Dac imaginea lumii pe care am înregistrat-o ieri difer de cea de azi, eu nu-i aduc modificri i

pstrez totul aa cum a fost. Nu tiu cum se va încheia aceast expunere îns contienta importanei cercetrilor mele m
impulsioneaz s merg mai departe.
Muli cititori au îneles deja c falsurile care au aprut n-au nici o legtur cu mine. Dac voi scrie i o a patra carte, m
gândesc c acest lucru s-ar putea întâmpla nu mai devreme de trei-patru ani.
Stimai cititori, înainte de lectura acestei cri ar fi bine s lsai deoparte orice suprare pe Dumnezeu, pe prini, pe
lumea înconjurtoare, pe dumneavoastr îniv i pe destin. Dac cititorului i se va crea impresia c lucrarea este din
bucele, îl asigur c acestea compun întregul.

Cu cât este mai perfecionat un sistem, cu atât este mai puternic tendina lui de a se izola de lume, de a se orienta
numai ctre sine. înseamn c perfeciunea adevrat presupune autonegarea, ceea ce reprezint chezia supravieuirii ei.
în ultima vreme, am început s observ c mai toate problemele încerc s le rezolv numai prin metoda purificrii
spirituale. Teoretic, am perfect dreptate, îns nu întotdeauna dispun de timpul necesar pentru purificarea spiritual. Pentru
aceasta se impun nite aciuni corecte.

INTRODUCERE
Un pacient îmi povestea odat o întâmplare:
— Unei femei au început s-i apar plgi în cavitatea bucal, i nici un fel de medicamente nu-i erau de folos. A umblat

pe la cei mai buni doctori din Moscova, dar în zadar. S-a adresat i unor somiti medicale din strintate, îns fr nici

un rezultat. Au încercat s o ajute i bioenergeticienii. Dup ce a umblat pe la diveri vindectori, situaia ei

s-a îmbuntit întrucâtva, dar în scurt timp, toate problemele i-au reaprut. Toate încercrile ei de a scpa de boal au fost
sortite eecului.
Dup un timp, într-o discuie s-a plâns de suferina sa unei cunotine, iar aceasta i-a spus:
— Ai coroane metalice care oxideaz i îi provoac iritaii.
Când femeia i-a înlocuit coroanele dentare, i-au disprut i
plgile.

Am întâlnit o situaie similar. Patronul unei mici firme m-a rugat s-1 ajut.
— V-am citit cartea. Nu sunt ataat de bani. îi pltesc pe
angajaii mei cu mult mai mult decât merit i nu m zgârcesc
la bani când e vorba de sntate. Cu toate acestea, în ultimul
timp m urmrete sentimentul neîmplinirii.
 — Avei o bun intuiie, i-am rspuns eu. Bunstarea fami
lial este singurul ataament pe care-1 remarc la dumneavoas
tr, adic neplcerile care vin pe linia destinului le primii cu o
oarecare rezisten. Acest program se transmite angajailor
dumneavoastr.
Am cercetat câmpul angajailor firmei i am vzut la ei aceleai dereglri. Cazul era banal i am i uitat de el, îns,
dup câtva timp, m-am reîntâlnit cu patronul firmei.
— tii, îmi spune el, angajaii mei au început s aib
neplceri. A fi vrut s tiu ce se întâmpl. La scurt timp dup
aceasta, am constatat la mine o agresivitate inexplicabil fa
de angajaii mei.
întâi am analizat biocâmpul oamenilor care veneau în contact cu el i am vzut o puternic agresivitate. La baza ei
sttea ataamentul fa de un destin favorabil i dispreul fa de oameni. La nivelul câmpurilor se vedea clar cum li se
încrânceneaz sufletele, i toate erau în legtur cu eful lor. înseamn c agresivitatea lui crescuse din cauza unei
nerealizri sau pentru c nu trecuse cu bine peste încercrile ce i-au fost trimise. îl supun diagnozei i spre totala mea
surprindere nu descopr la el nici urm de agresivitate. Reieea c starea lui sufleteasc nu avea nici un amestec. Am
stat de vorb cu el aproape o or, încercând cu înfrigurare s descopr cauza. Prezenta dou, trei, variante a unor posibile
probleme, dar acestea, dup cum îmi apreau mie, n-aveau nici o legtur cu situaia creat. Analizam în gând zeci de
variante, dar de fiecare dat o ddeam în bar. Când mi s-au nruit toate stereotipurile i au încetat s mai funcioneze, s-a
creat în mintea mea un vid. Rezolvarea a venit elegant i pe neateptate.
— îi rsfai pe angajaii dumneavoastr cu salarii mari.
Interlocutorul meu a rmas surprins.
— i ce legtur are asta cu situaia creat?
— Când omul face greeli i nu este pedepsit pentru ele,
crete ataamentul su fa de destinul favorabil. Sufletul îi
devine trufa i agresiv. Dac omul primete un salariu mare
contientizând faptul c nu-1 merit i vzând c pentru aceeai
munc alii primesc mult mai puin, acest lucru duce de aseme
nea la creterea ataamentului de un destin favorabil. într-o
asemenea situaie este foarte greu s-i pstrezi echilibrul.
Pentru oamenii de creaie este mult mai uor. Pentru un
executant obinuit este mai dificil.
îi mai spun managerului:
— Le dorii binele angajailor dumneavoastr, i în viziunea
dumneavoastr acest lucru înseamn neaplicarea sancunilor
pentru nerealizri i acordarea de salarii maxime, ceea ce
înseamn crearea unui înalt confort fizic i spiritual pentru subordonai. în acest fel îi ataai din ce în ce mai puternic de
bunstare i stabilitate. De aceea, la nivelul subcontientului, ei trebuie s demoleze aceast stabilitate pentru a putea
supravieui. în mod normal ei trebuiau s distrug activitatea, adic sursa pericolului, îns dumneavoastr avei o intuiie i o
energie de excepie. De aceea se deterioreaz nu atât activitatea, cât destinul subordonailor.
— Privii, îi art eu, la unul din angajaii dumneavoastr situaia evolueaz ctre moarte, iar un altul prezint în biocâm-
pul su hieroglifa morii. îns dac ei vor muri, cel care va fi pedepsit vei fi dumneavoastr. înainte muli prini considerau
c sensul pedagogiei consta în crearea condiiilor de maxim confort pentru copil i în îndoctrinarea lui perma-nent cu
pilde morale. Dar copilul niciodat nu recepiona pildele, i nici mcar faptele sau comportamentul prinilor nu au, în
asemenea cazuri, mare importan. Starea interioar, sufleteasc a prinilor este cea care-1 guverneaz i-1 educ pe
copil. Pedagogia este, pe de o parte iubirea pentru copil, iar pe de alt parte punerea lui în situaii cu care el se va întâlni în
via, pentru a-1 pregti s le fac fa. Dac printele îi va pedepsi aspru copilul pentru o greeal, demonstrându-i în
acelai timp iubirea sa, va fi cu mult mai bine decât trecerea ei cu vederea de team de a nu-i produce suferin fizic i
spiritual. Buntatea fr disciplin nu-i mai puin periculoas decât constrângerea i cruzimea.

M sun o pacient, o veche cunotin. îmi amintesc c atunci când i s-a pus diagnosticul de „cancer la rinichi" i i s-a
propus extirparea, am avut cu ea o discuie foarte serioas.

— Dac cel de-al doilea rinichi ar fi, din punct de vedere

bioenergetic mai bun, operaia ar fi avut rost. îns acesta este
atât de dezechilibrat energetic, încât operaia ar avea puine
anse de succes.
Mai târziu diagnosticul a fost revocat, îns am pstrat legtura i vorbeam periodic cu ea la telefon. Eram absorbit de
rezolvarea unor probleme creative, adic m preocupa nu atât problema sntii, cât analiza diferitelor situaii.
De data asta pacientei mele i s-a ridicat în mod inexplicabil temperatura, pân aproape de 40 de grade Celsius. Constat
ataamentul fa de latura spiritual i fa de un destin favorabil.
— Renunai la orice nemulumire fa de momentele când
ai avut neplceri. Sunai-m mâine.
A doua zi m sun : nici o schimbare. îi cercetez din nou câmpul i îmi continui explicaiile.
— Iritarea, nemulumirea i frustrrile le-ai transmis fiicei
i viitorilor nepoi. Rugai-v pentru ei.
A doua zi m sun din nou i cu vocea epuizat m anun c starea ei s-a înrutit i mai mult.
— N-ai reuit s eliminai ataamentul fiicei dumneavoa
str fa de spiritual i fa de destinul favorabil. Spiritualul nu
este doar moralitate i echitate, el presupune i planuri, eluri,
probleme, ordine. Ataamentul fa de ordine se vindec prin
distrugerea ordinii, printr-o atitudine incorect a altor oameni.
— Ce tot vorbii de ordine? geme femeia. Sunt deja câteva
luni de când ne-am mutat într-un apartament nou i trim într-un
haos pe care nu-1 mai pot suporta. Mi-am luat special concediu
ca s fac ordine i, netam-nesam, m-am îmbolnvit.
Dintr-o dat totul îmi devine clar.
— De asta v-ai i îmbolnvit, pentru c ai vrut s facei
ordine. Dac ai fi reuit, putea s se îmbolnveasc de acum,
fiica dumneavoastr. Programul atarii de stabilitate i ordine
s-ar fi intensificat vertiginos. înelegei: viaa nu înseamn ordine.
Schimbul de substane înseamn distrugere, îns controlat.
Dac va fi eliminat oricare form de distrugere, vom avea de-a
face cu un cadavru, fr schimb de substane. Viaa este un
proces oscilant între haos i ordine. Ordinea este adesea mai
periculoas decât haosul. Când v iritai din cauza celor ce aveau
un comportament discordant cu planurile dumneavoastr,
atentând la stabilitatea i la reprezentarea dumneavoastr
asupra bunstrii, într-atât v-ai ancorat în ele, încât în jur s-a
declanat degradarea, întâi a situaiei, dup aceea a sntii,
îndreptându-v ctre Dumnezeu, rugai-v pentru iertarea
faptului c ai absolutizat ordinea i pentru faptul c acest
lucru l-ai transmis urmailor.
A doua zi, temperatura femeii a revenit la normal.

M sun doi pacieni, so i soie:

— A dat necazul peste noi în acelai timp, mi se plâng ei.
Totul prea a fi normal cu soia mea i dintr-o dat totul s-a
nruit.
— E toamn, le explic eu, se intensific foarte mult contactul
cu lumea de dincolo de mormânt, unde se gsete depozitul
contientei noastre. Iese la suprafa „murdria" insesizabil
înainte i brusc, se acutizeaz problemele.
— Dumneavoastr, îi explic eu brbatului, suntei ancorat
în momentele telurice, în bani i în destinul favorabil. Banii nu numai ca bunstare material ci i ca simbol al stabilitii
i puterii, unde stabilizarea teluricului de cele mai multe ori s-a realizat, în cazul dumneavoastr, prin intermediul soiei.
Refuzul purificrii s-a materializat sub forma suprrii. Prin suprare v-ai ataat fiul de valorile pmînteti. Are biocâmpul
degradat i dumneavoastr, din aceast cauz, avei dureri de inim. Soia este ataat de spiritual. Asemenea oameni au
senzaia c ei au întotdeauna dreptate i in s le impun tuturor modul lor de percepere a lumii. Adesea li se pare c
oamenii i întraga lume sunt nedrepi. Ei nutresc un permanent dispre i irascibilitate, fa de oamenii care le stric
planurile i stereotipurile comportamentale. Prin agresivitate, soia dumneavoastr a ancorat-o în spiritual pe fiic i de
asemenea, pe fiu. Pentru a supravieui, fiica dumneavostr trebuie s se ridice deasupra spiritualului, sau s renune la acesta,
adic s încalce principiile morale i etice prin comportamentul ei.
— Dumneavoastr, îi explic eu prin telefon femeii, în ulti-
mile câteva luni ai condamnat-o i ai dispreuit-o pe fiica
dumneavoastr, neînelegând c erai de fapt autoarea moral a
acestui comportament. Prin urmare în loc s-o ajutai pe fat,
fr voia dumneavoastr, i-ai fcut ru. De aceea avei probleme
cu sntatea. Acum aceste probleme, o ajut pe fiica dumnea
voastr s scape de moarte.
Soul m întreab:
— Acum am o durere slbatic în inim. Trebuie s chem
salvarea i s iau medicamente?
Agresivitatea dumneavoastr subcontient poate acum
s-o ucid pe soie. Aceast agresivitate se blocheaz prin
dureri cardiace, de aceea medicamentele v vor alina durerea,
dar o vor strivi pe soia dumneavoastr. Este recomandabil s acionai în paralel, mai bine zis concomitent, rugându-v i
purificându-v sufletul.
Dup câteva zile, cei doi soi m sun din nou. Situaia s-a îmbuntit, îns nu cu mult.
— A sosit timpul, le explic eu, când nu i se permite nimnui s fie materialist sau idealist. înainte omul se ancora în
teluric i se deprta de Dumnezeu. Trupul su se îmbolnvea i murea. El respingea tot ce era pmântesc i se îndrepta ctre
spiritual. în aceast perioad, era fericit cam 98%. Dup aceea omul se ataa de spiritual i începea s-i fie bolnav spiritul.
Mult vreme savanii disociau raionalul de iraional, gândirea de sentimente. Dar nici o descoperire serioas nu se
fcea fr ceea ce noi numim, explozie a intuiiei, „iluminare". La baza tiinei st experimentul. Prin experiment se verific o
anumit idee sau concepie, sau cum spun oamenii de tiin, experimentul nate descoperirea. Dar ca s efectuezi un
experiment trebuie s intuieti rezultatul. La nivelul emoional profund, experimentul i descoperirea s-au produs deja,
rmânând doar s le materializezi. La baza tuturor acestor realiti stau noile moduri de percepere a lumii. Ele sunt date
de art, filozofie i religie; de asemenea, de situaiile de via ce survin zilnic. Trecerea cu iubire peste toate coliziunile
vieii este cea care determin bogia simurilor noastre. De multe ori tiina se afl în faa unor situaii fr ieire, atunci
când încearc s uneasc* verigile rupte numai prin intermediul logicii.
— Nu demult m-a abordat cu o problem interesant, un prieten de-al meu, medic urolog. îmi poi explica un
lucru? Un om face un tratament
împotriva infeciei cu Tricomonas. Nimic nu-i este de folos.
Repet tratamentul, acelai rezultat. Dup câtva timp i se
repet analizele iar acestea prezint acelai tablou. Dup aceea,
fr nici un motiv aparent, infecia dispare. I se fac analizele,
totul e curat. Trec câteva luni. în urma analizei se evideniaz
în urin microorganisme Tricomonas moarte. Aspectul lor
microscopic sugereaz c pacientul ar fi urmat un tratament
puternic.
— în acest caz, logica obinuit lipsete. O logic exist
totui, numai c trebuie aplicat o alt concepie. Concepia
iniial presupune c medicamentul acioneaz asupra infec
iei, asupra microorganismelor patogene. Omul, starea lui, nu
erau luate în considerare. în ultimul timp a început s fie luat
în calcul imunitatea, i pentru ridicarea eficienei aciunii
medicamentoase se administreaz în prealabil preparate
imunitare. Concepia îns nu s-a schimbat: infecia este doar
un ru. în realitate, orice infecie blocheaz agresivitatea
subcontient de diferite tipuri. Aceast agresivitate deformea
z structurile câmpurilor i diminueaz imunitatea local i
general. Se pot administra preparate imunitare iar dup aceea
s se sting infecia cu antibiotice îns, vindecând într-un loc,
producem prejudicii în altul.

Recent a fost la mine la consultaie un brbat. Are cincizeci de ani îns se simte total impotent. De obicei impotena apare
din cauza geloziei, a suprrilor i a dispreului fa de femei. Aceast agresiune se dezvolt i programul de autodistrugere
afecteaz sistemul urogenital. îi explic pacientului:
— V-ai suprat pe dumneavoastr îniv. Altele sunt punctele dumneavoastr vulnerabile: aptitudinile, perfeciunea,
destinul, viitorul. Programul dumneavoastr de autodistrugere depete cu o dat i jumtate nivelul mortal. Asta înseamn
c, fie are loc o scdere brusc a potentei, fie apar hemoroizi, fie se infecteaz cile urogenitale. Dumneavoastr tratai cu
succes infecia i v alegei cu impoten. De aceea trebuie s începei cu ceea ce este mai important. în general o noiune
ca „îmbtrânirea" este în mare msur rezultatul acumulrii reprourilor fa de lumea înconjurtoare, fa de sine i fa
de Dumnezeu.
S revenim la infecie. în funcie de starea intern, de orientarea emoional a omului, agresivitatea lui subcontient
rbufnete sau scade. Când omul înghite pastile i este supus procedurilor terapeutice, are loc o inhibare subcontient a
desftrii sexuale, a relaiilor sexuale. Sexul se asociaz cu durerea i boala. Se produce o ruptur forat fa de plcerile
pmânteti. Dac omul se închin, postete i se abine de la mâncare, are loc acelai proces, îns bazat pe voluntariat.
Programul de umilire intr încetul cu încetul în subcontient, i de îndat ce coboar pân la un anumit nivel, agresivitatea
subcontient scade. Acest lucru se explic prin faptul c legtura dintre suflet i plcerile sexuale, slbete brusc.
Infecia devine inutil, iar organismul o lichideaz rapid. Dar în cazul în care omul se arunc din nou în plcerile sexuale,
uitând de toate, organismul pstreaz într-o anumit zon informaia proaspt. Când agresivitatea e mic, analizele sunt
negative. Când agresivitatea crete, dintr-o zon limitat a organismului încep s prolifereze tricomonas, îns zonele
înconjurtoare sunt înc destul de active i microorganismele n-au anse de supravieuire. Agresivitatea crete brusc, i
atunci, dup un contact sexual care intensific de multe ori ataamentul de plcerile trupeti, zona se deschide i are loc o
puternic extindere a infeciei, iar omul crede c s-a contaminat prin cotactul sexual.Dac brbatul prezint o ridicat
agresivitate subcontient împotriva femeilor, atunci intuitiv, el va alege dintr-un grup femeia cu cel mai respingtor
caracter sau una care este infectat. îl va conduce spre o asemenea alegere dublul su sau destinul. Suprarea pe o
anumit persoan este echivalent cu o dorin disimulat ca acea persoan s moar. Iar consecinele unei asemenea do-
rine sunt cât se poate de limpezi: când degetul vrea s distrug mâna sau organismul, de obicei este amputat.
— Te-am îneles, îmi rspunde prietenul. Activitatea spiri
tual este, desigur, un lucru minunat, dar nu fiecruia îi este
dat s se schimbe dintr-o dat. Medicamentele sunt totui de
mare ajutor. Eti de acord ?
— Sunt.
— Vreau s te verific. Ai putea, dup denumirea medica
mentelor, s stabileti care dintre ele sunt mai eficiente pentru
tratarea clamidelor? Acum medicii urologi le trateaz prin
metoda „încercrilor". Prescriu un tratament, dac nu d
rezultate, încearc un altul. Iar faptul c pacientul devine verde
i i se distruge ficatul, nu intereseaz pe nimeni. Eu recoltez
flora pacientului i o dau la laborator, unde se verific sensi
bilitatea la diferite medicamente. Asta îmi d posibilitatea s
economisesc timp i s nu atentez la sntatea pacientului.
Acum vreau s verific sensibilitatea clamidelor recoltate, fa de paisprezece feluri de noi preparate.
 El începe s numeasc preparatele, iar eu, la nivel intuitiv, le calculez utilitatea. Numai dou preparate, conform cu ceea
ce simeam eu, puteau avea un oarecare efect. Dup o sptmân am vorbit la telefon. Medicii au verificat eficacitatea
medicamentelor pe culturi. Rezultate pozitive au dat numai dou, cele numite de mine.
— E de-a dreptul fantastic, s-a mirat prietenul meu.
— Nu-i nimic fantastic, i-am rspuns eu. Oricare dintre noi
dispune de aceast informaie, îns nu toi tim s-o utilizm
corect. Dac noi, acceptând ceva, nu includem de prima dat i
calculul variantelor i analiza consecinelor ce pot surveni,
acel "ceva", poate avea urmri tragice. Cu cât un medicament
va aciona mai eficient, cu atât mai intens trebuie s fie
munca pacientului cu sine însui. In cazul de fa ajut rug
ciunea permanent, postul îndelungat, eliminarea contactelor
sexuale. La asta am mai putea aduga exerciiile fizice i
respiratorii. Numai aa, medicamentul nu ne va face ru, ci ne
va ajuta.
— Bine, dar dac am recurge la acupunctura?
— Aici totul depinde de personalitatea acupunctorului. Doi
medici diferii, acionând exact în acelai fel cu acele, obin
rezultate absolut diferite. i nu oricrui om i se permite de sus,
s devin medic, fr a mai vorbi de acupunctura. Chiar pre
scriind tablete, medicul îi pune la contribuie propria
bioenergie. De aceea el trebuie s fie într-o oarecare msur
duhovnic. i numai cu o mare rezerv de iubire în suflet poi
deveni medic. Dând bolnavului o pastil pentru vindecarea trupului, medicul trateaz în mod intuitiv sufletul. Dac
rezerva de iubire este mic, el trateaz numai corpul, provocându-i sufletului prejudicii, iar dup aceea pltete pentru asta
cu propria sntate i cu sntatea celor dragi lui. Conform statisticilor, durata medie de via a medicilor este mai scurt
decât a oamenilor cu alte profesii. Pentru ca ea s devin mai mare, ei trebuie nu numai s acumuleze mereu rezerve de
iubire în suflet, dar s i îneleag un adevr simplu: nici un medic i nici un vindector nu au vindecat, i nu vindec
niciodat; ei doar îl ajut pe bolnav s se fac bine.

Nu de mult, m-am decis s m supun unui mic examen. Mi s-a spus c sucul extras din plante, dup o prelucrare
corespunztoare, capt proprieti terapeutice. într-un asemenea mediu a fost pus o cultur de celule canceroase. într-unui
din medii celulele au murit, iar într-altul s-au înmulit activ.
— Dai-mi voie s încerc s stabilesc eu.
în faa mea au fost aduse cinci sticle. între acestea erau dou cu al cror coninut se efectua experimentul.
 — Iat, în aceste dou sticle se poate observa o cretere
activ a celulelor canceroase, iar în celelalte trei, celulele
moarte.
Examinatorii mei zâmbeau.
— Totul e în regul.
într-una din cele dou sticle se dezvoltau celule canceroase în extract de sfecl. In alte dou, se gsea extract de varz,
unde se observa scderea numrului de celule canceroase. în celelalte dou sticle erau extract de morcov i de ptrunjel.
Trebuiau verificate i acestea. în principiu totul era asemntor. Dac mnânci morcov se va îmbuntii
vederea, iar morcovul diminueaz gelozia. Adic problema nu sttea în microelemente ci în bioenergie. Celor geloi, li se
recomand s mnânce psat, varz, morcovi, ptrunjel, mai puin roii, în loc de carne de porc s consume carne de oaie.
Carnea de porc intensific gelozia. Apropo, în prima carte scriam c un om bea sângele porcilor tiai i c acest lucru s-a
rsfrânt asupra fiului su. In sângele porcului exista informaia nu atât în legtur cu spaima, cât în legtur cu
ataamentul fa de linia destinului: plcerile sexuale, mâncarea, ataamentul, adic toate plcerile trupeti care împing
sufletul spre pmânt.
Când omul se hrnete întotdeauna copios, gustos i divers, se deschide tot mai mult informaia coninut în hran. Omul
începe s depind de ea. Judecând dup toate acestea, hrana trebuie s devin, periodic, monoton. Pâinea i terciurile, în
aceast privin, sunt unele dintre cele mai bune alimente.
M-am obinuit s consider c obinerea unei noi informaii vine ca un dar neateptat. Omul a fost iluminat - unul a fost
mai norocos, altul mai puin, cel puin aa citeam înainte în cri. S-a dovedit c noua informaie vine întotdeauna cu
durere i chin. Ea vine ca o for a rului i ca o distrugere. Dac nu apare înrirea i omul pstreaz iubirea, atunci
încercarea a fost trecut cu bine i a doua etap a însuirii informaiei decurge cu uurin. i aceast etap este recep-
ionat ca o iluminare, ca o nou idee. Abia dup aceea am îneles despre ce este vorba, i am început s le explic
pacienilor: „Structura de baz a lumii este iubirea. Universul este rezultatul interaciunii a tei entiti: una creeaz, a doua
distruge, iar a treia stabilizeaz. Forele haosului sau ale distrugerii reprezint o ordine superioar. înseamn c în ea
st marea iubire fa de Dumnezeu. De aceea, dac drept rspuns la distrugere noi mrim cantitatea de iubire în suflet, atunci
distrugerea devine creatoare. Ura interi-oar fa de distrugere constituie lipsa dorinei de dezvoltare. Astfel, cu cât nutrim
mai mult iubire fa de Dumnezeu în cazul neplcerilor, cu atât mai profund înelegem ceea ce este creat de El".
Una din cele mai serioase etape ale cunoaterii mele a început la sfâritul lui 1994. Am simit c încep s pierd
controlul asupra situaiei. Lucram dup o schem elaborat de mine. Exist teluric, exist divin. Ancorarea în teluric d
natere agresivitii, iar dup aceea nenorocirilor i bolii. i eu, le explicam pacienilor de ce Moise îi omora pe cei care se
închinau vielului de aur. Moise încerca s-i opreasc pe aceia pentru care banii i Dumnezeu erau unul i acelai lucru. Le
spuneam: Iat teluricul, dar iat i spiritualul i divinul. Spiritualul i divinul erau pentru mine unul i acelai lucru. De
îndat ce concepia privind teluricul a fost complet formulat i am decis c poate fi editat a doua carte, au început s se
întâmple cu mine lucruri ciudate. In primul rând, a crescut brusc numrul bolnavilor pe care nu aveam cum s-i ajut.
Oamenii au început s m pcleasc în modul cel mai neateptat. Am scris despre asta în cartea a doua. în plus, acest val
era în cretere.
Am vrut s ajut un om. El îmi strângea mâna i îmi era foarte recunosctor. Dup aceea am aflat c în acelai timp, el
împreun cu un prieten elaborau planuri cum s m stoarc de cât mai muli bani. Dac asta ar fi fost o simpl îneltorie,
a fi acceptat-o cu uurin, îns m-a trdat un om în care am avut încredere i pe care voiam s-1 ajut. Sistemul meu nu-mi
putea da rspunsul la întrebarea de ce se întâmplau toate astea. Totul era prestabilit de Dumnezeu i simeam c aceast
poveste slbatic i absurd era necesar pentru ceva. Pentru ce anume îns, nu eram în stare s îneleg. Singurul lucru pe
care l-am putut face a fost s renun la suprri i reprouri la adresa acestor oameni. Am fcut acest lucru destul de rapid.
Mai greu a fost s scap de respingerea iubirii pentru cei care m-au trdat.
„Nu-i ru, m gândeam eu." Am fost trdat, iar eu trebuie s-i iubesc". Am reuit s depesc acest moment i reprourile
mele au disprut în totalitate. N-au disprut îns i problemele. Dup un anumit timp, roile din stânga ale Moskvic-ului meu
au intrat mai întâi în nisip, iar apoi într-o groap cu noroi. Maina mi-a fost aruncat pe trotuar hârâindu-se de copaci.
Mi-am pierdut întâi aripa stâng, iar apoi pe cea dreapt. Dac maina nu s-ar fi lovit de aripi ci ar fi avut loc un impact
frontal, pe locul meu ar fi ajuns motorul. Dar toate acestea au fost neplceri mrunte. Cel mai greu lucru pentru mine era s
vd c, la un anumit pacient, sistemul meu, elaborat cu minuiozitate pân în cel mai mic amnunt, nu ddea nici un
rezultat. Era o senzaie comparabil cu situaia când, un om se îneac i în loc s-1 salvezi, îi faci semn cu mâna de pe mal.
îmi amintesc o întâmplare. A venit la mine un pacient care era sntos din punct de vedere fizic, îns la nivelul biocâm-
purilor se profilau mari probleme.
— Sufletul dumneavoastr este ataat de bani i de un destin favorabil, îi explic eu. Agresivitatea dumneavoastr
subcontient depete nivelul mortal, adic este o min cu efect întârziat care e plasat în dumneavoastr i poate
expus în carte. Iar în acest timp piaa crii era inundat de falsuri, piraterii, în care se scriau asemenea lucruri încât
cititorilor li se fcea prul mciuc, i toi credeau c astea le scrisesem eu. Mi s-a propus s scot cartea a doua pe pri,
pentru a stopa întrucâtva pirateriile de pe piaa crii, îns nu am vrut s risc. Mai mult decât atât, lumea citise nu a doua,
ci a treia carte. Adevrata carte a doua a fost scris în anul 1993. Am luat din ea un singur caz, iar restul l-am aruncat la
co i am început s scriu cartea de la capt. N-am vrut ca ea s fie un fel de repetare a primei cri. De aceea în cea de a
doua a i aprut senzaia unui „salt brusc", de parc ar fi scris-o un alt om, spuneau cititorii. în toat aceast tevatur, ca s
fiu cinstit, am vzut un singur lucru: sistemul meu era imperfect, dar cale de întoarcere nu exista, iar în fa era un perete
de care nu puteam trece. Nici nu l-a fi trecut dac n-a fi tiut cât de importante sunt cercetrile mele pentru cei care în
curând se vor îmbolnvi i vor fi pe moarte, neînelegând pentru ce toate astea i ce se întâmpl de fapt.
Acum nu in minte în amnunt cum s-au întâmplat toate astea, îns mergând pas cu pas înainte, înelegeam încetul cu
încetul în ce const greeala mea. Am început s pricep c spiritualitatea i Dumnezeu sunt lucruri diferite, c aptitudinile i
intelectul reprezint primul strat al spiritualului, c la baza acestuia stau straturi mai fine: moralitatea, seriozitatea, echitatea,
idealurile. încercând zi i noapte s rezolv situaia, ajungeam la înelegerea faptului c spiritualul este o valoare cu mult
mai mare decât teluricul, materialul. îns dorina de a face un el din spiritual, este o negare i mai mare a lui
Dumnezeu .
 IUBIREA FA DE OAMENI I LUME
Acum e ianuarie 1996. M uit pe geam la crengile pomilor pudrate cu zpad i-mi revin în minte evenimentele ultimelor
luni. Aadar, am scris cartea a doua. Prin ea am mers mai departe încercând s-mi dezvolt concepia. în cartea întâi totul
era foarte simplu: exist agresivitate, exist boal. Am scpat de agresivitate, a disprut i boala. în cartea a doua am
încercat s aflu de unde vine agresivitatea. în cele din urm am ajuns Ia urmtoarea concluzie: sistemul incorect al
prioritilor genereaz agresivitate. Ataamentul prea puternic fa de valorile telurice, dorina de a face din acestea elul i
sensul vieii, au dus inevitabil la acumularea de agresivitate. Asta înseamn c pe Dumnezeu trebuie s-1 iubim mai mult
decât orice este pmântesc. Dup aceea mi-am dat seama c descoperirile mele nu constituiau o noutate. Toate astea puteau
fi gsite în Biblie. i nu numai în Biblie, dar i în scrierile filozofice indiene se spunea acelai lucru. Un ataament prea
mare de teluric genereaz pasiuni, iar pasiunile duc la boal. Am îneles c merg pe un drum care a mai fost parcurs înaintea
mea, dar întrucât nu eram dependent de nici un fel de izvoare i nu respingeam nici un fel de cercetare, puteam s
înaintez. Islamismul, cretinismul, iudaismul, au aprut mai târziu comparativ cu religia i filozofia indian. Aveam
senzaia c depind momentele cheie ale acestor religii, generalizându-le, nu numai c m voi apropia de religia i filozofia
indian, dar voi fi nevoit s m ocup de practicile spirituale. Dar înainte de asta trebuia s îneleg, din perspectiva
propriului meu sistem, de ce în mitologia indian Dumnezeu este creatorul, de ce acest Univers este declarat iluzie i de ce
n-are sens s-1 iubeti. Realitatea m împingea într-acolo mult mai repede decât credeam. Când încheiam cartea a doua,
sistemul meu de reprezentare a lumii s-a modificat brusc. tiam exact, i am demonstrat-o pe sute de cazuri, c valorile
pmânteti nu-s Dumnezeu i nu te poi închina la ele. îns pentru mine Spiritualul i Dumnezeu se contopeau într-unui
singur. Printr-un efort chinuitor de reconsiderare a sensurilor, am reuit s previn o dram ce s-ar fi putut derula într-un
viitor apropiat. S-a dovedit c valorile spirituale nu pot constitui nici ele elul i sensul vieii. Când sufletul se ataeaz de
acestea, agresivitatea rbufnete mai puternic i pe arii mai întinse. Am reuit s introduc aceast corectare în cartea a doua
i eram convins c acest lucru e suficient, c acum cursa demenial poate înceta i câiva ani de aici înainte, îi voi putea
dedica cercetrilor libere. Mai mult, apruse o tem interesant legat de factorul timp. Simeam c în spatele acestuia se
ascund multe.
Ce este acela timpi De ce el este indisoJubil legat de spaiu i de materie? Timpul este întotdeauna exprimat prin
durat. înseamn c este în legtur cu particularitile spaiului. Dac spaiul l-am comprima într-un punct, se va comprima
într-un punct i materia, iar atunci se va comprima i se va opri i timpul. Materia, spaiul, sunt grupri informaionale
constante. Rezult c prin concentrarea spaiului i a materiei se condenseaz i informaia. Asta, pe de o parte. Pe de alt
parte îns, condensarea informaiei trebuie s duc la concentrarea spaiului i la oprirea timpului. Cu cât este mai mare
densitatea informaiei, cu atât mai lent trebuie s curg timpul. Omul, ca sistem informaional, poate influena
caracteristicile spaial -temporale din jurul su. Dac am urmri particularitile aciunii timpului asupra funciilor
organismului uman i conexiunea invers, am putea atinge noi adevruri. Prin urmare trebuie s începem cu un lucru
elementar: s vedem ce accelereaz i ce încetinete îmbtrânirea omului. Este un fapt arhicunoscut c o suferin puternic
poate determina o îmbtrânire brusc, în consecin, incapacitatea de a depi un stres accelereaz procesele temporare i
se pare c accelerarea timpului este recunoscut fr nici un fel de dubii ca un fapt nefavorabil, îns eu îmi amintesc o
discuie interesant cu o fat: „Când sunt pus în faa unei situaii periculoase i m tem de ceva, îmi accelerez în
interiorul meu timpul, i atunci îmi este mult mai uor s controlez situaia, dar în asemenea cazuri îmi vine ciclul cu câteva
zile mai devreme." Mi-am amintit c în situaiile critice, la muli oameni are loc accelerarea proceselor interne i totul pare
c decurge cu încetineal. Adeseori acest lucru te ajut s-i salvezi viaa. în acelai timp îns, am observat c, în cazul
înclcrii legilor superioare omul începe s îmbtrâneasc mai repede. Dac se manifest agresivitate împotriva timpului,
accelerarea îmbtrânirii decurge foarte rapid i este însoit de boli. Regretul pentru trecut este o agresiune direct în
raport cu timpul i duce la boli din cele mai grave. Teama de viitor, la fel. Dar agresivitatea interioar nu duce în mod
obligatoriu la o îmbtrânire rapid. Nu exist în acest caz o relaie direct.

îmi aduc aminte de o pacient pe care am încercat s-o ajut în 1982. Pe atunci ddeam consultaii în policlinic, pe
Bulevardul Nevski. Pacienta, la vreo cincizeci i cinci -cincizeci i opt de ani, slbu, îmi vorbea despre problemele
sale. O ascultam linitit, fr s m implic emoional în nici un fel. Când îns mi-a artat dou fotografii, am fost ocat. în
realitate avea sub patruzeci de ani. Diferena între cele dou poze era de doi ani. într-una era o femeie frumoas, înflo-
ritoare, iar pe cealalt, fcut dup doi ani, mi s-a prut c vd chipul bunicii sau în cel mai bun caz chipul mamei sale.
— Avei o mare agresivitate în raport cu timpul, îi spun eu,
i cauza a ceea ce s-a întâmplat cu dumneavoastr s-a profilat
în perioada când aveai optsprezece - douzeci de ani.
S-a chinuit s-i aminteasc evenimentele care au avut loc în acea perioad, îns nu-i venea în minte nimic deosebit.
— înainte s îmbtrânesc, am simit cum se scurgea ener
gia din plexul solar, povestea ea, i nu tiu de ce a rbufnit în
mine atracia pentru brbai, dorina de amor.
Atunci vedeam doar legtura dintre agresivitate i boal încercând s gsesc cauza nu numai în ea dar i în ascendenii
ei pe linie matern. Dar, oricât m-am zbtut, oricât s-a strduit femeia, nu s-a întâmplat nimic. M întorceam des la acest
caz, pe msur ce acumulam mai mult experien i se perfecionau cunotinele mele. Când îmi încheiam cartea a doua, i
în afara valorilor telurice am ajuns i la cele spirituale, cazul acelei femei l-a fi caracterizat ca pe o blocare a unei
incredibile gelozii. Gelozia ei depea de nouzeci de ori nivelul normal. într-o asemenea situaie, teoretic n-ar fi trebuit s
supravieuiasc nici femeia, nici soul ei. îmbtrânirea brusc a blocat sentimentul de gelozie. Dar în ce mod este corelat
gelozia cu accelerarea timpului nu am putut s îneleg. în ultimele luni, tot mai des am întâlnit cazuri când omul era
ancorat în timp. Dac în cazul ofensei aduse înaltelor sentimente de iubire i noblee el manifesta agresivitate, atunci el
se ataa de timp. Adic înclcarea legilor supreme duce la accelerarea timpului i probabil c în sufletul acelei femei avea
loc o grav înclcare a legilor supreme în legtur cu gelozia.
Am revenit la aceast tem în toamna lui 1995 când, a început s m doar i s-i piard sensibilitatea pielea de pe
degetele de la picioare. Judecând dup dinamica procesului, în scurt timp puteam s rmân fr picioare; în plus, a început
s-mi slbeasc foarte mult vederea, mi-a aprut prezbiia pe care n-o avusesem înainte. Am crezut c e din cauza vârstei i
de aceea nu m-am prea agitat, îns i celor care triau în preajma mea au început s li se întâmple lucruri ciudate cu
vederea. Atunci am îneles c s-a abtut asupra mea un val periculos, dar nu puteam s întreprind nimic. Primele probleme
s-au artat atunci când am încercat s ajut un bolnav de cancer.
— Cauza bolii dumneavoastr este gelozia, i-am explicat eu. Suntei ataat de omul iubit i de relaiile cu el. Rugai-v ca iubirea
pentru Dumnezeu s fie pentru dumneavoastr fericirea suprem. îns, oricâte eforturi fcea bolnavul, gelozia i se diminua
foarte lent.
— Ca s fii sntos - îi explicam eu - trebuie s înelegei
c toate sistemele de valori existente sunt mijloace pentru a-1
iubi pe Dumnezeu. în universul nostru exist materie, exist
spaiu, exist timp. Corespunztor materiei exist valori p
mânteti, corespunztor spaiului exist valori spirituale.
Ataamentul dumneavoastr fa de valorile spirituale este
alimentat de cea de-a treia verig ce este legat de cel de-al
treilea sistem de valori, de timp. Este vorba despre iubirea
pentru omul drag i pentru lumea înconjurtoare. Pentru
dumneavoastr, iubirea pentru omul drag i pentru lumea
înconjurtoare reprezint valoarea suprem. începei s depindei
de iubirea dumneavoastr, iar acest lucru creeaz agresivitate.
Noi depindem de scop i ne alimentm cu scopul. Dac elul
nostru este Dumnezeu noi ne dezvoltm armonios, iar toate
sentimentele sacre fa de tot ce a creat Dumnezeu nu pot
constitui un el. Rugai-v ca iubirea pentru oameni i pentru
lume s devin pentru dumneavoastr un mijloc al iubirii
pentru Dumnezeu.
— Aveam senzaia c am gsit esena problemei i c el se
va însntoi. Ceea ce eu consideram, pân nu demult, ca fiind
neesenial, nite simple ataamente de timp, brusc s-au contu
rat într-o problem serioas, eclipsându-le pe celelalte.
— Oare iubirea pentru oameni este un lucru ru, m-a
întrebat cu mirare o pacient?
— Iubirea pentru oameni este un lucru minunat, i-am
explicat eu, dar de îndat ce ea devine el unic, se transform
în contrariul su, în ur.
 — Privii, îi zic eu, acest tânr plcut la înfiare, cu barb i ochelari, cu aspect de savant, filolog. A fost condamnat la
moarte, iar apoi, sentina i-a fost comutat în închisoare pe via. El a ucis o femeie, iar dup aceea a violat-o i a ucis-o
pe fiica ei de nou ani. Conform diagnosticrii, el nu este ataat nici de valorile spirituale, nici de cele pmânteti. Este
ataat de iubirea pentru oameni. i iat c el o pierde, devenind violator i uciga. Victimele lui au programe analoage.
De aceea sufletul nu se poate lipi de nimic. Când omul se îndeprteaz periodic de bani i de spiritual, acest lucru îl
vindec. Dac în acelai timp el tinde ctre Dumnezeu, acest lucru dubleaz ansa lui de vindecare. Am auzit c Serafim
Sarovski mult timp nu putea s se debaraseze de limbajul obscen. El simea c valorile spirituale nu trebuie s fie
intangibile. Periodic, omul trebuie s se îndeprteze de iubirea pentru oameni i s tind ctre Dumnezeu. Am îneles de
ce exist bancuri cinice sau sadice, de ce oamenii în timpul actului sexual înjur oribil uneori. întotdeauna le spuneam
pacienilor c sinceritatea nu permite agresivitii s treac în suflet, i astfel, îl scutete de boal. Reiese c înc un mijloc
magnific este umorul. Acesta demoleaz stereotipurile i nu las neatins nici un lucru sfânt. Glumele zeflemitoare i pe fa,
specifice teatrelor populare, vindecau mai bine decât orice medicamente.
S facem bilanul. La sfâritul anului 1985 am ajuns la concluzia c, toate valorile importante în Universul nostru pot fi
depite. Dincolo de limitele timpului i spaiului se afl Dumnezeu. înseamn c, depind graniele timpului, spaiului i
materiei, noi nu ne vom îmbolnvi. Materia este o parte din Dumnezeu i în ea se gsete o porie de iubire. Spaiul este de
asemenea o parte din Dumnezeu, i în el poria de iubire este mare. De aceea vidul genereaz materia, sau, mai simplu spus,
spiritul d natere materiei. în „timp" exist o porie i mai mare de iubire, de aceea timpul genereaz spaiu i materie.
Am crezut c sistemul cercetrilor mele s-a încheiat, dar o schimbare brusc a evenimentelor mi-a artat c lucrurile nu
stau tocmai aa. S începem cu faptul c starea mea la nivelul fin, pe care o controlez tot timpul, spre sfâritul anului a
început s se deterioreze brusc. într-un regim obinuit, ar fi trebuit s mor la sfâritul lui noiembrie, începutul lui decem-
brie. Aprea un strat nou, în faa cruia eram fr putere. Cel mai interesant a fost c la începutul lui decembrie au
început s sune telefoanele; oamenii întrebau când o s fie înmormântarea mea.
— tii, îmi povestea o femeie, frecventez nite cursuri de
bioenergie i lectorul nostru ne-a spus c Lazarev a murit. Eu
voiam s m duc la înmormântare pentru a-i cinsti memoria.
Dup câteva zile, înc un telefon. M suna un vindector din Nord.
— Transmitei-i lui Lazarev s lase totul i s vin la mine,
pentru c eu îl voi salva de la moarte. în curând toi vor începe
s moar de o boal cumplit. Lazarev se va îmbolnvi i va
muri primul. El îns a fcut mult bine oamenilor, i eu vreau
s-1 salvez.
— Da, chiar! F-i bagajul i du-te! mi-a spus un prieten.
Singur spuneai c poi muri în acest timp i chiar acum am
început s primim telefoane cu aceeai informaie. Astzi îi
cumpr bilet. Du-te la acest vindector. Toate acestea preau a fi adevrate. Eu îl linitesc:
— Imagineaz-i c tot ce a spus acel om e adevrat. Eu o
s m duc la el i m vindec. Dar ce vor face ceilali? Dac eu
încep s mor, i cu ajutorul metodei mele gsesc soluia, atunci
voi putea ajuta milioane. Aa c nu ne vom grbi cu plecarea.
— Sun la o pacient de-a mea i m interesez de starea ei
de sntate.
— îmi este mai ru - spune ea - cu toate c m-am rugat tot
timpul.
— Cum v-ai rugat?
— Am cerut iertare pentru spiritualitatea mea.
Nu pentru spiritualitate trebuie s cerei iertare - strig eu în telefon - ci pentru faptul c v-ai ataat de ea, ai fcut din
ea un el. Banii, bunurile materiale sunt fericirea i ctre ea trebuie s tinzi. Dar din ei nu trebuie s facem un el i un
unic sens al vieii. Aa ceva este nociv i pentru suflet i pentru trup. Spiritualitatea este o fericire mai mare, este ceea ce-1
face pe om - OM. Dar ea este o nenorocire mai mare dac o transformi în el i sens al vieii. elul i sensul vieii sunt
iubirea pentru Dumnezeu, contopirea cu el. O rugciune incorect nu numai c nu te va ajuta, dar îi va pricinui necazuri.
Boala este urmarea agresiunii acumulate, iar agresivitatea este urmarea unui sistem fals de valori. De îndat ce omul
îi face un el i un sens al vieii din orice în afar de Dumnezeu, în suflet începe s se acumuleze agresivitatea care
duce la nenorociri, boal i moarte. Acum, din cauza activrii brute a proceselor amintite mai sus, oricine poate s simt
acest lucru.
Dup câteva zile s-a întâmplat ceva ciudat la una din consultaiile mele. Tema era aceeai, spiritualitatea. Un tânr
Dumnezeu i în ea se gsete o porie de iubire. Spaiul este de asemenea o parte din Dumnezeu, i în el poria de iubire este
mare. De aceea vidul genereaz materia, sau, mai simplu spus, spiritul d natere materiei. în „timp" exist o porie i mai
mare de iubire, de aceea timpul genereaz spaiu i materie. Am crezut c sistemul cercetrilor mele s-a încheiat, dar o
schimbare brusc a evenimentelor mi-a artat c lucrurile nu stau tocmai aa. S începem cu faptul c starea mea la nivelul
fin, pe care o controlez tot timpul, spre sfâritul anului a început s se deterioreze brusc. într-un regim obinuit, ar fi
trebuit s mor la sfâritul lui noiembrie, începutul lui decembrie. Aprea un strat nou, în faa cruia eram fr putere. Cel
mai interesant a fost c la începutul lui decembrie au început s sune telefoanele; oamenii întrebau când o s fie înmor-
mântarea mea.
— tii, îmi povestea o femeie, frecventez nite cursuri de
bioenergie i lectorul nostru ne-a spus c Lazarev a murit. Eu
voiam s m duc la înmormântare pentru a-i cinsti memoria.
Dup câteva zile, înc un telefon. M suna un vindector din Nord.
 — Transmitei-i lui Lazarev s lase totul i s vin la mine,
pentru c eu îl voi salva de la moarte. în curând toi vor începe
s moar de o boal cumplit. Lazarev se va îmbolnvi i va
muri primul. El îns a fcut mult bine oamenilor, i eu vreau
s-1 salvez.
— Da, chiar! F-i bagajul i du-te! mi-a spus un prieten.
Singur spuneai c poi muri în acest timp i chiar acum am
început s primim telefoane cu aceeai informaie. Astzi îi
cumpr bilet. Du-te la acest vindector. Toate acestea preau a fi adevrate. Eu îl linitesc:
— Imagineaz-i c tot ce a spus acel om e adevrat. Eu o
s m duc la el i m vindec. Dar ce vor face ceilali? Dac eu
încep s mor, i cu ajutorul metodei mele gsesc soluia, atunci
voi putea ajuta milioane. Aa c nu ne vom grbi cu plecarea.
— Sun la o pacient de-a mea i m interesez de starea ei
de sntate.
— îmi este mai ru - spune ea - cu toate c m-am rugat tot
timpul.
— Cum v-ai rugat?
— Am cerut iertare pentru spiritualitatea mea.
Nu pentru spiritualitate trebuie s cerei iertare - strig eu în telefon - ci pentru faptul c v-ai ataat de ea, ai fcut din
ea un el. Banii, bunurile materiale sunt fericirea i ctre ea trebuie s tinzi. Dar din ei nu trebuie s facem un el i un
unic sens al vieii. Aa ceva este nociv i pentru suflet i pentru trup. Spiritualitatea este o fericire mai mare, este ceea ce-1
face pe om - OM. Dar ea este o nenorocire mai mare dac o transformi în el i sens al vieii. elul i sensul vieii sunt
iubirea pentru Dumnezeu, contopirea cu el. O rugciune incorect nu numai c nu te va ajuta, dar îi va pricinui necazuri.
Boala este urmarea agresiunii acumulate, iar agresivitatea este urmarea unui sistem fals de valori. De îndat ce omul
îi face un el i un sens al vieii din orice în afar de Dumnezeu, în suflet începe s se acumuleze agresivitatea care
duce la nenorociri, boal i moarte. Acum, din cauza activrii brute a proceselor amintite mai sus, oricine poate s simt
acest lucru.
Dup câteva zile s-a întâmplat ceva ciudat la una din consultaiile mele. Tema era aceeai, spiritualitatea. Un tânr
„Fericirea suprem, desftarea i sensul vieii pentru mine i pentru urmaii mei este iubirea pentru Dumnezeu."
— i atunci îmi pleac dracul din suflet? s-a interesat el.
— Nu. Pur i simplu el va ocupa locul pe care-1 merit.
Ceea ce noi numim „diavol" este o infecie care devoreaz
sufletele imperfecte. Ea este necesar ca element al evoluiei.
Când savanii au început s studieze celulele organismului s-a
vzut c fr un atac permanent al microbilor, celula înceteaz
s se mai dezvolte. Microbii devoreaz celula imperfect, care
se dezvolt într-o direcie greit. înseamn c organismul
trebuie s supravieuiasc, nu pe seama distrugerii totale a
microbilor, ci pe seama perfecionrii orientrii morale. Ne-am
obinuit s considerm c rul este diavolul, iar binele -
Dumnezeu. întrucât Dumnezeu este peste tot, el este i bine i
ru în acelai timp. Diavolul este o infecie care triete în
sufletul fiecrui om. Distrugerea ca fenomen, la nivelul orga
nismului este asociat cu moartea, dar schimbul de substane este
de asemenea distrugere, ce-i drept controlat. Dac am opri total
schimbul de substane, adic distrugerea, atunci omul s-ar
transforma în cadavru. De aceea, esena distrugerii const nu în a
o stopa ci, în a o controla. Cum se poate optimiza controlul?
Foarte simplu. Cu cât este mai apropiat omul de Dumnezeu, cu
atât obine mai mult for i o mai mare posibilitate de a controla
situaia. Dumnezeu este iubire; cu alte cuvinte, cu cât exist mai
mult iubire în sufletul nostru, cu atât mai puternic noi supunem
lumea înconjurtoare transformând dup un anumit timp, rul în
bine. La exterior poi s te superi, s te ceri, s disperi, asta nu-i
de speriat. Important este ca sufletul, în interior, s emane
iubire. Este o art pe care nu o deprinzi dintr-o dat.
Când dup o or de activitate cu sine însui tânrul a intrat din nou în cabinet, am vzut cum sufletul începe s i se
echilibreze i încetul cu încetul încep s se lumineze sufletele urmailor si. Acum sunt linitit.

La una din consultaii, o femeie mi-a pus o întrebare interesant:

— Bunicul meu a fost omorât de trsnet. Peste câtva timp
bunicii i s-a fcut ru i a fost dus la spital. Peste o or, în
camer a intrat un fulger globular i a lovit patul unde cu puin
înainte era bunica. în camera de alturi a rmas pe oglind o
urm în zigzag a fulgerului. Toate astea n-au fost
întâmpltoare, nu?
— Nu - îi spun eu - dup ce îi cercetez câmpul. Fulgerul,
ca i radiaia, îl atac mai puternic pe acela care s-a ataat de
spiritualitate. Spiritualitate înseamn i control asupra situaiei.
Dac eu fac din spiritualitate un el, atunci, la cea mai mic
destabilizare a situaiei câmpul meu devine agresiv. Corespun
ztor, el va atrage agresiunea. Bunicul dumneavoastr avea o
înalt agresivitate subcontient fa de oamenii care îi umileau
valorile lui spirituale. La fel i la bunica dumneavoastr,
numai c într-o msur mult mai mic. înseamn c, dac
dumneavoastr îi privii cu îngduin pe oamenii proti i
lipsii de aptitudini i v rugai ca pentru dumneavoastr
spiritualitatea i perfeciunea s fie mijloace pentru iubirea fa
de Dumnezeu, fulgerul i radiaia v vor afecta mai puin.

Un om puternic, energic, având voin, experien i intelect, poate suferi un eec total din cauza necunoaterii
legilor care guverneaz universul. M gândeam la toate acestea, examinând urmtorul pacient. El îmi spunea povestea sa
într-un ritm lent, cu pauze.
— Pân nu demult, aveam muli prieteni. Rulajul între
prinderii mele era de câteva sute de mii de dolari, lunar. Totul
mergea minunat. Acum nu am prieteni, am aproape o sut de
mii de dolari datorie i mi s-a nscut un copil bolnav. i n-am
fcut niciodat nimnui vreun ru. Am trit dup legile biblice.
Unde-i echitatea?
— Legile biblice sunt legile iubirii, iar dumneavoastr le-ai
înclcat. Foarte des i-ai dispreuit i i-ai condamnat pe cei
care nu au bani. Când începi s te rogi pentru bani, începi s-1
dispreuieti pe cel care nu-i are. De aceea Cristos spunea c
„mai uor va trece cmila prin urechile acului decât va intra
bogatul în împria cerurilor". Asta înseamn c bogatul este
ispitit s fac din bani un sens al vieii. Dar Cristos mai spu
nea: „Fericii acei sraci cu duhul, cci a lor va fi împria
cerurilor". Asta înseamn c cel bogat spiritual este ispitit s
fac din spiritualitate el i sens al vieii. Iat deci, c nu este
permis s-i dispreuieti pe cei lipsii de bani i pe cei sraci cu
duhul. Iar dumneavoastr asta ai fcut.
— Da, aprob brbatul. întotdeauna i-am dispreuit pe
proti i pe trdtori.
Iar copilul dumneavoastr este deja pregtit s-i ucid.
i sufletul lui este plin pân la refuz cu ur fa de lume.
De aceea este bolnav. Cultura genereaz civilizaie. Adic
spiritualitatea genereaz bani, bunuri materiale. Dumnea
voastr facei din bani un el i îi pierdei, facei un el din
spiritualitate i o pierdei de asemenea. Spiritualitatea este generat de moralitate. Moralitatea provine din iubirea pentru
oameni. Iar acea iubire, cu care îi iubim pe oameni, noi o primim de la Dumnezeu. Iubirea pentru Dumnezeu genereaz
iubirea pentru lume i pentru oameni, dup aceea apare moralitatea, apoi spiritualitatea, iar dup aceea, ceea ce noi numim
„binefaceri ale civilizaiei". Dac dumneavoastr v fixai ca el una din treptele care duc spre Dumnezeu, scara dumnea-
voastr se va nrui.
— Spunei-mi ce înseamn în practic iubirea pentru
Dumnezeu, m întreab pacientul
— Uitai-v i dumneavoastr. Totul depinde de El.
Dar Dumnezeu nu depinde de nimic. Dumnezeu este
iubirea. Imaginai-v c iubii un om i c iubirea dum
neavoastr nu poate fi influenat de nimic: nici bani, nici
situaie familial, nici situaia social, nici lipsa de
talente, moralitate, i aa mai departe. S depinzi de ceva
înseamn s primeti. în iubire principalul este nu s iei,
ci s dai. Dac dumneavoastr continuai s iubii un om
care v-a trdat i v-a jignit, înseamn c dumneavoastr
iubii în el pe Dumnezeu. Dac nu v temei s fii sincer,
i în nici un fel de împrejurri nu atentai asupra senti
mentului de iubire din suflet, v apropiai de Dumnezeu.
Mai este un moment foarte important: cu cât te apropii
mai mult de Dumnezeu, cu atât e mai periculos.
Faa interlocutorului meu s-a alungit:
— Cum s îneleg, aceasta?
— Cu cât este mai performant alpinistul, cu atât este mai
periculoas calea pe care el va merge! Logic. Cu cât este mai
aproape de Dumnezeu, cu atât omul primete mai mult fericire, i cu atât va fi mai puternic durerea când va pierde
aceast fericire. Cu alte cuvinte, în cazul intensificrii iubirii ctre Dumnezeu nu trebuie s ne orientm numai asupra
bogiei sentimentelor, asupra fericirii i desftrii, dar i asupra unor mari suferine. De aceea în icoanele Maicii
Domnului se reflect nu numai fericirea unei imense iubiri pentru pruncul nscut, ci i suferina viitoarei pierderi a
acestuia. Mai simplu spus, Dumnezeu nu este numai fericire, ci i suferin. Iar mai corect, Dumnezeu este dincolo de
fericire i suferin.
în noiembrie 1995 trebuia s plec la New York. Acolo trebuia s m ocup în exclusivitate de terapie. Simeam c era
absolut necesar s m rup de treburile mele i s echilibrez situaia care începuse s se deterioreze vzând cu ochii.
Credeam c cea de a doua carte era perfect echilibrat. Acum, desprinzându-se de teluric, omul nu se va arunca spre
spiritual i nu va face din acesta un el. El va tinde ctre Dumnezeu. Credeam c m voi limita doar la a doua carte i c,
pentru jumtate de an sau un an, voi uita de orice psihologie. Dar, judecând dup ceea ce se petrecea în jur, am îneles c
nu voi avea parte de odihn. O tem de o importan major nu a fost epuizat. într-un anumit fel, ea este legat de timp, dar
eu nu îneleg în ce mod. O detaare total de treburile mele, dup cum ndjduiam, m va ajuta s prind aceast tem.
înainte de plecare au venit la mine doi pacieni în stare grav pe care am încercat s-i ajut. Primul, un bieel de vreo nou
ani, bolnav de leucemie. Al doilea, un brbat de asemenea cu probleme oncologice i înc în stadiul al patrulea. Cauza
îmbolnvirii celor doi era absolutizarea spiritualitii. La biat era vorba de aptitudini i intelect. Ataamentul genereaz
arogan i dispre fa de cei mai puin dotai i mai puin inteligeni, ur fa de cei care îl umilesc. i, oricât m-am
strduit s-1 ajut pe el i pe prinii lui pentru a le schimba orientarea, nu s-a înregistrat nici o ameliorare. Ceva se
opunea. Dar, oricât am încercat s-mi dau seama despre ce este vorba, n-am reuit. Situaia biatului se agrava. Prinii
acionau cu contiinciozitate asupra lor înii. Dar alunecarea în prpastie continua. Acelai lucru i în privina celuilalt
pacient. îi explicam c pricina bolii lui este gelozia.
— înelegei c gelozia este un sentiment exacerbat al proprietii. Familia este un bun pmântesc. Dac omul,
din cauza unui lot de pmânt, începe s invidieze, s dispreuiasc i s blameze, în acest fel se ancoreaz în valorile
pmânteti, i atunci acest comportament îl va avea i în familie. Dar, familia nu este numai un bun pmântesc ci i
unul spiritual. Teritoriul spiritual nu trebuie nici el transformat în el. Imaginai-v urmtoarea situaie: eu am un
lot de pmânt i îl alung pe acela care ar vrea s se stabileasc pe el. O fac pentru c este proprietatea mea i acest
lucru e normal. Acum imaginai-v c eu îl ursc pe omul care a trecut peste teritoriul meu. Acest lucru deja nu mai e
normal. Deci, dac pentru mine lotul este valoare absolut, atunci eu sunt gata s ucid pe oricine, dar, dac pentru mine
lotul este doar un mijloc, atunci nu va mai exista agresiune.
Brbatul care avea cancer, m privea i încerca s îneleag ceea ce îi spuneam. El a început s munceasc cu sine însui, a
început s se roage, dar ataamentul lu fa de sotie si respectiv, agresivitatea fa de ea, nu se diminueaz. M-am
întâlnit zilnic cu el i am încercat febril s îndrept situaia, dar nimic nu ajuta. Este ceva ce-i mai presus de spiritualitate. i
acest ceva alimenteaz ataamentul fa de soie. Am sucit pe toate feele, de sute de ori, diverse variante, i astfel am
ajuns la o singur concluzie: iubirea pentru omul apropiat este deja o valoare de sine stttoare în acest Univers. i familia
include toate aspectele: familia, ca valoare pmânteasc; familia, ca teritoriu spiritual; familia, ca teritoriu al iubirii.
— Pentru dumneavoastr, teritoriul iubirii reprezint, deocamdat, valoarea absolut. Iar omul drag i iubirea pentru
acesta, ca i iubirea pentru familie i copii, sunt doar un mijloc pentru iubirea fa de Dumnezeu. el suprem poate fi doar
ceea ce nu este destructibil, ceea ce este venic, altfel, în mod inevitabil, apare agresivitatea. Ne lum rmas bun i stabilim o
întâlnire dup întoarcerea mea.

Mi se pare c deja am gsit ceea ce era mai important, cel de-al treilea sistem de valori - iubirea fa de oameni i lume.
îneleg c oamenii care au citit prima i a doua carte nu se vor mai ataa de valorile pmânteti i spirituale, dar ei se pot
ancora de iubirea pentru oameni. Sentimentul de iubire fa de oameni este legat de structurile temporale. Cât este îns de
periculoas absolutizarea timpului, adic a iubirii fa de oameni, pe atunci înc n-o tiam. M-am lmurit în America.
în Manhatan, sunt doi zgârie nori gemeni aparinând centrului economic mondial, construit de japonezi. Dac mergi pe
Brodway, care se gsete la o sut de metri deprtare de aceste ldiri, pe una din faade, în stânga, poi s vezi un panou
pitoresc - un grup de oameni alergând pe patine cu rotile. în aceast cldire, la etajul al cincilea, ddeam consultaii. Acum,
când am început s-i diagnostichez pe pacieni mult mai profund, am îneles care este esena psihologiei americane.
Unul din emigrani descrie totul în felul urmtor: americanii sunt un popor absolut tâmpit. Ei au dou-trei eluri în
via. Cel mai important îl constituie banii. Aici toat lumea se închin la ban. Al doilea el: s fac sex, s mnânce i s
bea; de toate celelalte, pe americani, îi doare-n cot.
— Nu vi se pare ciudat c, în ciuda unor asemenea interese,
poporul nu triete ru i c prosper?
El d din umeri.
— S faci el din bani este un pcat. Aa-i? îi spun eu.
— Desigur, spune el, dar eu nu fac din bani un el.
— Bineîneles. Dar privii: dac pentru mine banii repre
zint o valoare absolut, ei sunt mai presus de toate. înseamn
c ei sunt mai presus decât iubirea pentru Dumnezeu, mai
presus de viaa omeneasc. Prin urmare, în cele din urm, am
s fiu pregtit s omor doi-trei oameni pentru bani. De
asemenea eu voi fi gata s omor pe oricine, dac el va atenta la
banii mei. Pentru c elul trebuie s fie intangibil, totul
acioneaz pentru acest el. Iar acum imaginai-v: eu fac un
el din spiritualitate. înseamn c acel rai pe care l-am creat,
moral i echitabil, trebuie s fie venic. Ideea, morala i legile
create pe baza lor reprezint valoarea suprem, sunt situate
deasupra iubirii pentru Dumnezeu, deasupra iubirii pentru
oameni i deasupra vieii omeneti. i atunci voi fi pregtit s
omor nu unul, doi sau trei, ci milioane. Asta s-a i întâmplat în timpul socialismului i fascismului când, pentru o idee
oarecare, ara era transformat în main de tocat carne. în concluzie, spiritualitatea este o fericire mult mai mare, dar i o
nefericire la fel de mare, dac ea devine unic el. Cea mai mare fericire este iubirea pentru oameni i lume - aa cred
muli. Dar dac eu iubesc toat omenirea iar ea mi-a dezamgit ateptrile, atunci eu voi fi gata s omor toat omenirea.
Aadar, cel care îi face din iubirea pentru oameni o.valoare absolut, merge spre apocalips.
Acum s analizm din acest punct de vedere America. Aici se nasc i vin acei oameni ale cror suflete sunt pregtite s-i
fac drept el absolut valorile spirituale i iubirea fa de aproape. Adic, vin oameni plini de iubire i bogai spiritual.
i pentru a-i salva sufletul de o colosal agresivitate, dac nu exist suficient dragoste i credin în Dumnezeu, îi ajut
renunarea la iubirea pentru oameni i la valorile spirituale. De aceea totul începe s se cldeasc pe bani i pe câtig.
Oamenii nu comunic unul cu cellalt deoarece, comunicarea i contactele dezvolt spiritualitatea. Banii devin mai
importani decât iubirea fa de alt om. i, oricât ar prea de straniu, acest lucru se justific dintr-un punct superior de
vedere. îns aici este un mic „dar". S te dezici de iubirea pentru oameni i de spiritualitate se poate, atunci când
asemenea bogii sunt multe. S se gândeasc numai la bani i la bunstarea pmânteasc poate numai cel care are o
mare rezerv de iubire i de valori spirituale. Acest lucru se cheam „din trei rele s-1 a 'egi pe cel mai mic". Acum îns
aceste timpuri sunt pe sfârite. înainte, în Orient se acumulau valori spirituale, iar în Occident ele erau fructificate. Dac
înainte rezervele spirituale îi ajungeau omului nu doar pentru o singur via, acum ele pot fi epuizate în doar câiva ani.
Aici la New York, din ce în ce mai des îmi vin pacieni care s-au dezis de spiritualitate i de iubirea pentru oameni, i au
reuit s se ancoreze în valorile telurice, în bunurile pmânteti. La ei încep forme grave de depresie, iar apoi bolile fizice.
.în subcontient ei simt c a-i face el din spiritualitate i iubire pentru oameni este periculos. Ei încep s triasc numai
prin valorile telurice i din nou apar problemele. i de orice s-ar apuca, totul se nruie, apare sentimentul de dezndejde.
Unor asemenea pacieni le explic c se impune s-i formeze un sistem corect de valori, c fr o noiune precum iubirea
pentru Dumnezeu, ei nu vor putea supravieui.

Stau într-un mic cabinet pe Jo-street i discut cu o nou pacient.

— Peste câtva timp asupra dumneavoastr poate s se abat
o mare nenorocire; plus bolile, îi explic eu, ei. La dum
neavoastr acioneaz acum un uria program de autodistru
gere. Nu ai trecut încercrile i ai refuzat purificarea dat de
Dumnezeu.
— tii - îmi spune femeia - niciodat în via nu am avut
un sentiment puternic de iubire pentru cineva. Cu câteva luni
în urm m-a chemat la New York o cunotin. Am început s
lucrez la ea ca menajer, i nu demult am fost cuprins de un
sentiment puternic. M-am îndrgostit nebunete de un om,
eram cu adevrat fericit iar mai departe a început un teatru al
absurdului. Cunotina mea, netam-nesam, m-a azvârlit în
strad, fr s am mijloace de subzisten. Mai mult, ea a
sunat-o pe mama mea în Rusia i i-a spus c am cancer i c voi muri în curând.
— i iat - pacienta mea îi ine cu greu lacrimile - exact
în acest moment, omul iubit m-a trdat. Nu numai c nu m-a
ajutat, dar pur i simplu a dat bir cu fugiii. Cum s suport
toate acestea?
Oricât ar prea de ciudat, autorul a tot ce s-a întâmplat
suntei dumneavoastr - îi spun eu femeii. Mai precis, modul
dumneavoastr incorect de a recepta lumea. Iubirea pentru
omul drag o constituie pereii, iar iubirea pentru Dumnezeu
este temelia pe care se cldete totul. Nu vi s-au dat perei
mari pentru c ei v-ar fi îngropat. Temelia dumneavoastr este
prea mic. în America, ataamentul fa de iubirea pentru
oameni este mai mic, de aceea aici puteai s încercai acest
sentiment fr s pierii. Dar o parte din perei, oricum s-au
surpat. Dac iubii aceast lume mai mult decât pe Dumnezeu,
pentru ca dumneavoastr s v întoarcei ctre El lumea
trebuie s fie crud i inechitabil fa de dumneavoastr.
Dac v pstrai iubirea fr s manifestai agresivitate fa de
alii i fa de sine, contactul cu Dumnezeu se intensific i are
loc purificarea. Iubirea pentru un alt om a devenit într-atât
elul dumneavoastr încât, contactul cu Dumnezeu a început s
se micoreze dramatic, iar acest lucru v amenina sufletul.
Pentru a v salva viaa, trebuia s pierdei imediat iubirea i s
avei parte de o atitudine crud din partea lumii înconjurtoare.
Mama dumneavoastr a primit ruvoitorul telefon pentru c,
v-a transmis dorina de a face din omul iubit el suprem i
fericire. Cea ce dumneavoastr ai considerat drept catastrofa
i nenorocire a fost, de fapt, o operaie de anvergur pentru salvarea sufletului dumneavoastr i a dumneavoastr îniv.
Uneori oamenii se întâlnesc în via, simt o uria iubire unul fa de cellalt, iar dup aceea fie mor, fie se îmbolnvesc, fie
se jignesc unul pe cellalt i se despart, dup care încep s boleasc ori s moar. i în tot acest timp, în structurile
câmpurilor lor se formeaz sufletul copilului lor. în suflet exist o scânteie dumnezeiasc venic i straturi superficiale
care se formeaz prin iubirea prinilor pe parcursul câtorva viei. i, pentru ca sufletul s se formeze corect, prinii
trebuie s piard periodic toate valorile, pentru ca sufletele copiilor lor s se purifice prin iubirea pentru Dumnezeu. Cu
cât exist mai mult iubire pentru un alt om, cu atât mai perfect poate fi copilul i, în acelai timp, cu atât mai
dureroas va fi destabilizarea sau pierderea temporar a acestei iubiri. Dar aceasta este o condiie necesar pentru ca iubirea
pentru omul drag s nu se contopeasc cu iubirea pentru Dumnezeu. în momentele de pierderi, suferine, rugciunea în
care omul îi cere lui Dumnezeu s i se dea iubirea pentru Dumnezeu, ca fericire suprem, este deosebit de eficient.

Nu demult, m-a rugat o femeie s-i explic cauza morii fiicei ei.
— Spunei-mi, în ce a constat vina mea?
— în faa lui Dumnezeu nu exist vinovai. Asta este una.
i a doua, programul din cauza cruia a murit fata, nu a venit
de la dumneavoastr. Era propria ei karm. Fiica dumnea
voastr a murit, nu pentru c ar fi fcut ceva, ci pentru a nu
comite anumite fapte care i-ar fi putut aduce prejudicii
sufletului ei. Moartea a fost o protecie pentru sufletul ei. Peste un anumit timp, ea s-ar fi putut îndrgosti de un alt om, dar
perceperea incorect a lumii, ar fi anulat totul. Cu o jumtate de an înainte de moarte i s-a trimis o încercare prin jignirea
sentimentului de iubire i de încredere, îns ea nu a trecut-o. Acea iubire uria, care i-a fost predestinat fetei, în loc s-i
dezvolte sufletul, i l-ar fi mutilat. De aceea fiicei dumneavoastr i s-a interzis accesul la acest sentiment i, în general, la
via.

Un episod interesant mi-a artat înc o dat, destul de clar, c bolile canceroase se vindec prin iubirea pentru
Dumnezeu când aceasta devine un el, i apar atunci când elul devine iubirea pentru om.
— tii, îmi spune unul dintre pacieni, eu locuiesc în
Florida iar fiica mea la New York. Cu câteva luni în urm i-au
aprut dureri sub coaste, în partea stâng. S-a dus la centrul
medical i a fcut o radiografie. I-a fost depistat o tumoare
canceroas pe pancreas, de mrimea câtorva pumni. Fiicei i s-a
propus operaia i chimioterapia. Rmseser dou sptmâni
pân la începerea tratamentului. Ea a citit prima dumnea
voastr carte. A început s se roage în fiecare zi i nu mânca
aproape nimic. Dup dou sptmâni i-au fcut o nou radio
grafie. Nu mai exista nici o tumoare. Medicii erau ocai. N-au
putut s explice nimic i au decis c s-au încurcat filmele.
— Am s v explic ce s-a întâmplat, îi spun eu tatlui fetei,
în primul rând este foarte bine c nu a ajuns la mine Ia
consultaie, pentru c ar fi sperat numai în intervenia mea i
asta ar fi împiedicat-o s lucreze cu sine însi. în al doilea
rând, pancreasul este legat de comunicarea cu omul iubit.
Pancreatita, diabetul zaharat, cancerul pancreatic sunt semne ale faptului c omul iubit i iubirea pentru el au devenit o
valoare absolut. La fiica dumneavoastr, din cauza sistemului eronat al valorilor, a început s creasc brusc agresivitatea
subcontient i, în consecin, s-a format tumoarea. în al treilea rând, ea a îneles c poate s moar i a renunat la tot
ceea ce pân atunci constituia fericirea suprem. Când a început s se roage lui Dumnezeu, ea a simit în mod intuitiv
c, fericirea suprem i sensul vieii înseamn de fapt, iubirea pentru Dumnezeu. Disprând agresivitatea, a disprut i
tumoarea. Când discut cu pacienii, adeseori repet faptul c nici un medic, nici un vindector nu vindec, ci doar ajut
pacienii s se însntoeasc. Se vindec omul însui, pe baza intensificrii impulsului volitiv care, prin iubire, îl apropie de
Dumnezeu.

Acum câteva zile m-am confruntat cu o situaie la care am devenit prta fr voie. M-a sunat o cunotin din Roma
spunându-mi c a venit la ea omul iubit i c, dintr-o dat, el a început s se simt ru.
— Starea lui se înrutete cu o rapiditate alarmant, mi-a
spus ea. Nu mi-ai putea explica din ce cauz?
— Cauza e foarte simpl, îi explic eu. S-a îndrgostit foarte
tare de dumneavoastr.
— i pentru asta ar putea s moar?
— i înc cum! i-am rspuns eu. Cu cât mai puternic este
ataamentul, cu atât mai intens devine agresivitatea. Ea poate
s v ucid pe dumneavoastr, i de aceea se desfoar i
începe s-1 ucid pe el.
— i ce-i de fcut?
— în primul rând trebuie s v rugai amândoi. în al doilea
rând, mai puin iubire i contacte sexuale, iar dac le vei
avea, folosii prezervativul. Acest lucru duce la scderea sen
sibilitii i ataamentului fa de iubirea pentru un alt om.
Dealtfel ritualul circumciziei este legat exact de acest lucru.
— A fost Ia mine la consultaie un cuplu tânr, îi povestesc
eu cunotinei mele. Femeia suferea de o mastit cronic de
care n-a putut în nici un chip s scape. La brbat, în timpul
contactului sexual începeau nite dureri acute în zona
canalului urinar i a vezicii.
— Trebuie s v rugai nu numai înainte de mas, ci i
înainte de contactul sexual, le-am explicat eu. Renunai la
reprourile reciproce care v leag unul de cellalt. Iubitul
dumneavoastr s-i aminteasc i s-i retrag toate reprouri
le pe care le-a avut împotriva femeilor. Dup aceea receptorul
1-a preluat el i eu i-am explicat c valoarea suprem nu este
omul iubit, ci iubirea pentru Dumnezeu. Simt c partenerul
meu de dialog este interior, ocat. Situaia lui este foarte grav,
în câmpul su se afl hieroglifa morii.
— Profitai de ansa dumneavoastr, rugai-v. Pun recep
torul în furc.
A doua zi cunotina mea m sun din nou.
— Prietenului meu îi este i mai ru, spune ea pe un ton
pierdut. Abia m-am întors acas iar el a stat în pat patru ore
fr cunotin. M tem c va muri. N-am cum s-1 internez
aici în spital, iar eu trebuie s plec pentru câteva zile în
Germania i m tem s-1 las singur.
— In primul rând starea lui s-a îmbuntit, îi spun eu, în
structurile câmpului iubitului dumneavoastr nu exist moarte,
în al doilea rând cu cât v temei mai mult pentru el, cu atât îi
producei un ru mai mare i-1 împiedicai s supravieuiasc.
Mergei ctre Dumnezeu. Iubitul v va urma i se va face bine.
Nu v temei. Plecai în Germania. Dac plecai, îi va fi
folositor. i apoi, dac îi este scris s moar, nu-1 va salva
nimeni, nici mcar eu.
— N-ai putea s v uitai? M întreab ea cu disperare.
— N-am voie s m uit la aa ceva, îi rspund eu. Dai-i
receptorul, vreau s vorbesc cu el.
In timp ce ea-i transmite receptorul, eu m chinui s gsesc soluia. Pentru a cunoate lumea i a atinge noi trepte, eu
trebuie s m perfecionez. Periodic îmi iese la suprafa „murdria" karmic. Scpând de ea ajung, cu mare greutate, i cu
destule chinuri la noi generalizri.
Dar omul este acum în pragul morii iar eu sunt pentru el singura speran de supravieuire. El se aga de mine, face din
mine un el i momentan îmi preia „murdria" karmic, înmulind-o. Eu trebuie s-i dau o informaie precis i în
acelai timp s-1 resping, deoarece orientarea ctre mine ar putea s-l coste viaa. Când el lua receptorul, eu deja gsisem
soluia corect.
— Ascultai-m atent, îi spun eu, suntei pe moarte acum,
pentru c principalele valori pentru dumneavoastr le
constituie lucrurile pe care le vedei în jurul dumneavoastr.
Moartea confisc toate valorile, i noi, purificai, mergem ctre
Dumnezeu. înseamn c, dac dumneavoastr vei face ceea
ce se întâmpl în cazul morii, nu va mai avea sens s murii.
Renunai la tot ce v ine legat i cerei-v iertare în gând. Dac v este sortit s murii, vei muri, iar eu n-am cum s
v ajut. V-am dat tot ce am putut. De acum nu v mai sunt util. A doua zi, tânrul m sun din nou.
— M simt normal. Este pur i simplu incredibil - recu
noate el.
Eu ridic din umeri.
— Dumneavoastr ai început s construii un sistem ade
vrat de valori, de aceea nu este necesar s murii. V rog s
nu uitai un lucru important - îi spun eu - între dumneavoastr
i femeia iubit trebuie s existe o oarecare distan. La
început o iubire dumnezeiasc, iar apoi iubirea dintre brbat i
femeie. Simii c o iubii ca pe o sor, ca pe o fiic, ca pe
mam, cum iubii psrile i animalele, natura din jurul dum
neavoastr, lumea creat de Dumnezeu. Cel dintâi sentiment
trebuie s fie acela c iubii în ea pe Dumnezeu, iar dup aceea
tot ceea ce v-am enumerat. i atunci când iubirea va pleca,
omul va muri, va trda, va înela, va jigni, va mini, senti
mentul dumneavoastr de iubire va rmâne invulnerabil. V
mai reamintesc: nu v orientai asupra mea.
— Da, acest lucru deja l-am îneles - respir el uurat.
— Slav Domnului!
Ne-am luat rmas bun.
Iubirea pentru oameni este o valoare colosal. Ea genereaz aptitudini, talente. i când omul începe s-i valorifice
aptitudinile, talentele, în el rsun întotdeauna glasul iubirii pentru oameni; dar dup acest glas, întotdeauna trebuie s
rsune neauzitul, dar importantul glas al iubirii pentru Dumnezeu. Dac el nu exist, omului nu i se va permite s-i
descopere talentul, pentru ca el s nu-i înele i s nu-i ademeneasc pe admiratorii si. Am îneles în ce consta
atracia vocii lui Edit Piaf când am auzit despre istoria copilriei ei. La vârsta de apte - opt ani era oarb i, dup
cum am vzut eu, cauza orbirii a fost iubirea pentru oameni i lume. Iar când iubeti lumea mai mult decât pe Dumnezeu,
atunci începi s-i pierzi vederea ca s te ataezi mai puin de ea. Muli la btrânee îi pierd vederea, pentru c se leag
prea mult de aceast lume. Când femeile din orelul unde locuia fetia au început s se roage ateptând o minune, atunci
efortul lor unit, puternic, a vindecat sufletul fetiei i ea a început s vad. Ignorarea tuturor sistemelor de valori, în intenia
de a ajunge la Dumnezeu, ne permite s simim i s descriem lumea înconjurtoare.
 Aveam la consultaie un tânr care mi-a povestit mult vreme despre problemele sale.
— La cine n-am fost eu?! i la babe i la bioenergeticieni.
în cel mai bun caz simeam pentru un timp o oarecare uurare,
dar farmecele nu mi le-a putut dezlega nimeni.
— Nu e vorba de farmece - îi explic eu. Avei o imens
agresivitate subcontient fa de femei. Mai simplu spus,
suntei un om incredibil de gelos. Sufletul v este prea ataat
de familie, de omul iubit, de dorina de a avea copii de la
femeia iubit. De aceea, când pierdei toate acestea, apare
agresivitatea. Revizuindu-v viaa, schimbai-v atitudinea fa
de oameni, schimbai-v caracterul.
Dup o lun a venit din nou la consultaie.
— Sunt în al noulea cel - îmi povestete el. îmi este mult
mai bine. Simt c nu mai sunt ataat de relaii. îmi imaginez c
toi s-au certat cu mine, m-au trdat, dar eu nu mai manifest
agresivitate, iar iubirea se pstreaz în suflet.
— Da. Nu mai suntei ataat de relaiile cu omul apropiat,
adic de spiritualitate, îns sufletul dumneavoastr este prea
mult legat de iubirea pentru oameni.
— Am considerat întotdeauna c acesta este un lucru bune,
se mir el.
— Iubirea pentru oameni este o uria fericire i o mare
bogie. Dar dac noi o situm deasupra lui Dumnezeu, ea se
inverseaz în nefericire. Iubirea pentru oameni nu poate fi un
el ci doar un mijloc al iubirii pentru Dumnezeu. Dac omul
face un el din bani, copiii lui se vor nate ceretori spre a-i
purifica sufletele. Dumnezeu nu le va da bani, sau chiar ei îi
vor respinge pentru a supravieui. Dac prinii îi fac un el
din spiritualitate, copiii se vor nate fr spirit ori vor respinge
spiritualitatea, nu vor dori s-i dezvolte intelectul, capa
citile, etica. Dac omul îi face un el din iubirea pentru
oameni, i-i dispreuiete i-i judec pe cei care i-au înelat
încrederea, Dumnezeu îi va priva pe copiii si de iubirea fa
de oameni. în sufletul lor îi va face sla diavolul. Sau ei
înii vor respinge iubirea pentru oameni i vor deveni nite
netrebnici i violatori. Toi acetia prezint ataament fa de
iubirea pentru oameni. Dup o lun tânrul a venit din nou la
mine.
— Totul e normal la mine dar mi-a aprut senzaia c am
devenit vampir energetic în raport cu femeile. Este oare
adevrat?
— Da, aa este, îi rspund eu. Pentru dumneavoastr femeia
iubit continu s fie el i nu mijloc. Iar noi ne alimentm prin
el, lum putere de la el. Dac ne facem el din Dumnezeu,
atunci puterea i dragostea o lum de la El. Dar dac ne facem
el din omul iubit, atunci fora i iubirea le rpim de la acesta,
iar asta înseamn deja jaf. In acest fel mamele, iubindu-i
nebunete copiii, în mod incontient le fur sntatea i
fericirea.
— Ce înseamn asta? C e un pcat s iubeti un alt om?
— Totul se desfoar în funcie de raportul dintre iubirea
fa de om i iubirea fa de Dumnezeu. Universul a aprut ca
o desprindere, ca o ruptur din Dumnezeu. i cu cât ruptura e
mai mare, cu atât mai puternic trebuie s fie iubirea pentru
Dumnezeu, dorina de reunificare cu El. In ce const sensul
mitului lui Adam i Eva? Pe de o parte iubirea brbatului i
femeii creeaz urmai, iar pe de alt parte aceast iubire poate
fi considerat pctoas. Caracterul ei de pcat ar consta în
aceea c, ea ar putea întrece iubirea fa de Dumnezeu. Dac
ne facem el din orice din acest Univers, atunci iubirea noastr
fa de obiectul ce ni l-am fixat ca el va întrece iubirea pentru
Dumnezeu. Dac orice fel de fericire pe care o încercm nu-i
decât un mijloc al iubirii pentru Dumnezeu, atunci, oricât de
intens am iubi lumea înconjurtoare, iubirea pentru Dumnezeu
va fi întotdeauna mai puternic, i prin urmare, în locul
distrugerii se va produce dezvoltarea.

Odat, la consultaie, un brbat m-a întrebat:

 — Când încerc s m rog la Dumnezeu, imediat în partea
dreapt a capului îmi apare o durere care parc se aeaz pe
cap. Nu mi-ai putea spune din ce cauz?
— V-a rmas în suflet înc mult dispre pentru oamenii
imperfeci i multe reprouri fa de lumea înconjurtoare. Nu
putei sta în faa icoanelor fiind suprat pe cineva i
condamnându-i pe alii. Rugciunea nu are efect dac suntei
plin de suprare i dispre. începei cu pocina.
El a dat din cap iar eu mi-am amintit un caz interesant pe care mi 1-a povestit o cunotin. Ea a început s se roage i s
repete iari i iari.
— Doamne, Te iubesc mai mult decât orice pe lume.
i de fiecare dat îi trecea prin cap o durere slbatic. i aa dou luni la rând. Odat ea a rostit:
— Doamne, oricum te iubesc mai mult decât orice pe lume,
numai nu-mi pricinui asemenea dureri. Boala i-a disprut i nu
a mai simit-o niciodat.
în octombrie, înainte de a pleca la New York am avut doi pacieni dificili. Am vorbit deja despre asta. Un biat excepional
de inteligent avea leucemie. Cauza: ataamentul fa de aptitudini, fa de spiritualitate. Cel de-al doilea cu cancer în ultima
faz. încercând s-i ajut pe ei, în mod special, am descifrat ceea ce alimenta ataamentul fa de spiritualitate: dorina de
a face unic el din iubirea pentru oameni i lume. Eram convins c acum totul se va sfâri cu bine, îns m-am înelat.
Dup plecarea mea, starea brbatului s-a înrutit. Epuizat, soia lui m-a sunat la New York câteva zile la rând, dar
nimic nu i-a fost de folos. Era pe moarte i dup o sptmân, a i murit. Atunci mi-am pus o întrebare. Dac el
nu era ancorat în cele trei sisteme principale ale valorilor pe Pmânt, atunci de ce a murit?
Ei bine, sunt mai multe cauze: el putea transmite copiilor foarte mult „impuritate" spiritual de care n-a putut s se
debaraseze, sau e posibil ca, în aceast via s fi comis o fapt pentru care a fost nevoit s plteasc. O alt cauz ar fi
aceea c, nu m-a crezut pân la capt i n-a reuit s-i conving sufletul de faptul c iubirea pentru Dumnezeu este
fericirea suprem în via. La urma urmelor, peste un an, doi, el trebuia s se nasc undeva i plecarea lui de pe Pmânt
era strict hotrât. Toate acestea erau cât se poate de probabile, îns eu simeam c era înc ceva care alimenta boala. El n-
a putut s renune pân la sfârit la gelozie, îns în acest caz trebuiau abordate structurile situate deasupra timpului...
Aceste structuri creeaz timpul ca atare. Ele pot fi de asemenea sisteme de valori de care te poi ataa fcând din ele elul i
sensul vieii. Ce trebuie fcut îns ca s iei din timp, spaiu i materie, nu puteam s îneleg. E drept c în ultimul timp am
început s simt structura care se opune timpului i, periodic, îmi ieeau la suprafa programe de ataament fa de aceasta.
încerc s clasific aceast structur. Desenez un cercule. Acestea sunt valorile pmânteti, materia. în dreapta, un alt
cercule. Acestea sunt valorile spirituale, spaiul. Spaiul genereaz materia i, concomitent, ele trec din unul în altul.
Dac se schimb structura spaiului, se schimb structura materiei. Masele mari de materie modific structura spaiului.
Desenez deasupra lor un al treilea cercule. Acesta este timpul, adic iubirea fa de oameni i lumea înconjurtoare.
Aceast iubire o genereaz valorile spirituale i fizice. i iat c recent am desenat deasupra timpului un al patrulea
cercule.
Prin urmare exist fapte. Am intrat în contact emoional cu esena care se gsete dincolo de timp. Ea trece în timp, timpul
trece în aceast esen. Prin ceva, ea este opus timpului. Acum apare întrebarea: prin ce este opus? încerc s gsesc
situaii similare de interaciune a materiei cu spaiului. Cel mai bun exemplu aici este omul. Toate procesele se desfoar
rapid. Corpul se distruge, sufletul triete. Adic structurile câmpurilor sunt mai longevive decât structurile materiale.
Stabilitatea câmpului este superioar stabilitii materiei. Dup cum le spun pacienilor mei: îmbrcmintea, apartamentul,
banii, reprezint aprarea corpului nostru, adic condiiile stabile care îi permit s se dezvolte. Cu cât exist mai muli
bani i este mai mare bunstarea material, cu atât sunt mai multe condiii de stabilitate i aprare împotriva lumii
înconjurtoare. Dar numai stabilitatea fizic duce la degradare. Dinozaurii au disprut, iar broatele estoase ascunse în
carapacea solid au încetat s se mai dezvolte. Au început s biruie mamiferele, pentru care greutatea enorm i carapacea
dur i dinii ascuii au trecut pe planul al doilea. Adaptarea rapid la noile condiii, schimbrile la nivelul reflexelor le-a
permis s transforme adaptarea fizic, într-una funcional. Cu cât mai multe funcii avea un organ sau un grup de organe
luate împreun, cu atât mai înalt era adaptabilitatea organismului. Aprarea informaional s-a artat mai puternic
decât cea fizic. Dezvoltarea structurilor spirituale a decurs mai activ în grupurile de organisme. Grupele stabile aveau mai
multe anse de supravieuire, dar s-a dovedit c gândirea colectiv are minusurile ei. Ea tinde ctre monotonie, este
mult mai static decât cea individual. De aceea albinele, furnicile i alte colectiviti unde colectivismul a sugrumat total
individualitatea, i-au încetat, ca i broatele estoase, dezvoltarea. Direcia cu cele mai bune perspective a fost aceea în care
se întâlneau dou spirale, unde gândirea colectiv era îmbogit de cea individual. Astfel, lumea material tinde ctre
diversitate, ctre schimbare, lumea spiritual ctre unitate i uniformitate. Valorile spirituale, comparativ cu cele pmân-
teti, reprezint un factor de mult mai mare stabilitate, înseamn c ele îl pot apra mai bine pe om, adic intelectul,
capacitile, etica, echitatea, idealurile înalte. Dac toate acestea s-ar acumula cu prioritate într-un om, atunci acesta va
fi mai adaptat la via decât cel care se orienteaz numai spre bani i bunuri materiale. Timpul, în raport cu spaiul i materia
reprezint o stabilitate i mai mare. Adic, în acest Univers, stabilitatea suprem înseamn c blocurile informaionale de
baz se gsesc în structurile temporale. Mai simplu zis, iubirea pentru oameni i pentru aceast lume, mai precis pentru acest
Univers, creeaz în final cea mai mare stabilitate i prin urmare cea mai înalt fericire.
Iar acum s trecem din nou la cea de-a patra structur pe care am descoperit-o de curând. Dac ea se opune timpului,
înseamn c ea trebuie s-1 distrug, i în acelai timp trebuie s aib o mai mare stabilitate în comparaie cu timpul. M-am
chinuit s gsesc denumirea acestei esene. Dup aceea, am decis s-o numesc „haos", distrugere. „Haosul este gradul cel
mai înalt al ordinii", se spunea în antichitate. Haosul distruge, pentru c gradul lui de regularizare este superior
regularizrii cosmice. Tabloul rezultat era straniu: deasupra iubirii pentru oameni i pentru lumea înconjurtoare se
situeaz forele distrugerii. Era un zid pe care nu-1 puteam trece. Nu aveam putere. De aceea, am decis s amân aceast
tem pentru mai târziu.
 i iat-m în cabinetul din Manhatan. Printre jaluzele se vd crâmpeie de soare. Dau consultaii pacienilor i toate
cazurile sunt de o simplitate elementar. Doar sunetul telefonului venit din Peterburg m scoate din ritmul obinuit. M
sun colaboratorul meu:
— Ascult, fiul meu a început s aib probleme cu plmânii
i nici un fel de medicamente nu-I ajut.
Analizez câmpul biatului i abordez acea structur pe care acum o numesc „haos".
— tii, îi spun eu colaboratorului, este vorba aici de ataa
mentul de nite structuri superioare crora nu le-am gsit înc,
o denumire. Mai încearc i tu ceva, iar eu la rândul meu voi
încerca s stabilizez situaia.
Dup dou zile el m-a sunat din nou:
— M-am adresat unei clarvztoare. Ea mi-a spus c bia
tul trebuie s fac o baie cu usturoi. Dup o asemenea baie, a
vomat i se prea c a început s fie mai bine, dar dup aceea
s-a nruit din nou totul, starea lui continu s se înruteasc.
Toat aceast situaie semna cu un treang care îmi sugruma capacitile i posibilitile într-un ghem inert i lipsit de
putere. Iari m-am trezit în situaia în care tot ce ddea rezultat înainte, a încetat acum s mai funcioneze. Iar dinamica
înrutirii strii copilului îmi amintea, nu tiu de ce, de starea pacientului meu bolnav de cancer care murise de
curând.
In situaiile critice m salva capacitatea mea de a-mi subordona toate forele obiectivului principal, de a comprima la
maximum informaia, concentrând într-un singur punct tot trecutul i prezentul. Dac densitatea informaiei depea un
anumit nivel, atunci cantitatea trecea în calitate i se ntea o nou idee. în conformitate cu aceast idee, am clasificat
lumea înconjurtoare creând noiuni i cu ajutorul acestora controlam situaia. Am început s-mi amintesc febril orice fapte
legate de timp i de forele distructive, adic de haos.
Am avut o discuie interesant în Siberia. Interlocutorul meu îmi descria experimentul su în legtur cu timpul.
— Am observat de mult vreme c scurgerea timpului este inegal. Imaginativ de pild, c se afl pe pmânt un numr
mare de evi de metal. Când treci pe lâng ele, timpul se contract. Dup aceea îi întrebam pe ali oameni, comparând
senzaiile noastre subiective. Acelai segment de drum, când oamenii treceau pe lâng o mare cantitate de evi, conform
senzaiilor lor, le lua mult mai puin timp. Reieea c o mare cantitate de elemente tubulare, reunindu-se, încetinesc timpul.
Am fcut experimentul nu numai cu obiecte circulare. tii ambalajele de carton pentru ou? Am aezat douzeci de astfel
de ambalaje unul peste altul iar sub ele un om. în acest moment, aparatele înregistrau modificarea strii fiziologice. Se
observau i modificri exterioare. Sângele se urca la cap i faa se înroea. Singura problem pe care nu am putut-o lmuri,
era cauza pentru care astfel de configuraii schimb cursul timpului.
Am spus c pentru mine totul este destul de simplu. Materia, spaiul, timpul sunt o singur formaiune. înseamn
c schimbarea unui element atrage dup sine schimbarea celorlalte. Cantitile mari de materie modific în mod
considerabil caracteristicile spaiului i timpului. Schimbarea densitii timpului duce la apariia sau dispariia obiectivelor
materiale i la schimbarea caracteristicilor spaiului. Orice obiect, prin suprafaa sa, are influen asupra spaiului i
timpului. De aceea prin intermediul sistemului suprafeelor, noi putem aciona asupra timpului. Ce fapte îmi mai amin-
team? Iat-le:
Odat, din curiozitate, m-am dus la o bab care vindeca prin rugciuni i descântece. Ea se uita în ochii omului,
începea s-i povesteasc despre viaa lui, dup care îi spunea ce i se poate întâmpla. Oricât ar prea de ciudat, în pofida
limbajului ei primitiv i grosolan, ceea ce spunea ea corespundea cu diagnosticarea mea. S spunem c eu vedeam o
uria gelozie intern la o fat i din aceast cauz, probleme mari în viaa personal i anse minime de a avea copii. Baba
reda aceast idee în felul urmtor:
— Deochiul zace în tine, drgu, n-ai s ai copii, vin' Ia
mine s bei ap de-a mea i-o s-i fie mai uor.
Dup cum am vzut eu, aceast bab, în viaa anterioar a trit în Tibet i s-a ocupat acolo de practici spirituale. Asta, a
dus în mod spontan la deschiderea aptitudinilor ei în aceast via.
— în fiecare an m duc în Altai, povestete ea. Acolo
trebuie s mergi pe jos aizeci de kilometri ca s te închini
într-o biseric. i noi, cei de aceeai credin, ne adunm i mergem încolo, pe jos, mult timp. Data trecut am fost, ne-
am rugat i am plecat cu Dumnezeu înapoi, i dup dou ore am ajuns. Reiese c noi am parcurs treizeci de kilometri,
într-o or. Nimeni nu a îneles nimic, iar noi am considerat c Dumnezeu ne-a dat o menire.
Dup aceea am verificat, s vd de ce s-au întâmplat toate acestea. Am ajuns la concluzia c timpul este ritm, i prin ritm
ne este mai uor s controlm timpul. Când omul merge ritmic câteva ore, ceea ce gândete el atunci trece mult mai profund
în subcontientul su. Dac îns omul, pe parcursul întregului drum, îl are în gând pe Dumnezeu i începe s se roage în
sinea sa, pregtindu-se pentru rugciunea pe care o va rosti la captul drumului, timpul lui încetinete brusc. Iat de ce
pelerinii mergeau pe jos spre locurile de rugciune. i se încetinea nu numai timpul subiectiv ci i cel obiectiv. De aceea
lumea interioar, în care triete, respir, mnânc i se mic omul, influeneaz procesele temporale, prin urmare i s-
ntatea. De aceea îmbrcmintea ca suprafa, form i croial, poate influena sntatea omului. Prin urmare i spaiul în
care triete omul, organizarea extins i superficial a acestuia, are o influen pozitiv sau negativ asupra sntii
omului. Mai simplu spunând, forma ferestrelor, aezarea mobilei în apartament, dispunerea camerelor în care locuim, sunt
în legtur nemijlocit cu starea de sntate. înseamn c nu numai spaiile interioare, dar i cele exterioare, faadele
cldirilor, dispunerea cartierelor i parcurilor, bisericilor i cldirilor publice, pot s influeneze soarta i sntatea fizic
a oraului. Dar toate acestea sunt legate de timp, de regularizare.
Cum rmâne îns cu distrugerea ? Cum poate fi legat distrugerea de sntatea omului?
Am început din nou s analizez. Boala reprezint o destabilizare a organismului, o dereglare a funciilor acestuia, în
copilrie, sufeream mai tot timpul de rceal. Am observat c în timpul bolii are loc o îmbuntire considerabil i o
acutizare a mirosului i a gustului. Organismul prea c se reînnoiete, devenea mai sensibil. Odat, pentru întrirea imu-
nitii, mi s-au fcut injecii cu piroganal. Mi s-a ridicat brusc temperatura, au început dureri fizice, dar dup aceea am simit
în mine un fel de întinerire. Când organismul s-a obinuit cu acest medicament, senzaia a disprut. înseamn c destabili-
zarea frâneaz timpul i are ca efect întinerirea. Cât timp organismul crete, se produce o puternic regrupare fizic.
Acest lucru influeneaz în mod corespunztor procesele temporale. Deosebit de puternic sunt influenate procesele
temporale în momentul maturizrii sexuale. Atunci densitatea temporal este maxim. Ca urmare, în aceti ani se crista-
lizeaz interior principalele aptitudini i întregul drum al vieii adolescentului. De aceea, dac noi vom practica tehnicile
destabilizrilor profunde ale omului, vom putea s încetinim considerabil procesele de îmbtrânire. Dar pentru o astfel de
destabilizare este nevoie de control, care s transforme distrugerea în creaie, iar acest lucru reprezint cantitatea de
iubire din sufletul nostru. Dumnezeu a creat Universul. Dumnezeu este iubirea. înseamn c pentru controlul oricrui proces
al destabilizrii trebuie s ne apropiem de Dumnezeu i s mrim cantitatea de iubire din suflet. Deci, mai întâi iubirea, apoi
destabilizarea. Lucrurile stau cam aa: sufletul viitorului copil pân la concepie, unindu-se cu Dumnezeu, primete o
cantitate de iubire în conformitate cu karma sa. i dac acea destabilizare care se produce la natere depete, în timpul
dezvoltrii sau în interaciune cu lumea înconjurtoare, cantitatea iubirii aduse în aceast via, atunci încep infirmitile,
bolile, moartea. înseamn c distrugerea o reprezint pereii, iar temelia o constituie iubirea.

înc un fapt: în primvara lui 1955 am plecat împreun cu prietenii în nordul Caucazului, la Teberda. Ne-am dus acolo
pentru izvoarele de Narzan. într-o sear a început o discuie despre faptul c oamenii trateaz diferite boli cu ape minerale.
M-am gândit c atunci când voi parcurge toate treptele purificrii spirituale, va trebui s m ocup i de influenarea
fizic. S spunem aa: în afar de aciunea verbal-emoional, va trebui s gsesc i alte metode. S presupunem c un om
se roag în biseric. Asupra schimbrii strii lui interne are influen nu numai rugciunea, ci i forma lcaului, spaiul
din interiorul acestuia, dispunerea lui, forma obiectelor, miresmele, .a.m.d.
înseamn c, în afar de revizuirea sistemului de valori, omul poate stimula acumularea de iubire în suflet prin
schimbarea ritmului de gândire, de respiraie, de micare, de alimentaie.
Tovarul meu de drum, dup întoarcerea de la bi, mi-a spus o poveste despre nite ape minerale neobinuite dintr-o
localitate de munte din Caucaz. Acolo sunt câteva izvoare de ap mineral dispuse unul lâng altul i fiecare vindec o
anumit boal. Unul vederea, altul articulaiile, altul tractul intestinal. Rezultatele sunt cutremurtoare. în câteva zile,
oameni care aproape îi pierduser vederea, i-o recptau. L-am rugat s-i imagineze apa pe care a but-o, pentru ca prin
intermediul câmpului su s ajung la structura câmpului izvorului. tiam c informaia pe care o voi obine va fi su-
perficial, îns pentru mine era important s îneleg principiul de baz.
Apa este un minunat acumulator de informaie. Strbtând rocile muntoase, ea acumuleaz o anumit informaie, care
apoi vindec. în Caucaz sunt roci sedimentare. Acestea sunt fundul fostului ocean. Nu este exclus ca programele pe care le
conine apa s fie legate de viaa organismelor în ap i pe fundul oceanului. Rezultatul a fost neateptat pentru mine.
Credeam c apa este purttoare de mai multe viei i de aceea omul se vindec. Apa îns, purta informaia despre moarte. S-a
dovedit c aceste izvoare purtau informaia despre moartea multor fiine, adic în ap era codat acceptarea morii.
Vin dimineaa la „Academia de Parapsihologic":
 — Ascult, este aici pentru tine un anun important, îmi
spune unul dintre colaboratori. Dup tratamentul tu, o fat a
ajuns la clinica de psihiatrie. A sunat mama fetei . A lsat
datele pe robot.
„Trebuie s tii ce se întâmpl cu pacienii lui Lazarev. Am venit de multe ori la tratament, iar de curând fiica mea a
ajuns la o clinic de psihiatrie."
— A lsat un numr de telefon? m-am interesat eu.
— Da. Numrul de telefon este aici.
O sun pe femeie iar ea îmi spune numele fetei, dup care încerc s-mi dau seama de situaie. Cauza bolii fetei este legat de
situaia fiului ei. El poate muri. Cauza: gelozia. Privesc câmpul tinerei femei. Acesta în principiu este armonios,
înseamn c toate problemele pornesc de la faptul c nu este purificat sufletul fiului.
— V-am spus c fiica dumneavoastr e geloas.
— Da, mi-ai spus. Ea a muncit cu sine însi i starea ei a
devenit mult mai bun. Dar de curând s-a înrutit brusc.
— V-am spus s v rugai atât pentru fiic cît i pentru nepot?
— Da. Eu i cu fiica mea ne-am rugat.
— Ascultai-m cu atenie. Dac eu v-am spus c revizu
irea întregii viei i rugciunea sunt o munc grea, s tii c
aa este. Dac v-am spus c, pentru purificarea nepotului
dumneavoastr va fi nevoie de un efort mult mai mare, s tii
c într-adevr aa stau lucrurile. Ai avut o atitudine de neseri
ozitate fa de spusele mele. i fiica dumneavoastr, la fel. Tot
ce dumneavoastr i fiica dumneavoastr nu ai reuit s
purificai, fie c v va ucide nepotul, fie c se va întoarce
împotriva autorilor, adic împotriva mamei i bunicii. Dac
v-a fost lene s purificai sufletul, nu cutai cauza în alii.
Continuai s acionai.
Femeia pune receptorul în furc, iar memoria mea, încetul cu încetul, trece în revist toate cazurile. Când omul se
trateaz la bioenergeticieni, pot aprea înrutiri ale sntii legate de rezonanele programelor. Dac sufletul vindectorului
este ancorat în ceva, iar cauza bolii pacientului o constituie un ataament similar, un asemenea vindector nu-1 va putea
ajuta pe pacient. întemeietorii multor religii au fost oameni pentru sufletele crora elul a fost doar Dumnezeu. i acest lucru
armoniza i vindeca sufletele i trupurile discipolilor lor.
 Recent, la una din consultaii, am avut un dialog interesant cu o fat.
— Sufletul dumneavoastr are drept el dorina de a avea
copii, creaia, omul iubit i de asemenea iubirea pentru el. Nu
putei accepta umilina în aceast privin. în existena trecut,
din aceast cauz v-a murit fiul. i în aceast existen, el din
nou trebuie s apar pe lume. Dac el va muri în stadiul de
embrion sau dup natere, vei rspunde pentru asta i deja v-a
fost hrzit ca, înainte de concepie i în timpul sarcinii s
primii jigniri i umiline. Pregtii-v pentru asta din timp. Cu
cât sufletul dumneavoastr va aspira mai puternic ctre
Dumnezeu, cu atât mai uor v va veni s trecei prin toate
aceste încercri i s v salvai copilul.
Fata îmi pune o întrebare surprinztoare:
— Am fost la consult la o femeie bioenergetician i ea mi-a
spus c pot vindeca copiii. Iar o dat am reuit s pun un
diagnostic i s spun ce tratament trebuie urmat, un lucru
neateptat pentru mine. Apoi un alt vindector, la care am
ajuns întâmpltor, mi-a spus c am aptitudini deosebite. M-a
putea perfeciona în tratarea bolnavilor?
— Eu v-a sftui s nu v grbii. Orice procedur de tra
tament este un tratament prin iubire i dac omul nu are
suficiente rezerve în aceast privin, el nu poate fi vindector.
Vreau s spun în plan profesional.
— Spunei-mi, are fiecare om aptitudini de a vindeca aa
cum are aptitudini de a iubi?
Orice om are dou straturi de iubire, primul superficial,
când iubirea apare în contact cu ceva i pare s depind de
obiectul care a determinat-o. Acest sentiment, ca i toate celelalte, purcede din sentimentul de iubire a Divinitii,
care nu depinde de nimic i care nate totul. Numai Dumnezeu nu depinde de nimic i aceast iubire radiaz ca soarele,
nesupunându-se nimnui. Iubirea dumneavoastr interioar depinde îns de omul iubit, de dorina de a avea copii, de a
creea. Aceast „impuritate" o vei lua asupra dumneavoastr. „Impuritatea" se va sedimenta exact în locul în care prezentai
ataamentul. înseamn c orientarea dumneavoastr spre procreare i creaie, spre iubirea fa de oameni i lume va fi i
mai puternic. i atunci vi se va bara posibilitatea de a avea copii i de a crea. Poate fi vorba de sterilitate, de pierderea
aptitudinilor pentru tratarea bolnavilor, de o boal grav, .a.m.d. Fiecare om are momente când, în condiiile oricror
ataamente, sufletul i se înal deasupra acestora i începe s radieze iubire. în acest timp omul îi poate ajuta pe alii fr s
ia asupra sa nici un fel de „impuritate". Dar acest lucru nu se întâmpl foarte des.

M întorc din nou la tema mea. îmi mor pacienii i eu nu-i pot ajuta. Colaboratorilor mei li se îmbolnvesc copiii iar
eu nu pot înelege ce se întâmpl. Situaia se înrutete. Aici este nevoie de o concentrare extrem, s adun o cantitate
maxim de informaie iar dup aceea, brusc, s o comprim. Prin compactarea informaiei are loc distrugerea ei. Dac nu
exist suficient iubire, într-un asemenea moment îi poi iei din mini. Dac îns exist destul iubire, atunci distrugerea se
transform în creaie, în idei noi. Pentru a cumula o cantitate mai mare de iubire, trebuie s-i desprinzi sufletul de tot ce s-a
legat el în aceast lume. înainte de o nou furtun cerebral, deasupra mea pogoar numeroase neplceri, insuccese i
umiline. Un efect deosebit îl au situaiile care presupun un pericol de moarte. Dup o asemenea accelerare, care ine o
lun-dou, pot rezolva problema dintr-o dat. Analizând toate acestea, am îneles de ce oamenii de creaie tind ctre risc i
situaii extreme; de ce oamenii de creaie renun adesea la regimul lor obinuit de munc i via, de ce sunt ei atât de
plini de iubire. Cu cât se desprinde mai puternic sufletul omului de toate de care este legat, cu atât se elibereaz mai
mult iubire. Iat de ce, în multe din colile secrete, oamenii, cu ajutorul halucinogenelor, privaiunilor severe i
încercrilor vecine cu situaiile mortale, erau pregtii în aa fel încât erau capabili s înfptuiasc un nou salt calitativ
înainte. Dac omul avea suficiente rezerve naturale de iubire, de pild dac într-o existen anterioar el fusese foarte
credincios i bun la suflet, el trecea peste aceste încercri i dobândea rezultate excepionale. Astfel de oameni erau îns
foarte puini. De aceea selecia candidailor era dur i muli, fie c erau alungai, fie c mureau.
Tema timpului i distrugerii era peste puterile mele i eu simeam acest lucru. Trebuia s rezolv problema, mcar în plan
general. îmi vin din nou în minte izvoarele de ap mineral, prin întrebuinarea creia survine vindecarea. Prin intestin,
informaia influeneaz straturile profunde ale subcontientului. Pe de o parte, omul primete informaii în legtur cu
distrugerea, ceea ce-i blocheaz ataamentul fa de lumea înconjurtoare, iar pe de alt parte, el primete informaii
despre iubire, în structurile care se distrug. în subcontient încep aceleai procese care au loc în momentul morii i în
timpul rugciunii. Toi consumm alimente din care majoritatea sunt rezultatul fermentaiei. O femeie mi-a povestit
despre oule negre - o delicates. Oul, îngropat în pmânt mai bine de un an, capt un gust deosebit, devenind o trufanda.
Când omul bea propria lui urin, dup toate probabilitile informaia distrugerii acioneaz în mod analog apei minerale.
Am auzit c unele boli s-au vindecat când omul sttea îngropat în blegar, sau în pmânt. Nmolurile curative se pare c au
acelai efect.

— Au început s m cam doar încheieturile i nu pot în

nici un fel s scap de guturai, îmi spune un prieten stând
alturi de mine Ia baie.
— Gelozia, îi explic eu.
— Asta-i bun! Se mir el. N-am bgat de seam aa ceva
la mine.
 — i se pare, e ascuns în interiorul tu.
— i pancreasul din ce cauz m mai supr uneori ?
— Pancreasul reprezint relaiile cu omul iubit.
Se bate peste partea inferioar a cefei.
— Dar ceafa de ce m doare?
— Suprarea pe femei.
— Bine, dar uite când pictez un tablou, dup aceea m doare
îngrozitor oldul.
— Este reprimarea propriei iubiri, din cauza suprrilor pe
femei.
— i de ce tocmai acum?
— Se apropie de tine sufletele viitorilor ti copii. i-s multe
chestii dintr-astea acolo. Acum e primvar i se intensific legtura cu viitorul. Toamna e cu trecutul. Dac acolo este
vreo „impuritate" sau sunt pcate, vor aprea problemele. i, judecând dup toate aparenele, ce am scris eu în cartea întâi
despre declanarea programului de autodistrugere a omenirii, la sfâritul lui 1995 a început cu adevrat. întrucât
fenomenul este Ia scar mare, nu este sesizabil la prima vedere. Se observ îns, o cretere a proceselor negative.
— S le lsm în plata Domnului! spune amicul meu. Tu
spuneai c ataamentul fa de omul iubit, de familie, se pare
c genereaz gelozie. Iar ataamentul fa de creaie i gelozia,
la nivel bioenergetic, sunt unul i acelai lucru. Dac voi deveni
gelos, m voi ataa de creaie i-mi voi pierde aptitudinile
creatoare?
— Desigur.
— în afar de ceea ce-ai scris în carte, ce a mai putea s fac?
— S te deconectezi periodic din situaii, pentru ca sufletul
s nu i se lege de valori. S zicem c un pictor lucreaz, apoi
las totul i se apuc de beie i bine face! Dac îns el va
lucra permanent, îi poate pierde potenialul creativ, s-i ias
din mini, sau s i se nruiasc viaa personal, adic femeia
iubit i oamenii cei mai apropiai. Nu degeaba în epoca
Renaterii pictorii fceau legmânt de celibat. Periodic trebuie
s ne desprim de oamenii dragi i de serviciul preferat. Cu
cât mai puternic va fi „decuplarea", cu atât mai bine va merge
dup aceea munca de creaie.
 — i cu viaa cum rmâne? îi exprim curiozitatea priete
nul meu.
în yoga este o poziie care se cheam "Shavasana" -
Poziia cadavrului. Cea mai bun poziie pentru meditaie. Nu degeaba se cheam aa. Practicarea tehnicilor de relaxare,
limitarea respiraiei, izolarea, artele mariale unde respiraia, micrile, deconectarea maxim de situaiile obinuite prin
intermediul concentrrii asupra altor obiecte, sunt de folos în activitatea de creaie i în viaa particular. i desigur, baia.
— Pi noi ne aflm într-o baie cu aburi! Exclam el cu
bucurie; i începe s se loveasc temeinic cu mturoiul*.
— De ce dup baie se bea vodc? Pentru ca s te deco
nectezi complet de situaie.
încep s povestesc cum, cu vreo douzeci de ani în urm, ne adunam un grup de ase - opt oameni i mergeam la baie.
Primele dou ore, fiecare sttea la abur cum voia. Dup aceea fceam o pauz de o jumtate de or, beam suc i discutam.
Apoi îl puneam pe unul din noi pe prici în Saun i cu rândul, îl loveam sub abur cu mturoiul pân la epuizare. Dup
aceea, concomitent, cinci - ase oameni îi fceau masaj relaxându-i total muchii. Când el nu-i mai putea ridica nici
mcar mâinile, era dus la bazin i susinut pentru vreo cinci minute. Apoi îl întindeam pe prici i cu ligheanele turnam peste
el ap abia cldu, apoi mai rece, dup care, ap fierbinte i iar rece. Dup aceea, procedeul continua cu ap aproape
clocotit urmat imediat de ap rece ca gheaa, i tot aa de câteva ori la rând. Mai turnam peste el, în încheiere, de câteva
ori ap cald i numai dup aceea omul era lsat în pace. Cam o jumtate de

* Exist un adevrat ritual al bii la rui. Mai întâi se d drumul la abur, apoi se lovete întreg corpul cu
ajutorul unui mturoi, confecionat special în acest scop, din ramuri de stejar sau de pin. Aceast procedur se
repet de câteva ori, alternând cu duuri reci i cu pauze pentru odihn.
or, el sttea întins aproape fr cunotin. în cele ase ore cât dura baia, printr-o asemenea procedur trecea doar
jumtate din grup. îns simeai c parc te-ai fi nscut a doua oar. Intr i ali ceteni în discuie:
— tii c un om care a fcut baie cu mult abur a murit?
— Flci, inei minte trei momente importante - le spun eu
solemn. Ca s nu te lase inima la baie i organismul s reziste
la efort, înainte de a intra în baie trebuie s-i lai la u
proasta dispoziie, regretul în legtur cu trecutul i frica de
viitor. în saun nu trebuie s înjuri i trebuie s te decuplezi de
la absolut tot. Aceasta îi va economisi energia. Un al doilea
principiu capital: la baie trebuie s mergi cu regularitate i
atunci organismul va fi pregtit pentru suprasolicitri i le va
suporta cu uurin, fapt ce duce la creterea imunitii fa de
alte suprasolicitri i suferine în viaa obinuit. Al treilea: a
muri în baie, este o cinste.
Toi cei din baie râd. Cineva adaug în hârdu câteva picturi mentolate i d drumul la abur.
îmi aduc aminte de o întâmplare ce mi s-a povestit nu demult. O femeie îi freciona soul paralizat, apoi îl cra în
spinare la baie i îl lovea cu mturic fr mil. Dup dou luni, el s-a ridicat i a început s umble. Aceast întâmplare se
poate înelege chiar fr s o diagnostichezi. Boala este un stres pe care omul nu 1-a putut depi. Iar de depit stresul, nu
putem când avem prea puin iubire în suflet. Aceast femeie îi ddea soului ei maximum de iubire i maximum de stres.
în acest fel i-a învat soul s pstreze iubirea în orice situaie. Eu cred c, cu cât ne vom gândi la iubire mai mult, cu atât
mai puin vom fi nevoii s ne gândim la pastile. îmi amintesc de o discuie interesant care a avut loc în cabinetul meu în
primvara anului 1995. A venit la mine un om care locuia în Kamceatka i a început s-mi povesteasc despre nite
fenomene ciudate care se petrec des acolo. In perioada izbucnirii vulcanului, noiunile ca timp, spaiu, gravitaie, se
schimb considerabil. Am un film video unde se vede cum un vulcanolog încearc se salveaz din faa unei pietre care se
rostogolete la vale. Vulcanologul fuge în jos, apoi în stânga descriind un arc, pe urm, în sus, în pant. Piatra are
aceeai traiectorie. Dup câteva secunde ea începe s se mite în sus, în pant i-1 omoar pe vulcanolog.
— Avem izvoare - povestete brbatul - care restabilesc
vederea. Este un izvor în care, dac face baie, chiar i un
paralitic începe s umble. Exist un loc unde nu poi înnopta.
Acolo omul este chinuit de halucinaii i poate s-i ias din
mini.
M uit s vd de ce este legat fenomenul. Cauza se afl sub pmânt. Am încercat s vd despre ce e vorba, la nivelul fin.
Rocile magnetice, pe lâng masa lor mare i densitate, au i o orientare informaional. Informaia este de multe ori un
vector. Când rocile se rsucesc în spiral sau într-un sistem de structuri inelare, ele încep s schimbe caracteristicile spaial -
temporale. Se modifica intensitatea câmpului magnetic i înc destul de considerabil. Dac aceste roci sunt dispuse în
apropierea suprafeei terestre, atunci organismele vii nimeresc în zona lor de aciune.
— tii - îmi spune interlocutorul meu - avem locuri unde
timpul curge cu totul altfel. Acolo ceasurile se opresc; i cele
electronice i cele mecanice. Populaia local, itelimenii, la început se temeau de astfel de locuri, considerându-le
bântuite de tot felul de duhuri rele. Dar apoi au început s profite de ele în propriul lor interes. S spunem c trebuia
rezolvat o problem foarte important pentru viaa tribului. Câiva oameni mergeau într-un anumit loc, în care aveai nevoie
de mult curaj. Spre diminea, li se deschidea clarviziunea i începeau s vad viitorul. Dup multiple vizite în asemenea
locuri, unii oameni cptau aptitudini neobinuite. De exemplu, trebuia pscut turma acolo unde erau muli erpi i
animalele aveau fric s mearg în acea zon. Omul se apropia de acel loc unde se adunau erpii i, prin blesteme, îi
ademenea dup el. Pentru câteva ore punea se cura de erpi. Apoi, tot prin blesteme, omul aducea erpii înapoi dup ce
turma termina de pscut.
Am cercetat de ce prin blesteme se poate aciona asupra comportamentului fiinelor vii. Informaia pe care o exprimm în
cuvinte, dac este susinut de un efort de voin, în principiu, acioneaz asupra întregului Univers. Gradul ei de
aciune este determinat de apropierea noastr de Creator. La nivelul profund interior, contactul cu Dumnezeu, este acelai
la toi oamenii. La cel exterior îns, diferena este destul de mare. In mod corespunztor, stratul exterior al iubirii omului
poate avea un grad diferit de dependen fa de lumea înconjurtoare, îns în interior nu depinde de nimic. La nivelul
principal profund, toi suntem în comuniune cu Dumnezeu i absolut perfeci. La nivel exterior, perfeciunea noastr este
determinat de nivel, independent de lumea înconjurtoare. Cu cât este mai puternic independena, cu atât mai mult
distrugere poate suporta omul. Omul este compus din corpuri cu densiti diferite. Cu cât este mai subire stratul cu atât
el este mai stabil, dar, de asemenea, cu atât este mai chinuitoare distrugerea i destabilizarea lui; i drept urmare, cu atât
mai mult iubire i energie se elibereaz. De aceea, dac destabilizarea structurilor psihice subcontiente poate fi fcut
periodic, dându-i posibilitatea organismului de a se odihni, aceasta duce la mutarea punctului de sprijin i concentraie pe
straturile mai fine. Omul înceteaz s mai depind de acei factori al cror sclav a fost pân nu demult. Dependena de
câmpurile magnetice, gravitaionale i temporale se micoreaz, iar influena i controlul asupra mediului înconjurtor cresc
cu câteva nivele. înseamn c locurile unde caracteristicile spaial-temporale sunt nestabile, pot duce Ia deprimare i boli
pentru unii oameni i la o descoperire i dezvoltare rapid a aptitudinilor pentru alii. Când m-am uitat la principalele zone
nestabile ale Terrei în planul fin, s-au evideniat zonele Himalaiei i Braziliei. în Himalaia aceste zone sunt la suprafa,
pe când în Brazilia ele se afl sub pmânt. Energetica Pmântului este legat de migrarea în interiorul lui a unor
uriae mase informaionale. Drept urmare, rezultanta vectorial se mic pe suprafaa circular a globului pmântesc
modificând fondul energetic i informaional.
NOILE STRUCTURI
Destabilizarea periodic, regruparea legturilor, este condiia necesar dezvoltrii. Pmântul îi schimb periodic regimul
su gravitaional, magnetic i temporal. Soarele are pulsaii analoage. Când asemenea schimbri de regim pornesc din
centrul galaxiei, ele sunt atât de puternice, încât, pe Pmânt pier mari grupuri de fiine vii. Când bem ap care a trecut prin
straturile terestre ale perioadei cataclismelor, probabil noi primim informaii despre schimbrile aprute brusc în structu-
rile spaial-temporale i acest lucru ne vindec. Exist sli de antrenament în care omul supus unor eforturi fizice îi fortific
sntatea i sistemul nervos. S-ar putea ca în curând s apar baze de antrenament pentru modificarea, nu a caracteristicilor
fizice, ci a celor spaial-temporale.
în ultimul timp, abordând tema aptitudinilor umane, m-am convins c fr forele distructive nu este posibil dezvoltarea.
Distrugerea, pentru noi, este reprezentat adeseori sub forma haosului. „Dar haosul este cel mai înalt grad al ordinii"
spuneau anticii. înseamn c structura care se opune timpului i pe care am studiat-o în cercetrile mele, este un sistem de
ordin superior. Intrând în universul nostru, ea îl distruge, întrucât omul la nivelurile fine interacioneaz cu aceast
entitate, ea poate fi reprezentat ca sistem de valori. Convenional am numit-o „perfeciune". Reiese c perfeciunea trece
dincolo de limitele materiei, spaiului i timpului, i poate fi fcut i ea el unic, ceea ce poate determina îmbolnvirea i
moartea. înseamn c, pe lâng iubirea pentru oameni i pentru Univers, mai este o valoare de mari proporii: iubirea
pentru perfeciune. Dac omul face din ea o valoare absolut, el se va transforma din creator, în distrugtor i va dori s
distrug întregul Univers, care i se pare imperfect. Acesta este de acum, diavolismul natural. Satana este simbolul
distrugerii. Mi-am amintit de Biblie unde se povestete cum îngerul a devenit demon. El s-a ancorat în perfeciune i a
decis c Dumnezeu a creat un Univers imperfect. Prin urinare senzaia c lumea nu este perfect, dispreul fa de oamenii
imperfeci, atât fa de alii cât i fa de sine însui, sunt vlstare ale diavolismului. Perfeciunea este o mare fericire atunci
când ea reprezint mijlocul de acumulare a iubirii pentru Dumnezeu, dar devine tragedie când se transform în el unic.
Dac cineva m-ar fi întrebat cu foarte puin timp în urm în ce const sensul vieii, i-a fi rspuns: în aspiraia ctre
perfeciune. De aceea cu cât sunt mai înalte adevrurile i aspiraiile umane, cu atât mai mare este responsabilitatea noastr i
cu atât mai mare este ispita de a le transforma în el, uitând de Dumnezeu. M-am gândit mult de ce se întâmpl aa,
dar apoi, pe neateptate i cu o uurin incredibil, am îneles: în bunurile materiale exist o porie de iubire, cci de acolo
ne i vine satisfacia. în bunurile spirituale exist o mare porie de iubire, în cele temporale i mai mare. Cu cât este mai
considerabil entitatea cu care noi interacionm, cu atât mai mult iubire apare în sufletul nostru, dar cu atât mai
puternic este ispita de a face din aceast mare i ultim porie de iubire unic el, uitând de infinit, de Dumnezeu.
în sufletul fiecruia din noi exist o etern particul dumnezeiasc, iar în celelalte înveliuri superficiale are loc
creterea cantitii de iubire i apropierea de acel ideal pe care îl purtm în noi. Omului îi este dat s mearg pe treptele unei
fericiri tot mai mari, adic, spre Dumnezeu. Ne este dat s acumulm tot mai multe fore i s trecem prin tot mai mari
chinuri, rezistând ispitei de a ne opri pe una din trepte, de a ne face dependeni de ea, de a o face el. Aadar, o anumit
etap a fost depit. Am ieit dincolo de limitele Universului i am gsit înc un sistem de valori, pe care l-am
numit „perfeciune". Acum, acest model trebuia s se confirme în activitatea cu pacienii, i de asemenea prin propria mea
experien. i sistemul a început s funcioneze. Când descopr punctul vulnerabil al pacientului, îmi dau seama imediat
dup reacia lui. înainte vedeam la pacieni ataamentul fa de imagine i de aptitudini. Acum totul a început s arate un pic
mai altfel.
Vorbesc la telefon cu o femeie:
— înainte v spuneam c punctul dumneavoastr vulnerabil este imaginea, statutul dumneavoastr. Iar în spatele
lui se ascundea ataamentul de perfeciune. Pentru dumneavoastr perfeciunea este elul i sensul vieii.
— Bineîneles, se mir ea. Pi cum altfel? Este un lucru
absolut normal.
— Nu, nu-i deloc normal, îi rspund eu. Perfeciunea nu
poate fi el. Ea este întotdeauna numai mijloc.
A doua zi femeia m-a sunat din nou.
— A început un fel de fantasmagorie, îmi povestea ea.
Aparatura cu care lucrez s-a stricat. Deschid ua dulapului, ua
cade. Tot ce ating începe s se demoleze sub ochii mei...
— Normal, îi rspund eu. Când eu am numit cauza,
programul dumneavoastr a ieit la suprafa i a început s
acioneze. Iar ataamentul fa de perfeciune începe s
funcioneze ca factor de distrugere a lumii înconjurtoare.
Rugai-v ca perfeciunea s fie pentru dumneavoastr doar
mijlocul iubirii pentru Dumnezeu i totul va trece.

La New York a fost la mine la consultaie un chinez în vârst. Cinci sute de ani strmoii lui au practicat
acupunctura.
— Mie nu prea îmi merg treburile, mi-a mrturisit el.
Dup aceea el mi-a povestit despre tinereea sa. în China a
început revoluia i el a pierdut totul. Dup câtva timp s-a îmbolnvit de tuberculoz.
— Aveam în plmâni guri de câte trei centimetri, îmi
povestea chinezul; i-atunci m-a vindecat un om. Gimnastica
chinezeasc Thai - Chi - Chuan. i-acum mai practic aceast
gimnastic, o jumtate de or zilnic pentru acumularea de
energie.
— Tuberculoza i insuccesele dumneavoastr de acum,
într-un fel, sunt legate între ele. Nu suntei ataat nici de
bunurile pmânteti, nici de bunurile spirituale, îns pentru dumneavoastr elul i sensul vieii l-au constituit iubirea
pentru oameni, pentru lumea înconjurtoare i de asemenea perfeciunea. Iar în socialism aceste valori sunt înjosite.
Oamenii cruzi i imperfeci încep s-i conduc pe cei nobili i perfeci. Ai început s gândii ru despre lumea
înconjurtoare i ai fost nedrept cu ea. De aceea v-ai îmbolnvit de tuberculoz. Condamnarea lumii înconjurtoare vine de
la contiin. Dac lumea înconjurtoare este rea, atunci aceast valoare intern a "eu-lui" se dezvolt cu o uria
rapiditate. Acest lucru se poate îndrepta fie printr-o concepie corect, fie prin micorarea „eu-lui" nostru, prin diferite
practici. Sau mai bine, concomitent prin ambele metode. Când v deplasai încet i lin, v decuplai de la ritmul obinuit al
contiinei. Iar când se schimb regimul respiraiei, atunci aprecierea lumii înconjurtoare încetinete brusc. Mi-ai putea
arta cum facei aceast gimnastic?
— Bineîneles, a încuviinat el.
Ne aezm unul în faa celuilalt i începe ritualul deconectrii lui, aew-lui su.
— Picioarele se mic în ptrat, îmi explic btrânul.
— îneleg, asta ajut la meninerea ritmului.
— Micrile sunt line, trecând dintr-una în alta. Cu cât sunt
mai încetinite micrile, cu atât e mai bine.
Dau aprobator din cap:
— Cu cât sunt mai line i mai lente micrile, cu atât se
cere mai mult atenie i asta te deconecteaz perfect de la alte
probleme.
 — Când v mutai palmele mâinilor, trebuie s v uitai la
ele. Când îndeprtai palmele de corp, uitai-v la aceast parte
a mâinii, îmi arat chinezul.
Ultima observaie s-a dovedit a fi foarte important. Nici în manuale, nici pe casetele video nu se amintete de faptul c
privirea trebuie fixat pe palmele mâinilor. Acest lucru contribuie la o i mai mare încetinire a contiinei.
— Când inspirai - a continuat btrânul - vârful limbii
apropiai-1 de cerul gurii. Când expirai, limba coboar.
îl aprob din nou, dând din cap. Tot ce este legat de activitatea contiinei, privirea, limba, palmele mâinilor, totul este
deconectat în momentul efecturii exerciiului. Dup astfel de exerciii, nivelul terapiei prin acupunctura va fi cu mult mai
ridicat, pentru c energia acupunctorului se transmite bolnavului.
— Aadar, dumneavoastr v-ai ataat de perfeciune i de
iubirea pentru lumea înconjurtoare, îi explic eu btrânului.
E drept c nu prea arta a btrân cu toate c avea aptezeci i cinci de ani.
— A aprut o mare agresivitate la dumneavoastr, atunci
când lumea s-a dovedit a fi imperfect i crud. V-a salvat
buntatea. Datorit ei, nu ai fcut cancer la plmâni, ci doar
tuberculoz i ai reuit s o vindecai repede. Duul cu ap
rece, înfometarea, tehnicile respiratorii, gimnastica chinezeasc
duc la scderea ew-lui i a agresiunii subcontiente. Dar dac
nu se schimb i concepia, atunci omul, vindecându-se fizic,
are parte de necazuri pe linia destinului. Cu alte cuvinte
problema se transfer din corp în alt aspect. Trebuie s v
reparcurgei viaa i s-1 vedei pe Dumnezeu în spatele oricrei situaii, oricât ar fi ea de ilogic, absurd i
inechitabil. Atunci nemulumirea intern fa de lumea înconjurtoare va disprea i ca urmare linia destinului se va
îndrepta.

Modelul cu denumirea „perfeciune", trebuia s-1 verific în cel mai scurt timp pe mine însumi. Aceast posibilitate mi s-
a dat dup câteva zile. Lâng cldirea unde ddeam consultaii, la primul etaj era o încpere unde se putea paria pe curse
de cai. Niciodat n-am jucat la loterie dar acum nu tiu de ce m-am simit atras. Am ieit din cabinet, am fcut la stânga i dup
cincisprezece minute, am ajuns la ua în spatele creia zeci de oameni fceau pariuri. Televizoarele, fixate în perei, redau
ce se întâmpla pe hipodrom. Dar eu, din pcate, nu tiam cum s spun în englez: „vreau s pariez la cursa cutare, pe calul
cutare", i cinci minute m-am plimbat prin încpere observând plin de curiozitate ce se întâmpla. Dup aceea am fcut
stânga-mprejur i m-am întors la mine în cabinet. „Excursia" mea a observat-o unul din angajaii firmei unde ddeam
consultaii.
 — Te intereseaz cursele de cai? Vrei s-i încerci puterile
la curse ? m-a întrebat el.
Am fost de acord.
— Facem aa: spune-mi caii care au participat la cursele
anterioare i eu am s încerc s ghicesc care a câtigat, i-am
propus eu.
Am început experimentul. Energia calului câtigtor trebuia s se modifice. Starea jokeului se transmite calului. Am fcut
câteva încercri dar am dat gre. Când am început s caut de ce nu pot s obin informaia corect, am descoperit
senzaia de groaz, nesiguran, comptimire, care sunt rezultatul ataamentului fa de ceva. Acest ceva, era chiar
structura de distrugere a perfeciunii. Câteva ore la rând, am acionat pentru renunarea la orientarea ctre perfeciune. Am
rugat-o apoi pe noua mea cunotin, s repetm experimentul. El îmi spune din nou numrul cursei i numerele de concurs
ale cailor.
— în a treia curs a câtigat numrul 9, îi spun eu.
— Exact, exclam cu mirare interlocutorul meu.
Dup aceea el îmi spune fr grab numerele cailor din cursa a patra.
— A câtigat calul cu numrul 3, anun eu.
El m aprob cu mirare.
— Hai s vedem a cincia curs, continui eu.
Din nou, enumerarea fr grab a numelor.
— A câtigat numrul 7.
El se uit zâmbind la mine.
— Perfect adevrat.
— Mergem mai departe. Mi-am intrat în mân. A asea
curs.
Ascult numele cailor pe care el mi le dicteaz rar.
— In cea de-a asea curs a câtigat calul cu numrul 4.
— Cea de-a asea curs începe peste un sfert de or.
— înseamn c va câtiga numrul 4.
— Hai, cursa a aptea. Ascult din nou concentrat numele pe
care le pronun interlocutorul meu. în cursa a aptea va
câtiga numrul 8.
— Cât vrei s mizezi pe cursa a asea ? m întreab
cunotina mea.
Douzeci de dolari - rspund eu.
 Peste vreo cinci minute el s-a întors. Am mizat douzeci de dolari. Numrul 4 are o cot de unu la patru. Dac el iese
primul vei avea optzeci de dolari, câtig curat. Dac va câtiga numrul 4, cât vei miza pe numrul 8, din cursa urmtoare?
— Optzeci de dolari.
— Numrul 8 are o cot de unu la zece. Dac va câtiga,
vei primi opt sute de dolari. Dar eu nu cred c se va întâmpla
aa ceva.
— De ce? m interesez eu.
— Pentru c eu din asta triesc i tiu care cal trebuie s
câtige. Calculez în mod analitic ce cal va câtiga. Pe lun am
în medie cinci mii de dolari. Caii îmi dau s mnânc destul de
bine.
— Bine. Atunci ce cal trebuie s câtige în cursa a aptea?
— Oricare numai nu numrul 8.
— M-ai întrâtat. Mergem jos s vedem cursa la televizor.
Am ajuns la cursa a asea. în încperea aceea mare erau
câteva zeci de oameni care se uitau încordai la ecrane. Am vzut grupul de cai ai celei de-a asea curse, iar jos o band pe
care erau înscrise numele primilor patru. Numrul 4, pe care mizasem, era în frunte. Am simit un flux de mândrie i de
satisfacie. Dar deodat, calul a început s piard teren. La început a trecut pe locul al doilea, apoi pe al treilea. Am
îneles c diagnosticarea mea a fost corect relativ la trecut, dar nu valora nimic relativ la viitor. în acest moment,
numrul 4 a început din nou s câtige teren, i chiar înainte de fini, întrecându-1 pe lider cu o treime de corp, el a ieit
primul.
— Ce faci? Pui optzeci de dolari pe numrul 8? i-a expri
mat curiozitatea cunotina mea.
— Evident, i-am rspuns eu.
Dup ce am mizat, au mai rmas zece - cincisprezece minute pentru urmtoarea curs. Ne-am dus într-un bar vizavi
i am mâncat, dup care ne-am întors. Când am ajuns, a aptea curs deja începuse. Calul cu numrul 8 era al patrulea, dar
pe mine nu m-a prsit convingerea c el va sosi primul, i a sosit primul.
— Opt sute de dolari din primul foc nu-i ru, a observat
însoitorul meu.
Am primit în mân opt sute optzeci de dolari.
— i cum rmâne cu pronosticul tu analitic? l-am întrebat
eu sarcastic.
— La cursele de astzi terenul a fost argilos i eu nu tiam
despre asta. Caii se comport complet diferit pe aa teren.
Apropo, dac ai fi mizat pe câtigtori în dou curse consecu
tive, ai fi putut avea acum treizeci i dou de mii de dolari.
— Vom medita mâine pe aceast tem, i-am rspuns eu.
în principiu eram mulumit. în toate variantele, tema perfeciunii funciona fr repro. înseamn c în tratarea
bolnavilor acest lucru îmi poate fi de mare folos. Seara am început s-mi fac planuri pentru a doua zi. „Am s câtig vreo
cincizeci de mii de dolari i deocamdat mi-ajunge", am hotrât eu. Dar dup o or am început s simt senzaii stranii.
Mi-a aprut o depresie stabil. Viaa, nu tiu de ce, îi pierduse sensul. Am simit cu acuitate c nu se cade s obin astfel de
câtiguri. Cercetrile mele i de asemenea tratarea bolnavilor este o munc grea, periculoas, chinuitoare. Dac a fi
obinut o sum mare de bani, nu a fi renunat la ocupaia mea, dar nu m-a fi suprasolicitat i nici n-a mai fi riscat. îns
progresul nu se poate obine altfel. Am îneles c mâine mi se va închide viziunea viitorului ca s nu pot câtiga sume mari
de bani. Dar viitorul nu mi s-a închis. A doua zi am vzut ce cal va fi primul, dar bani nu am câtigat. înainte s mizez,
ddeam pronosticuri, îns primul ieea un cu totul alt cal. Pentru a cincia sau a aptea oar, interlocutorul meu a observat
cu uimire.
— Am urmrit la televizor cum alearg caii. Din zece -
doisprezece cai, tu-l numeti cu exactitate pe acela care pe o
anumit distan va fi primul. Tu într-adevr îl vezi pe lider,
dar nu la fini ci înainte de acesta. La tine parc se deplaseaz
timpul.
în continuare informaia mea plutea exact aa. Experimentând înc un anumit timp, m-am linitit. Faptul c nu am s
mai câtigat bani pentru mine devenise clar. în principiu am obinut ce era mai important, mi-am însuit o tem nou i am
experimentat cu succes interaciunea cu ea.

Când mi s-a adus în cabinet un brbat orb, am putut s vd cauzele profunde ale bolii lui.
— Am orbit când mi s-a declanat o meningit post
tuberculoas, îmi povestea el.
înainte a fi zis c prezint ataament fa de aptitudini i de un destin stabil. Acum vedeam în plus dorina de a face din
perfeciune elul i sensul vieii lui. Acest lucru îi provoca creterea preteniilor i a suprrii pe lumea înconjurtoare.
Ca urmare, a aprut tuberculoza. Aceasta nu i-a blocat pân la capt suprarea, care a trecut într-un program
de autodistrugere. A început al doilea blocaj: meningita. Dar nici aceasta nu a stopat total programul de autodistrugere.
Atunci au început complicaiile, determinând pierderea vederii.
— Avei o uria trufie - i-am spus acestui om. Cea mai mic nereuit, cea mai mic neplcere, v provocau
nemulumirea fa de sine i de lumea exterioar. Aceasta s-a întâmplat pentru c, tendina ctre perfeciune, a devenit la
dumneavoastr valoare absolut. Dar perfeciunea nu este Dumnezeu. De aceea, ea niciodat nu poate fi elul i sensul
vieii. Din orice vei face un el, în afar de Dumnezeu, se va transforma în opusul su. Parcurgei-v întreaga via i
mulumii-i lui Dumnezeu pentru toate insuccesele, umilinele, neplcerile de pe linia destinului. Repetai c pentru
dumneavoastr perfeciunea este un mijloc al iubirii pentru Dumnezeu. în afar de rugciuni, putei practica exerciiile de
respiraie. în cazul dumneavoastr, ele v pot ajuta de minune. Mâncai mai mult usturoi, dar cel mai important lucru este
acela c trebuie s v schimbai la nivelul profund orientrile valorice, deoarece ele sunt hotrâtoare. Iar toate celelalte:
exerciiile de respiraie, duul cu ap rece ca gheaa, bile de usturoi i aa mai departe, sunt mijloace ajuttoare.

Cu câteva pagini în urm am descris procesul descoperirii unui nou sistem de valori, dincolo de limitele Universului, pe
care l-am numit „perfeciune". Desigur totul este foarte relativ. In realitate totul a fost mai complicat i mai dramatic, îns
ndjduiesc c cititorul îi va face o prere general.
Da! Apropo, am început aceast tem cu întâmplarea legat de problemele de sntate ale fiului colaboratorului meu.
Starea plmânilor lui se înrutea indiferent de medicamente. Sistemul meu n-a dat nici un rezultat. Dar de îndat ce
am ajuns la noiunea de „perfeciune", starea copilului a început s se amelioreze brusc i dup dou zile, era sntos.
Am reuit s gsesc rspunsul la problema pe care mi-o pusesem.

înainte, dup ce rezolvam o anumit problem, aveam trei - cinci luni, de rgaz. în ultima lun, timpul a
început s se comprime. Numai peste o sptmân au început s vin la mine pacieni cu ataamente pentru
trepte superioare. Dar acum, când am depit limita Universului, al doilea i al treilea pas îi fceam mai uor.
Dac exist for distructiv, atunci trebuie s existe i for constructiv. Eu am numit-o „creaie", spirit
creativ i imediat am început s aplic modelul pe pacieni.
îi explic unei femei care st în faa mea.
— Cauza apariiei problemelor dumneavoastr este gelozia.
Femeia este geloas pentru c îi este fric s nu piard
bunurile materiale legate de situaia familial. Gelozia poate fi
generat i de absolutizarea aspectului spiritual: frica de a-i
pierde relaiile i comunicarea spiritual cu omul apropiat. Se
poate absolutiza i cel de-al treilea strat, mult mai înalt, iubirea
pentru omul drag i teama de a nu îl pierde. S-a vzut îns c
deasupra lor mai exist un strat: "creaia", „spiritul creativ". i
de acesta este legat, dup toate aparenele, naterea copiilor.
— în a doua lun de sarcin - îi explic eu femeii - v-ai
suprat pe so. Acest lucru v-a ataat de „spiritul creativ".
Ochii femeii se umplu de lacrimi.
— Când eram în luna a doua, soul mi-a spus c nu vrea copilul. N-am putut s nu m supr.
încep s îneleg despre ce este vorba. La baza oricrui sentiment st iubirea venit de la Dumnezeu. Ea nu depinde de
nimic i creeaz totul. Cu resturile acestei iubiri noi iubim oamenii i lumea înconjurtoare. Sentimentele superficiale
depind de evenimentele care ne înconjoar. De aceea, când noi îl întâlnim pe omul drag i în contiin se aprinde iubirea,
nou ni se pare c ea a venit în sufletul nostru, din afar. Când femeia se îndrgostete de cineva, ea dorete la nivel
subcontient s nasc un copil de la acest om. Dorina de a nate un copil genereaz iubirea fa de un alt om. Aceast
iubire genereaz relaiile spirituale i, în final, apar roadele materiale ale relaiilor. Acetia sunt copiii i tot ceea ce noi
numim „bunstare familial". Cu cât mai perfect trebuie s se nasc copilul, cu atât va fi mai mare poria de iubire pe care
trebuie s o primeasc prinii, în special mama. Aceast porie de iubire vine de la Dumnezeu. Pentru a o primi, trebuie
zdruncinat tot ceea ce este omenesc. Nu e vorba numai de valorile pmânteti sau spirituale, de iubirea pentru lume i
pentru oameni. Trebuie s fie jignit dorina de a avea copii i toate sentimentele sfinte. Dac în aceast situaie, sentimentul
iubirii se pstreaz i nu exist agresivitate, atunci iubirea nu mai depinde de nimic i chiar în acest moment are loc
intensificarea comuniunii cu Dumnezeu i creterea iubirii în sufletele copiilor.
Peste câteva zile a venit la mine o alt pacient, la prima vedere cu o cu totul alt problem, ce nu avea nimic de-a face
cu sntatea.
— Din copilrie am avut aptitudini muzicale excepionale,
iar calitile mele vocale, dup cum afirmau specialitii, erau
extraordinare. Nici acum nu pot s îneleg ce s-a întâmplat. în
momentul când am început s m realizez i când înaintea mea
se deschidea o carier strlucit, am început încetul cu încetul
s-mi pierd aptitudinile. Cel mai straniu lucru, este c m-a
prsit dorina de a-mi pune în valoare calitile. Mi s-a spus
c e vorba de farmece, dar nici babele i nici bioenergeticienii
nu au reuit nimic. Nici pân acum nu-mi dau seama pentru ce
m-a pedepsit Dumnezeu.
— Eu cred c Dumnezeu nu v-a pedepsit, ci v-a
recompensat. Problema este c procesele de natere a copiilor
i procesele de creaie sunt la baz aceleai. Ceea ce noi
absolutizm i transformm în el, în afar de Dumnezeu,
trebuie s pierdem. Dac femeia i-a fcut un el i o raiune a
vieii ei din dorina de a avea copii, ea va deveni foarte
geloas, se va umple de agresivitate, iar copii nu va avea.
Absolutizarea procrerii poate duce la sterilitate. Dar i
absolutizarea creaiei poate duce de asemenea la sterilitate.
Avei capaciti i posibiliti creative uriae. Acestea v-au
înlat deasupra altora. i întrucât iubirea pentru Dumnezeu nu
a fost pentru dumneavoastr un el, ai fcut din creaie un el.
V sunt hrzii copii i sufletele lor sunt senine. Ab
solutizarea creaiei, a procrerii, trebuia s v duc la o
pierdere. Existau doar dou alternative:ori ajungeai la
sterilitate i v pstrai potenialul creator, ori dâdeai natere
copiilor i v pierdeai aptitudinile. Dac vei suferi, vei
regreta i v vei teme din cauza insucceselor artistice, vei
pierde nu numai aptitudinile creatoare, dar i posibilitatea de a avea copii. Iar pentru faptul c v-ai atras sterilitatea i nu v-
ai permis naterea copiilor, peste un timp ai putea s v îmbolnvii grav. Ca s ajung iubire i pentru copii i pentru
creaie, iubirea dumneavoastr pentru Dumnezeu trebuie s fie de câteva ori mai înalt. Dac omul îi face un el din creaie
i acest lucru este pentru el fericirea suprem i sensul vieii, sufletul su începe s piard rezervele de iubire. i atunci,
pentru a pstra potenialul creator, el renun i la familie i la copii, atât la cei prezeni cât i la cei viitori.
Ataamentul pentru creaie i procreare, genereaz gelozie iar în acest caz gelozia ptrunde foarte adânc. Pentru a stopa
viitoarea explozie de agresivitate, omul îi schimb orientarea sexual în mod intuitiv. Pentru un timp, aceasta blocheaz
agresivitatea i permite pstrarea potenialului creator, dar dup aceea, va fi i mai ru. Uneori oamenii de creaie, ca s-i
blocheze într-un fel gelozia, duc o via sexual dezordonat, dar i aceasta este doar o amânare cu circumstane
agravante în viitor. Dac omul este nefericit în viaa personal, atunci posibilitile lui creatoare cresc. în acest caz se
blocheaz ataamentul de creaie i de procreare. Privite din afar, aceste legi par adeseori stranii. O suferin puternic din
cauza insucceselor creatoare, poate duce la scderea potenialului creator, dar la fel de bine poate intensifica gelozia
i sterilitatea. Devine clar c principala cauz a impotenei la brbai este gelozia. Ea este dat în principal de urmtoarea
conexiune: creaie, procreare, iubirea pentru oameni, spiritualitatea, plcerile sexuale. Dac brbatul a fost deseori
suprat pe femei, a gândit ru despre ele sau despre cei care i-au jignit sentimentele i i-au înelat încrederea, el este un
viitor impotent. Acionarea asupra fiecreia dintre aceste verigi permite evidenierea altora. De pild ataamentul fa de
plcerile sexuale, adic de plcerile trupeti, se poate uor bloca prin post, prin înfometare i prin rugciune. în mod
corespunztor se micoreaz gelozia i cresc capacitile creatoare. Gelosul ajunge nu numai la sterilitatea fizic ci i
creatoare. Femeia geloas rpete aptitudinile copiilor i nepoilor ei i îi împinge la homosexualitate. Aici este foarte
important s înelegem un lucru: noi toi suntem oameni vii i întotdeauna ne vom supra i vom fi geloi. Dac nu ne vom
apra la exterior, adeseori acest lucru echivaleaz cu aprobarea faptelor incorecte ale unui om. Emoiile agresive
exterioare, nu trebuie s treac în interior, acolo unde trebuie s fie numai iubire. Dar în situaii critice, când suntem pui în
faa situaiei de a alege ce este mai important pentru noi, iubirea sau gelozia, care adeseori arat ca o condamnare,
dispre i suprare, noi trebuie s alegem, fr ezitare iubirea. Dac jucm tenis ne vom necji în cazul înfrângerii, vom
invidia i vom regreta. Dar în interior noi vom fi întotdeauna fericii, pentru c principalul nostru sistem de valori este în
afara jocului. i atunci jocul de tenis, ne va dezvolta, nu ne va mutila. Viaa noastr e acelai joc de tenis în care
suntem fericii cu adevrat numai atunci când sistemul principal de valori se gsete dincolo de graniele unei singure, sau,
a mai multor viei. Când fericirea suprem va consta în iubirea pentru Dumnezeu, fiecare secund a vieii noastre va fi
o posibilitate de a rspândi iubirea i bucuria.
S ne întoarcem acum la Universul nostru. Dac exist o for care îl creeaz i o for care îl distruge, trebuie s
existe o for de stabilizare. Am depus multe eforturi pentru a gsi modele de stabilizare în mecanismele
valorice. Am constatat c acest lucru este legat de noiunea de „credin". Credina în oameni, credina în
echitatea lumii înconjurtoare, credina în Dumnezeu. Prin acestea noi receptm realitatea înconjurtoare.
Pentru mine a fost un lucru neateptat c nu numai iubirea pentru oameni i pentru echitatea superioar a
lumii înconjurtoare nu poate fi el, dar nici credina în Dumnezeu. Iubirea poate fi el, credina nu. Dac
credina în Dumnezeu devine el i sens al vieii, atunci ea se ridic deasupra iubirii i apare fanatismul religios,
adic disponibilitatea de a omorî pe cel a crui credin difer în anumite aspecte de a lui. înseamn c, credina
în Dumnezeu îl face pe om fericit. Dar, dac eu încep s-1 dispreuiesc pe cel care nu crede în Dumnezeu, i s-1
ursc pe cel care mi-a jignit sentimentele religioase, sufletul meu se va ataa de credin i se va înri. Iar eu,
pentru a-mi salva sufletul, va trebui s devin ateu. înseamn c ateismul este o urmare a fanatismului
religios. Omul care urte pe cineva din cauza convingerilor sale religioase, în viaa viitoare ar putea lua locul
celui pe care 1-a urât.

Odat a fost la mine la consultaie un om care a trit câiva ani în Israel. Era de naionalitate evreu i de religie iudaic.
— Recunoatei, dumneavoastr i-ai dispreuit pe arabii musulmani, i-am spus eu.
Câteva secunde el m-a privit derutat.
— Da, s-a întâmplat. Dar care-i de fapt, problema?
— Problema este c în dou din vieile anterioare ai fost
arab musulman. i atunci când în aceast via începei s-i
dispreuii pe arabi, declanai programul de autodistrugere
care mai târziu poate duce la boli grave.

în ianuarie 1995, într-o expunere inut la Moscova, introduceam noiuni ca „perfeciune", „creaie", „procreare",
„credina în oameni" i „credina în Dumnezeu". Acum, dup câte îneleg eu, cauza principal a bolilor este dorina de a
pune valorile omeneti, fie ele chiar i cele mai înalte, deasupra iubirii pentru Dumnezeu. Pentru momentul actual
vd dou linii: prima este dorina de a avea copii, iubirea pentru un alt om, relaiile spirituale, plcerile fizice. Dac
omul absolutizeaz aceste valori, apar suprarea, gelozia, ura, dispreul i blamarea. i atunci el se vindec prin pierderea
acestor valori sau prin pierderea sntii i chiar a vieii. Dac trufia nu este mare, omul se poate vindeca mai uor. Dac
are loc absolutizarea celei de-a doua linii, adic perfeciunea, atunci, de regul, apar boli foarte grave. Cu cât omul este
mai perfect, cu atât îi vine mai greu s suporte înjosirea sau pierderea. i dac eu constat la un pacient ataamentul de
ambele linii, atunci tiu c îi va fi greu s lucreze cu sine însui.

Unei fete i-am explicat la consultaie, în felul urmtor:

— Suntei ataat de creaie i de iubirea pentru un alt om,
ceea ce duce automat, la gelozie. Iar, s transformai umilina
în dorina de a avea copii nu o s putei, deoarece avei o uria trufie. Dumnezeu v-a dat mult perfeciune i v-ai
ataat de ea, dar acest lucru genereaz o imens agresivitate i trufie. A devenit demon îngerul care a considerat c
Dumnezeu a creat un Univers imperfect. Iuda 1-a trdat pe Hristos când a început s-1 acuze de imperfeciune. Aadar
dac vrei s avei copii, învai s acceptai, s primii umilinele. Cu caracterul dumneavoastr, dac vei sta cu soul la
mas, luai-v un scaun cu vreo 20 de cm mai scund. Dar lsând gluma, putei folosi alte mijloace de echilibrare:
ocupai-v mai des de treburi pentru care nu avei talent, pentru a simi propria imperfeciune. Tehnicile de respiraie,
oboseala fizic, plimbrile în natur, înotul, duul cu ap rece, diferitele tehnici de blocare a contiinei, toate contribuie la
micorarea trufiei. Solicitarea fizic, înfometarea, blocheaz ataamentul fa de corp. Plimbrile solitare în mijlocul naturii
sau ederea într-o camer întunecat v vor diminua ataamentul fa de relaii, legtura cu alte persoane. Iar, dac
aceste proceduri le-ai adânci imaginându-v c vei muri, asta nu v va permite s v ataai de iubirea fa de lumea
înconjurtoare i fa de oameni. Periodic activitatea monoton este util pentru a se evita ataarea de creaie. Putei
mânca germeni de grâu, s v punei prini cu germeni de grâu la cap, la piept i chiar la organele genitale. Pentru ca
grâul s creasc, iubirea lui nu trebuie s depind de nimic. Momentul creator în aceast perioad este uria. La bobul care
încolete, gelozia este negativ i prin urmare, are loc echilibrarea energiei dumneavoastr. Dispare ataamentul fa de
creaie i procreare. Soarele are i el un potenial creator puternic. De aceea, când v uitai la soare i îi trimitei iubire, pe
lâng potenialul creator de rang superior al Soarelui, dumneavoastr nu v vei mai face un el din propria dorin de a
crea.

O pacient îmi povestea un caz interesant. Ea a fost la unul din cursurile mele i a stat alturi de o femeie în vârst, care,
înainte de curs citea o carte în semiîntuneric.
— Cum putei citi pe un asemenea întuneric? s-a mirat in
terlocutoarea mea.
— Mi-a revenit total vederea, a rspuns femeia. Am auzit
undeva c, dac te uii la Soare i îi spui vorbe dulci, poi s-i
ameliorezi vederea. Eu am început s procedez aa i, încetul
cu încetul, mi-am recptat vzul.
Am cercetat, de la distan, câmpul acelei femei. Agresivitatea subcontient pân la tratament era foarte mare. Avea o
agresivitate împotriva brbailor, iar cauza era aceeai: gelozia. La baza acesteia sttea ataamentul sufletului pentru creaie,
procreare i pentru relaiile spirituale. Comunicarea cu Soarele i-a eliberat încetul cu încetul sufletul de gelozie. Exemplul
prea minunat, îns eu mi-am amintit ce mi-a povestit un om în legtur cu experiena lui de a privi cu o mare concentrare
spre soare:
— Dup asta, câteva zile nu am vzut practic nimic, îmi
povestea el. Am verificat s vd despre ce este vorba. Era
ataat de procreare, i iubirea pentru oameni era uria. Din
cauza asta avea daltonism i alte probleme de sntate,
înseamn c i privitul soarelui, adic durata lui, anotimpul i
ora, trebuie s difere considerabil pentru fiecare om. Dac noi
vom reui s le transmitem copiilor notri, de la cea mai fraged vârst, c sentimentul iubirii nu trebuie s depind
de nimic, c cea mai mare valoare este rezerva de iubire, adic o cât mai mare comuniune cu Dumnezeu, ei nu vor trebui s
se gândeasc cum s scape de gelozie i s-i recapete vederea. Dar pân atunci mai sunt destule probleme.

Acum câteva zile au fost la mine nite reporteri care m-au rugat s-mi spun prerea despre cauzele apariiei bolii SIDA.
— Ce credei? Cât de repede va gsi omenirea un remediu
împotriva ei, a întrebat un reporter?
Eu cred c acest lucru nu are o importan deosebit la
nivelul întregii omeniri. Dac medicii vor cuta mijloace
împotriva virusului SIDA, ei vor pierde. Vor aprea alte boli i
mai grave. Natura îi face pe oameni s îneleag faptul c, a
vindeca un organ izolat sau o boal izolat nu are nici o
perspectiv. Acum deficitul imunitar se poate dezvolta i în
absena virusului. Iar medicii tot mai des ajung la concluzia c,
la baza tuturor bolilor st disfuncia sistemului imunitar. Starea
sistemului imunitar, la rândul ei, depinde de starea emoional
profund a omului. i SIDA i bolile venerice sunt rezultate
ale unui ataament înalt fa de plcerile spirituale i fizice cu
un alt om. De câteva ori au venit la mine venerologi i urologi
cu rugmintea de a-i ajuta, când în cazul tratamentului
clamidiazei sau tricomonozei nu ddeau rezultate nici un fel de
medicamente. Omul elimina toate momentele de gelozie,
preteniile i suprrile fa de oamenii dragi. Se ruga pentru
urmaii si. Se ruga ca toat viaa s fie pentru el un mijloc de
acumulare a iubirii pentru Dumnezeu. i omul iubit, i familia,
i dragostea pentru copii, sunt de asemenea mijloc. Dup câteva zile omul mergea la analize i ele erau bune.
Reporterii au continuat s m interogheze despre cauzele apariiei bolii
SIDA.
 — Dumneavoastr afirmai c principala cauz a apariiei
acestei boli este gelozia. Atunci de ce se îmbolnvesc de SIDA
în special narcomanii, homosexualii, prostituatele?
— Un homosexual este un om incredibil de gelos în
interior. Agresivitatea subcontient 1-a împins la homosex
ualitate. Alcoolismul i narcomania sunt alte forme de blocare
a geloziei. Cel mai adesea devine prostituat o femeie care ar
muri dac ar avea un singur iubit. Faptul c se prostitueaz nu-
i permite s se ataeze de sentimentul iubirii pentru un singur
om.
— Amintii-v de Sodoma i Gomora. Cataclismul este
rezultatul deformrii structurilor câmpului. Aceast deformare
este, în acelai timp, i mijlocul deformrii unui plan mult mai
fin al câmpurilor imuno-protectoare. Iar acestea, la rândul lor,
sunt urmarea deformaiilor emoionale. Deformarea în suflete
are loc atunci când valorile umane devin unic el i oamenii
înceteaz s-1 mai vad i s-1 mai iubeasc pe Dumnezeu. i
atunci reîntoarcerea la Dumnezeu are loc prin pierderea tuturor
celor de care s-a ataat sufletul omului. Dac îns înainte erau
numai dou asemenea orae - Sodoma i Gomora - acum
observm procese analoage la dimensiunile întregii omeniri.
— Pentru a nu arunca vorbe în vânt, le spun eu reporterilor,
gândii-v la nite oameni iar eu am s spun din ce cauz s-au
îmbolnvit ei.
Un tânr se gândete foarte concentrat i eu culeg informaia prin intermediul câmpului su. Aici era vorba de un
ataament fa de dou linii dintr-o dat. Pe de o parte absolutizarea iubirii pmânteti, iar pe de alt parte,
perfeciunea ca unic el, adic gelozie plus o uria trufie. Agresivitatea subcontient fa de femei era de 1.700 de
uniti. Reporterul m aprob din cap. Mergem mai departe. îl analizez pe urmtorul, dar lucru straniu, în acest caz nu pot s
culeg informaia. Nu vreau s-mi irosesc forele pentru elucidarea cauzelor. îmi este mai uor s-1 întreb pe reporter.
— Facei ceva greit. Ce s-a întâmplat?
— M-am gândit la doi oameni - spune el.
— Ptrunderea în straturile profunde ale câmpurilor omului
presupune o mare rspundere, îi explic eu. De aceea eu
ptrund în biocâmp cu nite limite severe i o problem pus
greit nu-mi permite s culeg informaia. Bine. Mai întâi o s
m gândesc la unul din oameni, iar dup aceea, la cellalt.
Aceasta este o femeie, concubina primului. Cercetez câmpurile
lor. Vd numai linia geloziei i ataamentului fa de omul
iubit. Prin urmare i remediile vor avea un mare efect pentru
c agresiunea subcontient e mai mic.
— Straniu, se mir reporterul. în primul caz este vorba de
un om instruit, un marinar, iar în al doilea caz, de vagabonzi i
narcomani.
— Mirarea dumneavoastr se explic prin faptul c încer
cai s asociai bolile cu înclcarea legilor eticii. Dar etica
omeneasc i etica divin sunt departe de a fi identice tot
timpul. Omul poate fi laureat al premiului Nobel, sau un omer
care doarme pe strzi, nu asta determin îmbolnvirea lui de
SIDA. Este important ce valori sunt puse mai presus, cele
omeneti sau cele divine. Adeseori un intelect superior, i trufia legat de acesta, pot înruti situaia. în cazul unei
orientri corecte, intelectul poate ajuta la concentrarea forelor i ca rezultat, la schimbarea profund i rapid a omului în
direcia cea bun. Statisticile consemneaz un procent nesemnificativ, când boli cum sunt gonoreea, sifilisul, cancerul i
SIDA dispar fr urm în câteva zile. Resursele sufletului uman sunt nelimitate, dar ele se deschid numai atunci când
sufletul începe s se orienteze corect în lumea înconjurtoare i s respecte cu sfinenie legea suprem a Universului,
legea iubirii pentru Creator.
Procesul de cunoatere a dezvoltrii se desfoar impulsiv. Omul ajunge la anumite valori i interacionând cu ele,
se dezvolt. Dup aceea el se îndeprteaz de ele i le pierde. Ca s ating planurile superioare, trebuiau distruse toate
dorinele pmânteti. Acesta este principiul filozofiei orientale. Decuplând interaciunea cu lumea
înconjurtoare, cu ajutorul metodelor fizice i psihice, omul economisea energia pentru contactele cu planurile
superioare. Ca urmare, i se deschideau posibiliti fizice i psihice. Ataamentul de valorile lumii înconjurtoare
genera boli. Trecerea la trepte superioare ducea la vindecare. Dar ataamentul de planurile superioare era mult mai
periculos. Omului nu-i ajungeau puterile s se ridice deasupra lor, de aceea le respingea i se întorcea la primele
trepte, ale interesului pentru corpul fizic i valorilor materiale. Orientul a generat Occidentul, iar Occidentul a
generat Orientul. Acum ambele tendine trebuie s se reuneasc, fiindc fiecare din ele, luate separat, au fost
epuizate. Cunoaterea legilor spirituale ale dezvoltrii este aici indispensabil.
— Cred în Dumnezeu, mi-a spus nu demult un pacient. Am
îneles c iubirea pentru Dumnezeu este lucrul cel mai
important. Explicai-mi de ce am neplceri i de ce nu m
vindec?
— Pentru c a-i schimba sufletul este o preocupare destul
de chinuitoare. Dac mergei cu maina i dintr-o dat virai
brusc în an, atunci, oricât v-ai ruga la Dumnezeu, oricum
vei avea probleme. Exist noiunea legilor fizice, iar credina
în Dumnezeu nu exclude cunoaterea lor. Cunoaterea legilor
dezvoltrii spirituale este de asemenea necesar. Ca s-i
schimbi sufletul prin rugciune ai nevoie de mai mult for.
Dar o mare parte din ea se cheltuiete pentru discuii cu ali
oameni, pentru mâncare i pentru controlul situaiei. Prin
urmare, periodic trebuie s te eliberezi de toate pentru ca
rugciunea s aib un efect mai profund. Aspiraia ctre
Dumnezeu, prin acumularea iubirii, trebuie s fie permanent.
— Mi-ai putea dicta textul rugciunii?
— Rugciunea cea mai înalt, e fr de cuvinte. Ea este pur
i simplu pstrarea i înmulirea sentimentului iubirii în orice
situaie.
Nu demult am avut o discuie complex cu unul din pacienii mei. Am început s-1 tratez cândva, dar n-am ajuns la nici
un rezultat. Am continuat din curiozitate. La început n-am vzut decât nivelul teluric i vorbeam numai de gelozie. Dup
aceea s-a dovedit c avea un puternic ataament de momentele spirituale (moralitate, seriozitate, echitate, controlul
situaiei), în aceste puncte el a fost lovit toat viaa. Mai târziu am observat i absolutizarea iubirii pentru oameni. El
fcea tot ceea ce-i spuneam, îns nu se vedea nici o ameliorare. Nu tiu din ce cauz, caracterul refuza s i se schimbe.
Refuzul categoric de acceptare a tot ce-1 înconjura rmânea de asemenea ferm.
— Nu îneleg, i-am explicat eu, de ce mai este înc ataat
sufletul dumneavoastr. Trebuie s contientizai lucrul cel
mai important. Cantitatea de iubire în suflet trebuie s se
mreasc, pentru ca preteniile interioare s dispar.
Toate explicaiile mele se loveau de un zid i nu puteam înelege ce se întâmpl. Nu demult am avut senzaia eecului,
i iat c ne-am întâlnit din nou. îi explic c prezint ataament pentru valorile de baz: creaia, procrearea, tot ce
genereaz gelozia i au ca rezultat o uria trufie, inclusiv perfeciunea. El m ascult linitit, dup care, calculat, fr
grab, începe s-mi rspund:
— M tratai de un an i jumtate. în tot acest timp starea
mea de sntate nu numai c nu s-a ameliorat, dar chiar s-a
înrutit. Nu cred în sistemul i în metoda dumneavoastr. Ca
om îmi suntei simpatic, dar sistemul dumneavoastr este un
bluf. Cred în Dumnezeu, dar de ce trebuie s repet de mii de
ori c îl iubesc i c aceasta e cea mai mare fericire? i de ce
nu trebuie s am pretenii fa de lumea înconjurtoare? în
aceast ar omul nu poate fi fericit. Aici, Ia putere au fost
întotdeauna sau idioi sau ticloi. Aceast ar a sugrumat
întotdeauna minile ei cele mai bune, i le sugrum i acum,
indiferent de regimul politic.
Tonul lui devenea din ce în ce mai linitit.
— Despre dumneavoastr am o prere bun, dar s-o lsm
balt cu tratamentul.
El pleac iar eu încerc s-mi dau seama ce a determinat aceast ireconciliere. Iari i iari abordez acea structur pe
care abia o descoperisem. Este vorba despre perfeciune. Dar pacientul nu m mai aude. Pentru el, lumea a fost din
totdeauna imperfect. Dispreul aprut în acest caz se transform într-un puternic program de autodistrugere. Astzi
am pierdut. Dar i o asemenea situaie e plin de învminte. Pot s descriu în carte, amnunit, cum urc treptele spre
Dumnezeu. Este obligaia mea s le parcurg. Pacientul trebuie s vad punctul final. Nu e nevoie s-i reprezint în detaliu
treptele pe care va merge el. Eu îns m-am entuziasmat, i am început s explic mai mult despre trepte decât despre iubirea
la care trebuie s ajung omul.

Din Kiev m sun o femeie care a fost o dat la mine la consultaie.

— Dup consultaie simt arsuri în spate. Am nite dureri
groaznice. Nu-mi dau seama dac e normal sau nu.
Ii cercetez câmpul. Nu arat ru. E drept c nepoii i strnepoii nu sunt aa bine.
— Ce probleme ai avut?
— Am tumoare canceroas la cap, la gât i la piept. i fiul
meu are mari probleme cu sntatea.
Ii analizez în amnunime structurile câmpului. Pacienta lucreaz bine cu sine însi, dar agresivitatea împotriva
brbailor se pstreaz la nivel ridicat.
— V-am vorbit de gelozie?
— Da, mi-ai vorbit. Eu acionez. Dimineaa, la prânz i
seara m rog.
— Ascultai, strig eu în receptor. Trebuie s v închinai de trei sute de ori dimineaa i tot de atâtea ori la prânz i seara
pentru c acum v iese toat „murdria" din suflet i numai cu trei rugciuni nu vei reui s scpai de ea. Nu v amintii de
mruniuri. N-avei nevoie de ele. Amintii-v câteva evenimente importante i parcurgei-le de sute de ori. i reinei:
auto-blamarea este sinucidere. în faa lui Dumnezeu nu exist vinovai. M-ai îneles?
 Dup vocea femeii simt c a îneles.

Cu câteva luni în urm, înainte de a pleca în America, am avut o stare chinuitoare. Oricât de mult mi-a fi eliminat
ataamentele, apreau altele i altele, noi. Eram ca o bltoac pe care oricât ai cura-o rmâne tot timpul murdar.
Sistemul meu a intrat într-un punct mort. M purificam în special prin spovedanie. i atunci, într-unui din momentele de
chin am îneles c spovedania trebuie convertit în rugciune, iar rugciunea în iubire care iradiaz i nu depinde de
nimic. Bltoaca trebuia s devin izvor. Dar s te asemeni unui izvor poi doar atunci când vine mereu ap curat, iar acest
lucru se întâmpl când sufletul tinde necontenit ctre Dumnezeu. De îndat ce omul îi face el din altceva, el începe s
depind de asta. O asemenea dependen genereaz o agresivitate din ce în ce mai mare, iar dup aceea boala.
în faa mea st o mam cu fiica ei. Aceasta are cancer dar nu tie nimic despre asta. îi este foarte ru. încep operaiunea
de diagnosticare. Ataament fa de teluric exist, fa de spiritual exist, fa de iubirea pentru oameni de asemenea,
fa de perfeciune i creaie exist, fa de credina în oameni, în lumea înconjurtoare i credina în Dumnezeu, fa de
destinaia Divin exist de asemenea. în continuare o serie de structuri, crora nici mcar nu le gsesc denumirea.
Monstruos. Aa ceva vd pentru prima dat. îneleg c îmi este imposibil s-i explic toate astea. i poate c nici mcar nu-i
necesar s-i descifrez toate treptele.
— Dumnezeu este iubire, îi spun eu ei, i Dumnezeu nu
depinde de nimic; iubirea dumneavoastr, la fel, nu trebuie s
depind de nimic. Acceptai retroactiv, toate pierderile i
umilinele, pentru ca toate acestea s nu aib absolut nici o
influen asupra forei iubirii dumneavoastr.
îi mai spun câteva propoziii iar dup aceea fata iese pentru patruzeci de minute i când se întoarce vd c are câmpul
curat. îneleg c uneori nu sunt necesare nici un fel de explicaii.
Recent, Ia o consultaie, o femeie mi-a pus o întrebare interesant:
— Cu cât m rog mai mult, cu atât mai dur se poart
oamenii cu mine la serviciu. E o chestiune perfect adevrat.
Ce s fac în continuare?
întrebarea este pentru mine absolut surprinztoare. M uit s vd ce se întâmpl în planul fin i observ c atitudinea
oamenilor este o reacie la creterea dispreului i a trufiei din sufletul ei. Sufletul s-a ataat de ceva. Mai cercetez o dat
câmpul i totul devine clar. Exist o for care creeaz Universul nostru, o for distructiv, o for stabilizatoare. Noi
simim stabilizarea ca pe credin în oameni, injustiia superioar i credin în Dumnezeu.
— Organismul uman, încep eu s-i povestesc femeii, este
alctuit nu numai din oase, dar i din muchi i din esut
nervos. Celulele esutului osos sunt „ortodocii dogmatici", iar
celulele esutului nervos sunt „cuttorii i aventurierii".
Ritualurile, legile i obiceiurile sunt acelai esut osos, fr de
care omul nu poate tri. Ritualurile i obiceiurile sunt nite
cârje i dac dumneavoastr nu tii s umblai fr acestea, nu
v vei putea ridica i nu vei putea merge. Dar dac
dumneavoastr ai învat s umblai, acestea v vor încurca.
Credina ne d stabilitatea i ne asigur ziua de mâine, dar
când ea devine unic el, apare dispreul fa de cei ce nu cred,
apare teama de a pierde sentimentul credinei i stabilitii.
Când v-ai rugat, rugciunea pentru dumneavoastr a devenit
izvor de sntate i de destin favorabil. Ea a devenit el pentru
dumneavoastr. Rugciunea niciodat nu poate fi el. Rug
ciunea este un mijloc pentru a simi i a crete iubirea în suflet,
întrucât frazele pe care le rostii în gând, în marea lor
majoritate se raporteaz la aceast lume, atunci, cea mai înalt
rugciune este cea fr cuvinte. Aceasta este pstrarea
neîntrerupt i creterea iubirii în suflet. Dar pentru c acest
lucru este greu de realizat, periodic omul recurge la cuvinte în
rugciunile sale.
— Spunei-mi, ce înseamn iubirea pentru Dumnezeu, mai
mare decât pentru orice altceva, în viaa obinuit, real? Cum
pot simi eu c îl iubesc pe Dumnezeu mai mult decât orice
altceva?
Iubirea pentru Dumnezeu, mai mare decât pentru orice
exist pe lume, în viaa obinuit, se manifest ca o iubire interioar fa de lumea înconjurtoare, fr nici un fel
de pretenii fa de aceasta.
Nu demult am consultat o tânr femeie. Avea din copilrie probleme ginecologice iar recent i-au aprut mari probleme
cu sntatea în general.
— Cauza apariiei bolilor dumneavoastr este foarte sim
pl, i-am explicat eu. Prin intermediul iubirii, în suflet ne
reunim cu Dumnezeu. Dumnezeu nu depinde de nimic,
înseamn c, dac sentimentul iubirii din sufletul nostru nu
depinde de nimic, atunci noi suntem sntoi i fericii. Toate
sentimentele omului, emoiile i dorinele sale sunt legate de
lumea înconjurtoare i depind de aceasta. Numai sentimentul
iubirii nu depinde de nimic. Dac noi încercm s-1 facem
dependent de ceva, acest sentiment se diminueaz i noi
începem s ne îmbolnvim i s murim. Ginecologia este o
zon a iubirii. Dac din copilrie ai avut probleme
ginecologice înseamn c, înc din existenele anterioare ai
îngenuncheat iubirea în faa circumstanelor, sau v-ai reprimat
iubirea pornind de la nite norme etice, sau, din anumite
motive, n-ai dorit s dai natere copiilor. Sau prin tririle
dumneavoastr emoionale i prin comportament ai ucis
iubirea într-un alt om, considerându-1 vinovat de toate
necazurile.
— Am citit crile dumneavoastr i de acum m voi con
duce dup sentimentul iubirii, neinând cont de piedicile care
se vor ivi. Acum sunt mritat, dar dac voi întâlni un alt om
am s depun eforturi s-mi pstrez familia, îns nu îmi voi
reprima sentimentul iubirii. Sunt ferm convins de un singur
lucru: îl voi iubi pe acela care m va iubi.
Asta deja este pretenie, îi explic eu. Pur i simplu
schimbai o pretenie superficial pe una de profunzime. S-1
simii pe Dumnezeu în suflet înseamn iubire fr pretenii,
fr condiii i fr cerine. Dumnezeu nu poate fi manevrat i
propria iubire de asemenea. Este una din condiiile pstrrii
sntii.

Acum comunic cu un bolnav de cancer, a crui boal a înaintat foarte departe. Este foarte palid, are un aspect chinuit,
chimioterapia nu-1 ajut. Nu poate suporta explicaii îndelungi, are foarte puin for. Trebuie s comprim la maximum
informaia pe care o am de transmis pacientului. Medicina tradiional nu-1 ajut, pentru c el a transmis foarte multe
copiilor i nepoilor. Copii lui prezint deformaii caracteristice ale câmpului care peste câiva ani pot duce la boli grave
sau la moarte. Adeseori omul, modificându-i concepia i înelegând multe, consider c s-a purificat complet, dar asta nu-
i decât o iluzie, doar un strat superficial al contiinei. Cu timpul totul ptrunde în suflet, dar dac sunt „întinate"
sufletele urmailor, nu este suficient numai revizuirea concepiei. Aici, de regul, trebuie parcurs retroactiv întreaga
via, de sute i chiar mii de ori, pentru ca la nivelul reflexelor s se modifice întregul sistem de valori. încep s-i prezint
pacientului, fr grab, situaia lui.
— Acum suntei ca o bltoac în care nu ptrunde apa
aproape deloc, în schimb se scurge destul de repede din ea i
se duce spre copiii dumneavoastr i spre viitorii nepoi pentru
c i-ai lsat, neintenionat, fr nici o rezerv. Mai întâi
trebuie curat bltoaca de noroi, apoi trebuie mrit cantitatea de ap din ea, iar la urm bltoaca trebuie
transformat în izvor. Pentru ca s iubim lumea înconjurtoare i interacionând cu ea s fim fericii, trebuie tot timpul s
primim noi porii de iubire i energie. Interacionând cu lumea înconjurtoare, noi în general pierdem, dar primim când ne
adresm lui Dumnezeu. Dac îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât toate celelalte i el este pentru noi elul suprem, atunci
vom primi mai mult decât cheltuim i ne rmâne destul i pentru noi i pentru urmaii notri. Dac începem s iubim un
lucru mai mult decât pe Dumnezeu, sufletul începe s depind de acel lucru, sentimentul de iubire se stinge i apar
preteniile. Apoi cantitatea de iubire începe s se micoreze, apare agresivitatea i odat cu ea bolile i nenorocirile. Când
cantitatea de iubire se micoreaz, noi trebuie s o lum de undeva pentru a putea supravieui. O lum de la viitorii
urmai i de la viitoarele viei. i cu cât este mai puternic dependena noastr de nite valori omeneti, chiar i de cele mai
sacre, cu atât mai repede ni se golete sufletul i atunci nu le mai putem drui iubire urmailor notri, ci mai mult, îi
prdm. Sufletul nostru are o anumit capacitate în straturile superficiale, iar explozia de agresivitate care ne golete
sufletul, în funcie de profunzimea ei, poate atinge generaii tot mai îndeprtate. Cu cât golim mai în profunzime sufletele
urmailor notri, cu atât mai grav va fi boala noastr. înseamn c, cu cât am umplut mai mult sufletul de'iubire i cu cât am
transmis mai multe rezerve de iubire urmailor notri, cu atât mai repede ne vom vindeca, îmbtrânim i murim, pentru a
elibera din noi încetul cu încetul, toate valorile omeneti. Dup moarte i pân la concepere, apropiindu-se tot mai
mult de Dumnezeu, omul va primi, de fiecare dat, o porie tot mai mare de iubire i for. Aceast porie este atât de mare
cât îi este permis omului s simt strlucirea i frumuseea sentimentelor. Nu întotdeauna aceast porie este suficient, i
atunci trebuie intensificat din nou comuniunea cu Dumnezeu. într-o situaie obinuit acest lucru ni se d prin intermediul
neplcerilor, nefericirii, bolii, jignirea tuturor sentimentelor umane superioare. Cu o deosebit intensitate se produce
destabilizarea valorilor omeneti înainte de conceperea copiilor i, cu cât omul are mai puine pretenii fa de lumea
înconjurtoare i fa de sine, cu atât mai rapid se stabilesc contactele, i cu atât mai sntoi vor fi urmaii. De aceea
trebuie de sute i sute de ori retrit viaa, i în acele situaii când apreau pretenii, s încercm sentimentul de fericire i
iubire. Sufletului dumneavoastr îi va fi greu s se dezlipeasc de acele valori prin intermediul crora ani îndelungai l-ai
lipit de via. Imaginai-v c dup o sptmân vei muri, c anse de vindecare nu avei. începei câte puin s v luai
rmas bun de la tot ce v este drag, nu numai în prezent ci i în viitor. Toate acestea sunt hotrâte de sus i voina
dumneavoastr nu înseamn nimic. Deconectai-v de comunicarea cu lumea înconjurtoare i când dup aceasta, vei repeta
în rugciune c pentru dumneavoastr i pentru urmaii dumneavoastr fericirea suprem este iubirea pentru Dumnezeu,
sufletul dumneavoastr va crede mai uor acest lucru.
— Cum s-mi conving copiii c trebuie s cread în Dumnezeu, c trebuie s-1 iubeasc?, m întreab o femeie.
— Credina trebuie, de asemenea, periodic, s se destrame.
In primul rând trebuie s-i învai pe copii s nu atenteze la
iubirea din sufletele lor i nici din sufletele altor oameni.
Important este s-i facei s simt c logica noastr i
concepia noastr despre lume, oricât de perfecte ni s-ar prea
nou, întotdeauna se vor nrui în faa logicii divine, în
totdeauna vor fi o parte i nu un întreg. în pedagogie exist trei
momente: primul este acela în care elevii nu ascult nimic i
nu-i intereseaz nimic. Al doilea este legat de ceea ce le atrage
atenia. Acestea sunt faptele noastre. Al treilea se refer la
felul în care procedeaz ei. Este ceea ce fceam noi înainte i
ceea ce simeam în adâncul sufletului. Aa c pedagogia
începe de la prini.

— Spunei-mi, m întreab un pacient, dac toi oamenii,

cum se spune în Biblie, vor construi temple în sufletele lor i
nu înjur, poate c religiile vor deveni în curând, inutile?
— Dar dumneavoastr, îl întreb eu, tii bine legislaia
noastr?
— Mai mult sau mai puin, d din umeri pacientul meu.
— Dac va trebui s rezolvai o problem serioas, n-o vei
rezolva independent. V vei adresa unui jurist cu experien.
Slujitorii bisericii sunt specialitii în probleme spirituale,
morale.
— Acum îneleg, zâmbete el.
— Dar nimic nu este absolut. i printre specialiti sunt im
postori care nu fac doi bani. Uneori i la un amator se poate
manifesta talentul primit de la Dumnezeu. îns orice religie,
fr o rezerv de iubire acumulat în interior va disprea foarte repede. Cu cât înaintm mai mult în dezvoltare, cu atât
mai strâns este aceast legtur.

— Spunei c agresivitatea mea subcontient este de 400

de uniti?, m întreab o femeie venit la consultaie.
— Da, îi rspund eu. Avei o puternic deformaie a câm
pului în regiunea capului. V-au mai rmas un an, doi. Agre
sivitatea la dumneavoastr este orientat împotriva propriei
persoane. Mai departe urmeaz fie orbirea, fie un foarte grav
accident vascular cerebral, fie scleroz în plci. Continui
studierea câmpului, cu toate c în cazul dumneavoastr m
îndoiesc c v va rezista capul. Judecând dup dinamica
câmpurilor, programul de autodistrugere va coborî dup un
timp în zona rinichilor, va aprea fie cancerul, fie blocajul
renal.
Femeia m privete cu atenie.
— Am citit i prima i a doua dumneavoastr carte i, cu
toate acestea, nu-mi dai nici o ans. Despre ce e vorba?
O privesc în trecut i compar starea ei trecut cu cea de astzi.
— în forul dumneavoastr interior ai tins întotdeauna ctre
Dumnezeu, chiar dac nu întotdeauna ai gsit calea cea mai
corect. V-ai strduit s educai în dumneavoastr spiritua
litatea i buntatea i de aceea mai suntei înc în via, în
ciuda deformrii extraordinare a câmpurilor. Vi se d o
amânare crescându-v ansele de supravieuire. Pân la lectura
crilor mele, sufletul dumneavoastr a fost ancorat într-un
destin favorabil printr-un simmânt al unei destinaii speciale,
în perfeciune, în iubirea pentru oameni i în procreare i creaie. Acum avei un singur ataament, creaia i
procrearea, îns foarte puternic. Nu avei copii i ai regretat acest fapt. Când au fost înjosite sentimentele
dumneavoastr de iubire i încredere, v-ai suprat pe destin, nu mai voiai s trii. Când s-a destrmat fericirea nu
numai cea prezent ci i cea viitoare, ai procedat la fel. Nu-i permis s depinzi nici de viitor. Dac v suprai pe
dumneavoastr îniv, acest lucru înseamn program de autodistrugere. Dac v suprai pe dumneavoastr, pe
situaie i pe destin, acest program distructiv este de zece ori mai puternic, iar ceea ce vi se prea în viaa dumnea-
voastr a fi pretenii înalte fa de sine, în fapt nu a fost altceva decât o suprare pe destin. Iar regretul în legtur cu
trecutul era, de fapt, o pretenie fa de Dumnezeu. Mergei i revizuii-v viaa i revenii peste o or s vedem ce s-a
întâmplat.
Când a revenit femeia, am fost plcut surprins: câmpul ei s-a purificat perfect.
— Rezultate neateptat de bune.
— în ora aceasta nu m-am rugat deloc. Pur i simplu am
umblat i m-am gândit, iar apoi, dintr-o dat totul s-a schimbat
brusc, a recunoscut ea.
— V felicit, i-am rspuns eu, dar exist o problem
serioas. Faptul c vi s-a curat câmpul nu înseamn c nu v
putei îmbolnvi. S spunem aa: situaia s-a îmbuntit
considerabil. Dar deasupra dumneavoastr, când descriu un
cerc cu degetul, vd o pat întunecat. Este un mare grup de
oameni din nordul Rusiei, peste un milion. i orientarea
dumneavoastr incorect, agresivitatea s-a rsfrânt asupra lor.
Cu cât omul înainteaz mai mult în dezvoltarea sa spiritual,
cu atât mai muli oameni îl urmeaz intuitiv sau contient. i o dat cu plusurile lui, ei primesc i minusurile. Sunt copiii
dumneavoastr spirituali, care depind de dumneavoastr, în ciuda faptului c dumneavoastr nu locuii acum în Rusia. Aa
c, atunci când v vei purifica sufletul, nu uitai i de ei. Bolile cele mai grave care se întind nu numai pe parcursul unei
singure existene, adeseori se explic prin provocarea rului nu numai urmailor fizici ci i celor spirituali. Cu cât mai
mult bine pot face eu oamenilor, cu atât acest lucru este mai periculos pentru mine i pentru ei. Sigur, este un mare
pericol i o mare rspundere. Cu cât suntem mai aproape de Dumnezeu, cu cât este mai înalt treapta noastr de
dezvoltare, cu atât avem mai mult fericire i mai multe plceri. înseamn c vom avea o durere cu atât mai'mare atunci
când vom pierde aceast fericire. De aceea, înainte de a i se da omului fericirea, i se d mai întâi senzaia de durere, i cu
cât mai mult durere va putea suporta pstrându-L pe Dumnezeu în suflet, cu atât mai mult fericire va putea el s
primeasc. în valorile materiale exist o anumit porie de iubire (indic cu degetele mrimea), în valorile spirituale ea este
cu mult mai mare (eu îndeprtez mâinile). în Univers, în iubirea pentru acesta i pentru oameni, iubirea este i mai mare.
în perfeciune, creaie, procreare, este i mai mare, .a.m.d. i cu cât este mai considerabil poria de iubire, cu atât este
mai mare ispita ca aceast porie final s fie transformat în el, uitând-o pe cea infinit, pe Dumnezeu. De aceea, nu
fiecrui om îi este permis s guste din momentele superioare ale iubirii, creaiei, perfeciunii. El nu se poate înla
deasupra lor i nici nu suport pierderea acestora. Pentru ca s se înale deasupra lor i s suporte durerea, trebuie o
dat pentru totdeauna s îneleag c iubirea pentru Dumnezeu este deasupra oricror valori omeneti. i nu-i de-ajuns
numai ca omul s îneleag, dar s i simt acest lucru. Dac omul nu are suficiente fore s se înale, atunci, pentru a
supravieui, el reneag tot ceea ce este sfânt i, oricât ar prea de straniu, pentru anumit perioad, el se apropie de
Dumnezeu mai mult decât înainte. Mergem inevitabil ctre o cantitate din ce în ce mai mare de fericire i iubire, dar, de
fiecare dat, trebuie s simim c acestea nu-s decât un mijloc.
— Spunei-mi, durerea în suflet este un indiciu al ataa
mentului de valorile omeneti?
— Nici pe departe. Este un semn al sensibilitilor legate de
posesia valorilor omeneti superioare. Semnul ataamentului
este lipsa de dorin i de înelegere pentru a suporta durerea în
cazul pierderii i distrugerii valorilor. Este vorba de o agre
sivitate interioar ca rspuns la o situaie traumatizant.
— Bine. elul suprem îl constituie iubirea pentru
Dumnezeu, îmi spune femeia. Dar ca s triesc, eu trebuie s-mi
fac un el din a câtiga bani, din a-mi dezvolta aptitudinile, din
dorina de a-i ajuta pe oameni. Cum rmâne cu toate astea?
— Imaginai-v c ieii din cas ca s mergei la magazin
i, pentru un anumit timp, acesta v este elul. Când îl vei
atinge, el va disprea. V întoarcei spre apartament i punei
piciorul pe treapt. în momentul de fa, acela este elul
dumneavoastr. Dac v ridicai privirea, vedei palierul. El
este de asemenea un el, dar mai-înalt. Dac îns el va deveni
absolut, v vei petrece noaptea pe palier. Ua apartamentului
nu o vedei, dar tindei ctre ea pentru a o deschide i a v
întoarce cas. Tot astfel, fr s-1 vad pe Dumnezeu, fiecare om trebuie s tind s se întoarc la el, pstrându-i în
acelai timp prioritatea elului. Dar aceast întoarcere nu arat chiar aa cum ne-o imaginm. Noi am ieit din Dumnezeu
i purtm o parte din el în sufletul nostru. Prin intermediul acesteia ne reunim cu el. întoarcerea la Dumnezeu înseamn
mrirea acestei particule venice din suflet.
— Ascult, mi s-a adresat un colaborator, aici este un caz interesant. A sunat un tânr. Nu doarme de un an. Periodic iese
din corpul su. Se privete din afar. Are senzaia c triete într-o lume ireal.
A doua zi tânrul sun din nou i vorbesc cu el. Cu toate c, la prima vedere, cazul lui este neobinuit, totul se explic în
modul cel mai normal. Pentru el creaia, procrearea, au devenit el suprem. Aceast orientare genereaz suprri pe lumea
întreag, blamare, gelozie, auto-blamare, lipsa dorinei de a mai tri. în plus se adaug la toate astea absolutizarea per-
feciunii care d o mare trufie, dorina de a impune altora propria voin, .a.m.d. Lui îns i-au fost destinai copii
armonioi i blocarea (des întâlnit în asemenea cazuri) prin boli grave sau nenorociri, poate duce la împiedicarea naterii
copiilor, de aceea înjosirea valorilor omeneti vine ca o asigurare. O abrutizare brusc a simurilor, senzaia c lumea
înconjurtoare este iluzorie, micorarea contactelor emoionale, psihicul labil la prini, atest adeseori faptul c, copilul
lor este neobinuit i c primul ajutor care i se poate da, este aciunea prinilor asupra lor înii.
M sun o cunotin din America.
— Fiul meu este la reanimare. St sub perfuzii i starea lui este foarte grav. Doctorii nu pot s-i pun un diagnostic. Ieri
i-am spus c vom avea în familie înc un copil, c mama este însrcinat. S fie acesta motivul degradrii strii lui de
sntate?
— Avei dreptate. De la mam el a motenit absolutizarea iubirii de oameni, absolutizarea procrerii. Pentru el,
omul drag este valoarea absolut i se teme cumplit s nu-l piard. Un asemenea copil se teme s rmân singur. îi este
team de situaiile neateptate. îi este groaz la gândul c ar putea muri. El va fi întotdeauna gelos i suprcios. De la
dumneavoastr a motenit dorina de perfeciune, dorina de control asupra situaiei, dorina de a avea un destin
norocos, adic realizarea planurilor i a dorinelor constituie elul unic. De aceea el nu poate i nu vrea s reziste
situaiei traumatizante. Când fiul dumneavoastr a aflat c în familie va aprea înc un copil, în el a erupt agresivitatea
împotriva aceluia cu care ar fi trebuit s împart iubirea. Pentru el teritoriul iubirii este o valoare absolut i nu va
permite nimnui s ptrund acolo. Rbufnirea agresivitii s-a transformat într-un program de autodistrugere. Acum
biatului i se deterioreaz sistemul imunitar. Acest lucru lovete concomitent în mai multe organe, fapt pentru care
medicii nu pot stabili diagnosticul. Cu timpul poate degenera într-o boal grav i leziunea organelor va fi determinat
de caracterul biatului i de modul lui de percepere a lumii. Dac agresivitatea se manifest ca suprare pe destin, va
avea dese inflamaii pulmonare, gastrite, iar în cazul unei agresiviti puternice, cancer al stomacului sau al plmânilor.
întrucât la el funcioneaz deja programul de autodistrugere, iar blocarea prin slbirea auzului nu s-a produs, pot aprea
fie leziuni grave ale tractului intestinal, fie ale aparatului genito-urinar.
— Spunei-mi, se poate face ceva în situaia de fa?
— Sigur c se poate. Soia dumneavoastr trebuie s elimi
ne toate preteniile fa de cei care i-au înjosit sentimentul
iubirii i al încrederii. S se roage ca din sufletul fiului i al
urmailor lui s ias suprrile fa de ali oameni, fa de sine,
i pentru ca cea mai mare fericire pentru ea, copii i urmai, s
fie iubirea pentru Dumnezeu. Dorina de a avea copii, omul
iubit, familia, sunt pentru aceasta un mijloc. Iar dumnea
voastr, trebuie s-i mulumii lui Dumnezeu pentru toate
insuccesele, jignirile, umilinele, pentru atitudinea nedreapt a
altor oameni i a destinului. începând de astzi obinuii-v s
v umilii i s facei concesii. i în rugciunile dumneavoa
str repetai faptul c toate valorile omeneti, în primul rând
puterea, mrirea, perfeciunea, vor fi pentru dumneavoastr
mijloace, iar iubirea pentru Dumnezeu va fi el.
— îmi permitei o întrebare?
— Da.
— Copilul meu este înfiat. Are asta vreo importan?
Practic nici una. în primul rând el a fost fiul dumnea
voastr într-o via anterioar, în al doilea rând, asemnarea cu
câmpurile tatlui natural este de numai 7%, pe când cu dum
neavoastr este de mai mult de 80%, în al treilea rând, pentru
ca el s nu preia karma dumneavoastr, amintii-i mai des c
trebuie s-i iubeasc pe Dumnezeu mai mult decât pe tata i pe
mama. De ce animalele domestice preiau karma stpânilor, iar
dup aceea se îmbolnvesc i mor? Pentru c ele depind de
stpân, primesc de la el hran i stpânul devine pentru ele el.
Cu cât mai mult îl vei pune pe copil într-o relaie de
dependen fa de dumneavoastr, cu atât el va prelua mai mult „noroi" i va fi mai nefericit, iar dumneavoastr
 vei plti cu atât mai mult pentru el. Dar atunci când copilul va avea convingerea c primete totul de la
Dumnezeu, chiar dac prin intermediul prinilor, atunci asigurarea lui pentru situaiile dificile se va extinde i
asupra dumneavoastr. A doua zi cunotina mea m-a sunat din nou. — Ieri am fost la spital la biat. Medicii mi-au
spus c nu îneleg nimic, dar copilul este sntos, nu mai are nevoie de perfuzie, nu-i trebuiesc medicamente,
singurul lucru de care are nevoie, este s-1 iau acas.
Am cercetat câmpul biatului i era într-adevr în regul. Dar era un caz recent i de aceea a fost uor s-1
restabilesc. Cazurile vechi, când sufletul este mâncat de gelozie sau de lipsa de dorin de via, se trateaz
mult mai greu. Dei uneori, într-o singur or, omul îi poate schimba atitudinea fa de lume i s-i restabileasc
astfel sntatea în câteva ore sau zile.

Un cunoscut de-al meu îi cumpra un apartament. Intr-o sear am trecut întâmpltor pe la el, la serviciu. Avea o
min foarte preocupat.
— Am gsit un apartament, i-nc unul foarte bun. Mâine se va decide dac mi-l vor vinde mie sau nu. Mai sunt
i ali clieni în afar de mine. Mi-a crescut pân i tensiunea, îmi mrturisete el.

— Cu astfel de atitudine poi s-i pierzi nu numai apartamentul ci i sntatea. Acolo, probabil, totul este deja hotrât.
Dac este hrzit s fie al tu va fi al tu, i toate frmântrile tale sunt lipsite de sens i nocive. Dac nu i-e scris s
obii acest apartament nu-l vei obine, indiferent de ce fapt eroic ai face. i dac totui îl vei obine, i se va lua
sntatea sau viaa.
A doua zi, la ora nou, prietenul meu a fost sunat i i s-a comunicat c apartamentul îl ia altul. A fost cuprins de-un
stres puternic, dar peste vreo zece minute i-a adus aminte de cuvintele mele. A renunat la orice pretenii i a eliminat
nemulumirea fa de situaie i dintr-o dat s-a linitit. Peste trei ore l-au sunat din nou i i-au spus c cellalt cumprtor
a renunat i deci el poate veni s depun avansul. M-am întâlnit cu amicul în aceeai zi, iar el, cu zâmbetul pe buze,
mi-a povestit toat întâmplarea ca pe o comedie bun. l-am cercetat câmpul i i-am spus fr grab.
— Aici nu este numai un element comic, dar i unul tragic. Agresivitatea ta subcontient este de 300 de uniti. Doza
mortal pentru tine o reprezint 180 de uniti. Peste vreun an i jumtate ai fi putut avea cancer la plmânul drept. Ai avut
o puternic suprare pe destin, pe tine însui, pe situaie. Numai în zece minute ai introdus în tine un program de
autodistrugere ce ar putea peste un timp s se transforme fie într-o boal grav, fie într-un faliment total pe linia
destinului.
înc un caz. Cltoream cu o cunotin de-a mea pe ruta Haifa - Tel-Aviv. Era sear. Drumul drept. în fa aproape c nu
erau maini. Pe banda dreapt mainile mergeau cu o vitez de aizeci - optzeci de kilometri pe or. Pe banda stâng cu
nouzeci - o sut de kilometri pe or. Ne-am apropiat de o main care mergea pe banda stâng, cu o vitez mic. L-am
semnalizat pe ofer s treac pe banda dreapt, dar el nu reaciona în nici un fel. Dup câteva minute, tovarul meu
de cltorie a început s se înfurie.
— Las-1, i-am spus eu. E mai de pre sntatea. Hai s-1 depim prin dreapta. Dup noi, deja se formase coad. Am
depit maina i am vzut c la volanul ei era o femeie. în acest timp, de automobilul ei s-a apropiat un microbuz i, la fel
cum fcusem i noi, a început s o semnalizeze. Nici o reacie din partea oferiei. oferul microbuzului a depit maina i
practic, a oprit în faa ei. Ca s nu se tamponeze, femeia ar fi trebuit totui s vireze pe banda din dreapta. Dar n-a fost aa.
Femeia a frânat, a încetinit viteza, dar n-a trecut pe banda din dreapta. Noi am plecat mai departe lsând în urma noastr
irul de maini care o semnalizau i o claxonau. M-am uitat s vd ce este cu biocâmpul femeii pân la situaia descris mai
sus. Biocâmpul îi era deformat de ambiii i trufie, perfeciune i ataament pentru un destin favorabil. Totul era clar.
Nimeni nu avea dreptate în afar de ea. Toi erau nite ticloi iar ea, o sfânt. Pân la aceast situaie, agresivitatea
subcontient era de 100 de uniti. Nivelul mortal pentru ea era de 180 de uniti. Acum, în sufletul ei s-a produs o
explozie a agresivitii împotriva oamenilor pe care ea îi considera nedrepi fiindc au jignit-o i au umilit-o.
Agresivitatea subcontient a crescut de câteva ori i cel mai periculos era faptul c aceast agresivitate a trecut în sufletele
copiilor i nepoilor. Acum, chiar dac femeia îi va schimba radical poziia fa de aceast situaie i îi va ridica
preteniile, acest lucru îi va uura situaia cam cu 20%, iar energia în zona gâtului i în zona genital va avea mult de
suferit. Dup câtva timp, uitând de aceast întâmplare, ea va veni la doctor i va începe un lung i chinuitor proces
terapeutic.
Eu îi transmit tovarului meu de drum aceast prognoz. El devine curios.
— Una din cunotinele mele are cancer mamar. Ai putea
s-mi spui cauza?
— De obicei acest lucru se întâmpl din cauza suprrilor
pe tema iubirii. Aici îns este un moment pur teluric.
Permanenta nemulumire în legtur cu banii, cu starea
material, cu situaia.
— Perfect adevrat, confirm el. Soul câtig foarte bine.
i-a cumprat o vil, iar ea este în permanen nemulumit de
toate.

Când omul conduce maina i, înclcând regulile de circulaie intr în ceva, prin aceasta el poate s-i
demoleze întreg destinul. în via, uneori „intrm în ceva" i cu sentimentele. Numai c aceste tragedii nu
prea se observ iar urmrile lor nu vin imediat. Dac omul nu tie legile spirituale, el se aseamn cu cel care
conduce maina fr s cunoasc regulile de circulaie. Chiar necunoscând aceste reguli, dar pstrând iubirea în
suflet, în mod intuitiv se va purta ca i cel care le tie bine. Iubirea i buntatea sufleteasc, chiar în cazul necu-
noaterii legilor spirituale, ne permit s supravieuim pe oseaua care se cheam via.

La consultaie, o femeie mi-a povestit c acum cincisprezece ani i-a murit o feti mic.
 — Simt c nu o pot uita; ca i cum ar fi întotdeauna alturi
de mine. i din aceast cauz îmi este foarte greu.
M uit s vd despre ce este vorba. Femeia i-a transmis fiicei absolutizarea iubirii fa de oameni i lume. Aceast
greutate din sufletul mamei o chinuiete de asemenea i pe fat. Doresc s-i explic în cuvinte simple, obinuite, despre
toate acestea mamei, dar sunt strfulgerat de o durere în tâmpl. Sufletul copilului ei m contacteaz i dorete s-mi
transmit o anumit informaie.
— Transmite-i c ea i-a dorit moartea în timp ce era însr cinat cu mine.
Privesc în timp i vd un program puternic de autodistrugere în lunile a cincia, a asea, a aptea i a opta de sarcin.
Acesta a fost determinat de suprrile pe so.
— N-ai mai vrut s trii, în a doua parte a sarcinii.
— Nu. Aa ceva n-a existat.
— Dar pe so v-ai suprat?
— Da, foarte tare. El bea mult în aceast perioad.
— Iat, deci. Suprrile exterioare pe so, în interior aveau
forma lipsei dorinei de via. i acest program, intensificat în
sufletul fiicei, a dus la moartea ei. în plus asemenea triri emo
ionale le-ai transmis i altor copii.
— Da, aprob ea dând din cap. Al doilea copil al meu a fost
lovit de o main i doar printr-o minune a rmas în via.
— Purificai-v sufletul, m adresez eu femeii, i rugai-v
pentru urmaii nscui, nenscui i decedai. Apropo, fetei
dumneavoastr îi este hrzit s se nasc din nou peste câiva
ani. i problemele ei viitoare de sntate, dup natere, se pot
rsfrânge i împotriva dumneavoastr. Cu cât vei purifica sufletul fiicei dumneavoastr prin revizuirea întregii viei,
iar în locul suprrilor vei încerca sentimentul iubirii, cu atât ei îi va veni mai uor s se pregteasc pentru viitoarea
natere.

— Cartea dumneavoastr, a doua, mi-a produs o impresie

apstoare, mi se plânge una dintre paciente. O senzaie de
dezndejde. Doar nu îi poi petrece întreaga via în pocin.
Un om normal nu poate tri fr suprri, oricât i le-ar
reprima. i apoi eu i-am iertat pe toi de toate, iar
dumneavoastr spunei c în interiorul meu sunt foarte multe
suprri.
 — Eu vd ceea ce dumneavoastr nu vedei, i credei-m,
sufletul este mult mai greu de purificat decât contiina. Cine
spune c nu-i voie s te superi? Dealtfel suprarea nici nu
trebuie reprimat. Doar c, indiferent de suprarea care ar fi la
exterior, în interior trebuie s fie întotdeauna iubire. în adâncul
sufletului fiecrui om, exist un Dumnezeu, i noi trebuie s-1
iubim întotdeauna. Iar pocina este numai primul pas. Iazul
secat trebuie mai întâi curat de noroi, i numai dup aceea
umplut cu ap curat. Pe când dumneavoastr v gândii
numai la noroi Asta nu se poate .
— Bine, atunci spunei-mi cum pot tri fr pretenii fa
de oamenii din jur, dac aceste pretenii se ivesc tot timpul.
în primul rând trebuie s v convingei în permanen
sufletul prin gânduri, cuvinte, emoii, c iubirea pentru
Dumnezeu este fericirea suprem. De nouzeci de ori o s
spunei „da" i doar o singur dat „nu" i putei lua totul de la
capt. în legtur cu preteniile, înaintea preteniei apare teama
de a pierde ceva. Fiecare om este tiut de Dumnezeu i comportarea fiecruia trebuie s v apropie de Dumnezeu,
indiferent dac v place sau nu v place aceast comportare, încercai s trii cu senzaia c orice om apropiat v poate
trda în orice secund, v poate jignii, se poate certa cu dumneavoastr sau poate muri. La început o s v fie greu, dar dup
aceea, iubirea va rmâne iar preteniile vor disprea.
Ii explic unui tânr care a venit la mine la consultaie c, complexul lui de inferioritate este rezultatul complexului lui
interior de superioritate. Sufletul îi este ancorat în perfeciune, în abilitatea de a manevra destinul. Prezint o imens trufie
intern i dispre fa de oameni. De aceea oamenii îl umilesc i totul îi merge anapoda.
— Dar se poate, pe lâng rugciune, s postesc i s fl
mânzesc?
— Desigur. Ieirea din ritmul comunicrii, respiraia spe
cial i alimentaia limitat ajut foarte mult.
Dup un timp el a aprut din nou i a început s povesteasc:
— De îndat ce am început s flmânzesc mi s-a îmbu
ntit brusc memoria i aptitudinile. Am îneles c mi s-a
micorat ataamentul, i de aceea m-am simit mai bine. Au
început s curg ofertele avantajoase de munc. Am întinerit
cu ase-opt ani. Dup un anumit timp am renunat la
înfometare. Ofertele de serviciu au încetat imediat, iar
atitudinea celor din jur fa de mine, în loc de neutr, a devenit
din nou dispreuitoare. Am observat un fapt interesant. Am
început s-mi dispreuiesc vecinul în forul meu interior. Dup
o jumtate de or, acesta a intrat la mine în camer i a început
scandalul pentru un motiv prostesc.
— Reiese, c dispreul apare înainte ca noi s fim umilii;
dup umilire, el ori dispare, ori se întrete, afectând apoi
caracterul sau sntatea.
— Trec acum la ceea ce este cel mai important, continu
tânrul. Aveam nevoie s-mi gsesc un serviciu i de aceea
am recurs din nou la înfometare. De data asta îns, totul a
decurs altfel. în primul rând nu m-a sunat nimeni în legtur
cu serviciul i nu mi-a propus nimeni nimic. în al doilea rând
au început durerile fizice. în al treilea rând, am îmbtrânit cu
vreo zece ani. Când m-au vzut cunotinele mele, au fost
uimite. Am îneles c am înclcat ceva grav.
îi cercetez biocâmpul înainte de înfometare i dup aceasta i încep s îneleg despre ce este vorba. Era absolutizarea
perfeciunii i a destinului favorabil. In perioada primei înfometri erau blocate amândou. în al doilea caz,
înfometarea a eliminat ataamentul de perfeciune, dar a intensificat absolutizarea destinului favorabil. Acest lucru se
cheam „s bagi tot noroiul cât mai adânc în interior". Dup un astfel de principiu se produce aciunea multor
medicamente. în primul caz, înfometarea era o treapt ctre Dumnezeu, iar în al doilea, o treapt ctre propria bunstare.
Iat de ce religiile mondiale recomand cu insisten rugciunile în timpul posturilor. Dac omul îns se roag
numai pentru a se însntoi, atunci elul rugciunii devine corpul fizic, nu comunicarea cu Dumnezeu prin intermediul
iubirii care crete în suflet. Rugciunea îl poate ajuta cu adevrat pe cel care înelege c prin rugciune i prin pstrarea
iubirii în suflet, el dobândete fericirea suprem, indiferent dac obine sau nu sntatea fizic.
Din Nijni Novgorod m sun un pacient care are probleme de ordin psihic.
— Nu m-am simit cu nimic mai bine, dimpotriv, starea
mea s-a înrutit.
— V-am spus c avei ataament fa de aptitudini i de
intelect? V-am spus c este stratul superior, iar la baza lui st
ataamentul de perfeciune?
— Da. Mi-ai spus.
— Ataamentul dumneavoastr de perfeciune nu numai c
nu a disprut, ci s-a mrit. Nu acionai asupra dumneavoastr
îniv.
 — Drept s v spun, acum nu-mi prea arde de aa ceva,
rspunde pacientul. Mai bine spunei-mi dac mi se va
schimba situaia financiar. Mica noastr firm este în pragul
falimentului i multe depind de mine. Pentru mine acum
acesta-i lucrul cel mai important. Spunei-mi ce trebuie s fac
pentru a corecta situaia financiar?
— Nu mai pot eu de situaia dumneavoastr financiar.
Pentru mine este mai important s v salvez sufletul. Struc
turile câmpului dumneavoastr sunt deformate ajungând la
nivelul mortal. Dac v vei frmânta astfel în continuare
pentru bani, vei muri. Ataamentul dumneavoastr fa de
perfeciune este atât de mare, încât ar fi trebuit s fii umilit pe
toat linia. Pentru dumneavoastr bunstarea financiar este în
primul rând o dovad a propriei perfeciuni. Dac
dumneavoastr începei s regretai, s v fie fric, s intrai în
depresie - adic pierdei dorina interioar de a tri - înseamn
c nu putei accepta umiline în cazul perfeciunii. Banii
trebuie s-i câtigi, dar nu s te gândeti tot timpul la ei. Acum suntei tratat prin intermediul lipsei banilor. Dac nu putei s
acceptai acest tratament, vei fi tratat prin intermediul tulburrilor psihice. Dac vei continua s fii amrât, vei
muri. M-ai îneles?
— Am îneles, rspunde pacientul.
Judecând dup starea câmpului lui, el înelesese într-adevr. Acum sunt linitit pentru el.

Am avut un caz interesant în timpul unei consultaii în Israel. Mi s-a adresat un brbat cu oarecari probleme. La
nivelul fizic nu era nimic deosebit. îns când i-am privit tabloul karmic m-am speriat. In câmpul lui se întindea ca un
lan irul viitoarelor mori. Agresivitatea subcontient fa de oameni era de câteva mii de uniti. în cazul unei asemenea
agresiviti eu vd un bolnav incurabil sau un muribund. Programul era atât de extins încât n-a reuit s-1 doboare înc la
nivel fizic, i va iei la suprafa peste vreo cinci ani, dar atunci va fi prea târziu.
— Prezentai un program imens de agresivitate împotriva
poporului evreu, blamare a acestuia i dispre. Pacientul este
uimit.
— Iertai-m, dar nu avei dreptate absolut de loc. Eu în
sumi sunt evreu emigrant. Locuiesc aici de câiva ani i îmi
place aici.
îi cercetez iar câmpul i din nou vd în el o puternic agresivitate împotriva unor mari grupuri de oameni. Probabil c
este o agresivitate determinat. Trebuie s vd ce se ascunde sub ea. M concentrez i ptrund în straturile karmice unul
dup altul. Acum tabloul se limpezete. înainte de asta a fost dispre i blamare pentru mari grupuri de oameni în
Germania i în Uniunea Sovietic. Pacientul continu s se mire.
— N-am dispreuit niciodat pe nimeni. Singura excepie a
fost fascismul.
— Dar fascismul este o variant a socialismului. Probabil
ai avut momente când ai nutrit dispre i fa de socialism.
încetul cu încetul brbatul îi amintete.
— Da, au fost.
Totul devine clar.
— Acum v explic pe scurt toat schema, îi spun eu lui.
Dac eu îmi fac idol din cineva i m închin lui i mi-1
proclam el, sufletul meu se ataeaz de el i cea mai mic
atitudine nedreapt genereaz o durere slbatic, suprare i
blamare. Toate acestea se acumuleaz i în final, sufletul i
contiina îi întorc spatele idolului i încep s-1 dispreuiasc.
Orice agresivitate ne ataeaz de ceva. Cu cât femeia dispre
uiete i blameaz mai mult pe cei care i-au jignit soul, cu
atât mai mult ea îl transform în idol i, în cele din urm, se va
supra pe el. Ani de-a rândul ai condamnat în suflet pe
fasciti, comuniti .a.m.d. De aceea poporul evreu a devenit
pentru dumneavoastr un idol absolut. Acum nu bnuii nimic,
dar în profunzimea sufletului dumneavoastr cresc preteniile,
de data aceasta, fa de propriul popor. Toate astea s-ar putea
s nu se ridice pân la straturile superioare ale contiinei, dar
dup câtva vreme riscai s v îmbolnvii grav de o boal
incurabil. Pentru a nu încerca dispreul interior fa de
propriul popor, nu trebuie s dispreuii alte popoare.
- i ce atitudine ar trebui s am fa de fascism?
- I-ai dispreuit pe fasciti. Dar orice fascist este promotorul unei anumite ideologii. La baza acestei ideologii
stau anumite idei. Ideologia fascist le ddea posibilitatea unora s fie fericii pe seama altora. Pentru a-i
face pe toi fericii trebuia distrus o mic parte dintre aceia care se opuneau acestei fericiri. elul
suprem i raiunea vieii erau asigurarea raiului pe pmânt. Dar aceste idei existau de mult vreme.
Amintii-v de Sparta antic. Ele exist i în prezent. Se schimb doar purttorii lor. Periodic vor aprea
 mari grupuri de oameni care vor considera c principala condiie pentru atingerea fericirii este uciderea
celor care gândesc intr-un alt mod, i c ideea fericirii poate fi realizat prin orice fel de mijloace. Ce se
întâmpl cu omenirea, care înainte absolutiza valorile pmânteti iar acum le absolutizeaz pe cele spiri-
tuale? Iar rzboaiele provocate de idei sunt mult mai crude decât cele pentru o bucat de pâine. Totul este
îns determinat de Dumnezeu i nu întâmpltor omenirea a ajuns într-o asemenea situaie. Nivelul
spiritual al omenirii a crescut, i s-a ajuns la o asemenea limit încât se poate trece peste ea numai cu ajutorul
unei mai mari iubiri pentru Dumnezeu. Iubirea îi salveaz pe toi iar preteniile îi îneac. V amintii pilda
în care Dumnezeu a distrus un ora cu pctoi? Dac acolo s-ar fi aflat mcar câiva sfini, El ar fi pstrat
oraul. Pentru fiecare grupare de oameni exist lideri spirituali, care pot s nici nu tie de acest lucru. i dac
sfinii vor începe s dispreuiasc i s blameze, atunci ansele de supravieuire ale oamenilor aflai în legtur cu
ei scad brusc. Acum, starea interioar a fiecrui om luat în parte poate s influeneze destinul întregii omeniri.
Acea egalitate i fraternitate, la care visau oamenii, va veni destul de repede. Deja în prezent, un singur om
poate distruge grupuri mari de oameni. în curând va veni timpul când un singur om va putea distruge întreaga
omenire, i pentru a supravieui va trebui s ne amintim de lucruri ca: pedagogie, educarea moralitii i iubirii la
copiii notri.

Dau consultaii într-o camer nu prea mare. în faa mea pe mas sunt foi de hârtie. în partea dreapt este un mic
dulpior pe care se gsesc câteva cutii cu suc. în partea stâng este o fereastr prin care se vede o întins plaj scldat
în soare, iar mai departe, pân la orizont Marea Mediteran. Locul se cheam Bat-Iam. M uit la pacientul care st
în faa mea i m gândesc la faptul c, aici, în Israel, am mai descoperit o verig important. Exist aadar Universul
cu cele trei sisteme de valori: telurice, în legtur cu materia, spirituale, legate de spaiu, i valori ale iubirii fa
de oameni i fa de lume, legat de timp. Exist o for care creeaz universul nostru. în mijloacele noastre de
percepie ea este reprezentat de contiin, creaie, procreare. Exist o for distrugtoare a universului nostru. Aceasta
este perceput de noi ca putere, mrire, perfeciune. Exist o for de stabilitate pe care o percepem ca încredere în
oameni, în lumea înconjurtoare i credin în Dumnezeu.
Am crezut c în aceste trei componente nu mai exist spaiu, timp i materie. Apoi am îneles c exist, dar acolo ele
sunt cu totul altfel. Destul de recent am descoperit o nou structur. De sute de ori am încercat s îneleg ce reprezint
ea, s o vd în diferitele situaii ale pacienilor. încetul cu încetul a început s se contureze un nou model. Eu l-am numit
suprema menire divin". în el intrau toate structurile enumerate mai sus, dar prioritar era cea care se numete „mrire i
perfeciune". Dup aceea am descoperit o structur analog, cu prioritate în creaie i procreare. Ele s-au conturat ca dou
contrarii. Una care creeaz totul, cealalt care dirijeaz totul. Conform logicii, ar fi trebuit s existe i o a treia, de revenire
la Dumnezeu, îns nu am putut s o descopr.

înainte de plecarea mea în Israel, m-a sunat un cunoscut.

 — N-ai putea s-mi vezi câmpul? Mi s-a îmbolnvit fata i
am plecat la ea. Pe oseaua înzpezit am derapat i am ajuns
pe sensul opus. Prin ce minune am scpat cu via i cum a
rmas maina neatins, nu pot pricepe nici acum.
— Fiica ta are un puternic ataament fa de ceea ce eu
numesc „menire divin", pentru un destin deosebit. Are o
arogan interioar; cauza: se simte diferit de toi, aleas.
Acest lucru se trateaz prin distrugerea destinului. Tu ai o
problem asemntoare. Mergeai spre fat gândindu-te la ea i
programele voastre au intrat în rezonan. Te-a salvat faptul c
ai rezolvat-o cu arogana interioar fa de oameni i c nu te-ai
suprat în mod deosebit pe destin. Altfel putea fi mai ru.
La poporul israelian am observat dou ataamente puternice. Primul era absolutizarea menirii sale, a destinului su.
Absolutizarea iubirii fa de lume, fa de creaie, se trateaz printr-o atitudine dur i inechitabil din partea lumii
înconjurtoare. Absolutizarea menirii superioare, se trateaz prin degradarea destinului i prin lovituri pe linia acestuia.
Incapacitatea de a pstra iubirea când sunt înjosite aceste valori supreme, genereaz destul de multe probleme. Când
le explicam acest lucru oamenilor, absolutizarea creaiei, a iubirii fa de lume, disprea destul de repede. Dar cu
destinul era mai greu. Simeam c trebuie s gsesc cuvintele i noiunile corecte i, în cele din urm, le-am gsit.
Când omul simte c are o anumit menire, un anumit destin, e ca i cum l-ar ghida Dumnezeu. Este contientizarea
contactului cu Dumnezeu i cu cât este mai puternic acest contact, cu atât mai multe aptitudini creative primim,
cu atât avem mai mult for i perfeciune. Nivelul acestui contact este diferit de la un om, la altul. El depinde de
caracterul omului, de comportamentul i concepia lui despre lume. In interiorul fiecruia dintre noi, contactul cu
Dumnezeu este absolut la fel, nu exist diferene în aceast privin i noi toi suntem egali. La exterior îns,
dimpotriv, contactul este diferit. El este în legtur cu contiina noastr, cu iluziile. întrucât contactul
superficial este diferit, el reprezint o valoare omeneasc i ne putem ataa de ea la fel cum ne atam i de alte
valori. înseamn c începem s-i dispreuim pe aceia la care acest contact este mai mic. Deci, periodic noi trebuie s
pierdem i aceste valori. Acest lucru se realizeaz prin intermediul unei deteriorri neateptate i inechitabile a
destinului. Apare senzaia c Dumnezeu i-a întors faa de la noi i ne-a uitat. Atunci, trebuie s-1 cutm pe
Dumnezeu nu la exterior, nu în contiin, ci în interior, în sentimentul iubirii care nu depinde de nimic. i atunci, se
demoleaz vechiul contact i apare unul nou, de proporii mai mari. De aceea tiina de a pstra iubirea i de a nu veni cu
pretenii fa de destin i de Dumnezeu,-atunci când se abat în mod nedrept asupra noastr nenorociri i când ne este
înjosit tot ce avem mai sfânt,- este tiina de a face înc un pas spre Dumnezeu, un pas ctre fericirea suprem. Czut pe
gânduri m uit pe fereastra care d spre plaj. Nu se tie de unde, pe malul mrii vine în galop, pe un cal nu prea mare, un
biat. Tabloul are în el ceva fantastic. O senzaie de ireal. Sunt acel spaiu i timp în care am existat pân nu demult i
care au disprut.

O tânr femeie care st în faa mea începe s spun ceva iar eu îmi desprind cu greu privirea de pe nisipul scldat
în soare i de pe marea agitat. Femeia scoate un ziar care se editeaz în Israel.
— Aici este o noti, spune ea. Ziarul a aprut în februarie.
Aici scrie la fel ca i în cartea dumneavoastr. Scriai c
deasupra Antarcticii exist o zon de trecere în alte lumi i c,
prin ea, sufletul vine pe pmânt.
— îmi amintesc, desigur, confirm eu ridicând din umeri.
— i cum ai descoperit-o?
N-a fost nimic complicat în acest fapt, îi rspund eu.
Dac de undeva vine agresivitate, încerc s identific din ce
parte a Pmântului i din ce lume vine ea. Aa îmi vine mai
uor s m orientez. Dac am un program negativ profund,
atunci îmi cercetez nu numai trecutul meu, dar i trecutul
acelui grup cu care ar putea fi în legtur acest program.
Programele de mari dimensiuni care privesc întreaga omenire,
legate de evenimente ale trecutului, le-am descoperit nu pe
pmânt, ci în spaiul de deasupra Antarcticii. Ulterior, când am
început s studiez mai în detaliu acest spaiu, am ajuns la
concluzii neateptate.
— Eu m duc acum s m rog, spune femeia, iar dumneavoastr citii aceast not.
încep s fac cunotin cu textul. Este foarte interesant. Ziarul se numete „Ecoul" i informaia publicat în el nu
tiu dac a fost verificat: nu demult o cercettoare american, care locuiete la Washington, a fcut o declaraie în faa
ziaritilor. In august 1994 o expediie americano-britanic a fcut cercetri în Antarctica. Pe cer, deasupra Polului
Sud, savanii au observat o stranie micare a aerului, cu toate c vântul nu btea. Era un soare strlucitor, iar ciclonul nu
disprea. A fost lansat un aerostat cu tot felul de senzori. A fost legat cu o coard lung. Când aerostatul a ajuns în
centrul ciclonului, a disprut dintr-o dat. Dac n-ar fi fost frânghia care continua s se blngne pe cer, nimeni n-ar
fi îneles nimic. Când au tras de frânghie, aerostatul a reaprut. Specialitii au început s cerceteze aparatele i au fost
ocai. Toi senzorii de msurare a timpului indicau august 1964. însemna c aerostatul a zburat în trecutul Pmântului.
Acum, de aceast problem se ocup serviciile militare speciale. Dac totul este adevrat, atunci ptrunderea în
aceast zon poate avea pentru omenire consecine neprevzute. Problema m intereseaz i desenez modelul
temporal al Pmântului. Trecutul, prezentul, viitorul se afl în centrul lui. Din centru pleac canalele temporale i ies la
suprafaa Pmântului, corespunztor diferenelor trecerii timpului. Deasupra Antarcticii exist ieirea ctre viitor, dar
cea mai mare parte a câmpului temporal este orientat spre trecut. Zona Americii de Nord este prezentul. Viitorul se
afl deasupra Polului Nord, dar, din punct de vedere al spaiului, el este închis i iese, nu se tie din ce cauz, în Orient,
în Asia. Dup câtva vreme, pacienta se întoarce i dezbatem aceast tem. La un moment dat, ea îmi pune urmtoarea
întrebare:
— în crile dumneavoastr niciodat n-ai scris despre
Shambala, dei despre ea au vorbit sute i mii de oameni
instruii. Spunei-mi, exist ea într-adevr sau nu?
— Cred c se poate spune i da i nu, îi rspund eu.
Femeia se uit la mine cu mirare. îi art o foaie de hârtie pe
care este desenat globul pmântesc.
— Iat spaiul de deasupra Antarcticii. Aici este localizat,
în principal, trecutul. Vedei America de Nord, aici este pre
zentul cu tendine spre trecut. Vedei Europa central i o parte
a Asiei. Aici este prezentul cu tendine spre viitor, iar zona
viitorului este deasupra Himalayei. Se pare c ea este acea
Shambala despre care aminteau toi. Omul care triete în zona
contactului cu viitorul poate s-i descopere aptitudinile i
posibilitile de clarvztor mult mai devreme decât în alte
zone ale Pmântului. Judecând dup toate aparenele, în aceste
locuri a fost o deversare a informaiei din viitor, i ceea ce noi
numim „farfurii zburtoare" puteau aprea din aceast zon.
De aceea nu este exclus ca ptrunderea în trecut, prin
respectarea unor reguli rigide, s fie posibil.
Am decis s verific înc un model. în cartea a doua scriam c omul se gsete în trei puncte ale timpului. Dac toate
aceste trei puncte sunt aruncate în trecut, urmeaz o boal grea sau moartea. Cu alte cuvinte, dac orientarea energiei tempo-
rale a omului este mai puternic în trecut decât în prezent, acest lucru poate duce la boal i moarte. Am decis s cercetez
punctele temporale ale Pmântului, ca pe un obiect. Cu dou mii de ani în urm, un punct era situat în prezent, unul în
trecut, unul în viitor. în 1990 toate trei punctele se situau în trecut. Aspiraia spre viitor în urm cu dou mii de ani
reprezenta 40 de uniti, spre trecut 3 uniti. Asta însemna dezvoltare. în 1920 viitorul marca 5 uniti, trecutul 25. în
1990, în planul fin aveau loc puternice procese de degradare. In prezent, exist o tendin mereu crescând spre
ameliorare i, în acelai timp, spre distrugere. Altfel spus, în planul fin lumea se leagn la limita dintre via i moarte.
Dac se va închide orientarea ctre viitor, atunci cu toat omenirea se va întâmpla acelai lucru care se întâmpl cu un singur
om ce i-a ucis în el iubirea. în viitor ne vom reuni tot mai mult cu Dumnezeu. Asta înseamn c nivelul iubirii în
sufletele noastre va crete. în trecut el era tot mai mic. Dac iubirea din interiorul omenirii va depi limita inferioar,
periculoas, atunci poate pieri nu numai omenirea ci i întreg Pmântul. E uimitor cum se leag toate între ele. Oamenii
nu-i pot ierta unul altuia jignirile, iar Pmântul, din aceast cauz trebuie s piar.

VIITORUL
înainte de a pleca în Israel, am descoperit înc o structur superioar, care era situat deasupra celor dou anterioare i le
unea. Eu am numit-o „momentele superioare ale iubirii i încrederii". înjosirea senti-mentelor legat de aceast entitate,
avea loc atunci când omul iubit jignea manifestrile superioare ale iubirii, credinei i speranei. Am încercat de multe
ori diverse modele care ar fi putut s reflecte calitatea acestei entiti. Am obinut ceva straniu: structura întoarcerii la
Dumnezeu. Fiind înc la Peterburg, umblam mult pe strzile înzpezite i cheiurile Nevei, dar nu am reuit s-i gsesc o
denumire. Nu-mi rmânea decât s-mi fac, ca întotdeauna, ordine în propriul biocâmp. i tot mai des veneau în prim
plan, programe legate de greelile omenirii în viitor. Deodat mi s-a luminat totul: structura întoarcerii la Dumnezeu este
tot ceea ce a fost creat de Dumnezeu, numai c în viitor. A pune aceast structur mai presus de Dumnezeu, este
mult mai uor decât în cazul altor valori, i acest ataament se vindec prin trdarea i înjosirea sentimentelor superioare,
nu numai în trecut ci i în viitor. De viitor depindem mult mai mult decât de prezent. De aceea i viitorul trebuie s se
distrug periodic, pentru c astfel vom fi mai aproape de Dumnezeu în contiina noastr, iar în sufletul nostru El este
prezent acum i întotdeauna. Orice idee trebuie verificat prin fapte i, în curând, eu Ie voi avea.

Dup revenirea la Peterburg, am observat c senzaiile mele au început s se toceasc. încetul cu încetul, ca o
vlag preioas, îmi disprea dorina de a tri i de a m bucura. Era exact ceea ce le explicam tuturor pacienilor: un
program de autodistrugere, în cretere, care duce adeseori la diminuarea fondului emoional. Am simit din nou
mirosul morii care se apropia. La nivelurile fizic i karmic, câmpul era mai mult sau mai puin stabil. Mi-am verificat
toate punctele temporale i am observat c toate erau dislocate în trecut. Aspiraia ctre viitor era minus 20, tendina
spre trecut plus 60. Era cam de trei ori mai mare decât nivelul letal. O asemenea senzaie apare uneori la oameni:
omului îi merge totul bine, se simte minunat, dar el tie c în curând va muri i nimeni nu-l poate ajuta. Pur i simplu
el nu figureaz în viitor.

Aveam în cabinet o statuet ritual pe care cineva, cândva, a adus-o din Mexic i mi-a druit-o. Aparinea culturii aztece.
Aceast statuet mereu cdea i nu tiu de ce întotdeauna îmi venea s-o pun cu faa în jos, cu toate c am diagnosticat-o i ea
nu determina practic nici un fel de agresivitate subcontient. în ea era codat un singur program, o orientare crescut spre
viitor, idolatria viitorului. „Asta este de îneles", m gândeam eu. Pentru azteci, venii de pe alte planete, din alte lumi sau
din" viitor, oamenii erau întruchiparea forei, puterii, mririi, iubirii i frumuseii. i cu cât era mai puternic acest contact, cu
atât el se rsfrângea mai favorabil asupra aztecilor. Ei au început s se închine viitorului, timpului. în toate statuetele
rituale s-a fixat aceast orientare, dar omul care se închina viitorului trebuia s-1 piard. De aceea aztecii i mayaii n-au
avut viitor. Posesorul unei asemenea statuete închidea viitorul, i pe el de asemenea. Cu cât mai mult satisfacie ar fi privit
omul aceast statuet ritual, cu atât mai puine anse îi rmâneau pentru viitor. Acum am îneles de ce aveam o
atitudine atât de stranie fa de ea. Chiar i bioenergia cabinetului a devenit greoaie, incomod. i numai dup ce am
îneles i am simit toate astea, parametrii mei temporali s-au ameliorat i bioenergia cabinetului s-a refcut.
Nu demult am discutat cu un fost pacient de-al meu.
— Pot aprea peste câiva ani probleme pe linia destinului, iar fiica dumneavoastr s-ar putea s nu aib copii. Cauza - o
imens trufie. La baza trufiei st absolutizarea perfeciunii, a destinului favorabil, adic realizarea tuturor dorinelor i
controlul situaiei pe plan strategic, inclusiv controlul viitorului. Peste doi ani se va decide problema în planul fin, dac
fiica dumneavoastr va avea sau nu copii. Din patru copii care ar trebui s piar, unul trebuie s supravieuiasc. El va fi
purificat prin transferarea karmei negative asupra bunicului, adic asupra dumneavoastr.
Pacientul cade pe gânduri apoi începe s vorbeasc:
— în ultimul timp am început s m interesez de astrologie.
Ea poate s prezic în mod sigur dac se va îmbolnvi sau nu
omul, dac va muri, inclusiv ziua i ora. Iar prognoza mea
astrologic nu corespunde cu a dumneavoastr.
— Tot ce se poate, îi rspund. Eu vd ceea ce poate fi
schimbat i prognozez, nu prezic. în ceea ce privete astrologia
nu avei întru totul dreptate. Nici un astrolog, se pare, nu va
putea da o informaie mai precis de 60-70%. Uneori prezi
cerile se adeveresc cu o precizie pân la or, iar uneori ele nu
se confirm deloc. De pild un om trebuia s triasc, îns
moare pe neateptate. Sau viceversa.
El m privete cu neîncredere i clatin din cap.
— Mi se pare totui c astrologia d o prognoz mai
adevrat decât dumneavoastr.
Ridic din umeri.
— Acum doi ani, când am consultat-o pe soia dumnea
voastr, avea un început de cancer uterin i m-ai cutat în
legtur cu sntatea ei, înelegând c situaia este serioas.
Acum totul este normal la ea. Cum credei, acest lucru fcea
parte din prognoza astrologic sau nu?
Partenerul meu de dialog cade pe gânduri, dar se vede cât de colo c îi este greu s accepte cele spuse de mine.
— Bine, zic eu, putei s uitai de prognozele mele, îns pentru orice eventualitate nu v facei planuri ferme pentru
viitor, nu v suprai prea tare din cauza neplcerilor i a insucceselor i nu regretai trecutul. Cred c acest lucru îl
putei face. Mcar atât. Dup aceast discuie mi-am reamintit cum lucram cu prognozele pentru viitor. Am o rud
îndeprtat care ghicete extraordinar în cafea. Am rugat-o s-mi ghiceasc i mie i, dup prima ceac, a exclamat
plin de mirare:
 — Ascult, tu n-ai viitor.
— Cum adic ? am srit eu.
— Uite aa. Tu i-1 creezi singur. Un viitor ferm nu ai.
— Hai s încercm totui s aflm mcar câte ceva, m rog
eu de ea.
Mai facem o cafea i o turnm în ceti. In timp ce beam cafeaua, mi-am amintit o întâmplare interesant. Odat m-am
nimerit în compania unei femei care, privind în zaul din ceac, povestea ce i s-a întâmplat fiecruia, ce boli are i ce i
se va întâmpla în viitor. Toi eram ocai. Mie n-a apucat s-mi ghiceasc. Eram atât de curios, încât am venit la ea a doua zi
i am rugat-o s-mi ghiceasc. Când a încercat s vad ce se va întâmpla, a apucat-o o cumplit durere de cap. Am decis s
repetm procedura, dar, de fiecare dat când încerca s-mi vad viitorul, se repetau durerile de cap. La a paisprezecea
sau a cincisprezecea ceac am îneles c n-o s ias nimic i am renunat.
— Ascult, dac nu poi s obii singur informaia, o
sftuiesc eu pe ruda mea, mai conecteaz înc o surs. îmi
spuneai c aptitudinile tale de clarvztoare i-au aprut dup
ce i-a murit bunica i c, la început, ea îi ddea informaii
despre viitor. Comunic cu ea. Poate ea va reui s-i spun
ceva.
Tânra femeie se aeaz i închide ochii. Apoi începe s povesteasc:
— Aici nu-i numai bunica mea ci i dublul tu din lumea
de dincolo de mormânt. Acum ei stabilesc cine s dea informaia. Aa, dublul a plecat. Acum bunica îmi va
spune ce se va întâmpla în viitoarele dou - trei luni.
Tot ce mi-a spus s-a confirmat în totalitate. Dup câteva luni am revzut-o pe ruda mea i m-am gândit s fac un
experiment.
— Hai s facem aa, i-am spus. Eu te ajut s intri în viitorul
meu iar tu spune-mi tot ce ai s vezi.
Ea se uit concentrat în ceaca de cafea i începe s povesteasc.
— Acum ateapt câteva minute, îi spun eu.
Tot ceea ce putea s se întâmple este în legtur cu anumite înclcri. încep s m rog i s m purific. Ins în
prezicerea ei era vorba de înc un om care trebuia s moar. M rog i pentru el i vd c structurile câmpului lui se
amelioreaz.
— Ii aminteti ce spuneai, m adresez eu rudei mele?
— Desigur, rspunde ea.
Eu îi dau aceeai ceac.
— Uit-te, cum este acum?
 Tânra femeie este uimit. Se uit înc o dat i înc o dat la desenul format de zaul cafelei iar apoi m privete cu
nedumerire.
— Ascult, dar acum totul s-a schimbat! i omul acela des
pre care spuneam c va muri peste câteva luni, acum, judecând
dup desen, va tri.
— Dar, desenul din ceaca de cafea nu s-a schimbat.
— Da, rspunde buimcit, dar s-a schimbat viitorul.
Problema este c zaul este doar un mijloc, un prilej pentru
strângerea informaiei. Totul depinde de cel care o strânge.
— Apropo - îi spun eu rudei mele - ie i-ai ghicit? Biocâm-
pul tu nu este prea grozav.
— Am vrut - recunoate ea - s te rog s m consuli. în
copilrie m-a lovit o main i m-au adunat bucat cu bucat.
Am supravieuit printr-o minune. De atunci am o boal grav
de rinichi i nu tiu cât mi-a mai rmas. Nu demult am fost la o
bab care se pricepe la vindecat i mi-a spus c nu are cum s
m ajute, c la mine totul este foarte râu. Spunea c ar fi în
Abhazia o bab foarte puternic. Blestemul care planeaz
asupra mea îl poate anula numai ea. Am fcut un efort i peste
câteva zile am plecat la Gagra. Oamenii mi-au explicat cum s
ajung la casa unde puteam s fiu salvat. Am cutat acea cas
o jumtate de zi, dar nu am gsit-o i m-am întors acas. Am
mai fost de dou ori acolo îns fr nici un fel de rezultat. Am
îneles c ceva m abate de Ia drum. Probabil c blestemul este
într-adevr foarte puternic. Dar viaa este un lucru impre
vizibil. M-a ajutat întâmplarea. Am cunoscut o femeie, o
puternic bioenergetician. Când mica mâinile, parc m
cltinam pur i simplu. M-am dus din nou acolo pentru a patra
oar, de data asta împreun cu ea. Acum, datorit ei am gsit
drumul. Am intrat în curtea casei. Acolo era mult lume care
atepta apariia vindectoarei. Aceasta a ieit i a început s-i
cerceteze pe toi în tcere. Apoi s-a apropiat de mine i a spus:
— Ai moartea în spate. Pe tine nici nu am s te tratez.
Pleac! i iat acum, îi încheie povestea ruda mea, sunt
nevoit s stau i s atept moartea i -dup câte mi s-a spus -
n-ar trebui s atept mult.
Problema este c, am început eu s-i explic, nu poi fi
vindecat dintr-un motiv simplu. Ceea ce babele vd a fi blestem, în realitate este o trufie incomensurabil. în
vieile anterioare ai avut nite aptitudini extraordinare, un înalt nivel de perfeciune, un destin fericit i posibilitatea
de a vedea i simi viitorul. Fr s-i dai seama, toate acestea au devenit pentru tine el i nu mijloc. Caracterul tu a
devenit trufa. Ai început „s calci în picioare" i s dispreuieti oamenii imperfeci. Pentru tine, era o
încântare posibilitatea de a impune altora voina ta i a dispune de destinul oamenilor. Era imposibil pentru tine s
supori o situaie traumatizant, umilitoare. In aceast via ai venit cu acelai caracter. Blocarea dorinei de a clca în
picioare i de a supune întreaga lume a început din copilrie. De aceea nu poi fi salvat dac nu te vei schimba. înva
s te umileti i s faci concesii, pstrând în acelai timp buntatea sufleteasc. Ar fi mai bine s renuni la ghicit.
Acest lucru te ataeaz de aptitudini, perfeciune, viziunea viitorului. Mulumete-i lui Dumnezeu pentru toate
neplcerile pe linia destinului i roag-te ca suprema fericire pentru tine s fie iubirea pentru Dumnezeu. Ceva-ceva a
îneles.
Au trecut vreo patru ani i rudei mele i s-a ameliorat nu numai sntatea ci i destinul.
La o jumtate de an dup discuia noastr, ea s-a dus din nou la prima bab. La început baba nu a recunoscut-o. Iar
dup aceea i-a spus plin de uimire.
— Acum ai s trieti mult timp. i s-a modificat întreaga soart.

Odat, la consultaie am început s-i explic unei femei cum trebuie s se roage.
— Adresai-v în gând Iui Dumnezeu i cerei-i s v ia
dorina de a face din valorile omeneti el i fericire suprem.
— Mi-am notat tot ce mi-ai spus, cu cuvintele mele. N-ai
putea s v uitai?
Ea scrisese urmtoarele: „Doamne, te rog ca din sufletul meu s dispar dorina de a iubi valorile omeneti".
Mi-au ieit ochii din cap, când am vzut ce scrisese. La exterior textul era foarte asemntor, dar la nivelul interior
avea un cu totul alt sens.
— Când citii rugciuni canonice, este cu totul altceva. Nici
nu trebuie s v gândii la textul lor, îns eu nu sunt preot, sunt
om de tiin i ca om de tiin îmi dau seama c textul
rugciunii este un instrument puternic i el trebuie s fie
folosit cu exactitate i în mod adecvat. Noi trebuie s iubim
toate valorile pe care le avem în aceast via. Dar, în fiecare
secund, trebuie s contientizm faptul c ele niciodat nu
vor fi cele mai importante. De aceea, când v rugai cu cuvin
tele dumneavoastr, cerei-i lui Dumnezeu, ceea ce poate s
v dea numai el: iubire. Toate celelalte noi trebuie s le dobân
dim singuri.
Un caz tipic s-a întâmplat acum câteva zile. A venit la consultaie o femeie din Serbia.
— Acum câteva luni fata mea a fost lovit de o main dar
n-a murit i am îneles c este un avertisment i c întâmplarea
este în legtur cu mine.
Da, i-am rspuns eu. Pentru a v ajuta fiica va trebui s
facei ordine în interiorul dumneavoastr. Problema e foarte
comun. Este vorba de aptitudini, intelect, perfeciune.
Corespunztor, ele duc la mrirea preteniilor fa de lumea înconjurtoare i în special fa de brbai. Ceea ce i-
ai transmis i fiicei. Schimbai-v atitudinea fa de trecut i v vei schimba viitorul. Dup edine, "murdria
interioar" acumulat va disprea mai repede. Viteza micrii straturilor kar-mice poate crete de zeci de ori. Rugându-
v i revizuindu-v viaa, v vei purifica. Ceea ce nu vei dovedi, se va închide prin intermediul neplcerilor,
umilinelor, insucceselor. i în funcie de modul cum vei reui s depii aceste momente vi se va determina sntatea
i soarta. Astzi am auzit povestea unui om. El s-a dus la Moscova i în prima sear, ca din senin, s-a repezit la el un
câine i 1-a mucat de mân. El nu a îneles c era un semn i s-a înrit în forul su interior. Peste o sptmân,
exact în acelai loc a fost omorât. El, la fel ca i dumneavoastr, prezenta absolutizarea aptitudinilor i perfeciunii.
Aptitudinile sunt în legtur cu mâinile i agresiunea intern crescând se blocheaz prin traumatismul mâinii. Dac în
momentul mucturii i al umilinei el ar fi putut pstra buntatea sufleteasc, ar fi putut, ca primind aceast
traum, peste o sptmân s rmân în via.
— Ai vzut vreun caz când omul contientizând toate
acestea a rmas în via? întreab femeia.
— Desigur, i am s v dau cel mai edificator exemplu. Acum
câteva luni ineam un curs în oraul Soci. Dimineaa am luat
micul dejun împreun cu un grup i mi-a atras atenia o femeie
destul de simpatic i cu un suflet bun. Eu îns, ca specialist, am
observat la ea o duritate interioar i trufie în raport cu brbaii.
— Cu cât este mai talentat o femeie, i-am spus eu, cu atât
îi vine mai greu s suporte umilinele din partea unui brbat. în
asemenea cazuri ea are probleme cu copiii.
— Am copii i, s bat în lemn, totul este în regul.
— Slav Domnului, i-am rspuns eu.
 N-am vrut s-i diagnostichez copiii ca s nu-i creez impresia c vreau s o sperii. Ea trebuia s asiste la cursurile
mele. Mi-am amintit de acest lucru i am hotrât s verific dac înelege sau nu despre ce vorbesc. Am examinat-o de la
distan i am vzut în câmpul ei moartea, i înc una foarte apropiat. Mi-am început cursul ca pentru ea special, cu toate
c în general, cursul nu diferea prin nimic de maniera mea obinuit de expunere. Dup curs n-am mai vzut-o pe acea
femeie. Plecase. A doua zi trebuia s plece din ora. Am diagnosticat-o din nou i nu mi-am putut reprima o fluiertur de
uimire. Câmpul era curat i armonios. In acelai grup era i un prieten de-al meu.
— O ii minte pe femeia aceea? L-am întrebat eu. Muli
oameni, dup curs, dac ei sunt pregtii în forul lor interior,
prezint o ameliorare cardinal a câmpurilor. în acest caz îns
s-a întâmplat ceva extraordinar. îi era sortit s moar, iar acum
va rmâne în via. Am crezut c povestea se va termina aici,
dar n-a fost aa. A doua zi ea a plecat la aeroport împreun cu
o prieten. în tunel maina a fost aruncat întâi într-o parte,
apoi în cealalt, dup care, maina s-a izbit de peretele
tunelului. Toi au rmas în via, mai mult, nimeni n-a avut
nici mcar o zgârietur. Am îneles c acest accident fusese
fixat cu severitate dar, datorit schimbrilor profunde petre
cute în forul interior al femeii, el n-a avut drept urmri, nici
vtmri, nici moarte, a devenit doar un banal accident.
I-am povestit aceast întâmplare pacientei mele în timp ce îi cercetam biocâmpul. Se producea o ameliorare i am
decis c e timpul s închei consultaia. Pe neateptate, am simit o durere puternic în tâmpl i am îneles c cineva
dorete cu insisten s-mi transmit o anumit informaie. Era destinul pacientei mele: „Transmite-i c va muri dac va
continua s se roage ca pân acum".
— Cum v rugai? am întrebat-o eu.
— Obinuit, dup cartea de rugciuni.
— Nu, trebuie s v rugai i cu cuvintele dumneavoastr.
— Eu m rog de asemenea ca Dumnezeu s dea iubire i
sntate copiilor mei.
— Nu trebuie s cerei sntate. Ea este rezultatul iubirii.
Spunei-mi, cum v mai rugai cu cuvintele dumneavoastr?
— Pentru c sunt din Serbia, m rog la Dumnezeu s se
termine rzboiul din Iugoslavia.
Am verificat dac nu cumva acest lucru reprezint o înclcare a legii. în plan energetic subtil, dorina ei însemna
moartea unor grupuri mari de oameni.
— Rugciunea dumneavoastr s-ar putea s fie de ajutor
oamenilor la nivel trupesc, dar Ie aduce mari prejudicii pentru
suflet. Ca om, suntei obligat s dorii încetarea rzboiului i
s facei totul ca el s nu se extind i s nu înceap din nou.
Dar rzboiul este i el o boal, i a te ruga doar pentru
dispariia bolii fizice înseamn s prejudiciezi sufletul. In
timpul rugciunii logica pmânteasc trebuie deconectat;
altfel, prin intermediul ei începem s o reprimm pe cea
divin. Iar acest lucru este foarte periculos. Cel mai bine este
s v rugai pe nemâncate, în însingurare, renunând la pre
teniile fa de oameni i fa de sine, fa de trecut, prezent i
viitor. Numai atunci, prin iubirea pe care o primim în rugciune, ne va fi mai uor s ne îndeplinim dorinele
noastre omeneti.

în faa mea st un tânr i-mi povestete istoria vieii sale.

— Pân nu demult aveam o grmad de bani, aveam
senzaia c pot orice, c toate planurile mele se vor îndeplini.
Acum nu am bani i toate planurile mi s-au nruit, cu toate c,
dup mine, am fcut totul corect.
Dac am s v comunic c suntei ataat de spiri
tualitate, de perfeciune i c avei un mare dispre interior fa
de oameni, nu m vei înelege cum se cuvine, i-am spus eu.
De aceea am s v spun doar de unde vin toate astea. Pe
pmânt exist un loc unde contactul cu viitorul este mai intens.
De câteva mii de ani încoace, acest loc se gsete deasupra
munilor Himalaya. Omul care triete în nordul Indiei sau în
Tibet primete un contact mai puternic cu viitorul i câteva
viei îl poart în sine. Dac omul are un comportament corect,
contactul se intensific. Dac îns comportamentul su este
incorect, adic dac omul se supr pe cei care-i zdrnicesc
planurile, dac nu e mulumit de el însui i de destinul su
atunci când nu i se împlinesc dorinele, dac el cade prad
disperrii, adic dac se teme de viitor, fiind nemulumit cu
anticipaie fa de acesta, atunci acestui om nu i se va permite
s intre în viitor. Dac îns, în virtutea educaiei filosofico-
religioase sau din intuiie, el va avea un comportament corect,
atunci legtura lui cu viitorul se intensific i crete brusc
posibilitatea de a influena lumea înconjurtoare. Adic, noi
depindem mai mult de viitor decât de prezent. în aceste cazuri,
toate dorinele încep s se îndeplineasc iar asta nu înseamn altceva decât un destin favorabil. Cresc perfeciunea
noastr, intelectul i aptitudinile, posibilitatea de a crea i de a da natere copiilor. Dar exist de asemenea i
riscul ataamentului de viitor întocmind planuri riguroase, visând la ceva, suprându-ne pe aceia care ne-au produs
neplceri nu numai în prezent dar i în viitor. De exemplu: ai pierdut nite bani i acest lucru v doare. îns dac ai
pierdut posibilitatea de a-i primi în viitor este de dou ori mai dureros. V-ai certat cu femeia iubit. Acest lucru v
doare pentru c a fost înjosit sentimentul dumneavoastr de iubire pentru ea. Dar dac ea v va spune c nu vrea s se
mai întâlneasc cu dumneavoastr, va fi mult mai dureros pentru c v este înjosit iubirea, nu numai în prezent ci i
în viitor. i cu cât mai mult fericire vei obine din contactul cu viitorul, cu atât va fi mai puternic ispita de a v
face dependent de acesta, de a v ataa cu sufletul de el. Atunci pentru a v salva sufletul, viitorul se demoleaz
pentru c el de asemenea nu poate fi decât mijloc i nu el. La început are loc destrmarea planurilor apoi vin
neplcerile pe linia destinului, urmate de insuccese dese, de umiline, iar la urm vin bolile, .a.m.d. Priceperea
de a accepta destrmarea planurilor, a idealurilor i a visurilor ca pe ceva ce este dat de Dumnezeu, este tiina de a pstra
destinul favorabil, perfeciunea, intelectul, etc. i se vindec toate astea prin umiline, demolarea destinului i a tuturor
planurilor. Ceea ce s-a i întâmplat în cazul dumneavoastr.
De aceea Rusia, trebuie s aib tiina de a nu dispreui propriul trecut, de a nu intra în panic în faa viitorului, de a nu se
supra pe propriul destin i de a nu dispreui imperfeciunea în toate manifestrile ei. Adic, educaia în spiritul moralitii,
a iubirii pentru lumea înconjurtoare, fr pretenii, mai precis iubirea pentru Dumnezeu, este o condiie fr de care reforme-
le politice i economice nu vor avea sori de izbând. Fiecare din noi, prin intermediul contiinei i a simurilor, percepe
lumea înconjurtoare. Modelele logice i emoionale create în acest caz, determin caracterul, destinul i sntatea noastr.
Aceste semine ale perceperii corecte a lumii din punct de vedere emoional, încolesc în sufletul nostru, ne fac mai
armonioi i ne mresc posibilitile de supravieuire i dezvoltare.
Logica e ca frunzele, iar iubirea ca rdcinile. De fiecare dat când atingeam noi etape de cunoatere, aceleai trepte le
vedeam i în art, i înelegeam c fiecare om care a realizat ceva în acest domeniu, a parcurs intuitiv, aceleai trepte ca i
mine. M întorc din nou la teatru. încerc s abordez aceast art dintr-o perspectiv nou. Acum am redus totul la trei
sisteme de valori. Primul este naterea i creaia a tot ce exist. Al doilea, este dirijare, conducere, putere. Cel de-al treilea,
este cel pe care l-am numit „întoarcerea Ia Dumnezeu", adic tot ce exist pleac din Dumnezeu, se dezvolt i se întoarce
la El. Aproape o lun întreag am încercat s mai gsesc înc un nume pentru aceast noiune care definete întoarcerea la
Dumnezeu. Apoi el a venit de la sine. Era vorba de viitor. Paradoxal: Dumnezeu este valoarea suprem, iar revenirea la El
este o valoare omeneasc suprem. Omul care are un înalt contact cu viitorul înregistreaz un uria salt în dezvoltarea sa,
îns dac el absolutizeaz viitorul, îl consider ca pe o fericire, el primete cea mai mare pedeaps: dispare dorina de a
procrea i de a crea. Dispare dorina de perfecionare. înseamn c, pentru a fi perfect i pentru a avea aptitudine creatoare,
omul trebuie s aib o atitudine corect fa de viitor. în primul rând este vorba de înelegerea faptului c, cu cât vom
înainta mai departe în viitor, cu atât vom fi mai aproape de Dumnezeu, dar numai la nivelul superficial, omenesc. în
interior întotdeauna îl purtm în noi pe Dumnezeu. De aceea orientarea principal trebuie s fie nu spre viitor, ci spre
Dumnezeu care e în noi, adic, spre o infinit iubire i fr nici o pretenie.
Dac pornim de Ia aceste premize, un mare actor se maturizeaz în decursul câtorva viei. La început el este sfânt, prooroc,
clarvztor. Iubirea lui interioar pentru Dumnezeu este pentru el mai important decât viitorul, de aceea el poate primi
acces în viitor. Posibilitile lui creatoare, perfeciunea lui, cresc brusc. Iat de ce spunea Cristos: „Nu v gândii la ziua
de mâine, trii ca psrile cerului". Când îns venea timpul valorificrii aptitudinilor acumulate de-a lungul uneia sau a
dou existene, la acest om se nruia viitorul, destinul i totul se petrecea în mod planificat. i se continuau, pân când
disprea dorina ataamentului fa de creaie i perfeciune. Dac omul îi pstra iubirea pentru Dumnezeu, iar în forul su
interior nu clca în picioare sentimentul iubirii, acest ciclu-coal el nu-1 parcurgea în treizeci-cincizeci de existene ci
doar în una-dou. i atunci, în a patra sau a cincia existen i se deschidea un imens potenial creator iar el îl valorifica,
fr s se ataeze de acesta. Cu cât era mai puternic iubirea pentru Dumnezeu în sufletul lui, cu atât mai mult timp putea
el tri, pstrându-i acest potenial. Dac îns pentru acest om aptitudinile i perfeciunea deveneau el unic, trufia îi cretea
i atunci el era schilodit, îi aprea o boal grav i întreaga via i se nruia, sau murea. Dac îns el a absolutizat creaia,
procrearea, i arta devenea pentru el unic el, se dezvolta tot mai puternic în sufletul su gelozia, suprrile i avea parte de
mai multe lovituri i trdri din partea oamenilor dragi. i atunci fie renuna la creaie, simind c îl ucide, fie renuna la
familie i la relaiile stabile cu cei apropiai, fie, dac procesul era deja prea avansat, subcontientul îi modifica orientarea
sexual pentru a-i salva viaa i activitatea creatoare.

Ne vom opri asupra procesului naterii i reuniunii a dou principii de baz: informaia i energia. Iubirea se divide în
energie i informaie iar dup aceea, aceste dou principii se reunesc i trec din unul în altul, rezultând din asta, natere i
dezvoltare. Brbatul este idee, informaie, este perfecionare, intelect, aptitudini. Femeia este energie, creaie, procreare.
Principiul masculin ca i cel feminin sunt prezente în acelai timp atât în brbat cât i în femeie. Dac omul se nate
brbat el reprezint 53% principiu masculin i 47% feminin. Dac se nate femeie, proporia va fi invers. Asta înseamn
c la nivelul profund toi suntem fiine bisexuate, i numai la nivelul superficial, în scopul dezvoltrii, se manifest
diferenierea sexual. Teatrul începe în momentul în care ideea dramaturgului (purttoare, în acelai timp, i a unei
energii fine) se unete cu energia trupei actoriceti (purttoare, în acelai timp, a unor idei). Regizorul, ca iubire,
reunete în interiorul su i informaia i energia. Cu cât exist în sufletul su mai mult iubire, cu atât este mai mare
potenialul aprut între cele dou contrarii i cu atât rezult mai mult art autentic. In forul interior al actorului sunt
întotdeauna prezeni i dramaturgul, i regizorul. Dar lucrul cel mai important pentru actor este s demonstreze cum
informaia i energia, reunindu-se, dau natere iubirii. îmi amintesc cum încercam s ajut o fat care susinea examenele
de admitere la institutul de teatru. La primul examen a picat. Examinarea avusese loc înaintea întâlnirii noastre.
 Ridic-te i recit o poezie aici, în faa mea, am rugat-o eu.
A fost ceva îngrozitor. Mai ru de atât nici c se putea.
— N-ai sentimente. Numai gânduri. încearc s recii o alt
poezie. tii fabula lui Krîlov „Porcul sub stejarul secular...?"
Recit-mi-o, am rugat-o pe fat.
Ea a început s recite însoind textul de gesturi expresive.
— Ca form este excelent, i-am spus eu, dar în interior e
pustiu. La tine cuvintele se ciocnesc unul de cellalt i nimic
mai mult. Tu trebuie s înelegi: cuvintele sunt consecine.
Cuvântul se nate dintr-o trire emoional. Când recii o
poezie nu cuvintele trebuie s le pronuni expresiv, ci prin
intermediul cuvintelor s modelezi chipurile emoionale,
încearc s recii poezia fr cuvinte. Imagineaz-i c tu eti
porcul pentru care cea mai înalt fericire este s mnânce
ghind. încearc s simi c, pentru tine, ghinda este o bucurie
imens. încearc senzaia de euforie dup ce ai mâncat-o.
Imagineaz-i c ai o imens dorin de a râma la rdcina
stejarului. Pentru c vrei i mai mult i mai gustos. Orice eveniment trecut este evaluat prin triri emotive. Raiunea
este secundar. Deci încearc s recii poezia ca i cum ar fi o interaciune a imaginilor i uit de cuvinte. Cuvântul pentru
actor, st pe ultimul plan.
Ea recit iari i iari fabula. A început s fie mai bine. Versurile îns nu prindeau via.
— Tot timpul te temi când pronuni aceste propoziii. Atâta
timp cât ai teama în suflet, poezia nu va prinde via.
Ea încerca, îns acest lucru nu era de ajuns. Am îneles despre ce era vorba.
— Tu tii ce e aceea team? Crezi c e fric de prezent,
îns e frica de viitor. Am citit undeva un sfat al unui psiholog:
„Dac v temei cumplit de ceva, imaginai-v c toate sunt de
domeniul trecutului i totul va deveni cu mult mai simplu".
Fata începe s-mi recite din nou, dar versurile la fel ca înainte,
nu au via.
— tii prin ce se deosebete viaa de fabula pe care încerci
s o recii?
— Prin ce?
 — Când recii poezia, tu tii exact ce se va întâmpla dup
un vers sau altul. în via îns nu tii. i aici este tot farmecul
vieii: bogia tuturor tririlor emoionale. Când recii poezia
nu trebuie s vezi viitorul i nici s-1 simi. Imaginea
emoional trebuie s triasc numai în prezent. în imaginile
tale nu exist timp. Cu cât mai strlucitor vei schia prezentul,
cu atât mai activ va interaciona el cu viitorul.
Fata s-a prezentat înc o dat la reexaminare i a picat din nou. Atunci nu am îneles despre ce este vorba, acum îns da.
Dup Biblie, Dumnezeu 1-a fcut pe om din lut i dup aceea l-a însufleit. i viaa i sufletul sunt o porie de iubire primit
de la Dumnezeu. Aceast porie de iubire nu era suficient pentru fat. Pentru ca stratul exterior omenesc al iubirii
s se mreasc, el trebuie s semene cu cel interior, infinit, pe care îl poart în sine fiecare din noi. Iar starea în care
ni se d posibilitatea de a iubi e deja o mare fericire. Când iubirea nu depinde de nimic, este imposibil s-o influenezi
prin ceva. i atunci iubirea nu este compatibil cu nici un fel de pretenie. Este clar c omul care a simit aceast stare
este invulnerabil din punct de vedere emoional, în orice condiii. în cazul oricrui stres el pstreaz controlul
asupra lui însui i a lumii înconjurtoare. La exterior, el poate emite orice diapazon de sentimente, rmânând stabil
în forul su interior. Iar acest lucru este foarte important pentru un actor. Textul scris de dramaturg, actorul
trebuie s-1 acopere cu atâta iubire, încât chipul emoional creat pe scen s înceap s triasc o via independent
în timpul i spaiul su, diferit fundamental de timpul i spaiul spectatorilor.

îmi amintesc cum un cunoscut de-al meu îmi povestea despre examenul de admitere la Institutul de teatru. Tânrul a
intrat în sala de examen i a spus c este pregtit pentru prob. eful comisiei i-a scos ceasul din buzunar i l-a aezat în
faa sa pe mas.
— Aa tinere domn, dac vei putea de fa cu toat lumea s furai ceasul, vei fi admis la Institutul de teatru, dac nu,
ne cerem scuze, n-avem nevoie de dumneavoastr.
Câteva secunde, biatul a stat descumpnit, neînelegând nimic, uitându-se derutat la examinatori. Probabil c o furtun
emoional izbucnise în sufletul lui. Deodat, pe neateptate, a rbufnit:
— A, ticloilor! Toi suntei cumprai i vândui! Dinain
te ai hotrât cine va fi admis i cine, respins! i acum, dup ce
v-ai umplut de bani, începei s le dai la cap copiilor
talentai! Tânrul a srit Ia preedintele comisiei. Uite,
dumneavoastr ai luat cei mai muli bani! i acum îmi vorbii
mie de art i de frumusee. într-un asemenea institut îi este
ruine s învee unui om normal. Iar eu m consider norocos
c n-am fost admis în institutul vostru.
 Dup aceste cuvinte a fcut stânga-mprejur i a ieit. Câteva minute în ir comisia a rmas buimac, cu ochii la u.
Numai dup aceea preedintele a vzut c ceasul nu mai era pe mas i a îneles ce s-a întâmplat. Biatul a fost admis la
Institutul de teatru.

O alt întâmplare. La examen o fat plin de pudoare, roind de emoie, a fost pus s joace rolul unei rnci care
car vreascuri din pdure.
— Iat, la dumneavoastr boii s-au oprit. Acionai în
concordan cu situaia.
Ea se apropie i începe s mângâie cu gingie nite animale imaginare.
— Ei, frumoilor, dragilor, haidei s mergem!
Dup care se uit întrebtoare la membrii comisiei. Ei ridic din umeri, boii stau nemicai. Atunci fata ia o nuia
imaginar i începe s croiasc animalele. Din nou privire întrebtoare. Examinatorii îi atrag atenia c boii stau nemi-
cai. Atunci fata începe s trag din toate puterile de boii imaginari. Acelai rezultat. Câteva secunde fata rmâne
pe gânduri, dup care începe s spun la adresa boilor cuvinte urâte, începând s-i înjure ca la ua cortului.
— De ajuns, boii au pornit, mormie membrii comisiei, ne-ai convins.

Actorul este un om al artei. Dac el începe s se team de viitor, s manifeste dependen fa de ceva în adâncul
sufletului su, el nu va putea crea nici un rol. tiina de a controla situaia în forul interior, de a o ine sub control, este
tiina de a construi personajul pe scen. Nu întâmpltor, în institutele teatrale de învmânt superior, un element
indispensabil al pregtirii actorului îl constituie scrima. Pe de o parte iubirea, independent de orice, ca act suprem
al creaiei, pe de alt parte controlul maxim al situaiei la nivel superficial. i în al treilea rând, o supunere
absolut la nivel interior care se exprim prin lipsa dorinei de a controla viitorul, contientizând faptul c
Dumnezeu este cel care creeaz i prezentul i viitorul. Prin glume, prin umor, prin aciuni absurde .a.m.d.,
oamenii de art încearc s se elibereze de valorile din jurul lor, pentru c o asemenea dependen diminueaz
rezervele lor de iubire i le limiteaz accesul la creaie. Toi îns avem o comisie de examen care ne oblig s ne
mrim potenialul creativ i uneori într-un mod foarte dur.

Am s dau un exemplu din viaa mea personal.

Am adus cu mine dintr-o via anterioar o puternic dependen de valorile omeneti, iar în momentele critice o
detaare brusc de acestea. De aceea, pe de o parte, am observat mereu la mine laitate, cruzime, neseriozitate, iar pe de
alt parte un element al altruismului, mrinimiei i curajului. în situaiile normale eram foarte fricos. Când îns m scotea
cineva din srite, nu m mai puteam controla. Tot timpul m pierdeam în reflecii despre viitor, iar ataamentul pentru
viitor genereaz o mare laitate, uneori pur i simplu panic. Numai pe om îl poi supune uor. i pe mine tot timpul m
strivea cineva impunându-i voina asupra mea. în apartamentul comun unde locuiam, tria un alcoolic cu prietena sa.
La ei se adunau la chefuri tot felul de descreierai. Treptat, acetia au început s prind curaj i au trecut la a-mi fura
lucruri. Chestia asta nu-mi plcea i de câteva ori chiar l-am bumbcit pe vecinul meu. Dar el simea laitatea mea
interioar i, ca rspuns, a început s m amenine c-i va aduce prietenii i c ia or s m taie, chiar la intrarea în
faa blocului. Pe atunci eram tânr i lipsit de experien. Iar perspectiva de a fi înjunghiat, chiar la intrarea principal,
m speria. înelegeam c miliia va cerceta mai degrab un cadavru sau un schilod i nu aveam chef s atept. De aceea
am început s m pregtesc dinainte pentru a evita finalul nedorit. i iat c odat au venit prietenii vecinului meu.
Din cauz unui fleac s-au luat de mine în hol i, înconjurându-m, au început s m amenine. Unul dintre ei, mai înalt
i mai corpolent ca mine, m împungea cu arttorul în burt i îmi spunea:
— Mâine te înjunghiem.
Am ateptat s se potoleasc primele emoii, dup care am încercat s trec în buctrie.
— N-ai voie în buctrie, m-a anunat unul dintre ei.
— Flci, doar n-o s stm dou ore aici. Lsai-m s ies.
Am intrat în buctrie iar ei au rmas în hol. Pe mas aveam
un cuit dinainte pregtit. L-am luat de lam, i-am ters cu o
cârp prselele i l-am oferit.
— Cine dorete n-are decât s vin s m înjunghie.
Ei îns nu se grbeau i nu înelegeau ce se întâmplase. Raiunea mea era foarte simpl. In momentul în care cineva ar
fi luat cuitul de prsele, a fi fcut un pas înapoi i a fi luat în mân toporul dinainte pregtit. Cred c i-a fi omorât pe toi
trei. Ins Dumnezeu m-a pzit i pe mine i pe ei. Ei au dat înapoi fr s fac nimic i au intrat în camera vecinului. Dup
ce le-am artat c pot s nu depind de ameninri, de frica pentru viitor, de temerile pentru înveliul meu fizic, m-au lsat
în pace. îns peste o lun s-a întâmplat ceva neprevzut. M-am întors acas un pic but i vecinul, în virtutea ineriei, a
început s m amenine. Nu m-am putut abine i l-am lovit. Iar tipul, prezentând fracturi, s-a dus Ia spital. în acest timp, în
hol, erau o vecin i alte dou cunotine ale mele. i toi au vzut ce s-a întâmplat. Peste câteva zile a venit Ia mine sec-
toristul i m-a anunat c împotriva mea a fost înaintat o aciune penal.
— Suntei pasibil de opt ani de pucrie. Eu bineîneles,
l-am minit. I-am spus c nici nu l-am atins pe vecin.
— încercai s-1 convingei de acest lucru pe anchetator,
mi-a spus sectoristul.
A venit i prima chemare la miliie. Am fost interogat minuios. Ce s-a întâmplat? Cum s-a întâmplat? în ce condiii? Iar
eu insistam pe varianta mea. Aici m puteau ajuta calitile mele actoriceti. Cu cât m concentram mai mult asupra
scenariului imaginat, cu atât el devenea mai independent fa de mine i începea s existe independent. Cu cât mai puin
m temeam la interogatoriu, cu atât aveam mai multe anse. Chemrile la anchetator, au încetat i eu am îneles c totul
s-a terminat cu bine. îns, cum s-a dovedit mai târziu, înelesesem greit. De îndat ce m-am linitit i m-am relaxat, m-a
chemat din nou anchetatorul. Un brbat mustcios, corpolent, sttea în faa mea i m interoga cu bonomie:
— Ascult, eu îl cunosc pe vecinul tu. O asemenea
scârnvie trebuia ucis demult. Pcat c nu l-ai ucis. Nici noi
n-am mai fi avut probleme. Dar acum biete, ai intrat într-o
poveste urât. Cel mai probabil, tia îi vor da opt ani. Am s
încerc s te ajut prostule, îns anse sunt puine. Spune cinstit:
l-ai btut?
— Nu. Nu l-am btut, am rspuns eu.
— Ia nu-mi mai vinde mie gogoi! Am îneles exact ce s-a
întâmplat, îmi spune el. Uit-te, n-am magnetofon i tot ce-mi
vei spune nu se înregistreaz.
M-a btut prietenete pe umr.
— Condamnarea plutete în aer. Dac o ii în continuare pe
a ta, nu am cum s te ajut.
în socialism, avocatul era inutil. i totui aveai nevoie ca cineva s te ajute. i câteodat, cineva îi asuma un asemenea
rol. i când aprea acea persoan, omul, fr s vrea, se deschidea. Dar vulpea nu-i cel mai bun avocat pentru gin.
Acest lucru l-am îneles mai târziu. în acel moment îns, m-am pleotit i i-am povestit totul. Doar omul voia s m ajute i
s m salveze. M-am ataat din nou de viitor i din cauza fricii de acest viitor, am început s fac tâmpenii.
Anchetatorul m-a fcut dependent fa de el într-un mod foarte simplu. Pe de o parte îmi descria nite perspective
îngrozitoare, iar pe de alt parte îmi propunea varianta salvrii. i cu fiecare trire interioar a temerilor, a suprrilor, a
speranelor, intram tot mai mult sub puterea lui i îmi ddeam tot mai mult drumul la gur.
— Vecinul spunea c au mai fost doi martori care au vzut
cum l-ai lovit. Ei au declarat c nu au vzut i nu au auzit
nimic. Spunei-mi, ei stteau alturi sau dup u.
— Nu. Ei într-adevr n-au fost de fa i nu au vzut i nu
au auzit nimic.
Anchetatorul a început s râd.
— Hai c-mi placi. Vecinul e un om normal. Alcoolic, dar
nu nebun. înelegi i singur c nu avea cum s-i inventeze pe
prietenii ti care stteau în coridor. Pân acum ne-ai povestit
totul. Nu îneleg de ce încerci s te eschivezi acum.
— Dar ei n-au fost!
în acest moment, în sufletul meu, avea Ioc o lupt chinuitoare. Pe de o parte nu voiam s-i înfund pe prietenii mei, iar pe
de alt parte era vorba de o ruptur între mine i anchetator i pierderea posibilitii de a scpa de pucrie. Vorbind în
limbajul cercetrilor mele, trebuia s aleg între dou sisteme de valori. Intre viitor i iubire. Dac mi-a fi ales viitorul i
m-a fi ataat de el, eu n-a mai fi avut parte de el. Dumnezeu mi l-ar fi nruit. Eu am ales acea variant, spre care aspirând,
nu pierzi niciodat. Singurul lucru pe care nu-1 pierdem fcându-ni-1 el suprem, este iubirea care ne apropie de
Dumnezeu. Ca s aleg viitorul trebuia s-mi reprim iubirea fa de prietenii mei. Am ales iubirea i de aceea am primit
viitorul. Oricât ar fi încercat dup aceea anchetatorul s m întoarc pe toate prile, de fiecare dat rspundeam „Nu!"
de câte ori era vorba de prietenii mei. Numai în momentul când am ieit de la anchet am îneles c cel mai important
lucru pentru anchetator, chiar dac nu fuseser nici magnetofoane, nici benzi, era recunoaterea mea verbal.
Anchetatorul n-ar fi înregistrat nimic, dar ar fi trimis imediat o main a miliiei dup prietenii mei i le-ar fi spus c
prietenul lor i-a vândut, iar dac ei s-ar fi îndoit i ar fi negat, miliia ar fi organizat o confruntare. în concluzie, am fost
salvat de o minune. Apoi am îneles c pentru anchetator nu eram un tânr care trebuia ajutat, ci o posibilitate vie
de a primi un premiu pentru descoperirea unui delict comis. Cazurile nerezolvate duneaz carierei. Pe de o parte el
încerca s obin mrturisirea mea, iar pe de alt parte îl speria pe vecin, ca acesta s-i retrag reclamaia. Primul
a cedat vecinul i i-a retras reclamaia. Dosarul a fost închis. Acum, dup trecerea multor ani, am îneles c
anchetatorul a avut un comportament destul de generos. El a ridicat în faa mea un gard de înlime mic. „Ai reuit
s-1 sari, plimb-te în libertate!" Faptul c gardurile pot fi cu mult mai înalte, l-am aflat mult mai târziu.
Nu demult, un pacient de-al meu îmi povestea: — Ce credei, legislaia noastr funcioneaz? Ni se arunc cu praf în
ochi. Este doar o iluzie. i în socialism i acum, are dreptate cel care-i mai puternic. Recent, un prieten de-al meu, merge
cu „Jiguli", se aprinde lumina verde la semafor i toate mainile pornesc, iar în acelai timp, la culoarea roie, în
intersecie intr o alt main i se tamponeaz. Se boesc patru maini; e drept c oamenii n-au pit nimic. Unei
maini i s-a distrus faa. Prietenul meu vine Ia serviciul circulaie i spune:
— Nu vreau s dau pe nimeni în judecat, nici s cer daune
morale. Am nevoie doar de bani ca s-mi repar maina. Cu
toate c „Serviciul circulaie" a fost la faa locului i a întocmit
procesul verbal, tii ce i s-a rspuns?
— Omul a spus c a circulat la lumina verde, prin urmare
vinovat suntei dumneavoastr. i cel care va trebui s pl
teasc daunele, suntei tot dumneavoastr.
Prietenul meu le spune:
— Sunt bussinesman i am o situaie bun. Aa c tiu cum
se procedeaz în situaiile astea.
— în cazul acesta, trebuie s ne mai gândim, spune mili
ianul. Trecei pe aici peste o sptmân.
Peste o sptmân, când a venit prietenul meu, tii ce i s-a spus?
— Cum credei, cine a fost vinovat? Cei patru oferi, sau
acela care i-a lovit?
— Nu o s ghicii. Brbatul râde. Vinovat a fost gsit,
semaforul. El indica din toate prile culoarea verde.
 — Noi v dm o adeverin, iar dumneavoastr reclamai la
direcia de drumuri. Putei s o dai i în judecat, a spus
miliianul.
în miliie exist muli oameni cinstii, cu o mare noblee sufleteasc, dar exist i lichele. Nu exist miliie bun sau rea.
Exist legi proaste, care pot s-1 agreseze pe omul cinstit i s dea frâu liber ticloilor. ara nu o conduce nici preedintele,
nici parlamentul. O conduce legea. Iar legea se bazeaz pe anumite direcii morale i strategice a cror cheie de bolt o
reprezint pstrarea iubirii i a vieii. Dac legile se emit fr a fi orientate ctre iubire, moralitate, susinerea vieii, atunci
ele înceteaz s mai aib vreun efect. i-atunci intr în aciune legile forei, puternicul de acum este moralul din trecut.
în decursul ultimului secol, Rusia s-a aruncat în direcia celor mai diverse valori, încercând s pun pe piedestal i s
apere când viitorul, când trecutul, când valorile materiale, când pe cele spirituale. Acum Rusia ca i întreaga omenire,
încearc lent i chinuitor, dar inevitabil, s ajung la înelegerea c exist o valoare suprem; noua înelegere a lumii o
va ajuta s conceap acele legi care s-i permit s supravieuiasc nu numai unui grup izolat de oameni, unei ri, ci
întregii omeniri.

— Cu o lun în urm, câinele meu s-a intoxicat cu ceva,

îmi povestete un pacient. De câteva ori câinele a avut crize de
epilepsie. Este oare acest lucru în legtur cu karma familiei?
— Este. Avei un program de autodistrugere. Suntei st
pânul karmei, dar suntei i stpânul câinelui i el preia totul
de la dumneavoastr.
Cercetez înc o dat biocâmpul omului. în zona capului este o deformare accentuat, îns agresivitatea subcontient
este nesemnificativ. Straniu. Cum se explic atunci reacia atât de puternic a animalului?
— Acum iese în eviden la dumneavoastr ataamentul
fa de destin i viitor. Renunai la suprrile i nemulumirea
fa de dumneavoastr i fa de alii. Acum e primvar i s-a
intensificat legtura cu urmaii, cu lumea de dincolo. în mod cmin. Am început s am dureri în partea stâng a abdome-
nului. Durerile au continuat câteva sptmâni. La doctori, nu aveam chef s merg. Am hotrât s m autotratez. Dac pisica
sau câinele se îmbolnvesc, vor cuta acele ierburi care le vor face bine. Am început s-mi imaginez c mnânc diferite
alimente urmrind cu atenie dac se modific durerile. Am început cu icrele negre i roii. Nici un fel de schimbare. Pâine
alb i neagr. Conform senzaiilor pâinea alb era mai bun, dar - practic - nici o ameliorare. i aa, în decurs de aproape o
or, îngurgitam în gând diferite alimente, îns fr nici un efect. Am început s triez. i am început s m gândesc la tot
ce s-ar putea mesteca în gur. Când mi-am imaginat spunul de rufe, durerile brusc, s-au linitit.
Am testat acest lucru de câteva ori. Rezultatul a fost mereu acelai. Bineîneles c nu puteam mânca spun i atunci am
hotrât s fac un compromis. Am pus o bucat de spun în ap, am amestecat, i apoi am but lichidul acela alb i
tulbure. A doua zi durerile mi-au disprut i nu au mai reaprut niciodat. Analizând situaia retroactiv, am ajuns la
concluzia c au început s ias la suprafa suprrile i gelozia, adic ataamentele de iubire pentru oameni i pentru lumea
înconjurtoare, iar spunul a blocat acest program. Când omul se roag, au loc în contiin modificri care trec în
subcontient i vindec. Dac el se ajut printr-un regim alimentar corect i cu plante, procesul de vindecare se accelereaz.
— A fi vrut s tiu cum stau cu sntatea, m întreab o
pacient.
— Nu prea grozav, îi rspund eu. într-un viitor apropiat
putei avea nite boli grave.
— Am citit crile dumneavoastr, îmi spune ea. De ce s-a
ataat sufletul meu?
— De perfeciune i de bani.
— Cum adic?
— Imaginai-v c sufletul meu s-a ataat de bani i eu
încep s invidiez, s fur, s umilesc i s-mi bat joc de oameni.
— Dar eu nu-mi bat joc de nimeni, zâmbete femeia.
— Biocâmpul dumneavoastr prezint deformri în regiunea
uterului i a sânului drept. Când sunt probleme în partea stâng
a corpului, de vin este faptul c ne suprm; în partea dreapt,
c suprm pe cineva. Dumneavoastr îi suprai pe oameni
atât prin cuvinte i prin gânduri, cât i prin comportament.
Ea se uit mirat la mine i ridic din umeri.
— Când perfeciunea i viitorul sunt pentru mine elul cel
mai înalt, eu am s svâresc inevitabil fapte ce contravin
înaltei etici. Pot s v aduc la cunotin toat informaia în
legtur cu dumneavoastr, îns acest lucru m-ar suprasolicita.
Ajutai-m s cutm împreun.
Analizm toate variantele posibilelor înclcri. Eu îi spun momentul când ele au fost înfptuite.

— tii, în momentul pe care mi l-ai indicat dumnea

voastr, m apucasem de ghicit. Este acest lucru în legtur cu
vreo înclcare?
— Se pare c da. Povestii-mi când ai ghicit ultima oar,
ca s vedem ce s-a întâmplat cu partenerul dumneavoastr de
atunci.
 Era o femeie. Crile îmi artau c se va mrita în
curând i c va da natere unui copil armonios.
Cercetez câmpul acelei femei. Vd în el posibila moarte a doi dintre copiii ei. Cauza: declanarea programului de
autodistrugere al mamei, care a ptruns profund în interior. Verific viitorul femeii care a venit la ghicitoare i încep s
îneleg.
— I-ai spus c va divora de so?
— Nu-mi amintesc, îmi rspunde pacienta. Când ghicesc,
contiina mea moie.
— încercai s v amintii, insist eu.
— Da, i-am vorbit de divor.
M concentrez asupra modului cum s-i transmit informaia.
— tii de ce are Biblia o poziie atât de ostil fa de
ghicitori i astrologi? o întreb eu.
— Probabil pentru faptul c dau informaii eronate, rs
punde femeia.
— Nu, dimpotriv, pentru c dau o informaie exact. Este
periculos s-i cunoti viitorul.
— Bine, dar atunci de ce clarvztorii se simt normal, dei
prezic viitorul?

— Reamintii-v urmtoarea întâmplare: Cresus a decis s-i

verifice pe clarvztori. O singur femeie i-a spus cu precizie
tot ce a fcut în momentul indicat de el. Atunci Cresus a
întrebat-o ce se va întâmpla dac el va porni o campanie
împotriva imperiului vecin. „Marele imperiu se va prbui",
i-a spus clarvztoarea. i imperiul s-a prbuit. Numai c era
imperiul lui Cresus. Nu întâmpltor oracolele ddeau rspun
suri ambigue. Depindem aproape în totalitate de viitor. El este
cel care ne creeaz. Dar cu cât mai clar vedem viitorul, cu atât
e mai mare ispita de a ni-1 face el. Dac omul nu cunoate viitorul, el înelege c iubirea pentru Dumnezeu i etica
sunt pavza lui. Cu cât omul îi cunoate cu mai mare exactitate viitorul, cu atât e mai mare ispita de a-i schimba
destinul, fr s fac nimic pentru a se schimba pe sine. Iar acest lucru are consecine tragice. De aceea nu îi este dat
fiecruia s cunoasc viitorul. Dac informaia îi urmeaz cursul, ea trebuie s lase i libertatea de a alege. în msura
în care omul este bine orientat la nivel interior, în acea msur el va alege varianta corect. Adeseori clarvztorii
primesc informaia de la anumite entiti, iar rspunderea pentru informaia comunicat rmâne de partea acestor
clarvztori. Exist îns un filtru prin care nu trece informaia periculoas. Dac prezictorul lucreaz direct, el fie
întreab ce poate s spun pacientului i ce nu, fie simte ce informaie se poate transmite i care informaie nu poate fi
transmis, fie ascunde premeditat informaia ce ar putea produce ru pacientului, adic pur i simplu o ignor.
Dumneavoastr ai lucrat fr filtru. Oricât ar prea de straniu, atunci când dai o informaie imprecis despre viitor, chiar
una rea, acest lucru nu este atât de periculos pentru sntatea pacientului. Uneori îi este chiar de folos. O informaie
exact îns, îl poate ruina pe pacient. i dumneavoastr ai dat o asemenea informaie. Dac programul de
autodistrugere declanat în femeie îi va determina boala i va lovi în copiii ei, atunci, vei rspunde pentru asta cu
sntatea i destinul copiilor dumneavoastr. Prin aceast fapt v-ai intensificat ataamentele de câteva ori fa de
perfeciune i de viitor. Ca urmare vi se va lua i viitorul i perfeciunea. Aa ceva se întâmpl în cazul bolilor
grave, a distrugerii destinului i a morii.
Femeia cade pe gânduri.
— Bine. i ce le spunei pacienilor când le vedei viitorul?
— In primul rând nu le spun niciodat ceea ce vd în
mod real: „S-ar putea s avei cutare i cutare..." „S-ar
putea" nu înseamn c va fi în mod obligatoriu. Eu le spun:
„Dac nu v schimbai se pot întâmpla urmtoarele...".
Adic omul înelege c schimbându-se, el îi schimb
viitorul. Eu însumi îmi interzic s vd concret viitorul. Nu
este etic. Am s v dau un exemplu: Undeva, în strintate,
fceam un referat. Alturi sttea translatoarea. în pauz ea
mi-a spus: „Am o rugminte la dumneavoastr. Nu v uitai
la mine ca un lup atunci când eu traduc lent". M-am
suprat? îmi era jen de ea. Dup câteva zile, destinul ei a
început pe neateptate s-mi transmit infor-maii: „ea va
muri încet i în chinuri dac nu va da natere unui fiu". Noi
aveam o cunotin comun. M gândeam: merit oare s-i
transmit aceast informaie sau nu? Translatoarea avea
peste 30 de ani. i probabil c avea i copii, cu atât mai
mult cu cât nu a existat dorin din partea destinului de a-i
transmite informaia.
— Destinul îmi transmite, i-am spus eu cunotinei
noastre comune, c prietena ta ar trebui s nasc un copil.
Dup câteva zile, cunotina mea mi-a spus:
— Translatoarea îi transmite mulumiri.
— Ce mulumiri?
— Ea s-a mritat cu patru luni în urm i s-a gândit mult
timp dac s nasc sau nu. Era înclinat s cread c un copil
ar împiedica-o s munceasc, i-ar fi încurcat planurile. i ai
venit tu cu aceast informaie. Ea s-a hotrât s nasc.
— La început, informaia a fost mult mai dur, i-am explicat eu. Ea avea posibilitatea alegerii. A ales corect.
Indicatorul principal care ne arat dac înclcm sau nu, legea, este sentimentul iubirii din suflet. Când puterea noastr de
a drui iubire, este încetinit, acesta este un semn: noi începem s percepem incorect lumea. Când nu mai druim iubire
înseamn c am început, în interiorul nostru, s ridicm pretenii fa de lume. Când sentimentul iubirii este reprimat, acest
lucru însemna c în suflet a aprut agresivitatea. Când este îns vorba de destinul i de sntatea oamenilor, aici este
nevoie de un foarte ascuit sim al pericolului. Imaginai-v c un vindector vrea s ajute un pacient. Acesta se chinuiete la
nivelul trupului, dar cu sufletul nu este pregtit s mearg înainte. i vindectorul, fiindu-i mil de pacient, îi trateaz
mai întâi trupul, uitând de suflet. Trupul este în legtur cu creaia, cu procrearea i iubirea pentru oameni. De fiecare dat
vindecându-i trupul, vindectorul îi intensific ataamentul de tot ce este legat de propria persoan. Iar acest lucru se
transmite copiilor lui. Imediat i-ar aprea gelozia, iras-cibilitatea, iar copiii lui n-ar avea o via personal i destinul le-
ar fi ruinat. Dac noi, salvându-ne trupul, trdm pe cineva, ne dezicem de iubire, provocm un mare ru sufletului,
punându-ne trupul mai presus de suflet, iar mai târziu trupul i tot ceea ce este legat de el începe s sufere. Iubirea prin
intermediul creia intrm în contact cu Dumnezeu, trebuie s ne fie cel mai înalt far, din toate câte avem în via.
Stau în holul cochet al unei case de la periferia Romei. Italianca din faa mea este pentru a doua oar la mine la
consultaie. Cercetez din nou câmpurile copiilor ei i m opresc asupra unuia din fii.
— Karma lui personal i caracterul nu-i sunt în regul.
Dac el nu va înceta s gândeasc urât despre oameni i s-i
condamne, el poate pieri.
— Acum se trateaz la un psihoterapeut. Cred c îl va
ajuta.
— Amintii-v, îi spun eu, perioada când ai fost însrcinat
cu el i, fiind în aceast stare, rugai-v Ia Dumnezeu, ca
pentru fiul dumneavoastr cât i pentru urmai, cea mai înalt
fericire s fie iubirea fa de Creator. Iar viaa, cu toate valorile
ei omeneti, s fie doar un mijloc pentru aceast iubire. înainte
de asta îns, renunai la toate preteniile fa de prini, de so,
fa de grupurile mari de oameni, fa de sine, de destin i de
Dumnezeu. O singur or pe care o vei consacra rugciunii,
este echivalent cu munca psihoterapeutului pe parcursul
câtorva luni. Spre deosebire de medici, dumneavoastr, în mod
garantat, v vei ajuta fiul s aib o percepie corect a lumii.
Ne continum conversaia.
 — Am o cunotin care este mereu în conflict cu copiii.
N-ai putea s-mi spunei care este cauza?
— Acest om, îi rspund eu, este foarte crud. El s-a obinuit
s acuze tot timpul i s gândeasc urât despre oameni, despre
lumea din jur. Apropo, în curând, peste un an, un an i
jumtate, îl pate cancerul la colon. Câmpul bioenergetic în
aceast zon a corpului nu este foarte bun. Primul fiu se
îndeprteaz de tat, pentru c este bine orientat i simte c
trufia tatlui, ataamentul su fa de perfeciune, poate s-i
deterioreze i lezeze sufletul. Cel de-al doilea fiu poate muri

dac se va deschide fa de tat i va reînnoi contactul interior cu acesta. Fiica are câmpul echilibrat. Ea are un
comportament normal fa de tatl ei. El în schimb, ridic fa de ea cam multe pretenii.
— M uimii - zice femeia. Eu v-am spus doar numele iar
dumneavoastr cunoatei absolut totul despre aceti oameni.
— Acest lucru se poate înva.
O cunotin de-a mea m ajut, în calitate de translator, s port convorbirea cu italianca.
— Unii citesc cartea, acioneaz asupra lor înii i ajung Ia
rezultate bune. Altora, în schimb, nu le este de nici un ajutor.
De ce?
— Dac omul a avut pretenii mari fa de tat, suprri pe
destin i pe Dumnezeu, atunci biocâmpul lui atac biocâmpul
meu i el înceteaz s mai interacioneze cu cartea. Foarte
muli fac o greeal: omul lucreaz asupra programelor, se
roag pentru a-i purifica sufletul de agresivitatea exterioar,
dar caracterul nu vrea s i—1 schimbe. în asemenea caz i
rezultatul va fi deplorabil. Dac eu îmi revizuiesc viaa, dar
consider în continuare c banii reprezint valoarea suprem,
oricât m-a ruga tot n-o s m purific. Dac eu îmi revizuiesc
viaa i m identific cu familia, gelozia mea nu dispare. Dac
urmez cursul vieii i m identific cu aptitudinile, intelectul,
perfeciunea, trufia, nu dispar i în orice situaie critic m voi
gândi s-mi salvez banii, familia, perfeciunea. i prin aceasta
voi ucide iubirea. Dac îns „Eu-1 meu interior" îl voi
identifica pentru totdeauna i fr dubii cu iubirea, atunci eu,
mereu i pretutindeni voi pstra iubirea i acest lucru m va
salva pe mine i pe copiii mei.
Translatoarea se uit îngândurat pe geam.
— tii ce mai este înc important în crile dumneavoas
tr? m întreab ea.
— Ce?
— Faptul c sistemul funcioneaz fr participarea dum
neavoastr, adic sunt dezvluite legile spirituale i fiecare
poate s lucreze individual. în Sardinia am o rud. Acum
aisprezece ani, ruda mea s-a îmbolnvit de hepatit B i în
ultimii ani, starea lui a început s se înruteasc. Nu demult,
a avut o criz puternic. Era foarte ru i atunci m-a sunat pe
mine. Eu i-am spus c bolile ficatului sunt determinate de
dorina de a gândi ru despre oameni i despre lumea înconju
rtoare. In plus, el este gelos i suprcios. I-am povestit câte
ceva despre cea de-a doua carte i criza i-a trecut. De dou ori
pe lun se ducea la control la medici. Nu lua medicamente.
Dup ce i-a fcut analizele, s-a vzut c virusul a disprut i
c omul este absolut sntos. Iat, a trecut deja o lun de când
îl chinuiesc medicii pentru a afla cum de a disprut boala. Ieri
au trimis patru eprubete cu probe de sânge într-un alt ora
încercând s îneleag ce s-a întâmplat de fapt.
Deodat îmi pune o întrebare:
— Spunei-mi, de ce vorbesc toi despre sfâritul lumii i
despre cataclisme? Oare s fie într-adevr aa?
— Suntei de acord c omenirea trebuie s se ridice pe o
nou treapt de dezvoltare?
— Bineîneles.
— Suntei de acord c moralitatea i etica noastr rmân în
urma realizrilor tiinifice?
— Da, asta-i clar pentru toat lumea.
— Probabil c va trebui s primim urmtoarea porie de
iubire de la Dumnezeu, pentru a supravieui mâine.
— i ce va face aceast porie de iubire?
 — Cu cât vom avea mai mult iubire în noi, cu atât va fi
mai înalt nivelul nostru moral i mai corect comportamentul
nostru etic. i ca urmare, vor fi mai mari ansele de
supravieuire.
— Da.
— Iat deci: în momentul primirii poriei de iubire, toate
valorile omeneti trebuie s fie închise ca s evitm ataa
mentul de ele. De obicei pentru asta omul moare. Uneori vin
neplcerile, umilinele, nenorocirile i bolile. Destul de rar
omul renun de bunvoie la valorile pmânteti i merge ctre
Dumnezeu, începând s se preocupe fr încetare nu numai de
trup, dar i de suflet. Deocamdat, omenirea nu este pregtit
pentru o purificare voluntar i atunci se declaneaz
mecanismele de constrângere. Dac pentru omenire anumite
valori vor fi puse mai presus de iubire, omenirea va primi o
nou porie în lumea de dincolo de mormânt. Judecând îns
dup dinamica proceselor, în ultimii ani, omenirea este preg
tit s-i intensifice aspiraia ctre Dumnezeu i acest lucru ne
d mari sperane.

Recent un om mi-a povestit o întâmplare:

— Am avut un traumatism foarte serios care mi-ar fi putut întrerupe bunstarea, cariera, destinul i toate planurile mele
în legtur cu viitorul. Am ajuns la spital. Rudele au început s îmi aduc tot felul de delicatese i m implorau s
mnânc, iar eu simeam c n-am voie s mnânc toate astea, c trebuie s
uit de toate i s m întorc în interiorul meu. Rudele insistau, dar eu nu aveam chef de aa ceva. M chinuiau gândurile
despre viitor, despre planurile nruite. Am refuzat s mnânc orice fel de mâncare gustoas. Simeam c nu am voie. Am
cutat s-mi gonesc toate gândurile despre viitor. Am îneles c i despre el trebuia s uit. Am respins toate visurile,
speranele i planurile, dar nu a durat mult, n-am rezistat timpului. Am început s m gândesc la ceea ce va fi, ce trebuie
s fac i astfel am început din nou s m gândesc la viitor. Dup asta s-a trezit în mine pofta de mâncare i am început
s mnânc din toate delicatesele.
Dup câteva zile, mergând pe culoarele spitalului mi-am pierdut cunotina. Am czut i m-am lovit foarte puternic. i
m-am lovit exact în locul în care suferisem traumatismul. Situaia mea s-a înrutit i mai ru. Am îneles c n-am
profitat de ansa care mi s-a dat. i iat c acum viitorul mi se închisese cu adevrat i nu tiu ce se va întâmpla cu mine.
Acum îns, discutând cu dumneavoastr, am îneles în ce direcie trebuie s o apuc, i acest lucru este cel mai important.
 Nu demult, o vindectoare mi-a povestit o întâmplare interesant. O cunotin de-a ei s-a îmbolnvit de cancer,
trecând în metastaz generalizat. Totul a început de la un rinichi. Medicii, dup ce i-a examinat radiografiile i rezulta-
tele analizelor, i-au spus c n-are anse de supravieuire i l-au externat. Vindectoarea s-a decis s fac o micare
neateptat i plin de efect.
— La tine totul a început de la un rinichi, i-a spus cunotinei sale. Hai s-i schimb rinichiul la nivel astral.

Omul nu mai avea ce pierde i a fost de acord. Vindectoarea a efectuat un transplant astral. Adic i-a imaginat un
rinichi sntos i 1-a introdus în biocâmpul bolnavului. El a început s se simt mult mai bine. Dup o lun, o lun i jum-
tate s-a dus la doctori. Acetia s-au mirat c omul mai este înc în via. Când i s-au fcut investigaiile, medicii s-au mirat
i mai tare. Metastazele dispruser, tumoarea de asemenea. Este drept c omul era convins c 1-a vindecat urinoterapia.
— Ce credei? L-am ajutat eu sau nu?
— Desigur. în cazul de fa urinoterapia a avut o influen
minim. Vrei s tii ce s-a întâmplat de fapt?
— Foarte mult, mi-a rspuns vindectoarea.
— Spunei-mi mai întâi cum se numete soia acelui om.
Cercetez biocâmpul soiei i încep s-mi notez.
— El prezenta nu numai gelozie, ci i trufie. i avea foarte
multe pretenii fa de soia sa. Agresivitatea subcontient
fa de ea srise la 300 de uniti. A început s funcioneze
programul de autodistrugere. Când programul „lovete" în sis
temul genito-urinar, acest lucru blocheaz fie funcional, fie
organic, sistemul. Prin urmare, a aprut tumoarea canceroas
la un rinichi. Acum programul su de autodistrugere s-a oprit,
îns programul de distrugere al soiei a rmas i s-a intensi
ficat. Câmpul soiei acestui om este puternic deformat, iar
caracterul sugereaz moartea care va surveni în curând.
— Ce se va întâmpla dac ea moare?
— Cu timpul putei avea cancer la sânul drept, întrucât
dumneavoastr suntei autoarea morii ei. Dac schimbrile de
caracter i rezerva de iubire nu-i ajung pacientului pentru
ameliorarea fizic, atunci când „îl tragei", la nivelul spiritual
are loc absolutizarea viitorului; pentru c dumneavoastr v luai de acolo iubirea i energia cu care v tratai
pacientul. Prin urmare i dumneavoastr putei pierde viitorul. Acestui om i-au fost dezmotenii urmaii pân la a treia
 spi. Dup toate aparenele, tratamentul dumneavoastr are efectul unei pastile bune, dar este vorba de o amânare. Dac
sufletul nu ajunge din urm trupul, încep problemele.
Dup vocea femeii se simte c ea este afectat.
— i nu se poate schimba situaia?
— Se poate. Trebuie scoas soia acestui om din situaia
critic. Rugai-v pentru ea, ca din sufletul ei s dispar gelo
zia. Rugai-v ca pentru ea, fericirea suprem s devin iubirea
pentru Dumnezeu, iar omul iubit, doar mijlocul acestei iubiri.
Numai aa ea va fi aprat i agresivitatea soului nu-i va
produce nici un prejudiciu.
A doua zi vindectoarea m sun din nou:
— Spunei-mi, s-a modificat ceva? Exist vreo ans?
— Da, situaia s-a schimbat. Câmpul femeii s-a refcut, iar
moartea 1-a prsit.
— Dar soul ei?
— La el, programul de distrugere al soiei s-a convertit din
nou în program de autodistrugere. Peste un an, un an i
jumtate el se poate îmbolnvi de cancer la prostat.
— Poate fi ajutat în vreun fel?
— S renune la preteniile fa de soie i s se roage.
Numai aa va putea fi sntos.

NIVELURILE IUBIRII
Vorbii prea repede, mi s-a plâns recent un pacient. Nu reuesc s prind sensul celor spuse de dumneavoastr. Pentru
dumneavoastr, desigur, aceste lucruri sunt foarte simple. Eu îns nu numai c nu pot simi, dar nici mcar s-mi dau seama
despre ce este vorba nu reuesc.
Problema aceasta îmi este cunoscut de mult timp. Cu cât primim mai multe informaii, cu atât cheltuim mai mult timp
i eforturi pentru transmiterea acestora pacienilor. Exist o singur soluie: mrirea densitii informaiei. Ceea ce
explicam înainte în câteva ore, acum reuesc s-o fac în dou -trei fraze. Prima carte a fi putut s-o editez în zece volume,
dar sunt lene i nu-mi place s fac munc suplimentar. In plus diluarea informaiei este pentru mine un adevrat
chin. lefuind frazele de sute de ori, eu nu transmit numai informaie. Am constatat c fluxul ei maxim vine în
timpul transmiterii ei maxime, adic cu cât transmit o informaie mai generalizat, cu atât cantitatea ei este mai mare
i invers. O astfel de politic este în favoarea crii pe care o scriu. Iat c m repet pentru a nu tiu câta oar: tot
ceea ce iubim în aceast via, orice valoare uman, absorb din noi puterea, iubirea i energia. Totul este dat de la
 Dumnezeu. înseamn c dac îl iubesc pe Dumnezeu mai mult decât orice pe lume, inclusiv viaa, atunci primesc
mai mult iubire i mai multe fore decât pot da i aceast rezerv pot s-o cheltuiesc pentru mine i pentru urmaii
mei. La nivelul fin, noi hrnim permanent sufletele urmailor notri prin iubirea noastr. Dar, dac noi iubim orice pe
lume mai mult decât pe Dumnezeu, atunci dm mai mult decât primim i astfel începe degradarea sufletului. i
atunci recurgem la rezervele strategice de iubire i de for din sufletele urmailor notri i din vieile noastre
viitoare. Pentru ca s-i salveze sufletul, omului i se ia tot de ce este ancorat sufletul su, ce iubete el mai
presus de Dumnezeu. Dac omul accept aceast situaie i tinde ctre Dumnezeu, atunci el capt echilibru i îi
salveaz sufletul.
Cum putem determina starea în care sufletul a început s iubeasc ceva mai mult decât pe Dumnezeu?! Când
începem s facem din ceva un el i fericire suprem, este deja un semn al slbirii iubirii pentru Dumnezeu i noi începem
s depindem de acest lucru. Atunci începem s ne temem, s ne par ru, s manifestm pretenii, s punem condiii. Este
al doilea pas. Al treilea pas este agresiunea direct, suprarea, ura, blamarea, dispreul .a.m.d. Din iubire pentru
Dumnezeu se nasc dou linii ale valorilor umane.
Prima linie se realizeaz ca iubire fa de lume i de oameni. La baza dorinei de a avea familie st iubirea
pentru omul apropiat. La baza iubirii pentru acel om st dorina de a avea copii de la el, adic instinctul
perpeturii. La baza

instinctului perpeturii st instinctul creaiei, adic cu cât sunt mai importante valorile umane, cu atât suntem mai aproape de
Dumnezeu. Dar ele, oricum, rmân omeneti i de aceea sunt supuse distrugerii, adic unei creaii sub o nou calitate.
A doua linie a valorilor este legat de dezvoltare. La baza aptitudinilor, a intelectului st acea valoare pe care am numit-o
perfeciune. La baza perfeciunii st destinul, la baza destinului st viitorul. Dac omul face un el din linia iubirii
pentru oameni i pentru lume, apar boli ale geloziei i ele se trateaz prin trdare, certuri, suprri, înelciune. în cazul
dorinei de a face valoare suprem din linia perfeciunii i a dezvoltrii, apar bolile trufiei. Ele se vindec prin insuccese,
înelciuni, jigniri neîntemeiate i suprri, neplceri pe linia destinului, nruirea planurilor de viitor. Dac se absolutizeaz
ambele linii, atunci intervin boli grave: cancerul, schizofrenia, diabetul zaharat, scleroza în plci .a.m.d. Adeseori nu trebuie
s ne amintim în detaliu toat viaa. Este suficient s ne amintim dou-trei evenimente majore i s ne schimbm
atitudinea fa de ele. Cel mai important lucru în spovedanie nu este regretul în legtur cu trecutul, ci dorina de a te
schimba i de a nu mai face greeli în viitor. Omul care crede în Dumnezeu poate obine avantaj din orice situaie,
înelegând c ea nu este întâmpltoare.

în ultimul timp sunt foarte solicitat. Am fost rugat s consult un om. Dup plecarea lui am rmas pur i simplu
strivit. Simeam c nu mai am for pentru a da explicaii. A doua zi aveam consultaii fixate pentru cinci-apte oameni.
Am simit c trebuie s întrerup consultaiile, i înc pentru
mult timp. în acelai timp îmi era mil de oamenii care mizau pe ajutorul meu i atunci am decis s risc. Dac vor începe din
nou durerile de cap, atunci totul s-a terminat. A doua zi consult primul pacient. Simt c nu am putere s-i dau explicaii. Vd
cauzele care au determinat boala pacientului, problemele cu copiii i urmaii, dar de explicat nu pot, nu am putere. M-a
strfulgerat o idee: de ce s-i explic? Tot ce am de explicat o fac în cri. încerc s vorbesc în pilde.
— tii de ce îmbtrânim i murim? Pentru a primi o nou porie de iubire venind la Dumnezeu. Tot ceea ce este creat de
Dumnezeu trebuie s se reîntoarc periodic la El pentru a primi o nou porie de iubire i energie. Principala condiie a
contactului cu Dumnezeu este renunarea la tot ce a fost creat de El. îmbtrânind i murind, ne eliberm de toate valorile
noastre omeneti i atunci apare posibilitatea de a primi noi porii de iubire, dar s-ar putea ca ele s nu fie îndeajuns pentru
toat viaa. Pentru un nou contact trebuie umilite toate valorile omeneti, inclusiv cele mai înalte. Deosebit de puternic trebu-
ie s fie aceast umilin înaintea conceperii copiilor, pentru ca s ne druim iubirea nu numai nou, ci i lor. Cu cât depinde
mai puin iubirea noastr de valorile omeneti, cu atât mai mult în sufletul nostru ne asemuim lui Dumnezeu. Dumnezeu
nu depinde de nimic i cu cât este mai mare asemnarea cu Dumnezeu, cu atât avem mai mult iubire în suflet i atunci,
dintr-o bltoac sordid, ne transformm într-un izvor cu ap limpede. Parcurgei-v din nou întreaga via cu sentimentul
c iubirea dumneavoastr nu depinde de nimic. Rugai-v ca acest lucru s le fie dat i urmailor dumneavoastr.
Urmtorul pacient îmi pune întrebarea:
— Spunei despre credina în Dumnezeu c este o imens
fericire, dar, în acelai timp afirmai c aceast credin trebuie
s se distrug. Cum s îneleg asta?
— Spunei-mi, îl întreb eu, contiina noastr este perfect?
— Nu, desigur.
— Ea trebuie s se dezvolte i s fie înlocuit de o contiin
 mai aproape de perfeciune? înseamn c vechea contiin,
respectiv reprezentarea noastr despre lumea înconjurtoare
trebuie s se distrug i s fie înlocuit de altele mai valoroase.
Deci, iat, credina este tocmai perceperea contient a lui
Dumnezeu, reprezentarea noastr despre El. Cu trecerea
timpului aceste reprezentri se modific.
— Eu îns am crezut c Dumnezeu i credina sunt unul i
acelai lucru.
— Dac ar fi fost aa, atunci Dumnezeu ar disprea odat
cu pierderea credinei. Pe Pmânt triesc muli atei care afirm
c Dumnezeu nu exist. Ei ignor noiunea de credin i cu
toate acestea triesc i au copii. Dar când ateii i credincioii
încearc s renune la sentimentul de iubire, devin sterili, se
îmbolnvesc i mor. Orice valori legate de contiina noastr
se nasc datorit iubirii. Toate tririle noastre emotive depind
de lumea înconjurtoare. Ele renasc prin interaciunea cu
aceasta. Singura excepie o constituie sentimentul iubirii care
creeaz lumea înconjurtoare i nu depinde de ea. Când
încercm s punem acest sentiment în relaie de dependen cu
lumea înconjurtoare, prin distrugerea lui începem s distru
gem iubirea în noi i în alii, apoi ne îmbolnvim i murim.
In faa mea se afl un brbat tânr. Cu un an înainte a orbit. Are diabet zaharat i este steril.

— Acum câiva ani am încercat un puternic sentiment de

iubire, dar acesta a fost asociat cu mari umiline i-mi înclca
toate principiile. Am reuit s înving aceast iubire. Acum
îneleg c toate problemele aprute sunt urmarea „victoriei"
mele. A fost nu o victorie, ci o încercare de victorie.
— Iubirea nu poate fi învins. Iubirea este Dumnezeu. Br
batul a tcut mult timp apoi a dat din cap afirmativ.
— începei cu senzaia c în fiecare secund, tot ce este în
jurul dumneavoastr poate disprea, c omul drag v poate
trda în orice clip, poate pleca, v poate jigni sau poate muri,
c în fiecare secund putei muri dumneavoastr. Atunci,
încetul cu încetul preteniile dumneavoastr vor disprea, dar
iubirea va rmâne. Sentimentul dumneavoastr de iubire nu
trebuie s depind de nimic. Lumea înconjurtoare i viaa
dumneavoastr nu sunt decât un motiv de iubire. Soarele
strlucete indiferent de atitudinea noastr fa de el.
— Dar dac eu voi începe s iubesc lumea înconjurtoare
mai mult decât pe Dumnezeu?
— Dac nu manifestai pretenii, iubii lumea înconjurtoa
re cât de mult putei i cu cât o vei iubi mai mult, cu atât mai
mult iubire va primi sufletul dumneavoastr.
-
Urmtorul pacient întreab:
— Iat, eu îl iubesc pe Dumnezeu i m rog lui. De ce sunt
bolnav i nefericit?
 — Iubirea pentru Dumnezeu v d posibilitatea s fii feri
cit dar, mai precis, fericirea trebuie s v-o câtigai singur.
Dac de exemplu conducând maina, v vei ruga dar vei
trece pe sensul opus, atunci în mod inevitabil vei avea mari probleme. Exist rugciune, dar exist i reguli de circulaie.
Alturi de legile materiale exist legi spirituale i ele trebuie studiate i respectate. Fiecare religie ofer o reprezentare des-
pre Dumnezeu, date despre legile de dezvoltare ale spiritului. Mistica, magia i ocultismul studiaz numai legile spiritului.
Când ele devin unic el, rezultatele deplorabile nu pot fi evitate. De aceea i cercetrile materiale i cele spirituale
trebuie s fie înclzite de iubire. Pentru dezvoltare, pentru supravieuire aceasta este principala condiie.

îmi amintesc cum, cu câiva ani în urm, încercam s ptrund mai profund în straturile divinului. Cel mai uor o
puteam face prin intermediul câmpului magnetic. Prin trecerea de la o lume la alta, caracteristicile câmpului magnetic, nu
tiu de ce, sunt mai stabile acolo unde se gsesc polii magnetici ai Pmântului. Acolo se schimb caracteristicile timpului
i spaiului. Polul Sud tinde ctre trecut. Aceast tendin trece în emisfera vestic, în continentul american. Polul Nord
tinde ctre viitor, prin Rusia i Orientul Mijlociu coboar spre Himalaia. In partea de est a Americii de Sud exist o zon
de maxim orientare ctre trecut. înainte nu puteam s îneleg un lucru: dac omul în viaa trecut, sau într-una mai
îndeprtat, a locuit în aceast zon, atunci de regul, el avea tendine ctre magia neagr, adic aptitudinile sale le
subordona avantajului material. Iar dac tria în zona munilor Himalaia, dimpotriv, tendinele erau altruiste. Apoi am
îneles dintr-o dat: trecutul este material, ceea ce ne înconjoar, iar viitorul este spiritual, înseamn c emisfera vestic
tinde spre acumularea de valori materiale, spre dezvoltarea lumii materiale. Emisfera estic
tinde ctre viitor, spre ceea ce nu este realizat, spre spiritual. Omul spiritual triete mai mult prin viitor i
manifest altruism. Dar absolutizarea viitorului, adic a spiritualitii, duce la stoparea dezvoltrii i la
distrugerea viitorului. Materialistul triete prin trecut, spre deosebire de omul spiritual care se orienteaz ctre
intuiie i genereaz cultur; materialistul se orienteaz spre fapte i argumente, spre experiment, adic spre analiza
evenimentelor deja consumate. Apropo, una din cunotinele mele, când i-am vorbit despre America de Sud, mi-a spus
c polul magnetic sudic migreaz exact ctre aceast zon. Omul care regret trecutul, care nu-1 accept, declaneaz
programul distrugerii lumii materiale.  Omul care se teme de viitor, care gândete urât despre viitor, declaneaz
programul de distrugere a lumii spirituale. Reiese c tristeea reprezint neîncrederea în viitor, neacceptarea Iui. De aceea
omul care gândete în termeni sumbri despre viitor se omoar pe el însui în acest viitor, i dup aceea, când acesta
vine, omul se îmbolnvete pe neateptate i moare. Un pacient se interesa ce perspective are, bune sau rele? I-am
rspuns c n-am s-i deconspir acest lucru. „Dac am s v spun c în viitor totul va fi bine, vei înceta s lucrai
asupra dumneavoastr, iar dac v spun c totul va fi ru, cu atât mai puin vei face". întrucât oamenii, în marea lor
majoritate tind spre material, spre trecut, toate religiile i-au orientat spre spiritual, spre viitor. Acest lucru le ridica
spiritualitatea, dar ducea la dogmatism i despotism. De aceea despre viitor nu trebuie gândit nici bine, nici ru. în
viitor nu va exista nici rai, nici iad. în viitor va fi Dumnezeu. De aceea a te teme, a dispera, a te supra este lipsit
de orice sens, îi rmâne doar s
iubeti. Dar Dumnezeu nu este numai în viitor, El este în trecut i în prezent. De aceea nemulumirile interioare, în
legtur cu trecutul sau viitorul reprezint agresiune împotriva lui Dumnezeu.

O femeie plânge la telefon:

— Am fost deja la dumneavoastr la consultaie. Am mari
probleme cu fiul. El este foarte crud, tot timpul se ceart cu
toat lumea. Ne jignete i, cu toate c am fost la dumnea
voastr la consultaie, nimic nu s-a schimbat. Nu demult i-a
omorât câinele cu toporul, iar ieri tot cu toporul a încercat s-i
omoare nevasta.
M uit la câmpul fiului. Un singur ataament, dar foarte puternic: creaia, procrearea. Ataamentul fa de procreare, de
familie, de omul drag, genereaz gelozie i suprare.
— Dorina de a face el i sens al vieii din omul iubit exis
t înc în dumneavoastr. Ai transmis acest lucru într-o
proporie uria fiului dumneavoastr. Dar dac iubii un lucru
mai mult decât pe Dumnezeu, mai târziu, acest lucru o s
începei s-1 urâi.
— Dar am fcut întotdeauna tot ce mi-ai spus. Nu tiu de
ce nu se arat rezultatele. Eu m-am strduit foarte mult.
— Haidei s repetm, îi propun eu. La dumneavoastr în
familie are loc absolutizarea creaiei, i a procrerii.
— Da, spune femeia. în neamul nostru am avut talente mari
Ia pictur. Fiul meu de asemenea, ce-i drept ca autodidact,
încerca s picteze i s deseneze. îns lui nu-i prea reuesc
picturile i din aceast cauz sufer cumplit, aproape c îi vine
s plâng.
— înaintea conceperii copiilor trebuie umilite valorile omeneti cele mai înalte, chiar i dorina de a nate copii, i
de a crea. Dar cu agitaia dumneavoastr, cu regretele dumneavoastr v-ai agat în aa fel de toate acestea, încât cel
mai mic insucces îl scoate din srite pe fiul dumneavoastr.
— Opt ani nu am avut copii, iar eu tare mi-i doream.
Soului meu nici c-i psa. El nu voia s mearg la control i
nici s se trateze. îmi era grozav de ciud.
 — Fiului dumneavoastr, în viaa anterioar, când îi fcea
planuri de creaie, i-a fost distrus dorina de a avea copii, de a
avea familie, sau el a refuzat toate acestea. în aceast via, la
început Dumnezeu nu v ddea copii. Puteai s-i dorii i s
facei tot ceea ce era necesar pentru a-i avea, dar s v suprai
pe dumneavoastr îniv, pe destin i pe Dumnezeu, nu aveai
voie. Iar dumneavoastr v-ai suprat, i înc mult de tot v-ai
suprat. i în primul rând, pe Dumnezeu. S mergem mai
departe. Soul dumneavoastr v-a fost trimis de Dumnezeu i
de destin. Când prin el v erau trimise neplceri, suprându-v
pe el, dumneavoastr v suprai pe soart i pe Dumnezeu.
Suprrile pe Dumnezeu genereaz diavolismul i o uria
cruzime. în msura în care vei înelege acest lucru i v vei
ruga, în aceeai msur îl vei purifica prin dumneavoastr pe
fiu i pe urmai. Este mai bine s fii un ateu care nu îl cunoate
pe Dumnezeu, i s te superi numai pe un alt om, decât s fii
un credincios care, drept rspuns la unele încercrii, se supr
pe destin i pe Dumnezeu.
Dup câmpul femeii se vede c acum a îneles. S-a schimbat i câmpul fiului ei spre bine. La început am vzut în acest
program numai gelozia, îngreunându-i femeii posibilitatea de

a-i corecta situaia. Pân la urm totul s-a sfârit cu bine, dar pe mine m chinuia o singur întrebare la care nu gseam
rspuns.
Eu nu îl pot purta pe pacient prin toate verigile lanului. Eu îi descriu principalele verigi iar pe celelalte, urmându-m
în mod intuitiv, pacientul i le purific singur. în cazul de fa îns, acest lucru nu s-a întâmplat. încerc s-mi dau
seama de ce dup prima întâlnire n-au intervenit nici un fel de modificri. Era o problem. Dar nu puteam s îneleg
despre ce este vorba. în acest moment m-au chemat la telefon. Suna un pacient din Orientul îndeprtat. Fiul su avea
cancer. Era afectat rinichiul i avea o mare tumor în abdomen. îi cercetez câmpul biatului i nu descopr în el
deformaii mari. Exist un ataament fa de creaie i de procreaie. Dar este foarte subire. Din nou nu pot s îneleg
nimic. Ceva m ine în loc, dar cauza nu o gsesc. De zeci de ori rsucesc pe o parte i pe alta evenimentele zilelor
precedente. încerc s combin experiena acumulat, cu intuiia. îmi amintesc de o discuie cu o femeie. Poate c biatul
s-a suprat pe destin i pe Dumnezeu? în cazul de fa gsesc principala verig. Aceasta o constituie suprrile colosale
pe Dumnezeu din cauza problemelor cu omul iubit. M-am deprins s privesc nivelul spiritual ca fiind nemijlocit legat
de trup. Iar bolile grave constituie afectarea planurilor spirituale. Cercetez primul nivel: suprrile pe femei. Erau
1300 de uniti. Acum sunt numai 70 de uniti. Nivelul destinului (suprrile pe femeile iubite, pe destin): erau 3000
de uniti, au rmas numai 1000. Nivelul suprrii pe Dumnezeu: erau 4000 de uniti i au rmas tot 4000. Mai existau
înc suprri pe viitor.

Intensificarea contactului cu viitorul reprezint intensificarea spiritualitii, de aceea când este înjosit viitorul,
este înjosit i spiritualitatea. Acest lucru poate fi suportat numai atunci când viteza de epuizare a iubirii din suflet
întrece preteniile, adic iubirea pentru Dumnezeu depete iubirea pentru toate celelalte. Dar de ce câmpul biatului
se modific atât de lent? Realizez c n-am reuit s pun ordine în mine însumi. Cercetez nivelul acestui aspect la
mine. Suprarea pe oameni constituie peste 2000 de uniti, suprarea pe Dumnezeu 33000. Sunt derutat. Cine
sunt eu, dac prezint asemenea parametri de agresivitate fa de Dumnezeu? i cui vor folosi crile mele într-un
asemenea plan, dac sufletul meu arat atât de jalnic? Mi-aduc aminte cum, în copilrie, am srit pentru prima dat în
ap de la o mare înlime, cu capul în jos. Am stat mult vreme, îmi era fric. Dup aceea m-am concentrat i am
srit. Dup desprindere, parcurgând aproximativ un metru, brusc m-a cuprins o dorin cumplit de a m întoarce.
Acum simeam aceeai dorin. Când am îneles în ce am intrat, am vrut s renun, s m întorc, dar era deja prea
târziu. Prima carte se pare c mi-a modificat într-atât de puternic energia încât nu puteam s nu o scriu i pe a doua,
pentru c nu am reuit s expun unele momente foarte importante în acea prim carte. Dac nu mi-a fi cercetat câmpul
sau dac nu a fi ajuns la noiunea de „suprare pe destin, pe viitor i pe Dumnezeu" ce s-ar fi întâmplat atunci? Un
singur lucru totui, m linitea: îi explicam pacientului c, cu cât este mai înalt nivelul de dezvoltare al omului, cu atât
sunt mai mari preteniile sale, dac el este ataat de acest nivel. Dac eu am asemenea pretenii fa de Dumnezeu
înseamn c, într-o via
anterioar, probabil i nivelul meu de dezvoltare era destul de ridicat. De acolo am i adus suprarea pe Dumnezeu. întrucât
Creatorul nu m-a distrus la începutul vieii, înseamn c pe lâng minusuri aveam i plusuri.

Când îmi încheiam prima carte, mi s-a întâmplat ceva curios. Primeam informaia sub form de text, iar textul era
aproximativ acesta: „Dac nu vei recunote c pori în tine divinitate, cartea nu va fi scris". Sunt om de tiin, cercettor al
structurilor biocâmpurilor. Metoda mea se bazeaz pe investigaia tiinific, pe analiz, comparaie, pe încercri i greeli.
Eu sunt cinstit pân la capt i spun concret tot ce s-a întâmplat cu mine. Newton a descoperit legea gravitaiei terestre.
Eu încerc s descopr legile dezvoltrii spirituale. Dar s rmân numai om de tiin nu mi se permitea. Iar eu doream s
editez prima carte în care informaia era foarte important. De îndat ce m-am împcat cu acest gând, totul a început s
mearg normal. Dup terminarea celei de a doua cri, situaia s-a repetat. Trebuie s recunosc c-1 port pe Dumnezeu în
mine. Mi s-a dat s îneleg c nu voi rmâne doar om de tiin când voi scrie despre asemenea lucruri. De abia acum am
priceput despre ce este vorba: fiecare din noi îl poart pe Dumnezeu, dar practic, acest lucru nu este evident. în mine
îns trebuia s fie evident pentru c, dac eu voi vorbi despre lucruri de care m-am apropiat numai ca om de tiin, aceasta
poate fi periculos i pentru mine i pentru alii. Pe msura dezvoltrii valorilor omeneti, tot mai puternic trebuie s se
manifeste contactul interior cu Dumnezeu. Tot mai puternic omul trebuie s simt c îl poart pe Dumnezeu în sine însui
S cunoti lumea numai pe treptele scrii este imposibil. Scara se va nrui. Trebuie nu doar s te ridici de jos, dar s i
cobori de sus. Cu cât ne apropiem de un plan mai fin, cu atât mai departe, în planul al doilea, trec logica, experiena i
analiza, înseamn c omul trebuie, în acelai timp, s se simt: corp fizic i esen de procreare care, depinde de lumea
înconjurtoare i interacioneaz cu ea i cu Dumnezeu. Independent de lumea înconjurtoare, Dumnezeu iradiaz iubirea
care creeaz i dezvolt. i aceast particul divin noi trebuie s o simim în interiorul nostru permanent. Atunci nici un
fel de valori omeneti nu ne vor înmormânta, oricât de mult le-am iubi.

Acum dou zile m-a sunat o femeie:

— Am visat ceva foarte straniu i îngrozitor. Mi-am vzut
copilul, corpul lui fiind acoperit total de tatuaje. Un om nu
prea înalt, aproape pitic, îl ducea pe copilul meu de mân într-o
încpere i eu tiam c acolo va avea loc un sacrificiu ritual.
— M-am uitat la câmpul femeii i am vzut c grijile ei
pentru copil sunt întemeiate. Câmpul copilului nu arta bine.
Cauza mi s-a prut stranie i neateptat: absolutizarea
structurilor care ies dincolo de limitele trecutului, prezentului
i viitorului. Nici mcar nu aveam denumiri pentru aceste
structuri. Cum s ies din aceast situaie? îi spun femeii ceea
ce urmeaz:
— în dou din vieile anterioare, dumneavoastr ai consi
derat c Dumnezeu este ceea ce se afl dincolo de materie i
spaiu i aproape dincolo de limitele timpului. Dar acesta nu
era Dumnezeu. V-ai închinat altor zei: erau valorile omeneti

superioare. Zeii crora v-ai închinat erau întruchiparea acestor valori. Rugai-v. Sunai-m mâine din nou. Dac fiul dum-
neavoastr va avea câmpul curat înseamn c am avut dreptate. Când îl vei simi permanent pe Dumnezeu în suflet
vor disprea dispreul, blamrile i orice nemulumire fa de lumea înconjurtoare.

Mama, dar mai ales fiica m roag s le salvez soul, respectiv, tatl. Diagnosticul - cancer pulmonar. Cancerul la
plmâni i stomac se trateaz foarte greu pentru c aici nu este vorba doar de suprare pe oamenii apropiai, ci i pe soart
i viitor. Cauza din care au aprut aceste complicaii, o constituie linia iubirii. Omul iubit, familia, copiii, pentru tatl
bolnav au devenit valoare superioar. Agresivitatea legat de aceste lucruri în cea mai mare parte, el a transmis-o
urmailor si. îi
explic fiicei:
 — Pachetul de suprri pe oamenii apropiai, pe lumea înconjurtoare, pe sine însui, pe destin i Dumnezeu poate s
v ucid pe dumneavoastr i pe copiii dumneavoastr. Este necesar s v schimbai concepia despre lume. Oricât de
înjosit ar fi iubirea dumneavoastr pentru oamenii apropiai, pentru lumea înconjurtoare, sentimentul interior al
iubirii trebuie s rmân intangibil. Iubirea pentru omul apropiat creeaz aceast lume, i întrucât acest sentiment
este legat de aceast lume, atunci, odat cu distrugerea lumii se distruge într-o msur apreciabil i aceasta. Dar,
în interior, exist numai iubire pentru Dumnezeu. întrucât Dumnezeu este venic, acest sentiment este de asemenea
venic. De aceea ele nu trebuie s se asocieze, chiar dac trec reciproc din una în alta.

— Iubirea divin se manifest în noi cu atât mai puternic cu

cât este mai puternic iubirea omeneasc. Apoi iubirea ome
neasc se destram pentru a nu se ataa de cea divin, iar mai
apoi renate din nou.
— Amintii-v toate momentele, îi spun eu fetei, când v-a
fost înjosit sentimentul de încredere i parcurgei din nou
aceste momente pstrând sentimentul iubirii.
Ea d din cap dar, când peste puin timp intr în camer, nu vd la ea schimbri deosebite.
Ea îl sun pe tatl su la spital. Peste o or revine Ia consultaie i m anun c tatlui su îi este i mai ru. M uit s vd
cât de profund au intrat suprrile în sufletul tatlui i vd un tablou absolut dezolant.
Am fcut o ierarhizare a valorilor omeneti. Nu demult îi explicam unui pacient.
— In afara valorilor omeneti din trecut i prezent, exist
valori i în viitor i pierderea lor este i mai dureroas. Când
v rugai, putei prin cuvintele dumneavoastr s spunei c
orice valoare omeneasc, orice fericire omeneasc din trecut,
în prezent i în viitor este un mijloc pentru a-l iubi pe
Dumnezeu.
îns nu demult am gsit niveluri care trec dincolo de limitele prezentului, trecutului i viitorului. N-am putut s
gsesc o denumire pentru verigile acestui lan. Credeam c nu m voi mai întâlni degrab cu acestea. Nici unul din modelele
obinuite n-a funcionat în acest caz. E drept a existat un moment, i anume când încercam s determin cu ce se leag la
om prima verig a acestui lan. Am vzut c este vorba de zona genital. Ce-ar putea s însemne asta? C
atraciile
sexuale ies din limitele prezentului, trecutului i viitorului? Foarte straniu. A doua verig era în zona pieptului. A treia
în cea a capului. La bolnavul pe care-1 analizam la distan era absolutizarea câtorva niveluri ale lanului, dar nu tiam
cum s explic acest lucru soiei i fiicei pacientului. Am încercat s explic prin metodele obinuite: creaie, omul iubit.
Dar fata nu m-a îneles. Am vzut disperarea ei, dar dup tabloul bioenergetic, era clar c situaia se înrutea i mai
mult.
— Patruzeci de minute pauz, le spun eu. Ele ies i eu m
cufund în meditaie. La limita somnului poi s gseti mai
uor soluii noi. Timp de douzeci de minute a fost o activitate
febril, cu toate c contienta aproape c dormea. Contienta
este legat de stereotipurile obinuite. Este greu pentru ea s
primeasc o informaie nou. Dup o jumtate de or îmi vine
o idee nou: senzaiile sexuale trebuie mai întâi date lui
Dumnezeu i dup aceea omului. Imediat ce am simit acest
lucru am vzut o ameliorare în câmpul fiicei i al tatlui.
Le invit pe paciente:
— Ei, cum e? Simii vreo ameliorare? O întreb eu pe fiic.
— Da, parc mi s-a uurat sufletul.
— Prima senzaie sexual trebuie dat lui Dumnezeu.
Cum s îneleg asta?
— în sentimentul iubirii este întotdeauna un element de
atracie sexual i dac primul sentiment trebuie s-i fie dat lui
Dumnezeu, atunci în acelai fel trebuie procedat i cu atracia
sexual. în viaa cotidian acest lucru este foarte simplu: dac
pentru simul dumneavoastr sexual principalul el este omul
iubit, atunci când brbatul v înjosete, v jignete dorinele
sexuale, nu vei putea suporta acest lucru. Deoarece acest
sentiment depinde de omul iubit, inevitabil va izbucni agresiunea. Dar dac el nu depinde de omul iubit, atunci orice
înjosire nu va ucide iubirea interioar. Sunai-1 pe tatl dumneavoastr i, dup aceea, sunai-m pe mine.
Femeile pleac iar eu atept rezultatul. El este foarte important. Dac concluzia este corect, trebuie s fie o cât de mic
ameliorare. Dup vreo dou ore, fata m sun.
— S nu fie de deochi, dar tata se simte cu mult mai bine.

îneleg c în viitorul apropiat, oamenilor le va fi greu s-i dea seama ce fel de lan este acesta care iese dincolo de
limitele prezentului, viitorului i trecutului. Dac n-am s-mi dau seama nici eu, n-am s-1 pot ajuta pe acel pacient ale crui
suprri s-au scufundat Ia acest nivel. i iat, zi dup zi, încerc s determin relaia dintre componentele acestui lan. Se
dovedete c trecutul, prezentul i viitorul sunt liniile iubirii fa de lume i ale dezvoltrii personale, adic tot ce exist în
timp i reprezint consecina activitii acestei succesiuni de programe karmice. Prima verig o constituie atracia sexual.
Ea aparine acestei lumi, ieind în acelai timp dincolo de graniele ei. A doua verig se leag într-un fel de suflet. Ea
iese dincolo de limitele timpului. A treia este în legtur cu contienta. A patra verig îmi este înc necunoscut. Ea e
situat deasupra capului omului.
Câteva sptmâni am încercat s gsesc situaii în care ar fi putut fi înjosiri ale valorilor umane superioare. Puricându-mi
viaa i întâmplri din viaa altora, ddeam în principiu de situaia în care omul iubit respingea iubirea. Dup aceea,
dintr-o dat, mi s-au clarificat toate: tot Universul, cu toate
componentele sale, se nate din iubire, deci exist o separare a nivelurilor acestei iubiri. Primul nivel este cel sexual
care reunete tot ceea ce este viu. Al doilea nivel este acela în care se iubete nu numai cu corpul dar i cu sufletul,
propriu animalelor superioare. Al treilea nivel este cel în care se iubete cu trupul, cu sufletul i cu contienta. La
animale acest nivel se întâlnete rar; în principal, este prezent la oameni. La oamenii spiritualizai, deosebii, iubirea se
manifest i la cel de-al patrulea nivel. In principiu, iubirea poate fi cunoscut pân la nivelul al aptelea. Teoretic,
pân la al zecelea. Omul de astzi, pur i simplu, n-ar rezista la mai mult. El nu va putea suporta durerea pierderii.
Personal am gsit aptesprezece asemenea niveluri. Cu siguran c ele sunt mult mai multe, dar pentru ziua de astzi
aceasta este limita sensibilitii mele. Simt c am ajuns s îneleg cum se cldete iubirea în acest Univers. Pentru a
simi iubirea divin la nivelul contientei trebuie s trecei prin toate cele aptesprezece trepte. Apoi s supori
durerea pierderii lor. Din acest motiv, iubirea fa de Dumnezeu trebuie s fie de zeci de ori mai înalt decât nivelul la
care se gsete omenirea în momentul de fa. Urmream cum se desfoar procesul de dezvoltare. La început omului
i se ddea voie s se ating de manifestrile superioare ale iubirii, care pot atinge nivelul al patrulea, al
aptelea, al optulea, al treisprezecelea. Dup aceea el începe s fie desprins de acest sentiment, pentru ca
acesta s nu fie confundat cu iubirea divin. în medie omul poate suporta o jumtate din aceste niveluri: dac el
a cunoscut iubirea de nivelul al aptelea, atunci el o poate suporta pe cea de nivelul trei, patru. Dac a cunoscut
iubirea de nivelul al
treisprezecelea, el o poate suporta pe cea de nivelul ase-apte. Dac umilirea este mai puternic decât posibilitile de a
suporta pierderea, omul se îmbolnvete sau moare.

Am obiceiul s m uit des în oglind, s vd dac am mai îmbtrânit sau am mai întinerit... Recent, am hotrât s verific
dac acest lucru nu este cumva o înclcare a legilor supreme. Se pare c da. Este dorina morii viitorului i a propriei
persoane în viitor. Adic în mod subcontient m temeam de btrânee, i când am vzut pe faa mea semnele îmbtrânirii
am simit team în faa viitorului. A crescut agresivitatea subcontient, i procesele îmbtrânirii s-au accelerat. Omul nu
trebuie s spun: „eu am bogii". Nu merit s spui: „Corpul meu îmbtrânete". Când omul pronun cuvântul „eu",
el trebuie s reprezinte nu bani, maini sau apartamente i nici înveliul su fizic; nici aptitudinile, intelectul i
perfeciunea. „Eu" înseamn: iubire care strlucete în sufletul meu. Toate celelalte, noi le primim pentru o folosire tempo-
rar. i nu avem dreptul s le asociem cu scânteia nemuritoare din sufletul nostru.
 — Am plecat din republica noastr, îmi povestete o
femeie. Când s-a stârnit valul naionalismului, am îneles c
asta nu se potrivete cu caracterul meu. Spunei-mi, naiona
lismul este o înclcare a legilor sau nu?
— Bineîneles, este idolatria destinului favorabil al po
porului. Acest lucru duce la distrugerea destinului. Cu cât
izbucnete mai puternic naionalismul, cu atât mai mult dis
trugere se poate atepta în viitor. Un tânr are o boal din cauza creia se produce o atrofiere lent a muchilor. Aceast
boal blocheaz un puternic program de autodistrugere.
— La întâlnirea noastr trecut v-am explicat c are loc la
dumneavoastr absolutizarea iubirii pentru lume i pentru
oameni, ceea ce determin gelozia, suspiciunea i irascibilita-
tea. Dar programul de distrugere a omului iubit din cauza
geloziei, este un program de distrugere a copiilor lui. Acest
program se transform destul de rapid într-unui de autodis
trugere. De asemenea acest program lovete copiii, de aceea
apar boli grave, pentru ca s nu fie mutilate sufletele copiilor
i ale urmailor. La dumneavoastr aceast agresivitate este
atât de mare, pentru c dumneavoastr suntei ataat de linia
dezvoltrii perfeciunii, prin urmare trebuie s continuai s
lucrai cu dumneavoastr îniv.
— Simt c pentru mine omul iubit este deocamdat cea mai
înalt fericire, îmi spune pacientul.
— Am s v explic de ce. Toate valorile se nasc din senti
mentele de iubire. în zona primei chakre, iubirea se realizeaz
ca o dorin sexual. în zona pieptului, iubirea se realizeaz ca
prietenie, bune relaii, buntate. în regiunea capului, iubirea se
realizeaz ca spiritualizare i creaie. Deasupra capului, în
corpul energo-temporal al omului, iubirea se realizeaz sub
forma contactului cu viitorul, a speranelor pentru viitor, a
sentimentelor de apropiere de Dumnezeu în viitor. La
dumneavoastr nu exist ataamente de nivelul al doilea i al
treilea, în schimb se pstreaz fa de nivelul întâi i cel de-al
patrulea. Ce înseamn asta!? înseamn c prima senzaie
sexual suntei gata s o dai femeii i de asemenea dorina de
iubire suntei pregtit s i-o dai tot ei. înelegei un adevr simplu: Dumnezeu nu este numai tatl, Dumnezeu este i
mama, fratele i sora, soul i soia i cele mai mari dorine de iubire sunt dorinele întâlnirii i comuniunii cu Dumnezeu.
Iar dorina de întâlnire cu omul iubit este doar mijlocul pentru intensificarea uniunii cu Dumnezeu.
— Care sunt principalele puncte vulnerabile la mine? se
intereseaz tânrul.
— Privii: Dumnezeu creeaz Universul. Dumnezeu îl diri
jeaz i îl readuce la El. în mitologia indian acest lucru se
numete inspiraia i respiraia lui Brahma. Deci prima valoare
omeneasc este crearea lumii. Creaia, procrearea, iubirea fa
de oameni i fa de lume, reprezint conducerea lumii. Apti
tudinile, intelectul, perfeciunea, destinul, toate acestea sunt
întoarcerea ctre Dumnezeu care se va realiza în viitor. Omul
este lovit în aceste trei puncte pentru ca iubirea legat de
lumea înconjurtoare s nu se asemuiasc cu iubirea divin.
în martie 1996 am fost rugat s in o conferin la Societatea orbilor. în sal erau vreo cincizeci - aizeci de
oameni. Conferina era fixat pentru ora aisprezece. înainte de asta, eu trebuia s m ocup de treburile mele în atelier.
Cu o zi înainte, m-a sunat un cunoscut. îl cunoteam de cincisprezece ani, îns nu ne mai vzusem de mult timp.
— Acum te sun ca pacient, spune el. Ai putea s m ajui?
— Treci mâine pe la mine la atelier, în jur de ora dou
sprezece i vorbim atunci.
Când a venit, l-am diagnosticat în grab. în principiu era sntos, numai prima chakr era aproape închis. Asta denot
probleme cu urmaii. Sufletele copiilor erau foarte încrcate.
— La tine totul este destul de bine, numai c ai un puternic
ataament de creaie i procreare. Prin urmare este vorba de
suprare, de gelozie, probleme în viaa personal. El a vzut c
i-am fcut un diagnostic superficial i, în mod delicat încearc
s m ajute.
— în familia noastr s-au nscut 18 oameni, povestete el.
12 au murit, iar acum încep s moar ceilali. Brbaii din
neamul nostru nu au copii. Numai un singur frate are biei.
— Spune-mi numele frailor decedai.
Ambii prezint deformaii ale câmpului, ce caracterizeaz moartea. O puternic absolutizare a creaiei, a procrerii, plus
absolutizarea perfeciunii, iubirea pentru un alt om, trufia. O tem cunoscut.
 — Situaia ta este mai bun decât cea a frailor ti de
cedai, datorit buntii tale sufleteti. Ataamentul pentru
perfeciune nu exist, numai probleme de iubire. Dumnezeu
creeaz Universul. Dumnezeu îl stpânete i-l controleaz, i
Dumnezeu i-l readuce la sine. Omul face acelai lucru, dar la
nivel omenesc. Dac el absolutizeaz nivelul omenesc, atunci
el încearc s asocieze valorile omeneti cu Dumnezeu i s le
fac venice. i atunci are loc terminarea genealogiei, se sfâr
ete neamul, intervin bolile i moartea.
Am mai vorbit puin, dup care el a plecat.
i iat, peste câtva timp stau într-o sal nu prea mare la Societatea orbilor. înainte de conferin, în sal erau în majoritate
orbi. Diagnostichez sala i vd o puternic absolutizare a urmtoarelor momente: creaie, procreare i perfeciune. La început
citesc biletele primite din sal i vd peste tot una i aceeai problem: trufia i gelozia.
— Scderea vederii, a auzului, diabetul, durerile de cap
sunt boli ale geloziei, explic eu. Ca s ne salveze sufletele,
Dumnezeu ne rpete tot ceea ce noi considerm a fi fericire
suprem. Sufletul piere dac se ataeaz de un lucru mai mult
decât de Dumnezeu. Boala este stoparea înelegerii noastre
incorecte a lumii. Când avem o concepie greit despre lume,
stresul genereaz nu iubire, ci agresivitate.
De la locul ei se ridic o femeie i întreab:
— Spunei-mi, de ce Dumnezeu se rzbun atât de crunt pe
noi? De ce este el atât de nedrept?
— Organismul niciodat nu se rzbun pe celul, îi rspund
eu. Obinem o imagine deformat a lumii atunci când încer
cm s adaptm la logica noastr destul de limitat, logica
divin. Atunci cea mai mic neconcordan a reprezentrilor
noastre despre lume creeaz agresivitate, chiar împotriva
lumii. Dac noi ne suprm pe un alt om, este ca i cum am
încerca s umplem paharul cu noroi. Când el va fi plin, noroiul
se va întoarce ctre noi. iar noi vom fi nevoii s ne curm
prin intermediul bolii, i a suferinelor. Dac noi ne suprm
pe destin, umplem cu noroi o cad i trebuie s facem acelai
lucru, dar de data asta la o scar mai mare. Capacitatea vii
torului este i mai mare, iar capacitatea lui Dumnezeu este
infinit. întotdeauna exist o linie roie dincolo de care nu va
putea trece agresivitatea noastr. De aceea încercai s simii
c, fa de Dumnezeu, fa de viitor, fa de destin, fa de
oameni, noi putem s nutrim numai un singur sentiment.
Sentimentul unei iubiri nelimitate. Fa de sine, trebuie s
nutrim în interior, de asemenea, sentimentul unei iubiri
nelimitate. Eu citeam conferina i-mi aminteam cum, în tineree, era cât pe ce s orbesc. Am avut un ulcer al corneei la
ochiul drept. La început m-au lsat amândoi ochii, nu vedeam nimic. Cu un an înainte m înverunasem împotriva
propriului destin din cauza prbuirii tuturor visurilor, speranelor i a neîmplinirii iubirii mele juvenile. De câte ori
aveam traumatisme, aveau de suferit ochii. M-am temut întotdeauna s nu orbesc i simeam c acest lucru se va i
întâmpla, cauza fiind faptul de a considera ca infailibile reprezentrile mele privind morala, principiile echitii, când era
vorba de iubire. Nu m puteam înjosi în faa sentimentului de iubire, nu puteam s scap situaia de sub control. Pentru
mine senzaia propriei perfeciuni, a inteligenei, tiinei de a manevra lumea înconjurtoare, era piatra unghiular i
principalul punct de sprijin. Mi-am încheiat conferina i am diagnosticat sala. Modificrile erau minunate. Apoi am plecat
acas i m-am gândit cât de întinat poate fi sentimentul meu de iubire prin trufie, blamare i dispre, gelozie, suprare pe
oamenii apropiai i pe lumea înconjurtoare. Voi putea eu oare s-mi fac iubirea independent de orice? Am s reuesc
eu oare cu adevrat s-mi purific sufletul? îmi puneam aceast întrebare din nou i din nou, dar nu gseam nici un rspuns.
Dar acest lucru nu m mai speria ca înainte. Rezultatul a încetat s mai fie pentru mine lucrul cel mai important. Nutrind în
suflet sentimentul dumnezeiesc, omul tinzând ctre ceva la exterior, înelege întotdeauna c la nivelul interior, el deja i-a
atins elul.
în cartea a doua i a treia am descris contactele i interaciunile cu diverse structuri de rang tot mai înalt. Eu le
comparam cu treptele ce duc ctre Dumnezeu. Toate acestea
sunt trepte ale iubirii. Nu tiam câte îmi va fi hrzit s urc i aceast necunoatere, dup cum o simeam, le poate bara
multora posibilitatea de a-i îndrepta greelile. întrucât orice structur provine din Iubire, atunci înjosirea tuturor valorilor
omeneti este egal înjosirii sentimentului omenesc al iubirii. Prin urmare, cu cât este mai înalt sentimentul iubirii pe care îl
încearc omul, i cu cât el manifest mai puine pretenii, cu atât este mai mare rezerva de rezisten la înjosire a acestui
sentiment, cu atât este mai aproape omul de Dumnezeu.
ÎNCHEIERE

Manuscrisul celei de-a treia cri a fost

încheiat. Trebuia doar fcut o încheiere.
în principiu prin cele trei cri am
încheiat tabloul lumii înconjurtoare,
 dar, dac mi-ar fi disprut toate
problemele i eu m-a fi simit minunat
din punct de vedere fizic, totul ar fi fost
bine. Dar n-a fost aa. Fie c n-am reuit
s v corelez cu sistemul, fie c primele
trei cri au fost doar o etap, dup care ar
trebui s vin una nou. Acest lucru nu-1
tiam. Recent a venit la mine la consultaie
o femeie care mi-a spus c poate îndeprta
farmecele.
— Pot s m ocup cu aa ceva? m-a
întrebat ea. îndeprtez
farmecele cu ajutorul rugciunilor.
Am examinat-o pe pacienta ei în
momentul anterior procedurii i dup
aplicarea acesteia. La prima vedere nu
prezenta deformaii.
— Totul este normal, i-am spus eu. Putei s practicai
procedurile dumneavoastr. Apoi m-am interesat: Apropo, nu
cumva am i eu fcute farmece? Rspunsul m-a surprins
întrucâtva i pe mine:
— Da, exist farmece i înc foarte puternice i nu puine.
— Le-ai putea îndeprta?
— Desigur.
Femeia i-a imaginat fantoma mea i a început s-o purifice.
— Gata. Câmpul dumneavoastr s-a curat, a spus ea dup
un timp. Ne-am îneles s ne sunm a doua zi pentru control.
Ea m-a sunat i mi-a spus c la mine totul este curat i bine.
Ne-am îneles s ne sunm i ziua urmtoare. Stteam i m
gândeam la situaia în care am nimerit. Am scris trei cri
despre modul cum se poate restabili sntatea, iar eu aveam
fcute farmece. Apropo, dup procedura ei, m-am simit la
nivel fizic cu mult mai bine. Slav Domnului, acele legi spiri
tuale pe care le-am descoperit acioneaz pe lâng mine.
Altfel, era un lucru ciudat: eu învam pe alii ceea ce singur
nu tiam. A doua zi diminea a sunat telefonul. Era acea
vindectoare.
— Farmecele au revenit. în spatele capului i lâng prima
chakr.
Cercetez câmpul i îneleg ce se întâmpl.
— Ceea ce dumneavoastr ai luat drept farmece reprezint
absolutizarea valorilor omeneti i agresivitatea provocat din
cauza lor. Acest lucru trebuia s îl cercetez dezvoltându-mi
sistemul. Dar, dac farmecele se îndeprteaz prin rugciune,
sistemul devine inutil. înseamn c nu era decât o amânare i
nu vindecare. Dar pentru c la mine toate procesele decurg de
sute de ori mai repede, amânarea n-ar fi pentru un an-doi, ci
doar pentru câteva zile. Este inutil s m tratez cu medica
mente. Situaia aprut a fost edificatoare. Exist îns aici i
un mare avantaj: trebuie s-mi dezvolt în continuare sistemul i concepia despre lume. înseamn c n-am s m plictisesc.
Programele de absolutizare a treptelor iubirii n-au fost închise la mine. Toate deformaiile câmpului meu femeia le-a
interpretat drept farmece, iar eu m gândeam c dac ea va reui s le îndeprteze, nu va mai trebui s fac eforturi inutile.
Privesc în tcere pe fereastr, la primvara lui 1996, la mugurii gingai aprui doar de câteva zile. Se vede treaba c
cercetrile mele n-au luat sfârit.