Credinţa în nemurire- Egiptul Antic

Egiptul s-a format din două teritorii distincte, unite prin dependenţa  faţă de
Nil:Egiptul de Jos, poziţionat în Nord, zonă în care Nilul se desparte în 7 braţe şi
unde se găseşte papirus din belşug şi Egiptul de Sus, zona văii Nilului, un teren
lung şi îngust, dependent de fluviu. Pe malurile fluviului se aflau două fâşii de sol
fertil, negru, apoi urma deşertul, denumit de egipteni „Pământul Roşu”, iar după
acesta se aflau falezele care au oferit piatra necesară construcţiilor.
Egiptenii credeau cu
tărie în nemurire. Din
acest motiv stăpînitorii
Egiptului şi–au făcut
morminte, echipate cu
obiecte uzuale şi de lux,
în speranţa de a–şi
asigura fericirea eternă
în lumea cealaltă.
Piramidele sînt cele mai
remarcabile exemple
privitoare la această
practică.
Egiptenii credeau că
viaţa de după moarte este mult mai importantă decât viaţa în această lume, de
aceea toate speranţele şi ritualurile lor religioase erau legate de trecerea în lumea
cealaltă. Ei acordau o atenţie deosebită locului de înmormântare. Astfel, un ţăran
simplu putea să adune viaţa întreagă avere, pentru ca, atunci când va muri, să i se
facă un mormânt în formă de palat, iar alături să i se pună mult aur şi bijuterii.
Egiptenii işi considerau casele doar locuinţe temporare, iar mormintele şi le
construiau cu un avânt neobişnuit, pentru că îşi imaginau că aceasta este casa lor de
veci.
In aceste morminte se puneau bijuterii, veşminte, mobilier, vin, alimente, veselă,
cutii de fildeş şi chiar mici plăcuţe pentru frecarea fardurilor pentru ochi. Se credea
că aceste obiecte puteau fi utilizate în viaţa de dincolo de mormînt. În timpuri şi
mai îndepărtate sclavii erau ucişi pentru a fi îngropaţi împreună cu stăpînul lor, ca
să îi slujească după moarte. În mii de sarcofage egiptene s–a găsit „Cartea
morţilor“, o culegere de formule magice destinate, după cum se spera, să le ajute
celor morţi să iasă cu bine din diferite primejdii din viaţa de apoi.
 Procesul de mumificare

Mai întâi, creierul Apoi era înfășurat în

persoanei decedate era bandaje tratate cu
extras pe nas, cu ajutorul rășină, carbonat de
unei tije, iar cutia
sodiu și uleiuri
craniană era umplută cu
o soluție pentru a aromate, astfel încât
elimina toate resturile ele să fie
organice și bacteriile. impermeabile.

Apoi erau scoase

din abdomen
toate organele, Corpul era plasat intr-
in afara de inima un sicriu de lemn
– care erau decorat special.
uneori
conservate
separate.

Corpul era Preotul oficia

curățată cu o ceremonia
infuzie de ierburi
deschiderii gurii
și condimente.
cu un obiect de
cult.

Corpul era cusut. Sicriul de lemn

era plasat intr-
un sarcofag din
piatra.

Corpul era
păstrat timp de
40 de zile într-o Sarcofagul era
soluție naturală pus intr-un
de sare. 
mormant si
intrarea era
sigilata.