Mara

-caracterizare-
Mara se înscrie în categoria personajelor feminine puternice,
ambiţioase şi volitive. Portretul fizic, prezentat la începutul romanului,
sugerează masivitate, stabilitate, fiind un factor de echilibru: "Muiere
mare, spătoasă şi cu obrajii bătuţi de soare, de ploi si de vânt. Mara sta
ziua toata sub şatră, în dorul mesei de poame şi de turtă dulce".
Sufletul văduvei, cu cei doi copii, este dominat de două pasiuni:
dragostea pentru copii şi dragostea pentru bani. Ea luptă să asigure
viitorul copiilor ei. Plină de energie neobosită, este precupeaţă şi umblă
cu şatra la târgurile de la Radna si Arad. Banii strânşi îi împarte în trei
ciorapi: unul pentru Persida, unul pentru Trică şi unul pentru zile negre.
Este o femeie chibzuită, deşteaptă, cu simţul practic, ştie să-şi
plaseze banii. Împreună cu Hubăr începe o afacere cu păduri, apoi
închiriază podul plutitor de pe Mureş, banii obţinuţi împrumutându-i cu
dobândă.
Gesturile Marei, după felul în care păstrează banii, subliniază o
zgârcenie a ei: "Când poate să pună florinul ea-l sărută, apoi rămâne aşa,
singură, cu banii întinşi pe masă, stă pe gânduri şi începe în cele din
urmă să plângă." Această zgârcenie, însă, nu o încadrează în tipul
avarului, deoarece este o zgârcenie grijulie pentru copiii ei. Mara
cunoaşte preţul şi valoarea banilor: „Mai presus de bani nu e nimic decât
sănătatea şi voia bună. Banul are mare putere, el deschide toate uşile şi
strică toate legile”. Pentru ea, banii reprezintă siguranţa zilei de mâine,
stima şi aprecierea oamenilor: "Banul te ridică şi în sufletul tău şi în
gândul altora".
Pe măsură ce-i creşte averea, Mara se schimbă, fiind conştientă de
noua ei poziţie în societate: vorbeşte mai apăsat, se ceartă mai puţin şi
se ţine mai drept ca odinioară. Obţinând banii cu greu, prin efort propriu,
Mara se desparte cu greu de ei: "Îi sângera inima când i se storceau banii
adunaţi cu multă grijă pentru aceste nimicuri de care dânsa nu simţea nici
o trebuinţă". Deşi îşi iubeşte copiii, evită să cheltuiască bani pentru ei.
Jucând rolul văduvei sărace, Mara obţine scutire de taxe pentru Persida.
 Deşi a strâns bani mulţi pentru zestrea Persidei, după multe
târguieli cu ea însăşi îi dă o sumă de bani mult mai mică decât strânsese.
De asemenea, nu renunţă la bani pentru a-l scăpa pe Trică de armată.
Originalitatea personajului constă într-un amestec dintre
sentimentul de dragoste pentru copii si ambiţia de a agonisi tot mai mulţi
bani, dar nu o dezumanizează, nu-i modifică sentimentele, ea fiind foarte
calculată.
Visul ei nu se împlineşte, dar Mara nu dramatizează situaţia, ci se
adaptează repede, luând viaţa aşa cum este. Astfel, nu o condamnă pe
fiica ei, care, sfidând societatea în care trăieşte, fuge cu Naţl. Mara
încearcă să o înţeleagă, fiind chiar mândră de atitudinea fiicei sale: "să-i
scrii că nu o învinovăţesc, ci o plâng..., eu o aştept să vie, când îi va fi
prea greu, că tot muma ei sunt, ori că nimeni în lumea aceasta nu poate
să aibă pentru dânsa atâta durere ca mine...”. Deşi copiii ei o
dezamăgesc, convingerea ei este că: "Tot n-are nimeni copii ca mine!".
În concluzie, figura precupeţei din Radna domină întregul roman
prin forţa ei, prin trăsăturile şi complexitatea ei. Mara este un caracter
"bine determinat, o prezenţă dominantă de la începutul şi până la sfârşitul
romanului".