Alexandru cel

Mare

Alexandru al III-lea al
Macedoniei, cunoscut mai
bine sub denumirea de
Alexandru cel Mare.
A fost un tânăr războinic
macedonean crud,
explorator, strategial şi
celebru datorită cuceririlor
sale. Nimic nu stătea în calea sa. Soldaţii inamici erau ucişi, oraşele care îi rezistau erau
șterse de pe faţa pământului, iar locuitorii acestora erau masacraţi. Pe de altă parte, lumea
nu-l cunoaşte doar drept războinic cuceritor, ci şi drept clăditorul unei noi lumi care a stat la
baza civilizaţiei moderne. La numai 16 ani, Alexandru a învins în prima bătălie. La 20 de
ani a ajuns rege al Macedoniei, iar la 30 de ani a devenit cuceritorul orientului. Alexandru
însuşi a fondat 70 de noi oraşe şi a denumit 12 oraşe după el, inclusiv Alexandria din Egipt.
Alexandru Macedon era relativa mic de statura, dar cu un corp foarte bine cladit. Avea
parul blond, iar ochii aveau culori diferite, unul negru inchis si altul albastru foarte deschis.
Alexandru moare la varsta de numai 32 de ani, cel mai probabil de friguri sau malarie.
Înainte de a-şi da sfârşitul, împăratul a vrut să arate oamenilor că moartea nu alege şi că toţi
suntem egali în faţa ei, fie că suntem cerşetori sau împăraţi.
„Prima mea dorinţă, a spus Alexandru, este ca doctorii să-mi ducă sicriul fără a fi ajutaţi de
nimeni altcineva.“
După o pauză, el a continuat: „A doua dorinţă este ca atunci când îmi duceţi sicriul spre
groapă, drumul spre groapă să fie presărat cu aurul, argintul şi pietrele preţioase pe care le-
am adunat în războaie.“
Alexandru s-a simţit epuizat după ce a rostit aceste cuvinte. S-a odihnit puţin şi a continuat:
„A treia şi ultima mea dorinţă este ca mâinile să-mi fie lăsate să atârne în afara sicriului.“
„Mi-ar plăcea ca lumea să ştie despre cele trei lecţii pe care tocmai le-am învăţat. Vreau ca
doctorii mei să-mi ducă sicriul pentru ca oamenii să realizeze că doctorii nu pot vindeca
orice boală. Ei sunt lipsiţi de putere şi nu pot salva un om din ghearele morţii atunci când
acestuia îi sună ceasul.“
„A doua dorinţă - drumul spre mormânt presărat cu aur, argint şi alte bogăţii - este pentru a
aminti oamenilor că nimic din aurul meu nu vine cu mine în mormânt. E o pierdere de timp
să alergi după atâtea bogăţii.“
„Şi a treia dorinţă - mâinile lăsate să atârne pe lângă sicriu - e pentru a le arăta oamenilor că
am venit cu mâinile goale în această lume şi tot aşa plec din ea.“