Textul dramatic “Conul Leonida fata cu Reactiunea” de I. L.

Caragiale se remarca prin

prezenta mai multor tipuri de comic.

Unul dintre acestea este comicul de limbaj care este evidentiat prin utilizarea eronata a unor
cuvinte “dimineaza”, “revulutie”, “sale”, ceea ce denota incultura personajelor. De asemenea,
tot prin intermediul comicului de limbaj, evidentiat de replica “Vivat Republica”, se reliefeaza
ipocrizia personajelor, dorinta de a parea ceva ce de fapt nu e.

De asemenea, este prezent comicul de situatie, sugerat prin conversatia dintre Leonida si
Efimita, “Cand aude de libertate, sale si dumneei raposata din pat…(…) Ne imbracam,
domnule, frumos, si o luam repede pe jos pan` la teatru…”. Este astfel sfidata logica si
ratiunea, fiindca niciodata o raposata nu ar putea sa mearga pe jos pana la teatru, fericita ca “a
cazut tirania” sis a aclameze probabil si ea ca ceilalti oameni “Vivat Republica”.

Prin toate acestea expuse, putem afirma ca textul “Conul Leonida fata cu Reactiunea” se
remarca prin diversitatea tipurilor de comic.

Fragmentul din “Cel mai iubit dintre pamanteni” de Marin Preda prezinta tema iubirii
incompatibile, a unor perspective axiologice in ceea ce priveste o chestiune banala, ce se va
finalize cu despartirea absurda dintre cei doi indivizi.

Din punct de vedere al continutului de idei, in acest fragment ne este expusa o plimbare
cotidiana, pe strazile unui oras. Persoana iubita, desemnata prin pronumele personal “ea” ii
sugereaza naratorului-personaj sa mearga impreuna pe o strada “O luam pe-aici”, insa el
refuza. “Nu!”. Reactia fetei “s-a rasucit pe calcaie, s-a uitat in jos linistita, s-a uitat chiar la
mine, dar fara sa ma vada…”, accentueaza faptul ca intriga “tacuta” a fost propusa, ea dorind
probabil sa-l testeze, sa foloseasca refuzul ca un pretext al despartirii pe o alta strada “Dar nu
s-a dus pe strada aceea.” Naratorul nu intelege de ce a refuzat-o, fiindca “Nu-mi era
indifferent pe unde ne-am fid us?(…) daca ea , fara s