COPILUL LA TREI ANI

Să începem cu copilul aflat la vârsta de trei ani. Echilibrul între el şi lumea înconjurătoare este bine
asigurat. A realizat trecerea dintre bebeluş şi copil. Nu mai aste atât de anxios cum a fost în perioada
precedentă. Din acest motiv nu prea mai are mare nevoie să fie protejat de ritualuri. Nu mai simte
nevoia de a face totul invariabil în acelaşi fel. Este posedat de un spirit nou, de cooperare şi dorinţă de a
atrage aprobarea părinţilor şi fraţilor. Deşi în etapa precedentă era cel mai mare non-comformist din
lume, iată-l acum fericit să obţină şi să facă plăcere. Marile furii încetează şi părinţii îşi dau seama că pot
întradevăr să înceapă să poarte discuţii logice cu el. În acelaşi timp, nu mai este atât de dominator,
exclusiv şi tiranic. Nu mai este obligatoriu să ne supunem deciziilor sale. Regele locului, micul tiran care
voia să impună legea sa peste tot, a abdicat. Începe acum să simtă în interiorul să dorinţa de a împărţi,
de a-şi aştepta rândul. Ştie mai bine să se ocupe cu răbdare de mici lucrări, în loc să încurce totul ca la
doi ani şi jumătate. Aceasta se datorează, în parte, unei noi doze de încredere în forţele proprii.
Activitatea motrice şi musculară este mult mai sigură. Ştie să fie mai răbdător atunci când se îmbracă
sau când se joacă. Progresele făcute în domeniul exprimării verbale îl ajută să îi înţeleagă mai bine pe
ceilalţi şi să-şi controleze mai bine elanurile verbale. Adoră cuvintele noi. Pe măsură ce orizontul său
intelectual se lărgeşte, o întregă lume imaginativă se deschide. Este vârsta la care îşi creează un
companion de joc imaginar, copil sau animal, pe care numai el îl poate vedea. Are o puternică nevoie de
companie. Un copil care este obligat să se joace singur în cea mai mare parte a timpului va fi mai tentat
să-şi imagineze un partener de joc. Părinţii nu trebuie să se preocupe de acest aspect. Acest partener de
joc poate rezista ani de zile. Apoi va dispare singur. Între timp va constitui un dispozitiv de siguranţă
pentru copilul care l-a creeat.