D E S T R A J A

R e v i s t a „ S T R Ă J I I Ţ Ă R I I " p e n t r u t i n e r e t

ANUL II N-rul 10 OCTOMBRIE 1939

CREDINŢĂ şi MUNCĂ pentru ŢARĂ şi REGE

S U M A R U L :

TEOFIL GH. SIDOROVICI: La porţile destinului a bătut un Prinţ

VALERIU BORA: Marelui Străjer (versuri)
Dr. CONST. C. PAVEL: De strajă la porţile sufletului
REGINA MĂRIA: Dela inima Mea la a lor
AUREL CHIRESCU: Emil Gârleanu
N. VLĂDULESCU: Exemple de urmat
GIN A TALĂNGESCU: Străjera-infirmieră
TRAI AN FLORI AN: Raniţa de vânătoare
FLORIN GĂLUŞCĂ: îndrumări fotografice
GH. GĂBREANU: Lucrări agricole în luna Octombrie
ŞT. DIMITRESCUCETERAŞU: O sărbătoare c u tâlc
ION MOŢUL: Salvamar
Dr. ION TOMESCU: Boli contagioase printre şcolari
ZINA TARASOV: Impresii din Italia

Colţul şefilor de cuib — La focul străjeresc —Curiozităţi —

Premianţii expoziţiei de desene străjereşti — Ce să citim —
Ştiri străjereşti — Jocuri de deslegat

DESENE: M. MAVRODIN — EUGEN ISPIR

y V
Xro* A\

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA:
Straja Ţării — Direcţia Propagandei, Bucureşti — Calea Victoriei, 52

ABONAMENTUL ANUAL 100 LEI — PREŢUL UNUI EXEMPLAR 10 LEI

DE STRAJA
LA PORŢILE DESTINULUI A BĂTUT UN PRINŢ...
— ANIVERSAREA NAŞTERII MAJESTÂŢII SALE REGELUI CAROL II —

de TEOFIL GH. SIDOROVICI

Comandantul STRĂJII ŢĂRII

Dintr'o ilustră pereche princiară care armoniza într'o urzire de sânge nobil atâtea
familii domnitoare cu strălucit renume, a coborît pe firele de aur ale unui răsărit de soare din 16
Octombrie 1893, un Prinţ ca din poveste, aşteptat de-o Ţară şi de-un popor.
In taina bătrânului codru de sub fruntea încruntată a Bucegilor, în castelul din rariştea fer­
mecătoare unde Peleşul se îngână cu cântec de păsări, se înfiripa o viaţă nouă, pe care ursitoa­
rele aveau s'o împodobească şi cu spinii durerilor omeneşti, dar şi cu măreţia luminoasă a celor mai
mari victorii.
Prinţul C a r o l . . .
Din bubuitul tunurilor şi dangătul clopotelor bisericilor ţării, se înălţa un cântec, u n freamăt,
o simfonie care pătrundea în străfundul sufletelor româneşti, înviorându-le cu puterea unei credinţe
şi întărindu-le nădejdea.
Aveam un Prinţ născut pe pământul Ţării, unde ne dorm de mii de ani strămoşii, un Prinţ
care avea să fie mângâiat de soarele românesc, care avea să trăiască viaţa noastră aşa cum ne-au lă­
sat-o înaintaşii, să simtă ca noi, sa se bucure şi să se întristeze cu noi, să ne doinească doina şi să
ne joace jocul, să îngenunche cu noi pe lespedea bisericilor cu orândueli creştine, să respire aerul
sănătos al plaiurilor noastre, să se înfioare de frumuseţile neîntrecute ale Ţării noastre, să se pă­
trundă de aceleaşi năzuinţe şi de aceleaşi dorinţe, să practice aceleaşi datine şi obiceiuri, îni'răţindu-se
in cuget şi simţiri cu poporul de ciobani şi răsturnători de brazdă, curaţi la suflet şi gata de orice sa­
crificiu în vremuri de grea cumpănă.
Aveam u n Prinţ Român de baştină, în ochii căruia se oglindea albastrul cerului românesc, în
trup voinicia strămoşilor, în priviri sinceritatea Românului şi'n suflet podoabele de vitejie ale Voe-
vozilor.
Şi Prinţul creştea ca din basme sub calda ocrotire părintească şi sub razele de nădejde şi bu­
curie ale unei Naţii.
Primele gânguriri au fost crâmpeie din graiul nostru,

Graiul vechilor cazanii,

Care-1 plâng şi care-1 cântă
Pe la vatra lor ţăranii. . . .

Poveştile cari I-au legănat copilăria au fost poveştile noastre cu „Moşu şi Baba", cu „Ursu", cu
„Balaurul", cu „Făt Frumos", cu „Zânele", cu „Smeii"

Cântecul de leagăn I-a fost acelaş „Nani. . . . nani, puişor,

Dormi frumos lin şi uşor,
Să creşti mare, plin de dor,
Să fii Ţârii ajutor... .

Creşterea şi educaţia ce I s'au dat, au avut un pronunţat accent de severitate, căci viaţa este
mai aspră pentru viitorii Conducători de popoare decât pentru supuşii lor.
 In sufletul Prinţului înfloreau atâtea calităţi, ce-aveau să-L caracterizeze : sentimentul datoriei
spiritul de dreptate, iubirea de Patrie, iubirea de popor, descifrarea năzuinţelor naţionale, dragostea
de graiul, portul şi tradiţiile noastre, respectul de marii Voevozi ai trecutului.
In orele de istorie, când i se povestea de faptele măreţe ale Domnitorilor, Ii licărea în priviri
o lumină vie.
— Vreau să fiu şi Eu ca Ştefan Vodă . . .
— Şi eu voiu lupta ca Mihai Viteazul
— Vreau să păzesc Credinţa şi Legea ca Brâncoveanu.
Ce frumos scrie Regina Măria în „Povestea vieţii mele", despre Fiul Ei iubit:
„Când se făcu ceva mai mare, Carol era un băeţel aşezat, cam serios, uşor de mânuit şi avea
totdeauna o mare năzuinţă spre învăţătură. învăţă să citească cu o repeziciune uimitoare. In primii
ani era numai lumină şi voe bună, mai târziu se făcu puţintel mai pretenţios. Adevărul e, că de pe
când era un băeţel mic, simţea un interes neobişnuit pentru orice privea legile, regulamentul, prescrip­
ţiile şi interzicerile. Ii plăcea să cerceteze înţelesul adânc al tuturor lucrurilor, poate din pricină că pe­
trecea mult timp cu Unchiul, al cărui dar special era de a instrui.
Carol era numai ordine şi preciziune şi avea într'însul u n tainic imbold ide a domina, de a sub­
juga şi de a impune restricţii pe cari El singur Cel dintâi le respecta'.'.
Ştia să impună restricţii pe cari El singur Cel dintâi le r e s p e c t a . . . .
Ce cuprinzătoare formulă de caracterizare a Celui ce-avea să prefaţeze o nouă istorie a Po­
porului Român !
Prinţul Carol îşi desăvârşia cu perseverenţă pregătirea pentru viitorul ce-L aştepta. I n 1909 avea
16 ani. Cu o solemnitate ce I-a rămas adânc săpată în suflet, Regele Carol I I-a aşezat prima tresă de
Sublocotenent.
O altă epocă îşi deschidea orizontul. Prinţul Carol devenea un camarad al tuturor ostaşilor
ţării. Griji şi preocupări deosebite se adăogau celor de până aici. E nelipsit dela manevre, mereu în
mijlocul ofiţerilor şi soldaţilor cari îl divinizau.
Războiul întregirii Ii prilejueşte manifestări de curaj fără pereche. In tranşee, alături de lup­
tători, la postul de comandă pe front, pretutindeni se interesa de buna stare a ostaşilor, încurajându-i
şi răsplătindu-le eroismul.
Cine poate uita memorabila şedinţă a unui consiliu de miniştri sub preşedinţia Regelui Ferdi-
nand, la Iaşi, când descurajării tuturora, răspundea temerar Prinţul Moştenitor de Tron ?
Cu batalionul Său de vânători de munte, la Cireşoaia şi Oituz, apoi pe frontul dela Tisa, Prinţul
Carol a primit unul din cele mai grele botezuri ale eroismului.
Prin toate acestea se legase şi mai strâns de popor, intrând în sufletul lui ca o nădejde izbă­
vitoare.
Dar vremurile de după război se turbură.
Zadarnic se încercase a se schimba ceeace graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională hotărîseră:
în drumul soartei, nimeni n u poate sta.
Fila pe care ursitoarele scriseseră durerea, rămânea neînţeleasă de sufletul curat al Naţiei.
Departe de ţara sa, Prinţul Carol păstra pe biuroul de lucru o urnă cu pământ românesc, spre
care privea în zilele de restrişte, c u nostalgia Celui ce n u putea să înţeleagă această cotitură a soartei.
Iar când poporul n u i-a mai putut îndura lipsa, când negre şi primejdioase fluturări de
desbinare se profilau la orizont, chemarea celor 20.000.000 de Români a răsunat puternic, străpun­
gând depărtările.
Răspunsul a venit c u m trebuia să vină.
Din seninul fără nouri al unei zile de vară, a coborît pe aripi de pasăre măiastră ca'n basmele
pe care de-atâtea ori le ascultase, în lanul de belşug al ţării, sorbind cu nesaţ din urciorul Modurei pu­
terea vie cu care avea să isbândească în lupta de mântuire a Neamului.
Cronica vremii a depănat de-atunci doar un deceniu. Dar ce multe şi rostogolitoare a u fost în­
tâmplările acestui răstimp !
Lumină s'a făcut în suflete şi nimeni n'o va mai putea stinge.
Ce mult şi totuş ce puţin este, de când în aurora unei zile de toamnă, un Prinţ a bătut la
porţile destinului.
Şi porţile s'au deschis larg, în faţa unui Mântuitor de N e a m !
Astăzi, când ţara sărbătoreşte ziua de naştere a Marelui şi Supremului nostru Comandant, 4 mi­
lioane de străjeri şi 40.000 comandanţi Ii strigă din adâncul sufletului:

SA TRĂIASCĂ M. S. REGELE CAROL AL II-lea, nădejdea de viitor a poporului Român !

JÎLaretui Străjer
O, Rege!
In aste vremuri de restrişte
când grele gânduri ne apasă,
Tu singur
ne înalţi spre culmi de vis şi vrere voevodală.
Cu braţ vânjos despici cărări adânci prin veac
să dărui Neamului romano-dac
lumini imperiale şi destin domnesc,
Tu singur
Sădeşti în noi străbunul cântec nou de ţară,
trăiri de românească primăvară !

O, Rege !
Tu singur,
semeţ, in două fulgerat-ai ţurtunatec zările,
spre dimineţi de suflet dârz şi aspră faptă.
Pe strămoşeasca vatră tainic ai aprins
jăratecul stins
al mândrelor măriri de altădată
şi mir sfinţit ai stors din lespedea de piatră

Ca mâine,
ce glas român va şti să-Ţi cânte leatul, drept,
şi toate faptele Domniei Tale ?
Ce nou Miron Costin «a şti să scrie, prea mărind
tot drumul Tău de glorii voevodale.

Vor trece ani şi ani, şi toate veacurile'n şir;

necunoscuţi. Măria Ta, noi vom dormi sub glie.
Tu singur rămânea-vei peste om şi vremi,
Străjer de Neam şi 'mpărăţie,
cu toţi strămoşii noştri din vecie i

VALERIU BORA
DE STRAJĂ LA PORŢILE SUFLETULUI
„Im(brăcaţd-vă cu toată
armătora lui Dumnezeu ca
să, puteţi ţine piept împo­
triva uneltirilor diavolului".
— Efeseni, VI, 11 —

Adevăratul creştin trebue să fie întotdeauna pe Sf. Ap. Pavel ne îndeamnă să ne îmbrăcăm cu
picior de războiu. El are de luptat în fiecare clipă toată armătura lui Dumnezeu, cu virtuţile creştine,
împotriva impwlsiunilor şi tendinţelor inferioare, pentrucă numai astfel vom putea fi în stare să ţi­
care-l îmboldesc dinlăuntrul fiinţei sale şi pe care nem piept împotriva uneltirilor diavolului, adică
trebue să le înăbuşe, înfrângă, sau stăpânească. El ispitelor.
trebue să reziste ispitelor din afară care-l asaltează Dacă este mai presus de orice îndoială, că cel mai
continuu din toate părţile. Creştinul se cuvine să mare duşman al nostru este cel care ne pricinueşte
stea într'una de strajă la porţile sufletului, supra­ cea mai mare pagubă, apoi, păcatul, pentrucă atacă
veghind simţurile, pentru a nu lăsa să se strecoare partea nepieritoare şi cea mai scumpă a fiinţei
prin ele germenii râului şi pentru a nu fi surprins noastre, trebue socotit ca cel mai mare duşman al
astfel de vreo pătrundere furişată a păcatului. omului.
Iar dacă, cu toată veghea neobosită, inamicul a
împotriva păcatului, prin urmare, se impune să
izbutit să se furişeze în fortăreaţa sufletului său,
facem front cu toţii şi, înarmaţi cu armele puter­
creştinul trebue să desfăşoare o luptă metodică spre
nice ale virtuţilor, creştine, să nu încetăm a sta de
a-l face să capituleze şi spre a nu-i da răgazul de a
strajă şi a lupta până la biruinţa cea din urmă, care
se organiza şi fortifica în pasiuni şi năravuri.
ne va face vrednici de laurii mântuirii.
Dealtfel, întreagă viaţă a creştinului nu este decât
o luptă neîncetată. Căci, ce alta este dacă nu luptă, Dr. CONST. C. PAVEL
străduinţa fără preget, nu numai spre a ne feri de
rău, dar şi aceea pentru săvârşirea faptelor bune ?
Pentru a purta, însă, lupta cu izbândă împotriva
păcatului, creştinul are nevoe să fie -bine înarmat,
ca orice ostaş. Avântul, îndemânarea şi bunăvoinţa
singure nu-i sunt de ajuns în apărarea unei cetăţi,
pe care păcatul o asediază neîncetat cu cele mai
puternice şi meşteşugite arme.
Armele, pe care trebue să le aibă şi să ştie să le
mânuiască un creştin sunt, pe lângă rugăciunea şi
harul lui Dumnezeu, virtuţile. Spre deosebire de
războiul obişnuit, în războiul creştinului, viciile se
birue prin virtuţi, răul prin bine, ura prin blândeţe.
Cel care încearcă, spre pildă, să potolească mânia
cuiva opunându-i o mânie şi mai mare, se aseamănă
celui care se apucă să stingă focul cu gaz în loc de
apă, neizbutind decât să-l aprindă şi mai tare.
R E G I N A MĂRIA
Dela inima Mea la a lor
Trenuri trec, trec şi povara lor pe care o duc de­
parte, e tinereţea ţării noastre, speranţa căminurilor.
Sunt grămădiţi cu miile pe acoperişurile vagoa­
nelor, spânzuraţi pe margini, atârnaţi în chip pri­
mejdios, dar sunt veseli cu toţii. Râd în drum, cântă,
strigă... Şi trenuri trec, trec înainte în fiecare zi; cu
inima grea, cu mâinile pline de flori plecăm la gară.
Am dori să le spunem cuvinte de cari să-şi aducă
aminte, să le spunem tot ce simţim în aceste clipe,
dar glasurile lor cari se ridică în cor le înăbuşesc pe
ale noastre.
Un strigăt li se desprinde depe buze când mă văd :
ne ducem, plecăm cu bucurie, ne ducem la biruinţă,
ca Tu să te faci împărăteasă, împărăteasa tuturor
Românilor. Acesta e strigătul inimii lor, urarea care
o trimit, urare oare o cred, şi eu le zâmbesc îmbiin-
du-i cu flori pe cari le strânge braţul lor viu,
Şi trec... trec înainte...
într'o seară când soarele se închina în slava lui
luminoasă, poleind cu aur tot ce-i cădea în cale, a-
junsei mai târziu la gară, reţinută cum eram de alte
datorii şi trenul, a cărui plecare voiam s'o salut, se
pusese în mişcare. Tinerii soldaţi se îngrămădeau cu
veselia lor sgomotoasă în compartimente, având la
chipiu şi la tunică flori pe cari li le împărţisem mai
înainte. Chiar şi tunurile şi caii erau împodobiţi de
margarete, de flori liliachii de toate nuanţele şi stră­
lucirea bogată a apusului le sporea frumuseţea. Pă­
rea că însuşi cerul se încerca să binecuvinteze ple­
carea acestor băeţi cari se duceau atât de bucuroşi la
moarte.
Mâhnită de a fi ajuns cu întârziere, mă îndreptam
grabnic spre vagoanele în mişcare. Un strigăt izbucni
atunci din toate piepturile, fiindcă mă recunoscură şi
o ploaie de flori căzu la picioarele mele. Ei le des­
prindeau de la tunică, şi le smulgeau din capele, depe
tun, aceste flori ce le păstrau ca să acopere cu ele
pe Regina lor, în vreme ce aceeaşi urare urca spre
cer: „Dumnezeu Să-Ţi ajute să ajungi împărăteasă,
împărăteasa tuturor Românilor".
Şi florile-mi cădeau în braţe, îmi cădeau pe mâi­
nile cari abia le mai puteam ţinea, se împrăştiau pe
pământul care se acoperea cu purpură. Multă vreme
statui nemişcată dupăce trenul dispăruse ; o dungă
de fum pierdută în zarea portocalie şi florile care mi
se ofileau la picioare îmi mai lămureau doar această
plecare.
Mă uitam, ca în faţa unui mister, la cele două şine
aruncate spre infinit, în depărtare îmbinându-şi dru­
mul lor despărţit, şi mă întrebam spre ce soartă oare
se 'mbulzeşte această tinereţe, mă întrebam dacă se
va izbândi visul lor, dacă mulţi dintr'înşii se vor mai
întoarce ?....
Soarele coborîse, fumul se risipise, cântecul solda­
ţilor era o amintire numai.
încetişor m'am pornit spre casă.
s
 In fiecare zi mă duceam între răniţi, treceam
din sală în sală. Toţi mă voiau între dânşii, fiecare
soldat voia să vadă pe Regina. Niciodată n'am lăsat
o chemare fără răspuns şi cutreieram pretutindeni,
fără să mă descurajeze vreo oboseală, vreun d r u m
cât de lung.
Câte odată m i se părea că rătăcesc printr'un vis
fără sfârşit. Ii văd culcaţi, pat lângă pat, ochii lor
mă întâlnesc, mă urmăresc, mă sorb... N'am ştiut
niciodată până astăzi ce înseamnă să fi prada atâtor
ochi. S'ar părea că privirile lor îmi smulg inima din
piept, le simt ca o povară pe care abia mai pot s'o în­
dur. Mă aplec spre faţa lor trudită, le strâng mâinile
întinse, mi-aşez degetele pe frunţile arzătoare, le
scrutez privirile ce se sting, ascult cuvintele şoptite...
Şi pretutindeni mă urmăreşte aceiaş urare : D u m ­
nezeu să-Ţi ajute să Te faci împărăteasă, î m p ă r ă ­
teasa t u t u r o r Românilor...
Buze încleştate mi-o spun, glasuri pline de n ă d e j ­
de mi-o strigă : Ce înseamnă suferinţa noastră, dacă
Tu te faci împărăteasă, împărăteasa tuturor Româ­
nilor ? S u n t atât de mişcătoare aceste cuvinte, când
pornesc dela patul răniţilor cari văd în Mine împli­
nirea visului pentru care îşi dau viaţa.
Mă simt aşa de mică, aşa ide umilită în faţa r ă b ­
dării lor stoice, ochii mi se umplu de lacrimi şi-mi
dau seama că trebuie să mulţumesc lui Dumnezeu
pentru măreţia acestei credinţe.
De ce să fiu eu cea aleasă ca să înfăţişez un ideal,
de ce să fiu eu acest simbol ? Ce drept am oare să
stau deasupra lor şi să dobândesc slava cu preţul sân­
gelui ? Şi astfel trec înainte, cu mai multă duioşie,
dela un pat la altul.
Aceasta era într'o vreme când speranţa căuta în
fiecare suflet, când entuziasmul dintâiu făcea să
bată inimile la fel, când credinţa biruinţelor glori­
oase ne însenina zilele :
Mai târziu însă, împrejurările cu totul schimbate,
în altă parte mi^au fost rostite aceleaşi cuviinţe de
către u n om care nu putea să-mi vadă faţa în dimi­
neaţa aceia când, după ce suferise o trepanaţie, zăcea
cu capul înfăşurat în pânze sângerate. Cineva îi
spuse că Regina e alături, că venise să-1 vadă, să în­
trebe de rana lui, să încerce să-i ajute de era nevoia.
El întinse, dibuind, o mână pe care am apucat-o
într'a mea, şoptindu-i cuvinte de mângâiere, aplecată
asupra buzelor cari m u r m u r a u ceva ce nu înţele­
geam. Omul nu avea nici faţă, nici privire, acoperit
cum era de pânzele pătate de sânge.
Atunci ca foarte d e departe, veniră cuvintele, a-
celeaşi cuvinte : Dumnezeu să Te apere şi să Te ţie,
ca să ajungi împărăteasă, împărăteasa tuturor Ro­
mânilor.
Mi s'a p ă r u t în acea clipă că ceva minunat cobo-
rîse deodată în inima mea sdrobită, ceva sfânt şi
grozav, ceva care era mai mult decât puteam în­
dura... In vremurile de nădejde, urarea aceasta era
fără îndoială atingătoare, dar acum îmi pare m a r o şi
sfântă, căci se rostea într'o clipă când cel mai întu-
necos dezastru ne copleşise ţara, când armatele noa­
stre se retrăgeau pas cu pas în faţa duşmanilor
noştri.
Şi acolo, în odaia suferinţei, gura aceasta pe moar­
te, spune nădejdea de care toţi se agăţau, visul, vi­
sul de aur pe care cu toate jertfele, mizeria şi moar­
tea, totuşi într'o zi trebue să-l isbândim. Nu era de­
cât unul dintre cei mulţi, un glas din necunoscut, un
martir fără nume, dar vorbele lui găsiră drumul
inimii mele.
Şi aplecată asupră-i, punându-mi lin mâna pe le­
găturile înroşite, m'am rugat lui Dumnezeu să-i as­
culte dorinţa, m'am rugat ca sângele atâtor umili
eroi să nu se risipească în zadar, m'am rugat ca în
ziua ori ceasul când izbăvirea cea m a r e va veni, un
ecou al cântecelor de biruinţă să ajungă şi până la
acest anonim, dincolo de marea umbră în care se cu­
fundă, să ajungă, pentru ca de dincolo de groapă, să
ia parte la gloria pe care ochii lui, încă vii, nu mai
puteau s'o vadă...

EMIL GÂRLEANU
De curând s'au împlinit 25 de ani dela moartea sunt, mai toate, străbătute de o caldă duioşie, fie că
scriitorului Emil Gârleanu, prozatorul care, cu far­ în ele zugrăveşte întâmplări şi oameni aparţinând
mecul povestirilor lui a vrăjit sufletul ultimelor ge­ tihnitei şi patriarhalei vieţi de odinioară, fie că redă
neraţii. — sub formă de schiţe scurte — observaţii şi des­
Născut în anul 1878, Emil Gârleanu, după pri­ crieri din viaţa florilor, a gâzelor, a pasărilor şi a
mele studii pe care le face în Iaşi, oraşul său natal, animalelor, adică „din lumea celor care nu cuvântă",
intră în şcoala militară, devenind ofiţer activ. După aşa cum, atât de potrivit le-a caracterizat, laolaltă,
în titlu, însuşi autorul.
Mai peste tot, din schiţele şi nuvelele lui Emil
Gârleanu se desprinde o notă calmă, de viaţă sim­
plă şi liniştită, petrecută în mediul familiar al ve­
chilor obiceiuri specifice vremurilor de altă dată
când, în toate acţiunile predomina idealismul, chib­
zuinţă şi buna înţelegere.
Deasemenea, în unele nuvele găsim zugrăvite scene
şi figuri ale mediului boeresc de altădată, pe care
demnitatea şi cinstea îl caracterizau.
Toată această lume animată de idealism, de bu­
nătate şi de altruism este redată de Emil Gârleanu,
cu multă artă, într'un stil de o mlădiere şi delicateţe
plină de farmec. Opera sa este înmănunchiată în
următoarele volume mai însemnate : Bătrânii, Cea
dintâi durere, Odată..., într'o noapte de Mai, 1877—
•jy . 'Ir:
schiţe din război, Nucul lui Odobac, Din lumea ce­
lor care nu cuvântă, O lacrimă pe-o geană etc.
câţiva ani însă, părăseşte cariera armelor, devotân-
Prin multiplele sale calităţi, opera lui Emil Gâr­
du-se exclusiv literaturii şi gazetăriei.
leanu va rămâne înscrisă cu litere luminoase în
In ultimii ani ai vieţii a fost preşedinte la Socie­
istoria literaturii româneşti, iar amintirea vieţii lui
tăţii scriitorilor români, din a cărui iniţiativă a luat
de neobosită muncă şi râvnă pentru tot ceeace con­
fiinţă, precum şi director al Teatrului Naţional din
stituia realizare temeinică, ne va însoţi ca o pildă
Craiova.
demnă de urmat.
Numele lui Emil Gârleanu ocupă un loc de frunte
în literatura românească. Nuvelele şi schiţele sale AUREL CHIRESCU
 E X E M P L E DE
Gândurile şi faptele de terneiu sufletesc, fără să
fie date la iveală, se arată şi se impun singure. Şi
cu atât mai m u l t se impun, când sunt pornite dintr'o
curăţenie sufletească ce isvorăşte din însăşi ener­
gia spirituală a întregului neam.
Ştim că - unul din fundamentele sufleteşti ale nea­
mului nostru este credinţa. Această axă duhovni­
cească nu numai că a întărit, dar a dat caracterul
de indestructibilitate unităţii limbii şi naţionalităţii
noastre, legându-ne în acelaşi timp pe veşnicie de
pământul care a fost una cu viaţa noastră ca neam.
Traco-Geto-Dacismul cunoscut d e istorie ca p r i ­
ma formă de vieaţă pe pământul îmbrăţişat de Tisa,
Nistru, Marea Neagră şi Balcani, ba şi dincolo de
aceste hotare, căci după cum spune părintele isto­
riei, Herodot, „neamul tracic, după acela al indie­
nilor, era cel mai mare dintre toate", altoit mai apoi
cu românismul cuceritor, strâns de evenimente s'a
concentrat în neamul românesc de astăzi. Această
concentrare, închegare printr'o perfectă sudare a
tuturor elementelor sufleteşti într'un tot unitar, unic
t S. Regelui, se tipăreşte Biblia. Iată exemple unice
în lume, se datoreşte credinţei.
Creştin dela început, neamul nostru s'a închinat
la fel, a crezut la fel, s'a rugat la fel. Bisericuţele
modeste, răsărite pe ogorul românesc şi sufletesc,
fie în Maramureş, fie în Dobrogea, în Nordul Mării
Negre, dealungul Dunării, sau în ascunzişurile Car-
paţilor, toate cuprind acelaşi suflet, aceeaşi credin­
ţă, aceeaşi lumină care arde în candele şi lumânări
pentru aceleaşi bătăi de inimă.
„Dreapta mărturie a nestrămutatei credinţe a
strămoşilor noştri, după cum arată atât de limpede
Domnul Comandant al STRĂJII ŢĂRII în cartea
sa „BRAZDĂ NOUĂ", o vedem în bisericuţele voe-
vodale ca nişte cruci răsărite din veacuri, cu pisa­
niile înegrite de vreme, peste care au alunecat pri­
virile atâtor generaţii, descifrând marea taină a is-
bânzii neamului românesc: Io Ştefan Voevod din
mila Domnului..."
Se înţelege că o abdicare dela această forţă du­
hovnicească a neamului, verificată în decursul vea­
curilor ca condiţie „sine qua non" a existenţei, întă­
ririi şi unirii noastre, ar însemna nonexistenţă.
Iată de ce, marele nostru rege, cunoscător pro­
fund al vieţii noastre naţionale, fiu sufletesc al bi­
sericii străbune, clar văzător al viitorului acestui
popor, aşează străjerismul, precum şi toate organi-
URMAT
de Maior N. VLÂDULESCU
zaţiunile noui sociale, pe d r u m u l luminat de sfânta
credinţă străbună.
Străjerismul vine în acest fel spre întărirea şi
trăirea acestei credinţe. Şi întreaga dinamizare spi­
rituală a neamului este profund creştină.
Mai este oare vreun spirit negativ, care să nu se
integreze în mişcarea aceasta nouă, care altoită pe
vechiul duh al neamului, tinde spre acel sănătos ţel
al lui Litovoi, Basarab cel Mare, al lui Mircea,. P e -
, tru Muşat, Alexandru cel Bun, Ştefan şi Mihai: Pa-
, tria, Patria, Patria?
Noi, astăzi, avem mândria să spunem că suntem din
ţara în oare, într'o epocă d e învrăjbiri, se ridică al­
tare de credinţă sfântă cu aceeaşi ardoare şi tinereţe
ca în primele timpuri ale creştinismului.
4] Or, un popor care nu-şi reneagă sufletul, care nu
>' se desparte d e spirit, înseamnă că-i lin popor sănă-
* tos. Raţiunea acelui popor este clară. Misiunea lui
este mare. Este destul să amintim că în aceleaşi v r e ­
muri, de nelinişte şi învrăjbire aiurea, sub egida M-
în lume.
In rândul înfăptuirilor acestora, ne vine vestea că
acolo sus, în Bucovina, în mijlocul taberei străje­
reşti dela Jadova, sub ctitoria însăşi a Domnului
Comandant al Străjii Ţării, s'a adus din Ardeal şi
ridicat o veche şi frumoasă bisericuţă. Din aceleaşi
mari şi creştineşti îndemnuri şi exemple, la centrul
străjeresc Predeal se ridică în acelaşi chip, u n nou
altar de credinţă. La celălalt centru Breaza se pune
temelia unui altar de rugăciune.
Iată exemple ce se ridică la norme de vieaţă.
„Biserica ne-a fost casa neamului, biserica ne-a
slujit drept cea dintâiu şcoală a sufletului. In tinda
ei, cu miros d e tămâie şi busuioc sfinţit, s'au a d u ­
nat bucherii primelor ceasloave şi în preajma cru­
cilor de morminte străbune, s'a insuflat dragostea
de neam şi iubirea de Ţară. Biserica ne-a fost şi ne
rămâne piatra unghiulară a destinului nostru istoric.
Neamurile care s'au depărtat de căldura credinţei,
s'au risipit ca fumul, în cele patru vânturi". (T.. G.
Sidorovici: Brazdă nouă).
Iată temeiu de orientare în vieaţă pentru tinere­
tul nostru. Bisericuţa ridicată din adânc suflet de
creştin acolo în Bucovina, ca şi cele ridicate pe tot
întinsul ţării, de toate acele braţe tinere şi vânjoase,
sunt, după cum spunea Sfântul Ion Hrisostomul,
tot atâtea porturi duhovniceşti ale sufletului, în
care nu mai avem „a ne teme de furtuna valurilor,
de încălcarea tâlharilor, de năvala răufăcătorilor, de
vuetul vânturilor, de atacul fiarelor".
Aci în aceste modeste bisericuţe, noi Românii mai
găsim vechea vitejie a neamului, prin acea tare cre­
dinţă, că Dumnezeu ne întăreşte braţul când va fi
vorba să oprim valul duşman ce ar tinde să ne
inunde. Iar dacă vom muri în lupte pentru pămân­
tul acestei credinţe străbune, mai mult ne bucurăm,
căci ştim că nu degeaba trăim pe acest pământ şi
STRĂJERA-INFIRMIERĂ
Dragi străjere,
Simt că astăzi a venit momentul să punem pe ta­
pet, imperios, chestiunea străjerei-infirmiere.
Fiecare dintre voi aţi învăţat de sigur cum se
leagă un bandaj şi cum se îngrijeşte o rană, însă în
acelaş timp vă gândeaţi că poate niciodată nu veţi
pune în aplicare cele învăţate.
Să ne ajute Dumnezeu să nu avem nevoie să apli­
căm cele învăţate, însă cum noi ne călăuzim după
lozinca inoastră „Gata la datorie" trebuie .să fim
gata în orice moment să dăm modestul nostru aju­
tor şi să fim de folos Ţării noastre.
Şi cum poate o tânără fată sau o femeie să fie mai
de folos decât îngrijind de cei în suferinţă, căzuţi
pentru acest scump pământ, pe care îl vom apăra,
bărbaţi şi femei, mici şi mari, până la ultima pică­
tură de sânge.
Femeia, prin însăşi n a t u r a ei blândă şi răbdătoare,
este cea mai indicată a alina această suferinţă. O
vorbă bună, un zâmbet, o încurajare adusă la timp,
face tot atât de bine unui bolnav cât şi doctoria
luată, sau mai bine zis complectează efectul, căci
moralul bun garantează vindecarea fizicului.
Deci, comandante şi străjere din toată Ţara, preo-
că dincolo ne aşteaptă colţul de cer al gloriei ro­
mâneşti în frunte cu toţi voevozii noştri.
In aceste gânduri, reţinem luarea aminte a tine­
retului asupra exemplului plin de lumină ce se în­
tâmplă în lumea străjerească.
Se impune astfel încăodată adevărul enunţat de
La Rochefoucauld, că „numai religia luptă cu suc­
ces contra încercărilor vieţii şi dă omului puterea
să-şi împlinească datoriile".
Tineri ai României Mari, să u r m ă m e x e m p l u l ; să
ne păstrăm credinţa străbună ; să fim tari, uniţi şi
viteji, prin aceeaşi credinţă străbună.
de GINA TALANGESCU
cuparea voastră de căpetenie în clipa de faţă să fie
îndreptată în această direcţie. Care nu ştim, să în­
văţăm, care ştim, să încercăm să ne perfecţionăm.
Pentru a fi o bună infirmieră, îţi trebuie, incontes­
tabil, întâi pregătire technică, apoi pregătire morală.
Insă ca să poţi căpăta această pregătire technică,
prima condiţie este ca să simţi o dragoste nesfârşită
de aproapele tău, ori cine ar fi el şi dorinţa imensă
de a face bine, de a ajuta, de a uşura suferinţa.
Dacă ai acest simţământ în suflet, capeţi tăria să
priveşti suferinţa în faţă, să încerci să te lupţi cu
ea şi cu ajutorul lui Dumnezeu să o birui, dând
înapoi familiei şi societăţii, un om, care, poate, fără
devotamentul unei infirmiere pricepute şi plină de
dragoste, ar fi fost pierdut.
Sunt sigură că voi toate, mici şi mari, străjere
dragi, aveţi în sufletul vostru acest simţământ, ce
trebuie să fie cu atât mai puternic cu cât el este
arma cu care noi ne vom duce să slujim Ţării noa­
stre dragi, care are mare nevoie de suflete tari şi
gata ori când să dea dovadă de devotament şi jertfă.
Voi, fetele din armata albă a Regelui nostru iu­
bit, pregătiţi-vă, acumulaţi cunoştinţe de Cruce Ro­
şie şi în special pregătiţi-vă sufletul pentru a fi ori­
când zid în jurul Tronului, pentru Ţară şi Rege.
STRĂJERUL LA LUCRU
Raniţa de v â n ă t o a r e
Dintre obiectele cu caracter utilitar, lucrările din
sfoară sunt cele mai uşor de executat. Ne trebue
material puţin, relativ destul de eftin şi le putem
face aproape fără de unelte, în tot cazul fără unelte
scumpe sau complicate. Cele mai cunoscute şi fo­
lositoare sunt: plasa de volley-ball, de ping-pong,
hamacul, plasa de prins peşti , geanta de piaţă şi
Fig. 1 Fig. 2 3) La fiecare raniţă ne mai trebue cea. 1,5 m.
geanta de vânătoare. Afară de cea din urmă, toate
celelalte se fac după o metodă comună.
Voiu căuta în cele ce urmează, isă vă îndrumez
pe voi, dragi străjeri, ca folosindu-vă de textul ex­
plicativ ce însoţeşte figurile, să puteţi face cu uşu­
rinţă câte o raniţă. Sunt sigur că o veţi putea face
fiecare, chiar dacă n'aţi lucrat aşa ceva niciodată
sau poate nici n'aţi văzut vreo lucrare de asemenea
natură.
Pentru raniţă de vânătoare avem nevoe de ur­
mătorul material şi unelte de lucru:
1) Un ghem de sfoară, groasă de 3 mm. (poate
fi răsucită numai, n u şi împletită) ce se poate cum­
păra dela orice băcănie.
de T R A I A N FLORIAN
2) O verigă (belciug) din sârmă, groasă de 4
mm., iar în diametru intern de cea. 3 cm. Dacă în
localităţile mai mici nu găsim astfel de verigi în
prăvălii, orice mecanic sau tinichigiu ni le poate
F.g. 3
face, luând sârmă de grosimea amintită, pe care o
înfăşoară în jurul unei ţevi de 3 / 4 ţoii, făcând-o spi­
rală. Dealungul ţevii tae sârma, apoi le ia de pe ea,
le îndreaptă şi la urmă le lipeşte cu autogen sau cu
cositor. De astădată, bine înţeles, facem mai multe
verigi deodată.
sfoară împletită, cât un creion de groasă, cu care
încheiem gura raniţei.
4) Pentru fiecare raniţă mai avem nevoe de 10-12
veriguţe, în diametru de 1 cm., din alamă sau sâr-
suverrd/nava' <s—
30 r m —
Fig. 4 şi 5
mă mai subţire, zincată, ca să nu se ruginească.
Când terminăm lucrarea, fixăm câte una tot la al

doilea ochiu, aşa p r e c u m se va vedea m a i l a u r m ă .
I n caz că n u aflăm în prăvălii astfel de veriguţe,
prin metoda a r ă t a t ă la p u n c t u l 2, le fabricăm noi,
sau vreun mecanic.
Ca u n e a l t ă de l u c r u n e vom face o suveică sau
navă, dintr'o b u c a t ă de s â r m ă de 3 m m . grosime
(vezi fig. 4 şi 5). Această suveică o p u t e m face şi
dintr'o scândurică sau o bucată de placaj, cu ajuto-
Pig. 6 Fig. 7
i u l u n u i fierăstrău de traforaj. De această suveică
vom avea nevoe şi la celelalte lucrări, a căror des­
criere va u r m a altă dată.
I n fine trebuie să m a i avem o linie l u n g ă de 10-12
cm. şi lată de 4 cm. P u t e m n u m i această linie re­
gulator, deoarece de lăţimea ei va depinde mărimea
ochiurilor unei lucrări.
Având la î n d e m â n ă acest m a t e r i a l şi uneltele
descrise, ne p u t e m apuca de lucru, u r m ă r i n d textul
şi desenele, care a r a t ă fiecare mişcare.
Fig. 8
PARTEA TEHNICĂ
L u ă m sfoară, şi u n c a p ă t îl înodăm de verigă prin-
t r ' u n nod obicinuit, aşa c u m se vede în fig. 1.
F i x ă m veriga de u n cuiu, aşezăm regulatorul
dedesubt p r i n verigă, în sus, formând cei dintâi
ochiu, larg cât regulatorul (de 4 c m . ) . Acuma fa­
cem nodul, ca în desen, iar cu degetul m a r e dela
m â n a s t â n g ă ţ i n e m de porţiunea sforii de lângă
nod p â n ă s t r â n g e m cu m â n a dreaptă nodul.
I n fig. 2 se poate vedea bine ochiul deja făcut.
La fel procedăm şi m a i departe, făcând încă 20 de
ochiuri în j u r u l verigii. După 3-4 ochiuri făcute,
scoatem reguatorul ca să n u ne împiedece în lucru
şi l u c r ă m m a i departe cu el.
Fig. 3 n e a r a t ă c u m s u n t înşirate cele 20 de
ochiuri î n jurul verigii.
P â n ă aci n ' a fost nevoe să n e folosim de vreo u-
nealtă. Am ţ i n u t sfoara a d u n a t ă pe u n mosoraş, pe
care l ' a m vârît în verigă, desf ă c â n d de pe el porţiu­
nea de sfoară trebuitoare pasului respectiv.
De a c u m înainte, însă, vom înfăşură pe suveică
Fig. 9
(vezi fig. 4 şi 5) a t â t a sfoară încât s'o p u t e m trece
prin ochiurile formate deja în jurul verigii.
Acum începem lucrarea pe r â n d u l al doilea, in
jurul verigii, făcând la fiecare ochiu u n alt ochiu.
F i x ă m veriga de cuiu. Aşezăm regulatorul lângă
întâiul ochiu din r â n d u l prim. Trecem sfoara pests
regulator, apoi pe sub el, vârînd suveica pe dede­
subt p r i n ochiul întâi. P r i n d e m suveica pe deasu­
p r a şi o scoatem afară p r i n ochiu, în sus, t r ă g â n d
sfoara după ea p â n ă se formează ochiul. Sfoara, ie­
şită din ochiul prim, o fixăm către regulator cu de­
getul m a r e dela m â n a s t â n g ă (vezi fig. 6 şi 7).
Vârîm din n o u suveica întocmai ca m a i înainte,
însă de astă dată pe lângă ochiu, la s t â n g a lui, ală­
t u r â n d şi porţiunea sforii care leagă r â n d u l prim de
al doilea.
î n a i n t e de a scoate în sus suveica, sfoara ce iese
de sub deget o ridicăm, conform desenului n-rul 7
şi o trecem peste suveică şi numai apoi
ridicăm suveica, îngrijind ca sfoara să nu cu­
prindă şi regulatorul şi isă ne încurce. Aşa se for­
mează nodul. Acesta este nodul obicinuit la aceste
lucrări şi deci trebue bine observat şi exact făcut.
Fig. 8 ne arată acest nod.
După aceasta trecem la al doilea ochiu spre
dreapta pe care-1 facem exact după pocedura de mai
înainte.
Vârîm suveica pe dedesubt, sfoara trecând peste
regulator (vezi fig. 9), o scoatem pe deasupra şi o
Fig. 10
prindem cu degetul mare către regulator, formând
astfel ochiul al doilea.
Formăm nodul trecând suveica prin stânga ochiu­
lui al doilea (vezi fig. 10), trecând sfoara peste su­
veică şi o scoatem în sus. Tragem puternic, la în-
cheerea nodului.
Astfel procedăm şi cu al treilea, cu al patrulea
etc, până terminăm şi rândul al doilea.
Fig. ii Fig. 12
In fine, dupăce am isprăvit şi al doilea rând, în­
cepem rândul al treilea, făcând cel dintâi nod după
fig. 6 şi 7, apoi ochiul al doilea şi toate celelalte după
procedeul de mai sus şi conform desenului din fig.
9 şi 10.
Tot astfel continuăm, până facem cea 13-14 rân­
duri, raza raniţei fiind cea 50-60 cm., când lucra­
rea este isprăvită.
Acuma tot la al doilea ochiu (se poate şi la fie­
care) fixăm câte o veriguţă, din cele arătate la în­
ceput, de cea 1 cm. în diametru şi în felul cum se
poate vedea din desenul nr. 11 şi 12.
Prin aceste veriguţe trecem sfoara cea groasă (cât
creionul), iar unde s'au întâlnit le încheem cu un
nod simplu, apoi capetele i le potrivim şi dupăce
strângem gura raniţei, le legăm de veriga din fund.
Cu ajutorul acestor două capete de sfoară putem să
luăm raniţa în spate.
Figura 13 ne arată raniţa de vânătoare isprăvită.
Ar fi bine dacă fiecare străjer-şi-ar face câte o ast­
fel de raniţă. In ea îşi aşează lucrurlie când pleacă
Fig. 13
în excursie, iar când nu are nimic de dus şi-o poate
duce în buzunar pentru orilce eventualitate.
Stolurile şcolilor, deasemeni pot să-şi facă un
număr oarecare de raniţe.
într'un număr viitor voiu arăta felul cum se face
hamacul pentru patul de tabără, plasa de volley-
ball etc, care se pat face tot aşa de uşor, mai ales
că nodul pe care l-ara învăţat de astă dată este ace­
laş, numai începutul şi felul cum se termină diferă
de cele învăţate cu această ocaziune.
 I
^ jmxxjjwdULCx-

Indrumăii fotografice
de FLORIN GĂLUŞCA

Continuând rubrica de îndrumări fotografice accentuată la albastru violet. Acestea se developează

pentru străjerii amatori, vom lămuri ce conside-
rente trebue să aibă în vedere la cumpărarea plăci-
lor sau filmelor fotografice, astfel ca, faţă de între­
buinţarea lor să obţină cel mai bun randament
In comerţ se găsesc două categorii;
la lumină roşie închis şi denumirea lor depinde de
fabricaţie.
Se vor întrebuinţa la lumina artificală unde ex­
punerea poate fi mai de lungă durată.
Pentru atenuarea sensibilităţii la albastru, se

Munţii Dichiu-Bucegi (Placă izo-pan, filtru orange)

I. Cele insensibile la lumina roşie şi care nu poate întrebuinţa la lumina zilei un filtru galben
redau just decât culorile din spectrul solar, cuprinse care, în timp ce opreşte din razele albastre, des-
între galben-portocaliu şi violet, cu sensibilitate mai chide puţin culoarea roşie ; se va ţine însă seamă
de timpul de expunere care trebuieşte mărit. La
lumina artificială nu se întrebuinţează filtru deoa­
rece însăşi lumina joacă rolul unui filtru prin ema­
naţia razelor galbene, în care este bogată.
II. Cele sensibile la roşu, care au în denumirea lor
silaba „pan", se developează, de preferinţă, la întu­
neric complect, mal ales primele două minute ; to­
tuşi se poate controla acţiunea revelatorului la lu­
mină vende închis. Redau bine culorile şi au sensi­
bilitatea mai accentuată la roşu. Se fabrică două
gradaţii: una universală şi una supersensibilă, spe­
cială, pentru lumina artificială. Se poate între­
buinţa la lucrări de interior unde, graţie sensibili­
tăţii la roşu, micşorează timpul de expunere ; de-
asemeni se mai poate întrebuinţa când avem o va­
riaţie de culori, precum şi iarna.
Pentru redarea mai justă a diverselor culori, fil­
mele se pot întrebuinţa, după necesitate, cu urmă­
toarele filtre :
Filtrul galben-verzui care absoarbe deopotrivă ra­
zele albastre şi roşi.
Filtrul verde absoarbe roşu şi albastru; se între­
buinţează la lumina zilei pentru obţinerea valorilor
exacte ale culorilor, în mod obişnuit.
Filtrul albastru se întrebuinţează numai la lu­
mina artificială, absorbind roşu; acţiunea albăs­
truiul fiind atenuată prin prezenţa galbenului din
sursa de lumină.
Filtrul albastru-verde, pentru lumina de zi, mo­
derând sensibilitatea la roşu a emulsiunilor super-
sensibile.
Filtrul orange, care accentuează roşu şi galbenul,
interceptând aproape complect albastru se între­
buinţează pentru vederi îndepărtate, peisagii în
munţi şi ape.
Filtrul ultra-violet se întrebuinţează în regiunile
muntoase la altitudine mare.
18
Filtrul infra-roşu se întrebuinţează la plăcile spe­
ciale (infra-roşii) pentru peisagii la mare distanţă
sau pe timp de ceaţă.
Pentru alegerea filmului se va avea în vedere, de-
asemeni, sensibilitatea filmele^ faţă de luminozi­
tatea aparatului şi posibilitatea timpului de expu­
nere, ţinând seamă că filmele, cu cât sunt mai sen­
sibile, cu atât au granulaţia mai mare.
In general când vrem să accentuăm efectul nori­
lor la o fotografie, se va întrebuinţa la materialul
„pan" filtrul verde şi la celălalt material, filtrul
galben.
 Lucrări agricole în luna Octombrie
Multe şi diferite sunt lucrările agricole ce urmează
a fi făcute în luna Octombrie. Iată, însă, cele mai de
seamă lucrări ce trebuesc făcute în această lună,
de către străjeri şi străjere.
In grădina de pomi se continuă cu culesul fruc­
telor de iarnă : merele, perele şi gutuile. Culesul lor
trebue făcut au multă atenţie şi băgare de seamă,
spire a n u se bate, lovi, sgâria e t c , căci de culesul
lor depinde foarte mult păstrarea pe timpul iernei.
De aceea, culesul se va face numai cu mâna şi cu
aparatele de cules fructe, evitându-se scuturatul lor,
cu prăjina sau mâna. Fructele culese, să nu se de­
poziteze direct în pivniţe, ci într'o cameră bine ae­
risită, unde se sortează pe mărimi şi varietăţi, aşa
după cum am a r ă t a t în n u m ă r u l trecut al revistei.
După ce s'a terminat cu culesul fructelor, vom
începe săpatul gropilor p e n t r u noile plantaţiuni de
pomi, ce le vom face în luna Noembrie, căci cele
mai reuşite plantaţiuni se fac acum în toamnă. Gro­
pile trebuesc făcute pe următoarele dimensiuni:
1 m. lungime, 1 m. lăţime şi 0,80 adâncime, iar la
Spălatul grâului mălurat
săpatul lor, pământul ce se scoate dela suprafaţă, se
pune deoparte, iar cel dela fund, în altă parte. După
ce s'au terminat de făcut, le lăsăm 20—30 zile, timp
de GH. GĂBREANU
în care se aerisesc şi primesc apa dela ploi, până în
luna Noembrie, când frunzele pomilor au căzut şi
urmează să începem plantatul.
Aparat pentru tratament uscat
O altă lucrare ce trebue să facă străjerii, e strân­
gerea frunzelor pomilor ce au căzut de brumă, cari
trebue să se adune şi să se ardă, căci ele sunt un
focar de diferite boli, ce se pot răspândi cu uşurinţă,
în primăvară. Deasemenea se vor aduna şi toate
fructele putrede ce au rămas şi s'au uscat pe cră-
cile pomilor, precum şi cele căzute sub pomi.
Ele se vor îngropa căci altfel vor răspândi boala
numită „Monilia" care atacă fructele, putrezindu-le.
Imediat după căderea frunzelor, se fac stropirile
de toamnă la toţi pomii, cu soluţie „sulfo-calcică"
ce se poate pregăti de fiecare, după instrucţiunile
date de agronomul regional. Soluţia va fi mai con­
centrată amestecându-se un litru de soluţie la 71 apă.
In plantaţiunile tinere de pomi, începem către
sfârşitul lunei Octombrie să înfăşurăm tulpinele cu:
trestie, papură, coceni de porumb e t c , spre a nu fi
roase de epuri, oi sau capre. Tot în această lună cărăm
şi îngrăşămintele necesare, pe care le împrăştiem pe
sub pomi, urmând apoi săpatul sau aratul lor, astfel
ca îngrăşămintele să fie introduse sub brazdă.
Recoltarea seminţelor de pomi fructiferi se poate
face cu multă uşurinţă din fructele ce se întrebuin­
ţează la facerea marmeladei sau din cele ce se între­
buinţează la consumaţie. Aceste seminţe le putem
recolta şi din fructele pomilor sălbateci, meri şi peri,
ce se găsesc pe islazuri, păduri şi dealuri.
In grădina de legume, după ce s'au recoltat zarza­
vaturile ce pot fi atacate de b r u m ă ca : pătlăgele
roşii, vinete, ardei e t c , se trece la scoaterea rădăci-
noaselor : morcovi, pătrunjel, păstârnac, sfeclă, ri­
dichi etc. Scoaterea lor se face numai pe timp fru­
mos şi cu multă băgare de seamă, să nu fie tăiate
sau sgâriate, căci acestea putrezesc uşor. După ce s'au
scos, se curăţă de pământul ce ar fi pe ele şi se lasă
1—2 zile la soare, spre a se svânta bine, apoi li se
rup frunzele şi le aşezăm la pivniţe, stratificându-le
în nisip uscat (recomand a nu se pune în nisip umed,
căci putrezesc).
Tot acum se scot şi cartofii de toamnă. Scoaterea
trebue făcută numai pe timp frumos, făcându-se mici
grămezi, ce se lasă 1—2 zile expuse la soare, apoi se
ridică şi se aşează în pivniţe, făcându-se grămezi.
(Recomand a nu fi lăsaţi cartofii prea mult afară,
căci din cauza soarelui şi luminei, se înverzesc şi
pierd din calitatea lor).
Pivniţele în care se depozitează cartofii să fie bine
aerisite, ferite de umezeală şi îngheţ.
După ce s'au recoltat toate legumele si zarzava-
t grâul amestecat cu secară şi nesaramurat. Sămănatul
turile începem căratul îngrăşămintelor pe teren
— din platforma de gunoi — iar după ce le-am îm­
prăştiat arăm cât mai adânc, îngropând sub brazdă
îngrăşămintele.
Culturi de legume şi zarzavaturi în toamnă. Tot
în această vreme facem în grădina de legume câteva
straturi (răzoare), pe care sămănăm arbagicul şi us­
turoiul de toamnă, spanac şi salată, care ne vor da
recolte timpurii, căci ele nu suferă de îngheţul iernii.
In câmp începem culesul porumbului, căratul, cu­
răţatul şi depozitarea lui în pătule. La depozitare
vom avea grijă ca să alegem ştiuleţii de porumb ce
nu sunt bine copţi, căci aceştia putrezesc şi strică
şi pe cei buni ; de asemenea, tot acum vom alege şi
ştiuleţii de porumb pentru sămânţă, punându-i se­
parat. După culesul porumbului, pământul se ară şi
începem imediat sămănatul grâului, orzului şi seca­
rei de toamnă. Vom avea grijă ca aceste seminţe să
fie din varietăţi cât mai bune, recomandate de ser­
viciul agricol şi înainte de sărnănat să fie alese la
trior sau selector, apoi să se saramureze spre a fi
ferite de mălură. Recomand să nu se mai semene
să se facă numai cu maşina în rânduri, căci aceste
sămănături ne dau cele mai bune rezultate, având şi
o economie de sămânţă.
In regiunile de podgorii, cea mai frumoasă lucrare
din luna Octombrie e culesul viilor. La culegerea
viilor străjerii vor căuta ca strugurii să n u mai fie
amestecaţi, ci aleşi pe varietăţi şi calităţi. Deaseme-
nea, să nu se amestece strugurii stricaţi (mucegăiţi)
cu cei sănătoşi ,căci dau u n vin de proastă calitate.
Tot acum este bine să se aleagă şi struguri de masă
ce se pot păstra pentru iarnă, — alegându-se cior­
chinele cele mai frumoase şi din calităţile ce se pre­
tează la conservat.
Străjerii şi străjerele să caute ca în toamna acestui
an să ia parte cât mai activă la îndeplinirea tuturor
lucrărilor agricole ce trebuiesc făcute,
ZIUA ECONOMIEI

O SĂRBĂTOARE CU TÂLC de ŞT. DIMITRESCU-CETERAŞU

Mulţi ani sărbătoarea zilei de 31 Octombrie a fost In clasa Il-a, aflând că banii se înmulţesc numai
neînţeleasă pentru Petruş. dacă îi pui la Casa de Economie, se mai împacă Pe­
In mintea lui se socotea de fiecare dată cam aşa: truş, gândind că numai cei de acolo ştiu rostul se­
,,Sărbătoarea-i bună că n'avem şcoală, dar ce rost mănatului, de se înmulţesc.
are să ne sporovăiască domnul învăţător la vorbe Mai târziu le-a înţeles toate, dar atunci găsi şi mai
fără înţeles", dintre care multe le învăţase şi el pe fără rost această sărbătoare pentru el şi acei de o
dinafară ca un papagal. seamă cu el.
Ce să vă spun, prin clasa I primară făcu una chiar Mulţumire se cuvenea să aibă în această zi, cei
gogonată. mari, cari, câştigând bani, aveau şi de unde pune
Dând crezare vorbelor : ceva deoparte; bucurie avea Iordan al lui badea
„Banul de economie Neacşu, morarul, care în fiecare zi primea bani dela
E ca grâul pus în glie, părinţi şi pentru cheltuială şi pentru pus la Casa
Dintr'un bob răsar o mie", de Economie. Dar pentru Petruş, fecior de femee
unde şi-a luat Petruş pitacul de 2 lei câştigat cu co­ văduvă, care muncia cu ziua prin vecini pentru un
lindul de Crăciun şi cum a dat desgheţul şi oamenii căuş de mălai şi când n'avea de lucru, n'avea nici
au eşit la arat, a luat şi el hârleţul şi în răstoaca din lui ce să-i pună dinainte, ce înţeles puteau avea toate
spatele casei, potrivind u n loc mai la o parte, săpă aceste proverbe şi sfaturi :
o groapă, aşa ca pentru un pui de cireş şi puse banul „Strânge bani albi pentru zile negre
în pământ. Se gândea şi el: „Dacă dintr'un leu răsar
o mie, din doi lei două mii de bucăţi, ori numai că
pom trebuie să fie, ca să ţină atâta bănet".
Şi cum lucra de zor, i se umplea inima de bucurie
gândind ce ochi o să facă maică-sa, când spre toamnă
o să-i spună :
„Scoate, maică, scoarţa din perete şi să mergem
să culegem banii din pom, că s'au copt".
Aşa, în fiecare an o să semene, şi toamna o să
culeagă rodul. Or să aibă bani mulţi şi de toate, iar
sărăcia şi nevoile or să le lege la gard.
De atunci să te ţii grijă pe Petruş, să-1 sape împre­
jur să nu se bătătorească, să-1 ude dimineaţa până
nu da soarele, iar noaptea îl visa, când plin de flori
albe ca cireşii, când încărcat de fructe argintii ca
un corcoduş.
Trecuse mai bine de o lună de când îl semănase.
Petruş ţinuse tot Postul Mare şi se rugase la Dum­
nezeu să nu dea vreo b r u m ă şi să-i ardă colţul, dacă „Economia învinge sărăcia"
cumva o ieşi noaptea. De Florii însă nu-1 mai rabdă „Cheltueşte mai puţin decât câştigi"
inima. Toate ogoarele erau acum ca nişte covoare „Cine nu cruţă paraua, nici de galben nu i-e m:P
verzi; pomii înfloriţi şi crângul aproape legat, dar „Sărăcia învaţă pe om economia"
numai ce a sădit el, nu dădea nici un semn de viaţă. „Gospodarul bun îşi cumpără iarna car şi vara sanie",
Luă săpăluga şi începu să scormonească cu băgare adică să trăiască cumpătat, să nu risipească, să cruţe...
de seamă, dar mare-i fu necazul când găsi banul aşa Ce să cheltuiască, ce să cruţe şi ce să strângă, când
cum îl pusese, ba şi mai rău, căci îl mâncase rugina. el nu câştiga nimic, când de nicăeri nu primea un
ban, trăind cu biata maică-sa de azi pe mâine. Aşa
că toate aceste vorbe înţelepte le găsea bune pentru
alţii, dar p e n t r u el erau numai vorbe de clacă.
De anul trecut însă socotelile s'au schimbat. La
şcoală a venit învăţător nou şi, odată cu el, a început
rânduiala străjerească.
Pe lângă jocurile şi cântecele româneşti învăţate,
pe lângă atâtea fapte şi lucrări ce au realizat, de
unde Petruş a înţeles rostul lui în viaţă şi credinţa
ce t r e b u e să poarte faţă de Rege şi Ţară, într'o zi fru­
moasă, la sfârşit de toamnă, stolul a pornit într'o
excursie până 'n pădurea d e brad de pe Tabăra. Acolo
îi aştepta inginerul silvic cu brigadierii şi pădurarii.
După ce au îmbucat ceva din cele merinde aduse
în traistă, comandantul şi inginerul silvic le-au dat
îndrumări cum se strânge sămânţa de brad, adică
acele conuri cu solzi ce stau înfipte în crenguţe ca
lumânările în sfeşnice, seminţe necesare la pepinie­
rele de unde se iau pueţii de brad pentru împăduriri.
împărţiţi în centurii şi cuiburi, am pornit cu pădu­
rarii la strâns conurile de brad. Recolta fiind bogată,
numai după vreo două o r e d e cules aşa în glumă,
fiecare cuib adunase câte u n sac. I-au adus apoi la
postul brigadierului. Comandantul a cântărit ce a
adus fiecare cuib, a însemnat într'un carnet, le-a
predat inginerului şi acesta i-^a dat în scriimb o chi­
tanţă. Apoi, după ce au mai executat unele teme
străjereşti, s'au întors acasă.
După o săptămână, nimerindu-se tot aşa o zi fru­
moasă, s'au dus şi a u strâns ghindă.
Altă dată, s'au dus în luncă mai jos de moară,
unde se află un răchitiş des ca peria. Au tăiat cu bri-
cegele mlădiţe subţiri, le-au strâns în maldăre şi apoi
cu ele pe u m ă r s'au înapoiat la şcoală.
Chiar în ziua aceia comandantul i-a învăţat fel şi
fel d e împletituri, coşuri de fructe, coşuri de căruţe,
rame de tablouri şi m u l t e altele. Petruş dovedindu-se
meşter la lucru, comandantul îl trecu între cei mari,
care lucrau scaune şi mese împletite.
într'o zi de târg, le-au încărcat în ghiocul lui moş
Căruntu şi le-au dat la bâlciu la Floreşti.
Erau a c u m în preajma Crăciunului. Petruş şi ca­
marazii lui mai că uitaseră de cele două excursii şi
de împletituri, când în ziua de străjerie, strânşi cu
toţii în sala mare şi pregătind colindele, deodată intră
pe uşă comandantul stolului cu doi săculeţi ce-i atâr­
nau greu în mâini, şi-i puse pe catedră. Toţi se în­
trebau de ce i-o fi faţa aşa luminată şi bucuroasă.
Gârniţă îi dădu cu ghiontul :
„Măi, să ştii că domnul comandant ne-a adus iarăşi
vreun soiu de seminţe".
Curând străjerii se dumiriră şi odată cu ei şi Pe­
truş. Comandantul anunţă că a încasat banii pentru
sămânţa strânsă în cele două zile de excursie şi pen­
tru împletituri. Acum fiecare îşi va primi răsplata
după cât a muncit.
Partea lui Petruş fu de 87 lei. Era foarte încurcat.
N'avusese niciodată atâta bănet în palmă. Câte gân­
duri nu se abătură atunci în mintea lui şi câte lucruri
frumoase nu-1 ispiteau pe bietul Petruş. Dar pe care
să le cumpere mai întâi : u n ghiozdan cu catărărni
nichelate ca al lui Iordan sau un briceag cu plasele
de sidef, cum are băiatul cârciumarului.
Privind uluit în jurul lui, întâlni uitătura iscodi­
toare a lui Iordan.
Pe toamnă îi dăduse 3 lei, care nu-i ajungeau la
cartea de cetire şi de atunci chiar dacă nu-i cerea,
dar îl iscodea cu ochii, care parcă-i spuneau :
„ H e i ! Te faci a uita. Eu ţi-am dat trei lei.
Bietul Petruş de fiecare dată se simţea foarte umi­
lit şi lăsa ochii în pământ.
Acum însă simţi că-i creşte inima, ridică capul sus,
şi se duse drept la el.
„Uite, frate Iordane, ţine cei trei lei ce mi i-ai îm­
prumutat, şi-ţi mulţumesc".
Iordan dădu s'o 'ntoarcă.
„Măi Petruş, da eu ţi i-am dat de tot".
„Lasă, Iordane, ţine-i, că altfel nu mă simt eu
bine".
Intorcându-se la locul lui se socoti iarăşi. Bine că
n'am cheltuit banii că m ă făceam de ocară.
Tot atunci şi-aduse aminte că sărbătorile au să-i
aducă alţi bani. Apoi cu ce are acum şi cu ce o câş­
tiga atunci îşi cumpără şi ghiozdan şi briecag. Dar
unde ţine el atâta bănet până 'n acel timp, că doar
nu i-o mai pune în pământ, ca atunci când era de-o
şchioapă — şi râse singur de nepriceperea lui.
Tocmai atunci comandantul anunţă :
— Cei care doriţi să vă păstraţi o parte din bani.
depuneţi-i la Casa de Economie. I-aveţi la îndemână
oricând, şi mai produc şi dobândă.
Acum înţelese Petruş rostul Casei de Economie,
care îl scotea din încurcătură.
Depuse banii şi plecă fără grijă acasă.
P â n ă în ajunul Crăciunului trăia numai cu gândul
la ghiozdanul şi la briceagul ce o să-şi cumpere şi
cât de mândru are să fie după vacanţă, când îl vor
vedea camarazii.
 Sfântul Neculai îşi scuturase barba din belşug, încât
troenile erau până la brâu. într'o zi maică-sa plecă
de cu noaptea la frate-său peste deal la Vadul Sec, să
încropească ceva bucate p e n t r u sărbători. Petruş, în
urma ei, după ce mai trebălui câte ceva prin curte, se
duse la Vrâneeanu, şeful cuibului, să mai repete co­
lindele. Când se întoarse, o găsi pe maică-sa întinsă
în pat, oftând din greu. Trecând pârâul lunecase pe
ghiaţă şi-şi frânsese piciorul. Curând veni doctorul,
îi potrivi casele şi îl puse în ghips. Biata femeie t r e ­
buia să stea nemişcată până s'or fierbe oasele.
Când au rămas singuri, o podidiră lacrimile. Era
desnădăjduită. Crăciunul bătea la uşă, şi ei n'aveau
de nici unele.
Petruş înţelese suferinţa mamei lui şi un timp fu
şi el copleşit de durere. Curând însă se însenină, se
apropie de ea, o privi Încrezător ca un adevărat băr­
bat, şi-i spuse :
— Mamă, înţeleg adevărata ta durere. Ţi-i groază
că nu vei putea munci multă vreme şi vom fi ne­
voiţi a cere sprijin dela vecini. Fii liniştită, căci Dum­
OUPiOZ
Scoica-Pagodă
Scoica de Columbarium-Pagoda Lesson, cu spirele
sale regulate şi cu spinii triunghiulari, sugerează de
minune imaginea vârfului unei pagode; de aci şi nu­
mele ei.
Dacă vom adăuga că această scoică se găseşte în
mările Chinei şi Japoniei, nu va mai fi îndoială pen­
nezeu ne-a ajutat şi vom avea de toate. Scoase din
sân libretul, şi-i arătă că are depuşi 87 lei.
— Sunt câştigaţi de mine, mamă şi voi câştiga în-
tr'una, pentrucă la străjerie ne-a învăţat d. coman­
dant cum să preţuim timpul; să câştigăm după pute­
rile noastre ; să vă mai scutim pe voi de cheltueli şi
prisosul să-1 economisim, pentru a-1 avea la înde­
mână în clipe grele ca acestea.
Biata maică-sa auzindu-1, uită junghiurile din
picior şi privirea i se lumină pe faţa înlăcrămată.
De atunci Petruş a înţeles cât preţueşte munca, ea
fiind adevăratul drum care te ridică.
Cât de înţeleaptă este viaţa cumpătată, căci ce ne­
norociţi ar fi fost dacă risipea banii pe lucruri nefo­
lositoare: cât de mântuitoare este economia, această
prevedere pentru vremuri grele şi cât de liniştit şi
stăpân la el acasă este omul, datorită ei.
De atunci a pătruns el înţelesul proverbelor şi sfa­
turilor ce auzia de Ziua Economiei, de atunci a înţe­
les el tâlcul acestei sărbători la care participă astăzi
cu tot sufletul.
tru nimeni, că structura şi ornamentele pagodelor
imită forma acestei scoici.
Asemănarea este într'adevăr atât de mare, încât
arhitecţii o socotesc ca o certă influenţă.
0 capodoperă a ceasornicăriei
„Muzeul ştiinţei" din Ney-York are astăzi cel mai
perfect ceasornic din lume — un ceasornic în care
un singur arc pune în acţiune 93 ace diferite.
Aceste ace arată împărţirea timpului în lume, miş­
cările pământului, soarelui, lunei planetelor şi stele­
lor, fluxul şi refluxul în principalele porturi ale
lumii — şi alte multe fenomene.
Unele dintre acele acestui ceasornic multiplu nu
pot fi văzute când se mişcă. Cel mai încet ac se
mişcă odată la 26.000 ani, iar cel mai repede se mişcă
în jurul cadranului într'o sutime de secundă. Con­
structorul acestui ceasornic, belgianul Lodewyk Zirn-
mer din Lierre. a muncit trei ani la realizarea lui.
 ? 4. 7
COLŢUL ŞEFILOR DE CUIB
PUNCTUALITATEA LA ŞEDINŢE
Cum să obişnuim pe străjerii din cuib să fie punc­
tuali ?
Iată o problemă care are o mare importanţă pentru
însăşi pregătirea şi reuşita noastră în viaţă: să fim
punctuali.
Se povesteşte o întâmplare plină de învăţăminte,
din viaţa Regelui înţelept, Carol I. Odată, fiind fixată
audienţa unui ambasador la Palat, ambasadorul a în­
târziat peste ora fixată. Prezentându-se, Regele I-a
primit şi i-a spus, scurt, cu un gest august: „audienţa
s'a terminat".
Ambasadorul a primit lecţia, care i-a servit, de­
sigur, ca învăţământ pentru întreaga viaţă.
Se şi spune în general că punctualitatea este o vir­
tute regală.
Noi, străjerii, făcând parte din armata constructi­
vă, înnoitoare de ţară, trebue să cultivăm această vir­
tute, să o sădim în sufletul tuturor străjerilor şi să
facem să devină o deprindere. Grija de a învăţa stră­
jerii să fie punctuali îi revine în primul rând şefului
de cuib.
Dar, ce mijloace poate folosi şeful de cuib pentru
a-i face pe străjeri să devină punctuali ? In primul
rând, mijloace sufleteşti, educative. Va trebui să a-
plice proverbul: „peştele îl poţi prinde numai cu
râma care-i place". Deaceea, cea mai bună metodă
este ca fiecare şedinţă, după ceremonialul obişnuit,
să o începi cu ceeace ai mai interesant în program,
un joc, un cântec nou, o povestire, istorioară intere­
santă, o discuţie, încât cei cari întârzie să regrete că
n'au venit la timp.
Şeful mai poate să facă străjerilor săi educaţia
punctualităţii, dându-le câte o întâlnire la o oră fixă,
pentru o convorbire sau alt motiv. Şeful trebue să
se prezinte cu 3—4 minute înainte de ora fixată ; mai
aşteaptă 2—3 minute după ora fixată; dacă în acest
timp cel aşteptat nu vine, nu-l mai aşteaptă ci pleacă.
A doua zi la şcoală sau atelier, îi atrage atenţiunea
asupra obligaţiilor ce avem cu toţii să nu ne jucăm
cu timpul nimănui şi să nu abuzăm de el întârziind.
Va mai arăta că este o datorie socială să fim punc­
tuali şi să facem şi pe alţii să cultive această virtute.
In caz când aceste mijloace nu ajută, adică dacă
cu toate străduinţele ce-şi dă şeful de a-şi aduce stră­
jerii pe drumul punctualităţii desăvârşite nu reu­
şeşte cu mijloacele de mai sus, se pot aplica şi mij­
loace mai tari.
De exemplu, la ora fixată pentru adunare se închid
uşile sălii în care se ţine şedinţa.
Sau, dacă nici aceasta nu ajută, după 2—3 încer­
cări nereuşite, cei nepunctuali vor fi chemaţi de co­
mandant şi le va vorbi între patru ochi. Comandan­
tul, ca întotdeauna, se va adresa sufletului lor şi îi
va face'să promită că nu vor mai întârzia.
Fără îndoială că la acefst mijloc se va ajunge rar,
străjerii vor prefera să fie punctuali la 'şedinţele cui­
bului decât să păţească ruşinea de a fi chemaţi în
faţa comandantului.
Dar dacă nici acest ultim mijloc nu ajută ? Ră­
mâne la latitudinea comandantului să aplice alte mă­
suri sau sancţiuni morale, nu fizice. De pildă : exclu­
derea dela excursie, dela joc, dela o plăcere, în ge­
neral.
O condiţie: fixează adunările cuibului cu ştirea tu­
turor, în timpul în care nici unul dintre străjerii tăi
nu este împiedecat de a veni la adunare.
O constatare: când cei cari lipsesc sunt cam tot­
deauna aceiaşi, vina e de cele mai multe ori a lor.
Dacă lipselsc, odată unul, odată altul, vina poate
fi şi a şefului care nu ştie să le trezească interesul,
şedinţele nefiind destul de interesante, nefiind variate
destul şi deci străjerii nedându-şi toată silinţa să par­
ticipe.
A. S. G.
•
 MARINĂ
AVIAŢII

L V A M A R
de ION MOŢUL

La Mamaia, pe lacul Siut pluteşte un minunat
vapor ce dela depărtare de câteva sute de metri pare
an transatlantic măreţ, gata de a porni să înfrunte
valurile oceanului. Apropiindu-te observi că te-ai
înşelat. Vaporul nu pluteşte pe apă, ci e solid clădit
pe pământ, după concepţia unui îndrăgostit de mare.
El produce încântarea ochilor tuturor vizitatorilor
frumoasei staţiuni maritime.
Clădit la început pentru a servi drept magazie am­
barcaţiunilor societăţii Salvamar, a fost apoi t r a n s ­
format, renovat, mărit şi i s'au adăugat noi depen­
dinţe în formă potrivită pentru a avea pupă şi proră,
iar sus pe bord s'au clădit cabine.
Are catarg, coş şi ferestre circulare, vopsite în alb
şi albastru. Privit de pe uscat are aspectul unui
vapor ancorat în port.
Societatea Salmavar, creatoarea acţiunii de ocro­
tire şi salvare a vizitatorilor şi a micilor ambarca­
ţiuni cari se aventurează pe lac sau mare, în voia
valurilor, a devenit o instituţie deosebit de utilă prin
1
atâtea cazuri de salvare şi prim ajutor dat celor ; cari
s'au lăsat furaţi de farmecul şi frumuseţea valurilor
mării. îndeplineşte un rol atât de important şi cu­
noscut, la mare, încât nu mai e nevoie să-l subli­
niem noi.
Intre acţiunile cu rost. şi temeiu pornite de Socie­
tatea Salvamar a fost şi aceea de a încuraja publicul
să înveţe înnotul şi canotajul, cu dublu scop. Cel
care ştie să înnoate n u a r e -nevoe să fie salvat ci-
poate da chiar el o mână de ajutor.
Cel oare ştie conduce bine o barcă şi ştie şi înnota,
poate la fel să vină în ajutor celui ce se înneacă, şi
înnot şi cu barca.
Deci, încurajând înnotul şi canotajul, reduci n u ­
mărul celor cari au nevoe de ajutor şi înmulţeşti n u ­
mărul celor cari pot veni ei înşişi în ajutorul se­
menilor ameninţaţi de înnec.
Desigur, aceasta au avut-o în vedere conducătorii
Salvamarului, când au înfiinţat staţiunea dela Ma­
maia cu bărci de închiriat pentru publicul care do­
reşte să rameze pe loc şi u n bazin de înnot, la fel,
pentru publicul care doreşte să înveţe înnotul.
Am putea spune că acţiunea binefăcătoare a Soc.
Salvamar nu a fost înţeleasă îndeajuns de public şi
de localnici mai ales de v r e m e ce, din circa 100.000
de locuitori ai Constanţei a u venit să înveţe înnotul
şi canotajul la staţiunea Salvamarului din Mamaia
un n u m ă r atât de mic, încât poate fi considerat cu
totul dispărut.
<• - - "
Un fenomen care nu e local ci comun oraşelor
noastre dela Mare şi Dunăre. Dovada ne-o procură
caimoionatele naţionale de înnot, la cari cupele nu
sunt câştigate de înnotătorii Brăilei, nici ai Gala-

•
ţilor nici de ai Constanţei, nici de cei din Giurgiu, Legiunei Constanţa, aşa s'a numit tabăra ce a ţinut
Silistra. Corabia sau Turmu Severin, ci sunt luate de 20 zile, dela 9—29 August.
cei dela Tg. Mureş, Timişoara şi Bucureşti. Deşi timpul nu a favorizat în fiecare zi activitatea
Aşa privite lucrurile, acţiunea Soc. Salvamar dela şcoalei de canotaj şi înnot, totuşi străjerii au putut
staţiunea Mamaia, apare în adevărata sa lumină de face progrese îmbucurătoare.
valoare, ca. acţiune naţională de interes superior de Intre frumoasele zile petrecute acolo, străjerii din
stat. tabără au avut una mai luminoasă şi mai plină de
Dacă până în anul 1939, publicul nu i-a înţeles în- bucurii sufleteşti decât toate celelalte, ziua de 15
August când, încolonaţi în port, toţi străjerii mari­
nari, împreună cu străjerele, au format garda care a
dat onorul la sosirea Marelui Străjer.
Marele Străjer i-a trecut în revistă zâmbind, cu
bucuria augustă a Suveranului şi a Comandantului
Suprem, care, ca peste tot în ţară, a găsit şi ia Mare,
străjerii gata la datorie.
In după amiaza aceleaşi zile, străjerii din tabără,
după ce au participat ia concursuri, s'au întors adu­
când cu ei „Cupa Rezidentului Regal al Ţinutului
Marea", primită după ce au repurtat o victorie la
concursul de caiace.
Bucuria cea mai mare însă au avut-o şi ei şi noi,
comandanţii, în clipa când Domnul Comandant al
deajuns bunele intenţii, în acest an au venit în aju­ Străjii Ţării, descinzând în mijlocul străjerilor şi
torul atingerii scopurilor urmărite doi oameni şi o
instituţie: D-l Nicolae Otteseu, rezidentul regal. al
Ţinutului Marea, d-l Teofil Sidorovici, precum şi in­
stituţia ce comandă, Straja Ţării.
D-l Rezident al Ţinutului Marea, în colaborare cu
comandamentul Ţinutului străjeresc Marea, a or­
ganizat din Iunie a. c. u n curs de înnot şi canotaj
pentru tineretul străjeresc din Constanţa, străjere şi
străjeri.
Zilnic la orele 6V2 plecau din Constanţa două au­
tobuze mari, cari duceau străjerii şi străjerele la ba­
zinul de înnot al Salvamarului, unde se iniţiau în
arta înnotului, crawl şi brasse şi în conducerea pe
valuri a bărcilor de 1, 2, 2 + 1 , 3 + 1 persoane etc.
şi a cuferelor ce saltă pe apă ca săgeata pornită cu
viteză din arc. străj erelor cari luau parte la concursuri, ne-a adus
Pentruca de acest minunat prilej de a învăţa înno- vestea că Majestatea Sa, în dragostea ce poartă ti­
tul şi canotajul să poată profita nu numai străjerii şi neretului, a dăruit clădirea Salvamar împreună cu
străjerele din Constanţa ci din întreaga Ţară, Rezi­ ambarcaţiunile şi bazinul de înnot, „Străjii Ţării".
denţa Ţinutului Marea, în unire cu comandamen­
tul Ţinutului străjeresc a făcut în luna Iunie localu­
lui Salvamar toate reparaţiile necesare, astfel ca în
luna Iulie să se poată instala acolo o tabără de stră­
jere, iar în August, una de străjeri, la cari să p a r t i ­
cipe după putinţă, străjerele şi străjerii dela unită­
ţile din întreaga ţară.
Sarcina organizării taberei din luna Iulie şi-a luat-o
asupra sa legiunea de străjere Constanţa şi a reuşit
să adune u n m a r e n u m ă r de străjere din întreaga
ţară, cari p e lângă binefacerile climei maritime, s'au
întors acasă iniţiate în ale înnotului şi canotajului.
Sarcina organizării taberei de străjeri, în luna A u ­
gust şi-au luat-o asupra lor Ţinutul Marea, prin în­
drumătorul său, şi legiunea de străjeri Constanţa,
prin comandantul ei.
Tabăra de sporturi nautice a Ţinutului Marea şi a
 Boli contagioase printre şcolari
Vârsta elevilor de şcoală este epoca în care întâlnim
cele mai multe boli contagioase, şi având în vedere
elementul copil, slab în faţa bolilor, să-i dăm cunoş­
tinţele necesare spre a şti să se ferească în viitor
de ele.
Şcoala reprezintă un punct important de contami­
nare prin faptul că aci se adună copii din toate m e ­
diile sociale, îngrijiţi în mod diferit, ce stau ore în­
tregi la un loc, şi deci contagiunea, atunci când nu
se iau măsuri suficiente, se face foarte uşor.
Pentru îndreptarea stărilor existente, epidemii şco­
lare, închideri de şcoli e t c , copiii trebue să cunoască
măsurile de precauţie, iar în şcoli să se adopte urmă­
toarele principii :
Băncile să fie individuale, cel mult 2 persoane,
spaţioase şi destul de rare într'o clasă.
Elevii, odată aranjaţi în bănci, să nu-şi mai schim
be locurile între ei.
Să nu se mai împrumute rechizite şi cărţi.
Să se respecte măsurile de igienă colectivă.
In general epidemiile şcolare se întâlnesc mai ales
toamna şi primăvara, atunci când copiii se întorc din
vacanţă. Medicii şcolari trebue în asemenea ocaziuni
să afle cazurile suspecte, să-i izoleze şi apoi să se
facă desinfecţia locului.
O bună politică şcolară este aceia de a nu închide
şcolile decât în cazuri de epidemii grave, ci de a tri­
mite acasă bolnavii şi suspecţii (cei bănuiţi), deoarece
prin închiderea şcolilor, elevii sănătoşi vor umbla pe
străzi, în localuri aglomerate şi se pot îmbolnăvi şi
întreţine epidemia.
In vederea acestor realizări, dăm noţiuni şi măsuri
de apărare contra bolilor întâlnite mai des în mediul
şcolar :
Guturaiul este o inflamaţie uşoară a primelor părţi
ale căilor respiratorii, a mucoasei nasale şi traheale.
Dt. ION TOMESCU
Microbii ce-l produc, sunt deseori aduşi din afară
sau se găsesc în stare latentă, de mult, în na.s. Sunt
făcuţi virulenţi, deci produc boala, prin frig, ume­
zeală sau vegetaţii şi măriri ale cornetelor nasului.
Este o boală generală dar cu localizare, de prefe­
rinţă în nas.
Se cunoaşte după următoarele semne: dureri de
cap, în membre, febră mică, o scurgere din nări la
început apoasă-subţire, apoi mucoasă şi verzue, lă-
crămare, mirosul, gustul şi auzul micşorate.
De obiceiu ţine 7—9 zile, şi se poate vindeca chiar
singură. E bine să nu îndopăm bolnavul cu medica­
mente deoarece putem dintr'un guturaiu uşor să dăm
complicaţii grele: sinusită maxilară (dureri puternice
în obraz, cam în dreptul dinţilor de sus), sinusită
frontală (dureri de cap în regiunea frunţii), otite (du­
reri şi jenă în urechi, coc urechile) şi tuse sau bron­
şită.
Ca boală generală o tratăm cu ceaiuri calde, aspi­
rină (contra febrei), revulsive pe spate şi piept şi an­
tiseptice generalle.
Pentru nas cele mai indicate sunt antisepticele ce
se pun în uleiuri. Cele în pomezi sunt utile când la
un guturaiu mai rebel apare pe marginile nărilor şi
herpes. Obiceiul de a trage dimineaţa apă rece pe
nas, este rău căci murdăria este dusă în fund, nu e
adusă afară.
II evităm, atunci când stăm lângă persoana bol­
navă, având mereu nasul şi gura desinfectate, folo­
sind numai batista proprie şi obişnuindu-ne să nu
tuşim fără a pune batista la gură.
Gripa sau influenţa este foarte contagioasă.
Microbul ce o produce nu este cunoscut. Epoca ei
cea mai puternică este toamna, în vremuri ploioase
şi umede. Este periculoasă mai ales în epidemii pu­
ternice.
 Boaila începe brusc, cu dureri de cap, scurgeri din
nas, lăcrămare, o moleşală generală, dureri în şira
spinării, pofta de mâncare scăzută, febră 39°, pulsul
100, iar bolnavul este abătut. Aceste fenomene scad
după 5—6 zile şi bolnavul rămâne cu dureri de cap,
oboseală, apare herpes la buze şi uşoară anemie.
Este foarte periculoasă neîngrijită bine, căci ne d ă
complicaţii grele : bronşită, congestie pulmonară,
bronchoHpneumomie, diaree cu mari dureri, îmbolnă­
virea inimei, rinichilor, etc.
Dar cea mai gravă dintre toate este că redeşteaptă
leziunile cicatrizate tuberculoase şi face leziunile t u ­
berculoase neevoilutive să ia o formă galopantă.
Combaterea ei se face prin izolarea bolnavului,
desinfecţia riguroasă a gurii, faringelui, nasului, prin
antiseptice şi gargară. Ne ferim să stăm în ploaie,
sau cu picioare umede în frig, căci n e slăbeşte orga­
nismul şi permite ca boala să se ia mai repede.
Bolnavul va sta la pat, va mânca regim uşor,
băuturi calde multe, va lua piramidon şi în orice caz
va apela la medic, care trebue să controleze mersul
boalei şi mai ales să ferească bolnavul de complicaţii.
Scarlatina este o boală dinfecţioasă, grea. La noi în
ţară este endemică şi epidemică. Mohpsirea se face
printr'un microb necunoscut şi este foarte puternică
în timpul erupţiei. Credinţa că microbii stau în
scuame (coji) este greşită. Acestea sunt infectate de
bolnav şi de aceia sunt periculoase. Microbul este
localizat în fundul gâtului. Boala se împrăştie prin
salivă, muoozităţi nasale, rufărie, cărţi, jucării şi pur­
tători sănătoşi (adică cei oe vin în contact cu bol­
navul).
Cine a avut odată boală, poate să o mai ia, căci
nu conferă o imunitate absolută.
Boala începe brusc cu frisoane, diaree, convul-
siuni (mai ales la copii), dureri de cap, febră 40°,
arsuri în gât. angină roşie, vărsături, amigdalele se
umflă, înghiţitura devine dureroasă, ganglionii maxi­
lar! se umflă, limba capătă aspect curios: e ca o
placă albă cu marginile şi vârful roşii ca smeura
(este un semn caracteristic şi cine îl vede odată nu-1
mai uită). Abia după 24—36 ore apare erupţia. De-
obiceiu în ziua erupţiei bolnavul a r e întâi vărsături.
Pe piele apar pete roşii, în relief, ce dispar. la
presiuni d a r apoi revin; ele ies întâi la gât, subţiori,
îndoiturile cotului şi genunchiului, apoi pe restul
corpului.
La faţă, ocolesc nasul, buzele şi bărbia, care prin
contrast cu roşeaţa din jur, sunt galbene.
. Această erupţie ţine 7—8 zile şi apoi începe des_
cuamaţia (cojirea); odată cu ea toate fenomenele ge­
nerale scad; ea ţine 4—5 săptămâni, u r m â n d ace­
leaşi locuri de apariţie ca şi erupţia.
Poate da complicaţii grele : angină, otite (inflama­
ţii în urechi, foarte frecvente la elevi), dureri în
articulaţii, turburări nervoase şi ale rinichilor.
Măsurile de profilaxie : declaraţia obligatorie a
celor bolnavi, internare în servicii de contagioşi şi
izolare 40 zile, desinfecţia locuinţei, a obiectelor ce
au căzut în mâna bolnavilor, rufăriei, vaselor, p u ­
nerea sub observaţie a familiei în special a fraţilor
şi surorilor timp de 8—10 zile, desinfecţia cea mai
riguroasă a nasului, gâtului şi gurii, prin antiseptice
şi gargară.
îngrijirea bolnavului o face numai medicul.
Pojarul sau rujeola, este frecventă mai ales în
Martie-Aprilie-Mai. Extrem de contagioasă, se poarte
spune că nu există copil care să nu fi suferit de
pojar. Cine a fost bolnav capătă imunitate. Microbul
necunoscut e localizat în mucoasele nasului şi gâtu­
lui. Contagiunea se face direct dela bolnav la om
sănătos.
Boala începe încet, trece neobservată 8—10 zile,
pofta d e mâncare scăzută, febră 38°, puls 90, infla-
maţia conjunctivelor, a mucoaselor respiratorii, pleoa­
pele se umflă, ochii sunt injectaţi, nările şi buzele
iritate, bolnavul tuşeşte urât, e răguşit, amigdalele
şi fundul gâtului sunt roşii, gingiile sunt inflamate,
pe mucoasa buzelor şi a obrazului apar pete mici
albe (semnul Koplik — semn sigur de pojar), apoi
apare erupţia care începe prin pete mici şi roşii,
dese, înapoia urechilor, Ia rădăcina părului la ceafă,
în jurul ochilor, gurii, apoi p e piept şi în fine p e tot
corpul. Rămân însă şi locuri p e unde nu apar. Febra
acum se urcă la 39—40°. După 7—8 zile începe des-
cuamarea (cojirea) care se face în coji mici ca tara­
tele. Totul apoi revine la normal, doar bronşita mai
persistă.
Devine o boală gravă când se asociază eu sicarla-
tina sau mai ales cu difteria.
Măsuri de prevenire : izolarea bolnavului, anti-
sepsia generală, desinfecţia nasului şi gâtului, gar­
gară, sau în cazuri de epidemii, injecţii eu ser de
convalescenţă.
Bolnavul mănâncă supe, pureuri, fructe coapte etc.
Oreillonul este o infecţie epidemică a glandelor,
ce sunt înapoia şi dedesubtul urechilor, numite p a -
rotide. E o boală produsă de u n microb necunoscut,
mai des întâlnită în a doua copilărie sau la ado­
lescenţă.
Molipsirea se face direct prin salivă sau indirect
prin rufărie. Mai des întâlnită iarna şi primăvara.
Boala începe progresiv cu oboseală, dureri muscu­
lare, şi articulare, temperatură mică, roşeaţă slabă
a fundului gâtului, dureri şi umflarea parotidelor;
durerea e constantă dar variază ea intensitate. Foarte
molipsitoare.
Uneori se pot prinde, umfla devenind dureroşi, toţi
ganglionii.
Are uneori complicaţii grave : meningite, reuma­
tism etc.
Măsuri d e profilaxie: izolarea bolnavului, circa
3 săptămâni, desinfecţie, fierberea rufăriei, antisep-
sie, îngrijirea gâtului, nasului şi urechilor.
Bolnavul stă la pat, ţine regim lactat, ia aspirină,
purgativ, şi urmează tratament prescris de medic.
LICĂRIRI S T R Ă J E R E Ş T I

I M P R E S I I DIN ITALIA
(Excursia detaşamentului de străjere)
de Străjera ZINA TARASOV
Stolul Liceului de fete „Domniţa Ileana", Constanţa

Dragă Sanda, ţilor ne trăgea la somn. Eu luai o hotărîre eroică :

să nu dorm până la Turnu-Severin. E doar oraşul
Abia ajunsă pe ţărmul însorit al Adriaticei, mă unde ai copilărit tu, de care mi-ai vorbit atât şi pe
grăbesc să-mi ţin făgăduiala şi să-ţi comunic impre­ care n'am avut ocazia să-1 văd până acum. Şi tot
siile. gândindu-mă, pornesc spre împărăţia lui Morfeu.
Am plecat din Bucureşti, Marţi 1 August după într'un târziu, tresar, privesc în jur; pe geam văd
cum ştii şi tu. Cu câtă nerăbdare şi teamă aşteptam luminile unui oraş pe unde trecusem şi între un
căscat sonor şi sforăiala colegei ce dormea în plasa
de bagaje, aflu că era Craiova.
Privesc câtva timp, resemnată, noaptea de afară,
apoi cu ciudă, ochiul albastru şi ironic din tavan, şi'
adorm. Mă trezesc în zori, cu miros de iarbă verde şi
aer proaspăt adiat prin fereastra întredeschisă. Ne
apropiem de Timişoara.
A avut dreptate cine a spus că „Bănatu-i firun-
cea". Coline verzi se profilau în zare. Cârduri de
gâşte porneau gălăgioase spre pâraele ce şerpuiau
prin iarbă paralel cu calea ferată. Prin satele mici
şi curate ziua îşi începea activitatea prin coloane
de fum ce se 'nălţau sprintene pe coşuri. Pe rând,
cele mai frumoase oraşe ale Banatului trec prin
faţa noastră: Caransebeş, Lugoj, Timişoara. Dela
Lugoj se urcă o nouă camaradă, eveniment a n u n ­
ţat de cu seară. Prin fereastra deschisă, 6 capete
somnoroase privesc spre peron. O fetiţă drăguţă a-
pare de după un maldăr de geamantane : Rodica !
Glasuri voioase îi spun „Bun sosit!" Suntem deja
prietene. Soarele apare mândru de după un deal.
Pornim spre frontieră. Jimbolia ! Ce cuvânt magic
pentru noi ! O aşteptam cu atâta nerăbdare ! O gară
mare cu câteva uniforme pe peron, voci somno­
roase şi control de bagaje. Un soldat ce salută so­
lemn şi tricolorul nostru ce fâlfâie mândru. Atât !
Toate înghesuite la geam, în aerul proaspăt de dimi­
neaţă pornim cu încredere spre viitor. O lună de­
parte de ţară, de casă.
această clipă. Nerăbdarea de a porni spre zări ne­ Şi drumul începe monoton prin lanuri de porumb
cunoscute şi teama de acest necunoscut. legănate de bătaia vântului, alternate de gări mici
Odată cu pornirea trenului lăsam în urmă o flu­ cu titluri scrise în caractere slavone în care n i se
t u r a r e de batistă şi doi ochi în lacrimi — mama. No­ împleticeşte limba citindu-le. In monotonia d r u m u ­
roc că mă primeşte cu braţele deschise o altă familie. lui şi în toropeala vagonului încins ca un cuptor, ne
In legănările vagonului prin noaptea care se lasă facem un nou prieten.
încet, aud râsul sglobiu al noilor prietene şi numele Un băieţaş de ţară care, deşi nu ştie decât limba
meu rostit de d-na comandantă. lui, ne dă toate explicaţiile, ne înţelege limba. Sava,
Mi s'a p ă r u t cam ciudat la 'nceput să mă aud stri­ Drava, Morava. Se lasă noaptea. Suntem plictisite de
gată pe nume. Dar atmosfera de prietenie ce plutea atâta drum. Ne apropiem de Zagreb. Am ajuns ! Se
în micul nostru compartiment, fiecare silindu-se să cunoaşte că e mai aproape de civilizaţia apuseană.
ascundă în dosul unui zâmbet o lacrimă ştearsă pe Un oraş ultra-modern, cu bulevarde şi blocuri, cu
furiş, mi-a redat şi mie bunăvoia de mai 'nainte. grădini de vară, cu lume ce petrece în ritm de jazz.
Se 'ntunecase deabinelea şi sgomotul monoton al ro­ Nu mai avem răbdare s'aşteptăm Lubliana. Ne mu-
tăm iar sacii, fiecare îşi reia locul şi pornim prin zorite şi ne suim în motorul de Anzid. Obişnuitele
noapte, m â n ă 'n mână cu somnul. Ne trezim cu o bă- întrebări asupra originii şi ţintei călătoriei noastre.
tae discretă în uşe. Postumia. Un salut politicos, că­ O gară modernă străjuită de palmieri cu lume multă
pătăm biletele şi pornim mai departe. Drumul e prea şi bronzată. Simţi de departe pe cei 3 prieteni. Soare,
frumos ca să mai dorm. Privesc pe geam. Stânci şi apă şi nisip. Două comandante tinere, îmbrăcate în
pini. Prima impresie din Italia, p r i n negura dimi­ alb ne urează bun sosit. Pornim spre colonie.
neţii. P e măsură ce se luminează, valea se lărgeşte, Bulevarde largi, vile cubiste, palmieri. In fund o
decorul se schimbă. Munţi împăduriţi, brăzdaţi de panglică albastră, marea.
şosele asfaltate, cu sate cochete, luminate electric. Iată Anzid, noua noastră gazdă. Ne oprim în faţa
unui grilaj de fier.
Un clinchet zglobiu ne anunţă sosirea. O clădire
mare, albă, pierdută într'un parc de palmieri, chi­
paroşi, bendrii, smochini. Un duş răcoritor şi curăţi-
tor de „păcate", apoi în haine curate pornim grăbite
la masă. Suntem primite de noile camarade, cu ropote
de aplauze. Pe masă, roşii şi coapte, piersici mari ne
zâmbesc prietenos. Mănânc mai mult înfometată de­
cât emoţionată prima porţie de macaroane curat i-
talieneşti. Ne ducem la culcare. O terasă spre mare.
Nu ştiu ce s'admir, clarul de lună, noaptea 'nstelată,
umbrele maiestoase ale copacilor din parc sau m e ­
lodia tărăgănată a singuratecului ce-şi cântă poves­
tea pe luciul argintiu al apei. î n t r ' u n târziu adorm
De după o cotitură se zăreşte marea, albastra Adria- purtând în suflet toată poezia acestei nopţi de vrajă.
t k ă . Stâncile din j u r sunt roşietice sub razele calde
Incheiu acum lunga mea scrisoare, dragă Săndiico;
ale soarelui. De după o creastă apare în golf ele­
încep o zi nouă, o vieaţă nouă. Cât de curând vei
gantul castel Miramar al nefericitei Elisabeta a Aus­
primi o altă epistolă tot atât de lungă, cu impresii din
triei.
vieaţa de colonie. Cred că rândurile mele te vor a-
Oraşul pitoresc, cu oasele agăţate pe stânci. îmi
pare minunat şi fără să vreau îmi vine pe buze o
veche melodie : Si dice che Trieste non sia bella....
Schimbăm vagonul pentru Roma.
Pornim prin lumina veselă a dimineţii. • Decorul a
devenit mai plan. Câmpia veneţiană începe să se
simtă. Gările sunt noui, moderne. Totul e simplitate
şi armonie de linii. In special plantaţiile sunt foarte
îngrijite. Italia îmi face impresia unei grădini. Flori
peste tot. Printre copaci, viţa de vie se întinde leneşe
pe spaliere la soare. Veneţia cu aerul ei specific, cu
parfumul ei.
Păşesc în dimineaţa de vară cu oarecare emoţie, în
cetatea Dogilor. Pe peron n e întâmpină cu un proas­
păt şi prietenesc, „ S ă n ă t a t e ! " un grup de români.
Un salut al patriei, pe pământ străin! Timpul e scurt.
Vedem un canal, o înmormântare în gondolă şi ne
urcăm din nou. Trenul electric ne poartă în sbor
peste câmpia Padului. Trecem grăbite prin Bologna.
Coline verzi în preajma noastră, munţii albăstrii în
zare, castelele ce înfruntă secolele, căţărate pe vârf
de stânci. Totul îmi pare continuarea unui basm în­
ceput de m u l t în poala bunicii Firenze. Trecem în
goană printr'o serie de tuneluri. îmi face impresia
că cineva nevăzut se joacă de-a ascunselea cu noi. junge la moşie. Salută plaiurile Bogdanei, livada care
Atât e de m a r e contrastul între întunericul din ele n'o să mai adăpostească jocurile noastre gălăgioase,
şi beţia de lumină şi culori din jur. Sunt numai ochi. ci lecturile tale tăcute, sau lungile-ţi plimbări în a-
La fiecare pas altă surpriză. Lacul Trasimeu. Tibrul. murg. Roag-o pe m ă t u ş a Săftica să-mi facă ceva
Ne apropiem de Cetatea Eternă. întâi ruini romane, dulceţi, aşa cum numai ea ştie a face, să le găsesc
apoi case cubiste străjuite de palmieri. Prima dată la toamnă când m'oiu întoarce.
când văd astfel de copac în toată splendoarea lui. P e tine te sărut cu tot dragul-
Gară mare, greoae, afumată de timp. Trecem prin ea,
 CE S Â
Letopiseţul vremurilor
Teofil Gh. S i d o r o v i e i : „ C A R O L II
Din culmea unui deceniu de glorioasa domnie
Intre cărţile mari a l e Ţării, menite să-şi praecteze lu­
minile p â n ă departe în a d â n c i m e a veacului, cartea
„Carol II" s e situează, strălucitoare, l a locul d e frunte
pe care i-1 creează deopotrivă Innalta imagine a Mare­
lui nostru Suveran precum şi dragostea neţărmurită,
străbătută de puternice vibraţii, care pulsează în fie­
care p a g i n ă şi în fiecare rând scris.
A ş a cum odinioară marii sfetnici ai Voevozilor no­
ştri scriau, pătrunşi în conştiinţa lor de marea misiune
pe care o a v e a u de a l ă s a viitorimei s l o v ă neştearsă
de preamărire a faptelor d e vitejie şi glorie ale Dom­
nilor, — figuri scumpe ale trecutului nostru, — tot ast­
fel azi, când ţara străluceşte sub lumina ce o răspân­
deşte în jurul S ă u Maiestatea Regele Carol al IHea.
un nou mare sfetnic a luat p a n a în m â n ă pentru a zu­
grăvi în cuvinte străbătute numai de dragoste, de de­
votament şi de abnegaţie, chipul de icoană şi faptele
de măreaţă epopee, ale Celui m a i dăruit d e Dumnezeu
V o e v o d al nostru. O înţelepciune fără s e a m ă n , un su­
flet plin de dragoste şi d e înţelegere pentru supuşii Săi,
o m â n ă puternică şi neobosită la cârma destinelor
Ţării, sunt numai câteva din trăsăturile care caracteri­
zează înalta personalitate a Slăvitului nostru Suveran,
personalitate care se reflectă în toată măreţia ei, din
cartea p e care domnul Comandant al Străjii Ţării a
scris-o, întru preamărirea S a .
Primul mănunchi de slove, cu care s e deschide vo­
lumul, constitue un imn de slăvire a simbolului ce cu­
prinde în el cuvântul REGE.
Primul capitol, „Din viaţa Maiestăţii Sale Regelu;
Carol II', cuprinde câteva amănunte asupra chipului
în care îşi petrece ziua Marele Străjer, amănunte din
care s e reliefează munca neobosită p e care Suveranul
CHIM
noastre
o depune de dimineaţă ş i p â n ă s e a r a târziu, în rezol­
v a r e a multiplelor probleme, ivite de-alungul zilei.
In capitolul al I l l e a , ,,Pe şantierul muncii de ridi
care a Neamului", sunt adâncite şi m a i mult trăsătu­
rile sufleteşti ale marilor însuşiri, întruchipate în perso­
nalitatea Maiestăţii Sale.
In linii de lumină n e apare: Scrutător de orizonturi —
Călăuzitor al destinului românesc — Simbol al Uni­
tăţii Naţionale — Tezaur al năzuinţelor de viitor
Sprijinitor şi Ocrotitor al culturii naţionale — Mare în­
drumător în economia naţională — Strălucit animator
de tineret — Străjer al credinţei şi tradiţiilor strămo­
şeşti — Mare iubitor al ţărănimii Ctitor al Pedago­
giei româneşti.
In ultimul capitol al cărţii sunt s c o a s e în evidenţă
câteva grăitoare exemple pentru întreaga străjerime a
Ţării, exemple ce vin dela însuşi Comandantul nostru
Suprem, care, fie p e vreme rea, fie suferind, în orice
împrejurare a fost întâiul gata l a datorie. C e v a m a i
mult: prgătirea Măriei Sale Marelui V o e v o d Mihai a
fost în a ş a fel îndrumată d e Maiestatea S a Regele, în­
cât, în toate domeniile d e activitate s ă fie c e a mai d e -
săvârşiă pildă de muncă, de stăruinţă, d e punctuali­
tate. Cum s ă nu fie, astfel, azi, străjeria mândria Ţării,
când razele de vie lumină ne vin chiar d e Sus, d e l a
Soarele şi dela Luceafărul năzuinţelor noastre. Maies­
tatea S a Regele şi Măria S a Marele V o e v o d Mihai ?
Cartea „CAROL II", prin înnalta ei valoare, v a ră­
m â n e , peste vremi, letopiseţul celei mai strălucitoare
epoci a istoriei noastre, e p o c a d e aur a Marelui Rege
Carol al II-lea.
AUREL CHIRESCU
Pr. Gh. Paschia: H r i s t o s în Strajă
(Ed. Cartea Românească)
Neobositul autor, care la începutul acestui an a
dăruit tineretului nostru merituoasa lucrare „Tineri
biruitori", scoate acum o nouă carte, intitulată
„Hristos în Strajă". Aici ne arată, cu o mare bogăţie
de argumente, rolul hotărîtor ce-1 are în mişcarea
străjereaecă, educaţia religioaisă-morală. Citind-o, ne
putem convinge cât de strânsă şi cât de temeinică
este legătura între biserică şi străjerie, fapt ce repre-
sintă şi unul din aspectele specific româneşti ale
mişcării.
Cartea cuprinde un material bogat, expus cu
multă pricepere şi tragere de inimă de către autor.
Deşi destinată, în special, educatorilor, totuşi va p u ­
tea fi cu fools citită şi de străjerii cursului superior
de liceu precum şi de extraşcolari. Vor găsi în ea
multe lucruri de preţ.
r „
ŞTIRI STRĂJEREŞTI
Pentru muzeul său central Straja Ţării face apel
la unităţile străjereşti din ţară să trimită Direcţiei
Propagandei din Comandamentul Străjii Ţârii, până
la 15 Noembrie 1939, piese reprezentative în legă­
tură cu înfiinţarea, funcţionarea şi evoluţia micilor
dorobanţi, a cercetaşilor şi străjerilor.
a) Obicte : insigne, medalii, decoraţii, plachete,
semne distinctive, cupe, obiecte de lucru manual pre­
miate la concursurile taberelor şi jamboreelor, fa­
nioane, drapele.
b) Documente scrise : ordine, rapoarte, circulari,
corespondenţă particulară, acte oficiale, diplome,
ştampile, sigilii, ordine de zi, autografe, carnetele
comandanţilor ori ale micilor dorobanţi, cercetaşi şi
străjeri, cărţi de aur, afişe, programe.
c) Publicaţii: legi, regulamente, decizii, manuale
de îndrumare tehnică, broşuri, reviste, articole de
ziare, anuare, calendare.
d) Ilustraţii : fotografii, tablouri, desene.
e) Hărţi geografice : cu răspândirea teritorială a
unităţilor, grafice şi scheme de organizare şi sta­
tistică.
Fiecare obiect va fi etichetat cu denumirea, pro­
Reviste
MAREA NOASTRĂ PENTRU TINERET, organul
de propagandă pentru tineret al „Ligii • Navale Ro­
mâne", Anul II, Nr. 7, August 1939, Bucureşti.
Liga Navală Română, ca să desvolte şi să ţină
treaz în tineret interesul şi dragostea p e n t r u mare,
scoate această revistă, sub direcţia pricepută a d-lui
comandor Negulescu Aurel, prea binecunoscutul şi
iubitul Moş Delamare. Iată şi bogatul cuprins al n u ­
mărului d e faţă: M. L. N. — Un petrolifer în flăcări;
Moş Delamare — Cu „Steaua" la drum; Moş Nos-
tromo — A B C Marinăresc; C. Ungureanu — „For­
tuna"; Ioan Lowel — Fecioara oceanului; Mircea
Dan Metz — Prima încercare; Moş Delamare — De
vorbă c u cititorii; Dudu — Jocuri marinăreşti; A.N.
E.F. — învaţă a înnota.
Străjerii citind revista, vor trăi adevărate clipe d e
bucurie. De aceea o recomandăm cu toată căldura.
C. BOTEZATU
---
venienţa, vechimea, numele şi localitatea donato­
rului.
*
Penlttou a da ptt&foil'itlate lla câlt m!ai mulţi străjeri
să îla p a r t e lla concursul străj e!resc de spMit de obser­
vaţie, deschis priln iterniele publicate In cartea car­
netul Străjerului, s'a prelungit data acestui concurs
până la 1 Decemvrie 193i9.
Iar p e n t r u a veni î n ajutorul eorrjaindanţlor d e stol
dela stolurile cari a r dori să înzestreze pe străjeri cu
acest iri&ttruall, se via d a o reducere propiorţionaHâ cu
ntumăral cărţilor comandate pirin stol.
Astfel, unitatea străj erească: stol, centurie, cohortă,
leglumte c â t şi cooperativele şcofflaxe şi străjereşti oare
comandă.:
Cel puţin 10 ex., beneficiază de 10% reducere, pri­
mind a&tfei de fiecare 10 c a r n e t e comandate, un
extempjlar gratuit.
Celipuţin 50 ex., beneficiază de 15% reducere, având
ex. cu 85 Left.
Cel puţin 150 ex., beneficiază de 20% reducere, ceea-
ce înseamnă lai fiecare 5 ex. u n exemplar ©natJulit.
Comenzile se vor face pe adresa: Direcţia Comer­
cializării dlto. Sitrajia Ţării, saiu Plrof. A. S. GoKa, Bu­
cureşti, str. Aviator Tetrat nr. 10, Telefon 2-32-96.
 PREMIANŢII EXPOZIŢIEI DE DESENE STRĂJEREŞTI
Inchizându-se expoziţia de desene străjereşti dela PREMIUL II
Salonul Oficial, comisiunea alcătuită din d-nii: Ma-
rius Bunescu, pictor, directorul Muzeului Simu, Eu­ Suciu Valentina, centuria 77-a, lic. industrial prac­
tic „Domniţa Ruxandra", Bucureşti.
gen Ispir, Alexandru Dobrescu şi I. C. Petrescu s'a
întrunit sub preşedinţia d-lui director al Propagau- Moldoveanu Margareta, centuria Il-a Şc. Normală
Conduc. Iaşi.
STRĂJERI

PREMIUL II
Peicovici I., cent. 77-a, Seminarul Pedagogic Uni­
versitar, Buc.
MENŢIUNI
STRĂJERE
Panaitescu Diamandia, lic. Zoe Râmniceanu, Buc.
Georgescu Liliana, cent. V-a, Azilul El. Doamna,
Bucureşti.
Vasilescu Măria, cent. Hl-a, lic. Carmen Sylva,
Bucureşti.
Desen de străjerul P e i c o v i c i I. ( p r e m i u l II)
Marinescu Ana, lic. Carmen Sylva, Bucureşti.
dei, Prof. Ion Dongorozi şi luând în cercetare lucră­ Marincă Eugenia, lic. Carmen Sylva, Bucureşti.
rile expuse, a acordat următoarele premii şi menţiuni STRĂJERI
străjerilor de curs secundar :
Popescu Mircea, lic. militar Tg. Mureş.
STRĂJERE Popescu Marius, lic. militar Craiova.
PREMIUL I Vineş D-tru., lic. militar Tg. Mureş.
August Luli, cent. VIII-a, liceul de fete ,,Regina Giurescu Dinu, cent. I, Colegiul Naţional Sf. Sava,
Măria", Buc. Bucureşti.
Sohina Olga, cent. V-a, lic. de fete „Regina Mă­ Marius Lupu, cent. I, lic. militar Cernăuţi.
ria", Buc. Miulescu Traian, Colegiul Naţional Sf. Sava, Buc.

Desen de străjera

Suciu Valentina

(premiul II)
IN RECREAŢIE LA EXERCIŢII

Mai mulţi străjeri stau de vorbă în recreaţie, după La ora de gimnastică, comandantul centuriei or­
ora de zoologie. Străjerul Puiu, din clasa I-a, foarte donă ;
vesel că a căpătat un 9, nu vorbeşte decât despre — Pe spate, culcat, cu picioarele în sus, pedalaţi
pasările sburâtoare, lecţia la care a fost ascultat. în aer, închipuindu-vă că sunteţi pe bicicletă.
Străjerul Alexandru, din cl. IlI-a, vrând să-l ne­ Toată centuria e încântată de noul exerciţiu şi...
căjească, intervine : pedalează de zor. Numai Dănuţ stă cu picioarele
— la spune-mi, Puiule, cunoşti tu vreo pasăre care întinse.
depăşeşte vârsta de 100 de ani ? — iV'ai auzit, Dănuţ ? Pedalează, nu sta !
— Desigur! Cunosc chiar mai multe. — Nu e nevoie, domnule comandant; acum cobor
— Care sunt acelea ? o pantă şi bicicleta merge dela sine.
— Pasările împăiate

1. Proverb ascuns Deslegările jocurilor din n-rul 9 al revistei

S c h i m b â n d ordinea literilor din fraza : „tai p ' a 1. Dublu pătrat

care-i t a r e " , să se formeze u n c u n o s c u t proverb ro­
mânesc. 1
P A R C
A S I A
2. Joc în lung R I T M
C A M A
3 2 5 _ 7 4 9_ 6 _ 8 10 R A D A
A C U M
1 2 La a r i t m e t i c ă D U C I
3 4 La străjerie A M I N
5 6 O a m e n i foarte m a r i (mold.) 2
7 8 Plecare d i n casă
9 10 C u m n u trebuie să fie u n străjer. 2 Camaradă

2. Joc alfabetic
3. Şaradă
BASCA CASCA — IASCĂ — MASCA
P r i m a p a r t e e la cor PASCA.
(Vă previu: n u e tenor)
Ce-a de-a d o u a derivaţie 3. Desen c u tâlc
E t e r m e n de c o m p a r a ţ i e ;
Totul n u e u n mister: Priviţi c u a t e n ţ i e desenul şi veţi vedea că a fost
O p o a r t ă orice străjer. făcut dintr'o s i n g u r ă linie.
 A apărut:

C A R O L II
DIN CULMEA UNUI DECENIU

DE G L O R I O A S Ă DOMNIE
de
TEOFIL G H . SIDOROVICI

Volumul cuprinde următoarele capitole:

I. Din viaţa M. Sale Regelui Carol II

II. Pe şantierul muncii de ridicare a Neamului

III. Exemplul Marelui Străjer

)lumul este completat cu un bogat număr de imagini din viaţa

Maiestăţii Sale Regelui Carol II.

Preţul 120 Lei

 PREŢUL 10 LEI
TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL", STR. RREZOJANU Nr. 23-25. - C. 10518