Sunteți pe pagina 1din 2

Învaţă de la o legendă: Cele zece sfaturi ale celui mai bun maratonist din istoria omenirii pentru alergătorii

amatori

1. Să ţineţi evidenţa antrenamentelor Am un jurnal în care trec toate planurile mele de antrenament. În acest fel,
învăţ multe lucruri. Dacă veniţi în Kenya, vă pot arăta ce făceam, de exemplu, în 2003.
2. Niciodată să nu renunţaţi la alergare ca metodă de relaxare Sunt de mult timp un alergător profesionist, însă
ţin minte şi acum cum alergăm pe străzi, când eram copil. Alergam, fiindcă asta era modul în care mă distram,
fără să ştiu că, într-o zi, aceasta va fi cariera mea.
3. Să vă înconjuraţi de parteneri de alergare Când vă antrenaţi alături de un grup de oameni, acesta e un foarte
bun factor motivaţional. Dacă vă veţi antrena cu alergători rapizi, o să vă depăşiţi limitele.
4. Să nu alergaţi mereu în acelaşi ritm Alergările lungi o să vă crească anduranţa, însă cele scurte o să vă
crească viteza. Dacă veţi include, periodic, alergări de 5 kilometri în programul vostru de antrenament, o să
vedeţi rezultatele şi la un maraton.

5. Urcaţi pe deal Urcările pe deal vor ajuta la dezvoltarea anduranţei şi a forţei.


6. Alergaţi, uneori, de două ori pe zi Când vă veţi dubla sesiunile de antrenament într-o zi, veţi transmite
corpului următorul mesaj: trebuie să te recuperezi mai repede, pentru a deveni mai puternic.
7. Rămâneţi cu picioarele pe pământ O regulă de bază în lumea alergătorilor e să fii mereu umil. De aceea, mă
şi antrenez într-o bază simplă, alături de tineri. Îmi place să fiu un model pentru ei.
8. Alegeţi o sursă bună de energie În zilele de antrenament, beau ceai şi mănânc pâine dimineaţa. Pentru prânz
şi cină, îmi place Ugali (o mâncare din Kenya). Dar consum şi oua şi carne. În seara dinaintea cursei, mănânc
orez, paste sau Ugali. În timpul cursei, iau geluri isotonice şi geluri cu cofeină. Iar la fiecare 5 kilometri, beau o
sticlă de băutură energizantă.
9. Fiţi atenţi la ceas În timpul cursei, mă uit, din când în când, la ceasul pe care îl port pentru a fi sigur că sunt
pe ritmul corect. Că nu alerg nici prea repede, nici prea încet.
10. Odihna e crucială În perioada antrenamentului, mă relaxez ascultând muzică şi citind cărţi. Dorm o oră între
antrenamente şi niciodată nu mă culc mai târziu de ora 21.00.
Kenyanul de 33 de ani a alergat fiecare kilometru din totalul de 42 în mai puţin de trei minute. Povestea sa e de-
a dreptul fascinantă: deşi e o vedetă uriaşă, el se antrenează într-o bază simplă din ţara sa unde face şi munca de
jos.
Ca să înţelegi performanţa realizată de Eliud Kipchoge la Maratonul Internaţional din Berlin, duminica trecută,
trebuie să citeşti, cât mai încet, de mai multe ori, următoarea frază: a alergat cei 42 de kilometri şi 195 de metri
în 2 ore, 1 minut şi 39 de secunde. Viteza cu care a alergat acest „extraterestru“ a fost setată pe o bandă, iar mai
mulţi sportivi amatori au încercat să vadă cât rezistă în ritmul lui Kipchoge de la Berlin. Toţi au cedat în mai
puţin de un minut, cu excepţia unui bărbat care a reuşit să alerge cu viteza kenyanului timp de...un minut şi 25
de secunde! Nu degeaba, ziariştii elveţieni de la „Neuse Züricher Zeitung“ au catalogat astfel rezultatul lui
Kipchoge: „Un maraton alergat în 2 ore, 1 minut şi 39 de secunde echivalează cu aterizarea primului om pe
marte“. Iar site-ul de specialitate, flotrack.org a venit cu o previziune: „Cursa lui Kipchoge a fost printre cele
mai mari spectacole oferite de sport şi, probabil, acest record va rămâne în picioare pentru mulţi ani de acum
înainte“.
La fel de fascinantă ca şi performanţa kenyanului de 33 de ani e şi povestea sa. Într-o lume în care ne-am
obişnuit să-i vedem pe sportivii de performanţă, mai ales pe fotbalişti, ducând o viaţă de lux, la bordul unor
supermaşini, trăind în vile luxoase şi pregătindu-se în baze de cinci stele, Kipchoge e o raritate. Deşi e
considerat cel mai bun maratonist al tuturor timpurilor, neînvins din 2013 şi, mai nou, deţinător al recordului
mondial – a înregistrat cea mai mare îmbunătăţire a timpului pentru maraton din ultimii 67 de ani! – Eliud duce
o viaţă spartană, de neimaginat aproape pentru un sportiv de talia sa. Aleargă 210 kilometri pe săptămână În
perioada de pregătire pentru o cursă, Kipchoge se antrenează în ţara sa natală, într-o bază situată în satul
Kaptagat. Aici, luxul lipseşte cu desăvărşire, iar un campion mondial precum Eliud stă într-o cameră foarte
mică, alături de un alergător anonim, aflat la început de carieră. Pentru Kipchoge, trezirea se dă la 5 dimineaţa,
iar prima alergare începe la 5.50, când afară e încă întuneric, cot la cot cu alţi sportivi care visează să ajungă,
cândva, la fel ca idolul lor. Programul include, periodic, şi alergări de 32 kilometri la o altitudine în care aerul e
atât de rarefiat, încât un om normal ar găfâi şi la un jogging simplu! Per total, Kipchoge aleargă, săptămânal,
aproximativ 210 kilometri! Iar când nu e pe teren, Eliud munceşte cot la cot cu ceilalţi sportivi în
cantonamentul de la Kaptagat. Sarcinile sale includ tăiărea legumelor pentru cină şi, periodic, spălarea WC-
ului. „Această bază a fost gândită, în primul rând, pentru atleţii care n-au niciun fel de finanţare. Iniţial, ne-am
gândit că sportivii care vor ajunge mari, care vor deveni vedete, se vor antrena în alte locuri. Dar oameni ca
Eliud n-au vrut aşa ceva. Ei sunt de părere că cel mai sofisticat lucru e să trăieşti simplu“, a explicat unul dintre
administratorii bazei de la Kaptagat, această „fabrică“ de alergători de talie mondială. „Mă pregătesc aici,
fiindcă îmi menţine motivaţia. În plus, în felul acesta, îi învăţăm pe cei tineri că e bine să trăim şi să ne
pregătim împreună în aceste condiţii simple“, a spus Eliud. Secretul succesului? Motivaţie + Disciplină =
Consistenţă. Mereu le spun oamenilor: dacă munceşti din greu, dacă îţi stabileşti bine priorităţile, atunci nu mai
ai nevoie de scurtături, nu mai ai nevoie de substanţe interzise. Eu sunt testat de două ori pe lună. Citeşte trei
cărţi motivaţionale pe lună Între cele două antrenamente zilnice, Kipchoge doarme o oră. Când se trezeşte, îşi
spală hainele de mână, iar de la ora 16.00 are a doua alergare a zilei. După cină, urmează discuţiile de grup cu
ceilalţi alergători, plus activităţi de recreere, însă stingerea nu se dă niciodată mai târziu de ora 21.00. În ciuda
acestui program spartan, Eliud nu e doar un simplu sportiv de elită. „Atletismul nu e doar despre picioare. E şi
despre inimă şi pregătirea mentală“, e de părere kenyanul de 33 de ani. Tocmai de aceea, el pune mare preţ pe
lectură. În fiecare lună, citeşte două, trei cărţi motivaţionale şi îl citează des pe John Mason, autorul cărţilor
„Imposibilul e posibil“ şi „Imitaţia înseamnă limitare“. Un mare fan al surorilor Williams, Venus şi Serena,
Kipchoge deţine o diplomă în Resurse Umane şi intenţionează să-şi continue studiile după retragere. Planurile
sale de business includ şi deschiderea unui magazin de echipamente sportive. Totuşi, nu strângerea unei averi
cât mai mari reprezintă principalul obiectiv pentru Eliud. „Când am ajuns la 500.000 de dolari, mi-am promis
că nu voi lăsa ca banii să-mi schimbe caracterul. Vreau să fiu o legendă a atletismului, dar şi un bun exemplu
pentru copii. Vreau să călătoresc în jurul lumii şi să-i conving pe copii că e important să facă mişcare“, a spus
Kipchoge.