Amfibieni

Amfibia (din greaca veche: amphíbios - „ambele moduri de viață”) este o clasă de
animale ovipare și poichiloterme, de dimensiuni diferite. Acestea au fost printre
primele animale, ce au cucerit uscatul, apărând cu aproximativ 350 milioane ani în
urmă. Din punct de vedere sistematic, clasa amfibieni se împarte în 2 ordine:
-Urode = cu coada
-Anure = fara coada
Pielea amfibiilor este subțire, lipsită de pilozități, bogat vascularizată, delicată
și conține mulți pori, ce participă la respirație. Respirația prin piele la amfibii este
foarte importantă, unele specii, precum salamandră, depinzând aproape exclusiv de
acest mod de respirație. Pielea amfibiilor are foarte multe glande, ce secretă mucus.
Ochii amfibiilor sunt mari și sunt dispuși lateral, pentru a mări câmpul vizual și
pentru a se feri de prădători.
Sistemul nervos este mai dezvoltat decât la pești.
Encefalul la amfibieni – prezintă emisfere cerebrale mai bine
individualizate,maduva spinarii,
iar tuberculii bigemeni au tendința să se dedubleze. Epifiza este dezvoltata la
anure, la mormolocii acestora prezentându-se sub forma unei vezicule situate
deasupra craniului, sub piele.
Inima este alcătuită din trei camere: doi atrii și un ventricul. La formele
inferioare ,atriul stâng și cel drept nu sunt complet separați. La formele superioare
atrii sunt complet separați, dar la toți amfibienii ambii atrii comunică cu ventriculul
printr-un orificiu comun.
La amfibieni aparatul bucal este reprezentat prin orificiul bucal și cavitatea
bucală mare în care se află limba, forma căreia diferă de la specie la specie. La toți
amfibienii limba este lipicioasă și ajută la prinderea prăzii. Prada este prinsă
anume cu partea anterioară al limbii. În cavitatea bucală se deschid ductele
glandelor salivare. Dinții la amfibieni sunt mărunți sau lipsesc. Dinții sunt dispuși
pe maxilarele superioare, pe vomer, la unele specii și pe mandibulă. Din cavitatea
bucală hrana trece în esofagul scurt ce se deschide într-un stomac mic, unde se
digeră parțial.Sistemul digestiv al amfibienilor se deosebește de cel al peștilor prin:
-apariția limbii;
-apariția glandelor salivare;
-diferențierea intestinului în intestin gros și subțire;
-diferențierea duodenului.
Broaștele se hrănesc cu prăzi mișcătoare, de obicei insecte. Mărimea prăzii
depinde de mărimea broaștei și a gurii sale. Broasca-bou africană mănâncă aproape
orice poate înghiți, inclusiv șerpi veninoși, miriapode uriașe, scorpioni și chiar alte
broaște-bou. După ce și-a localizat prada, broasca se întoarce spre ea, se năpustește
asupra ei, și o prinde cu vârful limbii lipicioase. Insecta nu este mușcată sau
mestecată, ci înghițită de vie. Când broasca își înghite prada, ochii săi mari clipesc
și coboară spre cavitatea bucala, ajungând la împingerea hranei pe gât în jos.
Reproducerea amfibiilor este sexuată și se petrece în mediul acvatic. Fecundația
este externă. Din ouă ies larve branhiate denumite popular „mormoloci”. Aceștia au
coadă și au respirație branhială. Dezvoltarea se face prin metamorfoza ou-
mormoloc-adult.