Sunteți pe pagina 1din 36

D E S T R A J A

R e v i s t a „ S T R Ă J I I Ţ Ă R I I " p e n t r u t i n e r e t

ANUL II N-rul 10 OCTOMBRIE 1939

CREDINŢĂ şi MUNCĂ pentru ŢARĂ şi REGE

S U M A R U L :

TEOFIL GH. SIDOROVICI: La porţile destinului a bătut un Prinţ


VALERIU BORA: Marelui Străjer (versuri)
Dr. CONST. C. PAVEL: De strajă la porţile sufletului
REGINA MĂRIA: Dela inima Mea la a lor
AUREL CHIRESCU: Emil Gârleanu
N. VLĂDULESCU: Exemple de urmat
GIN A TALĂNGESCU: Străjera-infirmieră
TRAI AN FLORI AN: Raniţa de vânătoare
FLORIN GĂLUŞCĂ: îndrumări fotografice
GH. GĂBREANU: Lucrări agricole în luna Octombrie
ŞT. DIMITRESCUCETERAŞU: O sărbătoare c u tâlc
ION MOŢUL: Salvamar
Dr. ION TOMESCU: Boli contagioase printre şcolari
ZINA TARASOV: Impresii din Italia

Colţul şefilor de cuib — La focul străjeresc —Curiozităţi —


Premianţii expoziţiei de desene străjereşti — Ce să citim —
Ştiri străjereşti — Jocuri de deslegat

DESENE: M. MAVRODIN — EUGEN ISPIR

y V
Xro* A\

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA:
Straja Ţării — Direcţia Propagandei, Bucureşti — Calea Victoriei, 52

ABONAMENTUL ANUAL 100 LEI — PREŢUL UNUI EXEMPLAR 10 LEI


DE STRAJA
LA PORŢILE DESTINULUI A BĂTUT UN PRINŢ...
— ANIVERSAREA NAŞTERII MAJESTÂŢII SALE REGELUI CAROL II —

de TEOFIL GH. SIDOROVICI


Comandantul STRĂJII ŢĂRII

Dintr'o ilustră pereche princiară care armoniza într'o urzire de sânge nobil atâtea
familii domnitoare cu strălucit renume, a coborît pe firele de aur ale unui răsărit de soare din 16
Octombrie 1893, un Prinţ ca din poveste, aşteptat de-o Ţară şi de-un popor.
In taina bătrânului codru de sub fruntea încruntată a Bucegilor, în castelul din rariştea fer­
mecătoare unde Peleşul se îngână cu cântec de păsări, se înfiripa o viaţă nouă, pe care ursitoa­
rele aveau s'o împodobească şi cu spinii durerilor omeneşti, dar şi cu măreţia luminoasă a celor mai
mari victorii.
Prinţul C a r o l . . .
Din bubuitul tunurilor şi dangătul clopotelor bisericilor ţării, se înălţa un cântec, u n freamăt,
o simfonie care pătrundea în străfundul sufletelor româneşti, înviorându-le cu puterea unei credinţe
şi întărindu-le nădejdea.
Aveam un Prinţ născut pe pământul Ţării, unde ne dorm de mii de ani strămoşii, un Prinţ
care avea să fie mângâiat de soarele românesc, care avea să trăiască viaţa noastră aşa cum ne-au lă­
sat-o înaintaşii, să simtă ca noi, sa se bucure şi să se întristeze cu noi, să ne doinească doina şi să
ne joace jocul, să îngenunche cu noi pe lespedea bisericilor cu orândueli creştine, să respire aerul
sănătos al plaiurilor noastre, să se înfioare de frumuseţile neîntrecute ale Ţării noastre, să se pă­
trundă de aceleaşi năzuinţe şi de aceleaşi dorinţe, să practice aceleaşi datine şi obiceiuri, îni'răţindu-se
in cuget şi simţiri cu poporul de ciobani şi răsturnători de brazdă, curaţi la suflet şi gata de orice sa­
crificiu în vremuri de grea cumpănă.
Aveam u n Prinţ Român de baştină, în ochii căruia se oglindea albastrul cerului românesc, în
trup voinicia strămoşilor, în priviri sinceritatea Românului şi'n suflet podoabele de vitejie ale Voe-
vozilor.
Şi Prinţul creştea ca din basme sub calda ocrotire părintească şi sub razele de nădejde şi bu­
curie ale unei Naţii.
Primele gânguriri au fost crâmpeie din graiul nostru,

Graiul vechilor cazanii,


Care-1 plâng şi care-1 cântă
Pe la vatra lor ţăranii. . . .

Poveştile cari I-au legănat copilăria au fost poveştile noastre cu „Moşu şi Baba", cu „Ursu", cu
„Balaurul", cu „Făt Frumos", cu „Zânele", cu „Smeii"

Cântecul de leagăn I-a fost acelaş „Nani. . . . nani, puişor,


Dormi frumos lin şi uşor,
Să creşti mare, plin de dor,
Să fii Ţârii ajutor... .

Creşterea şi educaţia ce I s'au dat, au avut un pronunţat accent de severitate, căci viaţa este
mai aspră pentru viitorii Conducători de popoare decât pentru supuşii lor.
In sufletul Prinţului înfloreau atâtea calităţi, ce-aveau să-L caracterizeze : sentimentul datoriei
spiritul de dreptate, iubirea de Patrie, iubirea de popor, descifrarea năzuinţelor naţionale, dragostea
de graiul, portul şi tradiţiile noastre, respectul de marii Voevozi ai trecutului.
In orele de istorie, când i se povestea de faptele măreţe ale Domnitorilor, Ii licărea în priviri
o lumină vie.
— Vreau să fiu şi Eu ca Ştefan Vodă . . .
— Şi eu voiu lupta ca Mihai Viteazul
— Vreau să păzesc Credinţa şi Legea ca Brâncoveanu.
Ce frumos scrie Regina Măria în „Povestea vieţii mele", despre Fiul Ei iubit:
„Când se făcu ceva mai mare, Carol era un băeţel aşezat, cam serios, uşor de mânuit şi avea
totdeauna o mare năzuinţă spre învăţătură. învăţă să citească cu o repeziciune uimitoare. In primii
ani era numai lumină şi voe bună, mai târziu se făcu puţintel mai pretenţios. Adevărul e, că de pe
când era un băeţel mic, simţea un interes neobişnuit pentru orice privea legile, regulamentul, prescrip­
ţiile şi interzicerile. Ii plăcea să cerceteze înţelesul adânc al tuturor lucrurilor, poate din pricină că pe­
trecea mult timp cu Unchiul, al cărui dar special era de a instrui.
Carol era numai ordine şi preciziune şi avea într'însul u n tainic imbold ide a domina, de a sub­
juga şi de a impune restricţii pe cari El singur Cel dintâi le respecta'.'.
Ştia să impună restricţii pe cari El singur Cel dintâi le r e s p e c t a . . . .
Ce cuprinzătoare formulă de caracterizare a Celui ce-avea să prefaţeze o nouă istorie a Po­
porului Român !
Prinţul Carol îşi desăvârşia cu perseverenţă pregătirea pentru viitorul ce-L aştepta. I n 1909 avea
16 ani. Cu o solemnitate ce I-a rămas adânc săpată în suflet, Regele Carol I I-a aşezat prima tresă de
Sublocotenent.
O altă epocă îşi deschidea orizontul. Prinţul Carol devenea un camarad al tuturor ostaşilor
ţării. Griji şi preocupări deosebite se adăogau celor de până aici. E nelipsit dela manevre, mereu în
mijlocul ofiţerilor şi soldaţilor cari îl divinizau.
Războiul întregirii Ii prilejueşte manifestări de curaj fără pereche. In tranşee, alături de lup­
tători, la postul de comandă pe front, pretutindeni se interesa de buna stare a ostaşilor, încurajându-i
şi răsplătindu-le eroismul.
Cine poate uita memorabila şedinţă a unui consiliu de miniştri sub preşedinţia Regelui Ferdi-
nand, la Iaşi, când descurajării tuturora, răspundea temerar Prinţul Moştenitor de Tron ?
Cu batalionul Său de vânători de munte, la Cireşoaia şi Oituz, apoi pe frontul dela Tisa, Prinţul
Carol a primit unul din cele mai grele botezuri ale eroismului.
Prin toate acestea se legase şi mai strâns de popor, intrând în sufletul lui ca o nădejde izbă­
vitoare.
Dar vremurile de după război se turbură.
Zadarnic se încercase a se schimba ceeace graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională hotărîseră:
în drumul soartei, nimeni n u poate sta.
Fila pe care ursitoarele scriseseră durerea, rămânea neînţeleasă de sufletul curat al Naţiei.
Departe de ţara sa, Prinţul Carol păstra pe biuroul de lucru o urnă cu pământ românesc, spre
care privea în zilele de restrişte, c u nostalgia Celui ce n u putea să înţeleagă această cotitură a soartei.
Iar când poporul n u i-a mai putut îndura lipsa, când negre şi primejdioase fluturări de
desbinare se profilau la orizont, chemarea celor 20.000.000 de Români a răsunat puternic, străpun­
gând depărtările.
Răspunsul a venit c u m trebuia să vină.
Din seninul fără nouri al unei zile de vară, a coborît pe aripi de pasăre măiastră ca'n basmele
pe care de-atâtea ori le ascultase, în lanul de belşug al ţării, sorbind cu nesaţ din urciorul Modurei pu­
terea vie cu care avea să isbândească în lupta de mântuire a Neamului.
Cronica vremii a depănat de-atunci doar un deceniu. Dar ce multe şi rostogolitoare a u fost în­
tâmplările acestui răstimp !
Lumină s'a făcut în suflete şi nimeni n'o va mai putea stinge.
Ce mult şi totuş ce puţin este, de când în aurora unei zile de toamnă, un Prinţ a bătut la
porţile destinului.
Şi porţile s'au deschis larg, în faţa unui Mântuitor de N e a m !
Astăzi, când ţara sărbătoreşte ziua de naştere a Marelui şi Supremului nostru Comandant, 4 mi­
lioane de străjeri şi 40.000 comandanţi Ii strigă din adâncul sufletului:

SA TRĂIASCĂ M. S. REGELE CAROL AL II-lea, nădejdea de viitor a poporului Român !


JÎLaretui Străjer
O, Rege!
In aste vremuri de restrişte
când grele gânduri ne apasă,
Tu singur
ne înalţi spre culmi de vis şi vrere voevodală.
Cu braţ vânjos despici cărări adânci prin veac
să dărui Neamului romano-dac
lumini imperiale şi destin domnesc,
Tu singur
Sădeşti în noi străbunul cântec nou de ţară,
trăiri de românească primăvară !

O, Rege !
Tu singur,
semeţ, in două fulgerat-ai ţurtunatec zările,
spre dimineţi de suflet dârz şi aspră faptă.
Pe strămoşeasca vatră tainic ai aprins
jăratecul stins
al mândrelor măriri de altădată
şi mir sfinţit ai stors din lespedea de piatră

Ca mâine,
ce glas român va şti să-Ţi cânte leatul, drept,
şi toate faptele Domniei Tale ?
Ce nou Miron Costin «a şti să scrie, prea mărind
tot drumul Tău de glorii voevodale.

Vor trece ani şi ani, şi toate veacurile'n şir;


necunoscuţi. Măria Ta, noi vom dormi sub glie.
Tu singur rămânea-vei peste om şi vremi,
Străjer de Neam şi 'mpărăţie,
cu toţi strămoşii noştri din vecie i

VALERIU BORA
DE STRAJĂ LA PORŢILE SUFLETULUI
„Im(brăcaţd-vă cu toată
armătora lui Dumnezeu ca
să, puteţi ţine piept împo­
triva uneltirilor diavolului".
— Efeseni, VI, 11 —

Adevăratul creştin trebue să fie întotdeauna pe Sf. Ap. Pavel ne îndeamnă să ne îmbrăcăm cu
picior de războiu. El are de luptat în fiecare clipă toată armătura lui Dumnezeu, cu virtuţile creştine,
împotriva impwlsiunilor şi tendinţelor inferioare, pentrucă numai astfel vom putea fi în stare să ţi­
care-l îmboldesc dinlăuntrul fiinţei sale şi pe care nem piept împotriva uneltirilor diavolului, adică
trebue să le înăbuşe, înfrângă, sau stăpânească. El ispitelor.
trebue să reziste ispitelor din afară care-l asaltează Dacă este mai presus de orice îndoială, că cel mai
continuu din toate părţile. Creştinul se cuvine să mare duşman al nostru este cel care ne pricinueşte
stea într'una de strajă la porţile sufletului, supra­ cea mai mare pagubă, apoi, păcatul, pentrucă atacă
veghind simţurile, pentru a nu lăsa să se strecoare partea nepieritoare şi cea mai scumpă a fiinţei
prin ele germenii râului şi pentru a nu fi surprins noastre, trebue socotit ca cel mai mare duşman al
astfel de vreo pătrundere furişată a păcatului. omului.
Iar dacă, cu toată veghea neobosită, inamicul a
împotriva păcatului, prin urmare, se impune să
izbutit să se furişeze în fortăreaţa sufletului său,
facem front cu toţii şi, înarmaţi cu armele puter­
creştinul trebue să desfăşoare o luptă metodică spre
nice ale virtuţilor, creştine, să nu încetăm a sta de
a-l face să capituleze şi spre a nu-i da răgazul de a
strajă şi a lupta până la biruinţa cea din urmă, care
se organiza şi fortifica în pasiuni şi năravuri.
ne va face vrednici de laurii mântuirii.
Dealtfel, întreagă viaţă a creştinului nu este decât
o luptă neîncetată. Căci, ce alta este dacă nu luptă, Dr. CONST. C. PAVEL
străduinţa fără preget, nu numai spre a ne feri de
rău, dar şi aceea pentru săvârşirea faptelor bune ?
Pentru a purta, însă, lupta cu izbândă împotriva
păcatului, creştinul are nevoe să fie -bine înarmat,
ca orice ostaş. Avântul, îndemânarea şi bunăvoinţa
singure nu-i sunt de ajuns în apărarea unei cetăţi,
pe care păcatul o asediază neîncetat cu cele mai
puternice şi meşteşugite arme.
Armele, pe care trebue să le aibă şi să ştie să le
mânuiască un creştin sunt, pe lângă rugăciunea şi
harul lui Dumnezeu, virtuţile. Spre deosebire de
războiul obişnuit, în războiul creştinului, viciile se
birue prin virtuţi, răul prin bine, ura prin blândeţe.
Cel care încearcă, spre pildă, să potolească mânia
cuiva opunându-i o mânie şi mai mare, se aseamănă
celui care se apucă să stingă focul cu gaz în loc de
apă, neizbutind decât să-l aprindă şi mai tare.
R E G I N A MĂRIA

Dela inima Mea la a lor


Trenuri trec, trec şi povara lor pe care o duc de­ Un strigăt li se desprinde depe buze când mă văd :
parte, e tinereţea ţării noastre, speranţa căminurilor. ne ducem, plecăm cu bucurie, ne ducem la biruinţă,
Sunt grămădiţi cu miile pe acoperişurile vagoa­ ca Tu să te faci împărăteasă, împărăteasa tuturor
nelor, spânzuraţi pe margini, atârnaţi în chip pri­ Românilor. Acesta e strigătul inimii lor, urarea care
mejdios, dar sunt veseli cu toţii. Râd în drum, cântă, o trimit, urare oare o cred, şi eu le zâmbesc îmbiin-
du-i cu flori pe cari le strânge braţul lor viu,
Şi trec... trec înainte...
într'o seară când soarele se închina în slava lui
luminoasă, poleind cu aur tot ce-i cădea în cale, a-
junsei mai târziu la gară, reţinută cum eram de alte
datorii şi trenul, a cărui plecare voiam s'o salut, se
pusese în mişcare. Tinerii soldaţi se îngrămădeau cu
veselia lor sgomotoasă în compartimente, având la
chipiu şi la tunică flori pe cari li le împărţisem mai
înainte. Chiar şi tunurile şi caii erau împodobiţi de
margarete, de flori liliachii de toate nuanţele şi stră­
lucirea bogată a apusului le sporea frumuseţea. Pă­
rea că însuşi cerul se încerca să binecuvinteze ple­
carea acestor băeţi cari se duceau atât de bucuroşi la
moarte.
Mâhnită de a fi ajuns cu întârziere, mă îndreptam
grabnic spre vagoanele în mişcare. Un strigăt izbucni
atunci din toate piepturile, fiindcă mă recunoscură şi
o ploaie de flori căzu la picioarele mele. Ei le des­
prindeau de la tunică, şi le smulgeau din capele, depe
tun, aceste flori ce le păstrau ca să acopere cu ele
pe Regina lor, în vreme ce aceeaşi urare urca spre
cer: „Dumnezeu Să-Ţi ajute să ajungi împărăteasă,
împărăteasa tuturor Românilor".
Şi florile-mi cădeau în braţe, îmi cădeau pe mâi­
nile cari abia le mai puteam ţinea, se împrăştiau pe
pământul care se acoperea cu purpură. Multă vreme
statui nemişcată dupăce trenul dispăruse ; o dungă
de fum pierdută în zarea portocalie şi florile care mi
se ofileau la picioare îmi mai lămureau doar această
plecare.
Mă uitam, ca în faţa unui mister, la cele două şine
aruncate spre infinit, în depărtare îmbinându-şi dru­
mul lor despărţit, şi mă întrebam spre ce soartă oare
strigă... Şi trenuri trec, trec înainte în fiecare zi; cu se 'mbulzeşte această tinereţe, mă întrebam dacă se
inima grea, cu mâinile pline de flori plecăm la gară. va izbândi visul lor, dacă mulţi dintr'înşii se vor mai
Am dori să le spunem cuvinte de cari să-şi aducă întoarce ?....
aminte, să le spunem tot ce simţim în aceste clipe, Soarele coborîse, fumul se risipise, cântecul solda­
dar glasurile lor cari se ridică în cor le înăbuşesc pe ţilor era o amintire numai.
ale noastre. încetişor m'am pornit spre casă.

s
In fiecare zi mă duceam între răniţi, treceam stau deasupra lor şi să dobândesc slava cu preţul sân­
din sală în sală. Toţi mă voiau între dânşii, fiecare gelui ? Şi astfel trec înainte, cu mai multă duioşie,
soldat voia să vadă pe Regina. Niciodată n'am lăsat dela un pat la altul.
o chemare fără răspuns şi cutreieram pretutindeni, Aceasta era într'o vreme când speranţa căuta în
fără să mă descurajeze vreo oboseală, vreun d r u m fiecare suflet, când entuziasmul dintâiu făcea să
cât de lung. bată inimile la fel, când credinţa biruinţelor glori­
Câte odată m i se părea că rătăcesc printr'un vis oase ne însenina zilele :
fără sfârşit. Ii văd culcaţi, pat lângă pat, ochii lor Mai târziu însă, împrejurările cu totul schimbate,
mă întâlnesc, mă urmăresc, mă sorb... N'am ştiut în altă parte mi^au fost rostite aceleaşi cuviinţe de
niciodată până astăzi ce înseamnă să fi prada atâtor către u n om care nu putea să-mi vadă faţa în dimi­
ochi. S'ar părea că privirile lor îmi smulg inima din neaţa aceia când, după ce suferise o trepanaţie, zăcea

piept, le simt ca o povară pe care abia mai pot s'o în­ cu capul înfăşurat în pânze sângerate. Cineva îi
dur. Mă aplec spre faţa lor trudită, le strâng mâinile spuse că Regina e alături, că venise să-1 vadă, să în­
întinse, mi-aşez degetele pe frunţile arzătoare, le trebe de rana lui, să încerce să-i ajute de era nevoia.
scrutez privirile ce se sting, ascult cuvintele şoptite... El întinse, dibuind, o mână pe care am apucat-o
Şi pretutindeni mă urmăreşte aceiaş urare : D u m ­ într'a mea, şoptindu-i cuvinte de mângâiere, aplecată
nezeu să-Ţi ajute să Te faci împărăteasă, î m p ă r ă ­ asupra buzelor cari m u r m u r a u ceva ce nu înţele­
teasa t u t u r o r Românilor... geam. Omul nu avea nici faţă, nici privire, acoperit
Buze încleştate mi-o spun, glasuri pline de n ă d e j ­ cum era de pânzele pătate de sânge.
de mi-o strigă : Ce înseamnă suferinţa noastră, dacă Atunci ca foarte d e departe, veniră cuvintele, a-
Tu te faci împărăteasă, împărăteasa tuturor Româ­
celeaşi cuvinte : Dumnezeu să Te apere şi să Te ţie,
nilor ? S u n t atât de mişcătoare aceste cuvinte, când
ca să ajungi împărăteasă, împărăteasa tuturor Ro­
pornesc dela patul răniţilor cari văd în Mine împli­
mânilor.
nirea visului pentru care îşi dau viaţa.
Mă simt aşa de mică, aşa ide umilită în faţa r ă b ­ Mi s'a p ă r u t în acea clipă că ceva minunat cobo-
dării lor stoice, ochii mi se umplu de lacrimi şi-mi rîse deodată în inima mea sdrobită, ceva sfânt şi
dau seama că trebuie să mulţumesc lui Dumnezeu grozav, ceva care era mai mult decât puteam în­
pentru măreţia acestei credinţe. dura... In vremurile de nădejde, urarea aceasta era
De ce să fiu eu cea aleasă ca să înfăţişez un ideal, fără îndoială atingătoare, dar acum îmi pare m a r o şi
de ce să fiu eu acest simbol ? Ce drept am oare să sfântă, căci se rostea într'o clipă când cel mai întu-
necos dezastru ne copleşise ţara, când armatele noa­ Şi aplecată asupră-i, punându-mi lin mâna pe le­
stre se retrăgeau pas cu pas în faţa duşmanilor găturile înroşite, m'am rugat lui Dumnezeu să-i as­
noştri. culte dorinţa, m'am rugat ca sângele atâtor umili
Şi acolo, în odaia suferinţei, gura aceasta pe moar­ eroi să nu se risipească în zadar, m'am rugat ca în
te, spune nădejdea de care toţi se agăţau, visul, vi­ ziua ori ceasul când izbăvirea cea m a r e va veni, un
sul de aur pe care cu toate jertfele, mizeria şi moar­ ecou al cântecelor de biruinţă să ajungă şi până la
tea, totuşi într'o zi trebue să-l isbândim. Nu era de­ acest anonim, dincolo de marea umbră în care se cu­
cât unul dintre cei mulţi, un glas din necunoscut, un fundă, să ajungă, pentru ca de dincolo de groapă, să
martir fără nume, dar vorbele lui găsiră drumul ia parte la gloria pe care ochii lui, încă vii, nu mai
inimii mele. puteau s'o vadă...

EMIL GÂRLEANU
De curând s'au împlinit 25 de ani dela moartea sunt, mai toate, străbătute de o caldă duioşie, fie că
scriitorului Emil Gârleanu, prozatorul care, cu far­ în ele zugrăveşte întâmplări şi oameni aparţinând
mecul povestirilor lui a vrăjit sufletul ultimelor ge­ tihnitei şi patriarhalei vieţi de odinioară, fie că redă
neraţii. — sub formă de schiţe scurte — observaţii şi des­
Născut în anul 1878, Emil Gârleanu, după pri­ crieri din viaţa florilor, a gâzelor, a pasărilor şi a
mele studii pe care le face în Iaşi, oraşul său natal, animalelor, adică „din lumea celor care nu cuvântă",
intră în şcoala militară, devenind ofiţer activ. După aşa cum, atât de potrivit le-a caracterizat, laolaltă,
în titlu, însuşi autorul.
Mai peste tot, din schiţele şi nuvelele lui Emil
Gârleanu se desprinde o notă calmă, de viaţă sim­
plă şi liniştită, petrecută în mediul familiar al ve­
chilor obiceiuri specifice vremurilor de altă dată
când, în toate acţiunile predomina idealismul, chib­
zuinţă şi buna înţelegere.
Deasemenea, în unele nuvele găsim zugrăvite scene
şi figuri ale mediului boeresc de altădată, pe care
demnitatea şi cinstea îl caracterizau.
Toată această lume animată de idealism, de bu­
nătate şi de altruism este redată de Emil Gârleanu,
cu multă artă, într'un stil de o mlădiere şi delicateţe
plină de farmec. Opera sa este înmănunchiată în
următoarele volume mai însemnate : Bătrânii, Cea
dintâi durere, Odată..., într'o noapte de Mai, 1877—
•jy . 'Ir:
schiţe din război, Nucul lui Odobac, Din lumea ce­
lor care nu cuvântă, O lacrimă pe-o geană etc.
câţiva ani însă, părăseşte cariera armelor, devotân-
Prin multiplele sale calităţi, opera lui Emil Gâr­
du-se exclusiv literaturii şi gazetăriei.
leanu va rămâne înscrisă cu litere luminoase în
In ultimii ani ai vieţii a fost preşedinte la Socie­
istoria literaturii româneşti, iar amintirea vieţii lui
tăţii scriitorilor români, din a cărui iniţiativă a luat
de neobosită muncă şi râvnă pentru tot ceeace con­
fiinţă, precum şi director al Teatrului Naţional din
stituia realizare temeinică, ne va însoţi ca o pildă
Craiova.
demnă de urmat.
Numele lui Emil Gârleanu ocupă un loc de frunte
în literatura românească. Nuvelele şi schiţele sale AUREL CHIRESCU
E X E M P L E DE URMAT
de Maior N. VLÂDULESCU

Gândurile şi faptele de terneiu sufletesc, fără să zaţiunile noui sociale, pe d r u m u l luminat de sfânta
fie date la iveală, se arată şi se impun singure. Şi credinţă străbună.
cu atât mai m u l t se impun, când sunt pornite dintr'o Străjerismul vine în acest fel spre întărirea şi
curăţenie sufletească ce isvorăşte din însăşi ener­ trăirea acestei credinţe. Şi întreaga dinamizare spi­
gia spirituală a întregului neam. rituală a neamului este profund creştină.
Ştim că - unul din fundamentele sufleteşti ale nea­ Mai este oare vreun spirit negativ, care să nu se
mului nostru este credinţa. Această axă duhovni­ integreze în mişcarea aceasta nouă, care altoită pe
cească nu numai că a întărit, dar a dat caracterul vechiul duh al neamului, tinde spre acel sănătos ţel
de indestructibilitate unităţii limbii şi naţionalităţii al lui Litovoi, Basarab cel Mare, al lui Mircea,. P e -
noastre, legându-ne în acelaşi timp pe veşnicie de , tru Muşat, Alexandru cel Bun, Ştefan şi Mihai: Pa-
pământul care a fost una cu viaţa noastră ca neam. , tria, Patria, Patria?
Traco-Geto-Dacismul cunoscut d e istorie ca p r i ­ Noi, astăzi, avem mândria să spunem că suntem din
ma formă de vieaţă pe pământul îmbrăţişat de Tisa, ţara în oare, într'o epocă d e învrăjbiri, se ridică al­
Nistru, Marea Neagră şi Balcani, ba şi dincolo de tare de credinţă sfântă cu aceeaşi ardoare şi tinereţe
aceste hotare, căci după cum spune părintele isto­ ca în primele timpuri ale creştinismului.
riei, Herodot, „neamul tracic, după acela al indie­
4] Or, un popor care nu-şi reneagă sufletul, care nu
nilor, era cel mai mare dintre toate", altoit mai apoi
>' se desparte d e spirit, înseamnă că-i lin popor sănă-
cu românismul cuceritor, strâns de evenimente s'a
* tos. Raţiunea acelui popor este clară. Misiunea lui
concentrat în neamul românesc de astăzi. Această
este mare. Este destul să amintim că în aceleaşi v r e ­
concentrare, închegare printr'o perfectă sudare a
muri, de nelinişte şi învrăjbire aiurea, sub egida M-
tuturor elementelor sufleteşti într'un tot unitar, unic
t S. Regelui, se tipăreşte Biblia. Iată exemple unice
în lume, se datoreşte credinţei.
în lume.
Creştin dela început, neamul nostru s'a închinat
la fel, a crezut la fel, s'a rugat la fel. Bisericuţele In rândul înfăptuirilor acestora, ne vine vestea că
modeste, răsărite pe ogorul românesc şi sufletesc, acolo sus, în Bucovina, în mijlocul taberei străje­
fie în Maramureş, fie în Dobrogea, în Nordul Mării reşti dela Jadova, sub ctitoria însăşi a Domnului
Negre, dealungul Dunării, sau în ascunzişurile Car- Comandant al Străjii Ţării, s'a adus din Ardeal şi
paţilor, toate cuprind acelaşi suflet, aceeaşi credin­ ridicat o veche şi frumoasă bisericuţă. Din aceleaşi
ţă, aceeaşi lumină care arde în candele şi lumânări mari şi creştineşti îndemnuri şi exemple, la centrul
pentru aceleaşi bătăi de inimă. străjeresc Predeal se ridică în acelaşi chip, u n nou
„Dreapta mărturie a nestrămutatei credinţe a altar de credinţă. La celălalt centru Breaza se pune
strămoşilor noştri, după cum arată atât de limpede temelia unui altar de rugăciune.
Domnul Comandant al STRĂJII ŢĂRII în cartea Iată exemple ce se ridică la norme de vieaţă.
sa „BRAZDĂ NOUĂ", o vedem în bisericuţele voe- „Biserica ne-a fost casa neamului, biserica ne-a
vodale ca nişte cruci răsărite din veacuri, cu pisa­ slujit drept cea dintâiu şcoală a sufletului. In tinda
niile înegrite de vreme, peste care au alunecat pri­ ei, cu miros d e tămâie şi busuioc sfinţit, s'au a d u ­
virile atâtor generaţii, descifrând marea taină a is- nat bucherii primelor ceasloave şi în preajma cru­
bânzii neamului românesc: Io Ştefan Voevod din cilor de morminte străbune, s'a insuflat dragostea
mila Domnului..." de neam şi iubirea de Ţară. Biserica ne-a fost şi ne
Se înţelege că o abdicare dela această forţă du­ rămâne piatra unghiulară a destinului nostru istoric.
hovnicească a neamului, verificată în decursul vea­ Neamurile care s'au depărtat de căldura credinţei,
curilor ca condiţie „sine qua non" a existenţei, întă­ s'au risipit ca fumul, în cele patru vânturi". (T.. G.
ririi şi unirii noastre, ar însemna nonexistenţă. Sidorovici: Brazdă nouă).
Iată de ce, marele nostru rege, cunoscător pro­ Iată temeiu de orientare în vieaţă pentru tinere­
fund al vieţii noastre naţionale, fiu sufletesc al bi­ tul nostru. Bisericuţa ridicată din adânc suflet de
sericii străbune, clar văzător al viitorului acestui creştin acolo în Bucovina, ca şi cele ridicate pe tot
popor, aşează străjerismul, precum şi toate organi- întinsul ţării, de toate acele braţe tinere şi vânjoase,
sunt, după cum spunea Sfântul Ion Hrisostomul, că dincolo ne aşteaptă colţul de cer al gloriei ro­
tot atâtea porturi duhovniceşti ale sufletului, în mâneşti în frunte cu toţi voevozii noştri.
care nu mai avem „a ne teme de furtuna valurilor, In aceste gânduri, reţinem luarea aminte a tine­
de încălcarea tâlharilor, de năvala răufăcătorilor, de retului asupra exemplului plin de lumină ce se în­
vuetul vânturilor, de atacul fiarelor". tâmplă în lumea străjerească.
Aci în aceste modeste bisericuţe, noi Românii mai Se impune astfel încăodată adevărul enunţat de
găsim vechea vitejie a neamului, prin acea tare cre­ La Rochefoucauld, că „numai religia luptă cu suc­
dinţă, că Dumnezeu ne întăreşte braţul când va fi ces contra încercărilor vieţii şi dă omului puterea
vorba să oprim valul duşman ce ar tinde să ne să-şi împlinească datoriile".
inunde. Iar dacă vom muri în lupte pentru pămân­ Tineri ai României Mari, să u r m ă m e x e m p l u l ; să
tul acestei credinţe străbune, mai mult ne bucurăm, ne păstrăm credinţa străbună ; să fim tari, uniţi şi
căci ştim că nu degeaba trăim pe acest pământ şi viteji, prin aceeaşi credinţă străbună.

STRĂJERA-INFIRMIERĂ
de GINA TALANGESCU
Dragi străjere, cuparea voastră de căpetenie în clipa de faţă să fie
îndreptată în această direcţie. Care nu ştim, să în­
Simt că astăzi a venit momentul să punem pe ta­
văţăm, care ştim, să încercăm să ne perfecţionăm.
pet, imperios, chestiunea străjerei-infirmiere.
Pentru a fi o bună infirmieră, îţi trebuie, incontes­
Fiecare dintre voi aţi învăţat de sigur cum se
tabil, întâi pregătire technică, apoi pregătire morală.
leagă un bandaj şi cum se îngrijeşte o rană, însă în
Insă ca să poţi căpăta această pregătire technică,
acelaş timp vă gândeaţi că poate niciodată nu veţi
prima condiţie este ca să simţi o dragoste nesfârşită
pune în aplicare cele învăţate.
de aproapele tău, ori cine ar fi el şi dorinţa imensă
Să ne ajute Dumnezeu să nu avem nevoie să apli­ de a face bine, de a ajuta, de a uşura suferinţa.
căm cele învăţate, însă cum noi ne călăuzim după Dacă ai acest simţământ în suflet, capeţi tăria să
lozinca inoastră „Gata la datorie" trebuie .să fim priveşti suferinţa în faţă, să încerci să te lupţi cu
gata în orice moment să dăm modestul nostru aju­ ea şi cu ajutorul lui Dumnezeu să o birui, dând
tor şi să fim de folos Ţării noastre. înapoi familiei şi societăţii, un om, care, poate, fără
Şi cum poate o tânără fată sau o femeie să fie mai devotamentul unei infirmiere pricepute şi plină de
de folos decât îngrijind de cei în suferinţă, căzuţi dragoste, ar fi fost pierdut.
pentru acest scump pământ, pe care îl vom apăra, Sunt sigură că voi toate, mici şi mari, străjere
bărbaţi şi femei, mici şi mari, până la ultima pică­ dragi, aveţi în sufletul vostru acest simţământ, ce
tură de sânge. trebuie să fie cu atât mai puternic cu cât el este
Femeia, prin însăşi n a t u r a ei blândă şi răbdătoare, arma cu care noi ne vom duce să slujim Ţării noa­
este cea mai indicată a alina această suferinţă. O stre dragi, care are mare nevoie de suflete tari şi
vorbă bună, un zâmbet, o încurajare adusă la timp, gata ori când să dea dovadă de devotament şi jertfă.
face tot atât de bine unui bolnav cât şi doctoria Voi, fetele din armata albă a Regelui nostru iu­
luată, sau mai bine zis complectează efectul, căci bit, pregătiţi-vă, acumulaţi cunoştinţe de Cruce Ro­
moralul bun garantează vindecarea fizicului. şie şi în special pregătiţi-vă sufletul pentru a fi ori­
Deci, comandante şi străjere din toată Ţara, preo- când zid în jurul Tronului, pentru Ţară şi Rege.
STRĂJERUL LA LUCRU

Raniţa de v â n ă t o a r e de T R A I A N FLORIAN

Dintre obiectele cu caracter utilitar, lucrările din 2) O verigă (belciug) din sârmă, groasă de 4
sfoară sunt cele mai uşor de executat. Ne trebue mm., iar în diametru intern de cea. 3 cm. Dacă în
material puţin, relativ destul de eftin şi le putem localităţile mai mici nu găsim astfel de verigi în
face aproape fără de unelte, în tot cazul fără unelte prăvălii, orice mecanic sau tinichigiu ni le poate
scumpe sau complicate. Cele mai cunoscute şi fo­
lositoare sunt: plasa de volley-ball, de ping-pong,
hamacul, plasa de prins peşti , geanta de piaţă şi

F.g. 3

face, luând sârmă de grosimea amintită, pe care o


înfăşoară în jurul unei ţevi de 3 / 4 ţoii, făcând-o spi­
rală. Dealungul ţevii tae sârma, apoi le ia de pe ea,
le îndreaptă şi la urmă le lipeşte cu autogen sau cu
cositor. De astădată, bine înţeles, facem mai multe
verigi deodată.
Fig. 1 Fig. 2 3) La fiecare raniţă ne mai trebue cea. 1,5 m.
sfoară împletită, cât un creion de groasă, cu care
geanta de vânătoare. Afară de cea din urmă, toate încheiem gura raniţei.
celelalte se fac după o metodă comună. 4) Pentru fiecare raniţă mai avem nevoe de 10-12
Voiu căuta în cele ce urmează, isă vă îndrumez veriguţe, în diametru de 1 cm., din alamă sau sâr-
pe voi, dragi străjeri, ca folosindu-vă de textul ex­
plicativ ce însoţeşte figurile, să puteţi face cu uşu­
rinţă câte o raniţă. Sunt sigur că o veţi putea face
suverrd/nava' <s—
fiecare, chiar dacă n'aţi lucrat aşa ceva niciodată
sau poate nici n'aţi văzut vreo lucrare de asemenea 30 r m —
natură.
Pentru raniţă de vânătoare avem nevoe de ur­
mătorul material şi unelte de lucru: Fig. 4 şi 5
1) Un ghem de sfoară, groasă de 3 mm. (poate
fi răsucită numai, n u şi împletită) ce se poate cum­ mă mai subţire, zincată, ca să nu se ruginească.
păra dela orice băcănie. Când terminăm lucrarea, fixăm câte una tot la al
F i x ă m veriga de u n cuiu, aşezăm regulatorul
doilea ochiu, aşa p r e c u m se va vedea m a i l a u r m ă .
dedesubt p r i n verigă, în sus, formând cei dintâi
I n caz că n u aflăm în prăvălii astfel de veriguţe,
ochiu, larg cât regulatorul (de 4 c m . ) . Acuma fa­
prin metoda a r ă t a t ă la p u n c t u l 2, le fabricăm noi,
cem nodul, ca în desen, iar cu degetul m a r e dela
sau vreun mecanic.
m â n a s t â n g ă ţ i n e m de porţiunea sforii de lângă
Ca u n e a l t ă de l u c r u n e vom face o suveică sau
nod p â n ă s t r â n g e m cu m â n a dreaptă nodul.
navă, dintr'o b u c a t ă de s â r m ă de 3 m m . grosime
I n fig. 2 se poate vedea bine ochiul deja făcut.
(vezi fig. 4 şi 5). Această suveică o p u t e m face şi
La fel procedăm şi m a i departe, făcând încă 20 de
dintr'o scândurică sau o bucată de placaj, cu ajuto-
ochiuri în j u r u l verigii. După 3-4 ochiuri făcute,
scoatem reguatorul ca să n u ne împiedece în lucru
şi l u c r ă m m a i departe cu el.

Fig. 3 n e a r a t ă c u m s u n t înşirate cele 20 de


ochiuri î n jurul verigii.
P â n ă aci n ' a fost nevoe să n e folosim de vreo u-
nealtă. Am ţ i n u t sfoara a d u n a t ă pe u n mosoraş, pe
care l ' a m vârît în verigă, desf ă c â n d de pe el porţiu­
nea de sfoară trebuitoare pasului respectiv.
De a c u m înainte, însă, vom înfăşură pe suveică

Pig. 6 Fig. 7

i u l u n u i fierăstrău de traforaj. De această suveică


vom avea nevoe şi la celelalte lucrări, a căror des­
criere va u r m a altă dată.
I n fine trebuie să m a i avem o linie l u n g ă de 10-12
cm. şi lată de 4 cm. P u t e m n u m i această linie re­
gulator, deoarece de lăţimea ei va depinde mărimea
ochiurilor unei lucrări.
Având la î n d e m â n ă acest m a t e r i a l şi uneltele
descrise, ne p u t e m apuca de lucru, u r m ă r i n d textul
şi desenele, care a r a t ă fiecare mişcare.

Fig. 9

(vezi fig. 4 şi 5) a t â t a sfoară încât s'o p u t e m trece


prin ochiurile formate deja în jurul verigii.
Acum începem lucrarea pe r â n d u l al doilea, in
jurul verigii, făcând la fiecare ochiu u n alt ochiu.
F i x ă m veriga de cuiu. Aşezăm regulatorul lângă
întâiul ochiu din r â n d u l prim. Trecem sfoara pests
regulator, apoi pe sub el, vârînd suveica pe dede­
subt p r i n ochiul întâi. P r i n d e m suveica pe deasu­
p r a şi o scoatem afară p r i n ochiu, în sus, t r ă g â n d
sfoara după ea p â n ă se formează ochiul. Sfoara, ie­
şită din ochiul prim, o fixăm către regulator cu de­
getul m a r e dela m â n a s t â n g ă (vezi fig. 6 şi 7).
Fig. 8
Vârîm din n o u suveica întocmai ca m a i înainte,
însă de astă dată pe lângă ochiu, la s t â n g a lui, ală­
PARTEA TEHNICĂ
t u r â n d şi porţiunea sforii care leagă r â n d u l prim de
L u ă m sfoară, şi u n c a p ă t îl înodăm de verigă prin- al doilea.
t r ' u n nod obicinuit, aşa c u m se vede în fig. 1. î n a i n t e de a scoate în sus suveica, sfoara ce iese
de sub deget o ridicăm, conform desenului n-rul 7 procedeul de mai sus şi conform desenului din fig.
şi o trecem peste suveică şi numai apoi 9 şi 10.
ridicăm suveica, îngrijind ca sfoara să nu cu­ Tot astfel continuăm, până facem cea 13-14 rân­
prindă şi regulatorul şi isă ne încurce. Aşa se for­ duri, raza raniţei fiind cea 50-60 cm., când lucra­
mează nodul. Acesta este nodul obicinuit la aceste rea este isprăvită.
lucrări şi deci trebue bine observat şi exact făcut. Acuma tot la al doilea ochiu (se poate şi la fie­
Fig. 8 ne arată acest nod. care) fixăm câte o veriguţă, din cele arătate la în­
După aceasta trecem la al doilea ochiu spre ceput, de cea 1 cm. în diametru şi în felul cum se
dreapta pe care-1 facem exact după pocedura de mai poate vedea din desenul nr. 11 şi 12.
înainte. Prin aceste veriguţe trecem sfoara cea groasă (cât
creionul), iar unde s'au întâlnit le încheem cu un
Vârîm suveica pe dedesubt, sfoara trecând peste nod simplu, apoi capetele i le potrivim şi dupăce
regulator (vezi fig. 9), o scoatem pe deasupra şi o strângem gura raniţei, le legăm de veriga din fund.
Cu ajutorul acestor două capete de sfoară putem să
luăm raniţa în spate.
Figura 13 ne arată raniţa de vânătoare isprăvită.
Ar fi bine dacă fiecare străjer-şi-ar face câte o ast­
fel de raniţă. In ea îşi aşează lucrurlie când pleacă

Fig. 10

prindem cu degetul mare către regulator, formând


astfel ochiul al doilea.
Formăm nodul trecând suveica prin stânga ochiu­
lui al doilea (vezi fig. 10), trecând sfoara peste su­
veică şi o scoatem în sus. Tragem puternic, la în-
cheerea nodului.
Astfel procedăm şi cu al treilea, cu al patrulea
etc, până terminăm şi rândul al doilea.

Fig. 13

în excursie, iar când nu are nimic de dus şi-o poate


duce în buzunar pentru orilce eventualitate.
Stolurile şcolilor, deasemeni pot să-şi facă un
număr oarecare de raniţe.
Fig. ii Fig. 12
într'un număr viitor voiu arăta felul cum se face
hamacul pentru patul de tabără, plasa de volley-
ball etc, care se pat face tot aşa de uşor, mai ales
In fine, dupăce am isprăvit şi al doilea rând, în­ că nodul pe care l-ara învăţat de astă dată este ace­
cepem rândul al treilea, făcând cel dintâi nod după laş, numai începutul şi felul cum se termină diferă
fig. 6 şi 7, apoi ochiul al doilea şi toate celelalte după de cele învăţate cu această ocaziune.
I
^ jmxxjjwdULCx-

Indrumăii fotografice
de FLORIN GĂLUŞCA

Continuând rubrica de îndrumări fotografice accentuată la albastru violet. Acestea se developează


pentru străjerii amatori, vom lămuri ce conside- la lumină roşie închis şi denumirea lor depinde de
rente trebue să aibă în vedere la cumpărarea plăci- fabricaţie.
lor sau filmelor fotografice, astfel ca, faţă de între­ Se vor întrebuinţa la lumina artificală unde ex­
buinţarea lor să obţină cel mai bun randament punerea poate fi mai de lungă durată.
In comerţ se găsesc două categorii; Pentru atenuarea sensibilităţii la albastru, se

Munţii Dichiu-Bucegi (Placă izo-pan, filtru orange)

I. Cele insensibile la lumina roşie şi care nu poate întrebuinţa la lumina zilei un filtru galben
redau just decât culorile din spectrul solar, cuprinse care, în timp ce opreşte din razele albastre, des-
între galben-portocaliu şi violet, cu sensibilitate mai chide puţin culoarea roşie ; se va ţine însă seamă
de timpul de expunere care trebuieşte mărit. La mina artificială, absorbind roşu; acţiunea albăs­
lumina artificială nu se întrebuinţează filtru deoa­ truiul fiind atenuată prin prezenţa galbenului din
rece însăşi lumina joacă rolul unui filtru prin ema­ sursa de lumină.
naţia razelor galbene, în care este bogată. Filtrul albastru-verde, pentru lumina de zi, mo­
II. Cele sensibile la roşu, care au în denumirea lor derând sensibilitatea la roşu a emulsiunilor super-
silaba „pan", se developează, de preferinţă, la întu­
sensibile.
neric complect, mal ales primele două minute ; to­
tuşi se poate controla acţiunea revelatorului la lu­ Filtrul orange, care accentuează roşu şi galbenul,
mină vende închis. Redau bine culorile şi au sensi­ interceptând aproape complect albastru se între­
bilitatea mai accentuată la roşu. Se fabrică două buinţează pentru vederi îndepărtate, peisagii în
gradaţii: una universală şi una supersensibilă, spe­ munţi şi ape.
cială, pentru lumina artificială. Se poate între­ Filtrul ultra-violet se întrebuinţează în regiunile
buinţa la lucrări de interior unde, graţie sensibili­ muntoase la altitudine mare.

18

tăţii la roşu, micşorează timpul de expunere ; de- Filtrul infra-roşu se întrebuinţează la plăcile spe­
asemeni se mai poate întrebuinţa când avem o va­ ciale (infra-roşii) pentru peisagii la mare distanţă
riaţie de culori, precum şi iarna. sau pe timp de ceaţă.
Pentru redarea mai justă a diverselor culori, fil­ Pentru alegerea filmului se va avea în vedere, de-
mele se pot întrebuinţa, după necesitate, cu urmă­ asemeni, sensibilitatea filmele^ faţă de luminozi­
toarele filtre : tatea aparatului şi posibilitatea timpului de expu­
Filtrul galben-verzui care absoarbe deopotrivă ra­ nere, ţinând seamă că filmele, cu cât sunt mai sen­
zele albastre şi roşi. sibile, cu atât au granulaţia mai mare.
Filtrul verde absoarbe roşu şi albastru; se între­ In general când vrem să accentuăm efectul nori­
buinţează la lumina zilei pentru obţinerea valorilor lor la o fotografie, se va întrebuinţa la materialul
exacte ale culorilor, în mod obişnuit. „pan" filtrul verde şi la celălalt material, filtrul
Filtrul albastru se întrebuinţează numai la lu­ galben.
Lucrări agricole în luna Octombrie
de GH. GĂBREANU

Multe şi diferite sunt lucrările agricole ce urmează în care se aerisesc şi primesc apa dela ploi, până în
a fi făcute în luna Octombrie. Iată, însă, cele mai de luna Noembrie, când frunzele pomilor au căzut şi
seamă lucrări ce trebuesc făcute în această lună, urmează să începem plantatul.
de către străjeri şi străjere.
In grădina de pomi se continuă cu culesul fruc­
telor de iarnă : merele, perele şi gutuile. Culesul lor
trebue făcut au multă atenţie şi băgare de seamă,
spire a n u se bate, lovi, sgâria e t c , căci de culesul
lor depinde foarte mult păstrarea pe timpul iernei.
De aceea, culesul se va face numai cu mâna şi cu
aparatele de cules fructe, evitându-se scuturatul lor,
cu prăjina sau mâna. Fructele culese, să nu se de­
poziteze direct în pivniţe, ci într'o cameră bine ae­
risită, unde se sortează pe mărimi şi varietăţi, aşa
după cum am a r ă t a t în n u m ă r u l trecut al revistei.
După ce s'a terminat cu culesul fructelor, vom
începe săpatul gropilor p e n t r u noile plantaţiuni de
pomi, ce le vom face în luna Noembrie, căci cele
mai reuşite plantaţiuni se fac acum în toamnă. Gro­
pile trebuesc făcute pe următoarele dimensiuni:
1 m. lungime, 1 m. lăţime şi 0,80 adâncime, iar la Aparat pentru tratament uscat

O altă lucrare ce trebue să facă străjerii, e strân­


gerea frunzelor pomilor ce au căzut de brumă, cari
trebue să se adune şi să se ardă, căci ele sunt un
focar de diferite boli, ce se pot răspândi cu uşurinţă,
în primăvară. Deasemenea se vor aduna şi toate
fructele putrede ce au rămas şi s'au uscat pe cră-
cile pomilor, precum şi cele căzute sub pomi.
Ele se vor îngropa căci altfel vor răspândi boala
numită „Monilia" care atacă fructele, putrezindu-le.
Imediat după căderea frunzelor, se fac stropirile
de toamnă la toţi pomii, cu soluţie „sulfo-calcică"
ce se poate pregăti de fiecare, după instrucţiunile
date de agronomul regional. Soluţia va fi mai con­
centrată amestecându-se un litru de soluţie la 71 apă.
In plantaţiunile tinere de pomi, începem către
sfârşitul lunei Octombrie să înfăşurăm tulpinele cu:
trestie, papură, coceni de porumb e t c , spre a nu fi
Spălatul grâului mălurat roase de epuri, oi sau capre. Tot în această lună cărăm
şi îngrăşămintele necesare, pe care le împrăştiem pe
săpatul lor, pământul ce se scoate dela suprafaţă, se sub pomi, urmând apoi săpatul sau aratul lor, astfel
pune deoparte, iar cel dela fund, în altă parte. După ca îngrăşămintele să fie introduse sub brazdă.
ce s'au terminat de făcut, le lăsăm 20—30 zile, timp Recoltarea seminţelor de pomi fructiferi se poate
face cu multă uşurinţă din fructele ce se întrebuin­ sau sgâriate, căci acestea putrezesc uşor. După ce s'au
ţează la facerea marmeladei sau din cele ce se între­ scos, se curăţă de pământul ce ar fi pe ele şi se lasă
buinţează la consumaţie. Aceste seminţe le putem 1—2 zile la soare, spre a se svânta bine, apoi li se
recolta şi din fructele pomilor sălbateci, meri şi peri, rup frunzele şi le aşezăm la pivniţe, stratificându-le

ce se găsesc pe islazuri, păduri şi dealuri. în nisip uscat (recomand a nu se pune în nisip umed,
In grădina de legume, după ce s'au recoltat zarza­ căci putrezesc).
vaturile ce pot fi atacate de b r u m ă ca : pătlăgele Tot acum se scot şi cartofii de toamnă. Scoaterea
roşii, vinete, ardei e t c , se trece la scoaterea rădăci- trebue făcută numai pe timp frumos, făcându-se mici
noaselor : morcovi, pătrunjel, păstârnac, sfeclă, ri­ grămezi, ce se lasă 1—2 zile expuse la soare, apoi se
dichi etc. Scoaterea lor se face numai pe timp fru­ ridică şi se aşează în pivniţe, făcându-se grămezi.
mos şi cu multă băgare de seamă, să nu fie tăiate (Recomand a nu fi lăsaţi cartofii prea mult afară,
căci din cauza soarelui şi luminei, se înverzesc şi rei de toamnă. Vom avea grijă ca aceste seminţe să
pierd din calitatea lor). fie din varietăţi cât mai bune, recomandate de ser­
Pivniţele în care se depozitează cartofii să fie bine viciul agricol şi înainte de sărnănat să fie alese la
aerisite, ferite de umezeală şi îngheţ. trior sau selector, apoi să se saramureze spre a fi
După ce s'au recoltat toate legumele si zarzava- ferite de mălură. Recomand să nu se mai semene
t grâul amestecat cu secară şi nesaramurat. Sămănatul
turile începem căratul îngrăşămintelor pe teren să se facă numai cu maşina în rânduri, căci aceste
— din platforma de gunoi — iar după ce le-am îm­ sămănături ne dau cele mai bune rezultate, având şi
prăştiat arăm cât mai adânc, îngropând sub brazdă o economie de sămânţă.
îngrăşămintele. In regiunile de podgorii, cea mai frumoasă lucrare
Culturi de legume şi zarzavaturi în toamnă. Tot din luna Octombrie e culesul viilor. La culegerea
în această vreme facem în grădina de legume câteva viilor străjerii vor căuta ca strugurii să n u mai fie
amestecaţi, ci aleşi pe varietăţi şi calităţi. Deaseme-
straturi (răzoare), pe care sămănăm arbagicul şi us­
nea, să nu se amestece strugurii stricaţi (mucegăiţi)
turoiul de toamnă, spanac şi salată, care ne vor da
cu cei sănătoşi ,căci dau u n vin de proastă calitate.
recolte timpurii, căci ele nu suferă de îngheţul iernii.
Tot acum este bine să se aleagă şi struguri de masă
In câmp începem culesul porumbului, căratul, cu­
ce se pot păstra pentru iarnă, — alegându-se cior­
răţatul şi depozitarea lui în pătule. La depozitare
chinele cele mai frumoase şi din calităţile ce se pre­
vom avea grijă ca să alegem ştiuleţii de porumb ce
tează la conservat.
nu sunt bine copţi, căci aceştia putrezesc şi strică
şi pe cei buni ; de asemenea, tot acum vom alege şi Străjerii şi străjerele să caute ca în toamna acestui
ştiuleţii de porumb pentru sămânţă, punându-i se­ an să ia parte cât mai activă la îndeplinirea tuturor
parat. După culesul porumbului, pământul se ară şi lucrărilor agricole ce trebuiesc făcute,
începem imediat sămănatul grâului, orzului şi seca­
ZIUA ECONOMIEI

O SĂRBĂTOARE CU TÂLC de ŞT. DIMITRESCU-CETERAŞU

Mulţi ani sărbătoarea zilei de 31 Octombrie a fost In clasa Il-a, aflând că banii se înmulţesc numai
neînţeleasă pentru Petruş. dacă îi pui la Casa de Economie, se mai împacă Pe­
In mintea lui se socotea de fiecare dată cam aşa: truş, gândind că numai cei de acolo ştiu rostul se­
,,Sărbătoarea-i bună că n'avem şcoală, dar ce rost mănatului, de se înmulţesc.
are să ne sporovăiască domnul învăţător la vorbe Mai târziu le-a înţeles toate, dar atunci găsi şi mai
fără înţeles", dintre care multe le învăţase şi el pe fără rost această sărbătoare pentru el şi acei de o
dinafară ca un papagal. seamă cu el.
Ce să vă spun, prin clasa I primară făcu una chiar Mulţumire se cuvenea să aibă în această zi, cei
gogonată. mari, cari, câştigând bani, aveau şi de unde pune
Dând crezare vorbelor : ceva deoparte; bucurie avea Iordan al lui badea
„Banul de economie Neacşu, morarul, care în fiecare zi primea bani dela
E ca grâul pus în glie, părinţi şi pentru cheltuială şi pentru pus la Casa
Dintr'un bob răsar o mie", de Economie. Dar pentru Petruş, fecior de femee
unde şi-a luat Petruş pitacul de 2 lei câştigat cu co­ văduvă, care muncia cu ziua prin vecini pentru un
lindul de Crăciun şi cum a dat desgheţul şi oamenii căuş de mălai şi când n'avea de lucru, n'avea nici
au eşit la arat, a luat şi el hârleţul şi în răstoaca din lui ce să-i pună dinainte, ce înţeles puteau avea toate
spatele casei, potrivind u n loc mai la o parte, săpă aceste proverbe şi sfaturi :
o groapă, aşa ca pentru un pui de cireş şi puse banul „Strânge bani albi pentru zile negre
în pământ. Se gândea şi el: „Dacă dintr'un leu răsar
o mie, din doi lei două mii de bucăţi, ori numai că
pom trebuie să fie, ca să ţină atâta bănet".
Şi cum lucra de zor, i se umplea inima de bucurie
gândind ce ochi o să facă maică-sa, când spre toamnă
o să-i spună :
„Scoate, maică, scoarţa din perete şi să mergem
să culegem banii din pom, că s'au copt".
Aşa, în fiecare an o să semene, şi toamna o să
culeagă rodul. Or să aibă bani mulţi şi de toate, iar
sărăcia şi nevoile or să le lege la gard.
De atunci să te ţii grijă pe Petruş, să-1 sape împre­
jur să nu se bătătorească, să-1 ude dimineaţa până
nu da soarele, iar noaptea îl visa, când plin de flori
albe ca cireşii, când încărcat de fructe argintii ca
un corcoduş.
Trecuse mai bine de o lună de când îl semănase.
Petruş ţinuse tot Postul Mare şi se rugase la Dum­
nezeu să nu dea vreo b r u m ă şi să-i ardă colţul, dacă „Economia învinge sărăcia"
cumva o ieşi noaptea. De Florii însă nu-1 mai rabdă „Cheltueşte mai puţin decât câştigi"
inima. Toate ogoarele erau acum ca nişte covoare „Cine nu cruţă paraua, nici de galben nu i-e m:P
verzi; pomii înfloriţi şi crângul aproape legat, dar „Sărăcia învaţă pe om economia"
numai ce a sădit el, nu dădea nici un semn de viaţă. „Gospodarul bun îşi cumpără iarna car şi vara sanie",
Luă săpăluga şi începu să scormonească cu băgare adică să trăiască cumpătat, să nu risipească, să cruţe...
de seamă, dar mare-i fu necazul când găsi banul aşa Ce să cheltuiască, ce să cruţe şi ce să strângă, când
cum îl pusese, ba şi mai rău, căci îl mâncase rugina. el nu câştiga nimic, când de nicăeri nu primea un
ban, trăind cu biata maică-sa de azi pe mâine. Aşa într'o zi de târg, le-au încărcat în ghiocul lui moş
că toate aceste vorbe înţelepte le găsea bune pentru Căruntu şi le-au dat la bâlciu la Floreşti.
alţii, dar p e n t r u el erau numai vorbe de clacă. Erau a c u m în preajma Crăciunului. Petruş şi ca­
De anul trecut însă socotelile s'au schimbat. La marazii lui mai că uitaseră de cele două excursii şi
şcoală a venit învăţător nou şi, odată cu el, a început de împletituri, când în ziua de străjerie, strânşi cu
rânduiala străjerească. toţii în sala mare şi pregătind colindele, deodată intră
Pe lângă jocurile şi cântecele româneşti învăţate, pe uşă comandantul stolului cu doi săculeţi ce-i atâr­
pe lângă atâtea fapte şi lucrări ce au realizat, de nau greu în mâini, şi-i puse pe catedră. Toţi se în­
unde Petruş a înţeles rostul lui în viaţă şi credinţa trebau de ce i-o fi faţa aşa luminată şi bucuroasă.
ce t r e b u e să poarte faţă de Rege şi Ţară, într'o zi fru­ Gârniţă îi dădu cu ghiontul :
moasă, la sfârşit de toamnă, stolul a pornit într'o „Măi, să ştii că domnul comandant ne-a adus iarăşi
excursie până 'n pădurea d e brad de pe Tabăra. Acolo vreun soiu de seminţe".
îi aştepta inginerul silvic cu brigadierii şi pădurarii. Curând străjerii se dumiriră şi odată cu ei şi Pe­
După ce au îmbucat ceva din cele merinde aduse truş. Comandantul anunţă că a încasat banii pentru
în traistă, comandantul şi inginerul silvic le-au dat sămânţa strânsă în cele două zile de excursie şi pen­
îndrumări cum se strânge sămânţa de brad, adică tru împletituri. Acum fiecare îşi va primi răsplata
acele conuri cu solzi ce stau înfipte în crenguţe ca după cât a muncit.
lumânările în sfeşnice, seminţe necesare la pepinie­ Partea lui Petruş fu de 87 lei. Era foarte încurcat.
rele de unde se iau pueţii de brad pentru împăduriri. N'avusese niciodată atâta bănet în palmă. Câte gân­
împărţiţi în centurii şi cuiburi, am pornit cu pădu­ duri nu se abătură atunci în mintea lui şi câte lucruri
rarii la strâns conurile de brad. Recolta fiind bogată, frumoase nu-1 ispiteau pe bietul Petruş. Dar pe care
numai după vreo două o r e d e cules aşa în glumă, să le cumpere mai întâi : u n ghiozdan cu catărărni
fiecare cuib adunase câte u n sac. I-au adus apoi la nichelate ca al lui Iordan sau un briceag cu plasele
postul brigadierului. Comandantul a cântărit ce a de sidef, cum are băiatul cârciumarului.
Privind uluit în jurul lui, întâlni uitătura iscodi­
toare a lui Iordan.
Pe toamnă îi dăduse 3 lei, care nu-i ajungeau la
cartea de cetire şi de atunci chiar dacă nu-i cerea,
dar îl iscodea cu ochii, care parcă-i spuneau :
„ H e i ! Te faci a uita. Eu ţi-am dat trei lei.
Bietul Petruş de fiecare dată se simţea foarte umi­
lit şi lăsa ochii în pământ.
Acum însă simţi că-i creşte inima, ridică capul sus,
şi se duse drept la el.
„Uite, frate Iordane, ţine cei trei lei ce mi i-ai îm­
prumutat, şi-ţi mulţumesc".
Iordan dădu s'o 'ntoarcă.
„Măi Petruş, da eu ţi i-am dat de tot".
„Lasă, Iordane, ţine-i, că altfel nu mă simt eu
bine".
Intorcându-se la locul lui se socoti iarăşi. Bine că
n'am cheltuit banii că m ă făceam de ocară.
Tot atunci şi-aduse aminte că sărbătorile au să-i
aducă alţi bani. Apoi cu ce are acum şi cu ce o câş­
adus fiecare cuib, a însemnat într'un carnet, le-a tiga atunci îşi cumpără şi ghiozdan şi briecag. Dar
predat inginerului şi acesta i-^a dat în scriimb o chi­ unde ţine el atâta bănet până 'n acel timp, că doar
tanţă. Apoi, după ce au mai executat unele teme nu i-o mai pune în pământ, ca atunci când era de-o
străjereşti, s'au întors acasă. şchioapă — şi râse singur de nepriceperea lui.
După o săptămână, nimerindu-se tot aşa o zi fru­ Tocmai atunci comandantul anunţă :
moasă, s'au dus şi a u strâns ghindă. — Cei care doriţi să vă păstraţi o parte din bani.
Altă dată, s'au dus în luncă mai jos de moară, depuneţi-i la Casa de Economie. I-aveţi la îndemână
unde se află un răchitiş des ca peria. Au tăiat cu bri- oricând, şi mai produc şi dobândă.
cegele mlădiţe subţiri, le-au strâns în maldăre şi apoi Acum înţelese Petruş rostul Casei de Economie,
cu ele pe u m ă r s'au înapoiat la şcoală. care îl scotea din încurcătură.
Chiar în ziua aceia comandantul i-a învăţat fel şi Depuse banii şi plecă fără grijă acasă.
fel d e împletituri, coşuri de fructe, coşuri de căruţe, P â n ă în ajunul Crăciunului trăia numai cu gândul
rame de tablouri şi m u l t e altele. Petruş dovedindu-se la ghiozdanul şi la briceagul ce o să-şi cumpere şi
meşter la lucru, comandantul îl trecu între cei mari, cât de mândru are să fie după vacanţă, când îl vor
care lucrau scaune şi mese împletite. vedea camarazii.
Sfântul Neculai îşi scuturase barba din belşug, încât nezeu ne-a ajutat şi vom avea de toate. Scoase din
troenile erau până la brâu. într'o zi maică-sa plecă sân libretul, şi-i arătă că are depuşi 87 lei.
de cu noaptea la frate-său peste deal la Vadul Sec, să — Sunt câştigaţi de mine, mamă şi voi câştiga în-
încropească ceva bucate p e n t r u sărbători. Petruş, în tr'una, pentrucă la străjerie ne-a învăţat d. coman­
urma ei, după ce mai trebălui câte ceva prin curte, se dant cum să preţuim timpul; să câştigăm după pute­
duse la Vrâneeanu, şeful cuibului, să mai repete co­ rile noastre ; să vă mai scutim pe voi de cheltueli şi
lindele. Când se întoarse, o găsi pe maică-sa întinsă prisosul să-1 economisim, pentru a-1 avea la înde­
în pat, oftând din greu. Trecând pârâul lunecase pe mână în clipe grele ca acestea.
ghiaţă şi-şi frânsese piciorul. Curând veni doctorul, Biata maică-sa auzindu-1, uită junghiurile din
îi potrivi casele şi îl puse în ghips. Biata femeie t r e ­ picior şi privirea i se lumină pe faţa înlăcrămată.
buia să stea nemişcată până s'or fierbe oasele. De atunci Petruş a înţeles cât preţueşte munca, ea
Când au rămas singuri, o podidiră lacrimile. Era fiind adevăratul drum care te ridică.
desnădăjduită. Crăciunul bătea la uşă, şi ei n'aveau Cât de înţeleaptă este viaţa cumpătată, căci ce ne­
de nici unele. norociţi ar fi fost dacă risipea banii pe lucruri nefo­
Petruş înţelese suferinţa mamei lui şi un timp fu lositoare: cât de mântuitoare este economia, această
şi el copleşit de durere. Curând însă se însenină, se prevedere pentru vremuri grele şi cât de liniştit şi
apropie de ea, o privi Încrezător ca un adevărat băr­ stăpân la el acasă este omul, datorită ei.
bat, şi-i spuse : De atunci a pătruns el înţelesul proverbelor şi sfa­
— Mamă, înţeleg adevărata ta durere. Ţi-i groază turilor ce auzia de Ziua Economiei, de atunci a înţe­
că nu vei putea munci multă vreme şi vom fi ne­ les el tâlcul acestei sărbători la care participă astăzi
voiţi a cere sprijin dela vecini. Fii liniştită, căci Dum­ cu tot sufletul.

OUPiOZ
Scoica-Pagodă tru nimeni, că structura şi ornamentele pagodelor
imită forma acestei scoici.
Asemănarea este într'adevăr atât de mare, încât
Scoica de Columbarium-Pagoda Lesson, cu spirele
arhitecţii o socotesc ca o certă influenţă.
sale regulate şi cu spinii triunghiulari, sugerează de
minune imaginea vârfului unei pagode; de aci şi nu­
mele ei.
0 capodoperă a ceasornicăriei
„Muzeul ştiinţei" din Ney-York are astăzi cel mai
perfect ceasornic din lume — un ceasornic în care
un singur arc pune în acţiune 93 ace diferite.
Aceste ace arată împărţirea timpului în lume, miş­
cările pământului, soarelui, lunei planetelor şi stele­
lor, fluxul şi refluxul în principalele porturi ale
lumii — şi alte multe fenomene.
Unele dintre acele acestui ceasornic multiplu nu
pot fi văzute când se mişcă. Cel mai încet ac se
mişcă odată la 26.000 ani, iar cel mai repede se mişcă
în jurul cadranului într'o sutime de secundă. Con­
Dacă vom adăuga că această scoică se găseşte în structorul acestui ceasornic, belgianul Lodewyk Zirn-
mările Chinei şi Japoniei, nu va mai fi îndoială pen­ mer din Lierre. a muncit trei ani la realizarea lui.
? 4. 7

COLŢUL ŞEFILOR DE CUIB

PUNCTUALITATEA LA ŞEDINŢE
Cum să obişnuim pe străjerii din cuib să fie punc­ In caz când aceste mijloace nu ajută, adică dacă
tuali ? cu toate străduinţele ce-şi dă şeful de a-şi aduce stră­
Iată o problemă care are o mare importanţă pentru jerii pe drumul punctualităţii desăvârşite nu reu­
însăşi pregătirea şi reuşita noastră în viaţă: să fim şeşte cu mijloacele de mai sus, se pot aplica şi mij­
punctuali. loace mai tari.
Se povesteşte o întâmplare plină de învăţăminte, De exemplu, la ora fixată pentru adunare se închid
din viaţa Regelui înţelept, Carol I. Odată, fiind fixată uşile sălii în care se ţine şedinţa.
audienţa unui ambasador la Palat, ambasadorul a în­ Sau, dacă nici aceasta nu ajută, după 2—3 încer­
târziat peste ora fixată. Prezentându-se, Regele I-a cări nereuşite, cei nepunctuali vor fi chemaţi de co­
primit şi i-a spus, scurt, cu un gest august: „audienţa mandant şi le va vorbi între patru ochi. Comandan­
s'a terminat". tul, ca întotdeauna, se va adresa sufletului lor şi îi
Ambasadorul a primit lecţia, care i-a servit, de­ va face'să promită că nu vor mai întârzia.
sigur, ca învăţământ pentru întreaga viaţă.
Fără îndoială că la acefst mijloc se va ajunge rar,
Se şi spune în general că punctualitatea este o vir­
străjerii vor prefera să fie punctuali la 'şedinţele cui­
tute regală.
bului decât să păţească ruşinea de a fi chemaţi în
Noi, străjerii, făcând parte din armata constructi­
faţa comandantului.
vă, înnoitoare de ţară, trebue să cultivăm această vir­
Dar dacă nici acest ultim mijloc nu ajută ? Ră­
tute, să o sădim în sufletul tuturor străjerilor şi să
mâne la latitudinea comandantului să aplice alte mă­
facem să devină o deprindere. Grija de a învăţa stră­
suri sau sancţiuni morale, nu fizice. De pildă : exclu­
jerii să fie punctuali îi revine în primul rând şefului
derea dela excursie, dela joc, dela o plăcere, în ge­
de cuib.
neral.
Dar, ce mijloace poate folosi şeful de cuib pentru
a-i face pe străjeri să devină punctuali ? In primul O condiţie: fixează adunările cuibului cu ştirea tu­
rând, mijloace sufleteşti, educative. Va trebui să a- turor, în timpul în care nici unul dintre străjerii tăi
plice proverbul: „peştele îl poţi prinde numai cu nu este împiedecat de a veni la adunare.
râma care-i place". Deaceea, cea mai bună metodă O constatare: când cei cari lipsesc sunt cam tot­
este ca fiecare şedinţă, după ceremonialul obişnuit, deauna aceiaşi, vina e de cele mai multe ori a lor.
să o începi cu ceeace ai mai interesant în program, Dacă lipselsc, odată unul, odată altul, vina poate
un joc, un cântec nou, o povestire, istorioară intere­ fi şi a şefului care nu ştie să le trezească interesul,
santă, o discuţie, încât cei cari întârzie să regrete că şedinţele nefiind destul de interesante, nefiind variate
n'au venit la timp. destul şi deci străjerii nedându-şi toată silinţa să par­
Şeful mai poate să facă străjerilor săi educaţia ticipe.
punctualităţii, dându-le câte o întâlnire la o oră fixă,
A. S. G.
pentru o convorbire sau alt motiv. Şeful trebue să
se prezinte cu 3—4 minute înainte de ora fixată ; mai
aşteaptă 2—3 minute după ora fixată; dacă în acest
timp cel aşteptat nu vine, nu-l mai aşteaptă ci pleacă.
A doua zi la şcoală sau atelier, îi atrage atenţiunea
asupra obligaţiilor ce avem cu toţii să nu ne jucăm •
cu timpul nimănui şi să nu abuzăm de el întârziind.
Va mai arăta că este o datorie socială să fim punc­
tuali şi să facem şi pe alţii să cultive această virtute.
MARINĂ
AVIAŢII

L V A M A R
de ION MOŢUL

La Mamaia, pe lacul Siut pluteşte un minunat care ştie să înnoate n u a r e -nevoe să fie salvat ci-
vapor ce dela depărtare de câteva sute de metri pare poate da chiar el o mână de ajutor.
an transatlantic măreţ, gata de a porni să înfrunte Cel oare ştie conduce bine o barcă şi ştie şi înnota,
valurile oceanului. Apropiindu-te observi că te-ai poate la fel să vină în ajutor celui ce se înneacă, şi
înşelat. Vaporul nu pluteşte pe apă, ci e solid clădit înnot şi cu barca.
pe pământ, după concepţia unui îndrăgostit de mare. Deci, încurajând înnotul şi canotajul, reduci n u ­
mărul celor cari au nevoe de ajutor şi înmulţeşti n u ­
mărul celor cari pot veni ei înşişi în ajutorul se­
menilor ameninţaţi de înnec.
Desigur, aceasta au avut-o în vedere conducătorii
Salvamarului, când au înfiinţat staţiunea dela Ma­
maia cu bărci de închiriat pentru publicul care do­
reşte să rameze pe loc şi u n bazin de înnot, la fel,
pentru publicul care doreşte să înveţe înnotul.
Am putea spune că acţiunea binefăcătoare a Soc.
Salvamar nu a fost înţeleasă îndeajuns de public şi
de localnici mai ales de v r e m e ce, din circa 100.000
de locuitori ai Constanţei a u venit să înveţe înnotul
şi canotajul la staţiunea Salvamarului din Mamaia
un n u m ă r atât de mic, încât poate fi considerat cu
El produce încântarea ochilor tuturor vizitatorilor totul dispărut.
frumoasei staţiuni maritime.
Clădit la început pentru a servi drept magazie am­
barcaţiunilor societăţii Salvamar, a fost apoi t r a n s ­
format, renovat, mărit şi i s'au adăugat noi depen­
dinţe în formă potrivită pentru a avea pupă şi proră,
iar sus pe bord s'au clădit cabine.
Are catarg, coş şi ferestre circulare, vopsite în alb
şi albastru. Privit de pe uscat are aspectul unui
vapor ancorat în port.
Societatea Salmavar, creatoarea acţiunii de ocro­
tire şi salvare a vizitatorilor şi a micilor ambarca­
ţiuni cari se aventurează pe lac sau mare, în voia
valurilor, a devenit o instituţie deosebit de utilă prin <• - - "
1
atâtea cazuri de salvare şi prim ajutor dat celor ; cari
s'au lăsat furaţi de farmecul şi frumuseţea valurilor
mării. îndeplineşte un rol atât de important şi cu­
noscut, la mare, încât nu mai e nevoie să-l subli­
niem noi. Un fenomen care nu e local ci comun oraşelor
Intre acţiunile cu rost. şi temeiu pornite de Socie­ noastre dela Mare şi Dunăre. Dovada ne-o procură
tatea Salvamar a fost şi aceea de a încuraja publicul caimoionatele naţionale de înnot, la cari cupele nu
să înveţe înnotul şi canotajul, cu dublu scop. Cel sunt câştigate de înnotătorii Brăilei, nici ai Gala-


ţilor nici de ai Constanţei, nici de cei din Giurgiu, Legiunei Constanţa, aşa s'a numit tabăra ce a ţinut
Silistra. Corabia sau Turmu Severin, ci sunt luate de 20 zile, dela 9—29 August.
cei dela Tg. Mureş, Timişoara şi Bucureşti. Deşi timpul nu a favorizat în fiecare zi activitatea
Aşa privite lucrurile, acţiunea Soc. Salvamar dela şcoalei de canotaj şi înnot, totuşi străjerii au putut
staţiunea Mamaia, apare în adevărata sa lumină de face progrese îmbucurătoare.
valoare, ca. acţiune naţională de interes superior de Intre frumoasele zile petrecute acolo, străjerii din
stat. tabără au avut una mai luminoasă şi mai plină de
Dacă până în anul 1939, publicul nu i-a înţeles în- bucurii sufleteşti decât toate celelalte, ziua de 15
August când, încolonaţi în port, toţi străjerii mari­
nari, împreună cu străjerele, au format garda care a
dat onorul la sosirea Marelui Străjer.
Marele Străjer i-a trecut în revistă zâmbind, cu
bucuria augustă a Suveranului şi a Comandantului
Suprem, care, ca peste tot în ţară, a găsit şi ia Mare,
străjerii gata la datorie.
In după amiaza aceleaşi zile, străjerii din tabără,
după ce au participat ia concursuri, s'au întors adu­
când cu ei „Cupa Rezidentului Regal al Ţinutului
Marea", primită după ce au repurtat o victorie la
concursul de caiace.
Bucuria cea mai mare însă au avut-o şi ei şi noi,
comandanţii, în clipa când Domnul Comandant al
deajuns bunele intenţii, în acest an au venit în aju­ Străjii Ţării, descinzând în mijlocul străjerilor şi
torul atingerii scopurilor urmărite doi oameni şi o
instituţie: D-l Nicolae Otteseu, rezidentul regal. al
Ţinutului Marea, d-l Teofil Sidorovici, precum şi in­
stituţia ce comandă, Straja Ţării.
D-l Rezident al Ţinutului Marea, în colaborare cu
comandamentul Ţinutului străjeresc Marea, a or­
ganizat din Iunie a. c. u n curs de înnot şi canotaj
pentru tineretul străjeresc din Constanţa, străjere şi
străjeri.
Zilnic la orele 6V2 plecau din Constanţa două au­
tobuze mari, cari duceau străjerii şi străjerele la ba­
zinul de înnot al Salvamarului, unde se iniţiau în
arta înnotului, crawl şi brasse şi în conducerea pe
valuri a bărcilor de 1, 2, 2 + 1 , 3 + 1 persoane etc.
şi a cuferelor ce saltă pe apă ca săgeata pornită cu
viteză din arc. străj erelor cari luau parte la concursuri, ne-a adus
Pentruca de acest minunat prilej de a învăţa înno- vestea că Majestatea Sa, în dragostea ce poartă ti­
tul şi canotajul să poată profita nu numai străjerii şi neretului, a dăruit clădirea Salvamar împreună cu
străjerele din Constanţa ci din întreaga Ţară, Rezi­ ambarcaţiunile şi bazinul de înnot, „Străjii Ţării".
denţa Ţinutului Marea, în unire cu comandamen­
tul Ţinutului străjeresc a făcut în luna Iunie localu­
lui Salvamar toate reparaţiile necesare, astfel ca în
luna Iulie să se poată instala acolo o tabără de stră­
jere, iar în August, una de străjeri, la cari să p a r t i ­
cipe după putinţă, străjerele şi străjerii dela unită­
ţile din întreaga ţară.
Sarcina organizării taberei din luna Iulie şi-a luat-o
asupra sa legiunea de străjere Constanţa şi a reuşit
să adune u n m a r e n u m ă r de străjere din întreaga
ţară, cari p e lângă binefacerile climei maritime, s'au
întors acasă iniţiate în ale înnotului şi canotajului.
Sarcina organizării taberei de străjeri, în luna A u ­
gust şi-au luat-o asupra lor Ţinutul Marea, prin în­
drumătorul său, şi legiunea de străjeri Constanţa,
prin comandantul ei.
Tabăra de sporturi nautice a Ţinutului Marea şi a
Boli contagioase printre şcolari
Dt. ION TOMESCU

Vârsta elevilor de şcoală este epoca în care întâlnim Microbii ce-l produc, sunt deseori aduşi din afară
cele mai multe boli contagioase, şi având în vedere sau se găsesc în stare latentă, de mult, în na.s. Sunt
elementul copil, slab în faţa bolilor, să-i dăm cunoş­ făcuţi virulenţi, deci produc boala, prin frig, ume­
tinţele necesare spre a şti să se ferească în viitor zeală sau vegetaţii şi măriri ale cornetelor nasului.
de ele. Este o boală generală dar cu localizare, de prefe­
Şcoala reprezintă un punct important de contami­ rinţă în nas.
nare prin faptul că aci se adună copii din toate m e ­ Se cunoaşte după următoarele semne: dureri de
diile sociale, îngrijiţi în mod diferit, ce stau ore în­ cap, în membre, febră mică, o scurgere din nări la
tregi la un loc, şi deci contagiunea, atunci când nu început apoasă-subţire, apoi mucoasă şi verzue, lă-
se iau măsuri suficiente, se face foarte uşor. crămare, mirosul, gustul şi auzul micşorate.
Pentru îndreptarea stărilor existente, epidemii şco­ De obiceiu ţine 7—9 zile, şi se poate vindeca chiar
lare, închideri de şcoli e t c , copiii trebue să cunoască singură. E bine să nu îndopăm bolnavul cu medica­
măsurile de precauţie, iar în şcoli să se adopte urmă­ mente deoarece putem dintr'un guturaiu uşor să dăm
toarele principii : complicaţii grele: sinusită maxilară (dureri puternice
Băncile să fie individuale, cel mult 2 persoane, în obraz, cam în dreptul dinţilor de sus), sinusită
spaţioase şi destul de rare într'o clasă. frontală (dureri de cap în regiunea frunţii), otite (du­
Elevii, odată aranjaţi în bănci, să nu-şi mai schim reri şi jenă în urechi, coc urechile) şi tuse sau bron­
be locurile între ei. şită.
Să nu se mai împrumute rechizite şi cărţi. Ca boală generală o tratăm cu ceaiuri calde, aspi­
Să se respecte măsurile de igienă colectivă. rină (contra febrei), revulsive pe spate şi piept şi an­
In general epidemiile şcolare se întâlnesc mai ales tiseptice generalle.
toamna şi primăvara, atunci când copiii se întorc din Pentru nas cele mai indicate sunt antisepticele ce
vacanţă. Medicii şcolari trebue în asemenea ocaziuni se pun în uleiuri. Cele în pomezi sunt utile când la
să afle cazurile suspecte, să-i izoleze şi apoi să se un guturaiu mai rebel apare pe marginile nărilor şi
facă desinfecţia locului. herpes. Obiceiul de a trage dimineaţa apă rece pe
O bună politică şcolară este aceia de a nu închide nas, este rău căci murdăria este dusă în fund, nu e
şcolile decât în cazuri de epidemii grave, ci de a tri­ adusă afară.
mite acasă bolnavii şi suspecţii (cei bănuiţi), deoarece II evităm, atunci când stăm lângă persoana bol­
prin închiderea şcolilor, elevii sănătoşi vor umbla pe navă, având mereu nasul şi gura desinfectate, folo­
străzi, în localuri aglomerate şi se pot îmbolnăvi şi sind numai batista proprie şi obişnuindu-ne să nu
întreţine epidemia. tuşim fără a pune batista la gură.
In vederea acestor realizări, dăm noţiuni şi măsuri Gripa sau influenţa este foarte contagioasă.
de apărare contra bolilor întâlnite mai des în mediul Microbul ce o produce nu este cunoscut. Epoca ei
şcolar : cea mai puternică este toamna, în vremuri ploioase
Guturaiul este o inflamaţie uşoară a primelor părţi şi umede. Este periculoasă mai ales în epidemii pu­
ale căilor respiratorii, a mucoasei nasale şi traheale. ternice.
Boaila începe brusc, cu dureri de cap, scurgeri din izolare 40 zile, desinfecţia locuinţei, a obiectelor ce
nas, lăcrămare, o moleşală generală, dureri în şira au căzut în mâna bolnavilor, rufăriei, vaselor, p u ­
spinării, pofta de mâncare scăzută, febră 39°, pulsul nerea sub observaţie a familiei în special a fraţilor
100, iar bolnavul este abătut. Aceste fenomene scad şi surorilor timp de 8—10 zile, desinfecţia cea mai
după 5—6 zile şi bolnavul rămâne cu dureri de cap, riguroasă a nasului, gâtului şi gurii, prin antiseptice
oboseală, apare herpes la buze şi uşoară anemie. şi gargară.
Este foarte periculoasă neîngrijită bine, căci ne d ă îngrijirea bolnavului o face numai medicul.
complicaţii grele : bronşită, congestie pulmonară, Pojarul sau rujeola, este frecventă mai ales în
bronchoHpneumomie, diaree cu mari dureri, îmbolnă­ Martie-Aprilie-Mai. Extrem de contagioasă, se poarte
virea inimei, rinichilor, etc. spune că nu există copil care să nu fi suferit de
Dar cea mai gravă dintre toate este că redeşteaptă pojar. Cine a fost bolnav capătă imunitate. Microbul
leziunile cicatrizate tuberculoase şi face leziunile t u ­ necunoscut e localizat în mucoasele nasului şi gâtu­
berculoase neevoilutive să ia o formă galopantă. lui. Contagiunea se face direct dela bolnav la om
Combaterea ei se face prin izolarea bolnavului, sănătos.
desinfecţia riguroasă a gurii, faringelui, nasului, prin Boala începe încet, trece neobservată 8—10 zile,
antiseptice şi gargară. Ne ferim să stăm în ploaie, pofta d e mâncare scăzută, febră 38°, puls 90, infla-
sau cu picioare umede în frig, căci n e slăbeşte orga­ maţia conjunctivelor, a mucoaselor respiratorii, pleoa­
nismul şi permite ca boala să se ia mai repede. pele se umflă, ochii sunt injectaţi, nările şi buzele
Bolnavul va sta la pat, va mânca regim uşor, iritate, bolnavul tuşeşte urât, e răguşit, amigdalele
băuturi calde multe, va lua piramidon şi în orice caz şi fundul gâtului sunt roşii, gingiile sunt inflamate,
va apela la medic, care trebue să controleze mersul pe mucoasa buzelor şi a obrazului apar pete mici
boalei şi mai ales să ferească bolnavul de complicaţii. albe (semnul Koplik — semn sigur de pojar), apoi
Scarlatina este o boală dinfecţioasă, grea. La noi în apare erupţia care începe prin pete mici şi roşii,
ţară este endemică şi epidemică. Mohpsirea se face dese, înapoia urechilor, Ia rădăcina părului la ceafă,
printr'un microb necunoscut şi este foarte puternică în jurul ochilor, gurii, apoi p e piept şi în fine p e tot
în timpul erupţiei. Credinţa că microbii stau în corpul. Rămân însă şi locuri p e unde nu apar. Febra
scuame (coji) este greşită. Acestea sunt infectate de acum se urcă la 39—40°. După 7—8 zile începe des-
bolnav şi de aceia sunt periculoase. Microbul este cuamarea (cojirea) care se face în coji mici ca tara­
localizat în fundul gâtului. Boala se împrăştie prin tele. Totul apoi revine la normal, doar bronşita mai
salivă, muoozităţi nasale, rufărie, cărţi, jucării şi pur­ persistă.
tători sănătoşi (adică cei oe vin în contact cu bol­ Devine o boală gravă când se asociază eu sicarla-
navul). tina sau mai ales cu difteria.
Cine a avut odată boală, poate să o mai ia, căci Măsuri de prevenire : izolarea bolnavului, anti-
nu conferă o imunitate absolută. sepsia generală, desinfecţia nasului şi gâtului, gar­
Boala începe brusc cu frisoane, diaree, convul- gară, sau în cazuri de epidemii, injecţii eu ser de
siuni (mai ales la copii), dureri de cap, febră 40°, convalescenţă.
arsuri în gât. angină roşie, vărsături, amigdalele se Bolnavul mănâncă supe, pureuri, fructe coapte etc.
umflă, înghiţitura devine dureroasă, ganglionii maxi­ Oreillonul este o infecţie epidemică a glandelor,
lar! se umflă, limba capătă aspect curios: e ca o ce sunt înapoia şi dedesubtul urechilor, numite p a -
placă albă cu marginile şi vârful roşii ca smeura rotide. E o boală produsă de u n microb necunoscut,
(este un semn caracteristic şi cine îl vede odată nu-1 mai des întâlnită în a doua copilărie sau la ado­
mai uită). Abia după 24—36 ore apare erupţia. De- lescenţă.
obiceiu în ziua erupţiei bolnavul a r e întâi vărsături. Molipsirea se face direct prin salivă sau indirect
Pe piele apar pete roşii, în relief, ce dispar. la prin rufărie. Mai des întâlnită iarna şi primăvara.
presiuni d a r apoi revin; ele ies întâi la gât, subţiori, Boala începe progresiv cu oboseală, dureri muscu­
îndoiturile cotului şi genunchiului, apoi pe restul lare, şi articulare, temperatură mică, roşeaţă slabă
corpului. a fundului gâtului, dureri şi umflarea parotidelor;
La faţă, ocolesc nasul, buzele şi bărbia, care prin durerea e constantă dar variază ea intensitate. Foarte
contrast cu roşeaţa din jur, sunt galbene. molipsitoare.
. Această erupţie ţine 7—8 zile şi apoi începe des_ Uneori se pot prinde, umfla devenind dureroşi, toţi
cuamaţia (cojirea); odată cu ea toate fenomenele ge­ ganglionii.
nerale scad; ea ţine 4—5 săptămâni, u r m â n d ace­ Are uneori complicaţii grave : meningite, reuma­
leaşi locuri de apariţie ca şi erupţia. tism etc.
Poate da complicaţii grele : angină, otite (inflama­ Măsuri d e profilaxie: izolarea bolnavului, circa
ţii în urechi, foarte frecvente la elevi), dureri în 3 săptămâni, desinfecţie, fierberea rufăriei, antisep-
articulaţii, turburări nervoase şi ale rinichilor. sie, îngrijirea gâtului, nasului şi urechilor.
Măsurile de profilaxie : declaraţia obligatorie a Bolnavul stă la pat, ţine regim lactat, ia aspirină,
celor bolnavi, internare în servicii de contagioşi şi purgativ, şi urmează tratament prescris de medic.
LICĂRIRI S T R Ă J E R E Ş T I

I M P R E S I I DIN ITALIA
(Excursia detaşamentului de străjere)
de Străjera ZINA TARASOV
Stolul Liceului de fete „Domniţa Ileana", Constanţa

Dragă Sanda, ţilor ne trăgea la somn. Eu luai o hotărîre eroică :


să nu dorm până la Turnu-Severin. E doar oraşul
Abia ajunsă pe ţărmul însorit al Adriaticei, mă unde ai copilărit tu, de care mi-ai vorbit atât şi pe
grăbesc să-mi ţin făgăduiala şi să-ţi comunic impre­ care n'am avut ocazia să-1 văd până acum. Şi tot
siile. gândindu-mă, pornesc spre împărăţia lui Morfeu.
Am plecat din Bucureşti, Marţi 1 August după într'un târziu, tresar, privesc în jur; pe geam văd
cum ştii şi tu. Cu câtă nerăbdare şi teamă aşteptam luminile unui oraş pe unde trecusem şi între un
căscat sonor şi sforăiala colegei ce dormea în plasa
de bagaje, aflu că era Craiova.
Privesc câtva timp, resemnată, noaptea de afară,
apoi cu ciudă, ochiul albastru şi ironic din tavan, şi'
adorm. Mă trezesc în zori, cu miros de iarbă verde şi
aer proaspăt adiat prin fereastra întredeschisă. Ne
apropiem de Timişoara.
A avut dreptate cine a spus că „Bănatu-i firun-
cea". Coline verzi se profilau în zare. Cârduri de
gâşte porneau gălăgioase spre pâraele ce şerpuiau
prin iarbă paralel cu calea ferată. Prin satele mici
şi curate ziua îşi începea activitatea prin coloane
de fum ce se 'nălţau sprintene pe coşuri. Pe rând,
cele mai frumoase oraşe ale Banatului trec prin
faţa noastră: Caransebeş, Lugoj, Timişoara. Dela
Lugoj se urcă o nouă camaradă, eveniment a n u n ­
ţat de cu seară. Prin fereastra deschisă, 6 capete
somnoroase privesc spre peron. O fetiţă drăguţă a-
pare de după un maldăr de geamantane : Rodica !
Glasuri voioase îi spun „Bun sosit!" Suntem deja
prietene. Soarele apare mândru de după un deal.
Pornim spre frontieră. Jimbolia ! Ce cuvânt magic
pentru noi ! O aşteptam cu atâta nerăbdare ! O gară
mare cu câteva uniforme pe peron, voci somno­
roase şi control de bagaje. Un soldat ce salută so­
lemn şi tricolorul nostru ce fâlfâie mândru. Atât !
Toate înghesuite la geam, în aerul proaspăt de dimi­
neaţă pornim cu încredere spre viitor. O lună de­
parte de ţară, de casă.
această clipă. Nerăbdarea de a porni spre zări ne­ Şi drumul începe monoton prin lanuri de porumb
cunoscute şi teama de acest necunoscut. legănate de bătaia vântului, alternate de gări mici
Odată cu pornirea trenului lăsam în urmă o flu­ cu titluri scrise în caractere slavone în care n i se
t u r a r e de batistă şi doi ochi în lacrimi — mama. No­ împleticeşte limba citindu-le. In monotonia d r u m u ­
roc că mă primeşte cu braţele deschise o altă familie. lui şi în toropeala vagonului încins ca un cuptor, ne
In legănările vagonului prin noaptea care se lasă facem un nou prieten.
încet, aud râsul sglobiu al noilor prietene şi numele Un băieţaş de ţară care, deşi nu ştie decât limba
meu rostit de d-na comandantă. lui, ne dă toate explicaţiile, ne înţelege limba. Sava,
Mi s'a p ă r u t cam ciudat la 'nceput să mă aud stri­ Drava, Morava. Se lasă noaptea. Suntem plictisite de
gată pe nume. Dar atmosfera de prietenie ce plutea atâta drum. Ne apropiem de Zagreb. Am ajuns ! Se
în micul nostru compartiment, fiecare silindu-se să cunoaşte că e mai aproape de civilizaţia apuseană.
ascundă în dosul unui zâmbet o lacrimă ştearsă pe Un oraş ultra-modern, cu bulevarde şi blocuri, cu
furiş, mi-a redat şi mie bunăvoia de mai 'nainte. grădini de vară, cu lume ce petrece în ritm de jazz.
Se 'ntunecase deabinelea şi sgomotul monoton al ro­ Nu mai avem răbdare s'aşteptăm Lubliana. Ne mu-
tăm iar sacii, fiecare îşi reia locul şi pornim prin zorite şi ne suim în motorul de Anzid. Obişnuitele
noapte, m â n ă 'n mână cu somnul. Ne trezim cu o bă- întrebări asupra originii şi ţintei călătoriei noastre.
tae discretă în uşe. Postumia. Un salut politicos, că­ O gară modernă străjuită de palmieri cu lume multă
pătăm biletele şi pornim mai departe. Drumul e prea şi bronzată. Simţi de departe pe cei 3 prieteni. Soare,
frumos ca să mai dorm. Privesc pe geam. Stânci şi apă şi nisip. Două comandante tinere, îmbrăcate în
pini. Prima impresie din Italia, p r i n negura dimi­ alb ne urează bun sosit. Pornim spre colonie.
neţii. P e măsură ce se luminează, valea se lărgeşte, Bulevarde largi, vile cubiste, palmieri. In fund o
decorul se schimbă. Munţi împăduriţi, brăzdaţi de panglică albastră, marea.
şosele asfaltate, cu sate cochete, luminate electric. Iată Anzid, noua noastră gazdă. Ne oprim în faţa
unui grilaj de fier.
Un clinchet zglobiu ne anunţă sosirea. O clădire
mare, albă, pierdută într'un parc de palmieri, chi­
paroşi, bendrii, smochini. Un duş răcoritor şi curăţi-
tor de „păcate", apoi în haine curate pornim grăbite
la masă. Suntem primite de noile camarade, cu ropote
de aplauze. Pe masă, roşii şi coapte, piersici mari ne
zâmbesc prietenos. Mănânc mai mult înfometată de­
cât emoţionată prima porţie de macaroane curat i-
talieneşti. Ne ducem la culcare. O terasă spre mare.
Nu ştiu ce s'admir, clarul de lună, noaptea 'nstelată,
umbrele maiestoase ale copacilor din parc sau m e ­
lodia tărăgănată a singuratecului ce-şi cântă poves­
tea pe luciul argintiu al apei. î n t r ' u n târziu adorm
De după o cotitură se zăreşte marea, albastra Adria- purtând în suflet toată poezia acestei nopţi de vrajă.
t k ă . Stâncile din j u r sunt roşietice sub razele calde
Incheiu acum lunga mea scrisoare, dragă Săndiico;
ale soarelui. De după o creastă apare în golf ele­
încep o zi nouă, o vieaţă nouă. Cât de curând vei
gantul castel Miramar al nefericitei Elisabeta a Aus­
primi o altă epistolă tot atât de lungă, cu impresii din
triei.
vieaţa de colonie. Cred că rândurile mele te vor a-
Oraşul pitoresc, cu oasele agăţate pe stânci. îmi
pare minunat şi fără să vreau îmi vine pe buze o
veche melodie : Si dice che Trieste non sia bella....
Schimbăm vagonul pentru Roma.
Pornim prin lumina veselă a dimineţii. • Decorul a
devenit mai plan. Câmpia veneţiană începe să se
simtă. Gările sunt noui, moderne. Totul e simplitate
şi armonie de linii. In special plantaţiile sunt foarte
îngrijite. Italia îmi face impresia unei grădini. Flori
peste tot. Printre copaci, viţa de vie se întinde leneşe
pe spaliere la soare. Veneţia cu aerul ei specific, cu
parfumul ei.
Păşesc în dimineaţa de vară cu oarecare emoţie, în
cetatea Dogilor. Pe peron n e întâmpină cu un proas­
păt şi prietenesc, „ S ă n ă t a t e ! " un grup de români.
Un salut al patriei, pe pământ străin! Timpul e scurt.
Vedem un canal, o înmormântare în gondolă şi ne
urcăm din nou. Trenul electric ne poartă în sbor
peste câmpia Padului. Trecem grăbite prin Bologna.
Coline verzi în preajma noastră, munţii albăstrii în
zare, castelele ce înfruntă secolele, căţărate pe vârf
de stânci. Totul îmi pare continuarea unui basm în­
ceput de m u l t în poala bunicii Firenze. Trecem în
goană printr'o serie de tuneluri. îmi face impresia
că cineva nevăzut se joacă de-a ascunselea cu noi. junge la moşie. Salută plaiurile Bogdanei, livada care
Atât e de m a r e contrastul între întunericul din ele n'o să mai adăpostească jocurile noastre gălăgioase,
şi beţia de lumină şi culori din jur. Sunt numai ochi. ci lecturile tale tăcute, sau lungile-ţi plimbări în a-
La fiecare pas altă surpriză. Lacul Trasimeu. Tibrul. murg. Roag-o pe m ă t u ş a Săftica să-mi facă ceva
Ne apropiem de Cetatea Eternă. întâi ruini romane, dulceţi, aşa cum numai ea ştie a face, să le găsesc
apoi case cubiste străjuite de palmieri. Prima dată la toamnă când m'oiu întoarce.
când văd astfel de copac în toată splendoarea lui. P e tine te sărut cu tot dragul-
Gară mare, greoae, afumată de timp. Trecem prin ea,
CE S Â CHIM

Letopiseţul vremurilor noastre


Teofil Gh. S i d o r o v i e i : „ C A R O L II
Din culmea unui deceniu de glorioasa domnie
Intre cărţile mari a l e Ţării, menite să-şi praecteze lu­ o depune de dimineaţă ş i p â n ă s e a r a târziu, în rezol­
minile p â n ă departe în a d â n c i m e a veacului, cartea v a r e a multiplelor probleme, ivite de-alungul zilei.
„Carol II" s e situează, strălucitoare, l a locul d e frunte In capitolul al I l l e a , ,,Pe şantierul muncii de ridi
pe care i-1 creează deopotrivă Innalta imagine a Mare­ care a Neamului", sunt adâncite şi m a i mult trăsătu­
lui nostru Suveran precum şi dragostea neţărmurită, rile sufleteşti ale marilor însuşiri, întruchipate în perso­
străbătută de puternice vibraţii, care pulsează în fie­ nalitatea Maiestăţii Sale.
care p a g i n ă şi în fiecare rând scris. In linii de lumină n e apare: Scrutător de orizonturi —
A ş a cum odinioară marii sfetnici ai Voevozilor no­ Călăuzitor al destinului românesc — Simbol al Uni­
ştri scriau, pătrunşi în conştiinţa lor de marea misiune tăţii Naţionale — Tezaur al năzuinţelor de viitor
pe care o a v e a u de a l ă s a viitorimei s l o v ă neştearsă Sprijinitor şi Ocrotitor al culturii naţionale — Mare în­
de preamărire a faptelor d e vitejie şi glorie ale Dom­ drumător în economia naţională — Strălucit animator
nilor, — figuri scumpe ale trecutului nostru, — tot ast­ de tineret — Străjer al credinţei şi tradiţiilor strămo­
fel azi, când ţara străluceşte sub lumina ce o răspân­ şeşti — Mare iubitor al ţărănimii Ctitor al Pedago­
deşte în jurul S ă u Maiestatea Regele Carol al IHea. giei româneşti.
un nou mare sfetnic a luat p a n a în m â n ă pentru a zu­ In ultimul capitol al cărţii sunt s c o a s e în evidenţă
grăvi în cuvinte străbătute numai de dragoste, de de­ câteva grăitoare exemple pentru întreaga străjerime a
votament şi de abnegaţie, chipul de icoană şi faptele Ţării, exemple ce vin dela însuşi Comandantul nostru
de măreaţă epopee, ale Celui m a i dăruit d e Dumnezeu Suprem, care, fie p e vreme rea, fie suferind, în orice
V o e v o d al nostru. O înţelepciune fără s e a m ă n , un su­ împrejurare a fost întâiul gata l a datorie. C e v a m a i
flet plin de dragoste şi d e înţelegere pentru supuşii Săi, mult: prgătirea Măriei Sale Marelui V o e v o d Mihai a
o m â n ă puternică şi neobosită la cârma destinelor fost în a ş a fel îndrumată d e Maiestatea S a Regele, în­
Ţării, sunt numai câteva din trăsăturile care caracteri­ cât, în toate domeniile d e activitate s ă fie c e a mai d e -
zează înalta personalitate a Slăvitului nostru Suveran, săvârşiă pildă de muncă, de stăruinţă, d e punctuali­
personalitate care se reflectă în toată măreţia ei, din tate. Cum s ă nu fie, astfel, azi, străjeria mândria Ţării,
cartea p e care domnul Comandant al Străjii Ţării a când razele de vie lumină ne vin chiar d e Sus, d e l a
scris-o, întru preamărirea S a . Soarele şi dela Luceafărul năzuinţelor noastre. Maies­
Primul mănunchi de slove, cu care s e deschide vo­ tatea S a Regele şi Măria S a Marele V o e v o d Mihai ?
lumul, constitue un imn de slăvire a simbolului ce cu­
Cartea „CAROL II", prin înnalta ei valoare, v a ră­
prinde în el cuvântul REGE.
m â n e , peste vremi, letopiseţul celei mai strălucitoare
Primul capitol, „Din viaţa Maiestăţii Sale Regelu;
epoci a istoriei noastre, e p o c a d e aur a Marelui Rege
Carol II', cuprinde câteva amănunte asupra chipului
Carol al II-lea.
în care îşi petrece ziua Marele Străjer, amănunte din
care s e reliefează munca neobosită p e care Suveranul AUREL CHIRESCU
Pr. Gh. Paschia: H r i s t o s în Strajă Reviste

(Ed. Cartea Românească) MAREA NOASTRĂ PENTRU TINERET, organul


de propagandă pentru tineret al „Ligii • Navale Ro­
Neobositul autor, care la începutul acestui an a mâne", Anul II, Nr. 7, August 1939, Bucureşti.
dăruit tineretului nostru merituoasa lucrare „Tineri Liga Navală Română, ca să desvolte şi să ţină
biruitori", scoate acum o nouă carte, intitulată treaz în tineret interesul şi dragostea p e n t r u mare,
„Hristos în Strajă". Aici ne arată, cu o mare bogăţie scoate această revistă, sub direcţia pricepută a d-lui
de argumente, rolul hotărîtor ce-1 are în mişcarea comandor Negulescu Aurel, prea binecunoscutul şi
străjereaecă, educaţia religioaisă-morală. Citind-o, ne iubitul Moş Delamare. Iată şi bogatul cuprins al n u ­
putem convinge cât de strânsă şi cât de temeinică mărului d e faţă: M. L. N. — Un petrolifer în flăcări;
este legătura între biserică şi străjerie, fapt ce repre- Moş Delamare — Cu „Steaua" la drum; Moş Nos-
sintă şi unul din aspectele specific româneşti ale tromo — A B C Marinăresc; C. Ungureanu — „For­
mişcării. tuna"; Ioan Lowel — Fecioara oceanului; Mircea
Cartea cuprinde un material bogat, expus cu Dan Metz — Prima încercare; Moş Delamare — De
multă pricepere şi tragere de inimă de către autor. vorbă c u cititorii; Dudu — Jocuri marinăreşti; A.N.
E.F. — învaţă a înnota.
Deşi destinată, în special, educatorilor, totuşi va p u ­
tea fi cu fools citită şi de străjerii cursului superior Străjerii citind revista, vor trăi adevărate clipe d e
de liceu precum şi de extraşcolari. Vor găsi în ea bucurie. De aceea o recomandăm cu toată căldura.
multe lucruri de preţ. C. BOTEZATU

r „ ---

ŞTIRI STRĂJEREŞTI
Pentru muzeul său central Straja Ţării face apel venienţa, vechimea, numele şi localitatea donato­
la unităţile străjereşti din ţară să trimită Direcţiei rului.
Propagandei din Comandamentul Străjii Ţârii, până
la 15 Noembrie 1939, piese reprezentative în legă­
*
Penlttou a da ptt&foil'itlate lla câlt m!ai mulţi străjeri
tură cu înfiinţarea, funcţionarea şi evoluţia micilor să îla p a r t e lla concursul străj e!resc de spMit de obser­
dorobanţi, a cercetaşilor şi străjerilor. vaţie, deschis priln iterniele publicate In cartea car­
a) Obicte : insigne, medalii, decoraţii, plachete, netul Străjerului, s'a prelungit data acestui concurs
semne distinctive, cupe, obiecte de lucru manual pre­ până la 1 Decemvrie 193i9.
miate la concursurile taberelor şi jamboreelor, fa­ Iar p e n t r u a veni î n ajutorul eorrjaindanţlor d e stol
dela stolurile cari a r dori să înzestreze pe străjeri cu
nioane, drapele.
acest iri&ttruall, se via d a o reducere propiorţionaHâ cu
b) Documente scrise : ordine, rapoarte, circulari, ntumăral cărţilor comandate pirin stol.
corespondenţă particulară, acte oficiale, diplome, Astfel, unitatea străj erească: stol, centurie, cohortă,
ştampile, sigilii, ordine de zi, autografe, carnetele leglumte c â t şi cooperativele şcofflaxe şi străjereşti oare
comandanţilor ori ale micilor dorobanţi, cercetaşi şi comandă.:
străjeri, cărţi de aur, afişe, programe. Cel puţin 10 ex., beneficiază de 10% reducere, pri­
c) Publicaţii: legi, regulamente, decizii, manuale mind a&tfei de fiecare 10 c a r n e t e comandate, un
de îndrumare tehnică, broşuri, reviste, articole de extempjlar gratuit.
ziare, anuare, calendare. Celipuţin 50 ex., beneficiază de 15% reducere, având
ex. cu 85 Left.
d) Ilustraţii : fotografii, tablouri, desene.
e) Hărţi geografice : cu răspândirea teritorială a Cel puţin 150 ex., beneficiază de 20% reducere, ceea-
ce înseamnă lai fiecare 5 ex. u n exemplar ©natJulit.
unităţilor, grafice şi scheme de organizare şi sta­ Comenzile se vor face pe adresa: Direcţia Comer­
tistică. cializării dlto. Sitrajia Ţării, saiu Plrof. A. S. GoKa, Bu­
Fiecare obiect va fi etichetat cu denumirea, pro­ cureşti, str. Aviator Tetrat nr. 10, Telefon 2-32-96.
PREMIANŢII EXPOZIŢIEI DE DESENE STRĂJEREŞTI
Inchizându-se expoziţia de desene străjereşti dela PREMIUL II
Salonul Oficial, comisiunea alcătuită din d-nii: Ma-
rius Bunescu, pictor, directorul Muzeului Simu, Eu­ Suciu Valentina, centuria 77-a, lic. industrial prac­
tic „Domniţa Ruxandra", Bucureşti.
gen Ispir, Alexandru Dobrescu şi I. C. Petrescu s'a
întrunit sub preşedinţia d-lui director al Propagau- Moldoveanu Margareta, centuria Il-a Şc. Normală
Conduc. Iaşi.
STRĂJERI

PREMIUL II
Peicovici I., cent. 77-a, Seminarul Pedagogic Uni­
versitar, Buc.
MENŢIUNI
STRĂJERE
Panaitescu Diamandia, lic. Zoe Râmniceanu, Buc.
Georgescu Liliana, cent. V-a, Azilul El. Doamna,
Bucureşti.
Vasilescu Măria, cent. Hl-a, lic. Carmen Sylva,
Bucureşti.
Desen de străjerul P e i c o v i c i I. ( p r e m i u l II)
Marinescu Ana, lic. Carmen Sylva, Bucureşti.
dei, Prof. Ion Dongorozi şi luând în cercetare lucră­ Marincă Eugenia, lic. Carmen Sylva, Bucureşti.
rile expuse, a acordat următoarele premii şi menţiuni STRĂJERI
străjerilor de curs secundar :
Popescu Mircea, lic. militar Tg. Mureş.
STRĂJERE Popescu Marius, lic. militar Craiova.
PREMIUL I Vineş D-tru., lic. militar Tg. Mureş.
August Luli, cent. VIII-a, liceul de fete ,,Regina Giurescu Dinu, cent. I, Colegiul Naţional Sf. Sava,
Măria", Buc. Bucureşti.
Sohina Olga, cent. V-a, lic. de fete „Regina Mă­ Marius Lupu, cent. I, lic. militar Cernăuţi.
ria", Buc. Miulescu Traian, Colegiul Naţional Sf. Sava, Buc.

Desen de străjera

Suciu Valentina

(premiul II)
IN RECREAŢIE LA EXERCIŢII

Mai mulţi străjeri stau de vorbă în recreaţie, după La ora de gimnastică, comandantul centuriei or­
ora de zoologie. Străjerul Puiu, din clasa I-a, foarte donă ;
vesel că a căpătat un 9, nu vorbeşte decât despre — Pe spate, culcat, cu picioarele în sus, pedalaţi
pasările sburâtoare, lecţia la care a fost ascultat. în aer, închipuindu-vă că sunteţi pe bicicletă.
Străjerul Alexandru, din cl. IlI-a, vrând să-l ne­ Toată centuria e încântată de noul exerciţiu şi...
căjească, intervine : pedalează de zor. Numai Dănuţ stă cu picioarele
— la spune-mi, Puiule, cunoşti tu vreo pasăre care întinse.
depăşeşte vârsta de 100 de ani ? — iV'ai auzit, Dănuţ ? Pedalează, nu sta !
— Desigur! Cunosc chiar mai multe. — Nu e nevoie, domnule comandant; acum cobor
— Care sunt acelea ? o pantă şi bicicleta merge dela sine.
— Pasările împăiate

1. Proverb ascuns Deslegările jocurilor din n-rul 9 al revistei

S c h i m b â n d ordinea literilor din fraza : „tai p ' a 1. Dublu pătrat


care-i t a r e " , să se formeze u n c u n o s c u t proverb ro­
mânesc. 1
P A R C
A S I A
2. Joc în lung R I T M
C A M A
3 2 5 _ 7 4 9_ 6 _ 8 10 R A D A
A C U M
1 2 La a r i t m e t i c ă D U C I
3 4 La străjerie A M I N
5 6 O a m e n i foarte m a r i (mold.) 2
7 8 Plecare d i n casă
9 10 C u m n u trebuie să fie u n străjer. 2 Camaradă

2. Joc alfabetic
3. Şaradă
BASCA CASCA — IASCĂ — MASCA
P r i m a p a r t e e la cor PASCA.
(Vă previu: n u e tenor)
Ce-a de-a d o u a derivaţie 3. Desen c u tâlc
E t e r m e n de c o m p a r a ţ i e ;
Totul n u e u n mister: Priviţi c u a t e n ţ i e desenul şi veţi vedea că a fost
O p o a r t ă orice străjer. făcut dintr'o s i n g u r ă linie.
A apărut:

C A R O L II
DIN CULMEA UNUI DECENIU

DE G L O R I O A S Ă DOMNIE
de
TEOFIL G H . SIDOROVICI

Volumul cuprinde următoarele capitole:

I. Din viaţa M. Sale Regelui Carol II

II. Pe şantierul muncii de ridicare a Neamului

III. Exemplul Marelui Străjer

)lumul este completat cu un bogat număr de imagini din viaţa


Maiestăţii Sale Regelui Carol II.

Preţul 120 Lei


PREŢUL 10 LEI
TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL", STR. RREZOJANU Nr. 23-25. - C. 10518