Călcâiul lui Ahile

Ahile este fiul zeiței Tetis și al lui Peleu,

regele din Thessalia. Încă de la nașterea sa,
Zeița Tetis îi știe destinul. Știe că fiul ei va
deveni un mare luptător, dar și că Moira
(zeița sorții neinduplecate) i-a hărăzit să-și
piardă viața sub zidurile Troiei.
Pentru a-l feri de cruda soartă, zeița
iși unge pruncul cu ambrozie, pentru a-l
face nemuritor. Îl vâră în flăcări pentru a-l
căli. Merge în Infern și îl scaldă în celebrul
râu Styx, pentru ca nici o armă să nu-i
poată răni trupul. Atât doar că micuțul
Ahile a fost ținut de călcâiul stâng
când a fost cufundat în râu, și acest
loc a rămas necălit. Soarta nu poate
fi învinsă. Sfârșitul eroului
survine, după cum fusese prevestit,
în timpul asediului Ilionului. Paris,
fiul regelui Priam, îl țintește pe
Ahile cu săgeata fatală. Zeul
Apollo, aliatul troienilor, îndreaptă
săgeata spre călcâiul eroului aheu,
dându-i o putere nemărginită.
Lovit în același timp și de un
muritor și de un zeu, fiul zeiței
Tetis moare pe câmpul de luptă.
Prin urmare, expresia călcâiul lui
Ahile este folosită cu rolul de a
indica punctul slab al unei
persoane.