r e a iul» t a de pe o tem elie puternicii, t 6 te ale lu p ­
tei le va av e a la în d ă m â n â . „Staţi, dice, i n c i n g e n d u - v f r
m i j l o c u l v o s t r u c u a d e v ă r u l E l nu vorbeşee aict d e ­
s p r e în e in e e to rc a cea vtsdută, ci in a c e s t pasaj to te le v o r­
b e ş t e In se n s intelecluat si fisurat. P l i v e ş t e tu rn el m t r -
ge m al d e p a r te cu a c e a s ta idee. Mal ’nteiO el re’ncinge pe
o sta ş. D ara ce es le a c e a s t a ? N im ic aii, de c â t c ă pe cel
s d r e m ţ â r o s şi f le n d u r o s ,din ca u sa poftelor, pe cel ce e tr a s
ta p a m e n t in jude că ţile lui, îl rid ic ă d r e p t pe pieiore prin
incingglore, şi nu-l la să de a se îm p e d ec a în hainele ce se
îm p letice sc p r in tr e pieiore, ast-feliii ca eu piciorele lib ere
el s â p o lâ m e rg e 111 voe. „ S t a t ! deci in n n e e n d u - v e
.mijlocul v o s t r u " 1, dice. V orbeşee aici d e miilocul co rpu ­
lui o m enesc. Dunre cum e a r e n a (xfjoîiLC = lem nul cel lung-
d e aestipm l corăbiei, pe nare s e com bin latu rile eî Trad.) de
la c o ra b ie es te basa, a ş a dicend, a corăbiei, to t a ş a şi m ijlo­
cui n o stru e?te basa întregului corp. E! es te ca o te m elie,
pe ca re e clădit întregul corp o m enesc, d u p re cum dic
d o c t o r i i A şa d a r ă îticifigSndu-m mijlocul nostru, prin a-
e c u ita sliin g e m bine din to le p ărţile tocm ai ceia ce e s te
princip al la c o r p ; d e cât, d u p ă cum am dts, et nu vorbe-
şce aici de mijlocul cel vfidut, ci d isc u tă în se n s m oral.
D upre cum mijlocul corpului e s te tem elia m e m b r e lo r — şi a
ceior d e d ea su p ra, ca şi a celor de d e s u p t,— tot aşa e şi
cu mijlocul acel in telectual. De m ulte-ori ccî obosiţi p u -
iienilu-şi mâtieie pe ei ca oe o lem elie. se sprijinese a ş a
dicend, si se susţin pc il, ca să nu s e aplec c în a i iâ p a r t e ,
fii cinirfilorea toi p entru a c e a s ta se în tr e b u in ta / â în tim[>
a e re^Uoe. ca ad e c ă să legu si sâ ţtn a st m is a tem elia c o r ­
nului nostru, u e aceia şi fugind s u n te m încinşi, p e n tru ca.
încinggt 6 rea ni a s ig u ra m;»l m u lt -tăria din noi. «A ce asla
deci sâ s e facă şi cu sufletul, dice, p e n tru ca orî-cc v o m
face, sâ fim lari. Mal cu sa m ă o s ta ş ilo r se cade sâ facă a ş a » .
Da, (îicl lu, ostaşii se încing cu cu re a de pele p e s te m ijlo­
cul corpului lor, d a r ă mijlocul acela intelectual, de c a r e
ni vorb-^ct, cu ce sâ 1 încingem ? «Cu ceia ce e p rin c ip a l,
dice, cu ceia ce f o r m 6 ză capitalul r eso n â m in te lo r nostre» „
p e n tru c ă iută ce s p u n e : „ I n c i n g e n d u - v £ m i j l o c u l v o ­
stru c u a d e v e r u l 1*. Şi ce es te „cu a d e v ă r u l " ? Adecă,
sâ n u iubim minciuna, Iote lu crurile s â le facem în a d e -
vfir, s â nn m in ţim unii a l t o r a ; ■chiar de a r fi v orba def-
stavă, noi ad e v ă ru l să-i c ă n lă m în ainte de tote; chiar viaţa.
 OMILIA XXIII

*le a r fi la mijloc, 110I s ă c ă u ta m pe cea a d e v g ra tă . Dacă ne

vom în c u n ju ra cu a c e a s ta , (iaca ne vom încinge cn adevărul,
n im eni nu va sta îm potriva nostrg. Cel ce c a u tă nu m a i a-
•deverul, nu v a că d e a pe p ăm â n t. Cum că cele new le v e-
r a îe s u n t d e pe p ăm ân t, e în v e d e r a t din p atim ile c fir o ra
se rv e sc toţi cei din iu ine, ta rif u r m e a z ă n u m a i pro p riilo r
l o r ra ţio n a m e n te . De aceia, dacă ‘s u n te m cu priv eg h e re ,
nici mi m a î a v e m n evoe de lecţie a s u p r a fabulelo r celor
cu p rivire la Eiiui.. Nu v edeţi cât s u n t aceia d e m olatici
şi de seci, că mt po t s ă p r im ia sc ă nim ic serios, nici un
r a ţi o n a m e n t d e s p re D um nedeu m a l p resu s de om ? P en tru
aceia şi mijlocul !or s-a m oleşit, ac e l mijloc, dic, c a re e
accesibil d e se m in ţu ri n ă s re lo re , p e n tru a c e ia in definitiv
s ’a m oleşit şi p u te re a r a ţi o n a m e n te l o r lor. Nu vedl apoi
şi pe Maniehel, cum îndr&znese d e a g ră i totul n u m a i din
propriile lor r e s o n ă m i n t e ? «DumnedeO, d ic il, nu p u te a
ta ce 1um ea fâ ră să aibă m a te r ia la ’n d âm â n â » . Şi d e unde
pote fi ac ea sta p r o b a t ? «De jos, r e sp u n d il, diu păii'Gnt,
cum şi d e la noi». Mal a d a o g ă apoi, câ şi omul nu p i ­
te să facă v r ’un lucru cât d e mic, fârâ s ă aibă m a te r ia .
A s c u l tă ap o i ea răşl p c Marcion ce etice: «că nu p u te a
D um nedeu ea luând e i r p o m e n e sc s ă r e m ă n ă curat.» D a­
r ă d e unde s e pote p r o b a ? « P e n tru că n i d om enii nu
s u n t cu ra ţi, p e c â t tim p s u n t în trup» r e s p u n d il,—de şi
e posibil ca omenii s ă fie curaţi. V alentin, earăşl, tr sg e n -
du-şl r a ţio n a m e n te le de jos, t o t din p ă m e n t grăieşce, ca
şi „Pavel al S am o sa te lo r. P riv e şc e apoi ce <^ice şi A rie :
«câ nu p u te a D um n edeu s ă nască pe fiui sfiu, tă ră p atim a » .
Şi d e u n d e în d r ă z n e ş t i ca sa v orbeşc l a c e s te a , O ! A r i e ?
Cum poţi s ă p r o b e z i ? «Cu cele ce s e p e tre c cu noi» dice.
Al vfidut r u m r eso n ă m in te le t u tu r o r a c e s to ra s u n t tr a s e
d e jos, cum a c e s te - r e s o n ă m in te d e ş ă n ţa te r e s p ir ă din p ă ­
m â n t ? A c e a s ta se petrece cu d ogm e le, d a r ă ap o i şi cu
v ia ţa lor e tot aşa. Cel d e s frâ n a ţi, cel ce iubesc banii,
■cel,ce iub e sc slava, cel ce în fine s u n t robii celor-l-alte
Datimi, to ţi se t r a g pc p ăm e n t, nu a d miilocul lor încins
ţ i d r e p t . c a fiind obosiţi sa pun ă m â n e le sau să s e ra z im e
p e ei, ci ca unia ce nu afl nunctui de r az im s e m oleşesc şi
s e lasă la p ăm ân t, i;ei ce es te încins cu adevfirul, m a ’nteiu
•că m cl-qdată nu se osteneşee, şi al doilea că ch iar de s a r
oste n i el se re p a u sa z ă pe insiisl ad e v ă ru l, Căci, s p u n e ’ml,
ce l-ar p u te a lace ca sa s e o b o sa sc â ? b â r ă c ia p o t e ? Nici­
od ată, p e n tru câ el se r e p a u s a z â pe ceia ce cu ad e v fira t
es te bogăţie, e a r â prin s ă ră c ie el v a p u te a cunoşce a d e ­
v ă r a t a sclâvie. P o te că selăvia il v a face ca s ă se o b o -
 O M IL iA X X IH 237
s a s c ă ? C âtuşi tle puţin, p e n tru că el ş t i e e a r e e a d e v ă r a ­
ta sclavie. P o te b o i a ? D âră nici a c e a s ta . ^ S ă fie m ij ! 6 -
: e le v â s t r e î n c i n s e , dice, şi f a d i e l e a p r i n s e " (Luc, 12 ,
io), ad e c ă lum in a s ă fie n e s tin să . A c e a s t a a (ost porunci*
a şi E v reilor, câ nd aO ie şit din E s in e t, De ce 6 re il m â n ­
iaţi’ p a s c h a îocinsf ? V oeşcî p o te s ă atu c a u s a m i r e a g ă î*
Voeşcl să" v o rb esc faptul istorîceşce, sa u prin în ă lţa r e a
spiritului la cele m e tafisice ? D ară eti pe a m â n d o u g Ie v o ia
s p u n e ; vo î n u m a i s ă le r e tin e i! în m in te, căci in definitiv
eu nu v o rb esc ca s ă fie vo rb it, ci ca v o rb ele n o s t r e s ă se-
tr a n s f o r m e in fapte. „M ijf6cele v o s t r e f iin d î n c i n s e ,
dice, şi î n c ă i ţ a m i n t e l e v â s t r e in p i c i 6 r e l e v b s t r e , ş i
t o e g e l e v O s t r e i n m â n e l e v â s t r e , şi s â -1 m â n c a ţ i
cu g r a b ă , ca s u n t P a şc e le D om nului" {Exod. 12 , 11 ).
în frico şa te şi m a r i m isterif, c a r e aQ m u llâ atiă n c im e i D a­
că în tip u ri şi erafl a t â t d e m a rt şi g ro za v e, apoi cu a -
t â t m a i m u l H n adevfir. Din E g ip e t iese, şi m ă n â n c ă m ie­
lul paschal. Ia a m in te ! „ P a şce le n o s t r e C hristos, dice,.
c ă p e n t r u rrol s a jertfit" (I. Corinth. 5, 7). P e n tr u ce
e^att il ore în c in ş i? A c e s ta e tipul c ă lă to rilo r , căci de a
a v e a în c ălţăm in te pe piciorp, to e g e in mâni, şi a m ânca,
s tâ n d pe pieiore drepţi, nim ic a l t nu înve derea ză , Voiit
i n a r n t & u s ă audiţl faptul istoriceşce, saQ s ă fac ih e o ria
m etafisică a a c e s tu i f a p t? Cred c ă e m aî b in e c a s ă spurv
isto ria m a i’nteiti. A şa d a r ă ce ni s p u n e is t o r i a ? CăJEudeil
uilnQ n e c o n te n it binefacerile Iul Dumnedeft c ă tr ă dfeoşilv
şi de aceia şi Duninedefl a eo n le g a t binefacerile Iul nu
num ai cu tim pul, ci şi cu form a, s a u cu M iu l cum il staţi
d e m ă n â n c ă p ascha. P e n tru actîia deci ii m ă n â n c ă pasctiu
Încinşi, ca fiind în t r t b a t l , s ă r e s p u n d ă : «câ su n te m g a ta
de câtaiorie, că v a treb u i să ieşim din E gipe t şi s ă ne
ducem în păm ântiii făgăduinţei, şi că suni cm g a t a de p le ­
care». A c e s ta este tipul, pe câ nd a d e v e r u l e d u p r e cum,
u r m e a z ă : Şi noi m â ncă m p ascha , po Christos, „P asch a
n â s t r e C h r i s t o s " , dice. D ară ce r e s u ltă d e a i c î? Câ şi*
noi s u n le m dato ri s â m â n c ă m p a s e h a în c ă lţa ţi şi încinşi^
P e n tru c e ? l u n t r i i câ şi noî tre b u ie s ă fim g a l a de ple­
care, de că lă to ria no stre d e aici.
*) N im eni din cei ce m ă n â n c ă p a s c h a a c e a s ta s ă n u ’şl-

*) P artea morală. Trebuie să fim gata şi statornici spre v irtu ­

te, şi despre p asth a pe care nof o mAncam, t-um şi ce este E g ip c-
tul. Că cel ce admiră, pil in el ituf, desp reţii ieş ce ceriul, (Veron),
 O M IL IA XX1Î1

in to r e ă privirea c ă tr ă E gipet, ci c ă t r ă ceriu, c ă tril Ierusa*

liniai cel de sus. De aceia tu m â n â n d p a s c h a în c ă lţa t şi
încins, fienh'n ca s ă atli, că Sntiaiă ce îu c e p î a o m ânca,
^estl d a l o n u ue a că lă to ri şi ue a o e v e m d ru m e ţ. Uoufi lu­
c r u r i hi da a in\e ie g e in la p tu l a c e s ta : şi c a ire b u ie a ieşi
■din E gipet, şi că d a c â r e m â n e in , s ă ne co n sid erăm la u r ­
m ă ca streini, p entru că şi dice: „ C a p e t r e c e r e a i l u s ­
t r e in e e r i u r l e s t e " (Filip. 3, 20), a d e c ă că t u b u i e a fi
g a t a in Iotă viaţa, e a ast-felifl fiind c h e m a ţi să nu a m â ­
n ă m p l e c a i ^ , ci s ă d ic e m : „ G a t a e s t e - i n i m a , .n o s tr fi
D m n n e d e u ] e “ {Ps. 107, 2). «Dară a c e a s ta o p u te a dice
Pavel, carele nu se şcia cu nimic g reşit, pe câ nd efi c a r e
-ani nevoe de m u lt tim p pen tru a m 6 poeâi, nu o p o t «Ji-
ce.J> Cam a c e s ta e resp u n şu l m u lto ra . Şi cu to te ac estea
' e nevoe ca şi noi să fim vecinie g ala. Cum eă a se încinge
cine-va e faptul unul suflet treaz, a s c u lta ce dice u u m u c -
-dea e ă tr â dreptul a c e la : „ î n c i n g e c a u n b ă r b a t m i j l o ­
c u l t e a , şi t e v o i a î n t r e b a , e a r ă t u s ă ’m l r e s p u n ţ l i “
'(lob. 38, 3) şi ea răşl c ă tr ă toţi profeţii dice ac elaşi lucru,
■fle a se încinge, p r e c u m (Jice şi c ă tr ă Moisi. D ară ch iar
Dumnedeft se vede încins in profeţiile lu! lezechiil., si in-
.-Stenl ap o i ni s e r e p r is e o tă (find încingi ca si osiuşil. Din
ie liu t cum se încinge o staşul dep in d e m tă ţo şn re a Iul' de
om v o ln ic ; to t a s e m e n e a şi ..din m o d u l s ţârei lui în front
se p 6 te vedea d esto inicia Iul în a se încinge. Şi noi vom
ieşi de aici, şi m u lte o e ilid gro za v e v o m în tim p in a in c a ­
le a nostre. Când noi trecem a c e a s tă câm pie, diavolul ime-
■diat s e întîinţază, to te fâegndu-le, t o t e urzindu-le, m im ai
ca sâ p e a rd â pe ceT sc ă p a ţi din E gipet, pe eei ce trec m a ­
r e a roşie, pe cel izbăviţi din gtiiarele dem onilor, cum si
-de miile de ran e . D ară dac â v o m priveghea, vom av e a şi
noi, d ac â v o ’ii voi, acel stâ lp d e foc, ad e c ă c h a n il S ân tului
J)uch. A cel slâtp şi lum inează, d a r ă şi în tu n e c ă V om a v e a
m a n a , şi mal bine dis, nu m an a, ci m a l m u lt ce-va d e c â t
m a n a ; vom a v e a b ă u t u r ă du chovniceascâ, şi nu a p ă ie ş i­
tă din p ea trâ. Vom a v e a şi lagăr in pustiu! ce’l locuim
şi noi acum , p e n tru că cu a d e v g r a t p ăm ân tu l a d e v e n it
.■asiâdt pustifi d e f a p te b u ne, şi c h ia r m al pu-diO tle c â t
cel din A rabia, P e n t r u ce p u stia aceia e r a resp in g g to re
şi fugiaft o m e n ii de ea ? P e n tr u că a v e a in ea scorpii şi
şerpi veninoşi „ î n t r u care, dice, n - a u m b l a t c â n d - v a
b ă r b a t , n i c i a l o c u i t o m a c o ! o “ (Ierem. 2, 5). D ară
.nu e a t â t de n ep ro d u c tiv ă ac ea pu stie în rode, pe c â t c
 OMILIA XXIII 239

d e n ep ro d u c tiv ă firea o m e n ea scă . Acum c â te scorpiî,, c â te

v ip e re nu vedî în a c e a s tă pustie, câţi şerpi, câţi puî de vi­
p e r a nu în lim p in ă m în calea n o s tr e ! D a r ă s ă ’ u u n e . î n ­
s p ă im â n tă m ; căci conducătoriG al a c e s te i ieşiri u u e s t e
Moisi, ci Christos. Şi ce s ă facem ca s ă nu p ătim im iu
tim pul a c e s te i călătorii, cele ce afi p ă tim it I u d e ii ? Să nu
facem ca dănşiî. A ceia cârteaţi c o n tra Iul Moisi ca şi c o n ­
t r a lut D um nedeu, şi e r a u nere cunosc ători. S ă nu Facem deci
c a dănşil. De ce ati că d u t aceia to ţi? P e n tr u că aG d e s ­
p r e ţu i t p ă m e n tu l d orit. Cum I-ati d e s p r e ţu it ? P e n tru c ă
il a dm iraţi nu m a i, p e n tru câ nu votaţi a s e osteni p e n tru
el, ci s e m oleşise cu totul. A şa d a r ă s ă nu d es p re ţu ira
şi noi ceriul. Şi n ou ă ni s-a d ă r u it rod din ceriti, nu insă
s tr u g u r e p u r ta t în p ărâ n g ă, ci a rv o n a duchulul, p e tre c e re a
cea din eeriurl, d u p re cum a sp u s P avel şi toţi acel mi-
raculoşl agricultori. Nu Chalil al Iul Iefoni, nici Iisus al
Iul Navi aQ a d u s a c e s te rode, ci Iisus al ta t ă l u i In d u ră ri­
lor, fiul a d e v ă ra tu lu i Dumnedefl, a a d u s în tr e a g a v irtu te ,
to te r 6 dele cele d e acolo, ni*a ad us, dic, im n u rile cele. ce-
reşcl, c ă d cele ce <Jic C b e m b im iî in ceri urî, aceia n i-a po­
r u n c i; şi nouă a dice, «Sânt, S ân t, Sâni». Ni-a a d u s de
acolo v irtu te a îngerilor. în g e rii nu s e în sor A, nici s e m ă ­
r i t ă ; d ară a c e s t bun I-a p la n ta t şi aieî p e pâmfent. în g e rii
n u iubesc averile şi nici alte le de a c e s t f e i i u ; d a r ă şi a-
ce st rod I-a. s e m ă n a t in noi. îng erii nu m o r ; d a r ă şi n o ­
uă ni-a chă răzit n e m u rire a , c a d m o r t e a n o s tr ă nu e in
. re a lita le m o rte veclnieâ, ci som n. Ascultă-I ce s p u n e e l:
„ L a z â r p r i e t e n u l nostru d o r m e 4' (loan I I , 11). Al ve-
d u t lo d e le ceriului ? Aî v ă d u t rodele Ie ru sa lim u lu i celuî
d e s a s ? D ară ce es le in că m al m in u n a t, c â r e su lta tu l res-
boiu lui in că nu a tost hota rit, si cu m m jire stea 01 s :afi
to s ţ J a r u i t to te mai iianue ue siâ rş it. Aceia, chiar d u p ă ce
au i n t r a t in p ă m e n lu t lă g a a u m ţe l s e munciafi, safl m a î
bine dis nu se m unc iau, căci clacă a r fi voit a li a s c u lt ă ­
to r i Iul DumnedeO, a r li cu c e rit to te cetătite fă ră a r m e şi
d e s fă ş u ra r e de p u te re a r m a tă , d u pă cum a f ă c u t cu Teri-
duo, pe ' t a r e a a cucerit;o mat mult. câ n tâ n d , de cât îu ptâ n-
du-se,— noi în să nu ne resboim d u p ă ee o d a t ă a m î n t r a l
în pS 111eu tul făgăduinţei, a d e c ă în eeriurl, ci in tim pul c â t
su n te m in pustiii, ad e c ă 111 v ia ţa p r e s e n tă . „Că cel ce
a î n t r a t in o d i h n a lu i, şi a c e i a s a o d i h n i t d e s p r e
l u c r u r i l e s a l e . p r e c u m şi I ^ u m n e ^ e Q d e a f e s a l e "
(Ebr. 4, 10 ). A şa d a r ă d u p re cum dice in a l t lo c : „ F ă -
240 O M IL IA X X IH

c&nd b in ele sa nu slăbim , ca la vrem ea sa vom

secera neostenind" (Gal. 6 , 9). s ă ne silim a face b in e ­
le din to tă p u te re a n o stre. A c u m tu priveşc e la a c e s t fapt,
t â ad e c ă d u p r e cum a sc o s pe a c e ia din Egipt t, to t aş a
şi p e noi. Acolo v o rb eşe e de m a n ă şi de pustiu. „Nict
celui ce a v ea mult n-a întrecut, nici celu i ce a v ea
puţin n-a lipsit" (Exod. 16, 18), d a r ii şi aici ni s-a p o ­
ru n cit a c ea sta , adecă sâ nu s lr in g e m co m ori pe p ă m e n t.
D arâ dac ă noi slrin g e m , ap o i nu le v a t ă m ă v ie rm e le cel
ve$ut, d u p re cum se p e tre c e a cil m a n a in pustie, ci ie va
lua în sF&pânire vierm ele, cel n e s fâ rşit ;■ n u le va topi s e ­
rele ac esta v ed u t, ri so rele d r e p tă ţe i. Deci to te s â Ie fa­
cem a ş a felia, in cât s ă nu fun d a ţ i vierm elu i c a h r a n ă
bine p reg ă tită . „Nici celui c e av ea m ult, dice, n-a î n ­
t r e c u t " . A c e a sta se în lâ m p ta şi p r in tr e noi dilnic, p e n tru
ca cu toţii îndeplinim aceiaşi m ă s u r a a pântecelul. De c â t
e fa p t cert, c â ceia ce e du prisos, e un a d a o s m al m u lt
Ia grijile om encşcî. A c e a sta a şi în d ic a t’o prin d i c e r e a :
„A ju n ge di le i reutatea e i “ (Math. 6, 34). Deci sâ nu
fim nesăţioşi, s â uu fim nerescunoscgtocl, s â nu c ă u tă m
c a se străIn c ite pent.ni locuinţa nostrg, căcî noi c ă lă to rim ,
şi nu lecuim . Când cine-va şcie câ viaţa p re se n lă es le d r u m
şi câ lâ to rie c ă lr ă ceriu, lin va c ă u ta clădiri stră lu c ite ,
sa a cum s-ar dice, aşa n u m ite le fosate. Căci cine, spune-m l
chiar de a r fi forte bojiat, a r pre fe ra s ă clâdiască o cnîft
etră lu citâ d ea su p ra aşa d ise lo r f o s a te ? {Cuvântul e la tin şi în­
se a m n ă canal, ş a n ţ.T r a il ) . De sig u r că nim eni, căci s ’a r face
de ris. El ar clăiii a c ea c a s â m a l m u lt p e n tru a d ă p o s tu l
d u şm a n ilo r Im, şi mal m u lt pe a c e ş tia i-ar a t r a g e . A sa
d a r ă d a c ă noi su n te m cu p riveghere, nu vom face a c e a sla ,
p en tru câ v ia ta prese ntâ In tru nim ica nu d iferă d e . fosate
şi expediţîim ţ oslăsesci. De aceia v <5 rog, ca io te s â le fa­
cem, p e n tru ca aici nim ic s â nu s lrin g e m ; s ă nu g r ă m ă d im
a v e n p este averi, ca ast-feliii când va veni fura!, Iute să p u te m
a ne duce de aici. „P riveghiaţl, dice, c â n u ş c i ţ î ţli u a ,
nici ceasu l, în care f u n i i va veni" (Math, 24, 43),
num ind ast-feliii m ortea. D ară m a l ’naiu te do a veni, tote
acele te s a u r e s â le trim ite m in p atria nostrg, ca ast-felifi
s â fim sp rin te n i în călătorie, să pu te m birui pe duşman»,
si cu bine să ajungem la lim anul cel v e c in ie ; că ru ia fie
 O M IL IA X X IV 241

a n e învrednici, p rin c ha rul şi fila n tro p ia D om nului n o s tr u

Iisus Christos, căruia, îm p r e u n ă cu T a t ă l şi cu S â n tu l D uch
se cu v in e slava, s tă p â n i re a şi cinstea, a c u m şi p u r u r e a şi
în vecii vecilor. A m in.

O MI L I A XXIV.

„S taţi drept a ceia IncingSndu-vS m ijlocul v o ­

stru cu ad evărul, şi îm brâcân d u-vâ cu zau a dreptâ-
ţel, şi în caiţân du -ve p icifird e intru g atirea e v a n g h e ­
liei p a c e i; p este tote luând p avăza credinţei, cu
ca re veţi p utea stin g e tote s ă g e ţe le v iclean u lu i c e ­
le aprinse, şi coiful m ântuirel luaţi, şi sabia D uchu-
lui, ca re este cuvântul lui D u m n ezeu " (Vers. 14—17).

„ I n c i n g £ n d u - v £ , dice, m i j l o c u l v o s t r u c u a d e -
v 6 r u l “ . Ce o r e e s te a c e a s t a ? Vi s-a s p u s d eja în om ilia
d e d in a in te a ac eştia. Acolo vi s-a s p u s şi cu m tr e b u ie a
m e r g e şi a n c a v e a nicl-o pedică. ^ Ş i î m b r ă c â n d u - v 6 ,
dice, c u z a u a d r e p t ă ţ e l 11. P re cu m z a u a e s te im posibil
d e a fi s p a r tâ , si deci a p â r â pe cel ce e s te îm b r ă c a t cu
ea, lo t a ş a es te şi d r e p ta te a . S ub cu v â n tu l d r e p t a t e , aici
jn ţe le g e v ia ţa în g e n e r a l vîrluosâ. P e un ast-felifl de om
nu -1 va p u te a birui cine-va, ci c h ia r d e l-ar lovi c â t d e
m u lţi cu să g eţi, to tu ş i n im eni nu -1 v a r ă n i c!e m orte, nici
ch iar diavolul. „ I m b r a c â n d u - v £ c u z a u a d r e p t â ţ e l “ ,
e to t u n a câ cum a r fi <Jis „imbrâţosftntl faptele cele d re­
pte». D espre u n ia c a a c e ş tia dice C hristo s : „ F e r i c i ţ i c e l
'c e 'H a m â n ţ l e s c şi î n s ă t o ş a z â d e d r e p t a t e c a a c e ia
s e v o r s ă t u r a " (Math, o, 6 ), Unul ca a c e s ta e to t a ş a d e
puternic, ca şi z a u a ; unu l c a a c e s ta n ic l-o d a tă nu. s e v a
m â n ia j „ I n c a lţâ n d u - v e p ic io r e le î n t r u g â d r e a evan-"
g h e l i e l p a c e l “ . Ceia ce dice aici e ca m în tu n e c a t. Ce
voeşce eJ să s p u n ă ? Sau că «Jice, ca s â fim g a ta p e n t r u
pred ica rea evangh eliei, şi pen tru a c e a s t a face us d e v orba
pieiore, în c ă lţa te hine, şi pi-egăteşce tnal d in a in te d r u m u l
e v a n g h e listu lu i; sa u c ă d a c ă nu e a c e a s ta , ap;iî vo eşce a
s p u n e câ s ă fim g a t a de ieşire. "Dară ap o i g ăti rea e v a n f h e -
242 O M ILIA X X IV

lîel ce altă p o le fi, d e cât viaţa v ir tu o s ă ? „ E v a n g h eliei

p â c e i “ , dice, şi cu d r e p t c uve n t, fiind-că a lu n e i vând a
a m in iit de resboiii şi d e lu ptă, a a r ă l a t c a lu p ta tr e b u ie
a o a v e a cu deuionif, e a r â a c u m vo rb in d de evanghelie,
e r a im posibil s a uu p u n ă a lă tu r e a de ea pacea, p e n t r u că
c h ia r în c u vâ ntul de e v a n g h elie s e c u p rin d e pacea. Resboiut
c o n t r a diavolului a d u c e d u p ă s in e în c e ta re a resboţulul contra
lui Dumnedefi, p e n t r u că resboind pe diavolul noi ne îm ­
p ă c ă m cu bumnetJeQ. Nu te te m e deci, iubitule, căci fiind
v o r b a de evanghelie, b iru in ţa e s te p r o n u n ţa t ă d eja. „ P e ­
s t e t o t e l u â n d p a v ă z a c r e d i n ţ e i " . S ub n u m e le d e c r e ­
d in ţă în locul de faţă, el nu n u m e şc e cunoşeinţa, căci nu a r
fi piis-o la u r m a tu tu r o r , ci c h a r u l p rin c a r e s e fac m inunile.
Cu d r e p t c u v e n t n u tne şce el c re d in ţa p a v ă z a , căci d upre
c u m p a v â z a apârA în tre g u l co rp al ostaşului, ca cu m a r fi
wn zidiG, întocm ai a ş a şi c re d in ţa , p e n t r u câ Io te s u n t în­
v in se de ea. „ C u c a r e v e ţ i p u t e a s t i n g e s ă g e ţ i l e
- v i c l e a n u l u i c e l e a p r i n s e " , dice, şi cu d r e p t cuvgnt, p e n ­
t r u câ nim ic nu s e p o te îm p o triv i credinţei. „D e v e ţ i a-
v e a c re d in ţă ca un g r ă u n te d e m u s tă ria , veţi d ic e
m u n t e l u i a c e s tu ia m u tă - te d e aici a c o lo , şi s e v a
m u t a " (Malh. 17, 20). Şi cum vom p u te a a v e a c r e d in ţă ?
C ând vom îndeplini cele a r ă t a t e m a l sus. S ub n u m e le de
s 3 e«ti se înţeleg şi ispitele vicleanului, cum şi poftele cele
a b s u rd e . „ C e l e a p r i n s e * , dice, p e n tru că ast-felifl s u n t
poftele acestea. D a c ă c r e d in ţa a a r d o n a t p ă n ă şi dem onilor,
a p o i cu a t â t m a î m u lt p a tim ilo r sufletesc!. „Şi c o i f u l m â n -
t u i r e i l u a ţ l “ , ad e c ă a m â n tu ire ! v 6 stre, c a re v 6 îngră-
d e ş c e j u r îm p re ju r. „Şi s a b i a d u c h u l u î , (Jice, c a r e e s t e
c u v & n t u l l u i D u m n e d e a " , ad e c ă saii duchul, saii cu sa-
ibia duchuluî, câel cu a c e a s tă sabie to le se ţaie, to te se
d e s p a r t, p a n ă şi ea pul d rac ului to t cu a c e a s tă sabie se ta ie.
„ P r i n t â t ă r u g ă c i u n e a ş i c e r e r e a , dice, r u g â n -
■du-vS î n t o t t i m p u l î n t r u D u c h u l , şi la î n s e ş i a c e a ­
s t a p r i v e g h i n d c u t 6 t ă r ă b d a r e a şi r u g ă c i u n e a p e n ­
t r u to ţi sâ n ţii, şi p e n t r u m in e , ca s ă m i s e d e a
'-mie c u v f i n t , î n t r u d e s c h i d e r e a g u r e i m e l e , c u î n ­
d r ă z n e a l ă a a r ă t a ta in a e v a n g h e lie i,, p e n t r u c a r e
f a c so lie în le g ă tu r i, ca in tru d â n s a c u în d r ă z n e a lă
s ă g r ă i e s c , p r e c u m m i s e c u v i n e a g r ă i " (Vers. 18—-20).
 O M IL IA X X IV
243

D u p re cu m cu vân tul lui D u m n ez eii Iote le pote, t o t

a ş a şi cel ce a r e charul iluchovnîce.sc, precum $ice si în
alt loc: „ViQ e s t e cuvântul lui D um neţîefl şi lucră-
t o r i o , şi mai ascu ţit d e ^ât t6tâ sabia ascu ţita de
am ândouâ părţile" (Ehr. 4, 12). A c u m tu priveşce în ţe ­
lepciunea ac e s tu i fericit. D upă ce ( îi Î n a r m a t cu tâtă sigu­
r a n ţa , ce m a l tre b u ia la urmă? Să ch e m e şi s ă r o g e pe
î m p ă r a t u l a tote ca să li dea m â n ă d e aju to r ifi: „Prin
tota ru găciu nea şi cererea, dice, ru gân du -vâ în tot
tim pul întru D u ch u l" . Asl-felia decî, s e p6te în tâ m p la
cir cine-va să nu se i oge in tr u Duchul, adică câ nd el bol-
b o ro se şc e c u v in te m u lte fară şir (paw>Â,07sîv), d u p re ciim
ijice M âutuitorm l (Maih. 6, 7), „Şi la înseşi aceasta pri­
v e g h i n d " , ad e c ă fiind treaz, p e n tru c ă a c e a s ta e d a t o r i a
so ld a I ului Î n a r m a t, c a re e pe lâ n g ă îm p ă r a t, adecă s ă fie
tr e a z şi cu p riveghere. „Cu t u t a răbdarea şi ru găciu ­
nea p e n t r u toţi s â n ţ i i , şi pentru m i n e , c a sa m i s e
d ea m ie cu vân t intru d esch id erea gu rel m ele" .
Darft ce spui, fericite P a v e l e ? Al tu nevoe d e d i s c i p u l î ?
De alUfelio bine a dis el „întru d esch id erea gu rel m ele" ,
d e unde s e în v e d e r e a z ă că el nu s e g â n d ia la ceia ce vor-
bia, ci d u p re cum a dis C h r is to s : „Nu vg g r i j i ţ l cum
sati c e v e ţ i g r a i , că s e v a da .v o u e : I n t r ’a c e l i : e a s
c e v e ţ i g r a i " (Math. tO, 19) el io te Ie făcea numai prin
c re d in ţa , t6te le s ă v â rşîa cu ajutori»! cbarulul. „Cu
î n d r ă z n e a l ă , <Jice, a a r a t a t a i n a E v a n g h e l i e i " , a d e c ă
s â mfi justific d u p re cum trebuie. A şa d a r ă , tu eşti le g a t
cu lanţuri, şi al nevoe d e ru g ăc iu n ile a l t o r a ? «Da, res-
punde el, căci şi P e tr u e r a in la n ţu ri, şi to tu ş i s e ffteeaâ
pentru d ensul rugăciuni în d e lu n g a te prin biserică». „ P e n ­
tru c e r e f a c s o l i e In l e g a t u r i , c a î n t r u d ân sa’*cu
î n d r ă z n e a l a să g r ă i e s c " , ad e c ă cu curaj, cu b ă r b ă ţ i e şi
cu în ţe le p ţi iute m u ltă s ă p o t respunde.p
„ E a r ă c a s ă s c i ţ i şî v o i c e l e p e n t r u m i n e , c e
fac, t 6 t e v o u 6 l e v a a r a t a T ich ic, iubitul f r a t e , , şi
■cred£nci 6 s a ' s l u g ă î n t r u D o m n u l " (Vers. 21). Fiind-cfl
a a m in tit d e le g ă l u d , a l ă s a t Iul T id iic sa rc in a d e a Ii
sp u n e cele rela tiv e la dânsul. C hestiunile cele cu p riv ir e
la d og m e şi st'ătuirl le-a a r ă t a t prin epistolă, e a r cele r e -
Ja tiv e la o s im p lă în ş t iin ţa r e d e s p re p erso n a luî, le -a îo-
244 O M ILIA XX IV

c r e d i t a t purtat ori ului acestei epistole. „ C a Să sciţi, dice,

şi v o i c e ie p e n t r u m i n e ' 1,, adecă să aflaţi cele pentru
in ine. Prin ac ea sta li-a a r ă t a t şi dragostea lui cătră den-
şiî, cum si drago stea lor c ă tr ă el. „ P r e c a r e p e n t r u î n ­
s e ş i a c e a s t a l - a m t r i m i s la v o i , c a s ă s c iţi c c l e p e n ­
t r u noi, şi s ă m â n g â e i n i m e l e v 6 s t r e ' ‘ (Vers. 22).
A cestea nu le-a dis el în mod sim plu, ci după ce maî
’nainte Ii-a s p u s : „ I m b r a c â n d u - v e -1 Ş> „ l n c ă l ţ â n d u - v e “ ,
ceia ce este o dotfăaa n e s tră m u ta tă , că h u e o m a u a e a ie
pu ru re a g;i!a de hiulă. Cum rit esle aşa, asculiă pe P r o ­
fetul care dice: „Sâ-l fie lui c a o h a i n ă , c u c a r e s e
î m b r a c ă , şi c a u n brâCi, c u c a r e l e p u r u r e a s£ î n ­
c i n g e 0 (Ps. 108, tfît. Prot'elul a r a tă şi pe DumnedeQ îm-
b r ă a t t cu zaua drept aţei, iriviuatidu-rre piin aceasta că
uoî pururea, şi nu nuvnaf pentru un tim p scurt, trebuie
a ti îna rm aţi cu arm e le ducho vnicesd , căci trebui ut m ne
resboiti este vectnkâ. „Dreptul, dice, c a u n l e d în*
d r â z n e ş c e " (Pvov. 28, 1). Un ast-feliii de ostaş în a rm a t
nu se teme de rândurile duşm a n u lu i cele desfăşurate în a ­
intea lui, ci se aruncă în mijlocul adversarilor, „Ca f ru -
m u s e ţ a în m u n ţ i , dice, c a p i c i o r e l e c e l u i c e b i n e -
v e s t e ş c e a u d i r e a p ă c e i “ (Isaîa 52, 1). Cine nu a r a -
lerga, cine nu a r servi unei ast-felitt de cause, când se-
biue-vesteşee pacea, şi încă pacea lui Dumnedefi c â tr â
6 menl, carii cu nimic nu s-aâ obosii sp re a o eapâta, ci
nu m a i Dumnedeu e acel ce a făcut totul ? Ce anum e este
gătirea evangheliei, să ascultam pe loan Botezători ul carele
(Jicc: „ G ă ti ţi c a l e a Domnului, d r e p t e f a c e ţi c ă r ă ­
rile lul“ (Math. 3, 3); d a r ă această găti re e m a l’nainte de
botez, căci după botez este o altă gatire, aceia adecă ele
a nu face nimic, ce ar fi nedemn de pacea cea evanghelizată
nouS. FiiD d-că piciorele su n t sfetnicii vieţel nostre în cele
mai multe mişcări a le corpului, de aceia încontinuu in-
demnânUu-ue dice: „Vedeţi cum s ă u m b l a ţ i c u p a z a “ ,
fâc&nd alusiune la v iaţa nostrfe, adecă ca s â facem fapte
dem ne de evanghelie, s â a r ă tă m viaţa şi faptele nostre
curate. tS-a bine vestit pacea, dice, daţi deci acestei veşti
bune, daţi evangheliei calea pregătită, earâ dacă earăşl v 6
faceţi duşmani, apoi aceasta nu este gătirea păcef.* F iţi
gata, şi nu întârziaţi, nu am ânaţi pacea predicată de ea..
Dupre cum v-aţl g ătit pentru pace şi credinţă, to t aşa g a t a
fiţi de a rem ânea, de a stărui in acestea. Pavăza e ceV nteiii
 OMILIA XXIV 245
c a re primesce tote atacurile d u şm a n ilo r ; ea este care p ă ­
strează arm ele nesfărâm ate. Deci daca credinţa este d r e a p ­
ta, şî viaţa este dreapta, şi arm ele Iote rem â n nesfărâ*
mate,» —Multe vorbeşee el despre cre d in ţă şi s p e ra n ţa mal
cu s a m a in epistola cătră Ebrei. «Credeţf, dice, in bunurile
viitore, şi nimic din relele p rese n le nu v6 .va v ă t ă m a ;
p en tru ca dacă in strim to ră ri şi in dureri ve! avea cu ti­
ne credinţa şi spe ra nţa, vel conserva in tacte acele b u n u r i* .
„Trebuie c e l ce s e apropie la D um nedeu s â c r e a ­
d ă c u m c ă e s t e , şi celor ce-1 c a u t â p r e d â n s u l este
dătătorii! de p lata“ (Ebr. 11, 6). Credinţa este pavăză,
dară daca su n t la mijloc sofisme, ra ţio n a m e n te şi socoteala
„de c e aşa “ şi nu altminterea, apoi atunci ea nu m a t
este pavăză, ci chiar ne impedică. A ce asta deci s ă fie cre­
dinţa nbstrfi, ca sa ne acopere peste tot, ca şi o pavăză.
Sa nu fie scurtă, ca s i ni rcutâua piciorele gote, saii vre-o
a ltă parte a corpului, ci sa fie a c ea pav â zâ p o trivita cu
corpul. „C ele a p r i n s e " . Multe ra ţio n a m e n te ard sufletul
nostru, multă nesiguranţă, şi m u lte contrarietăţf, d ară t o ­
te acestea credinţa cu ad e v g ra t că le tem perează. Multe
introduce diavolul in sufletul n o stru îufiâearându -1 şi pu-
nSndu-l iu îndoeală la fie-ce pas, pre cum de pilda când
dic unia: ore este în v ie re ? ore este ju d e c a tă ? ore este
resplata fap te lo r? El bine, in tote a c es tea dacă es te c r e ­
d inţa la mijloc, ea va stinge tole săgeţile diavolului. Ţ i-a
trecut prin cugetul teu vre-o poftă ore care ? Pune înainte
credinţa bunurilor viitore, şi uu se va mal înfăţoşa nici­
odată, ci se va perde din sufletul ICti ac ea poftă, „ T o t e
s ă g e ţ i l e (lire, adecă nu pe imele dă, si pe altele n u .
Ascultă pe Pavel ce spune: „ C a s o c o t e s c , c â n u s u n t
v r e d n i c e p ă t i m i r i l e t i m p u l u i d e acum c ă t r ă m ă r i ­
rea c e a viitore, care v a sa s e d escop ere c ă t r ă
n o i " (Rom. SJS). Vodf câte sSgeU aO sLins drepţii pe
tunet ? Saii pote nu ţi se par a (i săgeţi aprinse, care ard
pe P atriarch, c â n d ' e l aduce c,a sacrificiu pe fiu! sefi, şi
cân.l se pregăteşce să-l pună pe lemnele ce ard e au ? D ară
şi alţi drepţi aQ stîns tote săgeţile vicleanului. A şa dară.
dacă resouăm inte greşite reshoesc cugetul nostru, noi s ă pu­
nem înainte c red inţa; dac ă fapte absu rd e ne muncesc, de ere
dintă s ă facem u s ; şi in definitiv dac ă durerile şi sc â r ­
bele se gră m ă d e sc asu pra nostrfi, num at ps credinţă n<
putem repausa. Ea este cu d re p t cu ve nt păziLorea si apă
246 0 MH.1A XXIV

r â to r e a tu tu ro r ce!or-t-nlte arm e, şi dncâ nu o posedăm , a-

[iot şi ac eira tote se friug. „ P r e s t e t o t e dice, l u â n d pa*
v â z a c r e d i n ţ ;:l“ ? Ce în se am n ă „ p r e s t e t o t e u ? A decă şi
in adevfir, dice, şi îu dreptate, şi în g ă tire a evangheliei,
pentru că I 6 te acestea afi nevoe de credinţă. De aceia a
şi ada o s: „ Ş i c o ifu l m â n t u i r e ! lu a ţi aducă c ă p ri 11 a-
cesla veţi putea ca sâ deveniţi la u r m ă îu sigu ranţă. Coi­
ful mân tui cel luaţi, adecă să evitalf p r im e jd ia ; cilcf dupre
cum coiful acopere precis din tote părţile capul, şi nn-I
lasă de a suferi ce-va, d -1 ap ă ră , to t aşa şi credinţa
devine a ţin ea locul pavâzei şi a coifului m ântuirel. Da­
că noi stingem făgetele lui, apoi grabnic vom primi,
safi tiîal bine dis, ui vor reveni raţionalim entele cele care
ne salvează, şi nu lasă ju de ca ta nostre de a pătim i ce-va.
Dacă acele resonăm inte contrarii se sting, ap o i grabnic
cele -1 alte resonăminte, care ne sa lvea ză şi ne fac a avea
sp e ra n ţe bane, se vor naşce jn noi. Şi precum coiful înfă­
şură capul jur-împrejur, aşa şi ele vor în făşu ră şi a p ă r a
jude ca ta nostre. D ară nu numai aceasta, ei încă vom lua
şi sabia duchuluî, aşa că nu num ai vom p u te a a ne asi­
g u r a de cele înd epărtate deja de la noi, ci pe însuşi dia­
volul il vom putea răni. Sufletul care nu e desnâdejdiiit,
şi care nu primesce săgeţile cele aprinse, cu m ulia bună
voinţă se va arunca asup ra duşmanului, şi-l v a sparge za­
ua cu care el este acoperii, dupre cutii a făcut şi Pavel,
carele prin această sabie a frân t şi a robii cugetările d u ş­
manului ; nn asem enea suflet, clic, va s fă şi a şi va tăia ca­
pul dracului. „ C a r e e s t e c u v f i n t u l l u i D u m n e d e t i . "
Prin aceste vorbe, sasi că înţelege porunca iul Dumnezeii,
s a a îndemnul lui, sati în fiue că in numele iu! Iisus Chris-
tos numai vom puiea să păstrăm poruncile lut Dumnedeu.
Dacă noi vom face poruncii« lui Dumnezeu, prin aceasta
vom dobori şi vom ucide pe dracul, pe şerpele cel viclean.
Fiind-că a dis: „ v e ţ i p u t e a s t i n g e s ă g e ţ i l e v i c l e a n u ­
lu i c e l e a p r i n s e " , apoi ca nu cum-va il s ă se mândriască,
il povăţuiesce ca pentru tote s ă se roge tul Dumnedeft,
cS d ce d ic e ? «Prin totă rugăciunea şi ce re re a vo stre vor
fi acestea, dice, adecă rugându-ve, oii ce v eil reuşi. Nici­
odată apropiindu-te de Dumnedefl s <1 riu te rogi numai
pen tru tine personal, şi ast-felifl vel avea pe Dumnezeii
in d u ra t c ă tr ă line». „ P r i n t o t ă r u g ă c i u n e a şî c e r e r e a ,
dice, r u g â n d u - v â în t o t t i m p u l î n t r u D u c h u l , şi la
î n s e ş i a c e a s t a p r i v e g h i n d c u t o t â r ă b d a r e a şi r u ­
 O M ILIA X X IV 247

g 3 ci u n e a pentru to ţ i s â n ţ i i " . A şa darii să n u ’ml ho*

lăreşcl ti 111pui d in ţii, căci ascull rt ce s p u n e el: în t o t tircr
pul s a te r o g i , dupre cum dice şi M ântuitorul: „ N e ­
c o n t e n i t v e r u g a ţ i 11 (Math. 15, 27}, Dar’apoî n-al autjlit
de vfiduva aceia, cum prin s tă r u i n ţa el a reuşit in ceia ce
a m u l ? N-al auriii de a c ea femee din Finicia Siriei (Marc.
7, 24—30} cum prin continuarea conversa ţi un el el a a t ra s
favorea stă p â n u lu i? El bine, acestea cum şi alţii mulţi,
prin rugăciune s tâ ru ito re a a reuşit. „ R u g â n d u - v f e in
t o t t i m p u l i n t r u D uchul'1, adecă cele după Dumnedett
să le cerem, şi nimic pâmenfesiv, nimic lumesc. Şi nu e
nevoe nimiaî de a ne ruga nccou tenii, ci şi de a priveghea.
„Şi la fn seş! a c e n s ta , dice, p r i v e g h i n d " . Fie că v o r­
beşee aici de priveghere de Iotă nojitea (îw.vvtjXîc—îSoe),
fie că vorbeşee de trezvîa sufletului, ca ci pe amândoufi
părerile !e primesc. Ve$l cum priveghea a c ea Cha li ani ancă,
că de şi Domnul mt-i respundea, ba incă şi câne o n u m i­
se, ea totuşi dicea cu c u r a j; „ A d e v ă r a t , D om n e, c â şi
c â n ii m â n â n c a d in f ă r â m ă t u r i l e c e c a d d in m a s a
D o m n i l o r s e ) “ (Math. 15, 27)? Vedî că ea nici es s-a de-
p ă r la t de el, până ce n-a reuşit în cererea s a ? Vetll cum
acel prieten a stă ru it in ora în aintată a nopţeT, până ce
l-a trezit şi l-a îm blândit pe acela cu stăruinţa ?
A ceasta va s ă dică a priveghea. Voesci pote a a fi a
desp re priveghere in rugăciune ? El bine, uita-te In Anna,
şi asculta cuvintele eî: „ A d o n a l , E lo i S a b a o t h 11 (I Jm-,
par. 1, 1 1 ), de cât e maî bine ca să asculţi ce s-a fi pe­
trec u t m a i’nainle de pron u n ţarea a c es to r cuvinte. «S-afl
ii di cat. dice, toţi de la maeâ, şi aceia im ediat nu s-a dos
l-t culcare, nu a alergat ia repausare», de unde mi se pare
că şi la m asă t a nu şi-a îngreuiat stom achnl eu mâncări,
ci a s ta t acolo mal mult de formă, căef deall-feliu nu ac
fi putu t vărsa a tâ te a lacrimi. Dacâ noi fiind deja înfrânaţi
eu postul, şi deabea ne putem ruga ast-felifi, sau mal d re p ­
tul vorbind nicî-odată nu ne putem ruga ast-feiiâ, apoi cu
a lâ t mal m u lt nu s - a r fi putut ru g a ca după m asă, dacâ
nu a r fi fost ajunată. Să ne ruşinăm noi bărbaţii <le acea
femee, f ă ne ruşinăm , dic, noi, cari rugând pe Durrint'dett
ca să ni acorde îm părăţia ceriurilor, stam la rugăciune
cu gura c ă sc a tă ; sa ni fie sp re ruşine ac ea stă femee, care
se ruga şi plângea ca să i se dea copiî. „ Ş i a s t a t di­
ce, Î n a i n t e a D o m n u l u i 14 {l Itnp, 1 , 9} şi ce spunea e a ?
248 OMILÎA XX1V

„ A d o n a l , E lo i S a b a o t h 1*, ceia ce în s e a m n ă : D o m n e ,
D u m n f d e u l p u t e r i l o r ; şi protuml.ând aeesle cuvinte îa-
ci'ămiie’l curgeaţi şiroe, căci credea şi era convinsă că
prin lacfâml il va îndupleca. Undo sunt. laciâmî, n e ­
g reşit că acolo e şi mâhnire şi nec az ; tiara unde este ne­
cazul şi strim t ora rea, fa rit greşala că acolo esle şi m ulta
filosofie, cum şi mullă băgare de sam ă. „ D e ve! C ă uta ,
dice, s p r e r u g ă c i u n e a r o b e i t a l e , şi d e v e i d a r o ­
b e i t a l e s e in a n ţa b ă r b ă t e a s c a , voiQ d a p r e eî d a r
î n a i n t e a ta p â n ă la d i n a m o r ţ e i l u i “ (Ibid. Vere. 11),
Ea uu a dis *il voiu da pentru un an, saft do*,» dupre
cum facem noi, n i d nu a dis «daciuiiV vei da copii, iţi
voifi da bani* ci *întregul dar, pe fiul mr(i cel ânieifl n ă s­
cut, pe fiul n gueîunrf mele il voifi d a ţie pentru tot-dea-
una*. A ceasta a fost fiica lui A b ra am cu jde vS rat. Ea dă
lui Dumnedefi m a l’naiute chiar de a fi câştigat cererea,
clară şi Dumncdeti’l acorda cererea fiind rugat. De cât tu
priveşce d e aici şi marea evlavie a acestei femeî. „ Ş i e a
grăia, dice, î n t r u i n im a s a şi b u z e î e ei s e mişcau,
e a r â g l a s u l n u s e a u ţ l i a " (ibid. Vers. 13). Ast-feliu se
rogă lui Dumnedeu cei ce voeşce a reuşi în cererea sa,
eară nu moleşit, nu cu g u ra căscată, nici scârpinându-se,
sat) fiind tară nicl-o bagă re de s a m ă la ceia ce vorbeşee,
sau fără nif'i-o grijă. P are că DumnedeO nu putea sfl-f dee
şi fără a mai cere e a ? Nu şcia el pole dorinţa femeeî si
m a î’nainte de a se m g a ? Şcia de sigur, şi putea s<1 -I în-
dppliniască dorinţa şi fără de rugăciune, îns 6 dacă-i da
copii m a t’nninle de a cere, nu s-ar fi a r ă ta t buna-voinţa
a acestei femei, virtutea el nu s a r fi invederat, şi n i d că
a r fi câştigat o ast fetiţi de recompensă. Aşa d ară a m â n a ­
rea ei păţi fi atunci nu provenia doră din invidie cătră Fe-
na na *), nici din rgutnte, ci m aî m u lt din îngrijirea şi d r a ­
gostea cătră bărbat. Deci când iu audi că.sptm e scriptura
că i-a fost închis Dumnedeu pântecele ei, şi că era s c â r ­
bită şi necăjită pe rivala ei, eare avea copii, pe când d£n-
s a uu avea. să înţelegi de aici câ voeşce a a r ă ta filosofîa
acest»'! femei. Pentru câ jtidecâ s i n g u r : ea avea pe b ă r ­
batul seti, El ca na, ca sclav al sea, căci il d i c e a : „aQ n u
s u n t e O ţie m a l b u n d e c â t ţ i e c e filu ? d e şi pote o a m â ­
ni rivala el, adecă o !ua în ris, şi o îm pungea cu vorbe ?ar-

*) Ciirlea I a im paralilor, cap. 1. şi urm . (T iaJ.)

 O M ILIA XX IV 249

castice din causa stărpăciuneî ei, Lotuşi ea nu se apăra,

nici nu o blestema, şi nici cA dicea bărb a tu lu i: «resbunâ-
m 6 , fiind-ca rivala m ea mg baljociireşce». Aceia aven cu
adevfirat copii, d ara şi ac e a sta avea ca eo n tra-baîanla iu ­
birea bărbatului. De aceia şi ţii cea e l : „ n u s u n t e a ţie
m a l b u n d e Cfit d e c e f ii“ ? m â ngâind’o prin aceasta.
S a vedem acum earSşî filosofia acestei femei. „Şi l!i o
a so c o tit p re ea b e a t a " (Ibid, Vers. 13), la care pri-
veşee ce resp u n d e : „Nu s o c o t i p r e r o b a ta c a p r e
o fata p ă g â n a , ca d i n m u l ţ i m e a m u l t e l o r m e l e c u ­
g e t ă r i , şi d in m u l ţ i m e a m â h n i r e ! m e l e m - a m topit*)
p ă n a a c u m “ (Vers. 16). A ceasta cu a d e v ă r a t câ este
fapt al unei inimi înfrânte şi uuiilite, când noi nu ue mâ-
ntem pe cel ce ne insulta, când nu ne îm puţinam , când
ne justificam. Nimic tiu pole face inima filosofa, ca scârba
şi slrîm to ra re a. Nici un iucru nu este a t â t de plăcut, ca
a fi cine-va în tristat şi m âhnit înaintea !uî Dumnetiefi.
„Din m u l ţ i m e a m u l t e l o r m e l e c u g e t ă r i , du-e, a m
p relu n g it p an ă a c u m " . Pe aceasta deci sa o im itam
cu toţiî. A udiţi aceasta voi femeilor, care sunteţi sterpe,
voi care dorit! copif, audiţî aceasta, dic, si b ă r b a ţi şi fe­
mei, pentru ca şi b ă rba ţilor se în tâ m p la de multe’-oii de
a dori copil şi a se ru g a iui Dumnedefi. A scultă ce dice
■scriptura : „Şi s - a r u g a t I s a a c Domnului p e n t r u R e -
b e c c a f e m e e a s a , c â e r a s t e a r p ă , şi î - a a s c u l t a t
p r e el Dumnedeu" (Facer. 25, 21). In adevfir, că m a ri
lucruri se pot face prin rugăciune ! D ara s ă jie intorcem
la vorbele Apostolului. „Prin t o t ă r u g ă c i u n e a şi c e r e ­
r e a , dice, r u g â n d u - v e în t o t t i m p u l î n t r u D uchul,
ş i Ia în s e ş i a c e a s t a p r i v e g h i n d c u t o t ă răbdarea
şi r u g ă c i u n e a p e n t r u to ţ i s â n ţ i i , şi p e n t r u m i n e a ,
putrându-se pe si ne tocmai la urmă. D ară ce faci p a v e in ?
Te, pui pe sine-ţl tocmai la urma tu tu ro r? «Da, dice el.
„Ca s â m i s e d e a m i e c u v â n t , î n t r u d eschiderea

*) Originalul e precum u rin ează: „ o - t S'A. iZa'i.ic/la.c,

V-'J') kv.xi'M-M. î<»z v5v“ . Pararhiinenul iîw s ta *« este dîu v erbul
i/.Tsiv(t>=n prelungi, şi nici de cum din verbul vrj >■.«=» topi. Aşa
< l a r i t traducerea ju sta este : „că d in mulţimea multelor mele cugetări
m it prelungii (rugăciunea) p(ii:ă acum", Trad.
250 OMILIA XXIV

g u r e l m ele, cu în d r ă z n e a lă a a r ă ta ta in a e v a n g h e ­
l i e i , p e n t r u c a r e f a c s o l i e Jn l e g ă t u r i " . Dară u nd e nî
tu s o lie ? « C ă tră om eni», elite. V al! f ă t de m a r e e filan*
Iropia Iul D umnezeii câtră noi, căci a tr im is soli din ce-
ria, cari s ă vorbiască iu Jocul iul, soli de pace, d a ră pe
cari om enii prinţlfendu-i 1-aO pus ‘in iegâtui-f, şi nu s-at>
ru şin a t m a c a r de legea com ună, d up ă c a r e cel ce a r e vre-o
solie nu p ă tîm e şc e nici un r e u . «Cu to te a c e s te a efi fac
solie în legături», dice „ c a î n t r u d e n s a c u î n d r ă z n e a ­
l ă s ă g r ă i e s c , p r e c u m m i s ? c u v i n e a g r a i " . „Lan­
ţul a c e s ta ’m l es te pus Ue o m e n i ca s â a s tu p e g u r a m e a,
şi s a nu a m curaj, i n =6 ru găciunea vo stre va deschide g u ­
ra m e a, ca sA spun to te cele p e n tru c a r e a m fost t r i m i s
a spune*.
„ E a r â c a sa s c i ţ i ş i v o f c e l e p e n t r u m i n e , c e
f a c , t o t e v 6 u e l e v a a r ă t a T i c h i c , i u b i t u l f r a t e , şi
c r e d i n c i â s a s l u g ă î n t r u D o m n u l " . Dacă es te c r e d in ­
cios, nu va m inţi de ioc, ci tote cele a d e v ă r a t e le va spune.
„ P r e c a r e p e n t r u î n s e ş i . a c e a s t a l - a m t r i m i s l a v o i,
c a s ă sciţi c e le p e n t r u no i, şi să m â n g â e in tm iie
v o s t r e V a l î câ ta iubire. «Ca s â nit vă înfricoşaţi, dice,
(ie ceT ce voesc a vg s p a im â n ta » , cfin după. r â t se vede
ii era ti în m a ri n ccazurl. De a l t- f d iu chiar v o rb a *r,a sâ
m â n g â e inim ile vostre» a c e a s ta dă a în ţe le g e ; «ca să nu
v 6 lase, dice, de a cădea.*
„ P a c e f r a ţ i l o r şi d r a g o s t e cu c r e d i n ţ a d e î a
D u m n e d e u T a t ă l , şi D o m n u l I i s u s C h r i s t o s " (Vers.
23). Li d o re şc e lor pace şi d r a g o s te cu credinţă, şi t i n e
a dis, căci nu e de^juns nu m aî de a av e a pe buze c u v â n ­
tul" d e d ra g o ste , şi în acelaşi tim p a se a m e s te c a cu cel
de a l tă credinţă. Saii câ s p u n e a c e a s ta aici, saii că-I a ţ i ţ ă
d e a a v e a cre d in ţă in tr ’a lâ ta , î n c â t să fie cu cu raj p e n t r u
rele v iitore . «Pace cât rit DmmiedeQ sj drag o ste * , elice, şi
cu d r e p t cuve ni, căci dac â es te pace, v a fi şi d ra g o ste , şi
dac â v a fi d ragoste , va fi şi pace. „ C u c r e d i n ţ ă 0 . Nict
uu folos n u este de dragoste, dac â nu e cre d in ţa, s a u m a l
d re p t vorbind, nici că p o te s ă fie d r a g o s te în a l t m od.
„ C h a r u l cu to ţi, ca rii iu b e s c p r e D o rim u l n o s t r u
I i s u s C h r i s t o s , î n t r u n estr ic a d u n e. A m i n “ (Vers. 24).
P e n t r u ce ore a s e p a r a t el aici pac ea de char. căci a p u s
pacea m a î su s, e a r ă aici n u m a i c h a r u l? « I n t r u n e s tr i e â * .
 OMILJA XXIV 2$ r

c i u p e , dice, A m i n “ . Ce e s le „ î n t r u n e s t r i c â c u i n e " ?;
A d e c ă cu c u m p ă ta re , cu m o destie, s a â m aî p r e s u s de cele'
s tric ă c i 6 se, c a de e x e m p l u : nu în bogăţie, rm în sla v ă , ci-
în cele nestrică cio se . P a r tic u la i n t r u e s te lu a tă în loc de
p r i n . « P rin ne s tric ă c iu n e , dice, ad e c ă p r i n v i r t u t e , “
cacf orf-ce pfecat e s te stricăciune, şi d u p r e cum v o r b im
d e o fecioră se du să, t o t a ş a e şi cu sufletul. De a c e ia şi
d icea P a v e l : „.Nu c u m - v a s â s e s t r i c e şi c u g e t ă r i l e '
v o s t r e “ (II. Corinth. 11, 3), şi e a r ă ş l în a l t I o c : „ I n t r u
î n v ă ţ ă t u r ă , n e s t r i c a r e , c i n s t e , n e s t r i c â c i u r r e " (Tit. 2,7 ).
*) Ce o r e este, spune-m !, s tric ăc iu n ea c o rpului ? N u
ore d e s fa ce re a Iul t o ta lă şi d e s c o m p u n e re a lui ? A c e a sta
s e în tâ m p lă şi cu sufletul, câ n d p ic a tu l a in t r a t în e!*
F r u m u s e ţ a sufletului es te p ru d en ţa , d r e p ta te a ; s ă n ă t a t e a
sufletului es te b ă r b ă ţia , este în ţe le p c iu n e a şi p r o sp e rita te a ,
lui. Şi d e s frâ n a tu l ca şi laco m u l es te infect, p rec u m in fect
e s te şi cel ce se p re d ă pe sin e f a p te lo r re le ; şi fricosul
ca şi*laşul es te slab, p rec u m şi cel p r o s t es te s la b d e s u ­
flet. Incti şi pt-catele a d u c s tric ăc iu n ea , căci fac pe o m e n i
d e s frâ n a ţi şi slabî, şi la u r m a i tr â n t e s c în bote g rele.
Când noi (îicem că o feeioră a fost se dusă, n u v o r b im
a c e a s ta principal m e n te cu privire la corpul el, ci m a l m u lt
p e n t r u neleg iuirea făc u tă cu ea, căcî pe lâ n g ă co rp î s-a
c o r u p t sufletul el. De alt-feîitk faptul p e t re c u t c u ea nim ic
a l t n-a fost de c â t p ro m isc u ita te, şi d a c â a c e a s ta a r fi:
stricăciu ne, apot de sigur că şi n u n t a a r fi stric ă c iu n e .
A şa d a r ă nu p r o m is c u ita te a e s t e stricăciune, ci p g e a tu L
Ce a l ta m a l cu s a m ă a r p u te a fi s tr ic ă c iu n e a u n ei c a se ,
d e c â t d e t e r io r a r e a e l ? S tric ă c iu n e a p e s te t o t loeul e s t e
o sc h im b a re sp re m a l rett, o tre c e re de la s t a r e a d in a in te
la o a llă s la r e d e lucruri, la a l t obiceitt. A sc u ltă ce s p u n ă
s c r i p t u r a : „ T o t t r u p u l îşi s t r i c a s e c a l e a s a p r e p ă -
m 6 n t “ (Facer. 6 , 12 ), şi e a r ă ş l : „ O m e n i s t r i c a ţ i l a m i n -
t e “ (II T im o th . 3, 8 ). C orpul n o s tr u es te s t r i c ă d o s , e a r ă
sufletul nestricăcios. Deci s ă nu-1 str ic ă m şi pe e). Ptiea-,
tul cel dintâi a făcut c orpul stricăcios şi p eritoriti, e a r ă
pgcatul s ă v â r şit d u p ă b a e a ren a şce rc f pote s tr ie a şi s u ­
fletul, şi îl face ca s ă p o tă fi u şo r d e lu a t în s tă p â n i re ş i

*) Partea morală. Cum că corpul nostru este stricăcios, eară

sufletul nestricăcios, drept care trebuie ca uol să fim tot-dea im a a-
gerî, Spi'c a evita stricăciunea, ca nu emu-va sâ pătimim cele ce a.
pătimit bogatul din evanghelie. (Veron).
252 OMILIA XXIV

ros de v ierm ele cel n e m u rito ria . V ierm e le nu .ee atinge

■de d b m a n t , şi c h ia r de s-ar a tin g e cu nim ic n u -1 pote v ă ­
tă m a . A şa d a r ă nu-ţl c o ru p e sufletul, căci to t ce e c o r u p t
■e plin de infecţie. A scu ltă pe profetul, c a re d ice: „ I m p u -
ţ i t u - s a u şi a a p u t r e z i t â s e l e m ele d e c a t r a f a ţ a n e ­
b u n i e i mele" (Ps. 37, 6 ). A ce astă stric âd u n e /d ec T , se va
îm b r ă c a intru nestricăciun e, pe când a c e ia nid-odatft, eăel
u nde es te n es tric ă c iu n e nroto este stricăciu ne. Ast-feliii
•deci s t r i c ă d u n e a e s te n e s tric a ta , nea v en d sfârşit, es te m o r ­
te n e m u rito re , ceia ce s-ar fi în tâ m p la t d a c â corpul re-
m ă n e a n em u rilo riu . Ast-felio d a c ă noi ne duce m de aici
■avfind s tric ăc iu n ea în noi, a v e m a c ea stric ăc iu n e n e s tric a ­
t ă şi nesfârşită. P e n t r u câ in ade văr, a se ard e şi a nu
s e consum a, şi a fi v e d n i c r o s de vierm e, fă ră s â fie n i­
micit, es te o stric ăc iu n e neslrică cio să , precum s ’a î n t â m ­
p l a t cu fericitul lob, ca rele s e stric a, s e d e te r io r a corpo-
■raÎminle in tr e c e re a unul tim p în delun gat, si el to lu ş l nu
se prăpâ dia, ci I n tr ’una m uia bulgării păm ân tu lu i reze-
m â n d u s e pe puroi {lob, 7, 5). A şa ce*va v a suferi şi s u ­
fletul atunci, câud v ie n n if v o r s ta pe lângă el şî’i v or r o ­
de, nu in tim p de doi anf, nici trei, n i d dece, nici o su tă
ş i n i d . mii d e ani, ci f ă r ă de sfârşit. „U nde vierm ele
■lor n u m o r e , şi focul n u s e s t i n g e " , dice (Marc.9.44).
*) Să n e te m e m , v6 rog, s â ne înfricoşăm de acele
•cuvinte, p e n tru ca să n u cădem cu faptele. Lăcomia este
stricăciune, b a incă o stric ăc iu n e m al rea de cât fote ce-
le-l-alte, căci ea duce la idololatrie. Sâ fugim de s tr ic ă c iu ­
ne, si s ă p referăm n es tricăeiunea. Te-al lă co m it la avutul
a l tu ia ? L ucrul de c a r e te -a l lăcom it se strică, pe câ n d lă­
com ia remAne, devenind o b j e c t . d e stricăciune fără sfârşit.
J J u l ţâ m i re a trece, pe când p 6catul r e m â n e intact, Eşte un
r60 m a re de a nu s e le p ă d a cin e-va d e to tu l din a c e a s tă
v ia ţă, şi m a r e n en o ro c ire es te ca ducţindu-ne acolo să
tpurtâm cu no i sarcini de pficate. „ Căci î n i a d , dice,
c i n e s e v a m ă r t u r i s i ţ i e tf? (ps. e, 6) Acolo es te tr ib u ­
nal, şi nu e s te atu n ci tim p de pocăinţă. Cât nu s-a văl-
-cărat b o g atu l a c e la c ă t r ă A b r a a m ? D a r ă nim ic n*a f o lo s it
■Câte n u diceafi cel ce n u a u h r ă n it pe C h r is to s ? Şi cu

*) P a rte a m orala. T rebuie a n e tem e de a m e n in ţă ri, ca ast-

feliii să fugim de faptele r e le : cum ca plăcerile trec, e a ră neacor-
ilarea de m ilostenii, cum şi urf-care a lt piScat, ne face necunoscuţi
de D um nedeu, carele to te le cunoşce, ş i carele ni-a o rd o n a t m ine să
:facein cele ce em itribuiese la m ân tu ire. ţVeron).
 OMILIA XXIV 255

to te a c e s te a a u fost a r u n c a ţi în focul cel n e s tin s şi vecl-

nic. Câte nu a ti d is şi acel ce aii făcut fără d e l e g i : „ D o m ­
n e , D o m n e , aO n u c u n u m e l e t e d a m p r o r o c i t , şi
n u c u n u m e l e t e a d r a c i a m s c o s “ ? (Math. 7, 22) Şi
cu t o te a c e s te a n a a u fost cunoscuţi d e el. T â t e a c e s te a
se v o r p e tre c e atu n ci, şi nici un folos n u v o m av e a, d a c â
nu vom face a c u m bineie. S ă ne t e m e m deci, ca n u c u m ­
v a să $icem şi noi a t u n c i: „ D o m n e , c â n d t e - a m v f i d u t
f l ă m â n d , şi n u - ţ î - a m d a t s ă m ă n â n c i " ? (Ibid. 25, 37>
A c u m să*I h ră n im , nu o di, nici doue, nici trei, căci $ice
s c r i p t u r a : „ M i l o s t e n i a şi c r e d i n ţ a s â n u - ţ l l i p s a s c ă “
(Prov. 3, 3). Nu a ^ i s : «fa m ilostenie odattă, saft d e doue-
ori», p e n t r u că şi feciorele acelea a v e a ă unt-de-lem n în
c a n d elele lor, îusfi nu denjuns. Ast-feliii că a v e m nevoe-
d e m u lt uni-de-lem n, şi ea un m ă slin roditorjfl tre b u ie a
s t a nof în c a sa D om nului. Fie-care din noi s ă c u g e tă m l a
sa rcinile d e p g c a te pe ca re ie a v e m , şi Pă a ş ez ăm ca c o n -
tr a -b n la n ţă bine-fa cerile nostre, şi Sucă m ai m u lte c b ia r se
p u n e m în c u m p ăn ă , pen tru ca nu nu m a i p i c a te le s â se
stin g ă, d a r ă îricâ c a d r e p tă ţile n o s tr e s ă s e aibă în v e d e ­
r e la justificarea n o stre. D acă nu vor fi to t pe a t â te a fa p ­
te bune, pe câ te faple rele s u n t în s a rc in a nostrg, b a î n ­
că c h ia r m aî m ulte, ca as-t-feliQ din cele prisoselnice să
ni s e calculeze la justificarea n o s tr e , n im e n i n u ne v a p u ­
te a s u s tra g e de la pedeapsă. De c a r e fie a n e sc ă p a cu
toţii, prin c ha rul şi filantropia D om n u lu i n o stru Iisus Chris­
tos, caruin, îm p r e u n ă cu T atăl si cu S ân tu l Ducii, se c u ­
vine slava, s tă p â n i r e a şi cinstea, a c u m şi p u ru re a şi in ve­
cii vecilor: A m in.

FINE
 TABLA MATERIEI.

P a g in a
SU B Jj'X T U L ....................................................... 3 - 4
OMILIA I (Par!ea d o g m a tic ă . E g a l ita t e a Fiului
cu T a t ă l ) ................................................................. 5 — 14
OMILIA II (Pficatul es te co n tra n a lu re l n6stre). 14— 22
OMILIA HI (Despre corp u l D om n u lu i în c in a
cea de t a i n ă ) ............................................................ 22— 33
OMILIA IV {Chreştinu! tre b u ie a face t o te fap ­
tele ceie b u n e ) ................................................ ..... 34— 43
OMILIA V (D eosebirea d in tr e p i c a t e l e c o r p o ­
r a le şi cele sp irituale) .................................... 4 4 — 52
OMILIA VI (Care s u n t în suşirile d a s c a l u l u l ) . . 5 2 — 61
OMILIA VII {Cum tre b u ie a iubi pe D u m n e d e u
şi p e a p r o p e l e ) ..................................................... 6 2 — 70
OMILIA VIII (Despre landul lut Pavel) . . . 71— 91
OMILIA IX (Prin d r a g o s te e s a lv a t ă le g ă tu r a
p ă c e l l ......................................... ............................. 9 1 - 99
OMILIA X (U m blarea d u p ă s la v ă d e ş a r t ă a d u c e
n e n o ro c iri in b i s e r i c a ) ................................... - 9 9 — 106
OMILIA XI {Contra S chism a li cilor) . . . . . . 107— 119
OMILIA XII (Contra id o lolatrilor şi c o n t r a dife­
rite lo r su p e rstiţiu rit ce-î p red o m in ă) . . . 119— 126
OMILIA XIII (B ărbatul prin v ir tu te m a l cu s a ­
m a tr e b u ie a fi s u p e rio r femeeî) . . . . 126-137
OMILIA XIV (Nu tre b u ie a in s u lta şi a vorbi
c u v in te p r o s t e ) ..................................................... 137— J46
OMILIA XV (Contra lulelei, şi că s tă p â n e le n u
tr e b u ie a b ate p e s e r v i t i r e ) .............................. 146— 154
 Pagina
OMILIA XVI (D rago stea estfţ b a s a chreştinis-
m u l u l ) ...................................................... J5 5 — 161
OMILIA XVII (Nu tre b u ie a vorb i g lu m e proste.
I n U ’un s p ir it g lu m e ţ e un p ustiu com plect
de idei s ă n âto ie} . . . . ' .......161— 169
OMILIA XVIII (Trebuie a c e r ta pe cel ce gre-
şaşce) . . . . . . . . ..........................{ 169— 178
OMILIA XIX (Um ilinţa ch reştineascâ) . . . . 17S— 190
OMILIA X X (Despre d r a g o s te a d in ti e b ă rb a t. şi
fenice, şi ce s e în ţe le g e prin „ t e a m a 1* ce
f em eea tre b u ie a. o a v e a d e b ărb a t) . . . 190— 212
OMILIA XXI (Despre crescero a copiilor iu frica
de Dumni'dett) . . . . . . . . . . 212— 221
OMILIA XXII (Despre d i s p r e ţ u i r e a celor p ă -
mfinleşcl) . . ... . . . ... . . . 22J — 233
OMILIA X X III (Cel ce a d m ir ă pâinfinluJ şi cele
păm&uttişcT, de s p re ţu ie şc e ceriuî. Despre
P a sc h a nostrC) ......................................................2 34 —241
OMILIA XXIV (Cum cil corpul no stru es te stri
cfleios, e a r â sufletul nesi.ricScioo) . . . . 241 -254

ERATA
M itele g re şe li tipografice, ca -de pilda la pagina 18 rând al 17,
pag, !i2 rândul 15, pag. CJ lâiidiil 2 de jos, pag, 7-5 rândul 10 de j« s
pag. ts32 iftndul 22 ele. etc. cetii oriu) e ste ru g a i it lo în d rep ta sin g u r.