Absorbtia intestinala

Absorbtia intestinala este procesul prin care produsii simpli, rezultati din digestie, strabat mucoasele
digestive, trecand in circulatie. Absorbtia anumitor constitueni se poate realiza la nivelul stomacului
(apa, cloruri, alcool, CO2 etc.), precum si la nivelul colonului (apa si electroliti), dar absorbtia principiilor
alimentari are loc in special in intestinul subtire; de aceea lichidul care trece prin orificiul ileo-cecal
este practic lipsit de substante nutritive.

Transportul diferitilor constituenti din lumenul intestinal prin celulele epiteliului intestinal in sange sau
limfa se realizeaza prin 3 mecanisme:

 transferul pasiv pe baza de mecanisme fizice (gradiente osmotice, de concentrate sau electrice) prin porii
membranei celulare;
 transferul activ, cu consum energetic, prin combinarea chimica a substantei de absorbit (glucoza, aminoacizi
etc.), cu un sistem membranar de transport;
 transportul prin vezicule de pinocitoza la nivelul membranei (proteine), proces de importanta redusa.
Absorbtia glucidelor – se face activ – hexoze (glucoza, fructoza, galactoza) sau pasiv, prin difuziune
(unele pentoze ca riboza etc.).

Absorbtia glucozei se face prin cuplarea acesteia cu un transportor comun cu cel care realizeaza si
absorbtia Na+, de care se desface la polul opus. Transportorul isi reia activitatea, iar glucoza trece in
capilarele sangvine si, pe cale portala, ajunge la ficat. Absorbtia glucozei necesita energie, provenita
din degradarea moleculelor de ATP, sub actiunea enzimatica a ATP-azei.

Absorbtia protidelor –se face sub forma aminoacizilor prin mecanisme active. Intrand in celulele
mucoasei intestinale, aminoacizii trec apoi pasiv din aceste celule in sange prin difuziune.

La sugar unele proteine nedigerate pot fi absorbite din intestin (anticorpii din colostrul matern).

Absorbtia lipidelor –se face sub forma de acizi grasi si glicerina (glicerol), fara a necesita consum
energetic. Glicerina se absoarbe usor in sange si limfa, fiind hidrosolubila.

Absorbtia acizilor grasi este posibila numai dupa ce acesti constituenti se combina cu sarurile biliare,
formand micelii hidrosolubile. In contactul cu celulele mucoasei, aceste micelii elibereaza sarurile
biliare, care trec mai departe in ileon unde vor fi reabsorbite, iar acizii grasi sunt transportati in celulele
mucoasei intestinale.

Din aceste celule, absorbtia acizilor grasi se face diferit, in functie de lungimea lantului de C. Astfel,
acizii grasi cu mai putin de 10-12 atomi de C (cu lant scurt) trec direct in sangele portal, unde sunt
transportati in stare libera (neesterificati); acizii grasi cu un numar mai mare de C se combina cu
glicerolul in celulele mucoasei intestinale, resintetizand trigliceridele care trec in circulatia limfatica,
intrand in constitutia chilomicronilor (complexe formate din trigliceride, fosfolipide, colesterol si o parte
protidica).

Absorbfia vitaminelor– se face diferit, in functie de solubilitatea lor. Vitaminele hidrosolubile se

resorb rapid, in timp ce absorbtia vitaminelor liposolubile este deficitara, daca lipsesc sarurile biliare
sau enzimele pancreatice din intestin. Cele mai multe vitamine se resorb in segmentele superioare
ale intestinului subtire.