Digitally signed by Universitatea Tehnică a Moldovei

Biblioteca UTM
Reason: I attest to the
accuracy and integrity
of this document
Facultatea Cadastru, Geodezie şi Construcţii
Catedra Geodezie, Cadastru şi Geotehnică

Vasile Grama
Mihail Turculeţ
Livia Nistor-Lopatenco

LEXICON CADASTRAL

Chişinău
U.T.M.
2008
 Lexicon cadastral

CZU 332.2 (038)

G 76

Lucrarea reprezintă un material educativ cu aspect enciclopedic, ce

priveşte întreg sistemul de cadastru, domeniu nou, cu dezvoltări
revoluţionare la zi. Materialul se adresează în principal studenţilor
specialităţilor geodezie, cadastru, evaluarea imobilului, inginerie
minieră (markşeider), drept patrimonial, inginerie urbană,
organizarea teritoriului, geografi. În egală măsură, lucrarea poate
constitui un document de studiu şi aprofundare pentru orice
persoană care doreşte să pătrundă în esenţa sistemului Cadastru.

Redactor responsabil: conf. univ. dr. Grama Vasile

Recenzent: Victor Cananău, şeful Direcţiei Cadastru Imobiliar şi
Funciar din cadrul Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru a
Republicii Moldova.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Grama, Vasile
Lexicon cadastral / Vasile Grama, Mihail Turculeţ, Livis Nistor-
Lopatenco; Univ. Tehn. a Moldovei. – Ch. : UTM, 2008 – 248p.
Bibliogr. p. 247-248( 21tit.)
ISBN 978-9975-45-067-6
200 ex.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Bun de tipar 19.05.08. Formatul hârtiei 60x84 1/16.
Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 200 ex.
Coli de tipar 15,5 Comanda nr.48
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
U.T.M., 2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 168.
Secţia Redactare şi Editare a U.T.M.
2068,Chişinău, str. Studenţilor, 9/9

ISBN 978-9975-45-067-6 © U.T.M.,2008

2
 Lexicon cadastral

Prefaţă

Necesitatea creării cadastrului a devenit un imperativ al

timpului generat de demararea Reformei, ce se exprimă prin
transformarea sistemului economic centralizat la sistemul
economiei de piaţă, bazat pe proprietatea privată.
Prin această lucrare autorii încearcă să contribuie, prin
cunoştinţele lor în domeniul Cadastrului, la dezvoltarea acestui
domeniu de importanţă majoră şi de perspectivă. Buna
implementare şi funcţionare a sistemului de Cadastru e, în mare,
condiţionat de gradul de asigurare a domeniului cu specialişti de
calitate. Aspectele ce trebuie să le stăpînească specialistul în
cadastru ţin de următoarele domenii:
ƒ Automatizarea sistemelor cadastrale prin utilizarea mijloacelor
moderne de calcul;
ƒ Modernizarea sistemului informaţional cadastral prin
includerea tuturor datelor care definesc obiectele cadastrale;
ƒ Înregistrarea drepturilor şi obligaţiilor publice şi private pentru
proprietarii şi utilizatorii de bunuri imobile;
ƒ Monitorizarea şi corelarea activităţilor umane cu implicaţii în
folosirea resurselor etc.
Pe lîngă cele menţionate, Reforma în învăţământul
superior, ce se manifestă prin aderarea Republicii Moldova la
sistemul de învăţământ internaţional (procesul de la Bologna),
impune noi cerinţe în pregătirea profesională.
Autorii, ca răspuns la exigenţele timpului şi ale sistemului,
au dezvoltat studiile în domeniul lucrărilor de sistematizare a
terminologiei prezentate în [19], propunând ca rezultat prezenta
lucrare.
În final, autorii doresc să mulţumească pe această cale
tuturor celor care au depus efort pentru apariţia lucrării de faţă.

Autorii

3
 Lexicon cadastral
CUPRINS:

A-B ................................................................ 5-35

B-C ................................................................ 35-43
C-D ................................................................ 43-86
D-E ................................................................ 86-104
E-F ................................................................ 104-118
F-G ................................................................ 118-127
G-H ................................................................ 127-129
H-I ................................................................ 129-132
I-Î ................................................................ 132-146
Î-J ............................................................... 146-152
J-K ................................................................ 153-153
K-L ................................................................ 153-154
L-M ................................................................ 154-160
M-N ................................................................ 160-174
N-O ................................................................ 174-176
O-P ................................................................ 176-186
P-R ................................................................ 186-218
R-S ................................................................ 218-234
S-T ................................................................ 234-247
T-Ţ ................................................................ 247-256
Ţ-U ................................................................ 257-258
U-V ................................................................ 258-263
V-Z ................................................................ 263-267

4
 Lexicon cadastral
Abatere - diferenţa între valoarea sau calitatea prescrisă şi
cea realizată.
Abatere standard - indicator de măsurare a dispersiei
valorilor unei variabile aleatorii, numeric este egală cu valoarea
rădăcinii pătrate a abaterii medii pătratice, aceasta fiind luată în
raport cu media aritmetică. Dacă abaterea standard este notată cu
simbolul σ, numărul observaţiilor cu N, iar abaterea de la media
aritmetică prin x, atunci între aceste mărimi există dependenţa
σ2 = Σx2 / N.
Pentru un anumit număr de observaţii, metoda de calcul a
abaterii standard presupune, în primul rând, determinarea mediei
aritmetice a variabilelor aleatorii. Apoi se află valorile lui x,
scăzând succesiv din media aritmetică valorile variabilei. Fiecare
diferenţă este ridicată la pătrat şi apoi calculată suma. Această sumă
se împarte la numărul total al observaţiilor şi se obţine pătratul
abaterii standard. În cazul unei repetiţii normale, o regulă empirică
uzuală stabileşte că un interval cu şase abateri standard, include de
obicei 99% din toate observaţiile. Aceasta înseamnă că valorile
variabilei aleatorii se găseşte într-un interval de lungime egală cu
şase abateri standard având centrul în valoarea medie. Regula
serveşte şi la verificarea calculelor, pentru a preveni eventualele
erori. Abaterea standard are o importanţă teoretică deosebită şi mai
poartă denumirea de abatere medie pătratică.
Accesiune – dreptul în virtutea căruia proprietarul
dobândeşte tot ceea ce se uneşte sau se încorporează, în mod natural
sau artificial, la lucrul său (bun mobil sau imobil).
Accesiune imobiliară naturală - adausurile de teren la
malurile apelor curgătoare revin proprietarului terenului riveran
numai dacă ele se formează treptat (aluviuni). Terenurile ocupate
treptat de albiile apelor curgătoare revin proprietarului acestor ape.
Proprietarul terenului înconjurat de râuri, heleştee, iazuri,
canale sau de alte ape nu devine proprietar al terenurilor apărute
prin scăderea temporara a apelor. Proprietarul acestor ape nu
dobândeşte nici un drept asupra terenului acoperit ca urmare a unor
revărsări sporadice.

5
 Lexicon cadastral
Proprietarul terenului din care o apă curgătoare a smuls
brusc o parte importantă, alipind-o la terenul altuia, nu pierde
dreptul de proprietate asupra părţii desprinse dacă o revendică în
termen de un an de la data când proprietarul terenului la care s-a
alipit partea a intrat în posesiune.
În cazul în care o apă curgătoare, formând un braţ nou,
înconjoară terenul unui proprietar riveran, acesta rămâne
proprietarul insulei astfel create.
Accesiune imobiliară artificială - construcţiile şi lucrările
subterane sau de la suprafaţa terenului sunt prezumate a fi făcute de
proprietarul terenului pe cheltuiala sa şi îi aparţin acestuia până la
proba contrară. Prin lucrări se înţeleg plantarea, precum şi
amenajările aduse unui teren care nu se încorporează în mod durabil
în acesta.
Proprietarul de teren care a efectuat construcţii şi alte
lucrări cu materiale străine este obligat să plătească valoarea
materialelor. Dacă lucrările au fost efectuate cu rea-credinţă,
proprietarul este obligat să repare şi prejudiciul cauzat.
În cazul în care construcţiile sau lucrările sunt făcute de un
terţ, proprietarul terenului are dreptul să le păstreze pentru sine sau
să oblige terţul să le ridice pe propria cheltuială şi să repare daunele
cauzate. Dacă se păstrează construcţiile sau lucrările făcute de un
terţ, proprietarul este obligat să plătească, la alegere, valoarea
materialelor şi costul muncii sau o sumă de bani egală cu creşterea
valorii terenului.
În cazul în care construcţiile sau lucrările sunt făcute de un
terţ de bună-credinţă, proprietarul de teren nu poate cere ridicarea
lor şi este obligat să plătească, la alegere, valoarea materialelor şi
costul muncii sau o sumă de bani echivalentă creşterii valorii
terenului.
În cazul în care construcţia este ridicată în parte pe terenul
constructorului şi în parte pe un teren învecinat, proprietarul vecin
poate dobândi proprietatea asupra întregii construcţii, plătind
constructorului o despăgubire, numai în cazul când cel puţin 1/2 din
suprafaţa construită se află pe terenul său. În acest caz, el va

6
 Lexicon cadastral
dobândi şi un drept de superficie asupra terenului aferent pe toată
durata de existenţă a construcţiei. Despăgubirea trebuie să acopere
valoarea materialelor şi costul muncii, precum şi contravaloarea
folosinţei terenului aferent.
Constructorul de rea-credinţă nu poate pretinde la o
despăgubire mai mare de o treime din suma calculată, dacă nu va
dovedi că persoana îndreptăţită poartă ea însăşi o parte din
vinovăţie.
Acces public la informaţie - orice persoană, fără a fi ţinută
să justifice vreun interes, poate cerceta, lua cunoştinţă de registrul
bunurilor imobile, precum şi de documentele adiţionale, în
condiţiile legii.
Din registrul bunurilor imobile se vor elibera, în condiţiile
legii, extrase, certificate şi copii legalizate.
Achiziţie – act de comerţ prin care se obţin bunuri
economice şi titluri de valoare în condiţiile convenite de părţi.
Preluarea în proprietate a bunurilor achiziţionate se poate face prin
actul de cumpărare, cât şi printr-un contract de credit, plata făcându-
se la scadenţă.
Achiziţie publică - procurarea de bunuri economice de
către o entitate economico-socială publică, în conformitate cu
statutul acesteia şi cu respectarea regulilor pieţei. Se pot realiza
achiziţii publice atât cu titlul oneros, cât şi cu titlul gratuit. Politica
şi practica privind achiziţiile publice pot crea obstacole comerciale
netarifare, în cazul în care se încheie contracte cu furnizorii externi,
în profitul calităţii inferioare sau a preţurilor bunurilor ridicate ale
acestora, comparativ cu bunurile economice competitive care pot fi
importate.
Achiziţie speculativă - procurarea de bunuri economice sau
de valori imobiliare, cu scopul de a le revinde atunci când se va
produce creşterea spontană de preţ (de curs), sau pentru a
provoca o creştere a preţului ca urmare a diminuării ofertei
pentru bunurile respective.
Acord - înţelegere între două sau mai multe persoane
fizice ori juridice în vederea încheierii, modificării sau desfăşurării

7
 Lexicon cadastral
unui act juridic. Acord, formă de organizare şi retribuire a muncii în
raport cu îndeplinirea cantitativă şi calitativă a normei stabilite
Acru - unitate de măsură a suprafeţelor, folosită în special
în ţările anglo-saxone (SUA, Anglia, Canada etc.). Numeric acrul
este egal cu 4046 m2.
Act (din fr. acte, lat. actum) - document eliberat de o
autoritate, prin care se atestă un fapt, o obligaţie, etc. Exemplu: Act
de identitate; Act de stare civilă - înscris în care este consemnată
starea civilă a unei persoane; Act normativ – act (lege), decret etc.),
prin care se stabilesc dispoziţii generale obligatorii.
Act juridic civil - manifestarea de către persoane fizice şi
juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea
drepturilor şi obligaţiilor civile.
Act juridic cu titlu gratuit şi act juridic cu titlu oneros -
act juridic cu titlu gratuit este actul prin care se procură o parte, un
folos patrimonial fără a se urmări obţinerea în schimb a unui alt
folos patrimonial. Act juridic cu titlu oneros este actul prin care se
procură o parte, un folos patrimonial pentru obţinerea în schimb a
unui alt folos patrimonial.
Act juridic unilateral, bilateral şi multilateral - actul
juridic unilateral este manifestarea de voinţă a unei singure părţi.
Actul juridic unilateral poate da naştere la obligaţii pentru terţi
numai în cazurile prevăzute de lege.
Actului juridic unilateral se aplică în modul corespunzător
la dispoziţiile privind obligaţiile şi contractele dacă aceasta nu
contravine legii sau caracterului unilateral al actului juridic.
Actul juridic bilateral este manifestarea de voinţă
concordantă a două părţi.
Actul juridic multilateral este manifestarea de voinţă a trei
sau a mai multe părţi.
Acte de constituire ale persoanei juridice – acte juridice
care persoana juridică activează în baza contractului de constituire
sau în baza contractului de constituire şi a statutului, sau doar în
baza statutului. Persoanele juridice de drept public, iar în cazurile
prevăzute de lege, şi persoanele juridice de drept privat cu scop

8
 Lexicon cadastral
nelucrativ activează în baza normelor generale cu privire la
organizaţiile de tipul respectiv.
Contractul de constituire a persoanei juridice se încheie,
iar statutul se aprobă de către fondatorii (membrii) ei. Persoana
juridică constituită de către un singur fondator activează în baza
statutului aprobat de acesta.
Actele de constituire ale persoanei juridice trebuie să
conţină denumirea şi sediul, modul de administrare a activităţii şi
alte date prevăzute de lege pentru persoanele juridice de tipul
respectiv. În actele de constituire ale persoanei juridice, cu scop
nelucrativ, se stabileşte obiectul şi scopurile activităţii ei.
Acte juridice de conservare, de administrare şi de
dispoziţie:
1. Act juridic de conservare este actul prin care se urmăreşte
preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil.
2. Act juridic de administrare este actul prin care se urmăreşte o
obişnuită punere în valoare a unui bun sau patrimoniu.
3. Act juridic de dispoziţie este actul care are ca rezultat ieşirea din
patrimoniu a unui drept sau grevarea cu sarcini reale a unui bun.
Activ - 1) Orice obiect (activ tangibil) sau orice creanţă
(activ intangibil) care poate fi exprimat în bani şi care aparţine unei
persoane fizice sau juridice. 2) Acea parte a bilanţului contabil în
care se reflectă utilizarea resurselor unei firme (întreprinderi).
Elementele de activ oferă imaginea existenţei materiale a capitalului
firmei şi sunt ordonate în funcţie de mai multe criterii (modul de
transmitere a valorii, fazele circuitului, gradul de lichiditate) etc. Se
deosebesc active: circulante, fictive, financiare, fixe, imobilizate,
lichide, reale etc.
Activitate de antreprenor – activitate ce poate fi,
actualmente în Republica Moldova, practicată sub următoarele
forme organizatorico-juridice:
• societate în nume colectiv;
• societate în comandită;
• societate pe acţiuni;
• societate cu răspundere limitată;
9
 Lexicon cadastral
• cooperativă;
• întreprindere de stat şi întreprindere municipală.
De regulă, în sectorul agrar al ţării, funcţionează
următoarele tipuri de întreprinderi:
1. gospodărie ţărănească (de fermier);
2. cooperativă de producţie;
3. cooperativă de consum;
4. societate cu răspundere limitată;
5. societate pe acţiuni.
Din cauza lipsei materialelor informative, o mare parte din
conducători şi lucrători rurali nu au o viziune clară în vederea
aplicării unor sau altor forme.
Activitate de evaluare - activitate desfăşurată de
întreprinderile de evaluare, care constă în estimarea valorii de piaţă
sau a altei valori a obiectului examinat. Activitatea de evaluare se
efectuează în temeiul contractului de prestare a serviciilor de
evaluare, încheiat între întreprinderea de evaluare şi beneficiar.
Beneficiari pot fi atât persoane fizice, cât şi persoane juridice,
indiferent de forma juridică de organizare, inclusiv autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale.
În cazurile prevăzute de legislaţie, valoarea obiectului
evaluării poate fi determinată de către întreprinderea de evaluare în
temeiul unei hotărâri a instanţei de judecată sau a altei autorităţi
abilitate să decidă asupra evaluării.
Activitate de întreprinzător a persoanei fizice - activitate
în care persoana fizică are dreptul să practice activitate de
întreprinzător, fără a constitui o persoană juridică, din momentul
înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual sau în alt
mod prevăzut de lege.
Persoana care practică activitate de întreprinzător fără
înregistrare de stat nu poate invoca lipsa calităţii de întreprinzător.
Asupra activităţii de întreprinzător desfăşurate fără
constituirea de persoană juridică se aplică regulile care
reglementează activitatea persoanelor juridice cu scop lucrativ dacă
din lege sau din esenţa raporturilor juridice nu rezultă altfel.

10
 Lexicon cadastral
Activitate geodezică şi cartografică - activitate ce include:
1. lucrări topografo-geodezice şi cartografice de importanţă
statală şi interramurală, finanţate de la bugetul de stat şi
bugetele locale, efectuate doar de persoane juridice care
dispun de licenţă în domeniul respectiv;
2. lucrări topografo-geodezice şi cartografice cu destinaţie
specială, determinate de necesităţile agenţilor economici,
unităţilor administrativ-teritoriale, persoanelor fizice şi
juridice, finanţate de agenţi economici, de persoane fizice şi
juridice interesate;
3. lucrări geodezice şi gravimetrice de precizie înaltă;
4. lucrări de aerografiere a teritoriului;
5. lucrări de teledetecţie a suprafeţei Pământului;
6. studierea bazei matematice a proiecţiilor cartografice pentru
teritoriul Republicii Moldova;
7. lucrări de stabilire, cartografiere, delimitare şi demarcare a
frontierei de stat a Republicii Moldova, a hotarelor unităţilor
administrativ-teritoriale şi a sectoarelor de teren ale
deţinătorilor de terenuri, precum şi lucrări de schimbare a
denumirilor geografice;
8. colaborarea cu serviciile geodezice ale altor ţări şi participarea
la activitatea organizaţiilor internaţionale din domeniul
geodeziei şi cartografiei.
Lucrările geodezice şi cartografice de importanţă statală
includ:
• crearea reţelelor geodezice prin metode satelitare, cu ajutorul
sistemului global de poziţionare GPS, reţelelor de nivelment,
de gravimetrie şi de îndesire, a căror densitate şi precizie
asigură întocmirea hărţilor şi planurilor topografice pentru
soluţionarea problemelor de importanţă statală, de apărare şi
pentru desfăşurarea cercetărilor ştiinţifice;
• asigurarea cu date geodezice a navigaţiei şi monitorizarea
mediului înconjurător;
• stabilirea pe teritoriul ţării a unui sistem unic de coordonate şi
menţinerea lui la nivelul cerinţelor actuale;
11
 Lexicon cadastral
• întocmirea, actualizarea şi editarea hărţilor şi planurilor
topografice în formă grafică, digitală, precum şi în alte forme
ale căror precizie şi conţinut asigură soluţionarea problemelor
de importanţă statală şi de apărare, şi desfăşurarea cercetărilor
ştiinţifice;
• crearea şi ţinerea sistemelor informaţionale geografice cu
destinaţie statală şi zonală;
• crearea bazei geometrice pentru planurile cadastrale;
• cercetările geodinamice în baza măsurărilor geodezice şi
tehnologiilor satelitare;
• proiectarea, întocmirea şi editarea hărţilor geografice
generale, politico-administrative, ştiinţifico-informative, a
altor hărţi şi atlase tematice cu destinaţie interstatală, precum
şi a materialelor cartografice didactice;
• executarea lucrărilor topografo-geodezice şi cartografice în
scopul asigurării apărării şi securităţii statului;
• asigurarea bazei topografo-geodezice şi cartografice pentru
delimitarea, demarcarea şi verificarea marcării liniei frontierei
de stat a Republicii Moldova;
• asigurarea bazei topografo-geodezice şi cartografice pentru
elaborarea planurilor cadastrale ale primăriilor în scopul
delimitării terenurilor publice şi private, evidenţei cantitative
şi calitative a terenurilor, categoriile de destinaţie şi folosinţă
pentru elaborarea cadastrului funciar anual;
• asigurarea metrologică a lucrărilor topografo-geodezice şi
cartografice;
• standardizarea, evidenţa şi reglementarea utilizării
denumirilor geografice;
• organizarea procesului tehnologic de producere a materialelor
topografo-geodezice şi cartografice, asigurarea cu utilaje
moderne şi tehnologii avansate;
• crearea şi actualizarea fondurilor cartografo-geodezice de
importanţă statală;
• standardizarea materialelor geodezice şi cartografice;

12
 Lexicon cadastral
• îndeplinirea lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi experimentale
în domeniul geodeziei, cartografiei şi fotogrammetriei.
Activitate metrologică - activitate care are ca obiectiv
fundamental asigurarea uniformităţii şi corectitudinii măsurărilor,
acestea realizându-se printr-un sistem de structuri tehnice, ştiinţifice
şi administrative care funcţionează conform unor documente
normative.
Actualizare - 1) Raţionament economic prin care se
determină preţuirea (evaluarea) prezentă a unui venit, bun, activ,
utilitate viitoare. În cadrul acestui raţionament se ţine seama de
factorul timp şi de condiţiile modificate ale fiecărei perioade. 2)
Actualizarea este un procedeu de calculare a valorii unei resurse
băneşti pornind de la principiul, că o sumă prezentă S0 valorează
după n ani Sn = S0(1 + a)n. Expresia z = (1 + a)n se numeşte factor
de fructificare. În sens invers, o sumă Sn disponibilă în viitor, peste
n ani, are o valoare actuală (în prezent) egală cu
Sp = S0 / (1 + a)n
Expresia z = 1/(1 + a)n se numeşte factor de actualizare şi
se foloseşte la aducerea în prezent a unor sume ce se vor realiza în
viitor, micşorând aceste sume (z<1). Mărimea “a” este redată prin
coeficientul de actualizare şi reprezintă eficienţa anuală a unei
unităţi monetare avansate (cheltuite). În cazul depunerii la bancă
sau al acordării de credit, coeficientul de actualizare este rata anuală
a dobânzii. În cazul efectuării unei investiţii, aceasta este
randamentul aşteptat al investiţiei, egal cu eficienţa medie a
investiţiilor, obţinută la obiective similare din ramura sau
subramura unde se cheltuieşte suma respectivă. În ambele situaţii
coeficientul de actualizare ţine seama de amploarea riscului la care
este supusă încasarea respectivă, de termenul de recuperare a sumei
avansate, de evoluţia previzibilă a puterii de cumpărare a banilor şi
de evoluţia costurilor resurselor financiare.
Actualizare a lucrărilor de inventariere tehnică a
bunurilor imobiliare sau reţelelor edilitare – lucrare ce se execută
în următoarele cazuri:

13
 Lexicon cadastral
• dacă de la întocmirea iniţială sau ultima actualizare au trecut
mai mult de şase ani;
• dacă actualizarea este solicitată în mod expres chiar într-un
interval mai mic de şase ani;
• ori de câte ori acţiunea de aducere la zi este bine argumentată
(completări cu unele date, refaceri în cazul apariţiei unor noi
acte normative privind activitatea cadastrală etc.)
În cazul când actualizarea se execută la un interval mai
mic de şase ani, se vor identifica printr-o acţiune de verificare şi se
vor actualiza numai fişele bunurilor imobile la care s-au produs
schimbări evidente (demolări, anexări, construcţii noi, modificări de
hotare etc.).
Actualizare a materialelor topografice - proces de
aducere în concordanţă a conţinutului materialelor topografice cu
terenul şi de editare a lor sub o formă nouă, în conformitate cu cele
mai recente atlase de semne convenţionale topografice. Actualizarea
materialelor topografice poate fi efectuată prin corectarea şi
reînnoirea datelor, conform rezultatelor observaţiilor noi,
materialelor ridicărilor cosmice etc. Pentru lucrările cu importanţă
de stat se efectuează reînnoiri periodice cu intervale de timp
stabilite. Procesul continuu de actualizare poartă denumirea de
corectare. Actualizarea materialelor topografice este un complex de
lucrări topografo-geodezice din care fac parte examinarea vizuală a
teritoriului, ridicarea topografică terestră sau fotogrammetrică
pentru a evidenţia schimbările curente. Dacă schimbările care au
avut loc pe teren depăşesc 50% din suprafaţă, atunci, de regulă, se
efectuează ridicări noi pe întreg teritoriul.
Acţiune - titlu de valoare care dovedeşte partea pe care o
deţine posesorul sau acţionarul din capitalul unei societăţi
comerciale. După natura contribuţiei acţiunea poate fi: a) în bani
(sau de numerar) – care este dobândită prin cumpărare efectivă sau
prin compensarea, prin creşterea capitalului pe seama beneficiarului
sau altor surse, precum şi prin combinarea celor două modalităţi:
acţiune de aport – obţinută pe baza unei contribuţii de bunuri
terenuri, clădiri, invenţii etc. Acţiuni în bani se acordă numai pe
14
 Lexicon cadastral
baza depunerii unui anumit cuantum din valoarea nominală sau
cursul de vânzare nominală. Diferenţa trebuie vărsată în decursul
unei perioade determinate. Acţiunile de aport se acordă proporţional
cu valoarea bunurilor din care este constituit aportul. Ele nu pot fi
negociate (revândute) decât după un anumit timp de la momentul
emiterii. În funcţie de obligaţiile pe care le generează pentru cel ce o
deţine, acţiunea este: a) comună – care este purtătoarea obligaţiei de
a vărsa integral valoarea subscrisă la capitolul social; b) de garanţie
– care obligă pe deţinătorul său să-şi ducă la îndeplinire mandatul
de administrator. Acţiunile pe care, potrivit statutului societăţii
anonime, trebuie să le posede membrii aleşi ai Consiliului de
Administraţie, sunt depuse la societatea respectivă ca o garanţie a
îndeplinirii obligaţiilor lor în calitate de administratori. Acţiunea de
garanţie este inalienabilă până la expirarea mandatului de
administrator şi obţinerea avizului Adunării Generale a
Acţionarilor. După forma şi modul de transmitere, acţiunea poate fi:
a) la purtător – nu are înscris pe ea numele deţinătorului, este
valabilă pentru cel ce o deţine, oriunde ar fi acesta, se transmite prin
vânzare, moştenire, donare etc., neavând regim special de
transmitere de la un deţinător la altul; b) nominativă – are înscris pe
ea numele posesorului, emisiunea şi transmiterea sa de la un
deţinător la altul este înregistrată într-o evidenţă specială ţinută de
societatea comercială emitentă, este transferabilă cu avizul
emitentului. Acţiunea este un titlu negociabil. Se emit, ca şi celelalte
hârtii de valoare, prin intermediul pieţei financiare primare şi se
revinde pe piaţa financiară secundară. Emisiunea înseamnă punerea
în vânzare a unui număr mare de acţiuni, în anumite condiţii
prezentate într-un prospect însoţitor. Acţiunile emise de societăţi
comerciale care îndeplinesc anumite condiţii se vând şi se cumpără
la bursa de valori (mobiliare), care este o formă a pieţei financiare
secundare.
Acţiune în timp a legii civile - Legea civilă nu are caracter
retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de
constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile
de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea,

15
 Lexicon cadastral
noua lege nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale
unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare. Noua lege este
aplicabilă situaţiilor juridice în curs de realizare la data intrării sale
în vigoare.
De la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii vechi
încetează, cu excepţia cazurilor în care legea nouă prevede altfel.
În cazul situaţiilor juridice contractuale în curs de realizare
la data intrării în vigoare a noii legi, legea veche va continua să
guverneze natura şi extinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor,
precum şi orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede
altfel.
În situaţiile prevăzute la alineatul anterior, dispoziţiile legii
noi se aplică modalităţilor de exercitare a drepturilor sau de
executare a obligaţiilor, precum şi de înstrăinare, preluare,
transformare sau de stingere a acestora. De asemenea, dacă legea
nouă nu prevede altfel, clauzele unui act juridic încheiat anterior
intrării în vigoare a legii noi contrare dispoziţiilor ei imperative
sunt, de la această dată, lipsite de orice efect juridic.
Acumulare de capital - creşterea capitalului unei unităţi
economice (firme) sau ţări. În opinia economiştilor, creşterea
capitalului are atât semnificaţii, cât şi moduri diferite de realizare.
În acest sens se distinge: a) acumulare de capital în condiţiile
menţinerii (intacte a) structurii componentelor existente anterior; b)
acumulări de capital prin modificarea structurii componentelor
existente anterior în condiţiile în care au loc substituiri între ele şi
altele noi, ceea ce implică reorganizarea lor. Sursele acumulărilor de
capital sunt: a) profitul propriu, b) amortismentele proprii, c)
aportul de capital, d) creditul. Orice unitate economică poate
recurge la una sau mai multe surse instantanee sau succesiv.
Ad valorem - termen de origine latină folosit pentru a
desemna baza de raportare, de calculare a unei taxe sau a unui
comision. Spre exemplu, o anume taxă se calculează prin adăugarea
unei cote procentuale la volumul valoric al unei vânzări, la valoarea
unei activităţi sau a unei facturi.

16
 Lexicon cadastral
Administraţie - acţiunea de a administra. 1) Organele prin
care se desfăşoară această acţiune. Ex. Administraţie de stat – formă
de activitate a statului pentru realizarea funcţiilor sale. 2) Totalitatea
organelor care administrează o instituţie sau o întreprindere. 3)
Totalitatea puterilor de guvernământ asupra unui teritoriu, fără
dreptul de a dispune de acesta.
Administraţie publică locală - totalitatea puterilor de
guvernământ care funcţionează în unităţile administrativ-teritoriale
(comune, oraşe) bazându-se pe principiile:
a. autonomiei locale;
b. eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale;
c. consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.
La nivelul comunelor şi oraşelor funcţionează consiliile
locale (care au calitatea de autorităţi deliberative) şi primăriile (ca
autorităţi executive).
La nivelul capitalei funcţionează consiliul general al
municipiului Chişinău.
Atribuţiile principale ale consiliilor locale în problemele
legate de finanţele publice locale şi de altă natură de interes local
sunt:
a. aprobarea bugetului local, formarea, administrarea şi
executarea acestuia;
b. stabilirea impozitelor şi taxelor locale, precum şi taxelor
speciale, pe termen limitat, în condiţiile legii;
c. administrează domeniul public şi privat al localităţii şi exercită
drepturile legale cu privire la societăţile comerciale pe care le-
a înfiinţat;
d. înfiinţează instituţii şi unităţi economice de interes local;
e. hotărăşte asupra concesionării sau închirierii de bunuri sau de
servicii publice de interes local, precum şi asupra participării,
cu capital sau cu bunuri, la societăţi comerciale pentru
realizarea de lucrări şi servicii de interes public local, în
condiţiile legii.
Administraţii publice - acele unităţi economice
instituţionalizate, a căror funcţie principală constă în redistribuirea

17
 Lexicon cadastral
venitului şi a avuţiei pe baza serviciilor nonmarfare prestate
populaţiei, în cazurile în care întreprinderile, firmele nu oferă astfel
de servicii pe plată sau le oferă în cantitate insuficientă. Resursele
principale ale acestui sector provin din vărsămintele obligatorii
efectuate de către unităţile economice aparţinând celorlalte sectoare
din economie (impozite şi taxe directe şi indirecte etc.) Sectorul
administraţiei publice este format din administraţia centrală,
administraţie locală, administraţiile securităţii sociale.
Agent economic - persoană sau grup de persoane
îndeplinind funcţii bine determinate în viaţa economică. Agenţii
economici sunt entităţi de natură socială recunoscute şi, eventual,
oficializate ca atare, prin care anumiţi subiecţi – indivizi sau grupuri
– concep şi promovează, în mod coerent, acţiuni decurgând din
interesele lor. Agenţii economici pot fi abordaţi ca agenţi elementari
şi agenţi agregaţi. Primii reprezintă entităţile primare autonome ale
vieţii economice, având o identitate proprie, ei acţionează ca
subiecţi diferiţi, de sine stătător ai vieţii economice. Cei din grupa a
doua includ toţi agenţii economici elementari care îndeplinesc
aceeaşi funcţie economică principală şi au acelaşi rol în economia
ţărilor.
Agrement tehnic - document care atestă aptitudinea de
utilizare a noilor produse, procedee şi echipamente în construcţie,
pentru care nu sînt elaborate documente normative naţionale
Agricultură - ramură importantă a economiei, care are ca
obiect cultura plantelor şi creşterea animalelor în vederea obţinerii
produselor alimentare şi a unor materii prime. Face parte din
sectorul primar al activităţii economice, fiind prima formă de
producţie materială. Caracteristicile agriculturii constau în: pământ
– principalul mijloc de producţie; procesul economic se
întrepătrunde cu cel natural; durata timpului de reproducţie e
determinată de timpul necesar transformărilor biologice; dependenţa
rezultatelor - de condiţiile naturale; impactul mai puternic al
factorilor de risc şi incertitudine. Fiind rezultatul acţiunii factorilor
economici cu cei naturali, agricultura poate fi din punct de vedere
economic extensivă şi intensivă.

18
 Lexicon cadastral
Agricultură extensivă - sistem de producţie agricolă
caracterizat prin aceea, că sporirea producţiei se bazează pe
extinderea suprafeţelor cultivate, pe creşterea suprafeţelor agricole,
pe creşterea numărului de animale, ceea ce poate duce la dispersarea
resurselor folosite şi la o eficienţă scăzută.
Agricultură intensivă - sistem de agricultură în care
creşterea producţiei se realizează preponderent prin folosirea de
mijloace tehnice performante, tehnologii şi metode moderne de
cultivare a pământului şi de creştere a animalelor. Specific
agriculturii intensive este folosirea eficientă a factorilor de
producţie şi realizarea de randamente ridicate.
Alocaţie - sumă de bani provenită din bugetul de stat,
destinată satisfacerii anumitor necesităţi personale şi colective.
Alocaţie bugetară, suma bănească repartizată periodic de stat în
vederea angajării cheltuielilor prevăzute pentru instituţiile publice
sau acordarea de sprijin financiar (inclusiv valutar) întreprinderilor,
instituţiilor şi membrilor societăţii. În cazul politicii familiare, statul
prestează o serie de servicii care cuprind în principal alocaţii de stat
pentru copii până la o anumită vârstă, care se acordă lunar, în
mărimi diferenţiate, în funcţie de numărul copiilor întreţinuţi de
familie, alocaţie pentru naştere (prenatale şi postnatale), alocaţii
pentru deces, alocaţii speciale (începerea învăţământului, orfani,
etc.).
Alunecări de teren – deplasarea terenului aflat în pantă
sub acţiunea apelor subterane şi a altor factori. Există alunecări de
terenuri active şi antice (stinse), pe care repartizarea construcţiilor e
periculoasă (se interzice). Acest caz trebuie să atenţioneze
cumpărătorii terenurilor pentru construcţii.
Amanetare - operaţie prin care un debitor pune la
dispoziţia creditorului său un bun, care garantează plata de scadenţă
a unei obligaţii de plată. Dacă debitorul nu reuşeşte să achite la
scadenţă obligaţia asumată, atunci creditorul poate să vândă bunul
depus cu amanet.
Ameliorare a terenurilor – ansamblul de lucrări tehnice
(îndeosebi de îmbunătăţiri funciare), organizatorice, sociale etc.,

19
 Lexicon cadastral
prin care un sol sau teritoriu neproductiv (erodat, mlăştinos, cu
deşert, inundabil, etc.) este introdus în circuitul agricol.
Ameliorare a terenurilor degradate – ansamblul
măsurilor şi lucrărilor de ordin tehnic, organizatoric şi social,
aplicate pe terenurile degradate (prin eroziune, sărături, în
mlăştinire, alunecări etc.), în scopul stabilizării şi îmbunătăţirii
condiţiilor pedologice, hidrologice, etc., în vederea reintroducerii
lor în circuitul agricol, sau îmbunătăţirii condiţiilor de dezvoltare a
culturilor agricole.
Ameliorare agrosilvică a terenurilor – ansamblul de
lucrări de ameliorare a solurilor agricole, în special de prevenire şi
combatere a eroziunii solului, efectuate cu ajutorul plantaţiilor
forestiere de protecţie. Disciplină ştiinţifică având ca obiect de
studiu această categorie de lucrări.
Amenajare a teritoriului - complex de activităţi pentru
coordonarea politicii economice, sociale, culturale şi ecologice în
conformitate cu valorile fundamentale ale societăţii luate în
ansamblu, în vederea realizării unui cadru natural şi construit
armonios, care să favorizeze viaţa socială şi culturală a populaţiei.
Activitatea de amenajare a teritoriului are drept scop
realizarea următoarelor obiective: a) dezvoltarea economică şi
socială echilibrată în condiţiile respectării specificului fiecărei zone;
b) ameliorarea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane; c)
gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului
înconjurător; d) utilizarea raţională a teritoriului.
Amenajare hidroameliorativă – totalitatea lucrărilor
destinate reglării regimului de apă de la suprafaţă şi din profilul
solului, pentru crearea condiţiilor favorabile dezvoltării culturilor şi
exploatării terenurilor.
Amendă - sancţiune concretizată în plata unei anumite
sume de bani, reglementată prin acte normative, suportată de
persoane fizice şi/sau juridice pentru abateri privind îndeplinirea
unor obligaţiuni cu caracter fiscal, civil sau administrativ, ori prin
săvârşirea unor infracţiuni. Amenda este o sursă de venituri pentru

20
 Lexicon cadastral
administraţiile publice şi, totodată, o pârghie economico-financiară
în mecanismul economico-social.
Amplasament – locul propus pentru ridicarea unei
construcţii, a unui grup de construcţii sau pentru instalarea unor
maşini, executarea unor canale, etc.
Analiză a pieţei - metodă de cercetare a pieţei care constă
în descompunerea proceselor şi fenomenelor caracteristice ei,
pentru a le descoperi intimităţile şi a defini evoluţiile viitoare ale
lor. Ea se completează cu o sinteză, pentru a se stabili corelaţiile
care există între elementele componente. Analiza pieţei trebuie să
definească calitatea şi preţul mărfurilor pentru a-i satisface pe
cumpărători, posibilităţile de desfacere, canalele de distribuire a
produselor. Ele trebuie să furnizeze informaţii cât mai precise
asupra mărimii şi caracteristicilor pieţei potenţiale, asupra timpului
şi intensităţii eforturilor de marketing, necesar pentru vânzarea
produselor şi asupra normelor şi standardelor de costuri şi
performanţe necesare îndeplinirii cerinţelor pieţei. Analiza pieţei
cuprinde următoarele etape: definiţia clară şi corectă a pieţei în
termeni geografici, demografici, calendaristici, sezonieri,
psihologici; măsurarea potenţialului pieţei, stabilirea gradului de
saturare în profil teritorial, elaborarea de hărţi necesare strategiei de
piaţă; determinarea caracteristicilor pieţei prin analiza datelor
anterioare şi prin observaţii, anchete, sondaje etc.; definirea
influenţei motivaţionale care stă la baza cumpărării sau
necumpărării unui anumit produs sau serviciu într-o perioadă dată
de timp.
Analiză factorială - metodă de analiză economico-
statistică care studiază structura matricelor de covariaţie şi corelaţie,
cu scopul identificării influenţei diferitor factori asupra evoluţiei
unui fenomen. Se consideră că variabilele sunt observaţii (x1, x2, ...,
xn) şi au o repartiţie normală multidimensională cu matricea de
covariaţie (Cij). Ipoteza de bază a analizei factoriale este dată de
egalitatea
xi = ∑Iirfr + εi,

21
 Lexicon cadastral
unde: fr – factorul elementar r; k – numărul de factori în care poate
fi descompusă variabila; xi - număr care se determină prin calcule în
funcţie de nivelul de detaliere a analizei; Iir – un coeficient numit
sarcina factorului r în variabila de ordinul i, sau sarcină a variabilei
asupra factorului r; εi –elemente reziduale aleatorii.
Aceste elemente sunt considerate independente între ele şi
faţă de factorii fr sau variabilele xi. Ecuaţia de mai sus arată că orice
variabilă xi poate fi descompusă ca o combinaţie liniară a factorilor
de influenţă fk.
Metoda de estimare a valorilor factorilor pe baza
variabilelor observate x1, x2, ..., xn a fost preconizată pentru prima
dată de către Thomson în anul 1951 şi denumită metoda regresiei.
În cercetările economice, analiza factorială este folosită în
următoarele direcţii: reducerea numărului de indicatori care
caracterizează un anumit fenomen fără o pierdere substanţială de
informaţie; obţinerea unor indicatori economici sintetici; verificarea
unor ipoteze privind factorii de influenţă asupra unui fenomen
economic; clasificarea unor mărimi economice, caracterizate printr-
un set de caracteristici independente etc.
Analog (din fr. analogue, lat. analogus, “proporţional”) -
care are structură, origine, funcţie etc. asemănătoare cu ale altuia;
care prezintă o analogie.
Analog al obiectului evaluat — obiectul care are
structură, origine, caracteristici economice, materiale şi tehnice,
funcţie etc. asemănătoare cu ale obiectului evaluat, preţul căruia a
fost determinat în baza materialelor unei tranzacţii care a avut loc în
condiţii asemănătoare.
Analogia legii şi analogia dreptului - în cazul
nereglementării prin lege ori prin acord al părţilor şi lipsei de
uzanţe, raporturilor prevăzute la art. 2 din Codul Civil, li se aplică,
dacă aceasta nu contravine esenţei lor, norma legislaţiei civile care
reglementează raporturi similare (analogia legii). Dacă aplicarea
analogiei legii este imposibilă, drepturile si obligaţiile părţilor se
determină în funcţie de principiile generale şi de sensul legislaţiei
civile (analogia dreptului). Nu se admite aplicarea prin analogie a

22
 Lexicon cadastral
normelor care limitează drepturile civile sau care stabilesc
răspundere civilă. Instanţa de judecata nu este în drept să refuze
înfăptuirea justiţiei în cauzele civile pe motivul că norma juridică
lipseşte sau este neclară.
Analogie – asemănare între două sau mai multe obiecte,
sisteme etc.
Antreprenor – persoană fizică sau juridică care se obligă,
în baza unui contract şi a unui caiet de sarcini, să execute pe riscul
său pentru o altă persoană o anumită lucrare, în schimbul unei sume
de bani, dinainte stabilită.
Apartament – o încăpere sau un grup de încăperi dintr-o
clădire, care formează o unitate şi serveşte ca locuinţă.
Apariţia dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate
apare pe baza producerii sau dobândirii bunurilor în urma unei
tranzacţii, prin moştenire, prin restabilirea dreptului de proprietate,
prin alte mijloace care nu contravin legislaţiei Republicii Moldova.
Producţia şi veniturile obţinute din folosirea bunurilor
aparţin proprietarului acestor bunuri, dacă actele legislative sau
contractul nu prevăd altceva. Producţia şi veniturile obţinute de
arendaş din folosirea bunurilor arendate sunt proprietatea acestuia.
Apariţia şi realizarea dreptului de proprietate municipală
- dreptul de proprietate municipală apare ca urmare a transmiterii
bunurilor statului către organele de autoadministrare locală în
modul prevăzut de actele legislative ale Republicii Moldova, a
procurării bunurilor pe seama mijloacelor financiare ale organelor
menţionate, precum si a fabricării producţiei de către întreprinderile
şi organizaţiile din subordinea lor.
Modul de posedare, de folosire si de administrare a
proprietăţii municipale se stabileşte de către organele respective de
autoadministrare locală în baza legilor privind autoadministrarea
locala şi a altor legi ale Republicii Moldova.
Apărarea dreptului de proprietate – acţiune în
conformitate cu legislaţia Republicii Moldova prin care proprietarul
are dreptul să-şi revindece bunurile sale dintr-o posesiune ilegala
străină.

23
 Lexicon cadastral
Republica Moldova apără tuturor subiecţilor drepturile de
proprietate din republică asupra bunurilor lor, inclusiv asupra
bunurilor lor ce se afla pe teritoriul altor state.
Proprietarul poate să ceara înlăturarea oricăror încălcări
ale drepturilor sale, chiar dacă aceste încălcări nu au avut legătură
cu lipsirea lui de posesiune.
Apărarea dreptului de proprietate o înfăptuieşte instanţa
judecătorească competentă sau judecata arbitrilor.
Ar – unitate de măsură pentru o suprafaţă de teren, egală
cu 100 m2 , sau a suta parte dintr-un hectar.
Arendare - înţelegere contractuală prin care proprietarul
funciar – arendator transmite pe o durată determinată dreptul de
folosinţă a unei suprafeţe de teren unei alte persoane – arendaş – în
schimbul unei sume de bani denumită arendă.
Arendare a terenurilor - în condiţii de arendă terenurile se
atribuie persoanelor fizice şi juridice din Republica Moldova, din
alte state, precum şi organizaţiilor şi asociaţiilor internaţionale.
Persoanele care dau în arendă terenuri proprietate de stat
sunt Guvernul şi autorităţile administraţiei publice locale în limita
competenţei lor.
Persoanele care dau în arendă terenuri proprietate privată
sunt proprietarii titulari ai terenurilor respective.
Condiţiile de arendă se stabilesc în contractul de arendă şi
de comun acord între persoanele care dau în arendă şi arendaşi în
contractul de arendă.
Se admite transmiterea terenurilor în condiţii de subarendă
în cazul în care aceasta este prevăzută în contractul autentificat
notarial.
Relaţiile de arendă sunt reglementate de Codul Funciar şi
Legea despre arendare şi agricultură.
Arendă - sumă de bani, sau produsul natural, pe care
arendaşul o plăteşte proprietarului funciar, ca preţ pentru obţinerea
temporară a dreptului de a folosi pământul respectiv, pe care aceasta
o cedează proprietarului de pământ, din încasările sale totale.
Arenda cuprinde pe lângă renta funciară, amortismentul pentru

24
 Lexicon cadastral
investiţiile realizate de proprietarul funciar şi dobânda la capitalul
investit.
Arie cu management multifuncţional - spaţiu terestru
şi/sau acvatic (arie cu resurse gospodărite) în care, concomitent cu
conservarea naturii, se efectuează valorificarea reglementată a
florei, faunei, resurselor de apă şi păşunilor, se practică turismul
reglementat.
Arie naturală protejată - spaţiu natural, delimitat
geografic, cu elemente naturale reprezentative şi rare, desemnat şi
reglementat în scopul conservării şi protecţiei tuturor factorilor de
mediu din limitele lui.
Asigurare - 1) Instrument care oferă clienţilor protecţie
împotriva riscului. 2) Mecanism actual care poate fi organizat pe
sectorul privat. Prima accepţiune defineşte în termenii obiectivului
său. A doua accepţiune conferă asigurării semnificaţia de metodă
prin care obiectivul poate fi atins. Chiar atunci când un aranjament
instituţional nu este o asigurare, în cea de-a doua accepţiune, el
poate fi privit ca asigurare, dacă oferă protecţie împotriva riscului.
Baza teoretică a asigurărilor este dată de legea numerelor
mari, precum şi de avantajele schimbului. Astfel, în timp ce
membrii societăţii se confruntă cu incertitudinea, societatea în
ansamblu se confruntă cu o certitudine relativă. Această certitudine
relativă derivă din probabilitatea agregată la nivelul societăţii, care
oferă posibilitate membrilor acesteia să valorifice avantajele
schimbului, consimţind consolidarea riscurilor.
Consolidarea riscurilor independente reprezintă esenţa
asigurării. Consolidarea riscurilor este efectivă când acestea pot fi
difuzate asupra unui număr mare de clienţi, ale căror riscuri
individuale sunt independente. Cererea individuală pentru asigurare
derivă din faptul că indivizii sunt de regulă adversari ai riscului.
Incertitudinea reduce utilitatea unui adversar al riscului. Prin
urmare, certitudinea are o unitate marginală pozitivă, iar adversarul
riscului este dispus să plătească pentru aceasta.
Prima actuarială de asigurare (π) depinde de nivelul
pierderii anticipate (L) de probabilitatea acesteia (p), precum şi de

25
 Lexicon cadastral
costul economic al societăţii de asigurare (T): π = pL + T. Oferta
privată de asigurări este eficientă dacă probabilitatea p îndeplineşte
cinci condiţii. Prima condiţie se referă la necesitatea ca
probabilitatea p să fie independentă între clienţi. Aceasta înseamnă
că viabilitatea financiară a ofertei private de asigurare depinde de
existenţa unui număr predictibil de despăgubiri. Conform celei de-
a doua condiţii, probabilitatea p trebuie să fie subunitară. Dacă
probabilitatea p este unitară, atunci nu mai există posibilitatea
difuzării riscurilor între clienţi. A treia condiţie impune ca
probabilitatea p să fie cunoscută sau estimabilă. Dacă probabilitatea
p nu este cunoscută sau estimabilă, atunci societăţile de asigurare nu
mai pot calcula prima actuarială. A patra condiţie se referă la
absenţa selecţiei adverse. Datorită dificultăţilor întâmpinate de
societăţile de asigurări în discriminarea clienţilor cu risc ridicat de
cei cu risc redus, prima de asigurare se fundamentează pe baza
riscului mediu. În condiţiile selecţiei adverse, clienţii cu risc redus
consideră că prima este ridicată şi decid să nu se asigure. A cincea
condiţie presupune absenţa hazardului moral. Aceasta apare atunci
când clienţii manipulează în favoarea lor fie probabilitatea p,
determinând apariţia evenimentului asigurat, fie nivelul L al
pierderii.
Asociaţie – grupare de persoane creată pentru a atinge un
scop comun şi organizată pe baza unui statut.
Asociaţia poate avea forma de asociaţie obştească,
asociaţie religioasă, partid sau de altă organizaţie social-politică, de
sindicat, uniune de persoane juridice, de patronat, alte forme în
condiţiile legii.
În asociaţie, calitatea de membru se consemnează.
Patrimoniul transmis asociaţiei de către fondatori
(asociaţi) este proprietatea ei. Asociaţia utilizează acest patrimoniu
în scopurile stabilite în statut.
Membrii nu-şi păstrează drepturile asupra patrimoniului
transmis asociaţiei în proprietate, nici asupra cotizaţiilor de
membru. Ei nu răspund pentru obligaţiile asociaţiei, iar aceasta nu
răspunde pentru obligaţiile membrilor săi.

26
 Lexicon cadastral
Particularităţile constituirii, ale activităţii, statutul juridic
al diferitor tipuri de asociaţii se stabilesc prin lege.
Asociaţie a Gospodăriilor Ţărăneşti - reprezintă o uniune
a gospodăriilor ţărăneşti în bază de contract pentru a-şi coordona
activitatea, în scopul: creării unor condiţii favorabile pentru
realizarea şi apărarea intereselor de producere, prelucrarea şi
realizarea producţiei agricole, aprovizionarea tehnico-materială,
deservirea tehnică, asistenţă consultativă şi creditar–financiară şi
altor interese comune.
Asolament - distribuţia în spaţiu, precum şi rotaţia, într-un
ciclu determinat şi dirijat în timp, a culturilor. Se urmăreşte astfel
atât crearea celor mai bune condiţii de dezvoltare a culturilor, cât şi
conservarea şi îmbunătăţirea continuă a fertilităţii solului.
Asolamentul presupune un plan de cultură, raţional şi regenerator,
complexe lucrări agrotehnice, folosirea corectă a îngrăşămintelor şi
substanţelor de protecţie a plantelor şi, acolo unde este cazul, a unor
măsuri suplimentare de protecţie a solului. Asolamentele se împart
în: asolamente de câmp, asolamente furajere, asolamente de
protecţie a solurilor şi asolamente speciale.
Atitudine în faţa riscului - manieră în care diferite
persoane se raportează, în procesul luării deciziei, la caracterul
probabilist al evenimentelor. Există astfel posibilitatea ca, în baza
experienţei acumulate, indivizii să încerce să se asigure în faţa
riscului. În acest sens, teoria şi practica internaţională pun în
evidenţă posibilitatea apelării la diferite sisteme de asigurare în faţa
riscului şi incertitudinii practicate de instituţiile abilitate. În raport
cu modul în care un individ se raportează la prezenţa riscului şi
incertitudinii în viaţa de zi cu zi, dar mai ales atunci când el decide
să se implice într-o anumită afacere, distingem următoarele situaţii:
adversiunea fără de risc, asumarea riscului, neutralitatea în faţa
riscului. În acest ultim caz, persoanele par să fie preocupate nu atât
de succesul (în sens larg) în afaceri, cât mai ales de rata medie de
profitabilitate scontată în urma antrenării în acea afacere.
Atomicitate - caracteristică esenţială a pieţei în cadrul
căreia există numeroşi cumpărători şi vânzători, fără ca vreunul

27
 Lexicon cadastral
dintre ei să fie prioritar. Pentru ca pe o piaţă să existe atomicitate
trebuie ca: 1) atât vânzătorul cât şi cumpărătorul să aibă putere
economică mică şi relativ apropiată între ei; 2) nici unul dintre ei să
nu poată influenţa (sensibil) piaţa prin modificarea cererii sau
ofertei sale.
Atomicitatea este o condiţie esenţială pentru piaţa cu
concurenţă perfectă, care reprezintă un model teoretic de analiză. În
realitate, nu există decât piaţa cu concurenţă imperfectă. Dacă pe o
astfel de piaţă se manifestă atomicitatea relativă, se consideră că ea
se caracterizează prin concurenţă “pură”. În ansamblu, ea rămâne
imperfectă, întrucât nu îndeplineşte şi celelalte condiţii de
concurenţă perfectă.
Atribuţii ale statului în relaţiile funciare - Funcţia de
atribuire şi de înstrăinare a terenurilor, de autentificare a dreptului
deţinătorilor de terenuri o au numai organele administraţiei de stat.
Statul sprijină material, financiar şi organizatoric
dezvoltarea eficientă a tuturor formelor de gospodărire agricolă,
tehnologizarea agriculturii în sensul îmbunătăţirii lucrării şi
valorificării terenului cu reducerea corespunzătoare a pierderilor şi
deşeurilor poluante, efectuarea studiilor de impact ecologic,
economic şi social care să fundamenteze deciziile de promovare a
noilor investiţii în agricultură, masurile de protecţie a terenului ca
fundament al dezvoltării durabile a gospodăriilor, asigură folosirea
economicoasă a terenurilor şi restrângerea suprafeţelor ocupate de
construcţii, garantează dreptul de proprietate şi celelalte drepturi ale
deţinătorilor de terenuri.
Autorităţile administraţiei publice locale constituie comisii
funciare din consilieri ai consiliilor locale, specialişti ai organelor
de stat pentru reglementarea regimului proprietăţii funciare şi ai
organelor de privatizare, reprezentanţi ai întreprinderilor agricole şi
din locuitori ai unităţii administrativ-teritoriale respective. Funcţiile
acestor comisii se stabilesc în regulamentul elaborat de Guvern.
Audit - termen folosit pentru a desemna verificarea
profesională a unei informaţii (situaţii) în vederea exprimării unei
opinii competente, argumentate şi independente pe baza raportării la

28
 Lexicon cadastral
un criteriu (standard) de calitate. Audit înseamnă verificare, revizie
contabilă sau control financiar realizate de un specialist, de un
profesionist independent, având calificare de cenzor, expert
contabil, sau contabil autorizat. Auditul financiar poate fi intern, al
firmei, şi extern, realizat de cenzori sau experţi contabili.
Auditor (in domeniul calităţii) - persoana care a obţinut,
în modul stabilit, calificare pentru a efectua auditul calităţii
produselor.
Autoconsum - consumul de bunuri şi de servicii finale de
către producătorul însuşi. Autoconsumul a existat totdeauna şi peste
tot, în toate economiile. Importanţa lui este în funcţie de nivelul
dezvoltării economiei. În economiile de tip agrar tradiţional,
autoconsumul este mai amplu, pe când în economiile de piaţă
moderne se diminuează. Autoconsumul este mai dezvoltat în mediul
rural faţă de mediul urban. Diminuarea în mediul rural depinde de
modernizarea activităţilor agricole şi de alinierea nevoilor
agricultorilor la cele ale citadinilor. Consumul unităţilor economice
din propria producţie pentru a produce alte bunuri nu reprezintă
autoconsumul. În acest sens o contribuţie esenţială, se consideră, o
au serviciile realizate de membrii menajului în cadrul convieţuirii
lor, dar care sunt greu de evaluat în expresie valorică.
Automatizare - termen introdus de Delmar S. Harder în
1948 pentru a desemna controlul automat al proceselor tehnologice.
În prezent termenul de automatizare este utilizat pentru a desemna o
formă a progresului tehnic şi descrie situaţiile în care maşinile
controlează funcţionarea maşinilor în acest proces. Automatizarea
are certe valenţe pozitive asupra activităţilor economice, cum ar fi:
creşterea productivităţii, reducerea costurilor unitare, îmbunătăţirea
calităţii produselor realizate etc. Ea are însă şi efecte mai puţin
favorabile: reducerea locurilor de muncă la întreprinderile care o
aplică, costuri mari de instalare a liniilor tehnologice automatizate,
accelerarea uzurii morale a capitalului etc.
Automatizare a lucrărilor topo-cadastrale – proces de
transformare a tuturor planurilor topografice şi cadastrale în
conformitate cu situaţia reală din teren. Până în ultimele decenii

29
 Lexicon cadastral
erau redate în formă grafică obişnuită la diferite scări cu diferite
precizii în funcţie de metodele folosite.
Tendinţa actuală a majorităţii utilizatorilor este folosirea
tuturor datelor sub formă digitală. Prin urmare, exprimarea planului
topografic şi cu atât mai mult a planului cadastral sub formă digitală
este condiţia obligatorie de realizare a automatizării lucrărilor
cadastrale. Planul digital se defineşte ca un ansamblu de date
numerice, ce conţine informaţii geometrice şi semantice ale tuturor
obiectelor de pe teren codificate numeric.
Automatizarea complexă, care este calitatea principală a
unui cadastru modern, presupune realizarea numai de date digitale
în toate fazele lucrărilor de cadastru.
Sistemul automatizării permite organizarea datelor pe
fişiere independente, incluzându-se o modalitate de descriere a
tuturor informaţiilor pornind de la planul cadastral digital şi
terminând cu datele necesare registrelor cadastrale, fişelor
centralizatoare etc.
Toate aceste fişiere sunt legate relaţional cu scopul de a
forma o bancă de date topo-cadastrale, corespunzătoare scopului
urmărit.
Concepţia unei bănci de date topo-cadastrale presupune
realizarea unei automatizări de faze tehnologice, de la culegere şi
prelucrare, până la reprezentarea şi folosirea acestor date.
Avantajele culegerii şi prelucrării digitale a datelor
cadastrale se pot sintetiza astfel:
• datele stocate pentru planul digital sunt sigure şi pot fi uşor
conservate, urmând a fi afişate oricând şi la orice scară de
desen;
• planurile astfel redactate permit ca pentru orice fel de lucrare
să se poată lua o decizie completă;
• fişierele cadastrale pot fi foarte uşor folosite fiind capabile să
răspundă la toate interogările solicitate într-un timp foarte
scurt.
Autorizaţie de construire - constituie actul de autoritate al
administraţiei locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor
30
 Lexicon cadastral
prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea
şi funcţionarea construcţiilor.
Autorizaţia de construire se eliberează în temeiul şi cu
respectarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului.
Prin exceptare de la prevederile alineatului precedent, se
pot emite autorizaţii de construire şi în lipsa documentaţiilor de
urbanism şi amenajare a teritoriului, aprobate pentru:
• lucrări de modificare, de reparare, de protejare, de restaurare şi
de conservare a clădirilor de orice fel, cu condiţia menţinerii
aceleaşi funcţiuni şi a suprafeţei construite;
• lucrări de modificare sau de reparare privind căi de
comunicaţie, dotări tehnico-edilitare subterane şi aeriene şi
altele asemenea, fără modificarea traseului acestora;
• lucrări de modificare sau de reparare privind împrejmuiri,
mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri şi grădini
publice, pieţe pietonale şi celelalte lucrări de amenajare a
spaţiilor publice;
• lucrări de cercetare şi prospectare a terenului - foraje şi
excavări - necesare studiilor geotehnice, ridicărilor
topografice, exploatărilor de cariere, balastierelor, sondelor de
gaze şi de petrol, precum şi alte exploatări;
• organizarea taberelor de corturi.
• Autorizaţia de construire se eliberează pentru:
• lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere sau
reparare a clădirilor de orice fel;
• lucrări de construire, reparare, protejare, restaurare şi
conservare, precum şi alte lucrări, indiferent de valoarea lor, ce
urmează a fi efectuate la construcţii reprezentând monumente
şi ansambluri istorice, arheologice, de arhitectură, artă sau
cultură, inclusiv cele din zonele lor de protecţie;
• lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere sau
reparaţie privind căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare
subterane sau aeriene, împrejmuiri şi mobilier urban,
amenajări de spaţii verzi, parcuri, pieţe şi celelalte lucrări de
amenajare a spaţiilor publice;
31
 Lexicon cadastral
• foraje şi excavări necesare studiilor geotehnice şi ridicărilor
topografice, exploatări de cariere, balastiere, sonde de gaze şi
de petrol, precum şi alte exploatări;
• construcţii provizorii de şantier, necesare execuţiei lucrărilor
de bază, dacă nu au fost autorizate odată cu acestea;
• organizarea de tabere de corturi, căsuţe sau de rulote;
• lucrări cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine, spaţii
de expunere situate pe caile şi în spatiile publice, corpuri şi
panouri de afişaj, firme şi reclame.
Aviz - analiză şi acord de principiu – eventual cu
recomandări – asupra unui proiect, în întregul său, sau numai asupra
unei părţi, în funcţie de competenţa legală. Apreciere competentă
emisă asupra unei probleme aflate în dezbatere.
Aviz general - actul în care Guvernul, autoritatea
administraţiei publice centrale pentru urbanism şi amenajare a
teritoriului sau serviciul de arhitectură şi urbanism al autorităţii
administraţiei publice locale expune rezultatele expertizei unei
documentaţii de urbanism şi amenajare a teritoriului, adică confirmă
încadrarea soluţiilor prezentate în actele normative în vigoare,
apreciază soluţiile tehnice şi încadrarea acestora în anumite criterii
de calitate, verifică conformitatea soluţiilor prezentate cu
documentaţia aprobată, care se referă la acel teritoriu, confirmă,
după caz, acordul de principiu privind unele aspecte ale
operaţiunilor urbanistice, prevăzute în documentaţia expertizată.
Avuţie - stocul de bunuri în posesiunea agenţilor
economici (gospodării, firme, administraţii publice şi private etc.) la
un moment dat. Avuţia este deci o mărime de stoc care poate fi
determinată la o anumită dată (de exemplu, la 31 decembrie), spre
deosebire de venit, care este un flux într-o perioadă de timp. Între
cele două variabile economice există însă o strânsă legătură. În sens
larg, termenul de avuţie este sinonim cu cel de avere şi se referă la
toată varietatea de bunuri (tangibile şi intangibile) care au unitate şi
pot fi obiect de proprietate. Un concept mai des utilizat este cel de
avuţie economică, care include toate bunurile ce au valoare de piaţă
şi sunt generatoare de venituri. Bunurile care constituie avuţia sau
32
 Lexicon cadastral
averea economică îndeplinesc, de regulă, caracteristicile bunurilor
economice. Semnificaţia de bază a avuţiei economice constă în
faptul că activele care o compun aduc deţinătorului lor venituri sau
au potenţialul de a genera în viitor un flux de venituri. Ca urmare,
valoarea reală a avuţiei economice este dată de valoarea prezentă
(actualizată) a fluxului de venituri pe care îl generează stocul de
active (fizice şi financiare) deţinut de agenţii economici.
Modificările intervenite în volumul şi structura activelor care
alcătuiesc avuţia economică influenţează fluxul de venituri şi mai
departe cheltuielile posesorilor de avuţie economică.
Baltă - luciu subţire de apă provenit din precipitaţii,
inundaţii sau infiltraţii, care în perioada secetoasă a anului se
evaporă complet sau în parte. Apă stătătoare, permanentă, de obicei
puţin adâncă şi având o vegetaţie acvatică bogată.
Bancă de date, BnD (databank, data bank) – sistem
informaţional de stocare centralizată şi utilizare colectivă a datelor.
Include totalitatea bazelor de date, S.A.B.D. şi complexul
programelor-aplicaţii. BnD se numeşte locală (local databank), dacă
este amplasată într-u centru de calcul (C.C.) sau pe un computer;
BnD distribuită (distributed databank) – sistem de bănci de date
locale teritorial separate, organizate prin intermediul reţelei
computaţionale. Băncile de date cartografice se mai numesc bănci
de hărţi digitale.
Bani - activ special care, în baza unei convenţii generale
acceptate, este folosit ca mijloc de intermediere a schimbului şi de
măsură a activităţii economice; denumire generală pentru toate
felurile de monedă şi semne ale valorii. Activul care îndeplineşte
rolul de bani are două trăsături definitorii: a) este general acceptat în
orice tranzacţie şi de toţi participanţii într-un spaţiu economic (zonă
monetară) şi timp istoric; b) are o lichiditate perfectă sau
cvasiperfectă (cost de tranzacţie nul sau foarte redus).
Moneda naţională, leul, constituie un mijloc legal de plată,
obligatoriu pentru recepţionare conform valorii nominale pe întreg
teritoriul Republicii Moldova.

33
 Lexicon cadastral
Cazurile, condiţiile şi modul de efectuare pe teritoriul
Republicii Moldova a plăţilor în valută străină se stabilesc prin lege.
Bază de cunoştinţe, B.C. (knowledge base) – totalitatea
cunoştinţelor într-un anumit domeniu, în baza cărora se obişnuieşte
să se discute; partea de bază a sistemelor expert, unde cu ajutorul
B.C. se reprezintă deprinderile şi experienţele experţilor, care
abordează metode euristice în soluţionarea problemelor. De obicei,
B.C. reprezintă un set de factori şi reguli, care formalizează
experienţa specialiştilor într-un domeniu concret şi permite
adresarea întrebărilor în acest domeniu şi răspunsurile la ele, care în
formă obişnuită nu se află în B.C.
Bază de date, B.D. (data base, database, DB) – mulţime de
date, organizate după anumite reguli, care stabilesc principiile de
bază de descriere, stocare şi manipulare a datelor. Stocarea datelor
în B.D. asigură administrarea centralizată, respectarea standardelor,
securităţii şi integrităţii datelor, reduce surplusul şi înlătură
discordanţa datelor. B.D. nu depinde de aplicaţii. Crearea B.D. şi
interpelarea între ele se realizează cu ajutorul sistemului de
administrare a bazelor de date (S.A.B.D.). B.D. poate să fie
amplasată pe mai multe computere din reţea; în acest caz ea se
numeşte bază de date distribuită, B.D.D. (distributed database).
B.D. a S.I.G. include seturi de date privind obiectele spaţiale,
formând baza datelor spaţiale (spatial database); informaţia
cartografică digitală poate fi organizată în baze de date cartografice
(map database), bănci de date cartografice. B.D. pot fi integrate,
distribuite, relaţionale, tehnologice.
Bază de date cartografice (cartographic data base) –
totalitatea datelor pe o anumită temă (tematică), prezentată în formă
digitală cu respectarea regulilor generale de descriere, stocare şi
manipulare, accesibilă utilizatorilor, nu depinde de caracterul
aplicaţiilor şi este administrată de S.A.B.D.
Bază impozabilă a bunurilor imobiliare - o parte a valorii
estimate a bunurilor imobiliare luată de către autorităţile fiscale ca
bază la calcularea impozitului. Baza impozabilă a bunurilor
imobiliare constituie 50% din valoarea estimată a acestor bunuri.

34
 Lexicon cadastral
Baze ale legislaţiei civile. Legislaţia civilă este întemeiată
pe recunoaşterea egalităţii participanţilor la raporturile reglementate
de ea, inviolabilităţii proprietăţii, libertăţii contractuale,
inadmisibilităţii imixtiunii în afacerile private, necesităţii de
realizare liberă a drepturilor civile, de garantare a restabilirii
persoanei în drepturile în care a fost lezată şi de apărare judiciară a
lor.
Persoanele fizice şi juridice sunt libere sa stabilească pe
bază de contract drepturile şi obligaţiile lor, orice alte condiţii
contractuale, dacă acestea nu contravin legii.
Drepturile civile pot fi limitate prin lege organică doar în
temeiurile prevăzute de Constituţia Republicii Moldova.
Beneficiu - rezultat financiar pozitiv al unei activităţi
lucrative, a cărui mărime o reprezintă diferenţa dintre veniturile
încasate şi cheltuielile efectuate de firmă. Maximizarea beneficiului
constituie un criteriu esenţial urmărit de agenţii economici.
Bogăţie naţională (avuţie naţională) - evaluarea monetară
a pământului (fond funciar în sens larg, inclusiv fondul silvic,
cinegetic, piscicol etc.), capitalului fix şi circulant (în funcţiune şi în
rezervă), bunuri durabile (de folosinţă îndelungată), inclusiv operele
de artă, patrimoniul cultural şi asimilate lor cu valoare de piaţă, care
sunt deţinute de către rezidenţii unei anumite ţări (firme, corporaţii,
fundaţii, familii, sectorul guvernamental etc.).
Bonitare - indicator de determinare şi clasificare după
calitate. Operaţiune de stabilire a capacităţii de producţie a
terenurilor exprimată printr-o notă de bonitare.
Bonitare a solului - procedeu de estimare a calităţii
solului. Bonitatea solului se exprimă sub forme de clase de
fertilitate ale solurilor studiate. Bonitatea se stabileşte în funcţie de
proprietăţile solului fără a lua în consideraţie corecţiile (de climă,
condiţii hidrologice, relief etc.)
Bonitare a terenului – procedeu de estimare a calităţii
unui teren, la care în afară de bonitarea solului se adaugă bonitatea
celorlalţi factori principali ai mediului natural (clima, relieful, apa
freatică etc.).

35
 Lexicon cadastral
Operaţiunea presupune: descrierea exactă a solului după
natura sa, reprezentată pe hărţi de bonitare; stabilirea condiţiilor
naturale de producţie, fără a lua în consideraţie condiţiile
economice; punctajul s-a stabilit în raport cu un “sol ideal” notat cu
100 de puncte.
Bonitare economică - operaţie de evaluare comparativă a
capacităţilor de producţie a unui teren pentru diferite folosinţe şi
culturi.
Bornă - reper ce marchează limita amplasării unei căi de
comunicaţie, poziţia unei construcţii, hotarele unui lot etc.
Broker - 1) Agent de bursă care lucrează ca angajat al
unei firme de brokeraj sau independent, pentru executarea ordinelor
clienţilor privind operaţiuni bursiere, asumându-şi rolul intermediar
în tranzacţiile cu titlurile financiare. 2) Societate de valori mobiliare
care execută ordinele clienţilor de vânzare-cumpărare a titlurilor
financiare. Ca agent de bursă brokerul trebuie să aibă autorizarea
unei instituţii specializate în supravegherea serviciilor de
intermediere financiară. Pentru serviciile de intermediere financiară
brokerul este recompensat cu un comision numit brokeraj sau
cuartaj.
Buget de stat (buget al administraţiei centrale de stat) -
principalul instrument financiar care cuprinde veniturile mobilizate
la dispoziţia statului şi repartizarea acestora pe categorii de
cheltuieli. Bugetul de stat se prezintă sub forma unei balanţe
economice, a unui document de sinteză elaborat şi administrat de
către Guvern şi autorizat prin vot de către Parlament, în care sunt
prevăzute veniturile (încasările) şi cheltuielile anuale ale statului.
Veniturile bugetului de stat cuprind încasările din impozite directe,
impozite indirecte precum şi resurse nefiscale. Cheltuielile
bugetului de stat reflectă funcţiile şi atribuţiile statului şi se
concretizează în cheltuielile pentru: educaţie, cultură, ştiinţă,
sănătate, protecţie socială, ordine publică, apărare naţională,
înfăptuirea justiţiei, susţinerea autorităţii publice, protecţia mediului
natural etc. Politica bugetară constituie un mijloc esenţial de

36
 Lexicon cadastral
intervenţie a statului pentru reducerea şomajului şi susţinerea
creşterii economice.
Bugetul de stat şi cele locale servesc la:
• evidenţierea relaţiilor de repartizare a unei părţi importante a
P.I.B. în scopul satisfacerii nevoilor sociale;
• realizarea prin intermediul acestora a unui proces continuu de
distribuire şi redistribuire de resurse financiare între:
• sfera materială şi cea nematerială;
• ramuri (subramuri) ale economiei naţionale;
• sectoare şi grupuri sociale;
• membrii societăţii luaţi în mod individual.
Prin sistemul prelevărilor la buget şi cel al alocaţiilor
bugetare, statul influenţează atât mărimea şi destinaţia fondului de
consum, cât şi mărimea şi structura formării brute de capital.
În execuţia sa, bugetul de stat poate fi echilibrat, deficitar,
excedentar.
Bugete locale - bugete ale unităţilor administrativ-
teritoriale care au personalitate juridică: comune, oraşe, municipii,
sectoarele municipiului Chişinău. Bugetele locale cuprind pe de o
parte veniturile constituite din impozite, taxe etc. şi, pe de altă parte,
cheltuielile, dimensionate în funcţie de nevoile lor proprii şi corelate
la resursele care pot fi mobilizate. Excedentele ce pot rezulta din
execuţia bugetelor locale rămân la dispoziţia unităţilor
administrativ-teritoriale respective. În cazurile în care cheltuielile
prevăzute în bugetele locale nu pot fi acoperite din veniturile
proprii, pot avea loc transferuri de fonduri băneşti de la bugetul de
stat. Bugetele locale se întocmesc de către organele locale
respective, în condiţiile de autonomie.
Bun determinat individual şi bun determinat generic. Se
consideră determinat individual bunul care, potrivit naturii sale, se
individualizează prin semne, însuşiri caracteristice doar lui. Bunul
determinat generic se considera bunul care posedă semnele
caracteristice tuturor bunurilor de acelaşi gen şi care se
individualizează prin numărare, măsurare, cântărire. Bunul
determinat generic este fungibil.
37
 Lexicon cadastral
Prin act juridic, bunurile determinate individual pot fi
considerate determinate generic, iar bunurile determinate generic
pot fi considerate determinate individual.
Bun imobiliar - la categoria de bunuri imobiliare se
raportă terenurile, porţiunile de subsol, obiectele acvatice separate,
plantaţiile prinse de rădăcini, clădirile, construcţiile şi orice alte
lucrări legate solid de pământ, precum şi tot ceea ce, în mod natural
sau artificial, este încorporat durabil în acestea, adică bunurile a
căror deplasare nu este posibila fără a se cauza prejudicii
considerabile destinaţiei lor. Materialele separate în mod provizoriu
de un teren rămîn bunuri imobile, pentru a fi reîntrebuintate, atât
timp cât sunt păstrate în aceeaşi formă, precum şi părţile integrante
ale unui bun imobil care sunt detaşate provizoriu de acesta, dacă
sunt destinate reamplasarii. Materialele aduse pentru a fi
întrebuinţate în locul celor vechi devin bunuri imobile. Prin lege, la
categoria de bunuri imobile pot fi raportate şi alte bunuri.
Bun imobiliar de bază – o parte a bunului imobiliar iniţial
care a rămas şi şi-a păstrat numărul cadastral după înstrăinarea unei
părţi din el prin separare, divizare sau la care au fost alipite alte
sectoare de teren (inclusiv şi împreună cu construcţii) prin
comasare.
bun imobiliar separat – o parte a bunului imobil iniţial în
baza căruia a fost format un bun imobil nou.
Bun mobil. Sunt considerate bunurile care nu sunt
raportate la categoria de bunuri imobile, inclusiv banii şi titlurile de
valoare.
Bun principal şi bun accesoriu. Bunul destinat în mod
permanent întrebuinţării economice unui alt bun (principal) şi legat
de acesta prin destinaţie comună este un bun accesoriu atât timp cât
satisface această întrebuinţare. Toate celelalte bunuri sunt
principale. Destinaţia comună poate fi stabilită numai de
proprietarul ambelor bunuri, dacă în contract nu este prevăzut altfel.
Bunul accesoriu urmează situaţia juridica a bunului principal dacă
părţile nu convin altfel. Încetarea calităţii de bun accesoriu nu este
opozabilă unui terţ care a dobândit anterior drepturi privitoare la

38
 Lexicon cadastral
bunul principal. Separarea temporară a unui bun accesoriu de bunul
principal nu-i înlătură această calitate. Drepturile unui terţ privitoare
la un bun nu pot fi încălcate prin transformarea acestuia în bun
accesoriu.
Bunuri - toate lucrurile susceptibile apropierii individuale
sau colective şi drepturile patrimoniale, care pot fi exprimate printr-
o valoare bănească. Lucruri sunt obiectele corporale în raport cu
care pot exista drepturi şi obligaţii civile.
Se clasifică după:
a. destinaţia lor economică, în; mijloace de producţie şi obiecte
de consum individual;
b. însuşiri fizice, în: consumabile şi neconsumabile, fungibile şi
nefungibile, certe şi în general;
c. modul cum se înfăptuieşte circulaţia lor economică, în:
divizibile şi indivizibile; principale şi accesorii; corporale şi
necorporale; mobile şi imobile.
Bunuri ale domeniului public şi bunuri ale domeniului
privat - bunurile care aparţin statului sau unităţilor administrativ-
teritoriale fac parte din domeniul privat dacă, prin lege sau în modul
stabilit de lege, nu sunt trecute în domeniul public. Din domeniul
public al statului sau al unităţilor administrativ - teritoriale fac parte
bunurile determinate de lege, precum şi bunurile care, prin natura
lor, sunt de uz sau de interes public. Interesul public implică
afectarea bunului la un serviciu public sau la orice activitate care
satisface nevoile colectivităţii fără a presupune accesul nemijlocit al
acesteia la utilizarea bunului, conform destinaţiei menţionate.
Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi
pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei
economice şi ale platoului continental, caile de comunicaţie, precum
şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii
publice. Bunurile domeniului public sunt inalienabile, insesizabile
şi imprescriptibile. Dreptul de proprietate asupra acestor bunuri nu
se stinge prin neuz şi nu poate fi dobândit de terţi prin uzucapiune.
Bunuri complexe. Dacă mai multe bunuri formează un tot
întreg care este destinat folosinţei comune atribuite de natura

39
 Lexicon cadastral
unificării, ele sunt considerate un singur bun (bun complex).
Efectele actului juridic încheiat în legătură cu un bun complex se
răsfrâng asupra tuturor părţilor componente ale bunului, dacă actul
respectiv sau legea nu prevede altfel.
Bunuri divizibile şi indivizibile. Este divizibil bunul care
poate fi împărţit în natuă fără a i se schimba destinaţia economică.
Este indivizibil bunul ale cărui părţi, în urma divizării, pierd
calităţile şi destinaţia lui. Prin act juridic, un bun divizibil prin
natura sa poate fi considerat indivizibil.
Bunuri fungibile şi bunurile nefungibile. Sunt fungibile
bunurile care, în executarea unei obligaţii, pot fi înlocuite cu altele
fără a afecta valabilitatea plăţii. Toate celelalte bunuri sunt
nefungibile. Prin act juridic, un bun fungibil poate fi considerat
nefungibil, iar un bun nefungibil poate fi considerat fungibil.
Cadastrare – ansamblul operaţiilor de întocmire a
lucrărilor tehnice, economice şi juridice privitoare la o parcelă
cadastrală, la un teritoriu cadastral, sau la o zonă terestră dată.
Se deosebesc: cadastrare topometrică, care se execută prin
metode topometrice; cadastrare fotogrammetrică, care se execută
prin metode fotogrammetrice spaţiale sau prin metode
stereofotogrammetrice; cadastrare expeditivă, care se execută cu
mijloace şi aparate simplificate şi pentru care se acceptă toleranţe
mari asupra gradului de precizie al măsurărilor respective;
cadastrare intensivă, care se execută în zonele urbane şi prin care se
construiesc planuri cadastrale la scara 1:250 - 1:1000.
Cadastru – sistem informaţional de stat ce conţine
înregistrări despre terenuri, despre obiectele aferente lor şi despre
drepturile asupra lor, constituit din cadastrul bunurilor imobile şi
cadastre specializate (conform Legii cadastrului bunurilor imobile a
Republicii Moldova, 1543-XIII din 25 februarie 1998).
Cadastru – reprezintă un complex de acţiuni organizatorice,
juridice, tehnice care determină existenţa unui bun imobil,
procedura de apariţie a dreptului asupra bunului imobil, modul de
folosinţă. Cadastrul include o totalitate de documente despre
repartizare, regimul de drept, evaluare, înregistrare, clasificare,

40
 Lexicon cadastral
caracteristica calitativ-cantitativă, categoria de destinaţie, arendaş
etc.
Totalitatea lucrărilor tehnice, economice şi juridice de
întocmire a planurilor proprietăţilor funciare (planuri cadastrale) şi
de determinare exactă a parcelelor proprietăţii respective (parcele
cadastrale) cu toate caracteristicile lor fizice (relief, hidrografie,
etc.) topometrie (poziţie, mărime, limite, etc.), funciare, fiscale, etc.
Se deosebesc o mulţime de ramuri ale cadastrului:
cadastrul tehnic, economic, juridic. Din punct de vedere al naturii
fondului teritorial dominant pe care se aplică cadastrul, se
deosebesc: agricol, urban, silvic, apelor, etc. Din punct de vedere al
modului de realizare a lucrărilor se deosebesc: cadastrul analitic,
grafic, mecanic, fotogrammetric, cadastrul statistic, clasic, cadastrul
general.
În bibliografia de specialitate se întâlnesc şi alte denumiri
ale tipurilor de cadastru, ca de exemplu cadastrul iniţial, care se
referă la totalitatea lucrărilor tehnice, economice şi juridice
desfăşurate pentru prima oară asupra unor zone date. Este important
fiindcă permite cercetarea evoluţiei productivităţii terenului, a
diferitor forme de folosinţă de-a lungul timpului, a succesiunii
diferitor uzufructuari în trecut etc.; cadastrul fiscal (face parte din
cadastrul economic), cadastrul funciar.
Cadastru agricol – subsistem de inventariere (cadastru de
specialitate) şi evidenţă a calităţilor (performanţelor) şi cantităţilor
bunurilor imobiliare specifice agriculturii, cu scopul exploatării şi
întreţinerii lor raţionale.
Cadastrul agricol se întocmeşte pe fişe speciale, care
conţin informaţii din cadastrul general, şi anume: numele şi
prenumele posesorului, denumirea lanului, numărul cadastral,
categoria de folosinţă, suprafaţa, clasa de calitate şi venitul net
cadastral, precum şi informaţii speciale agricole necesare îndrumării
procesului de producţie referitor la:
a. climă: fişa climatologică completă din memoriul agro-
pedologic;

41
 Lexicon cadastral
b. relief: exprimat prin pantă şi expoziţie;
c. sol: denumirea unităţii de sol, roca-mamă, grosimea stratului
fertil, textura-structura, adâncimea şi natura apei freatice,
reacţia chimică, gradul de favorabilitate pentru principalele
culturi, aprovizionarea în elemente nutritive, poluarea cu
substanţe chimice;
d. agrotehnică: lucrări de amenajare – desecări, irigaţii,
combaterea eroziunii, fertilitatea – natura îngrăşămintelor,
dozele optime, dozele aplicate – amendarea necesară şi aplicată,
rezistenţa la arat, asolamentul;
e. datele economice: accesibilitatea –distanţa şi starea drumurilor,
producţia medie, producţia netă (venitul) şi valoarea de
randament.
Cadastru al apelor – activitate organizată pentru
inventarierea, evidenţa în timp, sistematizarea şi sintetizarea datelor
privind caracteristicile naturale ale apelor, lucrările de folosire şi de
protecţie a calităţii lor.
Scopul cadastrului apelor este de a furniza date pentru
întocmirea planurilor de amenajare a bazinelor hidrografice, prin
care se urmăreşte folosirea complexă a apelor, precum şi pentru
gospodărirea lor raţională.
Datele cadastrului apelor servesc la întocmirea
documentaţiei tehnice necesare lucrărilor de proiectare şi la avizări,
pentru eliberarea autorizaţiilor de funcţionare, şi, în general, la
gospodărirea apelor de suprafaţă şi subterane.
Cadastru al bunurilor imobile:
• cadastrul general al ţării, în care se identifică, se descriu, se
estimează şi se reprezintă pe planuri cadastrale toate bunurile
imobile din ţară şi se înregistrează drepturile titularilor asupra
lor;
• instrument în exercitarea împuternicirilor statului privind
administrarea resurselor funciare, ocrotirea intereselor publice
şi private în raporturile juridice ce ţin de bunurile imobile;

42
 Lexicon cadastral
• un sistem de ocrotire a titularilor de drepturi patrimoniale
asupra bunurilor imobile;
• un sistem deschis de informare a participanţilor la piaţa
bunurilor imobile şi a autorităţilor publice, inclusiv a organelor
fiscale.
Oficiul cadastral teritorial creează şi ţine cadastrul în raza
sa de acţiune stabilită de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru.
Cadastrul se constituie din planurile cadastrale ale
teritoriului, registrele bunurilor imobile, registrele de estimare a
valorii bunurilor imobile şi din dosarele cadastrale pentru fiecare
bun imobil.
Prin cadastrul bunurilor imobile se asigură recunoaşterea
publică a dreptului de proprietate şi a altor drepturi patrimoniale
asupra bunurilor imobile, ocrotirea de către stat a acestor drepturi,
susţinerea sistemului de impozitare şi a pieţei imobiliare.
Cadastru de stat al obiectelor şi complexelor din fondul
ariilor protejate - date despre statutul juridic, apartenenţa,
amplasamentul, regimul de protecţie, importanţa ştiinţifică,
cognitivă şi recreativă a acestor obiecte şi complexe. Ţinerea
cadastrului de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor
protejate este de competenţa autorităţii centrale pentru mediu şi se
finanţează de la bugetul de stat. Pentru instituirea cadastrului de
stat, pot fi folosite mijloace băneşti din fondurile ecologice şi de la
bugetele locale.
Cadastru economic – sistem ce se ocupă cu determinarea
elementelor economice şi fiscale ale parcelelor cadastrale, a
zonelor, tarlalelor, teritoriilor, etc. fixate, având ca obiective
principale: determinarea felului de folosinţă a parcelei, a zonei etc.;
stabilirea claselor de fertilitate a terenului respectiv; determinarea
producţiei şi a venitului cadastral; determinarea economică a
regiunii de evaluare, stabilirea regimului fiscal corespunzător; etc.
Cadastru fiscal - cadastru specializat ce include date
sistematizate privind subiecţii impunerii, numerele cadastrale,
tipurile şi adresa obiectelor ce constituie bunuri imobiliare, baza
impozabilă, suma impozitului pe bunurile imobiliare ce urmează a fi
43
 Lexicon cadastral
achitată, precum şi altă informaţie ce ţine de plata acestui impozit
(art. 286, CF). Cadastrul fiscal urmăreşte stabilirea cât mai
corespunzătoare a impozitului fiscal pe proprietăţi funciare.
Cadastru forestier (silvic) – activitatea organizată pentru
inventarierea, evidenţa şi înregistrarea fondului forestier, bazată pe
lucrări de măsurători topografice, cartări de specii pedologice şi
descrieri parcelare în care se arată toţi factorii de care depinde
productivitatea şi valorificarea optimă a produselor forestiere. Este
un cadastru de specialitate.
Terenurile care fac parte din fondul forestier sunt
identificate şi delimitate cu ocazia întocmirii amenajamentelor
silvice.
Planurile cadastrale rezultate în urma efectuării măsurării
fondului forestier, pe parcele, unităţi de producţie stau la baza
întocmirii registrelor de cadastru forestier.
Registrele folosite pentru inventarierea fondului forestier
cuprind următoarele părţi:
• Evidenţele suprafeţelor după modul de folosinţă al terenurilor.
• Evidenţa suprafeţelor pe funcţii de păduri.
• Evidenţa arboretelor cu productivitatea redusă pentru
ameliorat.
• Evidenţa repartizării suprafeţelor pădurilor şi a masei
lemnoase pe specii şi vârste.
• Evidenţa terenurilor degradate din fondul forestier.
• Evidenţa suprafeţelor ce urmează a fi exploatate.
Cadastru funciar – complexul de acţiuni şi totalitatea de
documente care împreună cu registrul oficial al drepturilor cuprinde
cadastru bunurilor imobile, este un sistem unitar, de sine stătător şi
obligator de evidenţă tehnică, economică şi juridică, prin care se
realizează stabilirea, înregistrarea, descrierea şi marcarea pe hărţi şi
planuri cadastrale a tuturor terenurilor de pe teritoriul republicii,
indiferent de destinaţie şi tipul de proprietate. Unităţile de bază ale
acestui sistem sunt sectorul şi deţinătorul de teren. Sistemul de
acţiuni al cadastrului funciar determină folosirea unui sector de
teren şi include totalitatea documentelor despre repartizare, regimul
44
 Lexicon cadastral
de drept, evaluare, clasificarea terenurilor, caracteristica calitativ-
cantitativă şi categoria de destinaţie.
Cadastru funcţional urban - cadastru de specialitate care
reprezintă un subsistem de evidenţă şi inventariere a datelor şi
informaţiilor privitor la teritoriile localităţilor, necesare autorităţilor
publice centrale şi organelor locale în exercitarea de către acestea a
funcţiilor ce le revin conform legislaţiei în vigoare în domeniul
urbanismului, amenajării teritoriului, a construcţiilor.
Obiectivul cadastrului funcţional urban este crearea bazei
informaţionale de date privind funcţionarea şi dezvoltarea
localităţilor. Această bază se va constitui din datele tehnice şi
economice de evidenţă a tuturor obiectelor imobiliare, fondurilor
edilitare şi funciare din intravilanul localităţilor.
Baza informaţională de date se va utiliza pentru:
- adoptarea în termene oportune a deciziilor privind acţiunile
urbanistice din teritoriul respectiv;
- schimbul de informaţii între cadastrele de specialitate;
- furnizarea informaţiei necesare ministerelor, departamentelor,
regiilor autonome pentru asigurarea exercitării de către acestea a
atribuţiilor ce le revin, inclusiv cele ce vizează dezvoltarea
teritoriilor în conformitate cu legislaţia în vigoare;
- furnizarea de informaţii persoanelor fizice şi juridice, la
solicitarea acestora;
- realizarea sintezelor statistice privind terenurile şi construcţiile
pe destinaţiile stabilite conform legislaţiei;
- transmiterea selectivă a datelor şi informaţiilor necesare pentru
elaborarea documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului;
- înaintarea propunerilor privitor la protejarea, renovarea,
revitalizarea, reconstrucţia obiectelor de interes public sau a
celor care reprezintă patrimoniu naţional sau local.
Cadastru general- este sistemul unitar şi obligatoriu de
evidenţă tehnică, economică şi juridică prin care se realizează
identificarea, înregistrarea, descrierea şi reprezentarea pe hărţi şi
planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum şi a celorlalte bunuri

45
 Lexicon cadastral
imobile de pe întreg teritoriul ţării, indiferent de destinaţia lor şi de
proprietar.
Scopul principal al cadastrului general este acela de a
furniza, în orice moment, datele reale către organele juridice şi
fiscale, privind partea cantitativă a dreptului real imobiliar şi
respectiv datele economice care atestă partea calitativă a imobilelor
din cuprinsul unui teritoriu administrativ.
Cadastrul general se întocmeşte pe comune, oraşe,
municipii, judeţe şi la nivelul întregii ţări, ceea ce înseamnă ca în
terminologia legii, noţiunea de cadastru general cuprinde în sfera ei
cadastrele localităţilor, cadastrele raioanelor şi cadastrul ţării.
Funcţiile cadastrului general sunt: funcţia tehnică, realizată prin
determinarea, pe bază de măsurători, a poziţiei, configuraţiei şi
mărimii suprafeţei terenurilor, pe destinaţii, categorii de folosinţă şi
proprietari, precum şi ale construcţiilor; funcţia economică, prin
care se evidenţiază destinaţia, categoriile de folosinţă a parcelelor,
precum şi elemente necesare stabilirii valorii economice a bunurilor
imobile; funcţia juridică, realizată prin identificarea proprietarilor
pe baza actelor de proprietate şi prin publicitatea imobiliară.
Operaţiunile prin care se realizează cadastrul general sunt:
• identificarea, înregistrarea şi descrierea în documentele
cadastrale a terenurilor şi a celorlalte bunuri imobile prin
natura lor, măsurarea şi prezentarea acestora pe harţi şi planuri
cadastrale, precum şi stocarea datelor pe suporturi
informative;
• asamblarea şi integrarea datelor furnizate de cadastrele de
specialitate;
• identificarea şi înregistrarea tuturor proprietarilor şi a altor
deţinători legali de terenuri şi de alte bunuri imobile, în
vederea asigurării publicităţii şi opozabilităţii drepturilor
acestora faţă de terţi;
• furnizarea datelor necesare sistemului de impozite şi taxe
pentru stabilirea corectă a obligaţiilor fiscale ale
contribuabililor.

46
 Lexicon cadastral
Deosebit de scopul principal arătat, cadastrul general care
se prezintă atât ca un ansamblu de activităţi tehnico-organizatorice
cât şi ca instituţie, îndeplineşte şi următoarele scopuri:
a. participă la elaborarea studiilor şi lucrărilor de cercetare
privind sistematizarea teritorială, protecţia mediului şi a altor
activităţi care se desfăşoară pe suprafeţe mari din teritoriul
ţării;
b. furnizează datele de sinteză organelor de statistică şi altor
autorităţi ale statului cu privire la stadiul şi evoluţia fondului
funciar pe raioane, judeţe şi ţară;
c. furnizează alte date aduse la zi pentru actualizarea hărţilor cu
diverse tematici;
d. participă la identificarea resurselor funciare.
Obiectul principal al cadastrului general îl constituie:
imobilul (parcela, cu sau fără construcţii), proprietarul şi amplasarea
teritorial-administrativă.
La rândul său, fiecare dintre cele trei entităţi de bază
vizează mai multe însuşiri cadastrale şi anume:
• imobilul: suprafaţa, categoria de folosinţă a terenului,
destinaţia terenului (construcţiei), calitatea terenului;
• proprietarul: identificarea după acte a numelui şi prenumelui,
situaţia juridică privind calitatea în temeiul căreia deţine
imobilul;
• amplasarea teritorial-administrativă: poziţia imobilelor care
constituie corpurile de proprietate în limitele administrative
ale comunei, oraşului, raionului sau municipiului (cu ajutorul
planurilor şi registrelor cadastrale).
Cadastru imobiliar – complexul de acţiuni şi totalitatea de
documente ce se referă la terenuri, inclusiv construcţiile şi
amenajările teritoriului. Aceasta este o denumire identică cu cea a
cadastrului bunurilor imobile.
Cadastru juridic se ocupă cu determinarea elementelor de
proprietate funciară, de titularii folosirii zonelor sau parcelelor, de
raporturile dintre persoane şi Stat, dintre uzufructuari şi societate,
etc. Cadastrul juridic completează obiectivele celorlalte două ramuri
47
 Lexicon cadastral
ale cadastrului general şi se dezvoltă pe baza tehnicii de întocmire a
registrelor publice, respectiv a documentelor juridice pe care se
sprijină tehnica organizării teritoriului.
Cadastru specializat (funcţional, de specialitate) –
complexul de acţiuni şi totalitatea de documente care se referă la o
categorie de terenuri (sub categorie), ramură de producere şi
instalaţiile (amenajările) amplasate pe aceste terenuri, altă
informaţie de ramură.
Acest cadastru prezintă subsisteme de evidenţă şi
inventariere a bunurilor imobile sub aspect tehnic şi economic, cu
respectarea normelor tehnice privind suprafaţa, categoria de
folosinţă şi proprietarul, organizate în domeniile: agricol, forestier,
al apelor, industrial, urban, edilitar, transporturi rutiere, feroviare,
navale, aeriene, turismului, zonelor protejate naturale şi constituite,
celor cu risc ridicat de calamităţi naturale ori supuse poluării şi
degradării.
Cadastru de specialitate se execută pentru teritoriul pe care
departamentul sau instituţia respectivă îl are în administraţie directă.
Cadastru de specialitate se bazează pe datele cadastrului
bunurilor imobile şi funciar şi sunt orientate practic pe categoriile
de terenuri ale fondului funciar.
Obiectele cadastrului de specialitate sunt bunurile imobile
(terenurile şi obiectivele amplasate pe ele), care au destinaţie bine
determinată în funcţie de domeniul de activitate.
Scopul principal al cadastrului de specialitate este
furnizarea informaţiei necesare ministerelor, departamentelor,
regiilor autonome pentru asigurarea rezolvării următoarelor
probleme:
a. identificarea şi stabilirea justă a resurselor funciare;
b. întocmirea studiilor şi proiectelor privind sistematizarea şi
amenajarea teritoriului, cât şi a localităţilor;
c. coordonarea, organizarea şi planificarea organizată bine a
binproducţiei agricole;
d. evidenţa, amenajarea şi folosirea raţională a pădurilor;
e. folosirea, amenajarea şi regularizarea cursurilor de apă;
48
 Lexicon cadastral
f. evidenţa fondului imobiliar, edilitar şi starea acestuia;
g. obţinerea de date reale asupra stării de întreţinere a diverselor
lucrări publice ca: străzi, drumuri, căi ferate etc., necesare
pentru planificarea lucrărilor de întreţinere;
h. evidenţa terenurilor destinate diferitor sectoare ale economiei
naţionale;
i. evidenţa terenurilor supuse proceselor geologice periculoase
(alunecări, eroziuni, carst, subinundaţii, etc.) în scopul
amplasării pe acestea a diferitor obiective şi micşorării
pierderilor;
j. alegerea amplasamentelor diferitor obiective industriale şi
social culturale;
k. evidenţa terenurilor cu subsoluri ce conţin diverse bogăţii
minerale în scopul exploatării lor raţionale;
l. protecţia mediului înconjurător;
m. crearea unei baze juste pentru stabilirea impozitului pe bunuri
imobile inclusiv funciar.
Cadastru tehnic – sistem informaţional ce se ocupă cu
întocmirea planurilor cadastrale şi cu determinarea elementelor
fizice şi topometrice ale bunurilor imobile, având ca obiective
principale: determinarea geometrică a contururilor şi mărimii
suprafeţelor parcelelor cadastrale, a zonelor fixate, a tarlalelor,
construcţiilor, încăperilor izolate etc; reprezentarea planimetrică şi
altimetrică a parcelelor, a zonelor, a tarlalelor etc., prin planuri
cadastrale, planuri de situaţie, hărţi, etc.; bornarea cadastrală a
marginilor conturului; determinarea coordonatelor geodezice ale
punctelor caracteristice; numerotarea şi intabularea elementelor
cadastrale; comasarea terenurilor unui anumit gen de lucrări;
parcelarea zonelor supuse unei folosinţe intensive, aplicând lucrările
geodezice-topometrice de bază.
Calitate - ansamblul caracteristicilor unui produs sau
serviciu, care îi conferă acestuia capacitatea de a satisface anumite
cerinţe. Aprecierea calităţii se face pe baza unui ansamblu de
caracteristici, esenţiale fiind următoarele: constructive (dimensiuni,
masă, etc.); funcţionale (randament, productivitate, fiabilitate,

49
 Lexicon cadastral
mentenabilitate etc.); economice (consumuri specifice, cheltuieli de
exploatare, cheltuieli de întreţinere etc.); estetice (grad de finisare,
cromatică etc.); ergonomice (confort, securitate de utilizare etc.);
ecologice (forme, durată şi grad de poluare). Calitatea are un
caracter dinamic, relativ şi complex. Pentru a compara bunurile sub
aspect calitativ se utilizează expresia de calitate relativă.
Cambie – titlu de credit pe termen scurt prin care cineva se
obligă să plătească la un anumit termen o sumă de bani acelui pe
care documentul îl desemnează.
Capacitate de producţie - producţia maximă, în expresie
naturală, pe care o poate obţine o unitate economică într-o perioadă
de timp dată, în condiţiile folosirii utilajelor la parametrii nominali,
a unor fluxuri tehnologice care nu presupun locuri înguste, a
utilizării depline a forţei de muncă angajate şi a unui management
corespunzător. Capacitatea de producţie poate fi calculată şi pe
subdiviziuni ale unei întreprinderi, în funcţie de intrările
suplimentare de factori de producţie, respectiv de ieşirile şi uzura
capitalului.
Capital (din franceză capital, germ. kapital) – suma de
bani sau bunuri de altă natură, constituind sursa de venituri prin
împrumuturi, închirieri ori prin investiţii într-o întreprindere. Se
deosebeşte: capital constant - care există sub forme de clădiri,
maşini, instalaţii, materii prime, etc.; capital variabil – investit în
diverse afaceri (comerciale, etc.).
Capitalizare - 1) Transformarea profiturilor acumulate şi a
rezervelor în capital emis; de exemplu, dacă o societate comercială
dispune de importante rezerve şi doreşte să se capitalizeze,
procedează la emisiunea de acţiuni suplimentare către acţionarii
existenţi (“acţiuni bonus”). Fiecare acţionar primeşte din noua
emisiune o cotă proporţională cu acţiunile deţinute deja. 2)
Capitalizarea bursieră, valoarea de piaţă a unei firme dată de cursul
bursei pentru acţiunile emise şi aflate în posesia acţionarilor; se
calculează înmulţind numărul acţiunilor la cursul curent al acestora.
3) Capitalizarea valorii, venitul echivalent cu capitalul care,
valorificat la rata curentă a dobânzii, aduce acel venit. De exemplu,

50
 Lexicon cadastral
o suprafaţă de teren aduce un venit sub formă de rentă de 1 000
dolari, la o rată a dobânzii de 10% , are o valoare capitalizată de 10
000 dolari.
Capitole ale registrului bunurilor imobile – conţinutul
registrului bunurilor imobile, în prezent, se constituie din 3 capitole:
a. capitolul A, care conţine înscrisuri privind terenul şi
construcţia capitală amplasată pe el, în cazul în care dreptul de
proprietate asupra terenului şi construcţiei îl deţine una şi
aceeaşi persoană, dacă acest drept îl deţin diferite persoane,
capitolul va conţine numai înscrisuri privitoare la teren;
b. capitolul B, care conţine înscrisuri cu privire la construcţia
capitală amplasată pe terenul indicat în capitolul A. Capitolul
B se deschide în cazul în care dreptul de proprietate asupra
terenului şi asupra construcţiei îl deţin diferite persoane;
c. capitolul C, care conţine înscrisuri cu privire la încăperile
izolate. Capitolul C se deschide în cazul în care dreptul de
proprietate asupra construcţiei capitale şi asupra încăperilor ei
izolate îl deţin diferite persoane.
Lipsa înscrisurilor în capitolele B şi C este o confirmare a
faptului că dreptul de proprietate asupra bunului imobil îl deţine
proprietarul terenului.
În viitor se prevede includerea capitolului D, în care vor fi
înscrise rezultatele evaluării cadastrale.
Conţinutul registrului bunurilor imobile este considerat
autentic, în favoarea celui care a dobândit prin act juridic un drept
de la o persoană, dacă dreptul era înscris în registru în numele
acestei persoane. Această dispoziţie nu se aplică atunci când s-a
notat o contestare asupra autenticităţii sau, când neautenticitatea era
cunoscută dobânditorului, când înscrisul a fost efectuat în procesul
înregistrării primare masive.
Fiecare din capitolele indicate la alin. (1) va fi constituit
din trei subcapitole:
• subcapitolul I - bunul imobil;
• subcapitolul II - dreptul de proprietate asupra bunului imobil;
• subcapitolul III - grevarea drepturilor patrimoniale.
51
 Lexicon cadastral
Caracter al localizării obiectului – indicele care arată
gradul de repartizare a obiectului spaţial. Există obiecte cu caracter
de localizare discret, liniar şi de suprafaţă.
Carte tehnică a construcţiei - ansamblul documentelor
tehnice referitoare la proiectarea, execuţia, recepţia, exploatarea şi
urmărirea comportării în exploatare a construcţiei, cuprinzând toate
datele necesare pentru identificarea şi determinarea stării tehnice
(fizice) a construcţiei respective şi a evoluţiei acesteia în timp.
Categorie de importanţă a unei construcţii - grupare de
factori şi criterii care permit considerarea acelei construcţii, de către
participanţii la procesul de realizare şi la întreg ciclul de existenţă a
acestei construcţii, în funcţie de caracteristicile şi relaţiile sale cu
mediul uman, socioeconomic şi natural
Categorii cadastrale de terenuri – grupări de teritorii
cadastrale după natura reliefului lor, după obstacolele pe care le
prezintă la desfăşurarea măsurărilor, după starea lor hidrografică şi
după situaţia lor geografică. Terenurile cadastrale se împart de
obicei în patru categorii principale:
Categoria A cuprinde terenurile plane, descoperite, şesuri
sau povârnişuri cu pante uniforme şi foarte mici; ele nu prezintă nici
o dificultate pentru desfăşurarea măsurărilor cadastrale.
Categoria B cuprinde terenurile uşor ondulate, puţin
accidentate; ele prezintă mici obstacole pentru desfăşurarea
măsurărilor cadastrale.
Categoria C cuprinde terenurile accidentate, cu relief
neregulat, versante cu pante mari, acoperite, brăzdate de râpe, etc.;
ele prezintă mari dificultăţi şi obstacole pentru desfăşurarea
măsurărilor cadastrale şi reclamă cheltuieli importante.
Categoria D cuprinde terenurile foarte accidentate, zone
muntoase cu versante foarte abrupte, acoperite, etc.; ele prezintă
cele mai mari dificultăţi şi obstacole pentru desfăşurarea
măsurărilor cadastrale şi reclamă cheltuieli foarte mari.
Categoriile cadastrale de terenuri sunt necesare pentru
alegerea tehnicii de măsurare, pentru stabilirea toleranţelor
cadastrale, pentru desfăşurarea evaluării şi clasificării cadastrale.

52
 Lexicon cadastral
Categorii de folosinţă – modul de folosire a unei suprafeţe
de teren (arabil, vie, păşune etc.) pe o anumită perioadă de timp, în
funcţie de condiţiile naturale şi cerinţele social-economice.
Categoria de folosinţă a terenului, individualizată printr-un cod, este
unul dintre atributele parcelei. Evidenţierea la partea tehnică a
cadastrului general, a categoriei de folosinţă, alături de celelalte
atribute, este necesară atât pentru întocmirea documentaţiei
cadastrale cât şi pentru stabilirea sarcinilor fiscale care grevează
bunurile imobile.
Categorii de terenuri - părţi de terenuri din fondul funciar
cărora li se atribuie o anumită destinaţie economică, stabilită în
general după însuşirile naturale ale terenurilor respective şi mai ales
după însuşirile create de om.
Categorii de terenuri agricole – terenuri pentru obţinerea
producţiei agricole, clasificate după anumite metodologii de
bonitate în raport de fertilitatea lor.
Categorii de terenuri neagricole – terenurile care servesc
pentru desfăşurarea activităţii celorlalte ramuri ale economiei
naţionale (industrie, silvicultură, construcţii, transporturi) etc.,
terenuri acoperite cu apă, precum şi terenuri care, datorită anumitor
condiţii naturale, nu sunt folosite la un moment dat pentru
agricultură sau pentru alte nevoi.
Cereale - grup de plante, cele mai multe din familia
gramineelor, care sunt întrebuinţate în alimentaţia oamenilor şi a
animalelor, cum şi în diferite industrii, pentru amidonul şi
substanţele proteinice pe care le conţin. Cereale sunt: grâul, secara,
orzul, ovăzul, meiul, porumbul, orezul, sorgul şi hrişca.
Cerere - cantitatea dorită dintr-un anumit bun economic,
care poate fi cumpărată într-o perioadă de timp determinată, la
anumite niveluri ale preţului. Cererea reprezintă un sistem efectiv
pentru producători numai dacă dorinţa de cumpărare este susţinută
de capacitatea (mijloacelor) de plată. Fiind un flux economic,
cererea reliefează comportamentul cumpărătorului în legătură cu
cantitatea maximă care poate fi cumpărată la un anumit nivel al
preţului sau preţul unitar maxim care poate fi achitat pentru o

53
 Lexicon cadastral
cantitate determinată. Cantitatea cerută evidenţiază intenţia
cumpărătorului şi are sens numai în raport cu un anumit nivel al
preţului. În cadrul diferitor pieţe, cererea este prezentată de un
barem care cuprinde cantităţile cerute în funcţie de modificarea
preţului unitar. Ea exprimă preferinţele relative ale cumpărătorului
în condiţiile unor restrângeri bugetare, considerându-se că toţi
ceilalţi factori nu se schimbă. Tranzacţia de la cererea individuală la
cea de piaţă poate fi realizată printr-un simplu proces de însumare a
cantităţilor individuale cerute la diferite niveluri posibile ale
preţului unitar.
Cernoziom - tip de sol zonal, format sub un climat de
stepă cu o slabă spălare a carbonaţilor şi o puternică acumulare de
substanţă organică. Se deosebesc: cernoziom castaniu, ciocolatiu,
degradat etc. Cernoziomurile se caracterizează printr-o înaltă
fertilitate naturală, s-au format pe orice rocă cu conţinut de carbonat
de calciu, dar se întâlnesc, în primul rând, pe loessuri.
Certificare - procedura prin care o terţă parte (o
organizaţie, independentă de furnizor si de consumator) dă o
asigurare scrisă că un produs corespunde condiţiilor
specificate.
Certificat de urbanism - act cu caracter informativ şi
reglementativ, emis de autoritatea administraţiei publice locale
abilitată prin lege, la cererea oricărei persoane fizice sau juridice
interesate, prin care se aduc la cunoştinţa solicitantului date privind
regimul juridic, economic, tehnic şi arhitectural-urbanistic de
exploatare a terenurilor şi construcţiilor pentru care a fost solicitat.
Circuit civil al bunurilor - bunurile pot circula liber, cu
excepţia cazurilor când circulaţia lor este limitată sau interzisă prin
lege.
Circulaţea juridică a terenurilor – terenurile, proprietate
privată, indiferent de titularul lor, sunt şi rămân în circuitul civil.
Ele pot fi dobândite şi înstrăinate prin oricare dintre modurile
stabilite de legislaţia civilă, cu respectarea dispoziţiilor din prezenta
lege.

54
 Lexicon cadastral
Terenurile situate în intravilan şi extravilan pot fi
înstrăinate, indiferent de suprafaţa ocupată, prin acte juridice între
persoanele în viaţă, încheiate în formă autentică.
Ciclu economic - ciclu al activităţii economice, reprezintă
o fluctuaţie în nivelul activităţii economice (de obicei aproximată
prin venitul naţional), care formează un model regulat, cu perioade
de expansiune a activităţii alternând cu perioade de contracţie.
Astfel de cicluri se observă în tendinţa pe termen lung sau secular al
evoluţiei producţiei.
Ciclu al produsului - concept care descrie evoluţia unui
produs de la lansare, trecând succesiv prin fazele de produs
maturizat şi produs standardizat. De regulă, produsele noi apar în
ţările cu venituri şi costuri mari ale forţei de muncă, aceste ţări au
pentru scurt timp monopolul asupra producţiei şi exportului
bunurilor respective. Pe măsură ce pieţele se dezvoltă şi în ţările cu
niveluri de venit mai mici, iar tehnologia de producţie se
stabilizează, producţia se poate muta în aceste ţări, pentru a profita
de avantajul costurilor scăzute ale forţei de muncă şi pentru a
satisface cererea tot mai mare. Când produsul a devenit
binecunoscut în întreaga lume, iar tehnologia de fabricare s-a
standardizat, producţia se poate muta către ţări şi mai puţin
dezvoltate, pentru a beneficia de costuri şi mai scăzute ale muncii şi
pentru a fi exportate de aici în întreaga lume. Un astfel de ciclu
poate fi observat în domeniul fibrelor sintetice şi al
semiconductoarelor.
Circuit al venitului - fluxul plăţilor şi încasărilor dintre
firmele şi gospodăriile casnice ale populaţiei unei ţări. Banii circulă
de la gospodării la firme, în schimbul bunurilor şi serviciilor oferite
de acestea, şi de la firme la gospodării în schimbul factorilor oferiţi
de acestea din urmă. Contabilitatea venitului naţional se bazează
anume pe simpla constatare că valoarea monetară a veniturilor
gospodăriilor trebuie să egaleze valoarea monetară a producţiei
firmelor şi valoarea monetară a cheltuielilor gospodăriilor casnice
pentru cumpărarea acestor producţii. Este de remarcat că mărimea
veniturilor sau cheltuielilor totale – sau, de fapt, valoarea monetară

55
 Lexicon cadastral
a producţiei – dintr-o anumită perioadă de timp este, de regulă, de
câteva ori mai mare decât valoarea stocului de bani din acest model
simplu, deoarece, în aceeaşi perioadă, o unitate monetară trece de
mai multe ori prin aceleaşi mâini. Retragerile de monedă determină
micşorarea fluxului de venit, în timp ce injectările de monedă îl
măreşte. Pentru menţinerea echilibrului, retragerile trebuie să fie
egale cu injectările.
Câştiguri din capital - diferenţa pozitivă dintre preţul de
cumpărare a unui activ şi cel al revânzării lui la o dată ulterioară.
Astfel un apartament cumpărat cu 6 000 $ şi care fără cheltuieli
semnificative între timp, se vinde cu 10 000 $ cu doi ani mai târziu,
generează un profit fin revânzarea de capital de 4 000 $. Dacă
nivelul general al preţului a crescut în perioada respectivă, atunci
câştigul real este mai mic decât câştigul monetar. Evident, dacă
câştigul monetar este mai mic decât nivelul general al inflaţiei, se
produce o pierdere reală de capital. O pierdere monetară reală de
capital se poate produce şi dacă, din anumite motive, activul pierde
din valoare pe parcursul perioadei respective. Deoarece câştigurile
de capital apar ca o formă a rentei economice, ele sunt adeseori
supuse unor forme specifice de impozitare.
Clasificare – sistem de divizare a unei oarecare mulţimi de
obiecte pe grupe separate, în interiorul cărora obiectele au trăsături
comune.
Clasificare a construcţiilor după destinaţie - se deosebesc
următoarele feluri de construcţii: de locuinţe, administrative,
financiar-bancare, comerciale, pentru cult, pentru cultură, pentru
învăţământ, pentru sănătate, amenajări sportive, de agrement,
sociale, industriale, monumente-ansambluri şi situri istorice,
turistice, edilitare şi anexe.
Clasificare a servitutilor - se poate face după diferite
criterii:
a. Aparente sunt servitutile care se cunosc prin semne exterioare,
iar neaparente - cele care nu se atestă prin astfel de semne.

56
 Lexicon cadastral
b. Continue sunt servitutile al căror exerciţiu este sau poate fi
continuu fără a fi necesară fapta omului, iar necontinue - cele
pentru a căror existenţă este necesară fapta omului.
c. Pozitive sunt servitutile care îndreptăţesc pe proprietarul
terenului dominant să facă în mod direct anumite acte de
folosinţă pe terenul aservit, iar negative - cele care impun
proprietarului terenului aservit anumite restricţii în exerciţiul
dreptului său de proprietate.
Clasificare a terenurilor după destinaţie - potrivit
prevederilor Codului Funciar în funcţie de destinaţie, terenurile sunt
clasificate:
a. terenuri cu destinaţie agricolă, şi anume: terenurile agricole
productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole,
pomicole, plantaţiile de hamei şi duzi, păşunile, fâneţele,
serele, solariile, răsadniţele şi altele asemenea - cele cu
vegetaţie forestieră, dacă nu fac parte din amenajamentele
silvice, păşunile împădurite, cele ocupate cu construcţii şi
instalaţii agrozootehnice, amenajările piscicole şi de
îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice şi de exploatare
agricolă, platformele şi spaţiile de depozitare care servesc
nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive care pot
fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă;
b. terenuri din intravilan, aferente localităţilor urbane şi rurale, pe
care sunt amplasate construcţiile, alte amenajări ale
localităţilor, inclusiv terenurile agricole şi forestiere;
c. terenuri destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor
şi cu alte destinaţii speciale, cum sunt cele folosite pentru
transporturile rutiere, feroviare, navale şi aeriene, cu
construcţiile şi instalaţiile aferente, construcţii şi instalaţii
hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice şi
gazelor naturale, de telecomunicaţii, pentru exploatările
miniere şi petroliere, cariere şi halde de orice fel, pentru
nevoile de apărare, plajele, rezervaţiile, monumentele naturii,
ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice şi altele
asemenea;

57
 Lexicon cadastral
d. terenuri destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii
recreative, terenurile de valoare istorico-culturală, terenurile
zonelor suburbane şi ale zonelor verzi şi anume terenurile
rezervaţiilor, parcurilor naţionale, parcurilor dendrologice şi
zoologice, grădinilor botanice, braniştilor, monumentelor
naturii, terenurile zonelor de protecţie şi zonelor sanitare,
terenurile în ale căror perimetru se află obiectele naturale, ce
reprezintă valoare ştiinţifică şi culturală, landşafturile tipice şi
unciale, comunicaţii de organisme vegetale şi animale,
formaţiuni geologice, specii de plante şi animale rare,
terenurile pe care există obiecte de tratament naturale (izvoare
de ape minerale, nămoluri curative) şi condiţii climaterice
deosebit de favorabile profilaxiei şi tratamentului, terenurile pe
care se află case de odihnă, pansionate, sanatorii, campinguri,
baze turistice, parcuri şi tabere pentru copii etc., rezervaţiile
istorico-culturale, parcurile memoriale, monumentele,
monumentele arheologice şi arhitecturale, terenurile din
extravilan destinate amplasamentelor, legate de amenajarea şi
funcţionarea normală a gospodăriei orăşeneşti, precum şi cele
ocupate de păduri, grădini publice şi de alte spaţii verzi, care
au funcţie de protecţie, sanitaro-igienice, de fortificare a
sănătăţii şi care sunt locuri de odihnă a populaţiei;
e. terenuri cu destinaţie forestieră (ale fondului silvic) şi anume:
terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură,
producţie ori administrare silvică, terenurile destinate
împăduririlor şi cele neproductive - stâncării, abrupturi,
bolovănişuri, râpe, ravene, torenţi - dacă sunt cuprinse în
amenajamentele silvice;
f. terenuri aflate permanent sub ape, şi anume: albiile minore ale
cursurilor de apă, cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de
retenţie, fundul apelor maritime interioare şi al mării
teritoriale;
g. terenuri ale fondului de rezervă – toate terenurile neatribuite în
proprietate, posesiune şi folosinţă, terenurile asupra cărora

58
 Lexicon cadastral
dreptul de proprietate, posesiune şi beneficiere s-a stins în
conformitate cu prevederile Codului Funciar.
Fiecare dintre destinaţiile terenurilor enumerate pot avea
categorii de folosinţă predominante, care ocupă suprafaţa majoritară
şi categorii de folosinţă care ocupă un procent mai mic. De
exemplu, categoriile de folosinţă predominante ale terenurilor
agricole sunt: arabilul, viile, livezile şi păşunile, iar un procent mai
mic îl ocupă şi construcţiile, apele etc. Tot în intravilan, în afară de
categoria de folosinţă – curţi – construcţii, care este predominantă în
cadrul destinaţiei, se includ şi alte categorii de folosinţă care ocupă
suprafeţe mai mici, decît cel arabil, livezi, ape etc.
Clauză - prevedere cuprinsă într-un act juridic (contract,
tratat etc.) care are drept consecinţă obligaţii speciale pentru o parte
sau părţile menţionate. Clauza poate fi de mai multe feluri: clauza
clientului cel mai favorizat, prevedere în baza căreia una dintre părţi
(de regulă, vânzătorul) se obligă să acorde celeilalte părţi condiţiile
cele mai favorabile pe care le-ar acorda ulterior, într-o operaţiune
comercială identică; clauza compromisorie, prin care părţile
contractante stabilesc “ex ante” că orice litigiu apărut între ele în
legătură cu contractul încheiat să fie soluţionat pe calea arbitrajului;
clauza contra riscului valutar, prevedere contractuală care determină
părţile să-şi îndeplinească drepturile şi obligaţiile pe care şi le-au
asumat, luând în consideraţie modificările cursului valutei în care s-
a încheiat contractul; clauza de hardship, prevedere existentă în
contractele de lungă durată, care obligă părţile să-şi renegocieze
drepturile şi obligaţiile, în spirit reciproc avantajos, atunci când
datorită unor împrejurări deosebite este deteriorat echilibrul dintre
contraprestaţii; clauza ofertei concurente, prevedere din contracte,
care permite cumpărătorului să beneficieze din partea ofertantului
de condiţii mai favorabile decât cele prevăzute iniţial în contract,
dacă au fost acordate unui alt cumpărător; clauza primului refuz,
prevedere contractuală prin care ofertantul se obligă ca, la o nouă
operaţiune comercială, cumpărătorul să beneficieze prioritar de
această ofertă; clauza de indexare, prevedere care urmăreşte să
apere părţile de variaţiile preţurilor, prin indexarea automată a

59
 Lexicon cadastral
vechilor preţuri, în funcţie de variaţia etalonului convenit; clauza de
limitare a răspunderii, prevedere care limitează răspunderea
debitorului peste un anumit plafon maximum, stabilit de comun
acord cu creditorul.
Clădire – construcţie, casă, edificiu, care serveşte pentru
adăpostirea oamenilor sau a animalelor, a materialelor etc.
Coastă (versant) - povârnişul unei înălţimi sau al unei văi.
Cod - set de reguli utilizate pentru a converti datele de la o
reprezentare la alta. Set de reprezentări definit de setul de reguli
conform acestui.
Codare – transformarea mesajului în semnal sau
reprezentarea a câteva mesaje prin simboluri convenite din timp.
Comasare – acţiune de reunire într-un singur trup (sau
într-un număr cât mai mic de trupuri) terenuri izolate, aparţinând
aceluiaşi deţinător, în scopul asigurării condiţiilor optime pentru
organizarea procesului de producţie.
Compensare - operaţia determinării valorii mijlocii sau a
valorii celei mai probabile a unui şir de măsurători ale căror
rezultate sunt afectate de erori aleatorii (accidentale).
Competenţa şi funcţiile organelor cadastrale. Organele
cadastrale au următoarele funcţii:
Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru a Republicii Moldova:
• asigură promovarea unei politici unice în domeniul creării şi
ţinerii cadastrului, dezvoltării reţelei geodezice pe întreg
teritoriul ţării;
• organizează şi controlează activitatea oficiilor cadastrale
teritoriale şi a altor organe subordonate, aprobă statutele lor;
• coordonează la nivel interdepartamental activităţile legate de
crearea şi tinerea cadastrului;
• efectuează, în modul stabilit, certificarea specialiştilor pentru
executarea lucrărilor de creare şi tinere a cadastrului;
• organizează procesul de ridicare continuă a calificării
personalului oficiilor cadastrale teritoriale;
• prezintă Guvernului propuneri privind perfecţionarea
legislaţiei ce reglementează lucrările de organizare a
60
 Lexicon cadastral
teritoriului, administrarea resurselor funciare şi schimbului de
informaţii cadastrale;
• exercită alte atribuţii privind tinerea cadastrului, inclusiv
angajamentele internaţionale ale Republicii Moldova în
domeniu.
Întreprinderea de Stat „Cadastru”:
a. proiectează şi dezvoltă sistemul informaţional al cadastrului;
b. acumulează, sistematizează şi păstrează informaţia cadastrală;
c. stabileşte schema mişcării fluxului de informaţii cadastrale şi
modul de prelucrare a lor;
d. asigură securitatea păstrării şi transmiterii datelor prin reţea,
prezintă propuneri privind perfecţionarea sistemului de
păstrare a bazei de date;
e. administrează baza de date centrală;
f. proiectează şi efectuează legătura dintre forma electronică a
registrului cadastral şi forma electronică a altor registre de
stat;
g. furnizează informaţie cadastrală sistematizată autoritarilor
administraţiei publice, altor persoane juridice, precum şi
persoanelor fizice;
h. ţine Registrul de stat al unitaţilor administrativ-teritoriale şi al
străzilor din localităţile de pe teritoriul Republicii Moldova
(introdus prin Legea Nr.1037-XIV din 9 iunie 2000).
Oficiile cadastrale teritoriale îndeplinesc întregul complex
de lucrări cadastrale din teritoriul de deservire care include:
a. elaborarea planurilor cadastrale a unităţilor administrativ-
teritoriale şi a bunurilor imobile, inclusiv a sectoarelor de
teren;
b. întocmirea dosarelor cadastrale a unităţilor administrativ-
teritoriale şi a bunurilor imobile;
c. înregistrarea bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor;
d. ţinerea şi păstrarea în integritate a registrului bunurilor
imobile;
e. efectuarea expertizei lucrărilor de formare şi evaluare a
bunurilor imobile care urmează a fi înregistrate în registrul
61
 Lexicon cadastral
bunurilor imobile inclusiv şi la cererea instanţei de judecată şi
organelor fiscale;
f. evaluarea bunurilor imobile;
g. formarea bunurilor imobile;
h. autentificarea drepturilor asupra bunurilor imobile noi formate
(înregistrate anterior în OCT);
i. calcularea, recalcularea cotei-părţi dintr-un bun imobil
proprietate comună;
j. atestarea personalului Oficiilor cadastrale teritoriale conform
regulamentului respectiv;
k. exercită alte atribuţii conform legislaţiei;
Direcţiile de stat relaţii funciare şi cadastru:
1. asigură promovarea unei politici unice în domeniul creării şi
ţinerii cadastrului în unitatea administrativ-teritorială
respectivă (raion, judeţ);
2. controlează activitatea tuturor executorilor de lucrări
cadastrale în teritoriu;
3. prezintă Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru informaţia
despre respectarea legislaţiei în domeniul cadastrului în
teritoriul respectiv.
Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru şi oficiile cadastrale
teritoriale sunt independente de orice proprietar de bun imobil şi se
supun numai legii.
Componentele cadastrului funcţional urban - cadastrul
funcţional urban, fiind unul dintre cadastrele de specialitate, se
constituie din blocurile de informaţie departamentală, care
corespunde specificului lucrărilor, şi cea preluată din alte sisteme
informaţionale. Cele mai importante componente ale cadastrului
funcţional urban sunt cadastrul reţelelor edilitare şi informaţia din
documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului.
Obiecte ale cadastrului reţelelor edilitare sunt reţelele
subterane şi supraterane de alimentare cu apă potabilă şi industrială,
de canalizare, termoficare, gaze naturale, electrice, telefonice etc.,
precum şi căile de rulare a mijloacelor de transport electric,

62
 Lexicon cadastral
construcţiile supraterane de identificare a instalaţiilor electrice,
staţiile de pompare şi de punere sub presiune şi alte construcţii şi
instalaţii, care fac parte din dotarea edilitară de interes public sau
comun, precum şi reţelele obiectului imobil sau alăturate acestuia.
Obiectele sau fragmentele reţelelor edilitare amplasate în
extravilanul localităţilor se consideră componente ale structurii
localităţii şi se includ în cadastrul funcţional urban.
Comună – unitate de bază a organizării administrativ-
teritoriale a statului, compusă din unul sau mai multe sate şi
condusă de un primar.
Concesiune - realitate consfinţită printr-un act juridic
adecvat (contract), prin care o persoană fizică sau juridică acordă
drepturi şi puteri pe care numai ea (singură) le poate acorda unui
terţ. Obiectul concesiunii se referă la bunuri. Această relaţie are
aspecte şi nuanţe extrem de diferite în funcţie de natura bunurilor
economice respective sau domeniul de activitate. În domeniul
administraţiei publice, de exemplu, concesiunea constă în/sau
închirierea unor terenuri, acordarea dreptului de a utiliza terenul
statului pentru trecerea reţelelor electrice, de a construi pe terenuri
ale domeniului public, de a exploata solul şi subsolul unor
asemenea terenuri etc. Aceasta mai priveşte acordarea dreptului de a
executa anumite servicii publice în condiţiile respectării unor
obligaţii cu prevedere la orar, tarif etc. De regulă, concesiunea se
realizează în condiţii de timp (termene sau durată) şi economice
foarte bine precizate. Din punct de vedere al timpului este
caracteristică durata relativ mare atunci când sunt concesionate
terenuri şi servicii (în general, peste zece ani). Concesiunea ca
relaţie s-a extins considerabil în ultimii ani, îndeosebi în domeniul
comerţului. Producătorul sau furnizorul conferă unui distribuitor,
care este concesionarul său, dreptul de a comercializa produsele sale
cu titlul exclusiv pe un teritoriu stabilit – denumit zonă de
responsabilitate – pentru o durată determinată sau nedeterminată şi
sub control. Cu toate progresele realizate, concesiunea rămâne, după
părerea specialiştilor, o relaţie evident perfectibilă din punct de
vedere juridic.

63
 Lexicon cadastral
Concurenţă - denumire specifică dată relaţiilor dintre toţi
cei care acţionează pe aceeaşi piaţă pentru realizarea propriilor
interese în condiţiile de libertate economică. În esenţă, aceste relaţii
decurg din: a) caracterul limitat al resurselor şi folosirea lor
alternativă, ceea ce reduce, în cele din urmă la realizarea intereselor
sau maximizarea satisfacţiei proprii unităţilor economice în raport
cu problema accesului la resurse; b) caracterul interactiv al
deciziilor pe care le iau participanţii la aceeaşi piaţă în mod
autonom, independent, care depind concomitent şi de cele pe care le
iau ceilalţi. Dată fiind această situaţie, concurenţa exprimă în acelaşi
timp rivalitatea, disputa dintre entităţile economice respective, care
urmăresc acelaşi scop şi de aceea interesele lor devin contradictorii.
Pentru a-şi maximiza satisfacerea trebuinţelor în creştere şi
diversificare, vizavi de interesele limitate şi cu întrebuinţări
alternative, fiecare va face tot ce-i stă în putere spre a accede la
resursele potrivite aspiraţiilor sale din toate punctele de vedere. În
căutarea lor, unităţile economice realizează inovaţii tehnico-
ştiinţifice, îşi perfecţionează activităţile şi pregătirea, elaborează
soluţii pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă, dezvoltă
şi diversifică producţia etc., contribuind astfel la progresul
societăţii. Prin natura sa, concurenţa este considerată cea mai
importantă cauză a progresului economic şi tehnico-ştiinţific. Ea se
impune în acest proces prin două căi: stimulativă şi coercitivă.
Satisfacerea intereselor proprii stimulează unităţile economice să
realizeze noi progrese, iar nereuşita, dimpotrivă, le constrânge să
facă progrese sub ameninţarea eliminării sau pierderii poziţiilor pe
care le-au avut pe piaţă. Concurenţa este resimţită de fiecare,
concomitent, sub cele două aspecte, în anumite momente putând fi
predominant unul sau altul din ele. Principalul beneficiar al acestui
progres este consumatorul. El recepţionează efectul benefic al
concurenţei prin costuri mai scăzute, cantitate, calitate şi
diversitatea bunurilor, promptitudinea cu care acestea îi sunt oferite,
facilităţile care i se acordă în condiţii de raţionalitate economică,
pentru a-şi maximiza satisfacerea. Datorită acestor consecinţe,
concurenţa este o concepţie fundamentală a economiei de piaţă.

64
 Lexicon cadastral
Pentru promovarea intereselor consumatorilor, este necesară
menţinerea şi stimularea concurenţei, a unui mediu concurenţial
normal, fapt realizat în toate ţările, prin adoptarea unor legi ale
concurenţei sau de protecţie. În desfăşurarea sa, concurenţa creează,
totodată, premisele propriei sale distorsionări şi induce efecte
perturbatorii precum diferenţierea şi dispariţia unor unităţi
economice, şomaj etc., care în anumite ţări şi perioade pot atinge
cote importante. Accesul la resurse nu decurge de la sine, din voinţa
unităţilor economice, ci este determinat de posibilităţile sau forţa
economică de care dispun şi pe care caută să şi-o dezvolte
permanent. Caracterul deosebit de complex al concurenţei a
determinat studierea sa, mai ales pe segmente, fapt care a permis
progrese remarcabile în ştiinţa economică. Piaţa nu există însă sub
forma unor segmente separate, rupte unele de altele, iar preţul
presupune întâlnirea – confruntarea –cumpărători şi vânzători.
Toate acestea impun, totodată, cunoaşterea într-o concepţie
integrată, printr-un studiu integrator, pentru a evita concluzii de
ansamblu greşite.
Condiţii ale servitutii – condiţii care:
1. La realizarea servitutii, persoana împuternicită trebuie să
respecte interesele proprietarului terenului aservit.
2. Proprietarul terenului dominant poate fi obligat să plătească, la
anumite perioade, o recompensă (despăgubire) proprietarului
terenului aservit.
3. Schimbarea proprietarului terenului dominant sau al terenului
aservit, precum şi împărţirea terenurilor, nu afectează dreptul
de servitute.
4. Servitutea se poate constitui în vederea asigurării unei utilităţi
viitoare a terenului dominant.
5. Servitutea constituită asupra unei construcţii ce se va edifica
ori asupra unui teren ce va fi dobândit se naşte numai la data
edificării ori dobândirii.
6. Un teren grevat cu uzufruct sau superficie poate fi grevat cu
servitute numai cu acordul uzufructuarului sau al
superficiarului.

65
 Lexicon cadastral
Condiţii de mediu – totalitatea elementelor fizico-
geografice ale mediului reprezentate prin poziţia geografică, climă,
rocă, sol, apă freatică sau stagnantă, vegetaţie etc.
Conductă – ţeavă sau ansamblu de ţevi pentru transportul
fluidelor sau a materialelor pulverulente pe un anumit traseu. Fir
metalic sau cablu prin care circulă un curent electric.
Confiscare – trecerea gratuită în patrimoniul statului, pe
baza unei hotărâri judecătoreşti, a unui bun aparţinând unei
persoane particulare.
Consecutivitatea drepturilor înscrise în registrul
bunurilor imobile. Consecutivitatea drepturilor înscrise în registrul
bunurilor imobile se determină în conformitate cu consecutivitatea
înregistrării lor. Se consideră data înregistrării ziua depunerii cererii
de înregistrare (dacă documentele nu sînt respinse).
Consecutivitatea poate fi modificată ulterior. Pentru
aceasta este necesar acordul persoanelor care-şi schimbă
consecutivitatea şi înregistrarea modificării în registru. În cazul
înregistrării unui drept, proprietarul poate stipula condiţia
consecutivităţii înregistrării lui. Această condiţie, de asemenea,
trebuie înregistrată.
Conservare a resurselor funciare – ansamblu de măsuri şi
lucrări pentru menţinerea posibilităţilor de amenajare a resurselor
funciare şi a calităţii acestora în perspectivă, potrivit cerinţelor
social-economice.
Conservare a solului – ansamblul de măsuri tehnice,
culturale şi de altă natură, folosite pentru prevenirea degradării stării
de fertilitate a solului prin eroziune sau prin alte procese negative.
Consolidare - termen prin care se desemnează schimbarea
situaţiei economice a unei firme, regiuni, ţări sau a unor indicatori ai
lor prin acţiuni specifice, astfel încât acestea se ameliorează şi devin
mai relevante.
Întărirea, îmbunătăţirea, creşterea puterii economice şi
financiare a unei persoane, întreprinderi, a unui stat în raport cu
datoria pe care a contractat-o şi o are de restituit, reprezintă
consolidarea unui credit. Aceasta înseamnă că un credit pe termen

66
 Lexicon cadastral
mediu sau lung se substituie unui credit pe termen scurt. O rentă sau
o datorie publică se consolidează atunci când titlurile pe termen
scurt caracteristice acestora sunt înlocuite cu altele pe termen lung.
În contabilitate consolidarea unui cont, unei cifre de
afaceri, unui bilanţ pentru o firmă, un grup de firme sau pentru toţi
agenţii economici se face prezentând activitatea sau patrimoniul lor
după anularea operaţiunilor care au loc între ei.
Consolidare a terenurilor agricole - complex de acţiuni
juridice şi tehnice, întreprinse în scopul optimizării dimensiunii,
amplasamentului terenurilor şi organizării sistemului de măsuri în
vederea combaterii eroziunii solului şi sporirii fertilităţii lui, creând
condiţii propice pentru activitatea economică a gospodăriilor
ţărăneşti (de fermier), a întreprinderilor şi cooperativelor agricole de
producţie, care cultivă pământul aflat în proprietate privată.
Consolidării pot fi supuse terenurile agricole situate în
limitele unei singure localităţi.
Consolidarea terenurilor agricole se efectuează din
iniţiativa proprietarilor de terenuri prin următoarele modalităţi:
a. în baza contractului de activitate economică comună
(cooperativele agricole de producţie);
b. prin folosirea în comun a terenurilor agricole (în conformitate
cu statutul întreprinderilor agricole);
c. prin separare, comasare şi redefinirea hotarelor sectoarelor de
teren, prin arendă, vânzare-cumpărare, prin schimbul
sectoarelor de teren de câtre deţinătorii de teren, inclusiv intre
deţinătorii de teren participanţi la procesul de consolidare;
precum şi prin alte modalităţi neinterzise de legislaţie.
Metoda de consolidare a sectoarelor de teren agricole va fi
aleasă de proprietarii terenului.
Consolidarea terenurilor agricole se înfăptuieşte în baza
proiectului de consolidare elaborat de o organizaţie autorizată de
Guvern şi aprobat de proprietarii de teren. Consolidarea terenurilor
agricole este susţinută de stat.
Consolidarea terenurilor agricole este un proces benevol şi
proprietarul de teren, din propria decizie, poate renunţa la procesul

67
 Lexicon cadastral
de consolidare a terenului în orice moment, până la perfectarea
proiectului de consolidare a terenului.
Toate cheltuielile de consolidare a terenului agricol
întreprinse cu concursul primăriei în vederea investigării şi evaluării
terenului, perfectării proiectului de consolidare, implementării
acestuia şi înregistrării în registrul bunurilor imobiliare vor fi
suporte de la bugetul de stat, de la bugetul unităţii administrativ-
teritoriale respective sau din alte surse de finanţare.
Constituire a dreptului de superficie - dreptul de
superficie se naşte în temeiul unui act juridic sau al unei dispoziţii
legale, fiind opozabil terţilor din momentul înscrierii în registrul
bunurilor imobile.
Dreptul de superficie se constituie pentru un termen de 99
de ani, dacă nu a fost stabilit un alt termen.
Dreptul de superficie nu poate fi limitat printr-o condiţie
suspensivă.
Constituire a gajului - gajul se constituie în virtutea legii
sau a contractului. Gajul înregistrat apare în momentul înregistrării
sale, conform normelor stabilite de Codul Civil.
În caz de amanet, gajul apare în momentul transmiterii
obiectului gajului dacă în contractul de gaj nu este prevăzut altfel.
Constituire a servitutii - servitutea poate fi constituită prin
destinaţia stabilită de proprietar, prin acte juridice ori prin
uzucapiune.
Actul juridic prin care se constituie servitutea se încheie în
formă autentică.
Servitutea constituită prin acte juridice este opozabilă după
înscriere în registrul bunurilor imobile.
Constituire a servitutii prin destinaţia stabiliăta de
proprietar - servitutea, prin destinaţia stabilită de proprietar, este
constatată printr-un înscris al proprietarului de teren care, în vederea
unei eventuale parcelări, instituie imediat natura, scopul şi situaţia
servitutii unei părţi din teren în favoarea altor părţi.
Constituire a uzufructului - uzufructul se poate constitui
prin lege sau act juridic, dispoziţiile privind registrul bunurilor

68
 Lexicon cadastral
imobiliare fiind aplicabile pentru bunurile imobiliare. În cazurile
prevăzute de lege, uzufructul poate fi constituit prin hotărâre
judecătorească.
La constituirea uzufructului se aplică aceleaşi reguli ca şi
la înstrăinarea bunurilor care fac obiectul uzufructului.
Obiect al uzufructului poate fi orice bun neconsumptibil
care se află în circuit civil, mobil sau imobil, corporal sau
incorporal, inclusiv un patrimoniu sau o parte din el.
Uzufructul poartă acţiune asupra tuturor accesoriilor
bunului dat în uzufruct, precum şi asupra a tot ce se uneşte sau se
încorporează în acesta.
Construcţie capitală – clădire sau construcţie cu durată
îndelungată de exploatare a cărei strămutare este imposibilă fără
cauzare de prejudiciu. Poate fi obiect independent al înregistrării de
stat.
Construcţie principală – edificiu sau instalaţie de pe un
sector de teren, considerată principală din punct de vedere al
caracterului capital al construcţiei, caracteristicilor arhitecturale şi al
destinaţiei. Pe un teren pot fi una sau mai multe construcţii
principale.
Construcţii – obiecte construite subterane, supraterane, cu
sau fără subsoluri ori demisoluri, având funcţiuni publice (civile),
de producţie, şi/sau depozitare, ori mixte, cu activităţi
multifuncţionale, înglobate în acelaşi volum construit.
Contract – act juridic, încheiat ca urmare a înţelegerii
intervenite între două persoane – fizice sau juridice – pentru crearea
sau stingerea unor drepturi şi obligaţii în relaţiile dintre ele.
Contract de arendare – contractul încheiat între
proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal de bunuri agricole,
denumit arendator, şi arendaş, cu privire la exploatarea bunurilor
agricole, pe o durată şi la un preţ stabilite de părţi. Acesta este o
varietate a contractului de locaţiune, în sensul că arendarea
reprezintă locaţiunea fondurilor rurale. Legislaţia prevede în prezent
numai încheierea contractelor de arendă a resurselor funciare.

69
 Lexicon cadastral
Contract de gaj - contractul de gaj, cu excepţia
contractului de amanet, se încheie în scris. În cazul în care pentru
transmiterea bunului se cere forma autentică, contractul de gaj se
încheie în forma autentică.
Contractul de ipotecă se încheie în formă autentică.
Nerespectarea formei atrage nulitatea contractului.
Orice modificare sau completare a contractului de gaj se
efectuează în forma prevăzută pentru încheierea contractului.
În contractul de gaj trebuie să se indice: numele sau
denumirea părţilor, domiciliul sau sediul lor, acordul expres al
debitorului gajist de a constitui gajul în favoarea creditorului gajist,
tipul gajului, descrierea bunului gajat, estimarea bunului gajat şi
locul aflării lui, esenţa, scadenţa creanţei garantate prin gaj şi
valoarea maximă a acesteia fără dobânzi şi alte cheltuieli,
permiterea sau interzicerea gajului ulterior, precum şi alte condiţii
stabilite cu acordul părţilor.
Clauza privind gajul poate fi inclusă în contractul în a
cărui bază apare obligaţia garantată prin gaj.
Contract de prestare a serviciilor de evaluare – act ce se
încheie în scris între întreprinderea de evaluare şi beneficiar şi
reprezintă un document sinalagmatic.
În contractul de prestare a serviciilor de evaluare se indică:
a. numele, prenumele (denumirea) şi adresa beneficiarului;
b. denumirea şi adresa întreprinderii de evaluare;
c. denumirea şi adresa obiectului evaluării;
d. tipul şi descrierea obiectului evaluării;
e. scopul evaluării;
f. data la care urmează a fi estimată valoarea;
g. tipul valorii estimative;
h. suma care trebuie plătită pentru serviciile de evaluare;
i. informaţiile privind licenţa pentru activitatea de evaluare (data
eliberării, autoritatea care a eliberat licenţa, termenul de
valabilitate) - în cazul evaluării bunurilor imobile;
j. termenele de executare a lucrărilor de evaluare;

70
 Lexicon cadastral
k. condiţiile confidenţialităţii evaluării şi reglementările restrictive
cu privire la obligaţiile evaluatorului;
l. alte informaţii.
În contractul de prestare a serviciilor de evaluare poate fi
prevăzută evaluarea unui obiect, a mai multor obiecte sau prestarea
serviciilor de evaluare pe parcursul unei perioade de timp indicate
în cererea beneficiarului.
Contract economic - act juridic civil care constă în
acordul de voinţe încheiat între doi sau mai mulţi agenţi economici,
în scopul de a crea, modifica sau stinge raporturile juridice.
Contractul economic are o importanţă covârşitoare în economia de
piaţă reprezentând o condiţie sine-qua-non a funcţionării normale a
acesteia. Contractul economic are ca obiect de reglementare
instrumentele juridice prin intermediul cărora se realizează de
regulă, circulaţia bunurilor (de exemplu, vânzarea-cumpărarea,
schimbul, împrumutarea), folosinţa şi conservarea lor (de exemplu,
locaţiunea, depozitul) ori crearea de valori (de exemplu, antrepriză).
În sens larg – ca şi atunci când nu se face o menţiune, expresia –
contract economic, cuprinde atât contractele civile (contractul de
vânzare-cumpărare, contractul de schimb, contractul de locaţiune,
contractul de mandat, contractul de antrepriză, contractul de
depozit, contractul de tranzacţie şi împrumut, de folosinţă şi
consumaţie), cât şi contractele comerciale.
Contravenţie –abatere de la o lege, care neconstituind o
infracţiune nu este pedepsită de legea penală, ci se aplică o
sancţiune administrativă.
Contribuabil – persoana care plăteşte impozitele.
Contur – reprezentare grafică a liniilor care mărginesc un
obiect, un corp.
Conţinutul cadastrului funciar - este cadastrul ce conţine
un sistem de informaţii şi documente despre regimul juridic al
terenurilor, despre atribuirea lor deţinătorilor de terenuri, despre
parametrii cantitativi şi calitativi şi despre valoarea economică a
terenurilor.

71
 Lexicon cadastral
Conţinutul dreptului de proprietate - proprietarul are
drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului.
Dreptul de proprietate este perpetuu.
Dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de
drepturile unui terţ.
Dreptul de folosinţă include şi libertatea persoanei de a nu
folosi bunul. Poate fi instituită prin lege obligaţia de folosire dacă
nefolosirea bunurilor ar contraveni intereselor publice. În acest caz,
proprietarul poate fi obligat fie să folosească el însuşi bunul ori să-l
dea în folosinţă unor terţi în schimbul unei contraprestaţii
corespunzătoare.
Particularităţile dreptului de folosinţă a terenurilor agricole
se stabilesc prin lege.
Proprietarul este obligat să îngrijească şi sa întreţină bunul
ce-i aparţine dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
Conţinutul registrului bunurilor imobiliare. (vezi
Capitolele registrului bunurilor imobiliare) - considerat autentic,
în favoarea celui care a dobândit prin act juridic un drept de la o
persoană, dacă dreptul era înscris în registru în numele acestei
persoane. Această dispoziţie nu se aplică atunci când s-a notat o
contestare asupra autenticităţii sau, când neautenticitatea era
cunoscută dobânditorului, când înscrisul a fost efectuat în procesul
înregistrării primare masive.
Conţinutul subcapitolelor registrului bunurilor
imobiliare:
1. În subcapitolul I al fiecărui capitol din registrul bunurilor
imobiliare se indică:
• numărul cadastral (numărul cadastral convenţional) al
terenului, al construcţiei capitale sau al încăperilor izolate, care
fac obiectul înregistrării la capitolul respectiv;
• modul de folosinţă al bunului imobil;
• locul amplasării sau adresa bunului imobiliar;
• date privind tipul hotarelor;
• suprafaţa totală a bunului imobil;
• menţiuni.
72
 Lexicon cadastral
2. În subcapitolul II al fiecărui capitol din registrul bunurilor
imobile se indică:
a. numele şi prenumele proprietarului, data, luna şi anul naşterii,
în cazul persoanei fizice (se indica toţi coproprietarii bunului
imobil), denumirea, în cazul persoanei juridice;
b. numărul de identificare al persoanei fizice sau numărul şi data
eliberării certificatului înregistrării de stat a persoanei juridice;
c. domiciliul persoanei fizice sau sediul persoanei juridice;
d. cota de proprietate în bunul imobil, în cazul dreptului de
proprietate comună în diviziune;
e. documentele ce confirmă drepturile în a căror bază a fost înscris
dreptul de proprietate;
f. data naşterii dreptului de proprietate;
g. menţiuni.
3. În subcapitolul III al fiecărui capitol din registrul bunurilor
imobiliare se indică:
a. tipul dreptului care grevează dreptul de proprietate şi/sau alt
drept patrimonial asupra bunului imobiliar;
b. termenul pentru care a fost stabilită grevarea, în cazul în care
acest termen a fost stabilit;
c. suma obligaţiei asigurată prin gaj;
d. date despre persoana în a cărei favoare a fost stabilită
grevarea;
e. denumirea, numărul şi data eliberării documentelor ce
confirmă drepturile în a căror bază a fost efectuată
înregistrarea.
4. În subcapitolul IV se va indicф valoarea de piaţă a bunului
imobil şi elementelor imobiliare determinatу în scopul
impozitării şi data evaluării. Valoarea de piaţă determinată în
scopul impozitării rămâne neschimbată pentru perioada între
două reevaluări. În cazul formării bunului imobil nou, în calitate
de valoare de piaţă pentru impozitare, este acceptată valoarea de
piaţă a bunului imobil estimată la data formării bunului.
Informaţia despre preţul de vânzare-cumpărare a bunului imobil

73
 Lexicon cadastral
şi data vânzării, se înscriu şi în scopul acumulării informaţiei
necesare reevaluării periodice a bunurilor imobile.
În fiecare subcapitol al registrului trebuie să se indice
numărul cadastral al terenului.
Conţinutul reglementarii regimului proprietăţii funciare
- reglementarea regimului proprietăţii funciare prevede:
1. elaborarea schemelor republicane şi zonale, prognozelor şi
programelor de ameliorare şi protecţie ale solului, precum şi a
schemelor reglementarii regimului proprietăţii funciare;
2. fundamentarea şi stabilirea hotarelor terenurilor cu regimuri
speciale de ocrotire a naturii, de recreaţie şi de rezervaţie;
3. determinarea şi stabilirea pe teren a hotarelor unităţii teritorial-
administrative şi a intravilanului localităţilor;
4. elaborarea proiectelor privind delimitarea unor noi terenuri
pentru posesiune şi folosinţă, reglementarea celor existente,
precum şi a terenurilor proprietarilor, lichidându-se
incomodităţile din amplasarea lor;
5. repartizarea terenurilor în natură, pregătirea titlurilor care
dovedesc dreptul de proprietate, posesiune şi de beneficiere;
6. efectuarea lucrărilor de evaluare şi evidenţă a terenurilor;
7. elaborarea proiectelor de reglementare a regimului proprietăţii
funciare privind terenurile intragospodăreşti, terenurile
deţinătorilor, argumentându-se masurile de folosire eficientă a
terenurilor conform destinaţiilor speciale, de sporire a
fertilităţii solurilor şi de aplicare a tehnologiilor cruţătoare de
natură;
8. elaborarea proiectelor de lucru legate de valorificarea,
îmbunătăţirea şi protecţia terenurilor;
9. elaborarea proiectelor de reglementare economico-funciară a
teritoriilor localităţilor;
10. supravegherea de autor a realizării proiectelor de reglementare
a regimului proprietăţii funciare;
11. efectuarea cercetărilor şi prospecţiunilor topografice,
aerogeodezice, cartografice, pedologice, geobotanice,
geomorfologice şi de altă natură.
74
 Lexicon cadastral
Conversie a formatelor (format conversion) –
transformarea datelor dintr-un format în altul, acceptat de alt sistem
(de regulă, la exportul sau importul datelor).
Cooperativă - asociaţia benevolă de persoane fizice şi
juridice, organizată pe principii corporative în scopul favorizării şi
garantării, prin acţiunile comune ale membrilor săi, a intereselor lor
economice şi a altor interese legale. Cooperativa nu poate avea mai
puţin de 5 membri. Calitatea de membru de cooperativă o poate
avea persoana fizică de la vârsta de 18 ani şi o persoană juridică.
Membrul cooperativei suportă riscul ce rezultă din activitatea
acesteia în limita participaţiunii deţinute în patrimoniul ei, inclusiv
partea nevărsată.
Denumirea cooperativei trebuie să conţină cuvântul
"cooperativă" şi să indice în limba de stat scopul principal al
activităţii sale.
Particularităţile şi statutul juridic al diferitelor tipuri de
cooperative, precum şi drepturile şi obligaţiile membrilor lor se
stabilesc de Codul Civil şi de alte legi.
Corectare a erorilor - erorile materiale săvârşite cu
prilejul înscrierilor efectuate în registru, altele decât cele care
constituie cazuri de rectificare se pot corecta la cerere sau din
oficiu.
Corelaţie - gradul în care două variabile sunt corelate
liniar, prin cauzalitate directă, indirectă sau aleatorie. Acest lucru se
exprimă de obicei prin coeficientul de corelaţie (r) definit astfel
r = ∑xy / √∑x2√∑y2,
unde: x şi y sunt abaterile de la valorile medii ale celor două
variabile.
Acest coeficient poate lua valori între –1 şi +1. O valoare
de -1 indică o relaţie perfect negativă, +1 indică o relaţie perfect
pozitivă, iar 0 arată că nu există nici o legătură. Valorile cuprinse în
intervalul dintre aceste extreme indică intensitatea relaţiei. De
reţinut că acest lucru reflectă doar gradul în care variabilele sunt
corelate liniar. De exemplu, două variabile pot fi corelate în mod

75
 Lexicon cadastral
2
neliniar (de exemplu y=x ) şi totuşi să rezulte o valoare scăzută a lui
r.
Cost - 1) În limbaj curent, cheltuiala în bani, ce trebuie
suportată pentru a putea beneficia de un bun sau un serviciu; preţul
ce trebuie plătit pentru cumpărarea unei mărfi. 2) În sens ştiinţific,
costul este expresia în bani a eforturilor agenţilor economici pentru
producerea şi desfacerea de bunuri şi servicii, în consecinţele de
care le au dezechilibrele economice şi ecologice, în eşecurile pieţii
asupra activităţii şi vieţii oamenilor, precum şi în renunţările
generale de alegere a unei variante dintre cele posibile de alocare a
resurselor. Costul constituie un indicator economic deosebit de
important în comportamentul consumatorului şi producătorului,
care înainte de a întreprinde ceva, îşi formulează întrebarea, aparent
simplă, cât costă? Costul reprezintă un criteriu şi un instrument de
comparare în alegerea variantei de consum şi de producţie,
indiferent că este vorba de cumpărător de alimente, de organizarea
concediului, de achiziţionări etc. Costul are o aplicare generală. În
prezent se calculează costurile de producţie, distribuţie,
oportunitate, ale educaţiei, sănătăţii, vieţii, inflaţiei, crizei etc.
Cotă concretă a impozitului - cota ad valorem în procente
la baza impozabilă a bunurilor imobiliare, stabilită de către
autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale la
adoptarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale respective.
Cotă maximă a impozitului - cota ad valorem în procente
la baza impozabilă a bunurilor imobiliare, stabilită prin lege, care
poate să difere de cota concretă a impozitului.
Cotă-parte în proprietatea comună pe cote-părţi:
1) Fiecare coproprietar este proprietarul exclusiv al unei cote-
părţi ideale din bunul comun. Cotele-părţi sunt prezumate a fi
egale până la proba contrară. Dacă bunul a fost dobândit
printr-un act juridic, nu se va putea face proba contrară decât
prin înscrisuri.
2) Coproprietarul, care a făcut din contul său, cu acordul
celorlalţi coproprietari, îmbunătăţiri inseparabile bunului

76
 Lexicon cadastral
comun, are dreptul să ceară modificarea respectivă a cotelor-
părţi sau compensarea cheltuielilor.
Creanţă – dreptul creditorului de a pretinde debitorului
executarea unei obligaţii. 1) Înscris care confirmă acest drept. De
regulă, creanţa provine dintr-un contract de vânzare, de credit, din
obligaţii legale, precum plata unor impozite şi taxe etc. Orice
creanţă este urmărită pe baza unei clauze prevăzute în contract sau
în regulamentele juridice în vigoare. Creanţa este garantată cu
bunuri mobile sau imobile sau cu drepturi reale care întră în
patrimoniul debitorului. Totodată, creanţa poate fi înstrăinată
(cedată) altei persoane fizice sau juridice căreia titularul sau
deţinătorul său îi este debitor. Creanţa se poate distinge după: a)
gradul de lichiditate (mai mare sau mai mic de un an); b) caracterul
comercial sau financiar. 2) Operaţiune financiară. 3) Post din activul
bilanţului unei firme.
Creanţe din care se poate naşte gajul legal - dacă legea
nu prevede altfel, pot da naştere unui gaj legal creanţele:
a. statului, pentru sumele datorate conform legislaţiei fiscale;
b. persoanelor care au participat la construcţia imobilelor;
c. care rezultă dintr-o hotărâre judecătorească.
Credit - relaţie bănească între creditor (care acordă un
împrumut sau vinde mărfuri ori prestează servicii pe datorie) şi
debitorul său; împrumut.
Creştere economică - termen utilizat, de regulă, cu sensul
de creştere a nivelului real al produsului naţional net, deşi devine
astfel dependentă de modalitatea prin care se măsoară aceasta din
urmă. Prin urmare o economie care are un sector amplu de
schimburi prin barter sau de producţie proprie cu consum
neînregistrat (de exemplu, consumul realizat de fermierii din propria
lor producţie) poate duce la creşterea nivelului real al produsului
naţional, fără ca nivelul atins să însemne o creştere.
Criterii de investiţii (pentru ţările în curs de dezvoltare),
criterii propuse să stea la baza alocării resurselor de investiţii. În
ţările în curs de dezvoltare capitalul este insuficient, prin urmare,
este important ca oferta disponibilă să fie alocată în cea mai

77
 Lexicon cadastral
eficientă manieră pentru a obţine realizarea obiectivelor de
dezvoltare. Economiştii au propus mai multe criterii, care sunt,
adesea, contradictorii. Uneori, contradicţiile apar şi din cauza
scopurilor diferite de dezvoltare pe care le presupun diferiţi autori.
Sunt emise diferite ipoteze asupra priorităţilor care ar trebui
reflectate în modelele de investiţii. Astfel, un obiectiv poate fi:
maximizarea producţiei pe locuitor la sfârşitul unei anumite
perioade de timp (să zicem 10 ani). Acest obiectiv cere o ierarhizare
diferită a investiţiilor faţă de situaţia în care obiectivele ar fi
maximizarea producţiei şi a consumului într-o perioadă de timp
mult mai scurtă. Primul obiectiv cere o alocare a resurselor
investibile care să acorde o prioritate redusă consumurilor pe termen
scurt, în comparaţie cu al doilea obiectiv. Criteriilor de investiţii în
ţările în curs de dezvoltare trebuie să li se acorde o atenţie specială
şi pentru că pieţele sunt atât de imperfecte, încât multe preţuri (atât
ale bunurilor, cât şi ale muncii) se situează mult peste linia
costurilor sociale de oportunitate sau al preţurilor umbră. Folosirea
valorii de piaţă poate da indicaţii eronate despre valoarea socială
relativă a bunurilor şi a factorilor de producţie; ea poate fi
semnificativ modificată pentru un set de noi proiecte. Unii
economişti consideră, că pentru a se pronunţa asupra efectului,
consideraţiile de distribuţie trebuie luate explicit în seamă la analiza
proiectelor discutate.
Cultură – ansamblul plantelor cultivate în vederea
obţinerii de alimente, furaje, materii prime etc.
Cultură amelioratoare – plante cultivate cu scopul
principal de a îmbunătăţi unele însuşiri ale solului, cum ar fi de
pildă structura acestuia.
Cultură dublă – metodă de cultură prin care se obţin două
recolte succesive, de la două plante diferite în acelaşi sezon de
vegetaţie, mai ales în condiţii de irigaţii.
Cultură în fâşii pe curbe de nivel - cultură în fâşii
efectuată pe terenuri în pantă. Fâşiile, pe care alternează culturi de
prăşitoare şi de păioase, sunt amplasate pe o direcţie perpendiculară

78
 Lexicon cadastral
faţă de linia de cea mai mare pantă, adică pe curba de nivel. Are
drept scop prevenirea şi combaterea eroziunii solului.
Cultură protectoare - plantă cultivată cu scopul principal
de a proteja solul împotriva eroziunii sau altor procese de degradare.
Curbă a cererii - reprezentare grafică a relaţiei dintre
modificările intervenite în nivelul preţului unui bun, factor de
producţie etc. şi cantitatea cerută, într-o perioadă determinată. De
regulă, cantitatea cerută este înscrisă pe axa orizontală a graficului,
iar nivelul preţului - pe axa verticală. În general, curba cererii are o
pantă negativă. Aceasta înseamnă că, exceptând cazurile de cerere
atipică, o majorare (micşorare) a preţului are ca efect reducerea
(creşterea) cantităţii cerute, presupunând că ceilalţi factori rămân
neschimbaţi. Pe o anumită piaţă, curba cererii poate reflecta cererea
efectivă a unui cumpărător –curba cererii individuale sau a tuturor
consumatorilor – curba cererii pieţei sau totale.
Curtea de Conturi - constituie organul suprem de control
financiar şi de jurisdicţie în domeniul financiar. Funcţionează pe
lângă Parlamentul ţării, iar în unităţile administrativ-teritoriale,
funcţiile Curţii se exercită prin camerele de conturi. Îşi exercită
funcţia de control:
a. asupra modului de formare şi întrebuinţare a resurselor
financiare ale statului şi ale sectorului public;
b. asupra modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al
statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.
Dată a evaluării – dată calendaristică corespunzătoare
stării obiectului la care a fost determinată valoarea obiectului.
Date (datum, plural – data) - 1) Fapte înregistrate,
descrieri ale fenomenelor din lumea reală sau a ideilor, care sunt
destul de preţioase pentru formularea şi fixarea lor. 2) Informaţie,
reprezentată în formă convenabilă pentru prelucrarea prin mijloace
automate la posibila prezenţă a omului (GOST 15971 – 90. Sisteme
de prelucrare a datelor. Termeni şi definiţii). 3) Fapte, noţiuni sau
comenzi, prezentate formalizat, care permit realizarea transmiterii
lor atât manual cât şi cu ajutorul sistemelor de automatizare (ST
ISO 2382/1-84).

79
 Lexicon cadastral
Datele despre obiectele spaţiale, care indică poziţia în
spaţiu (posedă atribute poziţionale), se numesc date spaţiale sau
grafice.
Date fizice – totalitatea informaţiilor privind topografia,
hidrologia, clima, geologia, pedologia, vegetaţia etc.
Date în formă electronică - reprezentări ale informaţiei
într-o formă convenţională adecvată creării, prelucrării, expedierii,
primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice.
Daună – prejudiciu material sau moral cauzat prin
vătămarea sau distrugerea unor bunuri, datorită calamităţilor
naturale, accidentelor, neglijenţei sau altor riscuri.
Debitor - persoană fizică sau juridică care primeşte, de la o
altă persoană fizică, bunuri economice sau sume de bani, având
obligaţia să le restituie la o dată dinainte stabilită, numită scadenţă,
împreună cu dobânda sau comisionul convenite. Sumele de bani
datorate provin din livrări de mărfuri pe credit, executări de lucrări,
prestări de servicii, alte activităţi. Debitor poate fi: debitor ipotecar
(când garanţia creditului acordat se face prin ipotecarea unui bun
imobil); debitor de regres – persoană care, pe bază de cambii, îşi
asumă obligaţia de a garanta realizarea unei prestaţii sau efectuarea
unor plăţi ce cad în sarcina debitorului cambial principal (sub
debitor cambial); debitor urmărit – persoană faţă de care a început
urmărirea executării silite a obligaţiei de plată respective.
Decizie (din fr. decision, lat. decisio) – hotărâre luată sau
soluţie adoptată de cineva. Hotărâre obligatorie şi normativă luată
de o autoritate, reprezentând un atribut al actului de conducere.
Degradare a solului - orice proces care conduce la
micşorarea fertilităţii solului datorită eroziunii, salinizării sau
înmlăştinării, compactării sau distrugerii structurii, levigării
substanţelor nutritive sau acidităţii etc. De cele mai multe ori,
degradarea solului se produce din cauza exploatării neraţionale a
terenului şi adesea conduce la scoaterea acestuia parţial sau total din
circuitul economic.
Evoluţia unui sol în sens nefavorabil utilizării sale
agricole. Transformarea lentă a unui sol în sens opus echilibrului

80
 Lexicon cadastral
natural dintr-o regiune, ca urmare a schimbării vegetaţiei de către
om.
Delimitara cadastrală a teritoriilor administrative -
reprezintă operaţia de bază prin care se identifică, se măsoară la
teren şi se oficializează limitele teritoriului administrativ conţinând
punctele de frângere şi traseele hotarului dinspre teritoriile
administrative vecine precum şi limitele intravilanelor din
respectivul teritoriu. Limitele intravilanelor se stabilesc conform
planurilor urbanistice generale, întocmite şi aprobate conform
legislaţiei în vigoare.
Dependenţă liniară - proprietate a unei mulţimi de vectori
prin care unul dintre ei poate fi exprimat drept combinaţie iniţiară a
celorlalţi. Astfel, dacă pentru orice mulţime de vectori:
a1, a2, ..., an
putem scrie
∑αiai = 0,
în care: 0 este vectorul nul; dacă cel puţin o constantă α ≠ 0, atunci
se spune că mulţimea vectorului are o dependenţă liniară. Dacă
acest lucru nu se întâmplă, se spune că vectorii sunt “liniari
independenţi”. Dependenţa liniară în datele pentru o analiză de
regresie reprezintă o multicolinearitate perfectă, care face estimarea
imposibilă.
Depreciere - pierderea de valoare a unei monede în raport
cu altele, din cauza evoluţiei forţelor ofertei şi / sau cererii.
Desetină – dijma aplicată în sec XV –XVIII în Moldova
reprezentând a zecea parte din produse (vin, stupi, etc.). Unitate de
măsură agrară egală cu 1,09 ha.
Destinaţie – întrebuinţare dinainte hotărâtă. Loc sau
persoană către care se îndreaptă cineva sau unde trimite ceva.
Destinaţie a registrului bunurilor imobiliare.
1. În registrul bunurilor imobiliare sunt descrise imobilele şi sunt
indicate drepturile reale care au ca obiect aceste bunuri.
2. Drepturile de creanţă, faptele sau raporturile juridice aferente
imobilelor consemnate în registru pot fi înscrise în cazurile
prevăzute de lege.

81
 Lexicon cadastral
3. Orice persoană interesată poate lua cunoştinţă de registrul
bunurilor imobile.
4. Modul de elaborare şi de întocmire a registrului bunurilor
imobile este stabilit de lege.
Destinaţie a terenurilor - din punct de vedere economic,
terenurile pot avea diferite destinaţii, însă ceea ce priveşte destinaţia
economică generală, pot fi terenuri cu destinaţie agricolă sau
neagricolă. Terenurile cu destinaţie agricolă formează fondul
funciar agricol, care în raport cu destinaţia economică concretă, cu
felul producţiei agricole se împarte în mai multe categorii de
folosinţă. Clasificarea terenurilor după destinaţie se face reieşind
din condiţiile concrete ale fiecărei ţări.
Deţinători de terenuri - deţinători de terenuri se înţeleg
titularii dreptului de proprietate, de posesiune, de beneficiere
funciară.
Deţinătorii de terenuri cu titlu de proprietate privată pot fi
cetăţeni ai Republicii Moldova şi investitorii străini, în conformitate
cu legislaţia Republicii Moldova.
Deţinătorii de terenuri cu orice titlu sunt protejaţi de stat.
Deviz (din fr. devis) – situaţie întocmită anticipat, în care
se prezintă detaliat cheltuielile necesare executării unei lucrări.
Dezvoltare a sectorului de teren – construirea sau
reconstruirea construcţiilor capitale şi edificiilor pe sectorul de
teren. Se realizează cu sau fără schimbarea destinaţiei sectorului de
teren şi / sau a construcţiilor capitale.
Dezvoltare economică - proces de îmbunătăţire a nivelului
de viaţă şi de bunăstare a populaţiei din ţările în curs de dezvoltare,
exprimat prin creşterea venitului pe locuitor. Dezvoltarea
economică este realizată de obicei printr-o intensificare a
industrializării, corelată cu cea a sectorului agricol.
Dividend - plată către acţionarii unei companii sub formă
de numerar sau acţiuni. Un dividend în numerar se plăteşte din
profituri, după ce au fost achitate impozitul de corporaţie şi dobânda
către deţinătorii de obligaţii/titluri de creanţă. Dividendele către
deţinătorii de acţiuni privilegiate sunt plătite înaintea celor către

82
 Lexicon cadastral
acţionarii obişnuiţi. Dividendele sunt supuse unui impozit pe venit.
Dividendele sunt exprimate de regulă într-un procentaj din valoarea
nominală a acţiunii obişnuite. Dividendele primite (fie scriptic, fie
ca hârtii de valoare) nu implică nici o plată decât în numerar.
Acţionarii pot obţine bani în numerar dacă le vând la bursa de
valori. Acţiunile companiilor sunt cotate fie cu sau fără dividend,
adică o acţiune cumpărată nu conţine şi dreptul la dividendul mediat
următor. Semnificaţia dividendului ca determinat al preţului acţiunii
în raport cu influenţa câştigului constituie subiectul unei continue
dezbateri.
Digitizor (digitizor, tabletă digitizoare, table digitizer,
graphic tablet) – indicator numeric – planşetă grafică – dispozitiv
periferic pentru introducerea manuală a imaginilor grafice -
dispozitiv grafic de introducere a datelor:
1. dispozitiv pentru convertirea analogic-digitală a semnalelor,
surselor şi datelor;
2. în geoinformatică, grafică computaţională şi cartografie:
dispozitiv pentru digitizarea manuală a documentaţiei
cartografice şi grafice în formă de multitudine sau
consecutivitate de puncte, poziţia cărora este dată de
coordonatele carteziene ale digitizorului.
Constă dintr-o tabletă (tablet) şi dispozitivul de ridicare a
informaţiei. Câmpul de lucru al tabletei poate fi executat din
material transparent, cu nuanţe. Se completează cu dispozitive de
ridicare a informaţiei de două tipuri: cursor sau peniţă (stylus, pen
stylus) pentru ridicarea exactă a coordonatelor.
Digitizoarele se deosebesc după format: dimensiunile
câmpului de lucru (size of active area) şi dimensiunile generale
(outside dimension), aproximativ corespunzând formatelor А4 –
А0, cu caracteristicile: acurateţei/preciziei (accuracy), controlate de
erorile cursorului, exactitatea câmpului digitizorului, soluţiilor
constructive, adică mărimea pasului minimal – majorarea, discretul
(exactitatea integrală, de obicei, constă în limita sutimilor şi
zecimilor de milimetri). Un digitizor de dimensiuni mici mai este
numit «tabletă».

83
 Lexicon cadastral
Discountare (se citeşte discauntare)- operaţiune prin care
se determină valoarea actuală a unui venit viitor, luându-se în
consideraţie raportul dintre cererea şi oferta de bunuri şi active
financiare, evoluţia costurilor, a tehnologiilor. Mărimea rezultată
din această operaţiune exprimă inversul dobânzii compuse.
Distanţă pentru construcţii, lucrări şi plantaţii –
1. Orice construcţie, lucrare sau plantaţie se poate face de către
proprietarul terenului numai cu respectarea unei distanţe minime
faţă de linia de hotar, conform legii, regulamentului de urbanism
sau, în lipsă, conform obiceiului locului, astfel încât sa nu se
aducă atingere drepturilor proprietarului vecin.
2. Arborii, cu excepţia celor mai mici de doi metri, a plantaţiilor şi
a gardurilor vii, trebuie sădiţi la distanţa stipulată de lege, de
regulamentul de urbanism sau de obiceiul locului, dar care să nu
fie mai mică de 2 metri de linia de hotar.
3. În caz de nerespectare a distanţei prevăzute la alin. (1) şi (2)
proprietarul vecin este îndreptăţit să ceară scoaterea ori tăierea la
înălţimea cuvenită a arborilor, plantaţiilor ori gardurilor pe
cheltuiala proprietarului terenului pe care acestea sunt ridicate.
Dispoziţie (din fr. disposition, lat. dispositio) – prevedere
obligatorie cuprinsă într-un act normativ pentru organul de
subordine.
Dobândă - în sensul larg, venitul sau remunerarea unui
capital, este însuşită de proprietarul oricărui capital antrenat într-o
activitate economică oarecare sub formă de excedent în raport cu
capitalul respectiv avansat. Dobânda se justifică prin serviciul
obişnuit sau normal adus de un capital în condiţii normale. În cazul
că utilizarea capitalului are loc în condiţii de risc, aceasta se acoperă
prin plăţi suplimentare ce măresc suma încasată de proprietar fără a
fi însă dobândă. Fiind un surplus plătit proprietarului, peste
mărimea capitalului folosit, dobânda reprezintă o formă de venit
care se poate realiza numai într-o activitate sau acţiune economică
ce se caracterizează prin eficienţă, în care se produce mai mult decât
se cheltuieşte. Dobânda sintetizează extrem de numeroasele aspecte
din activitatea economică şi de aceea i se conferă, atât în teorie, cât

84
 Lexicon cadastral
şi în practică, o foarte mare capacitate de a releva schimbările şi
tendinţele care se manifestă. În sens restrâns, venitul sau
remuneraţia capitalului împrumutat, răsplata primită sau plătită
pentru folosirea sumelor creditate pe un timp determinat. Termenul
de dobândă a apărut cu acest sens, iar împrumutul avea ca destinaţie
consumul. Creditul cu destinaţie economică productivă era rar
întâlnit, dar în condiţiile economiei de piaţă şi, îndeosebi, în
economiile moderne a devenit predominant. Acest fel de dobânzi
are multe modalităţi sau forme de existenţă.
Dobândă compusă - venitul sau remuneraţia plătită pentru
serviciul unui capital în condiţiile capitalizării sale. Aceasta
presupune transformarea dobânzii primite în capital, ajungându-se
astfel să se calculeze dobânda la dobândă. Este foarte des folosită în
diferite variante. Masa dobânzii compuse sau mărimea sa se
calculează astfel
D = C (1+ i)n – C,
în care: i – este rata dobânzii anuale; n – numărul de ani; C –
creditul.
Se mai calculează ăi ca diferenţa între suma ce revine
proprietarului capitalului dat cu împrumut şi folosit n ani şi creditul
acordat.
Dobândire a dreptului de proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale - dreptul de proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale poate fi dobândit:
• pe cale naturală;
• prin achiziţii publice, realizate în condiţiile legii;
• prin transmitere în proprietate publică a unităţii administrativ-
teritoriale a proprietăţii publice a statului sau prin
transmiterea proprietăţii publice a unei unităţi administrativ-
teritoriale în proprietatea publică a alteia;
• prin expropriere pentru cauza de utilitate publică locală;
• în baza hotărârii instanţei judecătoreşti;
• prin donaţii sau prin legate acceptate de consiliul unităţii
administrativ-teritoriale;
• prin obţinerea de venituri si bunuri în condiţiile legii.
85
 Lexicon cadastral
Dobândire a drepturilor reale supuse înscrierii:
• Drepturile reale asupra imobilelor supuse înscrierii potrivit
legii se vor dobândi atât între părţi, cât şi faţă de terţi numai
prin înscrierea în registrul bunurilor imobile a constituirii sau
strămutării lor în temeiul acordului de voinţă dintre părţi.
• Drepturile reale se vor pierde sau stinge numai dacă radierea
lor s-a înscris în registrul bunurilor imobile cu consimţământul
titularului. Consimţământul nu este necesar dacă dreptul se
stinge prin împlinirea termenului arătat în înscriere ori prin
decesul sau încetarea existenţei titularului.
• Dacă dreptul care urmează să fie radiat este grevat în folosul
unui terţ, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestuia.
• Hotărârea judecătorească irevocabilă sau, în cazurile prevăzute
de lege, actul administrativ va înlocui acordul de voinţa sau,
după caz, consimţământul.
Document ce confirmă drepturile - contract, act
administrativ sau un alt document legal care constituie temeiul
naşterii, modificării sau stingerii drepturilor patrimoniale.
Documentaţie de urbanism şi amenajare a teritoriului -
planuri de amenajare a teritoriului, planuri urbanistice şi
regulamentele aferente, în care se definesc scopurile, mijloacele şi
se face etapizarea acţiunilor de amenajare a teritoriului şi de
urbanism, se oferă soluţii pentru o dezvoltare echilibrată a
teritoriilor şi localităţilor, pentru prevenirea şi eliminarea
disfuncţionalităţilor.
Documentaţie finală a cadastrului funcţional urban -
cadastrul funcţional urban, fiind un subsistem de evidenţă şi
inventariere, datele şi informaţia privind aspectul tehnic şi economic
al imobilului sau reţelei edilitare se ataşează la datele şi structura
altor sisteme informaţionale, constituind documentaţia cadastrală
finală.
Documentaţia finală a compartimentului edilitar se va
constitui din următoarele materiale:

86
 Lexicon cadastral
a. planul reţelelor edilitare complexe pe secţiuni standardizate,
cartografiate cu precizie pe materiale rigide începând de la
scara cea mai mică 1:1000 şi în versiune electronică;
b. planurile tematice, întocmite la aceleaşi scări ca şi planul
cadastral complex, prezentate numai pentru un tip de reţea;
c. profilul longitudinal, care se întocmeşte numai pentru
reţeaua de canalizare şi pentru cea de alimentare cu apă.
Scara distanţelor se alege egală cu scara planului sau mai
mică, dacă traseul este lung şi dotările anexe sunt rare. Scara
altitudinilor se va alege în funcţie de pantele specifice ale
terenului din localitatea respectivă. Scara poate să difere în
funcţie de zone;
d. profilele transversale: scara distanţelor va fi de 1:100 şi cea
a altitudinilor - de 1:10 sau 1:50. Profilele transversale se
vor prezenta grupat pentru fiecare arteră;
e. releveele căminelor, camerelor de vizitare şi ale altor
construcţii auxiliare, care vor fi executate la scări
convenabile, stabilite de comun acord cu beneficiarul, în
funcţie de conţinutul lor;
f. schema tronsoanelor pe tipuri de reţele se întocmeşte în
cadrul fişei arterei, la scara convenabilă, pentru a prezenta o
vedere de ansamblu asupra tronsonului respectiv de reţea;
g. fişele cu informaţii complementare:
• fişa de arteră - conţine date referitoare la arteră pentru fiecare
tip de reţea;
• fişa unicat - conţine elemente constructive din structura
reţelelor;
• fişa standard - conţine detalii de pozare etc.;
• diverse documente care au fost folosite la întocmirea
proiectului:
• planurile topografice sau cadastrale vechi;
• planurile preluate de la deţinătorii reţelelor cu adnotările
rezultate din analiza şi studierea terenului;
• schiţe, scheme, secţiuni, întocmite în teren pentru staţii, reţele
inelare, profile etc.;
87
 Lexicon cadastral
• carnetele de teren cu observaţii, calcule, note tehnice,
explicative, justificative etc.
Documentaţia finală a cadastrului funcţional urban se
verifică, se avizează şi se recepţionează în modul stabilit.
Documente ce confirmă drepturile deţinătorilor de teren
- titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, eliberat de
autorităţile administraţiei publice locale sau de Agenţia Relaţii
Funciare şi Cadastru, art.20, la atribuirea de către stat a terenurilor,
certificatul de moştenire, contractul de vânzare-cumpărare,
contractul de donaţie, contractul de schimb, contractul de arendă şi
altele.
Forma titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de
teren se stabileşte de Guvern.
Drepturile de proprietate şi alte drepturi patrimoniale
asupra terenului se înregistrează în conformitate cu legislaţia.
Document normativ - document (standard, specificaţie
tehnică, cod de bună practică, reglementare) care specifică reguli,
linii directoare sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele
acestora.
Documentele normative în construcţii, elaborate de
Organul naţional de dirijare în construcţii, au ca obiect concepţia,
calculul, proiectarea, execuţia şi exploatarea construcţiilor. Prin
documentele normative se stabilesc, în principal, condiţiile minime
de calitate cerute construcţiilor, produselor şi procedeelor utilizate
în construcţii, precum şi modul de determinare şi verificare a
acestora.
Domeniu privat al statului şi, respectiv, al comunelor,
oraşelor şi municipiilor - constituit din terenurile dobândite de
acestea prin modurile prevăzute de lege, precum şi din terenurile
dezafectate, potrivit legii, din domeniul public. El este supus
dispoziţiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Domeniu public - poate fi de interes naţional, caz în care
proprietatea asupra sa, în regim de drept public, aparţine statului,
sau de interes local, caz în care proprietatea, de asemenea, în regim
de drept public, aparţine comunelor, oraşelor, sau municipiilor.

88
 Lexicon cadastral
Administrarea domeniului de interes public naţional se face de către
organele prevăzute de lege, iar administrarea domeniului public de
interes local se face de către consiliul primăriei.
Terenurile din domeniul public sunt cele afectate unei
utilităţi publice.
Aparţin domeniului public terenurile pe care sunt
amplasate construcţii de interes public, pieţe, căi de comunicaţii,
reţele stradale şi parcuri publice, porturi şi aeroporturi, terenurile cu
destinaţie forestieră, albiile râurilor şi fluviilor, cuvetele lacurilor de
interes public, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervaţii naturale
şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile
arheologice şi istorice, monumentele naturii, terenurile pentru
nevoile apărării sau pentru alte folosinţe care, potrivit legii, sunt de
domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes
public.
Terenurile care fac parte din domeniul public sunt
inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse
în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din
domeniul public.
Dosar cadastral – colecţie sistematizată de documente ce
confirmă drepturile referitor la fiecare bun imobil. Se întocmeşte
dosar cadastral pentru fiecare bun imobil la înregistrarea lui
primară, inclusiv la divizarea lui în două sau mai multe bunuri
imobile ori la comasarea a două sau mai multe bunuri imobile. La
întocmirea dosarului cadastral, fiecărui bun imobil i se atribuie un
număr cadastral.
Numărul cadastral (numărul cadastral convenţional) al
terenului este şi numărul dosarului cadastral.
Dosarul cadastral conţine un exemplar al documentului ce
confirmă drepturile asupra bunului imobil (sau copia de pe el),
planul cadastral sau planul geometric al terenului (coordonate,
coordonat cu adiacenţii, dimensiunile liniare ) şi alte documente.
Dotare – echiparea unei întreprinderi, a unui complex
tehnic, a unei clădiri etc. cu instalaţii fixe şi mobile, cu aparatură şi

89
 Lexicon cadastral
material de inventar, spre a putea corespunde scopului căruia este
destinat.
Drept - totalitatea regulilor şi normelor care reglementează
relaţiile sociale într-o societate dată. Ştiinţa care studiază regulile şi
normele de drept.
Drept accesoriu şi drept limitat:
1. Drept accesoriu este dreptul legat de un alt drept astfel încât fără
acesta nu poate exista.
2. Drept limitat este dreptul derivat de la un drept mai cuprinzător
care este grevat cu acel drept.
Drept administrativ - ramură de drept ce cuprinde
ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile sociale
ce se nasc în cursul şi pentru realizarea activităţilor executive a
statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale.
Drept agrar - ansamblul normelor juridice aplicabile
instituţiilor publice din agricultură, exploataţiilor agricole şi
bunurilor din patrimoniul lor, precum şi activităţilor tuturor
categoriilor de producători agricoli, persoane fizice şi persoane
juridice. Denumirea de “drept agricol” restrânge importanţa
reglementărilor legate de organizarea economiei agro-alimentare şi
a spaţiului rural care totuşi determină funcţionarea exploataţiilor
agricole.
Drept civil - ramură de drept care cuprinde totalitatea
normelor juridice care reglementează raporturile patrimoniale şi
raporturile nepatrimoniale stabilite între persoanele fizice, între
persoanele juridice sau între persoanele juridice şi persoanele fizice
aflate în poziţie de egalitate juridică precum şi condiţia juridică a
acestora.
Drept constituţional - ramură de drept ce reglementează,
în principal, forma de guvernământ a statului, funcţionarea
organelor statului după principiul separării puterilor în stat,
drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor etc.
Dreptul constituţional conţine o serie de norme care sunt şi principii
ale dreptului agrar şi a celui funciar, cum ar fi principiul proprietăţii
şi principiul egalităţii în faţa legii.

90
 Lexicon cadastral
Drept de a cere rectificarea:
1. Orice persoană interesată poate cere rectificarea unei
intabulări sau înscrieri provizorii dacă:
a. înscrierea sau actul în al cărui temei s-a dispus înscrierea nu a
fost valabil;
b. dreptul înscris a fost calificat greşit;
c. nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris
sau au încetat efectele actului juridic în al cărui temei s-a făcut
înscrierea;
d. există şi alte temeiuri prevăzute de lege.
2. În lipsa consimţământului titularului, rectificarea se va
încuviinţa numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti
irevocabile.
Drept de ipotecă - reprezintă un drept real imobiliar care
are menirea să garanteze o creanţă şi care conferă creditorului
ipotecar posibilitatea că, la nevoie, să-şi satisfacă dreptul de creanţă
valorificând bunul ce formează obiectul ipotecii. Ipoteca mai
conferă titularului şi dreptul de preferinţă, adică creditorul ipotecar
aflat în concurs cu alţi creditori îşi va satisface cu prioritate creanţa
sa, în raport cu ceilalţi creditori. Aşadar, ipoteca are ca obiect
bunuri imobile, care rămân în patrimoniul debitorului.
Drept de habitate - este un drept de uz care are ca obiect o
locuinţă.
Drept de preemţiune:
1. În cazul vânzării unei cote-părţi din bunurile proprietate
comună pe cote-părţi, cu excepţia vânzării la licitaţie, ceilalţi
coproprietari au dreptul preferenţial de a cumpăra cota la
preţul cu care se vinde şi în aceleaşi condiţii.
2. Vânzătorul cotei-părţi este obligat să notifice ceilalţi
coproprietari că intenţionează sa-şi vândă cota, indicând preţul
şi celelalte condiţii de vânzare. Dacă ceilalţi coproprietari
renunţă să-şi exercite dreptul de preemţiune sau nu îl exercită
în decursul unei luni din ziua notificării în cazul bunului
imobil şi în decursul a 10 zile în cazul bunului mobil,
vânzătorul are dreptul să vândă oricărei persoane cota sa parte.

91
 Lexicon cadastral
Dacă mai mulţi coproprietari îşi manifestă intenţia de a
dobândi cota-parte, vânzătorul are dreptul să aleagă dintre
aceştia cumpărătorul.
3. Când cota-parte se vinde fără respectarea dreptului de
preemţiune, oricare coproprietar poate intenta, în decursul a 3
luni, acţiune în instanţă de judecată pentru a i se atribui
drepturi şi obligaţii de cumpărător.
4. Cesiunea dreptului de preemţiune la cumpărarea unei cote-
părţi din proprietatea comună nu se admite.
Drept de proprietate - dreptul de a utiliza resurse, bunuri
şi servicii, obţinute prin acordarea permisiunii respective.
Proprietatea asupra unor active are următoarele elemente: folosirea
activului respectiv, schimbarea formei şi conţinutului acestuia şi
transferabilitatea tuturor drepturilor. Proprietatea asupra unui activ
nu este neîngrădită, deoarece sunt impuse, de obicei, anumite
restricţii prin contracte sau legi.
Terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate
privată sau al altor drepturi reale, având ca titulari persoane fizice
sau juridice, ori pot aparţine domeniului public sau domeniului
privat.
Dreptul de proprietate în Republica Moldova este
recunoscut şi ocrotit de lege.
Proprietarului îi aparţine dreptul de a poseda bunurile, de a
le folosi şi a le administra. Posedarea bunurilor constă în stăpânirea
efectivă a bunurilor, folosirea bunurilor constă în întrebuinţarea
calităţilor utile ale bunurilor, iar administrarea bunurilor în
determinarea destinului bunurilor.
Proprietarul are dreptul sa exercite faţă de bunurile sale
orice acţiuni care nu contravin legilor şi nu dăunează sănătăţii
oamenilor şi mediului înconjurător.
Drept de proprietate asupra terenurilor din fondul
forestier:
• Pădurile în Republica Moldova, folosite în interes public, fac
obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Conform legislaţiei,
ele pot fi date în gestiune sau în folosinţă.

92
 Lexicon cadastral
• Proprietatea privată asupra pădurilor se admite în cazul
plantării acestora, în condiţiile legii, pe terenurile aflate în
proprietate privată.
• Dreptul de proprietate asupra terenurilor din fondul forestier
se exerciă în conformitate cu legislaţia.
Drept de proprietate colectivă - înfăptuirea activităţii
economice sau a altei activităţi. Persoanele fizice si cele juridice
unesc averea, cu drept de proprietate comună, formând un colectiv
cu drept de persoană juridică.
Posedarea, folosirea si administrarea bunurilor care se afla
în proprietate colectivă se efectuează în baza unei înţelegeri dintre
proprietari, iar în caz de divergente - de instanţa judecătorească, de
arbitraj sau de judecata arbitrilor pe baza acţiunii intentate de
oricare dintre proprietari.
În proprietate colectivă se pot afla orice bunuri, precum şi
produse ale activităţii intelectuale, dacă actele legislative ale
Republicii Moldova nu prevăd altceva.
Drept de proprietate de stat – din proprietatea de stat a
Republicii Moldova fac parte bunurile ce aparţin Republicii
Moldova ca stat cu drept de posesie, de folosinţă şi de administrare.
Ea se manifestă sub formă de proprietate de stat şi proprietate
municipală.
Drept de proprietate privată - proprietate privată sunt
bunurile, precum şi produsele activităţii intelectuale, care aparţin
cetăţeanului, ca persoană fizică, cu drept de posesie, folosinţă şi
administrare.
Drept de servitute - reprezintă o sarcină impusă asupra
unui fond (teren) pentru utilitatea unui alt fond învecinat care
aparţine unui alt proprietar. Exemplificând, se poate spune că
dreptul proprietarului unui teren înfundat de a trece peste terenurile
învecinate pentru a ajunge la o cale publică reprezintă o servitute.
Drept de superficie - alcătuit din dreptul de proprietate
asupra unei construcţii şi dreptul de folosinţă asupra terenului pe
care se găseşte clădirea respectivă.

93
 Lexicon cadastral
Drept de uz - un drept de uzufruct limitat, care îi conferă
titularului său posibilitatea de a-l folosi şi de a-i culege fructele dar
numai în măsura în care sunt necesare pentru satisfacerea
trebuinţelor lui şi ale familiei sale.
Drept de uzufruct - drept recunoscut de proprietar unei
alte persoane de a se folosi de un bun şi de a-i culege fructele
întocmai ca şi proprietarul, având însă obligaţia de a conserva bunul
ca atare pentru a-l putea restitui proprietarului la încetarea
uzufructului. Uzufructul este un drept temporar care încetează la
data stabilită de părţi sau în lipsa unui termen la moartea
uzufructuarului.
Drept de vecinătate - obligaţia de respect reciproc.
Proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate,
pe lângă respectarea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege,
trebuie să se respecte reciproc. Să consideră vecin orice teren sau alt
bun imobil de unde se pot produce influenţe reciproce.
Drept funciar - ansamblul normelor juridice în relaţiile
sociale referitoare la dreptul de proprietate şi folosinţă (exploatare)
a terenurilor ce constituie fondul funciar al ţării, precum şi la
regimul lor juridic.
Drept patrimonial - drept de posesie, de gestiune şi de
administrare operativă a patrimoniului. La alte drepturi patrimoniale
se raportă:
a. dreptul de gestiune economică;
b. dreptul de administrare economică;
c. dreptul de folosinţă (drept de folosinţă pe termen nelimitat,
drept de arendă pe un termen mai mare de 3 ani, drept viager
de posesiune dobândit prin moştenire, drept viager de
folosinţă asupra unei case (încăperi), drept de folosinţă cu titlu
gratuit asupra unei încăperi (locuibile sau nelocuibile);
d. ipoteca;
e. servitutea;
f. dreptul de administrare fiduciară, inclusiv în caz de tutelă sau
curatelă;

94
 Lexicon cadastral
g. alte drepturi patrimoniale ce grevează dreptul de proprietate, a
căror înregistrare este prevăzută de legislaţia în vigoare.
Drept real - varietate a dreptului civil care are un caracter
absolut. La drepturile reale, alături de dreptul de proprietate fac
parte şi: dreptul de moştenire pe viaţă, dreptul de folosinţă fără de
termen a terenului, servitute, dreptul de gospodărie, dreptul de
gestionare. Drepturi reale - sunt acele drepturi care conferă
titularului lor dreptul de a-şi exercita în mod direct şi fără concursul
altei persoane anumite atribute cu privire la un bun.
Drept rural - ansamblul normelor aplicate exploataţiilor
agricole, a bunurilor şi valorilor pe care le compun şi a oamenilor
care trăiesc, (profesie agricolă), administrativ economic (agro-
alimentar) şi geografic (spaţiul rural) în mediul profesional.
Termenul de drept rural corespunde în prezent unei tradiţii
universitare şi doctrine franceze. Acesta este un drept transversal ce
se caracterizează printr-un spirit juridic special aplicat la un
ansamblu de reglementări diverse, el nu se opune dreptului civil,
dreptului comercial numai când Codul comerţului decide dreptul
fiscal, dreptului administrativ etc. El reuneşte şi înglobează fiecare
din dispoziţiile emise formal (dreptul de succesiune agricolă
constituie o reglementare a Codului civil) sau în fapt altor discipline
atunci când ele se aplică la exploatările agricole sau ale mediilor
sale înconjurătoare.
Drepturi de creanţă - sunt acele drepturi care conferă
titularului lor posibilitatea de a cere unei alte persoane individual
determinată să dea, să facă, sau să nu facă ceva.
Drepturi ale posesorilor şi ale beneficiarilor funciari.
Posesorii şi beneficiarii au dreptul:
a. să folosească terenurile potrivit condiţiilor de atribuire;
b. să fie proprietarii producţiei obţinute;
c. să folosească în modul stabilit de lege zăcămintele,
pădurile, apele şi alte bogăţii ale pământului;
d. să primească, în caz de stingere a dreptului de posesiune sau
beneficiere, compensarea cheltuielilor legate de ameliorarea
terenului.

95
 Lexicon cadastral
Drepturi ale proprietarilor funciari - să gospodărească de
sine stătător terenul; să fie proprietarii producţiei obţinute şi a
veniturilor din realizarea ei; să folosească în modul stabilit de lege
zăcămintele, pădurile, apele şi alte bogăţii ale pământului; să
construiască în modul stabilit de lege case, clădiri de producţie,
edificii cu destinaţie social-culturală şi cu altă destinaţie; să dea
terenul sau o parte din el în folosinţă prin arendă sau sub altă formă;
să primească în caz de retragere a terenului pentru nevoile statului şi
ale societăţii, compensarea deplină a cheltuielilor şi pierderilor,
inclusiv a avantajului ratat; să lase ca moştenire terenul şi să-l
înstrăineze în conformitate cu legea.
Drum de acces – drum provizoriu sau permanent care
permite accesul la o construcţie, o instalaţie sau într-un şantier.
Durată de existenţă (viaţă) a construcţiei - durata de timp
după care construcţia a încetat definitiv să-şi îndeplinească funcţia
ce i-a fost dată.
Echilibru - termen împrumutat din fizică pentru a descrie
o situaţie în care agenţii economici sau agregatele ce îi însoţesc,
cum sunt pieţele, nu au nici o motivaţie pentru a-şi schimba
comportamentul economic. Aplicat la un agent economic
individual, cum ar fi un consumator sau firmă, echilibrul înseamnă
că nu este nici o presiune sau stimul asupra agentului în vederea
modificării acţiunilor sale economice. Astfel, date fiind aspiraţiile şi
constrângerile pe care le are în faţă, agentul nu poate să-şi
îmbunătăţească poziţia după nici unul din criteriile economice.
Când se aplică la pieţe, echilibrul desemnează o situaţie în care
consumatorul şi vânzătorul sunt satisfăcuţi în ansamblu de
combinaţia curentă a preţurilor şi a cantităţilor cumpărate sau
vândute. Astfel, nu există nici o motivaţie pentru a-şi modifica
acţiunile prezente. Dacă, din anumite raţiuni, nu s-a atins preţul de
echilibru, atunci intervin forţe care împing piaţa spre un asemenea
preţ. Astfel, dacă oferta depăşeşte cererea, stocurile cresc la
producători, semnalându-le o stare de exces de ofertă. Ei reduc
preţurile, până când oferta şi cererea se egalează din nou. Un astfel

96
 Lexicon cadastral
de echilibru este cunoscut ca echilibru stabil. Un echilibru instabil
are loc atunci când o abatere de la preţul de echilibru creează forţe
care împing preţul şi mai departe de nivelul de echilibru. Conform
analizei ofertei şi cererii, o astfel de situaţie poate avea loc, dacă
atât curba ofertei, cât şi cea a cererii au pante negative, cea a ofertei
intersectând-o pe cea a cererii de sus în jos. Dacă intersecţia celor
două curbe este de jos în sus, echilibrul este încă stabil. În realitate,
este posibil să nu se ajungă la echilibru. Folosind din nou exemplul
cererii şi ofertei, dacă nu apare nici o intersecţie între cele două
curbe, nu se instituie nici un preţ de echilibru, deoarece nu există
nici un preţ la care ofertanţii şi solicitanţii să dorească să facă
schimbul între ei. În sfârşit, curbele ofertei şi cererii se pot
intersecta mai mult decât o dată, caz în care pot exista mai multe
preţuiri de echilibru, toate stabile. Se spune că asemenea cazuri sunt
de “non-unicitate”.
Echilibru general - situaţie a pieţelor interdependente,
caracterizată prin inexistenţa excesului de cerere şi ofertă. De
exemplu, dacă toate veniturile sunt cheltuite în întregime pentru
procurarea bunurilor x şi y, atunci o creştere a cererii pe piaţa
bunului x determină o reducere a cererii pe piaţă a bunului y. În
cazul în care pe piaţa bunului x excesul de creştere este egal cu
zero, atunci această piaţă se află în echilibru, cantitatea cerută fiind
egală cu cea oferită. Dar în acest caz şi piaţa bunului y se află în
echilibru. Generalizând, se poate spune, că n pieţe independente
sunt în echilibru, dacă pe n -1 pieţe excesul de cerere sau ofertă este
egal cu zero.
Ecologie – (din fr. ecologie; gr. oikos “casă, gospodărie” +
logos “studiu”) – ştiinţa, care studiază interacţiunea dintre
organisme şi mediul lor de viaţă. Ecologie socială – disciplina care
studiază relaţiile dintre om, mediul natural şi social, inclusiv
relaţiile dintre fenomenele şi instituţiile sociale şi spaţiile în care ele
se amplasează (întreprinderi, locuinţe, etc.), precum şi influenţele
lor reciproce. A căpătat o deosebită importanţă în urma dezvoltării
şi generalizării economiilor moderne, care au favorizat intervenţii
pronunţate în modificarea factorilor de mediu.

97
 Lexicon cadastral
Economie – ansamblul activităţilor de producere şi
consum ale bunurilor materiale dintr-o colectivitate umană. Ştiinţă
economică. Chibzuinţă, cumpătare în cheltuirea resurselor materiale
sau băneşti.
Economie de piaţă – sistem economic, mod specific de
fundamentare şi asigurare a coerenţei deciziilor privind problema
economică fundamentală şi a rarităţii, care preconizează libera
iniţiativă şi neintervenţia statului în activităţile economice, în care
preţurile sunt libere, putând fluctua în funcţie de cerere şi ofertă.
Luarea deciziilor într-o asemenea economie este decentralizată;
astfel deciziile sunt luate în mod independent de grupurile şi
indivizii care acţionează în cadrul economiei şi mai puţin de
planificatorii de la centru. Economiile de piaţă sunt invocate
frecvent ca un sistem de proprietate privată asupra mijloacelor de
producţie – adică sunt economii “capitaliste” sau ale “liberei
întreprinderi”. Totuşi economiile de piaţă pot funcţiona, într-o
anumită măsură, şi în condiţiile proprietăţii socialiste.
Economie de piaţă mixtă – sistem, care combină
întreprinderea privată, competitivă cu un anumit grad de control
central. În timp ce alocarea resurselor între diferite utilizări este
determinată în mare măsură de mecanismul preţurilor, autorităţile
joacă un rol în determinarea nivelului producţiei agregate prin
intermediul politicii fiscale şi celei monetare şi prin repartiţia
veniturilor, prin intermediul impunerii progresive şi a legislaţiei
bunăstării. În unele cazuri, guvernul poate exercita controlul asupra
unor sectoare din economie prin naţionalizarea unor industrii.
Asemenea combinare de control privat şi public caracterizează
majoritatea lumii capitaliste industrializate.
Economie de plantaţie – termen, care se referă la
economia unui sector sau a unei ţări subdezvoltate, care are în
vedere doar producţia agricolă pe scară mare, destinată exportului,
condusă de puteri străine şi aparţinând acestora, caracterizează
îndeosebi perioada colonială. De obicei, este o mare diferenţă între
acest sector şi agricultura de subzistenţă a localnicilor - diferenţa
menţinută în interesele proprietarilor de moşii, deoarece persoanele

98
 Lexicon cadastral
foarte sărace sunt mai lesne de atras pe moşii, pentru a munci din
greu pentru salarii foarte mici.
Ecosistem – ansamblul format din biotop şi biocenoză, în
cadrul căruia se stabilesc relaţii strânse între organisme cât şi între
acestea şi factorii abiotici.
Efect – fenomen rezultat, în virtutea unei legi, ca o
consecinţă a unui fenomen anterior.
Efect al înregistrării gajului:
1. Faptul că informaţia cu privire la gaj este înscrisă în registrul
gajului constituie o prezumţie legală a veridicităţii ei.
2. Înregistrarea gajului nu conferă validitate unui gaj lovit de
nulitate.
3. Din momentul înregistrării gajului nimeni nu poate invoca
necunoaşterea informaţiei înscrise în registrul gajului.
4. În raport cu terţii de buna-credinţa, debitorul gajist sau creditorul
gajist nu poate invoca incorectitudinea informaţiei înscrise în
registrul gajului.
Efect al stingerii dreptului de superficie:
1. La stingerea dreptului de superficie, construcţia aflată pe teren
se transmite de drept proprietarului acestuia.
2. Proprietarul terenului trebuie să plătească superficiarului o
despăgubire corespunzătoare pentru construcţie. Despăgubirea
nu este corespunzătoare dacă nu acoperă cel puţin doua treimi
din valoarea de piaţă a construcţiei.
3. Proprietarul terenului se poate elibera de plata despăgubirii,
dacă prelungeşte dreptul superficiarului, înaintea expirării
acestui drept, pe durata previzibilă de exploatare a
construcţiei. În cazul în care refuză prelungirea, superficiarul
pierde dreptul la despăgubire.
4. Superficiarul nu are dreptul, la stingerea dreptului de
superficie, să ridice construcţia sau unele părţi ale ei.
Efect al înscrierii provizorii:
1. Înscrierea provizorie are ca efect dobândirea, modificarea sau
stingerea unui drept tabular de la data înregistrării cererii, sub
condiţia şi în măsura justificării ei.

99
 Lexicon cadastral
2. Justificarea unei înscrieri provizorii se face cu consimţământul
celui la care se referă această înscriere sau în temeiul unei
hotărâri judecătoreşti irevocabile.
3. Justificarea radierii dreptului de ipotecă se face în temeiul unei
hotărâri judecătoreşti de validare irevocabile.
4. Justificarea unei înscrieri provizorii îşi extinde efectul şi
asupra tuturor înscrierilor condiţionate de justificarea ei.
Nejustificarea unei înscrieri provizorii atrage, la cererea celui
interesat, radierea acesteia şi a tuturor înscrierilor condiţionate
de justificarea ei.
Eficienţă – randamentul unei proceduri urmărită
sistematic (eficienţa unei tehnologii, a unei întreprinderi etc.).
Elasticitate - măsură a variaţiei procentuale a unei
variabile în raport cu variaţia procentuală a altei variabile, care
determină răspunsul – de exemplu, elasticitatea este o schimbare
procentuală a cantităţii cerute de consumator datorită unei foarte
mici schimbări a preţului.
Element al bunului imobiliar – o parte componentă a unui
bun imobil (apartament, încăpere izolată, o porţiune dintr-un sector
de teren) înregistrată în registrul bunurilor imobile, sau necesar de a
fi înregistrată.
Embatic – formă de arendă a unei proprietăţi pe termen
foarte lung (până la 99 de ani), în intervalul căruia arendaşul
beneficiază de toate drepturile de proprietate. Se întâlneşte în multe
ţări, în care nu este recunoscut dreptul de proprietate privată asupra
pământului.
Embaticar – persoană care arendează o proprietate cu
embatic; titularul dreptului de embatic.
Emfiteoză - contract pe termen lung, cu drept de ipotecă,
pe proprietatea închiriată sau arendată.
Eroziune a solului – proces prin care particulele de sol
sau rocă sunt desprinse şi antrenate prin apă de scurgere sau sub
acţiunea vântului.
Estimare – evaluare cu aproximaţie a unor mărimi, sau a
unor valori, pe baza unor date incomplete.

100
 Lexicon cadastral
Evaluare - proces de determinare a valorii obiectului
examinat la o dată concretă, ţinându-se cont de factorii fizici,
economici, sociali şi de altă natură, care influenţează asupra valorii.
Evaluare individuală - proces de estimare a valorii unui
obiect concret al evaluării, la o dată concretă, ţinându-se cont de toţi
factorii care influenţează asupra valorii.
Scopul evaluării individuale este determinarea valorii de
piaţă sau a altei valori. Evaluarea individuală poate fi efectuată
pentru diverse tipuri de obiecte ale evaluării şi în diferite scopuri,
determinate de beneficiar în contractul de prestare a serviciilor de
evaluare. Evaluarea individuală se efectuează cu aplicarea
metodelor de evaluare standardizate.
Evaluare masivă - proces de evaluare a unui grup de
bunuri imobile cu caracteristici similare, la o dată concretă, cu
aplicarea procedurilor standard de evaluare şi a analizei statistice.
Evaluarea masivă reprezintă un procedeu special,
simplificat de evaluare a unui grup mare de obiecte de acelaşi tip.
Această evaluare se face după o metodă prestabilită: pentru câteva
obiecte, ce fac parte dintr-o mulţime, se determină un set de valori
şi dependenţa funcţională dintre ele, care se consideră că se schimbă
sau nu după o lege cunoscută, comună pentru toată mulţimea
grupului de parametri, iar mai apoi prin efectuarea unor lucrări
simple pe teren sau în birou, se determină unele mărimi
caracteristice ale obiectelor supuse evaluării, folosind regulile
comune pentru toate obiectele şi parametrii individuali (mărimile
caracteristice) se determină mărimile ce descriu aproximativ
valoarea fiecărui obiect.
Evaluarea masivă a resurselor funciare din oraş, după
statut este o măsură administrativă, iar efectuarea ei este
reglementată prin sistemul juridic aprobat de către organele puterii
de stat şi de autogestionare locală.
Scopul evaluării masive este determinarea valorii de piaţă
sau a altei valori. Valoarea de piaţă, determinată prin metoda
evaluării masive, este utilizată la calcularea bazei impozabile a

101
 Lexicon cadastral
bunurilor imobile. Rezultatele evaluării masive sunt valabile pentru
perioada de timp dintre două evaluări.
Evaluator - persoană fizică cu o reputaţie bună, cu studii
superioare corespunzătoare, titular al certificatului de calificare al
evaluatorului, care posedă o experienţă de muncă suficientă în
domeniul evaluării, un înalt nivel profesional şi competenţă
necesară pentru desfăşurarea activităţii de evaluare.
Evidenţă economică a terenurilor - operaţiune realizată
prin mecanismul economic de reglementare a raporturilor funciare,
aprobat de Guvern.
Evidenţă juridică a terenurilor - operaţiune realizată prin
înscrierea drepturilor asupra terenului în conformitate cu Legea
cadastrului bunurilor imobile.
Evidenţă tehnică - un complex de măsurări pentru
determinarea dispunerii configuraţiei şi mărimii terenurilor pe
categorii, tipuri de proprietate, posesiuni şi beneficiere funciară. La
nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale se execută
următoarele lucrări tehnice; 1) stabilirea şi delimitarea prin bornare
a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale şi a terenurilor
deţinătorilor; 2) stabilirea şi marcarea pe teren a hotarelor
intravilanului localităţilor; 3) măsurarea tuturor terenurilor din
intravilanul unităţilor administrativ-teritoriale, specificându-se
categoria terenurilor şi a deţinătorilor lor; 4) măsurări pe teren
pentru obţinerea şi actualizarea documentaţiei cadastrale. Înainte de
începerea măsurărilor pe teren, în caz de necesitate, deţinătorii de
terenuri coordonează cu vecinii hotarele acestor terenuri şi le
marchează cu borne.
Executanţi ai lucrărilor cadastrale:
1. Lucrările cadastrale sunt executate de oficiile cadastrale
teritoriale, de întreprinderi de stat sau private care activează în
baza licenţei, eliberată în modul stabilit de Guvern.
2. La bunurile imobile ce aparţin Ministerului Apărării,
Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Securităţii
Naţionale, lucrările cadastrale sânt executate de numitele
ministere în limitele fondurilor alocate. Informaţia despre

102
 Lexicon cadastral
hotarele acestor obiecte se prezintă gratuit oficiilor cadastrale
teritoriale respective.
Executant al proiectului - pot fi: organul cadastral
teritorial, întreprinderi de stat, sau private care dispun de licenţă
pentru executarea lucrărilor cadastrale, angajate de către solicitant
pentru întocmirea proiectului bunului imobil supus formării în
conformitate cu Regulamentul «Cu privire la formarea bunurilor
imobile».
Exercitare a dreptului de proprietate de stat - Republicii
Moldova îi aparţine dreptul exclusiv de a stabili, prin intermediul
organului ei legislativ suprem, modul de posedare, de folosire şi de
administrare a proprietăţii de stat. Persoanele fizice şi persoanele
juridice din alte state si comunităţi de state pot beneficia de
obiectele proprietăţii de stat a Republicii Moldova doar cu
consimţământul organelor ei respective ale puterii de stat în modul
stabilit de legislaţia Republicii Moldova.
Posedarea, folosirea şi administrarea proprietăţii de stat a
Republicii Moldova sunt exercitate de organul administrării de stat
în acest domeniu.
Exercitare a dreptului de proprietate privată – fiecare
persoana fizică îşi stăpâneşte bunurile, le foloseşte şi le
administrează de sine stătător pentru a-şi satisface necesităţile
personale, pentru activitatea economica, inclusiv cea de
întreprinzător (sub formă de întreprindere privată, gospodărie
ţărăneasca etc.), şi în alte scopuri ce nu contravin legii.
Exercitare a dreptului de superficie - superficiarul poate
dispune în mod liber de dreptul sau. În cazul unei construcţii
existente, superficia se poate înstrăina ori ipoteca numai odată cu
aceasta. În caz de înstrăinare a construcţiei de către superficiar,
proprietarul terenului are dreptul de preemţiune.
Exercitare a servitutii:
• Sarcina pe care o instituie servitutea asupra terenului aservit
constă în obligaţia proprietarului de a permite efectuarea
anumitor acţiuni pe teren, deasupra acestuia sau sub pământ.
Servitutea poate consta şi din obligaţia proprietarului de a se

103
 Lexicon cadastral
abţine de la anumite acţiuni în favoarea proprietarului terenului
dominant.
• Servitutea se extinde asupra a tot ceea ce este necesar pentru
exercitarea ei.
• Dacă servitutea s-a exercitat benevol şi fără obiecţii în termen
de cel puţin 3 ani, atunci, în cazul apariţiei unor litigii între
proprietari, aceasăa modalitate de exercitare poate servi ca
temei determinant la soluţionarea litigiului.
• Proprietarul terenului aservit este obligat să se abţină de la orice
act care limitează ori împiedică exerciţiul servitutii. Astfel, nu
va putea schimba starea locurilor ori strămuta exercitarea
servituţii în alt loc.
• Proprietarul terenului aservit poate indica, pentru exercitarea
dreptului de servitute, o altă parte a terenului decât cea indicată
la alin. (3), dar numai în cazul în care o astfel de transferare nu
prejudiciază proprietarul terenului dominant. Cheltuielile
aferente transferării sunt suportate de proprietarul terenului
aservit.
• Dreptul de servitute al proprietarului terenului dominant trebuie
să fie exercitat astfel încât să creeze cât mai puţine dificultăţi
proprietarului terenului aservit.
Exigenţă (cerinţă) - expresie a necesităţilor (trebuinţelor),
sub forma unui ansamblu de specificaţii anumite, cuantificate sau
descriptive, pentru a defini caracteristicile (de calitate) ale unei
entităţi, destinate să permită realizarea şi evaluarea acesteia;
Exigenţă esenţială - exigenţa obligatorie care trebuie
satisfăcută de o construcţie (lucrare) pentru a fi conformă cu
specificaţiile documentelor normative aplicabile;
Expert – persoană care posedă cunoştinţe deosebite într-un
anumit domeniu: specialist cu înaltă pregătire. Persoană însărcinată
să facă o expertiză.
Expert tehnic - persoană care a dobândit această calitate în
condiţiile prezentei legi, are competenţa profesională şi capacitatea
de a executa expertize tehnice judiciare şi/sau extrajudiciare şi este

104
 Lexicon cadastral
înscrisă în Registrul Naţional al Experţilor. Calitatea de expert
tehnic se dobândeşte pe bază de examen.
Dobândeşte calitatea de expert tehnic persoana care
îndeplineşte următoarele condiţii:
a. are capacitate de exerciţiu deplină;
b. a absolvit studii superioare în specialitatea pentru care se
prezintă la examenul de expert, dovedite cu diplomă;
c. are un stagiu de cel puţin 5 ani în specialitatea în care a obţinut
diploma;
d. este apt din punct de vedere medical pentru îndeplinirea
activităţii de expert;
e. nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie
profesională şi socială;
f. a fost declarat reuşit la examenul organizat în acest scop.
Profesia de expert tehnic este liberă şi independentă, cu
organizare şi funcţionare autonomă.
Expertiză – cercetare făcută de un expert la cererea cuiva.
Raportul care cuprinde constatările expertului.
Expertiza este o cercetare temeinică, cu caracter tehnic,
făcuta de un expert, specialist de mare clasă, într-un anumit
domeniu.
Expertiză complexă - care se efectuează de mai mulţi
experţi, se ordonă în cazul când la constatarea circumstanţelor
importante pentru soluţionarea pricinii sunt necesare date din
diferite domenii ştiinţifice sau date din diferite ramuri ale aceluiaşi
domeniu.
În baza datelor obţinute din investigaţii, experţii
elaborează un raport general de expertiză.
Experţii care nu au participat la elaborarea raportului
general de expertiză ori nu sînt de acord cu el semnează numai
pentru partea din raport care conţine rezultatele cercetării lor.
Expertiză contabilă - activitate depusă de un personal
autorizat de lege pentru reconstituirea realităţii unei operaţii de

105
 Lexicon cadastral
natură economică şi/sau financiară, pe baza cercetării documentelor,
datelor şi informaţiilor contabile.
Expertiză contabilă judiciară - are ca obiect cercetarea
unor fapte şi situaţii de natură economico-financiară, care cuprind în
sferele lor de acţiune activitatea economică a unui agent economic
pentru problemele şi obiectivele stabilite de organul judiciar.
Cercetează situaţiile şi circumstanţele pe baza informaţiilor
furnizate de evidenţa economică şi a suporturilor lor materiale. Ele
interpretează datele de evidenţă şi furnizează opinii cu privire la
problemele investigate pe baza legilor şi actelor normative care
reglementează domeniul de activitate respectiv. In final, elaborează
concluzii pe baza constatărilor făcute, care servesc ca mijloc de
probă pentru organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei.
Principalele trăsături caracteristice care particularizează
expertiza contabilă judiciară sunt:
- mijloc de probă în justiţie care intervine numai atunci când
organele judiciare îl consideră necesar pentru elucidarea
cauzelor în curs de anchetare sau judecare;
- activitate prin care organele judiciare primesc informaţii de
natur economico-financiară cu scopul de a stabili adevărul
necesar soluţionării temeinice şi legale a cauzelor privind
faptele cercetate şi anchetate sau judecate;
- se limitează la cercetarea problemelor cu caracter economic si
financiar indicate de organele judiciare;
- are competenţa de examinare a documentelor şi evidenţelor
tehnico-operative şi contabile necesare pentru lămurirea
obiectivelor stabilite de organele judiciare;
- confirmă sau infirmă constatările controlului cu privire la
pagube, abateri, deficienţe, lipsuri etc.;
- intervine cu probe administrate de organele de urmărire penală
şi de judecată, în vederea convingerii asupra realităţii şi asupra
condiţiilor apariţiei pagubei, deficienţei, abaterii.
Expertiză contabilă extrajudiciară - expertiză care se face
în afara intervenţiilor judiciare. Răspunde la obiectivele (întrebările)
stabilite de persoane fizice sau juridice particulare. Astfel, ele se pot

106
 Lexicon cadastral
cere pentru: fundamentarea deciziei de alegere a partenerilor
comerciali şi de afacere, concilierea derulării tranzacţiilor
comerciale şi de afaceri, fundamentarea preliminară a acţiunilor
adresate justiţiei, fundamentarea preliminară a acţiunilor de
contestare a actelor de control administrativ.
Expertiză suplimentară şi expertiză repetată - în cazul
când raportul de expertiză nu este suficient de clar sau este
incomplet ori când apar noi probleme referitor la circumstanţele
examinate ulterior, instanţa judecătorească poate dispune efectuarea
de către acelaşi expert sau de un altul a unei expertize suplimentare.
În cazul când nu este de acord cu raportul de expertiză din
motivul neîntemeierii sau veridicităţii lui îndoielnice, când
concluziile mai multor experţi sunt contradictorii ori când, la
efectuarea expertizei, normele procedurale sunt încălcate, instanţa
judecătorească poate dispune efectuarea unei expertize repetate.
Expertiza repetată se încredinţează unei comisii de experţi.
Experţii care au efectuat expertiza anterioară pot oferi comisiei
explicaţii, dar nu au dreptul să participe la efectuarea investigaţiilor.
În încheierea judecătorească privind efectuarea expertizei
repetate trebuie să se indice motivul respingerii raportului de
expertiză anterior.
În cazul ordonării unei expertize suplimentare ori repetate,
expertului (experţilor) i se prezintă numaidecât raportul elaborat
anterior.
Expertiză tehnică extrajudiciară - expertiza tehnică
efectuată la cererea persoanelor fizice sau juridice cu privire la
situaţii care nu au legătură nemijlocită cu activitatea judiciară.
Expertiză tehnică judiciară - expertiza tehnică efectuată
de experţi tehnici din dispoziţia organelor de urmărire penală, a
instanţelor judecătoreşti sau a altor organe cu atribuţii
jurisdicţionale, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale
unei cauze judiciare.
Exploatare – totalitatea lucrărilor de punere în valoare a
unui bun, fie natural (exploatare minieră, exploatare agricolă,

107
 Lexicon cadastral
exploatare forestieră etc.), fie reprezentat de o instalaţie (
exploatarea unei căi ferate, exploatarea unei fabrici etc.).
Exploataţie agricolă - forme complexe de organizare a
proprietăţii, prin care se pun în valoare pământul, animalele şi
celelalte mijloace de producţie, interconectate într-un sistem unitar,
în vederea executării de lucrări, prestării de servicii şi obţinerii
eficiente de produse agricole.
Expropriere - se înţelege transferul de bunuri şi de
drepturi patrimoniale din proprietate privată în proprietate publică,
transferul către stat de bunuri proprietate publică ce aparţin unei
unităţi administrativ-teritoriale sau, după caz, cedarea către stat sau
către o unitate administrativ-teritorială a drepturilor patrimoniale în
scopul efectuării de lucrări pentru cauză de utilitate publică de
interes naţional sau de interes local, în condiţiile prevăzute de lege,
după o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Obiect al exproprierii de interes naţional poate fi:
a. bunurile imobile, la care se raportă: terenurile, subsolul,
bazinele de apă, pădurile, clădirile, construcţiile şi alte obiecte
legate de pământ, a căror permutare este imposibilă sau le aduce
prejudicii iremediabile, astfel încît nu mai pot fi folosite la
destinaţie;
b. dreptul de folosinţă asupra bunurilor imobile pe un termen de
până la 5 ani, dacă părţile nu convin asupra unui alt termen;
c. drepturile patrimoniale şi personale nepatrimoniale, legate
nemijlocit de invenţiile care pot contribui considerabil la
asigurarea intereselor de apărare şi de securitate ale ţării;
d. valorile cultural-artistice şi istorice de importanţă excepţională
pentru sentimentele naţionale ale poporului, precum şi cele care
atestă statalitatea ţării;
e. dreptul de proprietate asupra reprezentanţilor florei şi faunei
pentru care spaţiul natural al Republicii Moldova este propriu
dezvoltării şi reproducerii şi care se află pe cale de dispariţie în
lume, în cazul existenţei pericolului real de dispariţie şi de
nereproducere a speciei.

108
 Lexicon cadastral
Obiect al exproprierii de interes local pot fi bunurile
imobile şi drepturile patrimoniale asupra lor menţionate.
În caz de stare de urgenţă, de asediu şi de război,
exproprierii pot fi supuse bunuri mobile stabilite prin lege organică.
Dacă pentru cauză de utilitate publică este necesară
exproprierea numai a unei parţi din construcţie, iar proprietarul, în
cererea adresată instanţei de judecată, solicită exproprierea ei totală,
instanţa va aprecia dacă exproprierea in parte este posibilă. In caz
contrar, se va efectua exproprierea totală. Aceleaşi condiţii vor fi
aplicate şi în cazul exproprierii de terenuri.
Expropriator - statul pentru lucrările de interes naţional şi
pentru lucrările de interes local, prin organele lui abilitate sau prin
persoane special desemnate conform legii.
Expropriat - proprietarul sau titularul de alte drepturi reale
asupra obiectului exproprierii.
Extindere a ipotecii:
1. Ipoteca asupra terenului se extinde şi asupra construcţiilor
capitale amplasate pe el dacă contractul nu prevede altfel.
2. Ipoteca asupra construcţiilor capitale, apartamentelor sau
încăperilor izolate, situate pe terenul care aparţine unui terţ, se
extinde asupra dreptului de folosinţă sau de arendă a terenului
sau a cotei ideale respective.
3. Ipoteca se extinde asupra tuturor ameliorărilor bunului gajat.
4. Construcţia nefinalizată poate fi grevată cu ipoteca şi în cazul în
care terenul nu aparţine cu drept de proprietate persoanei care
efectuează construcţia dacă la momentul constituirii ipotecii
debitorul gajist deţine un drept de superficie (construcţie)
asupra terenului pe care este amplasată construcţia.
Extrapolare – determinarea aproximativă a valorii unei
funcţii în puncte situate în afara intervalului pentru care valorile
funcţiei sunt cunoscute.
Extravilan - teritoriul din afara intravilanului localităţii
cuprins în limita teritoriului administrativ, care înglobează activităţi
dependente sau nu de funcţiile localităţii conform planurilor
urbanistice şi planurilor de amenajare a teritoriului.

109
 Lexicon cadastral
FAO (organizarea naţiunilor unite pentru agricultură şi
alimentaţie) - organizaţie interguvernamentală specializată, care a
luat fiinţă la 16 octombrie 1945. Are drept obiectiv principal
ameliorarea producţiei şi distribuirea produselor agroalimentare în
vederea rezolvării problemei alimentaţiei pe plan mondial. În acest
scop, lansează şi realizează o serie de programe pe zone, ţări, în
colaborare cu Banca Mondială şi cu organisme internaţionale.
Factor de utilizare - indice tehnico-economic care arată
gradul de folosire a unui bun. El poate varia în funcţie de
intensitatea de folosire sau de timpul de folosire.
Factor ecologic – element de mediu capabil să acţioneze
direct asupra organismelor. Poate fi biotic sau abiotic.
Factor valoric — factorul, schimbarea căruia influenţează
valoarea de piaţă a bunului imobil.
Factori de producţie - resurse ale societăţii, folosite în
procesul de producţie. Factorii de producţie sunt împărţiţi, de
obicei, în trei grupe principale: pământ, muncă, capital, dar uneori
se include şi capacitatea antreprenorială.
Falcie – unitate de măsură a suprafeţei, egală cu 1.5 ha.
Faliment - procedură legală în condiţiile căreia
proprietatea unui debitor insolvabil este preluată, în general, în
beneficiul creditorilor.
Feluri ale înscrierilor:
Înscrierile sunt de 3 feluri: intabularea, înscrierea
provizorie şi notarea.
Intabularea şi înscrierea provizorie au ca obiect drepturile
tabulare, iar notarea se refeăa la înscrierea drepturilor de creanţă, a
faptelor sau a raporturilor juridice aferente imobilelor consemnate
în registru.
Înscrierea provizorie şi notarea se fac numai în cazurile şi
în condiţiile prevăzute de lege.
Feluri ale lucrărilor de reglementare a regimului
proprietăţii funciare - lucrările de reglementare a regimului
proprietăţii funciare în republică se împart în: 1) Reglementarea
intergospodărească a regimului proprietăţii funciare care are drept

110
 Lexicon cadastral
scop reîmpărţirea fondului funciar între ramurile economiei
naţionale, unităţile administrativ-teritoriale şi deţinătorii de terenuri
(întocmirea şi eliberarea titlurilor de stat de proprietate, posesiune şi
beneficiere funciară se efectuează în baza unui regulament special,
aprobat de guvern); 2) Organizarea intragospodărească a teritoriului
cu scopul de a crea pe teritoriul întreprinderii agricole condiţii
favorabile pentru folosirea raţională şi protecţia pământului.
Finanţe - fluxuri economice, exprimate în bani, prin care
se formează, se repartizează şi se folosesc resurse băneşti necesare
finanţării activităţii. Finanţele reprezintă acele relaţii băneşti prin
care statul (la nivel central şi local) şi unităţile economice, pe de o
parte îşi formează veniturile şi pe de altă parte, le cheltuiesc.
Finanţele au un deosebit rol în viaţa social-economică: proiectele
economice, strategiile şi obiectivele de dezvoltare sunt de
neconceput în afara corelării lor cu posibilităţile de finanţare;
bugetul de stat, bugetele locale, bugetele de venituri şi cheltuieli ale
întreprinderilor, drept forme de manifestare a finanţelor, oferă
informaţiile necesare pentru aprecierea potenţialului financiar al
economiei, la un moment dat. Prin intermediul pârghiilor
economico-financiare se realizează o funcţie dublă a finanţelor: a)
de mobilizare, repartizare a resurselor financiare prin distribuirea şi
redistribuirea unei părţi a produsului naţional brut, a unei părţi a
mijloacelor băneşti ale agenţilor economici şi ale populaţiei; b) de
influenţare a proceselor economice şi sociale, în sensul stimulării
interesului economic de extindere a activităţii, de creştere a
veniturilor etc.
Componentă a ştiinţelor economice care studiază relaţiile
financiare publice şi private, ea reprezintă un sistem de cunoştinţe
ştiinţifice, de metode şi tehnici de estimare a necesarului de resurse
financiare şi a posibilităţilor de obţinere a acestora, de instrumente
economico-financiare, procedee de constituire, repartizare şi
utilizare a fondurilor bugetare. De asemenea, ştiinţa finanţelor
fundamentează căile de echilibrare a bugetelor, de finanţare a
deficitelor, de organizare şi efectuare a controlului financiar,
modalităţile de prognoză financiară, de optimizare a deciziilor

111
 Lexicon cadastral
financiare, de evaluare a eficienţei economice etc. Ştiinţa finanţelor
este formată din mai multe discipline: gestiunea financiară a
întreprinderii, finanţe publice, fiscalitate, relaţii financiare
internaţionale etc.
Fiscalitate - sistem de percepere a impozitelor, ansamblul
legilor şi practicilor privind fundamentarea, circularea şi perceperea
impozitelor. Fiscalitatea deţine locul tradiţional cel mai important în
prelevările obligatorii. Sistemul de impozitare cuprinde
următoarele operaţiuni: determinarea obiectului impozabil,
precizarea bazei de impunere fiscală, calcularea sumei impozitului,
plata şi respectiv încasarea impozitului.
Fişă centralizatoare - constituie documentul-sursă pentru
întocmirea situaţiilor statistice de sinteză privind terenurile care se
pun la dispoziţie autorităţilor publice. În fişa centralizatoare se
înscrie suprafaţa totală generală pe fiecare grupă de destinaţie a
terenului, deţinut într-un teritoriu administrativ. Fişa se întocmeşte
pe tipuri de proprietate şi grupe de proprietari ale bunurilor imobile.
Folosinţă a bunului proprietate comună pe cote-părţi -
fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul proprietate comună
pe cotă-parte în măsura care nu schimbă destinaţia lui şi nu lezează
drepturile celorlalţi coproprietari.
Modul de folosire a bunului comun se stabileşte prin
acordul coproprietarilor sau, în caz de divergente, prin hotărâre
judecătorească în baza unei aprecieri echitabile a intereselor tuturor
coproprietarilor.
Coproprietarul este în drept sa ceară în posesiune şi
folosinţă o parte din bunul comun corespunzător cotei sale, iar în
caz de imposibilitate, să ceară coproprietarilor, care posedă şi
folosesc bunul, plata unei compensaţii echitabile.
Coproprietarul care exercită în mod exclusiv folosinţa
bunului comun fără acordul celorlalţi coproprietari poate fi obligat
la plata unei despăgubiri.
Folosinţă a terenului - rezultatul diferitor cauze, multe
dintre ele fiind raportate direct la natura şi cantitatea resurselor de
teren, altele având originea în condiţiile economice, culturale şi

112
 Lexicon cadastral
sociale trecute şi ale dezvoltării lor în contextul istoric. Ca urmare,
folosinţa prezentă a terenului numai rareori este corelată cu
interacţiunea resurselor în societatea umană actuală.
Folosinţa terenului se realizează în două categorii şi
anume:
• folosinţa terenului rural în sensul lui cel mai larg, incluzând
agricultura, silvicultura, piscicultura, conservarea faunei,
precum şi dezvoltarea şi gospodărirea terenurilor destinate
recreării;
• folosinţa terenurilor urbane şi industriale, incluzând oraşe,
sate, complexe şi platforme industriale, căi de comunicaţii.
Fond – totalitatea resurselor, mijloacelor materiale sau
băneşti de care dispune o întreprindere, o organizaţie economică, o
unitate administrativ-teritorială, etc.
Fond al ariilor protejate - totalitate a ariilor naturale, a
obiectelor şi a complexelor naturale protejate de stat. Fondul ariilor
naturale protejate de stat include obiectele şi complexele naturale cu
valoare primordială incontestabilă pentru conservarea biodiversităţii
şi habitatelor naturale, pentru studierea proceselor naturale,
restabilirea echilibrului ecologic şi pentru educaţia ecologică a
populaţiei. Datele iniţiale despre acest fond sunt utilizate la
elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului. Fondul ariilor
protejate constă din următoarele categorii de obiecte şi complexe
naturale: 1) delimitate în conformitate cu clasificarea Uniunii
Internaţionale de Conservare a Naturii: a) rezervaţie ştiinţifică; b)
parc naţional; c) monument al naturii; d) rezervaţie naturală; e)
rezervaţie peisagistică (de peisaj geografic); f) rezervaţie de resurse;
g) arie cu management multifuncţional; h) rezervaţie a biosferei; 2)
care nu ţin de clasificarea Uniunii Internaţionale de Conservare a
Naturii: a) grădină botanică; b) grădină dendrologică; c) monument
de arhitectură peisageră; d) grădină zoologică.
Fond cartografo-geodezic - bază de informaţii şi date
geodezice, topografice şi cartografice, inclusiv digitale, indiferent
de tipul, locul creării şi forma de proprietate a acestora, aflate şi
păstrate pe teritoriul Republicii Moldova.

113
 Lexicon cadastral
Fond forestier - păduri, terenuri destinate împăduririi, cele
care servesc nevoilor de cultură, producţie şi/sau administraţie
silvică, precum şi terenurile neproductive, incluse în
amenajamentele silvice, constituie fondul forestier.
Fondul forestier cuprinde toate pădurile, indiferent de tipul
de proprietate şi forma de gospodărire.
Fond de investiţii - companie sau trust al cărui obiect de
activitate îl reprezintă administrarea profesională a investiţiilor în
numele unor persoane individuale sau instituţii. Fondul de investiţii
concentrează economiile dispersate ale mai multor investitori
diferiţi într-un singur portofoliu de titluri de valoare prin care
investitorii individuali împart riscurile şi profiturile întregului
“pachet” de titluri proporţional cu deţinerile lor individuale.
Profiturile sunt obţinute din dividendele şi/sau dobânzile încasate
pentru valorile mobiliare pe care le deţin, precum şi din creşterile de
capital realizate ca urmare a tranzacţiilor valorilor din portofoliu pe
piaţa secundară de capital. În esenţă, un fond de investiţii este
format din patru părţi: fondul însuşi cu sau fără personalitate
juridică, administratorul, distribuitorul şi depozitarul. Există multe
tipuri de fonduri de investiţii, fiecare cu obiective diferite,
concepute pentru a răspunde diferitor nevoi de economisire: a)
fonduri deschise de investiţii, numite şi fonduri mutuale, cu
emisiune nedeterminată de titluri de participare; b) fonduri închise
de investiţii sau cu emisiune predeterminată de titluri de participare.
Fond funciar şi componenta lui - toate terenurile,
indiferent de destinaţie şi de proprietate, constituie fondul funciar al
Republicii Moldova.
Fondul funciar, în dependenţă de destinaţia principală, se
compune din următoarele categorii de terenuri:
1. cu destinaţie agricolă;
2. din intravilanul localităţilor;
3. destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi cu alte
destinaţii speciale;

114
 Lexicon cadastral
4. destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative,
terenurile de valoare istorico-culturală, terenurile zonelor
suburbane şi ale zonelor verzi;
5. ale fondului silvic;
6. ale fondului apelor;
7. ale fondului de rezervă.
Fondul funciar şi, în mod corespunzător, dreptul de
proprietate şi celelalte drepturi reale trebuie înregistrate în
documentele de evidenţă funciară şi de publicitate imobiliară
prevăzute de lege.
Formare a bunurilor imobiliare – reprezintă un complex
de lucrări juridice şi tehnice în rezultatul cărora se dă naştere unui
bun imobiliar nou ca un obiect de drept independent. Operaţiunea
include:
a. separarea bunurilor imobiliare;
b. divizarea bunurilor imobiliare;
c. comasarea bunurilor imobiliare.
Modul de formare a bunurilor imobiliare se stabileşte de
Guvern.
Formarea bunului imobiliar este efectuată în scopurile:
a. atribuirii sectoarelor de teren în proprietate sau folosinţă;
b. efectuării tranzacţiilor cu bunurile imobiliare;
c. dezvoltării sectorului de teren;
d. divizării cotelor-părţi dintr-o proprietatea comună;
e. atribuirii în natură a cotei-părţi;
f. schimbului sectoarelor de teren, inclusiv pentru amplasarea lor
compactă;
g. separării sau comasării bunurilor imobile în legătură cu
reorganizarea sau lichidarea întreprinderii;
h. tranzacţiei unei porţiuni a sectorului de teren sau a unei părţi
dintr-o construcţie;
i. în alte scopuri prevăzute de legislaţie.
Forme ale proprietăţii - în Republica Moldova se admite
funcţionarea tipurilor de proprietate în diferite forme organizatorice:
individuală, familială, cooperatistă, a societăţii pe acţiuni, a

115
 Lexicon cadastral
societăţilor economice, a întreprinderii şi instituţiei de stat,
municipală, a organizaţiilor şi mişcărilor obşteşti, a organizaţiilor
religioase, mixtă, inclusiv cu participarea cetăţenilor şi a
persoanelor juridice din alte state, precum şi alte forme de
proprietate care nu sunt interzise de lege.
Forme ale proprietăţii colective - din proprietatea
colectivă face parte proprietatea întreprinderilor de arendă,
întreprinderilor colective, cooperativelor, societăţilor pe acţiuni,
societăţilor economice, uniunilor economice (asociaţiilor,
concernelor, consorţiilor), organizaţiilor si mişcărilor obşteşti,
organizaţiilor religioase.
Forme ale proprietăţii comune:
1. Proprietatea comună poate fi caracterizată prin delimitarea cotei
fiecărui proprietar (proprietate pe cote-părţi) sau prin
nedelimitarea cotelor-părţi (proprietate în devălmăşie).
2. Dacă bunul este comun, proprietatea pe cote-părţi se prezumă
până la proba contrară.
3. Coproprietarii devălmăşiei pot atribui bunurilor comune
regimul proprietăţii comune pe cote-părţi.
Frecvenţă – numărul care exprimă de câte ori s-a
înregistrat statistic acelaşi fenomen sau aceeaşi mărime a unui
fenomen, într-o perioadă de timp dată.
Fruct:
1. Fruct al lucrului este venitul, sporul şi productele pe care le dă
acest lucru.
2. Fruct al dreptului este venitul şi beneficiile dobândite în urma
folosirii acestui drept.
3. Fruct al lucrului şi al dreptului se consideră, de asemenea,
veniturile şi beneficiile pe care acest lucru sau drept le asigură
prin intermediul raporturilor juridice.
4. Împuternicirea asupra lucrului sau dreptului oferă posibilitatea
reţinerii fructului acestui lucru sau drept în conformitate cu
termenul şi volumul împuternicirii dacă legea sau contractul nu
prevede altfel.

116
 Lexicon cadastral
5. În cazul în care persoana este obligată să restituie fructele, ea
poate cere compensarea cheltuielilor suportate în legătură cu
aceste fructe, dacă respectivele cheltuieli sunt rezultatul unei
gospodăriri judicioase şi nu depăşesc valoarea fructului.
Fructe produse de bunul proprietate comună pe cote-
părţi:
1. Fructele produse de bunul proprietate comună pe cote-părţi se
cuvin tuturor coproprietarilor proporţional cotelor-părţi
deţinute, dacă aceştia nu au stabilit altfel.
2. Coproprietarul care a suportat singur cheltuielile de producere
sau de culegere a fructelor are dreptul la compensarea acestor
cheltuieli de către coproprietari proporţional cotei lor părţi.
Funciar – care se referă la terenuri sau alte averi
imobiliare.
Funcţie urbanistică - ansamblul activităţilor specifice
domeniului urbanismului şi amenajării teritoriului, care are la bază
criteriul modului de folosire a terenurilor şi construcţiilor în scopul
satisfacerii unora dintre necesităţile populaţiei dintr-un anumit
teritoriu. Principalele funcţii urbanistice sunt: circulaţia (terestră,
aeriană, maritimă şi fluvială); locuirea; exploatarea şi prelucrarea
resurselor; comerţul, cultura, învăţământul şi instruirea, recrearea;
activităţile politice, civice, administrative, religioase; activităţile de
apărare, de asigurare a ordinii de drept şi a securităţii publice;
salubrizarea; echiparea tehnică; asistenţa medicală; turismul.
Gaj – garanţie depusă în contul datoriei sau pentru
executarea unei lucrări: amanet, zălog.
Gajul este un drept real în al cărui temei creditorul
(creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu
preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea
bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist)
nu execută obligaţia garantată prin gaj.
Gajul se află în legătură cu obligaţia garantată prin gaj,
reprezintă un raport de drept accesoriu faţă de obligaţia principală şi
este condiţionat în timp de durata acesteia, dacă legea sau contractul
de gaj nu prevede altfel.

117
 Lexicon cadastral
Garantare a dreptului de proprietate - proprietatea, în
condiţiile legii, inviolabilă. Dreptul de proprietate este garantat.
Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru
cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Exproprierea se efectuează în condiţiile legii. Pentru lucrări de
interes general, autoritatea publică poate folosi solul oricărei
proprietăţi imobiliare cu obligaţia de a despăgubi proprietarul
pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum
şi pentru alte daune imputabile ei. Despăgubirile se determină de
comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin hotărâre
judecătorească. În acest caz, decizia de retragere a bunurilor din
proprietatea persoanei nu poate fi executată până la rămânerea
definitivă a hotărârii judecătoreşti.
Nu pot fi confiscate bunurile dobândite licit, cu excepţia
celor destinate sau folosite pentru săvârşirea de contravenţii sau
infracţiuni. Caracterul licit al dobândirii bunurilor se prezumă.
Gard – construcţie din lemn, metal, piatră, zid etc., care
împrejmuieşte un teren, o curte etc.
Geocodare (geocoding) – metodă şi proces de poziţionare
a obiectelor spaţiale faţă de un anumit sistem de coordonate şi
atribuirea lor (exemplu poate servi „legarea” de adresă a seturilor de
date poziţional neidentificate existente (address matching), se
realizează prin stabilirea legăturilor între bazele de date nespaţiale şi
părţile poziţionale ale B.D. ale S.I.G.).
Geoinformatică (GIS technology, geoinformatics) –
ştiinţă, tehnologie şi activitate ştiinţifică de producere, proiectare,
creare, exploatare şi utilizare a sistemelor informaţionale geografice
de elaborare a tehnologiilor geoinformaţionale, pe aspecte
aplicative, sau aplicaţii S.I.G. (GIS application) în scopuri practice
sau geoştiinţifice. Este parte componentă a geomaticii.
Gestionare spaţială a teritoriului ţării - o activitate
obligatorie, continuă şi de perspectivă, desfăşurată în interesul
colectivităţilor care o folosesc, în concordanţă cu valorile şi
aspiraţiile societăţii şi cu cerinţele integrării în spaţiul european.

118
 Lexicon cadastral
Gestionarea spaţială a teritoriului asigură indivizilor şi
colectivităţilor dreptul de folosire echitabilă şi responsabilitate
pentru o utilizare eficientă a teritoriului. Gestionarea se realizează
prin intermediul amenajării teritoriului şi al urbanismului, care
constituie ansambluri de activităţi complexe de interes general ce
contribuie la dezvoltarea spaţială echilibrată, la protecţia
patrimoniului natural şi construit, precum şi la îmbunătăţirea
condiţiilor de viată în localităţile urbane şi rurale.
Gospodărie agricolă – unitate economică în care se
obţine o producţie agricolă vegetală şi animală.
Gospodărie ţărănească (de fermier) - include de regulă
membrii unei familii. Printr-un acord comun între proprietari, este
posibilă arenda suprafeţelor suplimentare de teren şi încheierea
contractelor de arendare a cotelor de pământ şi valorice. Aceasta ar
permite a crea o gospodărie viabilă, de proporţii relativ mari. După
necesitate, se atrag lucrători angajaţi permanent şi temporar.
Conducătorul gospodăriei ţărăneşti ia propriile decizii în funcţie de
interesele sale, şi alţi factori. El poate alege diferite metode şi forme
de producţie. Fiecare fermier îşi face evaluarea proprie a
rezultatului căpătat şi îşi planifică potenţialul de producţie în mod
corespunzător.
Gospodăria ţărănească este un subiect independent al
antreprenorului liber în sistemul economic al republicii, care
foloseşte terenuri şi alte bunuri, aflate în proprietate privată sau
luate în arendă.
Gospodăria ţărănească se formează din membrii familiei şi
este o formă liberă de antreprenori, bazată pe principiile
rentabilităţii economice.
Gospodăria ţărănească se fondează pe principii benevole.
Grădini şi loturi pentru legumicultură - terenurile
atribuite în proprietate ca loturi de lângă casă, în conformitate cu
legislaţia, amplasate în extravilanul satului (comunei) sau oraşului
se consideră grădini. Cetăţenilor care nu au terenuri pentru grădini li
se pot atribui loturi pentru legumicultură. Loturile pentru
legumicultură se distribuie cetăţenilor în folosinţă provizorie, de

119
 Lexicon cadastral
către autorităţile administraţiei publice locale din terenurile de
rezervă. Pe aceste loturi se interzice să se construiască clădiri
capitale şi să se cultive plante multianuale. Mărimea loturilor se
stabileşte de către autorităţile administraţiei publice locale în
dependenţă de condiţiile concrete.
Grevare - prezintă drepturile patrimoniale asupra unui bun
imobil ale unor persoane care nu sunt proprietarii lui (ipotecă,
arendare, servitute şi altele).
Guvern - organ de stat care exercită puterea executivă
supremă în stat. Guvernul este organul administraţiei centrale de
stat.
Hartă (map) – imagine a suprafeţei, matematic
determinată, micşorată şi generalizată a Pământului, altui corp
ceresc sau cosmic, care indică amplasarea sau obiectele proiectate
pe hartă, în sistemul acceptat de semne convenţionale.
Hartă (map) – un instrument de lucru tradiţional pentru
utilizatorii de date geografice, fiind până în prezent cea mai
importantă şi des utilizată sursă de date pentru GIS.
Harta este privită ca un model cu caracter ştiinţific, care
posedă un înalt grad informativ, temporal şi spaţial identic cu
originalul, ceea ce o face unul din mijloacele cele mai importante de
cunoaştere din ştiinţele despre Pământ şi ştiinţele socio-economice.
După scară se deosebesc hărţi de scară mare (large
scale maps) [1: 100 000 şi mai mari], scară medie (medium
scale maps) [1: 200 000 – 1: 1 000 000] şi de scară mică
(small scale map) [mai mică de 1: 1 000 000].
În dependenţă de conţinu, se deosebesc următoarele
grupuri (tipuri) de hărţi: hărţi geografice generale (general map),
hărţi tematice (thematic map), inclusiv hărţi naturale (natural map),
hărţi social-economice (social and economical map), hărţile
interacţiunii societăţii cu natura (maps of nature and society
interaction), precum şi hărţi speciale (special, special purpose
maps).
Toate aceste hărţi pot fi analitice, complexe sau sintetice.

120
 Lexicon cadastral
După specializarea practică, se deosebesc câteva tipuri de
hărţi: hărţi de inventar (inventory maps), care indică prezenţa şi
localizarea obiectelor; hărţi de evaluare (evaluative maps), care
caracterizează obiectele (de exemplu, resursele naturale) după
utilizarea lor în anumite domenii de activitate; hărţi de recomandări
(recommendative maps), care indică amplasarea evenimentelor,
propuse pentru protecţia, ameliorarea condiţiilor naturale şi
utilizarea optimă a resurselor; hărţi de prevedere a timpului
(prognostic maps, forecast maps), care conţie pronosticarea
ştiinţifică a fenomenelor, necunoscute sau inexistente la moment.
Hartă digitală – model digital al suprafeţei Pământului,
format ţinând cont de legile generalizării cartografice, în proiecţii
convenite pentru hărţi, liniere, sistem de coordonate şi altitudini
(GOST 28441-90).
Hartă electronică (electronic map) – 1) reprezentare
cartografică, vizualizată pe ecranul computerului, în baza datelor
hărţilor digitale sau bazelor de date a S.I.G.; 2) lucrare cartografică
în formă electronică, ce reprezintă date digitale (hărţi digitale sau
straturi de date), împreună cu mijloace de program de vizualizare a
lor, de obicei, vizualizator cartografic sau brauzer cartografic (map
browser), destinat pentru generalizarea hărţilor electronice; 3)
«hartă în format vector sau raster, formată pe un computer cu
utilizarea mijloacelor de program şi tehnice în proiecţia acceptată,
sistemul de coordonate, semne convenţionale, destinată pentru
reprezentare, analiză şi modelare, precum şi soluţionare a
problemelor informaţionale şi de calcul a datelor despre teren şi
amplasare» (GOST R 50828-95. Cartografiere geoinformaţională.
Date spaţiale, digitale şi hărţi electronice. Cerinţe generale).
Hat – fâşie îngustă de pământ necultivat care serveşte
drept hotar dintre terenurile agricole.
Hotar – linie care desparte un sector de teren de altul, o
localitate (unitate administrativ-teritorială) de alta, stabileşte
extinderea sau limitarea unor drepturi asupra terenurilor (sectoarelor
de teren). Hotarul sectorului de teren trebuie să fie fixat în natură şi
desenat în planul cadastral.

121
 Lexicon cadastral
După importanţa lor, din punct de vedere cadastral,
hotarele se clasifică astfel:
a. hotare ale unităţilor administrativ-teritoriale, comunale, ale
intravilanelor (rurale, orăşeneşti, municipale) şi raionale;
b. hotare ale terenurilor cu diferite destinaţii (unităţi agricole,
păduri, ape, transporturi etc.);
c. hotare ale terenurilor persoanelor particulare (proprietar –
persoane fizice).
Hotar fix al terenului - este hotarul ale cărui coordonate
sunt stabilite şi fixate pe teren prin borne de hotar de către oficiile
cadastrale teritoriale sau întreprinderile care dispun de licenţă
pentru efectuarea unor astfel de lucrări. Hotarul fix se stabileşte în
baza actului de constatare pe teren, coordonat împreună cu
proprietarii terenurilor adiacente. La stabilirea hotarului fix se
întocmeşte în mod obligatoriu planul geometric al terenului. Hotarul
fix se stabileşte la cererea şi din contul proprietarului de teren.
Hotar general - hotarul stabilit în alt mod decât cel fix.
Humus – fracţiune mai mult sau mai puţin stabilă a
materiei organice din sol, alcătuită din substanţele specifice de
neoformaţie, rezultate prin sinteze microbiene sau având origine
reziduală.
Identificare a bunurilor imobiliare:
1. Identificarea bunurilor imobiliare reprezintă o verificare a
informaţiei din registrul şi planul cadastral şi este efectuată în
scopul actualizării informaţiei.
2. Lucrările de identificare a bunurilor imobile sunt legalizate
printr-un act de constatare pe teren, care conţine informaţie
referitoare la gradul de corespundere a datelor din registrul
bunurilor imobiliare şi planul cadastral.
3. În cazul constatării de modificări în componenţa bunului
imobiliar, concomitent cu identificarea, se vor efectua şi alte
lucrări ce ţin de modificarea informaţiei din registrul bunurilor
imobiliare şi planul cadastral.

122
 Lexicon cadastral
4. În cazul în care pe parcursul perioadei dintre identificări n-au
parvenit modificări în conţinutul bunului imobiliar, actul de
constatare pe teren va fi semnat de către executor. În prezenţa
modificărilor în conţinutul bunului imobiliar, actul de
constatare pe teren va fi semnat şi de proprietar (deţinător).
Identificator (identifier) – număr unic, atribuit obiectului
spaţial al stratului; poate să se atribuie automat sau să fie numit de
utilizator; serveşte pentru stabilirea legăturii cu partea poziţională a
datelor spaţiale.
Imperfecţiune a pieţei - orice deviere de la condiţiile
necesare pentru concurenţa perfectă. Trebuie făcută distincţia de
termenul de eşec al pieţei, care înseamnă incapacitatea pieţei private
de a oferi anumite bunuri în cantităţi suficiente.
Import - cumpărarea dintr-o altă ţară a unui bun sau
serviciu pentru a fi consumat în ţara dată. Un import de vizibile
reprezintă un import de bunuri, în timp ce serviciile fac obiectul
importului de invizibile.
Implementare a cadastrului.
1. Lucrările de implementare a cadastrului includ:
a. ridicarea calificării personalului care activează în domeniul
cadastrului;
b. crearea şi ţinerea registrului cadastral al bunurilor imobile;
c. elaborarea planurilor cadastrale a unităţilor administrativ-
teritoriale şi a bunurilor imobile, inclusiv a sectoarelor de
teren;
d. ridicări cadastrale pentru întocmirea sau actualizarea planurilor
cadastrale;
e. evaluarea masivă a bunurilor imobile în scopul impozitării;
f. formarea bunurilor imobile;
g. expertiza lucrărilor de formare şi evaluare a bunurilor imobile
executate de către întreprinderile private, care urmează a fi
înregistrate în registrul cadastral al bunurilor imobile, inclusiv
şi la cererea instanţei de judecată;

123
 Lexicon cadastral
h. implementarea sistemului informaţional al cadastrului;
i. acumularea, sistematizarea, păstrarea, asigurarea securităţii,
furnizarea informaţiei cadastrale;
j. stabilirea, restabilirea, marcarea prin borne a hotarelor
administrativ-teritoriale, intravilanului localităţilor, bunurilor
imobile;
k. delimitarea cadastrală a teritoriului;
l. identificarea (inventarierea) bunurilor imobile.
2. Evaluarea bunurilor imobile se efectuează în baza unei legislaţii
speciale.
Impozit - categorie financiară, cu caracter istoric, a cărui
apariţie este legată de existenţa statului şi a banilor.
De la apariţia lor, impozitele au fost concepute şi aplicate
diferit, în funcţie de dezvoltarea economico-socială şi de cheltuielile
publice acceptate în fiecare stat. Informaţii despre impozitele, taxele
şi cheltuielile publice din antichitate provin, în special, din istoria
statelor antice, grec şi roman.
În Grecia Antică erau considerate publice cheltuielile
pentru organele de conducere ale statului, pentru întreţinerea şi
dotarea forţelor armate şi de ordine publică, pentru construirea şi
înarmarea corăbiilor de război, pentru temple, serbări religioase şi
distracţii publice, pentru construirea de drumuri şi lucrări de
utilizare comunală.
Pentru acoperirea cheltuielilor publice se foloseau atât
resursele domeniale, obţinute prin exploatarea unor bogăţii naturale
aflate în patrimoniul statului (cum ar fi, de pildă, minele de argint,
carierele de marmură), cât şi diferitele impozite ordinare şi
extraordinare (cum ar fi, de exemplu, impozitul pe terenuri, pe
veniturile meseriaşilor, taxele pentru vânzarea, în piaţă, a produselor
agricole, impozitul extraordinar pe veniturile cetăţenilor bogaţi
perceput în timp de război, ca o îndatorire de onoare a acestor
cetăţeni).
În statul roman antic, în toate etapele evolutive, principalul
impozit a fost tributum. Iniţial, acest impozit era perceput numai de
la locuitorii provinciilor cucerite, fie pe valoarea pământului
124
 Lexicon cadastral
stăpânit în mod individual, fie ca zecime din produsul brut obţinut.
Ulterior, tributum a fost generalizat şi permanentizat, el fiind
perceput obligatoriu de la toţi cetăţenii statului roman care deţineau
proprietăţi imobiliare şi, mai târziu, bunuri mobile. În afara acestui
impozit, se mai percepeau un impozit asupra vânzărilor de bunuri,
un impozit pe meşteşuguri şi, temporar, un impozit datorat de
celibatari şi un impozit pe numărul sclavilor.
În Evul Mediu, datorită dezvoltării organizării statale,
impozitul trebuia să finanţeze o administraţie tot mai complexă.
Astfel, în Anglia, favorizată de conjunctura că era o ţară cu puţine
frământări sociale, prin Magna Charta Libertatum, din 1215, s-a
interzis instituirea impozitelor de către monarhi fără aprobarea
poporului. Alături de impozitul perceput proprietarilor de pământ în
funcţie de venitul obţinut prin exploatarea proprie şi în arendă, în
Anglia în secolul XIII şi în cele următoare se mai percepeau
impozite pe venit diferenţiat pentru nobili, clerici şi ţărani, impozite
pe clădiri, pe veniturile meşteşugarilor, ca şi impozite incluse în
preţurile de vânzare ale sării, cărbunilor, pieilor şi altor bunuri.
În Principatele Române, şirul mare al dărilor ordinare
includeau birul aşezat ca „cisla" asupra localităţilor şi perceput cu
denumirea de „sferturi", văcăritul, vinăritul, tutunăritul, oieritul s.a.
Acestora li s-au adăugat dări extraordinare cum erau ploconul
steagului la urcarea pe tron a domnitorului, ajutornitele s.a. Deseori,
stabilirea şi perceperea acestor dări erau arbitrare şi abuzive.
În Franţa, până la Revoluţia din 1789, în categoria
impozitelor se includeau:
• impozitul la taille în variantele:
• reală, pentru proprietarii de terenuri;
• personală, pe veniturile cetăţenilor;
• impozitul de a douăzecea parte din venit, sporit, ulterior, la a
zecea parte din venit;
• capitaţia, datorată de toţi locuitorii în cuantum bănesc
diferenţiat în raport cu rangul social;
• patenta, datorată în folosul monarhului de către cei ce executau
meserii şi comerţ, pe cont propriu;
125
 Lexicon cadastral
• impozite percepute la vânzarea sării, băuturilor şi tutunului;
• impozite percepute la tranzacţiile de bunuri;
• impozite de înregistrare (sau de timbru);
• alte taxe.
După Revoluţia franceză din 1789, datorită numărului
mare al impozitelor şi taxelor, Adunarea Constituantă a Franţei a
înlăturat privilegiile avute până atunci de nobili şi clerici, a suprimat
arbitrarul în stabilirea şi perceperea impozitelor şi a înlăturat
anumite impozite pe vânzări ale bunurilor de consum. Totodată,
prin Constituţia franceză din 1793, s-au pus bazele concepţiei
instituirii impozitelor cu consimţământul contribuabililor. Aplicarea
practică a acestei concepţii s-a limitat, insă, doar la rezervarea în
competenţa parlamentelor a dreptului de a reglementa impozitele,
taxele şi alte venituri bugetare.
În perioada contemporană, exercitarea dreptului
parlamentelor de a institui şi modifica impozitele a fost dominată de
creşterea permanentă a cheltuielilor publice în toate statele. De
aceea, parlamentele statelor contemporane au fost şi sunt nevoite să
sporească impozitele şi taxele, iar consimţământul cetăţenilor la
aceste impozite se consideră exprimat prin votarea, de către
reprezentanţii lor în parlament, a legilor referitoare la impozite şi
taxe.
Deşi în literatura de specialitate există mai multe definiţii
date impozitelor, se consideră că impozitele reprezintă o formă de
prelevare silită la dispoziţia statului, fără contraprestaţie directă şi
cu titlu nerambursabil a unei părţi din veniturile şi/sau averea
persoanelor fizice şi juridice în scopul acoperirii cheltuielilor
publice.
Din definiţie rezultă că impozitele au caracter obligatoriu,
iar prelevarea acestora se efectuează cu titlu nerambursabil şi fără
contraprestaţie directă din partea statului.
Caracterul obligatoriu al impozitelor rezultă din faptul că
plata acestora către stat constituie o sarcină impusă tuturor
persoanelor fizice şi/sau juridice care realizează venit dintr-o

126
 Lexicon cadastral
anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care,
conform legii, datorează impozit.
De asemenea, impozitele se prelevă cu titlu nerambursabil
şi fără contraprestaţie directă din partea statului, plătitorii acestora
neputând solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau
apropiată.
Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar,
economic şi social, iar modul concret de manifestare a acestuia se
diferenţiază de la o etapă de dezvoltare a economiei la alta.
În majoritatea statelor lumii, rolul cel mai important al
impozitelor se manifestă pe plan financiar, deoarece acestea
reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor financiare
pentru acoperirea necesităţilor publice.
În plan economic, rolul impozitelor rezultă din faptul că se
folosesc ca pârghii de politică economică, prin intermediul căruia se
pot stimula sau frâna anumite activităţi, zone (regiuni), consumul
anumitor mărfuri şi/sau servicii, relaţiile comerciale cu exteriorul în
ansamblu sau cu anumite ţări.
În plan social, rolul impozitelor se concretizează în aceea
că, prin intermediul lor, statul procedează la redistribuirea unei părţi
importante din produsul intern brut (P.I.B.) intre grupuri sociale şi
indivizi, intre persoanele fizice şi cele juridice. Totuşi, efectul major
al rolului impozitelor pe plan social îl constituie creşterea presiunii
fiscale globale.
Impozit pe bunurile imobiliare - impozit local care
reprezintă o plată obligatorie la buget de la valoarea bunurilor
imobiliare. În prezent în Moldova sunt percepute două feluri de
impozite imobiliare: funciar şi pe imobile.
Indexare - modalitate (procedeu economic) de prevenire a
erodării puterii de cumpărare a populaţiei prin realizarea unei
corelaţii între salarii, pe de o parte, şi preţuri, costul vieţii,
productivitate, pe de altă parte. Indexarea poate avea ca funcţie
secundară (după opiniile diferitor specialişti) transmiterea
presiunilor inflaţioniste, asupra costurilor, ocupării, preţurilor şi
rentabilităţii, investiţiilor şi cererii globale. Indexarea se corelează

127
 Lexicon cadastral
cu alte variabile economice şi sociale, cum ar fi : volumul ocupării
şi şomajului, costul nominal şi real al forţei de muncă, diferite
aspecte şi laturi ale echilibrelor macroeconomice, microeconomice
şi sociale. Tehnicile de indexare îmbracă multe forme adaptate în
special la negocierile colective din perioadele inflaţioniste. Practica
indexării este apreciată ca o pârghie solidă a politicii sociale
pornind de la obiectivele sale: nivelul de trai şi calitatea vieţii.
Indicator economic - expresia numerică a laturii
cantitative a fenomenelor şi proceselor economice, în condiţii
concrete de timp şi de loc. Fiecare indicator economic are o anumită
formă de exprimare în funcţie de caracteristica fenomenului la care
se referă: în mărimi absolute sau relative, sub formă de mărimi
medii sau indici etc. Indicatorii în mărimi absolute pot fi variabile
de stoc, care indică nivelul absolut al fenomenului economic
existent la un moment dat (de exemplu, stocul de capital ai unei
firme, ramuri sau economii naţionale, numărul şomerilor înregistraţi
la o anumită dată etc.) şi variabile de flux care sunt mărimi de
intervale (de exemplu, cifra de afaceri a unei firme într-un trimestru,
salariul unui lucrător într-o lună, produsul intern brut ai unei ţări
într-un an etc.).
Industrializare (în ţările în curs de dezvoltare) - termen
care desemnează dezvoltarea industriilor, ca strategie generală de
dezvoltare. În perioada imediat următoare războiului şi până la
începutul anilor 1960, mulţi economişti au considerat că
industrializarea prezintă pe dreptate cel mai promiţător mijloc prin
care s-ar putea dezvolta o ţară săracă. Guvernele multor ţări în curs
de dezvoltare şi-au însuşit acest raţionament şi au acţionat prin
elaborarea unor strategii şi planuri prin care să acorde prioritate
dezvoltării industriale. Majoritatea lor au adoptat abordarea
substituirii importurilor; unele au favorizat promovarea
exporturilor. Deşi câteva dintre aceste ţări au înregistrat rezultate
încurajatoare în urma adoptării acestei strategii (în special cele care
au favorizat promovarea exporturilor), majoritatea lor au avut
rezultate mixte şi descurajatoare. De fapt, în ultimii ani, multe ţări
şi-au schimbat politica şi au acordat prioritate agriculturii. În unele

128
 Lexicon cadastral
cazuri, dificultăţile întâmpinate au fost generate de alocarea prea
multor resurse în investiţiile pentru industrie şi neglijarea
agriculturii care este, desigur, sectorul determinant în ţările în curs
de dezvoltare. Alte ţări au apreciat costurile industrializării ca fiind
prea ridicate, în sensul că ratele efective de protecţie trebuiau să fie
foarte mari pentru ca noua industrie internă să devină competitivă
faţă de importuri. Ţările foarte sărace au considerat că au mari
dificultăţi în instalarea unor industrii viabile, deoarece pieţele lor
erau prea mici în comparaţie cu dimensiunea minimă eficientă a
fabricilor. Unele ţări au constatat că situaţia balanţei lor de plăţi nu
s-a îmbunătăţit semnificativ. Deşi structura importurilor lor s-a
modificat, deplasându-se de la bunurile de consum spre maşini,
materii prime şi piese de schimb, economia a rămas destul de
dependentă. În unele ţări, repartiţia veniturilor devenind foarte
inegală, s-a produs fenomenul de migrare rapidă din mediul rural în
cel urban, ceea ce a dus la creşterea şomajului urban şi la dificultăţi
politice. În ultimii ani, economiştii - ca şi guvernele din ţările în
curs de dezvoltare - au devenit mai circumspecţi în atitudinea faţă
de beneficiile reale ale strategiei de industrializare. Multe strategii
de dezvoltare acordă acum prioritate agriculturii şi dezvoltării
rurale.
Industrie (ramură de activitate) - într-o structură de piaţă
cu concurenţă perfectă, o ramură de activitate se poate defini ca
fiind un mare număr de firme care concurează în producţia unui
produs omogen. În asemenea condiţii, curbele cererii şi ofertei
pentru fiecare firmă pot fi însumate pentru o formă curbă cerere-
ofertă pentru ramură. În schimb, în condiţii de monopol firma şi
industria sunt una şi aceeaşi.
În abordarea analitică a ramurii pot apărea unele dificultăţi
conceptuale şi operaţionale atunci când nu se verifică ipoteza
omogenităţii produsului. Modelul de concurenţă monopolistă
redefineşte conceptul de industrie folosind “grupele de produse”
drept criterii de identificare. În acest caz, este teoretic plauzibil să se
utilizeze “grupele de produse” ca bază pentru determinarea
industriilor. Există mai multe dificultăţi legate de această definiţie,

129
 Lexicon cadastral
în primul rând, una operaţională, referitoare la cât mai strâns
înrudite ar trebui să fie produsele pentru a constitui o “grupă de
produse”. De exemplu, se poate afirma că automobilele şi
motocicletele fac parte din aceeaşi “grupă de produse” ? În al doilea
rând, pentru bunurile eterogene nu pot fi curbele cererii şi ofertei
dacă nu se utilizează un număr comun. Pentru aceasta s-ar putea
folosi preţul; dar dacă nu sunt utilizate ipoteze foarte restrictive, nu
există nici un preţ de echilibru unic în condiţiile concurenţei
monopoliste, ci mai degrabă un set de preţuri care reflectă
preferinţele consumatorului pentru produsele diferitor firme din
“grupa respectivă”. În sfârşit, existenţa firmelor multi-produse
ridică problema intersectării grupelor de produse şi utilizării unui
criteriu pentru a stabili când o firmă poate fi inclusă în “grupă” şi
când nu.
Informatică economică - ansamblu de soluţii conceptuale,
metodologice şi operaţionale de utilizare a tehnologiilor
informatice, bazate pe calculatoare şi telecomunicaţii, pentru
tratarea informaţiei economice. Constituită ca un domeniu distinct
de cercetare, proiectare, implementare şi utilizare de sisteme
informatice, precum şi ca disciplină de învăţământ, informatica
economică se caracterizează prin aplicaţii ce antrenează volume
mari de date, prin diversitatea structurilor de organizare şi a
procedurilor de prelucrare a acestor date, precum şi prin frecvenţa
lor ridicată de modificare, în raport cu dinamica realităţii
economice. Sistemele informatice economice au ca obiect sisteme
reale din economie, pe care le modelează cu mijloace proprii,
informatica economică asigurându-le funcţionarea în regim de
asistare cu calculatorul, cu performanţe potenţial superioare celor
oferite de tehnologiile informaţionale tradiţionale. Categoriile
principale de utilizatori pentru care informatica economică asigură
facilităţi specifice, de regulă, în regim de lucru interactiv şi cu
interfaţă “prietenoasă” sunt: decidenţii de diferite ranguri,
personalul de gestiune economică, consultanţii şi cercetătorii de
profil. Printre serviciile disponibile prin aplicarea soluţiilor de
informatică economică se numără uzual rularea pe calculator de

130
 Lexicon cadastral
modele economico-matematice, constituirea de baze şi bănci de date
organizaţionale sau publice, comunicare şi prelucrare de date la
distanţă, în reţele teleinformatice, sisteme-suport pentru decizie,
inclusiv cu inteligenţă artificială.
Informatizare - proces de preluare în regim de asistare cu
calculatorul a funcţiilor de ordin tehnologic, economic, educaţional,
conceptual etc., ale unui sistem, obiect de tipul firmă de afaceri,
instituţie administrativă sau socio-culturală, bazată pe calculatoare
şi telecomunicaţii, şi centrele informaţionale de exercitare a
funcţiilor sistemului-obiect; acest proces conduce la înzestrarea
fiecărui sistem-obiect cu un sistem informatic propriu, care îi
asigură o infrastructură integratoare pentru efectuarea operaţiunilor
de culegere, transmitere, prelucrare, memorare şi regăsire a
informaţiilor în formă electronică. Informatizarea este un proces
interdisciplinar, în conţinutul său, şi cooperativ, în modul său de
desfăşurare, implicând participarea şi interacţiunea între utilizatori,
proiectanţii de sisteme informatice, furnizorii de echipamente şi de
programe informatice. Deşi reprezintă o necesitate inexorabilă, la
care nu mai există, în prezent, alternativă, totuşi informatizarea
presupune opinii ferme şi explicite, transpuse în acţiuni sistematice
atât la nivel micro-, cât şi la nivel macroeconomic, ea reclamă o
angajare strategică, pe termen lung, în promovarea tehnologiei
informatice şi susţinerea ei cu resurse suficiente. Demersul de
informatizare are drept finalitate ameliorarea performanţelor şi
accentuarea caracterului inteligent al activităţilor ce beneficiază de
asistarea cu calculatorul, satisfacerea cerinţelor utilizatorilor săi
finali în condiţiile superioare faţă de situaţia recurgerii la
tehnologiile informaţionale tradiţionale. Informatizarea exercită un
impact profund asupra structurii, funcţionării şi performanţelor
sistemelor-obiect, reprezentând o sursă de schimbare internă şi de
avantaje concurenţiale durabile, aceste avantaje nu se impun însă de
la sine, ci sunt în funcţie de abilitatea proiectanţilor, furnizorilor şi
utilizatorilor de sisteme informatice de a coopera în conceperea şi
introducerea de soluţii viabile şi în pregătirea adecvată a mediului
lor de aplicare.

131
 Lexicon cadastral
Informaţie - reprezentare simbolică asupra unor entităţi
din realitate, având caracter de noutate şi utilitate pentru subiecţii
reciproci. Informaţia este generată prin procese de cunoaştere de
natură, observaţii directe sau a interpretării semantice de mesaje.
Informaţia constituie un obiect de studiu complex şi interdisciplinar,
apărând în ipostaze multiple, ca operator de bază al funcţionării
intelectului uman şi al sistemelor cu inteligenţă artificială, substanţă
a actelor de comunicare interuman şi reper esenţial al proceselor de
concepţie, decizie şi acţiune individuală şi colectivă, determinat
pentru nivelul de raţionalitate a comportamentelor subiectelor
acestora. Orice informaţie presupune unitatea dintre latura sa
semantică, orientată spre conţinutul şi sensul atribuit reprezentării
realităţii, latura sintactică, referitoare la forma de prezentare
adoptată şi latura pragmatică ce ţine de utilitatea şi importanţa ei
atribuite de către subiecţii receptori. Satisfacerea condiţiilor de
autentificare în reprezentarea realităţii, de exactitate a fixării
aspectelor ei cuantificabile şi de oportunitate a disponibilizării sale
în locul şi la momentul cerut, face ca informaţia să devină aptă
pentru utilizare. În funcţie de obiectul de reflectare şi de destinaţia
atribuită de către utilizatori, informaţia poate fi de natură
economică, ştiinţifică, tehnică, social-politică etc. Întrucât prezintă
utilitate ca resursă, iar pentru obţinerea sa presupune efort uman şi
cheltuieli, informaţia devine obiect al economiei sub forma
bunurilor informaţionale. Faţă de categoria bunurilor corporale, cele
informaţionale prezintă următoarele particularităţi distinctive:
costuri înalte pentru producerea informaţiei, date relativ reduse
pentru înregistrare şi reproducere; caracterul perisabil, supuse
rapidei uzuri morale; consum nedistructiv, multiplicare prin
diseminare, deţinătorii iniţiali nefiind deposedaţi de utilitatea
transferată altor subiecţi reciproci. Informaţia este tratată în cadrul
sistemelor informaţionale a căror proiectare şi funcţionare se
bazează pe prezenţa determinată a omului ca proces informaţional,
precum şi pe aplicarea unor tehnologii specifice clasice.
Informaţie (în GIS) (information):

132
 Lexicon cadastral
1. totalitate de cunoştinţe despre datele faptice şi dependenţele
dintre ele;
2. conţinut care se atribuie datelor, prin intermediul acordurilor,
care se referă la aceste date;
3. datele care urmează a fi introduse în computer, prelucrate la
computer şi eliberate utilizatorului.
4. legile, metodele şi mijloacele de stocare, prelucrare şi
transmitere a informaţiei cu ajutorul computerelor şi altor
dispozitive tehnice. Sunt studiate de informatică (informatics,
computer science), iar în aplicaţiile la problematica S.I.G. – de
geoinformatică.
Instituţie (din fr. institution, lat. institutio, -onis) -
organism care îndeplineşte în special activităţi cu caracter social,
economic, cultural, administrativ, etc. Ansamblul normelor juridice
care reglementează o anumită categorie de relaţii sociale.
Ansamblul de relaţii (interindividuale, sau între grupuri) care
îndeplinesc funcţia de promovare, de conservare, de apărare a unor
interese sociale.
Instrucţiune – indicaţie cu privire la modul de îndeplinire
a unor acţiuni, a unor sarcini etc. Norme emise de conducătorii
organelor centrale ale administraţiei de stat în vederea aplicării
legilor, decretelor, a hotărârilor guvernamentale, etc.
Intensitate a capitalului - raportul dintre capital şi munca
implicată într-un proces de producţie. Cu cât raportul este mai mare,
cu atât procesul de producţie este mai intensiv în capital.
Intensiv în pământ - un proces de producţie A este mai
intensiv decât un proces B dacă raportul dintre pământ şi alţi factori
de producţie utilizaţi este mai mare în A decât în B.
Interval de încredere - limită de încredere. Un “interval de
α % încredere” în estimarea unui parametru înseamnă un interval
cuprins între două numere între care se poate estima cu o exactitate
de α % că se află valoarea adevărată a acelui parametru. Astfel, în
intervalul de încredere de 95% pentru media populaţiei se defineşte
ca
X ± a,

133
 Lexicon cadastral
unde: X este media eşantion, iar a este o mărime care depinde de
valorile critice ale distribuţiei respective (de regulă distribuţia t sau
cea normală) în afara căreia se găsesc 5% din abaterea standard a
mediei eşantionului sau a populaţiei eşantionului. Dacă se formează
o sută de eşantioane şi se repetă calculul pentru fiecare, atunci se
poate presupune că în 95 dintre acestea, limitele cuprind media
adevărată a populaţie. Este de reţinut că se modifică intervalul şi nu
media populaţiei. Pentru niveluri de încredere mai ridicate, sunt
necesare intervale mai largi, şi invers.
Interval de variaţie/şir (domeniu de valori) - măsură a
gradului de dispersie a unui eşantion de observaţii sau a unei
distribuţii, calculată ca diferenţa dintre cea mai mare şi cea mai
mică valoare a variabilei.
Interurban –care are loc între două sau mai multe oraşe.
Intravilan - teritoriul ocupat de terenuri, amenajări şi
construcţii ce constituie localitatea, inclusiv de terenuri prevăzute
pentru extinderea ei. Limita intravilanului este stabilită prin planul
urbanistic general.
Introducere – acţiune de introducere; includere, adăugare;
punere în practică. Lucrare, studiu care cuprinde noţiunile
elementare şi pregătitoare ale unei discipline ştiinţifice. Capitol la
începutul unei lucrări, cuprinzând elementele necesare înţelegerii ei.
Inundabil - teren care poate fi inundat, care este în pericol
de a fi inundat de un curs de apă.
Investigaţie – cercetare sistematică şi amănunţită pentru a
afla ceva.
Investiţie – totalitatea cheltuielilor efectuate pentru crearea
de noi fonduri fixe, precum şi pentru reconstruirea, lărgirea şi
modernizarea celor existente. În raport cu modul de folosire a
bunurilor de capital, investiţiile se împart în: a) investiţii de
înlocuire, destinate înlocuirii (reproducţiei) bunurilor de capital
scoase din funcţionare, ca urmare a uzurii fizice, a căror sursă este
amortizarea; b) investiţii pentru dezvoltare sau nete, destinate
sporirii volumului capitalului tehnic real, adică formării nete a
capitalului, a căror surse o formează venitul. Suma investiţiilor de

134
 Lexicon cadastral
înlocuire şi a investiţiilor nete formează investiţiile brute de capital,
ce contribuie la formarea brută a capitalului tehnic. Investiţiile brute
de capital se compun din investiţii în bunuri de capital durabile (cu
excepţia cheltuielilor pentru bunurile gospodăriilor populaţiei –care
se includ în producţia intermediară a statului) şi investiţii în stocuri
(în modificarea stocurilor de materii prime, semifabricate şi produse
finite, destinate vânzării). Atunci când în economie suma
investiţiilor brute este mai mică decât investiţiile de înlocuire, are
loc o reducere a capitalului tehnic real, adică o dezinvestiţie. Din
punct de vedere al proprietarului, avem investiţii private, efectuate
de către sectorul privat, şi investiţii publice – efectuate de către
guvern, iar cele care se efectuează în cadrul graniţelor naţionale ale
unei ţări se numesc investiţii interne, spre deosebire de cele care se
efectuează în alte sau către alte ţări, care se numesc investiţii
externe. Decizia de a investi se bazează pe luarea în consideraţie a
următoarelor criterii economice: aportul dintre valoarea prezentă a
venitului obţinut prin investiţii şi costul investiţiilor, raportul dintre
venitul net actualizat şi rata reală a dobânzilor (costul de
oportunitate al investiţiilor). Potrivit primului criteriu, decizia de a
investi ieste favorabilă dacă valoarea prezentă este mai mare sau
egală cu mărimea costului. În raport cu cel de-al doilea criteriu,
decizia de a investi este favorabilă dacă rata venitului net actualizat
este mai mare decât rata reală a dobânzii. În cadrul principalilor
factori care influenţează creşterea sau scăderea investiţiilor se
situează: ritmul progresului tehnic, stocul bunurilor de capital din
economie, cheltuielile pentru întreţinerea şi funcţionarea bunurilor
de capital; anticipările cu privire la evoluţia vânzărilor şi profiturilor
şi nivelul taxelor de economie.
Ipotecă – drept al creditorului asupra bunurilor imobile
aparţinând debitorului, ca garanţie pentru plata unei obligaţii la
scadenţă. În caz de neachitare la scadenţă, creditorul poate obţine
satisfacerea creanţei sale din preţul obţinut prin vânzarea silită a
bunului.
Îmbătrânire – degradarea în timp, prin modificări lente şi
treptate, a calităţilor unor materiale, a unor utilaje, a unor bunuri

135
 Lexicon cadastral
imobile etc. aflate fie în serviciu, fie doar depozitate, făcându-le
improprii, total sau parţial, a fi folosite.
Îmbunătăţire a sectorului de teren – clădirile,
construcţiile, structurile, obiectele infrastructurii inginereşti,
amplasate în limita sectorului de teren, cât şi rezultatele lucrărilor
sau altor acţiuni (modificarea reliefului, introducerea
îngrăşămintelor), care schimbă caracteristicile calitative ale
sectorului de teren.
Împovărat – bun imobil încărcat cu o povară.
Încăpere izolată - partea interioară a unei construcţii
capitale, separată de alte părţi adiacente ale acestei construcţii prin
pereţi sau prin despărţituri fără goluri pentru uşi, având ieşire
separată pe palierul scării, în coridor comun, în curte sau în stradă.
Înregistrare – acţiunea de a înregistra, înscrierea într-un
registru a unui act sau efectuarea unei operaţii; a consemna, a nota
un fapt, un eveniment.
Înregistrare a drepturilor asupra bunului imobil - se
efectuează după executarea lucrărilor cadastrale şi după întocmirea
planului cadastral al teritoriului şi a dosarului cadastral al bunului
imobil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale asupra bunurilor
imobile, grevările acestor drepturi, apariţia, modificarea şi încetarea
lor sunt supuse înregistrării de stat. Înregistrarea de stat a drepturilor
asupra bunurilor imobile este publică. Organul care efectuează
înregistrarea de stat este obligat sa elibereze oricărei persoane
informaţii despre toate drepturile şi grevările înregistrate asupra
oricărui imobil.
Organul care efectuează înregistrarea de stat este obligat să
elibereze, la cererea persoanei al cărei drept este înregistrat, un
document ce ar confirma înregistrarea sau să aplice parafa pe
documentul prezentat spre înregistrare.
Înregistrare a gajului se constituie prin:
1. Gajul fără deposedare trebuie sa fie înscris, în modul prevăzut de
lege, într-un registru public.
2. Gajul se înregistrează în modul următor:

136
 Lexicon cadastral
a. ipoteca se înregistrează conform legislaţiei privind cadastrul
bunurilor imobile la organul cadastral teritorial în a cărui rază
teritorială este amplasat bunul imobil ipotecat. Contractul de gaj
se prezintă pentru înregistrarea ipotecii în termen de 3 luni de la
data încheierii lui. Nerespectarea termenului atrage nulitatea
contractului. Dacă contractul de vânzare-cumpărare şi contractul
de gaj sunt încheiate concomitent, dreptul de proprietate şi
ipotecă trebuie sa fie înregistrate consecutiv;
b. ipoteca de întreprinzător se înregistrează la biroul notarial în a
cărui rază teritorială se află întreprinderea;
c. gajul titlurilor de valoare nominative se înscrie în registrul
deţinătorilor titlurilor de valoare nominative;
d. gajul titlurilor de valoare ale statului se înscrie în registrul
deţinătorilor titlurilor de valoare ale statului;
e. gajul celorlalte bunuri mobile se înscrie în registrul gajului
bunurilor mobile;
f. gajul drepturilor de proprietate intelectuală se înscrie în
registrul proprietăţii intelectuale.
Particularităţile înscrierii gajului în registrele menţionate
se reglementează de legislaţia privind funcţionarea registrelor
respective.
Înregistrare de stat a actelor de stare civilă -înregistrării de
stat sunt supuse următoarele acte de stare civilă:
a. naşterea;
b. adopţia;
c. stabilirea paternităţii;
d. încheierea căsătoriei;
e. desfacerea căsătoriei;
f. schimbarea numelui;
g. decesul.
Înregistrarea actelor de stare civilă se efectuează de către
organele de înregistrare a actelor de stare civilă prin înscrierea
datelor în registrele actelor de stare civilă şi eliberarea de certificate
în baza acestor înscrieri. Organele care efectuează înregistrarea
actelor de stare civilă, procedura de înregistrare a acestor acte,

137
 Lexicon cadastral
procedura de rectificare şi modificare a lor, restabilirea si anularea
înscrierilor actelor de stare civilă, forma registrelor actelor de stare
civilă şi a certificatelor, precum şi modalitatea şi termenele de
păstrare a registrelor actelor de stare civilă, se stabilesc prin lege.
Înregistrare de stat a persoanei juridice - persoana
juridică se consideră constituită în momentul înregistrării ei de stat.
Persoana juridică de drept public se consideră constituită
în momentul întrării în vigoare a actului normativ prin care se
aprobă regulamentul ori statutul ei sau în momentul indicat în act.
Persoana juridică este pasibilă de înregistrare de stat în
modul prevăzut de lege. Datele înregistrării de stat se înscriu în
registrul de stat, fiind accesibile oricărei persoane. Încălcarea
modului, prevăzut de lege, de constituire a persoanei juridice sau
faptul că actul de constituire nu este în conformitate cu legea atrage
refuzul înregistrării de stat a persoanei juridice. Nu se admite
refuzul înregistrării din motivul inoportunităţii constituirii persoanei
juridice. Persoana juridică este supusă reînregistrării de stat doar în
cazurile prevăzute de lege.
Înregistrare de stat curentă – efectuarea de modificări în
registrul bunurilor imobile în conformitate cu situaţia curentă.
Înregistrare masivă – lucrări de înregistrare primară ce
cuprind toate bunurile imobile amplasate pe un teritoriu.
Înregistrare primară - efectuarea primului înscris în
registrul bunurilor imobile privitor la bunul imobil, la drepturile
patrimoniale aspra lui şi la titularii de drepturi.
Înregistrare selectivă - se efectuează la cererea titularului
de drepturi.
Înscrierea provizorie în registrul bunurilor imobile -
înscrierea provizorie în registrul bunurilor imobile se cere dacă:
a. dreptul real dobândit este afectat de o condiţie suspensivă sau
rezolutorie;
b. în temeiul unei hotărâri judecătoreşti care nu este încă
irevocabilă, o parte a fost obligată la strămutarea, constituirea sau
stingerea unui drept tabular ori cel care administrează bunurile
unei alte persoane a fost obligat să dea o garanţie ipotecară;

138
 Lexicon cadastral
c. debitorul a consemnat sumele pentru care a fost înscrisă ipoteca.
Înscris - mijloc legal de dovadă, prin care se atestă
existenţa unui fapt economic şi/sau juridic, ori o anumită
împrejurare sau situaţie privitoare la acestea. Există două mari
categorii de înscris: a) nepreconstituite, adică cele care sunt
întocmite fără a se urmări, în mod expres, un scop probatoriu
concret, b) înscrise preconstituite, adică cele prin care s-a urmărit,
atunci când au fost întocmite, să servească drept mijloace de probă.
Înscrisurile mai pot fi autentice (autentificate de către un organ de
stat competent), confirmative (consolidează un act juridic),
recognitive (recunoaşte existenţa înscrisului originar pierdut).
Se consideră înscris orice document, act, convenţie,
contract, certificat, scrisoare de afacere ori scrisoare personală, alt
material expus în scris cu litere, cifre, semne grafice, precum şi
primit prin fax, poştă electronică ori prin alt mijloc de comunicare
sau în alt mod ce permite citirea informaţiei care se referă la
circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii şi care pot
confirma veridicitatea lor.
Se consideră probă scrisă sentinţele, hotărârile şi alte acte
judecătoreşti, procesele-verbale ale actelor procedurale, procesele-
verbale ale şedinţelor judiciare, anexele (scheme, proiecte, desene
etc.) la procesele-verbale ale actelor procedurale.
Înscris în formă/format electronică - colecţie de date în
formă electronică între care există relaţii logice şi funcţionale şi care
redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă,
destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al
altui procedeu similar. Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a
încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică
extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat
la momentul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv
securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce
priveşte condiţiile şi efectele sale, cu înscrisul sub semnătură
privată. Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat
sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către

139
 Lexicon cadastral
cel căruia i se opune, are acelaşi efect ca şi actul autentic între cei
care l-au subscris şi între cei care le reprezintă drepturile.
În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută
ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris
în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a
încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică
extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul
unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Întovărăşiri pomicole – asociaţii benevole ale cetăţenilor
formate la sfârşitul secolului XX, care continuă să posede terenurile
atribuite lor conform legislaţiei în vigoare, pe care le folosesc în
scopuri agricole şi pentru construirea caselor de vară. Aceste
terenuri se află în gestiunea organelor de autoadministrare locală
respective, în hotarele extravilanului cărora sunt amplasate.
Membrii întovărăşirilor pomicole beneficiază de loturile repartizate
lor din terenul atribuit întovărăşirii.
Statutul juridic al întovărăşirilor pomicole, drepturile şi
obligaţiile membrilor acestora sunt stabilite de Guvern.
Repartizarea de mai departe a terenurilor pentru
întovărăşiri pomicole este interzisă.
Întreprindere – unitate economică de producţie, de comerţ
sau de prestări servicii.
Întreprindere de stat şi întreprindere municipală:
1. Întreprinderile de stat se fondează şi se dotează de către Guvern
sau de alte organe abilitate prin lege.
2. Întreprinderile municipale se fondează şi se dotează de către
autorităţile administraţiei publice locale.
3. Întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale sunt
persoane juridice şi răspund pentru obligaţii cu tot patrimoniul
lor.
4. Statul şi unităţile administrativ-teritoriale nu poartă răspundere
pentru obligaţiile întreprinderilor de stat şi ale întreprinderilor
municipale. Aceste întreprinderi nu poartă răspundere pentru
obligaţiile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale.

140
 Lexicon cadastral
5. Particularităţile fondării, funcţionării şi încetării activităţii
întreprinderilor de stat şi întreprinderilor municipale se
reglementează de Codul Civil, de legislaţia cu privire la
întreprinderile de stat şi la întreprinderile municipale, cu privire
la administraţia publică locală, de alte acte normative, precum şi
de statutele-model ale acestor întreprinderi.
Întreprinzător - factor care organizează procesul de
producţie. Întreprinzătorul este responsabil pentru deciziile
economice care privesc ce anume se produce, în ce cantităţi şi prin
ce metode de producţie. Întrucât între decizia de a produce şi cea de
comercializare există un interval de timp, întreprinzătorul trebuie să
anticipeze cererea. Prin urmare, el îşi asumă riscurile fluctuaţiilor
cererii, care pot avea loc în acest interval.
În analiza economică a firmei, imput-ul întreprinzătorului
este considerat, de multe ori, un factor de producţie în sine.
Distincţia între acest imput şi imput-urile de muncă se bazează pe
faptul că deciziile adoptate de întreprinzător sunt de mai mare
anvergură şi cu un orizont mai mare de timp. Natura imput-ului
întreprinzătorului diferă în funcţie de formele principale ale
întreprinderilor economice moderne. În firmele cu un singur
proprietar, de exemplu, întreprinzătorul este cel care acceptă
riscurile financiare ale întreprinderii şi, în acelaşi timp, răspunde de
managementul acestuia. În schimb, într-o companie publică, cele
două funcţii principale revin acţionarilor, adică proprietarilor, care
îşi asumă riscurile, şi respectiv consiliului directorilor, care
controlează elaborarea politicii companiei şi a deciziilor, adică
managementul firmei. Această diviziune a funcţiilor este
considerată adesea o sursă de schimbare a comportamentului firmei,
în special în privinţa obiectivelor urmate de firmă.
Judeţ – unitate administrativ teritorială în componenţa
căreia intră mai multe comune şi oraşe.
Justiţie comutativă - sintagmă ce reflectă ideea de
egalitate în drepturi a oamenilor, idee care se realizează dacă fiecare
primeşte o contraprestaţie egală cu contribuţia sa. De pildă, dacă
sunt reunite condiţiile concurenţei pure şi perfecte, factorii de

141
 Lexicon cadastral
producţie sunt remuneraţi la productivitatea lor marginală, deci în
funcţie de contribuţia lor la producţie, la activitatea economică. În
aceste condiţii justiţia comutativă este realizată. Chiar şi în cadrul
redistribuirii prin sistemul pensiilor, dacă nivelul pensiei depinde de
numărul anilor de muncă (cotizaţia în virtutea legii), respectiv de
numărul anilor cotizaţi, atunci funcţionează principiul justiţiei
comutative.
Justiţie distributivă - apreciere ce răspunde principiului
“fiecăruia după nevoile sale”. Justiţia distributivă presupune
realizarea egalităţii economice, respectiv, atenuarea inegalităţilor
economice (în venituri) prin redistribuirea veniturilor dinspre bogaţi
spre săraci, dinspre cei cu venituri mari spre cei cu venituri mici. În
fapt, aplicarea salariului minim garantat şi finanţarea lui pe seama
impozitului pe avere constituie un exemplu de justiţie distributivă.
Justiţie socială - termen cu ajutorul căruia se fac judecăţi
de valoare cu privire la realizarea în societate, în raporturile dintre
oameni, a ideilor fundamentale de egalitate în drepturi, libertate şi
dreptate. Desigur, toate acestea în condiţiile funcţionării normale a
mecanismelor economice concurenţiale de piaţă. Realizarea justiţiei
sociale presupune implicarea statului în economie, care are şi
funcţia de a atenua marile inegalităţi în venituri pe care le generează
economia de piaţă.
Know-how – expresie englezească (se citeşte: nou-hau)
introdusă în limbajul tehnic românesc; ansamblul informaţiilor şi al
experienţei privind un nou procedeu, un nou proces tehnologic
precum şi modul de exploatare corectă a unor instalaţii,
echipamente etc.
Lan – câmp semănat, de obicei cu cereale, plantele
cultivate pe acest câmp.
Land – provincie autonomă, având organ legislativ şi
guvern propriu (în Austria şi Germania).
Landşaft - porţiune din mediul geografic care posedă
trăsături proprii, diferite de cele ale porţiunilor învecinate.
Legal – se face în baza unei legi, care este conform cu
legea.

142
 Lexicon cadastral
Legaliza – a atesta autenticitatea semnăturilor pe un act,
conformitatea unor copii cu originalul etc. A da caracter legal unui
fapt, unei situaţii.
Leasing - operaţiune prin care la o locaţie (închiriere) de
echipamente mobiliare sau imobiliare se asociază o eventuală
cumpărare, ulterioară, în măsura în care chiria poate fu asimilată în
contul preţului final pentru echipamentul respectiv. Pentru cel care
are nevoie de bunuri şi recurge la leasing, se realizează o finanţare
simplă şi rapidă pentru întreaga investiţie, dar are un cost relativ
ridicat. Această formă de finanţare este foarte sensibilă la
conjunctură. Leasingul se deosebeşte de: a) locaţie, care constă într-
o simplă închiriere; locaţie vânzare, care implică automat
cumpărarea utilajului de către cel ce l-a închiriat la sfârşitul
contractului de locaţie; c) vânzarea cu temporizare, care implică un
transfer de proprietate de la început, însoţită însă de un avans şi,
totodată de un credit pentru cumpărător obţinut de la o bancă, astfel
încât să reducă ieşirea fondurilor cumpărătorului. Ulterior,
cumpărătorul îşi achită corespunzător ratele la bancă şi vinde total
sau parţial echipamentul unei societăţi de leasing, după care îl
închiriază de la acesta.
Legea acţiunii factorilor de vegetaţie – lege a producţiei
vegetale formulată de E. Mitscherlich: în condiţiile în care factorii
de vegetaţie sunt menţinuţi constanţi şi la un nivel optim, cu
excepţia unuia dintre ei, recolta creşte pe măsura intensificării
acestui factor de vegetaţie. Creşterile nu sunt însă proporţionale cu
sporirea acestui factor, ci sunt din ce în ce mai mici cu cât recoltele
se apropie de recolta maximă.
Legea cererii - lege ce reflectă o optică larg acceptată,
potrivit căreia, dacă toate celelalte condiţii rămân egale, cu cât
preţul unui bun este mai mic, se cumpără o cantitate mai mare din
ele, şi cu cât preţul este mai mare, se cumpără o cantitate mai mică.
Strict vorbind, legea comportă o anticipaţie generală şi nu este loc
de o lege, deoarece cererea poate să crească chiar şi când preţurile
cresc; în plus, nu este întotdeauna clar ce “alte condiţii” ar trebui

143
 Lexicon cadastral
menţinute egale pentru situaţiile în care cererea se comportă astfel,
adică “anormal”.
Legea fertilităţii crescânde – lege a productivităţii
vegetale care stabileşte că în condiţiile aplicării raţionale a
îngrăşămintelor şi în condiţiile unei agrotehnici superioare, eficienţa
îngrăşămintelor creşte pe măsura măririi dozelor, dacă se satisfac şi
ceilalţi factori de vegetaţie.
Legea lui Engel - lege empirică a consumului, elaborată
de Ernst Engel. Conform acestei idei, proporţia venitului cheltuit
pentru hrană în totalul venitului unei naţiuni este un bun indicator al
bunăstării ei. Astfel, bunăstarea naţiunii este cu atât mai mare cu cât
această proporţie este mai mică.
Legea minimumului – lege a producţiei vegetale conform
căreia creşterea plantei este determinată de factorul de vegetaţie
aflat în cantitatea minimă şi se intensifică sau se micşorează după
cum factorul minim creşte sau descreşte cantitativ.
Legea nesubstituirii factorilor de vegetaţie - lege a
producţiei vegetale care stabileşte că nici unul din factorii de viaţă
al plantelor nu poate fi înlocuit prin alt factor.
Lege a optimului - lege a producţiei vegetale care
consideră că cea mai mare recoltă este posibilă când există o
cantitate optimă de apă, lumină, căldură şi hrană. Pentru a se obţine
o recoltă maximă este necesară prezenţa acestor factori în cantitatea
cea mai avantajoasă.
Legendă – text prin care se explică imaginea dintr-o
ilustraţie, semnele convenţionale de pe o hartă, de pe un plan etc.
Completare sub formă de memoriu, anexată la o hartă, la o schemă
etc., care conţine unele date ce nu pot fi prezentate grafic.
Legislaţie – totalitatea legilor unei ţări. Ansamblul actelor
normative dintr-o anumită ramură a dreptului (ex. legislaţia civilă,
legislaţia penală).
Legislaţie civilă - legislaţia civilă descrisă în Codul Civil,
în alte legi, în ordonanţe ale Guvernului şi în acte normative
subordonate legii, care reglementează raporturile prevăzute la art. 2

144
 Lexicon cadastral
al Codului Civil şi care trebuie sa fie în concordanţă cu Constituţia
Republicii Moldova.
Actele normative subordonate legii se aplică la
reglementarea raporturilor civile doar în cazurile în care sunt emise
în temeiul legii şi nu contravin ei.
Legislaţie cu privire la cadastru - modul de creare şi
ţinere a cadastrului este reglementat de Legea Republicii Moldova
Privind cadastrul bunurilor imobile Nr. 1543-XIII din 25 februarie
1998 Monitorul Oficial, 21 mai 1998, nr. 44-46, p. I, art. 318),
Codul Funciar şi Codul Civil, alte acte legislative şi normative.
Legislaţie cu privire la proprietate - prin Legea Republicii
Moldova cu privire la proprietate nr.459-XII din 22.01.91 în
conformitate cu Constituţia Republicii Moldova se reglementează
relaţiile de proprietate pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
Raporturile de proprietate neprevăzute în legea sus-menţionată se
stabilesc de alte acte legislative ale Republicii Moldova, emise în
conformitate cu aceasta, iar în cazurile prevăzute de aceste acte – şi
de hotărârile Guvernului Republicii Moldova.
Licenţă – titlu obţinut la trecerea examenului de absolvire
a învăţământului superior; examenul dat pentru acest titlu. Contract
în care posesorul unui brevet de invenţie acordă altei persoane sau
statului dreptul de a folosi sau de a valorifica invenţia sa.
Autorizaţia dată de către organele de stat unei persoane sau unei
întreprinderi pentru exportul sau importul unor mărfuri.
Lichidare - proces prin care este oprită activitatea unei
companii, al cărei patrimoniu este vândut şi distribuit creditorilor
săi. Dacă din vânzare rămâne un surplus, se împarte între membrii
săi. Pentru o companie insolvabilă, lichidarea se face prin faliment.
Lichidarea se poate aplica însă şi la companiile solvabile, aşa cum
se întâmplă, de exemplu, în caz de fuziune sau restructurare.
Lichidare a activelor - vânzarea unor active ale unei firme
“victimă”, după preluare. Deposedarea de active se poate face cu un
profit considerabil, atunci când activele sunt subevaluate la bursa de
valori, aşa cum se întâmplă de multe ori.

145
 Lexicon cadastral
Lichidator/portărel - persoană desemnată să preia
proprietatea unui datornic şi să primească venitul provenit de la
acea proprietate în vederea achitării datoriei. Lichidatorii sunt
desemnaţi adesea în cazul proprietăţii societăţilor cu răspundere
limitată. Ei sunt numiţi de obicei de un creditor asigurat al
companiei sau de tribunal la solicitarea unui astfel de creditor. Un
creditor asigurat este o persoană, căreia îi sunt datoraţi bani de către
compania debitoare şi care pentru a-şi proteja propriile interese,
deţine o garanţie asupra unei părţi din activele companiei sau asupra
totalităţii acestora. Deşi, iniţial, lichidatorii se ocupau numai de
colectarea rentelor şi profiturilor, în prezent, se obişnuieşte ca o
persoană să fie numită lichidator şi manager, datoria acestuia fiind
să transforme în bani activele cuprinse în garanţia creditorului, să
achite datoria şi apoi să returneze eventualul surplus spre propria
companie.
Lichiditate - calitatea activelor de a fi imediat disponibile
pentru acoperirea cheltuielilor. Astfel, banii sunt, prin definiţie,
complet lichizi. Celelalte active prezintă grade diferite de
lichiditate, în funcţie de îndeplinirea a două criterii. Un activ este cu
atât mai lichid, cu cât poate fi mai lesne transformat în bani (ca timp
şi costuri de tranzacţii). A doua caracteristică a lichidităţii (care a
devenit echivalentă în special în ultimul timp) este măsura în care
poate fi afectat activul respectiv de riscul fluctuaţiei valorii
capitalului (în termeni monetari). După criteriul convertibilităţii în
bani, un depozit cu retragere pe termen scurt poate fi numit parţial
mai lichid decât un stoc de titluri de valoare de prim rang cu termen
de cinci ani, care sunt imediat vândute pe o piaţă bine organizată.
Dar, după criteriul riscului de capital, stocul este neîndoielnic, mai
puţin lichid decât un depozit sau, de fapt, decât un titlu de valoare
pe termen scurt.
Licitaţie/aucţion - formă de piaţă în care cumpărătorii
potenţiali oferă câte un preţ pentru bunul pus în vânzare, în loc de a-
l plăti pe cel afişat. Există patru tipuri de licitaţie: licitaţie obişnuită
sau englezească, în care preţurile strigate cresc până când nu mai
există nici un cumpărător dispus să facă o ofertă mai mare; licitaţie

146
 Lexicon cadastral
cu confirmarea celui de-al doilea preţ, în care ultimul ofertant
trebuie să plătească o sumă egală cu cel de-al doilea preţ ca mărime;
licitaţie olandeză, în care strigarea începe de la preţul cel mai mare
şi continuă la preţul cel mai mic, până când se găseşte un ofertant
dispus să plătească; licitaţia cu confirmarea celui mai mare preţ, în
care bunul licitat este atribuit celui care plăteşte o sumă egală cu
acest preţ.
Loc automatizat de muncă, L.A.M. (work station,
workstation) sin. staţie de lucru – complex individual de mijloace
de program şi aparataj destinat automatizării muncii profesionale.
De obicei, un L.A.M. include computerul personal sau staţia de
lucru cu displei textual şi/sau grafic şi alte dispozitive periferice.
L.A.M. funcţionează în reţeaua teritorială sau locală (networked
workstation) sau în regim autonom (stand-alone workstation).
Localitate - aşezare omenească, oraş, comună, sat.
Lot – fiecare dintre porţiunile în care a fost împărţit un
teren sau o pădure; parcelă.
Lot auxiliar - lucrătorii din anumite ramuri ale economiei
naţionale – transporturi, silvicultură, industria forestieră,
telecomunicaţii, gospodăria apelor, piscicultură şi altele – pot
beneficia, în conformitate cu reglementările din domeniile
respective, de loturi pentru grădină, fîneţe şi păşuni, conform
hotărârii conducerii unităţii în care lucrează. Aceste loturi se
distribuie în folosinţă unităţii respective şi pot fi utilizate numai în
scopuri agricole.
Lucrări cadastrale – sunt lucrări de identificare şi
măsurare a sectorului de teren, a construcţiilor, lucrări de
identificare a drepturilor asupra bunurilor imobile, lucrări de
evaluare, precum şi lucrări de înregistrare a datelor culese în
registrul bunurilor imobile. Lucrările cadastrale se compun din:
a. stabilirea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale, a
terenurilor şi delimitarea lor prin borne;
b. stabilirea şi marcarea pe teren a hotarelor intravilanului;
c. identificarea bunurilor imobile în baza documentelor ce confirmă
drepturile;

147
 Lexicon cadastral
d. măsurătorile pe teren pentru întocmirea sau actualizarea
planurilor cadastrale;
e. formarea bunurilor imobile.
Componenţa lucrărilor cadastrale, necesare colectării de
date pentru cadastru, o determină oficiile cadastrale teritoriale în
modul stabilit.
La transmiterea sau grevarea drepturilor asupra bunurilor
imobile, lucrările cadastrale se efectuează în baza cererii titularului
de drepturi.
Lucrări de identificare - identificarea bunului imobil se
efectuează prin compararea datelor din cadastru cu datele constatate
pe teren.
Identificarea bunului imobil se legalizează printr-un act de
constatare pe teren, care va conţine informaţii referitoare la gradul
de corespundere a datelor despre componenţa, suprafaţa şi alte
caracteristici ale bunului imobil cu datele din cadastru.
În cazul constatării de modificări în componenţa bunului
imobil, precum şi al divizării terenului sau comasării de terenuri, în
afara lucrărilor de identificare, se vor efectua şi alte lucrări
cadastrale necesare.
Lucrări geodezice şi cartografice - lucrări de creare şi
executare a materialelor topografo-geodezice şi cartografice.
Macroeconomie - studiul comportamentului economiei ca
întreg. Economia este descompusă în părţi care se consideră a fi în
mare parte, omogene, iar factorii determinanţi ai comportamentului
fiecăruia din aceste agregate sunt integraţi pentru a crea un model al
întregii economii. Macroeconomia se bazează pe deducţii din
microeconomie privind factorii determinanţi ai comportamentului
fiecărei variabile agregate, dar procedând astfel, elementele
esenţiale ale sistemului macro pot fi omise.
Mandat - este un contract în temeiul căruia o persoană
numită mandant, împuterniceşte pe o alta persoană, numită
mandatar, să încheie în numele ei şi pentru ea anumite acte juridice.
Masiv – teritoriu care se reprezintă ca o masă unitară şi
compactă.

148
 Lexicon cadastral
Maximizare a profitului - ipoteză conform căreia orice
firmă urmăreşte să-şi maximizeze profitul.
Maximum - cea mai mare valoare a unei variabile sau a
unei funcţii.
Măsură - operaţiune de determinare a valorii unei mărimi
(lungime, suprafaţă, tensiune, etc.) prin comparare cu o mărime de
acelaşi fel luată drept unitate şi folosind în acest scop instrumente
speciale, etaloane etc.
Mecanism al preţului - termen folosit cu referire la
sistemul de piaţă liberă şi la modul în care preţurile acţionează ca
semnale automate în coordonarea acţiunilor diferitelor unităţi de
decizie. Prin acest rol, sistemul preţurilor oferă un mecanism prin
care schimbările condiţiilor de cerere şi ofertă pot afecta eficienţa
de alocare a resurselor.
Mecanism economic - reprezintă ansamblul metodelor şi
instrumentelor de conducere şi/sau reglare, de către factorii de
conducere sociali a funcţionării economiei naţionale, împreună cu
obiectivele ce guvernează această conducere şi/sau reglare şi
întregul sistem organizaţional prin intermediul căruia o efectuează.
În ţările cu economie de piaţă şi, cu atât mai mult, în cele
aflate în perioada de tranziţie către economia de piaţă, statul, prin
instituţiile şi organele sale, are un rol foarte important, acţionând, pe
de o parte, ca autoritate publică, iar pe de altă parte, ca producător şi
consumator de bunuri şi servicii.
Nu toate modalităţile de influenţare a activităţii economice
de către stat au caracter financiar sau produc efecte financiare, ci
numai:
• constituirea şi repartizarea fondurilor de resurse financiare
publice;
• participarea statului la activităţi economico-financiare în
calitate de agent economic, de asigurator, bancher etc.;
• folosirea pârghiilor financiare, a normelor şi normativelor
financiare.

149
 Lexicon cadastral
Prin urmare, mecanismul de funcţionare a economiei
naţionale cuprinde o serie de componente de natură financiară, care
împreună formează mecanismul financiar.
Mecanism financiar - cuprinde ansamblul structurilor,
formelor, metodelor, principiilor şi pârghiilor economico-financiare
prin intermediul cărora se constituie, repartizează şi utilizează
fondurile financiare publice necesare îndeplinirii funcţiilor şi
sarcinilor statului.
În structura sa, mecanismul financiar cuprinde următoarele
componente:
• sistemul financiar;
• pârghiile financiare utilizate de stat pentru influenţarea
activităţii economice;
• metodele administrative de conducere, folosite în domeniul
finanţelor;
• cadrul instituţional, alcătuit din instituţii şi organe cu atribuţii în
domeniul finanţelor;
• cadrul juridic, format din legi, ordonanţe, hotărâri de guvern şi
alte reglementări cu caracter normativ în domeniul finanţelor.
Mediană - indicator de măsură a tendinţei centrale a unei
variabile. Mediana unui eşantion de observaţii asupra unei variabile
este acea valoare peste care se situează 50% din observaţii. Mediana
este utilizată adesea în loc de valoare medie, în situaţiile în care
distribuţia observaţiilor este foarte deplasată, pentru că oferă o idee
mai clară asupra locului în care este centrată distribuţia.
Medie mobilă - metodă de netezire a fluctuaţiilor unor
date. O medie mobilă de n perioade se calculează dintr-o serie
cronologică mai întâi prin calcularea mediei simple a primelor n
observaţii, apoi prin calcularea mediei observaţiilor începând de la a
doua până la (n+1) –a, apoi o altă medie de la a treia observaţie
până la observaţia (n+2) etc. Această tehnică este folosită frecvent
pentru eliminarea componentelor sezoniere (sau a altor variaţii pe
parcursul unui an, în care se recurge la perioade de 12 luni sau 4
cvartale).

150
 Lexicon cadastral
Medie ponderată - medie în care, înaintea efectuării
calculului propriu-zis, fiecare valoare observată se înmulţeşte (adică
se “ponderează”) cu câte un factor (pondere), astfel încât suma
acestor ponderi să fie egală cu 1. Media ponderii se defineşte prin
formula
Xp = Σ Xipi/N,
unde: Xi sunt valorile observate ale variabilei X, pi este ponderea
asociată observaţiei i, iar N este numărul de observaţii. Mediile
ponderate sunt utilizate adesea în legătură cu punctele extreme, în
sensul ataşării de ponderi mici acelor valori excepţionale.
Mediu economic - ansamblul factorilor care pot influenţa
din exterior activitatea economică. Din această perspectivă, mediul
economic cuprinde toate restricţiile naturale şi sociale de care
trebuie să se ţină seama în derularea activităţii economice. În raport
cu nivelul de desfăşurare al activităţii economice, mediul economic
poate fi analizat din perspectiva microeconomică (sistemul de
referinţă în elaborarea deciziei consumatorului, respectiv a
producătorului), mezoeconomică, macroeconomică sau mondo-
economică (când criteriile au în vedere relaţiile dintre economiile
naţionale). Din punct de vedere al definiţiei cadrului de formalizare
a modelării economice, mediul economic poate fi considerat
determinist (cert), stochastic (incert) sau impresiv (vag sau
probabilistic –vag).
Menirea cadastrului funciar - cadastrul funciar asigură
autorităţile administraţiei publice locale, întreprinderile, instituţiile,
organizaţiile interesate şi cetăţenii cu informaţii despre: 1) statutul
juridic al terenurilor; 2) tipurile de proprietate, posesiune şi
beneficiere funciară; 3) parametrii cantitativi şi calitativi ai
terenurilor; 4) valoarea economică a terenurilor; 5) alte date ce
caracterizează particularităţile resurselor funciare în scopul
impunerii fiscale, egalării condiţiilor teritoriale şi organizatorice
pentru deţinătorii de terenuri, ţinându-se cont de diversele
particularităţi ale terenurilor, în scopul evaluării economice a
terenurilor, folosirii lor raţionale şi protecţiei, reglementării

151
 Lexicon cadastral
relaţiilor funciare, efectuării altor măsuri în vederea folosirii
terenurilor.
Menirea monitorizării funciare - supravegherea
permanentă a schimbărilor din componenţa resurselor funciare. Este
necesară pentru analiza şi pronosticarea stării ecologice a fondului
funciar, pentru aprecierea acestor schimbări, întocmirea
concepţiilor, programelor şi înfăptuirea măsurilor de preîntâmpinare
a proceselor negative şi determinarea tendinţelor acestor procese,
pentru ocrotirea şi utilizarea raţională a resurselor funciare,
conservarea şi ameliorarea lor. În realizarea monitorizării funciare
sunt antrenate institutele respective de proiectare şi de cercetări
ştiinţifice. Atribuţiile diferitelor organizaţii ce efectuează lucrări de
monitorizare şi coordonare a activităţii lor se reglementează printr-
un regulament special, aprobat de Guvern de comun acord cu
Departamentul de Stat pentru Protecţia Mediului Înconjurător şi
Resursele Naturale.
Menirea reglementării regimului proprietăţii funciare -
reglementarea regimului proprietăţii funciare constituie un sistem de
masuri juridice, economice şi tehnice, menite să rezolve problemele
din domeniul relaţiilor funciare şi folosirii resurselor funciare.
Reglementarea regimului proprietăţii funciare se face în scopul
organizării ştiinţifice a folosirii raţionale şi eficiente a terenurilor în
toate ramurile economiei naţionale, creării de condiţii pentru
îmbunătăţirea landşafturilor naturale şi antropogene pentru
asigurarea stabilităţii lor şi pentru protecţia solului.
Mentalitate economică - ansamblul reprezentării
economice cu grad variabil de coerenţă, determinat de nivelul
cultural şi de capacitatea intelectuală a subiecţilor, de experienţa şi
educaţia lor, de mediul social şi de tradiţie. La formarea mentalităţii
economice contribuie o multitudine de factori: procesul instructiv-
educaţional şi informaţional, sistemul politic şi instituţiile
democratice, mediul social, practica şi mecanismul economic,
precum şi respectarea riguroasă a reglementărilor juridice. În
concordanţă cu tendinţele de progres economic şi social,
mentalitatea economică contribuie la dezvoltarea economică, iar

152
 Lexicon cadastral
mentalitatea economică anacronică constituie o frână a evoluţiei
sociale. În acest sens, sunt deosebit de actuale aprecierile lui
J.M.Keynes: “Dificultatea nu o constituie ideile noi, ci debarasarea
de cele vechi, care au căpătat ramificaţii în toate ungherele minţii
noastre”. Reforma economică structurală, având drept obiectiv
formarea economiei de piaţă liberă, este condiţionată de schimbarea
radicală a mentalităţii economice.
Metoda analizei - latură a metodei unice şi unitare de
cercetare economică analiză-sinteză, care presupune,
descompunerea reală sau mintală a fenomenelor şi proceselor
economice, a relaţiilor dintre ele în elemente componente ale
acestora cu scopul de a le examina amănunţit, parte cu parte.
Fiecărui element analizat i se atribuie un simbol semantic, devenind
o notaţie sau o categorie economică. Totodată, elementele analizate
şi codificate sunt exprimate cantitativ şi fixate în ansamblul
concepţiilor şi indicatorilor cu care procesul economic în ansamblul
său este exprimat şi măsurat.
Metoda analizei calitative - latură a unităţii analizei
calitative şi cantitative, prin care se iau în consideraţie conexiunile
dintre actele şi faptele economice. Prin metoda analizei calitative se
constituie şi se gestionează sistemul conceptelor şi principiilor
ştiinţei economice.
Metoda analizei cantitative - latură a unităţii analizei
calitative şi cantitative, prin care se exprimă numeric (cifric)
fenomenele şi procedeele economice, atât la nivel, cât şi ca structură
şi în dinamică.
Metoda celor mai mici pătrate - termen general prin care
sunt desemnate o serie de metode economice de estimare. Principiul
acestor metode este de a minimiza suma pătratelor distanţelor pe
verticală dintre punctele datelor observate şi curba de regresie.
Printre exemplele din această familie de metode de estimare se
numără metoda celor mai mici pătrate, metoda generalizată a celor
mai mici pătrate şi metoda a celor mai mici pătrate în două etape.
Metoda celor mai mici pătrate este cea mai utilizată
metodă de estimare a parametrilor într-o ecuaţie de regresie liniară.

153
 Lexicon cadastral
Metoda constă în minimizarea sumelor pătratelor distanţelor
verticale între punctele corespunzătoare datelor şi regresia estimată
(sau plan), de exemplu minimizarea sumei pătratelor reziduurilor.
Acest lucru rezultă din formula generală (în exprimare matricială ).
Metodă – mod de cercetare, de cunoaştere şi de
transformare a realităţii obiective; procedeu folosit în scopul
cunoaşterii unui obiect sau al obţinerii unui rezultat. Mod organizat,
sistematic, de lucru sau gândire. Manieră de a proceda. Ansamblul
procedeelor pentru predarea unei discipline: manualul cuprinzând
regulile de învăţare a unui instrument etc.
Metode de evaluare. La estimarea valorii obiectelor
evaluării se aplică următoarele metode:
a. metoda analizei comparative a vânzărilor, care se bazează pe
estimarea valorii obiectului prin compararea lui cu alte obiecte
similare, vândute sau propuse spre vânzare;
b. metoda veniturilor, care se bazează pe estimarea viitoarelor
venituri şi cheltuieli, legate de utilizarea obiectului evaluării;
c. metoda cheltuielilor, care se bazează pe estimarea cheltuielilor
pentru crearea unui obiect analogic celui de evaluat sau a
cheltuielilor pentru înlocuirea obiectului supus evaluării.
Condiţiile şi modul de aplicare a metodelor de evaluare
menţionate sunt stabilite de standardele naţionale de evaluare,
aprobate de Guvern.
Metodologie - ansamblul metodelor folosite într-o ştiinţă,
bazate pe legile şi principiile ştiinţei respective. Metodă de
cunoaştere cu maximum de generalitate.
Metodologie cadastrală - este ansamblul metodelor
stabilite, conform legii, de către Agenţia de Stat Cadastru şi Resurse
Funciare împreună cu ministerele care răspund de cadastrele de
specialitate, care cuprind evidenţa cadastrală tehnică, economică şi
juridică, înscrierea actelor şi faptelor juridice referitoare la imobile.
Microeconomie - termen folosit pentru a determina acele
părţi din analiza economică în care este cercetat comportamentul
individual al diferitor elemente (consumatori, firme) şi mai puţin

154
 Lexicon cadastral
agregatele (şomajul, nivelul preţurilor, venitul naţional etc.) care
sunt subiecte ale macroeconomiei.
Analiza economică a comportamentului individual include
teoria cererii consumatorului şi, într-o măsură mai mică, teoria
ofertei de muncă. Analiza comportamentului firmei se concentrează
asupra deciziilor de producţie şi a teoriei preţurilor. O mare parte
din analiză se referă la tipul de piaţă pe care acţionează o firmă, în
special, la gradul de concurenţă al acesteia.
Microeconomia tradiţională se concentrează asupra
analizei echilibrului parţia., Microeconomia modernă adoptă o
abordare axiomatică şi pune un accent mult mai mare pe analiza
echilibrului general. O subramură normativă a microeconomiei este
economia bunăstării.
Minimizar a costului - un nivel dat de producţie,
minimizarea costului reprezintă acea opţiune privind combinarea
input-urilor care să ducă la cel mai mic cost total.
Condiţia de tangentă pentru minimizarea costului permite
concluzia conform căreia inputu-rile care minimizează costul total
al oricărui nivel de producţie dat trebuie să satisfacă în mod necesar
egalitatea dintre raportul produsului fizic marginal a doi factori de
producţie şi aporturile dintre preţurile lor. Deşi maximizarea
profitului implică minimizarea costului, minimizarea costului nu
implică neaparat maximizarea profitului. De exemplu, o firmă care
maximizează venitul din vânzări, operează pentru acele combinaţii
de input-uri care minimizează costul total, astfel încât să genereze
un venit maxim posibil din vânzări la orice cost dat.
Model - cadru formal sau neformal de analiză prin care se
caută să se separe, din complexităţile lumii reale, acele caracteristici
ale sistemului economic care sunt esenţiale pentru înţelegerea
relaţiilor comportamentelor instituţionale şi tehnice ce
caracterizează sistemul vizat. Scopul este de a facilita explicarea
fenomenelor economice şi elaborarea previziunilor economice.
Model al creşterii economice - reprezentare formalizată
matematic prin care se evidenţiază legăturile dintre oferta agreabilă
şi resursele economice alocate. Modelul creşterii economice îşi

155
 Lexicon cadastral
propune să identifice cele mai eficiente modalităţi de alocare a
resurselor atât la nivel macroeconomic, cât şi la nivel
microeconomic. Totuşi, cel mai des, modelul creşterii economice
abordează economia ca ansamblu. În această situaţie, principalele
variabile ale modelului de creştere economică sunt stocul de capital,
mărimea populaţiei şi progresul tehnic. Ca parametri ai modelului,
apar adesea rata dobânzii şi înclinaţia spre economisire. O altă
problemă importantă studiată cu un astfel de model este cea a
existenţei/inexistenţei unei traiectorii de creştere economică
echilibrată.
Model economic - reprezentare izomorfă a realităţii
economice, care oferă o imagine riguroasă sub aspectul structurii
logice asupra fenomenelor economice prin identificarea
caracteristicilor lor esenţiale. Un model economic aproximează
realitatea obiectivă pe baza unei conceptualizări ce cuprinde o teorie
nucleu, exprimată prin reprezentări discursive sau matematice şi
prin legi economice ce relevă esenţa fenomenului pe linia unui
model de gândire, respectiv observări şi măsurători bazate pe
descrieri, ordonări de fapte, comparaţii de date, regularităţi stabile
deduse din prelucrare de date etc. Modelul economic serveşte ca
instrument de cunoaştere ştiinţifică şi de rezolvare a unor probleme
practice. După nivelul de alegere al sistemului studiat, modelul
economic poate fi macroeconomic, când se referă la agenţi şi
procese de nivel macroeconomic, când se referă la economia
naţională, la o ramură sau la o unitate teritorială mare, ori
microeconomic, când se referă la agenţi şi procese de nivel
microeconomic. După aspectele economice abordate şi metodologia
de elaborare şi aplicare, metodele economice prezintă o mare
diversitate. În ultimele decenii se conturează tendinţa orientării cu
precădere spre modelele matematice, dintre care cele mai
importante sunt modelele cibernetico-economice, econometrice, de
stimulare, sistemice, ale cercetării operaţionale. Între tipurile de
modele economice există frecvent asemănări şi întrepătrundere.
Model liniar de probabilitate - model în care variabila
dependentă este o variabilă fictivă sau binară şi este exprimată ca o

156
 Lexicon cadastral
funcţie liniară cu una sau mai multe variabile independente.
Modelul mai este numit astfel pentru că previziunile obţinute pe
baza lui pot fi interpretate, date fiind valorile variabilelor
independente, ca probabilităţi cu care valoarea independentă ia
valoarea 1. Asemenea modele sunt folosite în analiza fenomenelor
calitative.
Model liniar general - formă funcţională cel mai frecvent
folosită în analiza economică, care specifică variabila dependentă ca
o funcţie liniară a unei mulţimi de variabile independente.
Model recurent - model în care valorile actuale ale unui
set de variabile determină valoarea actuală a altuia, în timp ce
valorile precedente (sau decalate) ale ultimului determină valorile
curente ale primului. Un exemplu simplu de model recursiv este
Yt = a + bXt,
Xt = c + dZt-1,
unde: X şi Y sunt variabile, iar a, b, c şi d sunt constante.
Modelare matematică - metodă de cercetare, constând în
reproducerea schematică a unui proces economic sub forma unui
sistem de a surprinde un anumit segment al realităţii şi de a
aprofunda cunoaşterea lui. Modelarea matematică reprezintă o
treaptă importantă în trecerea de la abstract la concret, în realizarea
efectivă a unităţii analizei calitative şi cantitative. Subliniind fără
rezerve importanţa modelării matematice în cercetarea economică,
remarcăm totuşi rezerva pe care unii mari specialişti o au faţă de
posibilităţile exagerării în ceea ce priveşte fie latura calitativă, fie
latura cantitativă a analizei economice. “Ştiinţa economică –
avertiza R. Barre – este tânără şi fragilă. Trebuie deci să o abordăm
cu ambiţie şi modestie. Ambiţie, pentru a analiza şi a înţelege o
materie extraordinar de densă şi dificilă. Modestie, pentru a nu o
travesti în modele mai mult pretenţioase decât utile, în teorii mai
mult sofisticate decât adevărate”. Se poate spune că asemenea
tendinţe continuă se existe.
Modele cu parametri variabili - modele economice în care
principalii parametri estimaţi privind populaţia sunt presupuşi
variabili, spre deosebire de analiza de regresie, unde aceşti

157
 Lexicon cadastral
parametri sunt presupuşi constanţi. Dacă parametrii sunt variabili în
timp, ei definesc un model cu parametri variabili în timp. Una dintre
abordările acestui tip de model este să se presupună că există un
număr mic de regiuni diferite, atunci când un parametru asociat se
modifică. O altă abordare, mai generală, presupune că variaţia este
continuă. Există numeroase metode de estimare a acestor modele,
cum ar fi cele sugerate de Hildreth şi Houck, sau aşa-numita filtrare
Kalaman. Dacă variaţia parametrilor nu este sistematică, ci
stohastică, atunci modelele se numesc modele cu coeficienţi
aleatorii.
Modul de ţinere a cadastrului funciar şi a documentaţiei
cadastrale - cadastrul funciar este ţinut de autorităţile administraţiei
publice locale conform unui sistem unic pentru întreaga republică
pe seama mijloacelor din bugetul de stat şi cel local.
Modul de ţinere a cadastrului funciar se stabileşte de
legislaţie şi se asigură prin efectuarea cercetării şi prospecţiunii
topografice, aerogeodezice, cartografice, pedologice, geobotanice,
geomorfologice şi de altă natură, prin înregistrarea deţinătorilor de
teren, prin evidenţa şi aprecierea valorii terenului.
Moduri de dobândire a dreptului de proprietate -dreptul
de proprietate asupra unui bun nou, realizat de persoană pentru sine
se dobândeşte de către aceasta dacă legea sau contractul nu prevede
altfel.
Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii,
prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune,
precum şi prin hotărâre judecătorească atunci când aceasta este
translativă de proprietate.
În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate
dobândi prin efectul unui act administrativ.
Prin lege se pot reglementa şi alte moduri de dobândire a
dreptului de proprietate.
Moment al dobândirii dreptului de proprietate:
1. Dreptul de proprietate este transmis dobânditorului în
momentul predării bunului mobil dacă legea sau contractul nu
prevede altfel.

158
 Lexicon cadastral
2. În cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se
dobândeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu
excepţiile prevăzute de lege.
Monitorizare a bunurilor imobiliare – sistem de
supraveghere asupra modificărilor ce se produc în conţinutul
bunului imobil, drepturilor asupra lui.
Monitorizare a fondului funciar - parte componentă a
monitoriării generale a naturii, reprezintă un sistem de supraveghere
permanentă a schimbărilor resurselor funciare, de analiză a lor şi de
pronosticare a acestor schimbări. Lucrările de monitorizare se
efectuează pe întreaga suprafaţă a fondului funciar şi prevăd: 1)
supravegherea permanentă a schimbărilor cantitative şi calitative în
hotarele deţinătorilor de terenuri ale satelor (comunelor), oraşelor
(municipiilor), raioanelor (judeţelor) republicii în ansamblu,
calcularea pe baza cercetărilor aerogeodezice şi cartografice a
suprafeţelor terenurilor a căror destinaţie a fost schimbată; 2)
supravegherea permanentă a schimbărilor calitative din componenţa
resurselor funciare şi a solurilor, calcularea suprafeţelor schimbate,
efectuarea sistematică a cercetărilor pedologice, agrochimice,
geobotanice, geomorfologice, landşaftologice, climaterice şi de altă
natură necesare pentru aprecierea la timp şi justă a schimbărilor
produse. În realizarea aspectului calitativ monitoringul funciar se
bazează pe monitoringul solurilor ca parte componentă a lui.
Monitoringul funciar este deservit de un sistem informaţional, care
asigură formarea băncii de date despre resursele funciare şi este o
parte integrantă a sistemului informaţional al republicii.
Monocultură - practică de a cultiva numai un tip de
cultură într-o regiune. Dezavantajele monoculturii constau în faptul
că respectiva cultură devine foarte vulnerabilă la boli, paraziţi şi că,
treptat, solul devine mai puţin fertil, ceea ce nu se întâmplă atunci
când se practică rotaţia culturilor, pentru regenerarea solului datorită
alternării. Problemele create de monocultură afectează nu numai
fermele primitive de subzistenţă, ci şi plantaţiile.
Monumente ale naturii se clasifică în: a) geologice şi
paleontologice: peşteri, grote, denundaţii, stânci, râpe, recife, falii,
159
 Lexicon cadastral
cariere, pâlnii carstice, alte obiecte unice sau reprezentative din
punct de vedere geologic, descoperiri paleontologice; b)
hidrologice: lacuri, alte bazine acvatice, izvoare, râuri, albii vechi şi
alte obiecte unice sau reprezentative din punct de vedere hidrologic;
c) zoologice: arii luate sub protecţie în scopul conservării
habitatelor unice sau tipice ale speciilor de animale rare, precum şi a
unor specii de animale rare sau periclitate; d) botanice: teritorii luate
sub protecţie în scopul conservării habitatelor unice sau tipice ale
speciilor de plante endemice, relicte, comunităţi ale lor, precum şi a
unor specii de plante rare sau periclitate, a arborilor seculari; e)
mixte: spaţii în care se întâlnesc elementele enumerate la lit. a) - d);
f) specii de plante şi animale rare.
Moşie - suprafaţă de teren agricol deţinută în stăpânire de
boieri şi care în timp fusese, acordată acestora drept răsplată pentru
serviciile aduse domnitorilor. În aceste moşii erau incluse, în
perioadele respective şi chiar la începutul secolului XX, şi satele cu
locuitorii lor. O parte de terenuri aparţineau şi ţăranilor liberi, dar
dreptul lor de proprietate trebuia să fie atestat prin documente
eliberate de cancelaria domnească.
Mare proprietate funciară aparţinând unui moşier.
Pământ strămoşesc, ţara natală, patrie.
Moşier – proprietar al unei moşii; latifundiar.
Moştenire - transmiterea patrimoniului unei persoane
fizice decedate (cel ce a lăsat moştenirea) către succesorii săi.
Moştenirea este o transmisiune de drepturi pentru cauza de
moarte, universală, unitară si indivizibilă. Moştenirea are loc
conform testamentului (succesiune testamentara) şi în temeiul legii
(succesiune legala).
Moştenire a terenurilor – procedură juridică conform
căreia dreptul de proprietate asupra terenului trece de la persoana
decedată la o persoană sau mai multe persoane (rude etc.). Există
două tipuri de moştenire: a) moştenire prin testament (moştenire
testamentară); b) moştenire în virtutea legii (moştenire legală).
Moştenire legală - trecerea patrimoniului defunctului către
persoanele menţionate în lege. Se aplica în cazul în care:

160
 Lexicon cadastral
a. cel ce a lăsat moştenirea nu a lăsat nici un testament;
b. a fost declarată nulitatea testamentului;
c. succesorul testamentar este codecedat sau comorient cu
testatorul;
d. succesorul testamentar este nedemn.
Moştenitor – persoană care primeşte prin moştenire
terenul sau alte bunuri de la persoana decedată în baza testamentului
sau (în lipsa testamentului) în virtutea legii.
Muncă – totalitate a resurselor umane disponibile în
societate pentru a fi folosite în procesul de producţie.
Naţionalizare - actul, decizia politică prin care se trece în
proprietatea statului una sau mai multe întreprinderi private.
Naţionalizarea se poate face prin confiscarea capitalului firmelor,
fie prin cumpărarea de către stat a titlurilor aflate în posesia
acţionarilor privaţi.
Necesitate - termen folosit (nu foarte des) în economia
modernă, aplicat unor bunuri a căror elasticitate a cererii la venit
este mai mică decât 1, adică o proporţie din ce în ce mai mică a
venitului este cheltuită pentru acest bun pe măsură ce venitul creşte.
Nivel al dezvoltării economice - indicator sintetic prin
care se exprimă rezultatul procesului dezvoltării unei ţări, a unei
economii, cu ajutorul căruia se măsoară gradul dezvoltare la care a
ajuns fiecare dintre ele. Având în vedere că dezvoltarea economică
poate fi privită atât ca proces, cât şi ca rezultat, ştiinţele economice
au elaborat criterii şi indicatori de apreciere a intensităţii procesului,
precum şi criterii şi indicatori de judecare şi de măsurare a
rezultatului istoric al dezvoltării. Procesul dezvoltării se măsoară
prin ritmul mediu anual de modificare a indicatorilor
macroeconomici de rezultate, ceea ce, comparativ cu o medie
mondială posibilă, înseamnă fie rate de rămânere în urmă a unor
ţări, fie rate de a ajunge din urmă ţări avansate economic. În ceea
ce priveşte rezultatul dezvoltării economice, acesta se exprimă prin
nivelul dezvoltării economice, respectiv printr-un indicator
macroeconomic de rezultate corelat cu modificarea fenomenului
demografic. Cel mai adesea este folosit în acest scop produsul intern

161
 Lexicon cadastral
brut pe locuitor sau venitul naţional pe locuitor. Evident, aceşti
indicatori sunt aduşi la un numitor comun, pentru a se face, pe baza
lor comparaţiile de rigoare în timp şi spaţiu. Uneori nivelul
dezvoltării economice se măsoară prin produsul intern brut sau prin
venitul naţional creat într-un an de o persoană ocupată. Aceasta
înseamnă că nivelul dezvoltării economice măsoară direct şi gradul
de eficienţă, cu care este folosit potenţialul productiv al ţării. De
asemenea acest indicator reflectă toate modificările structurale
survenite în cadrul economiilor ţărilor. În funcţie de produsul
naţional pe locuitor, Banca Mondială împarte ţările lumii şi
teritoriile autonome în patru grupe: ţări cu venit mic, ţări cu venit
mediu scăzut, ţări cu venit mediu ridicat şi ţări cu venit mare
(ridicat). În prima grupă se încadrau în anul 1997 - 56 de ţări şi
teritorii autonome, care aveau în mediu un produs naţional brut pe
locuitor mai mic de 765 de dolari. În grupa ţărilor cu venit mediu
(scăzut şi ridicat) se includeau 95 de ţări, mărimea medie a venitului
fiind cuprinsă între 766 şi 9385 de dolari. În ceea ce priveşte grupa
ţărilor cu venit ridicat, aceasta cuprinde 55 de ţări, mărimea medie a
produsului naţional brut pe locuitor fiind mai mare de 9385 de
dolari.
Notar – funcţionar care îndeplineşte atribuţiile ce intră în
competenţa notariatului de stat.
Notariat – instituţie publică de drept abilitată să asigure,în
condiţiile legii, ocrotirea drepturilor şi intereselor legale ale
persoanelor şi statului prin îndeplinirea de acte notariale în numele
Republicii Moldova. Reprezintă un ansamblu de persoane fizice
care, activînd pe bază de licenţă, asigură persoanelor fizice şi
juridice stabilirea de raporturi juridice, civile şi comerciale
nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor
legitime.
Activitatea notarială se realizează de către notari prin acte
normative şi consultaţii notariale şi se înfăptuieşte în mod egal
pentru toate persoanele, respectându-se imparţialitatea.

162
 Lexicon cadastral
Notariatul îşi desfăşoară activitatea în baza Constituţiei
Republicii Moldova, altor acte normative, precum şi a tratatelor
internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Pornind de la caracterul public al notariatului, Ministerul
Justiţiei efectuează, în conformitate cu legislaţia, reglementarea şi
organizarea activităţii notariale.
Nulitate - reprezintă o sancţiune care lipseşte actul juridic
de efectele sale fireşti sau de o parte a acestora, atunci când actul
juridic a fost încheiat cu nerespectarea condiţiilor de valabilitate sau
cu încălcarea unor dispoziţii legale imperative.
Număr cadastral – număr individual, irepetabil pe
teritoriul ţării, al imobilului. Se atribuie conform procedurii stabilite
de legislaţie şi se păstrează pe toată perioada de existenţă a
imobilului în calitate de obiect de drept. Numere cadastrale se
atribuie atât bunurilor imobile cât şi elementelor bunurilor imobile.
Număr cadastral convenţional - număr cadastral
provizoriu, care este atribuit imobilului până la efectuarea lucrărilor
de înregistrare masivă.
Obiect al proprietăţii - element constitutiv al activului
patrimonial, identificabil şi măsurabil, corporal sau incorporal.
Obiecte ale dreptului de proprietate - pământul, subsolul,
apele, regnul vegetal şi animal, clădirile, instalaţiile, utilajele,
obiectele culturii materiale şi spirituale, banii, hârtiile de valoare şi
alte bunuri, precum şi produsele activităţii intelectuale.
Obiecte ale dreptului de proprietate de stat si de
proprietate municipală - în proprietatea de stat a Republicii
Moldova se află pământul, subsolul, apele, pădurile, alte resurse
naturale, bunurile organelor puterii de stat şi ale administraţiei de
stat, valorile culturale şi istorice, mijloacele bugetului republican,
băncile de stat, fondurile de asigurare, fondurile de rezervă şi alte
fonduri, bunurile întreprinderilor de stat şi ale complexelor
economiei naţionale, instituţiile de învăţământ, obiectele din sfera
social-culturală şi alte bunuri ce aparţin republicii, care se află atât
pe teritoriul Republicii Moldova cât şi în afara lui.

163
 Lexicon cadastral
Republica Moldova exercă jurisdicţia supremă asupra
spaţiului aerian deasupra teritoriului ei.
Din proprietatea municipală fac parte bunurile ce aparţin
organelor puterii şi ale administraţiei unităţii administrativ-
teritoriale, mijloacele bugetulul local, fondul locativ si gospodăria
comunală şi de locuinţe ale organului de autoadministrare locală,
precum şi întreprinderile agriculturii, comerţului, desevirii sociale,
transporturilor, întreprinderile şi complexele industriale, de
construcţie şi cu alt profil, instituţiile învăţământului public,
culturii, ocrotirii sănătăţii si alte obiecte.
Obiecte ale dreptului de proprietate privată. În proprietate
privată se pot afla loturi de pământ, plantaţiile de pe ele, case de
locuit, mijloace de transport, mijloace băneşti, acţiuni şi alte hârtii
de valoare, obiecte de uz casnic şi de uz personal, produse ale
activităţii intelectuale, mijloace de producţie pentru înfăptuirea
activităţii economice, producţia şi veniturile obţinute, precum şi alte
bunuri cu destinaţie de consum şi de producţie.
Obiecte ale dreptului de proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale - obiecte ale dreptului de proprietate
publică a unităţilor administrativ-teritoriale sunt:
a. bunurile întreprinderilor şi instituţiilor locale bugetare cu
caracter social-cultural: de învăţământ, de ocrotire a sănătăţii şi
de cultură (inclusiv informaţia tehnico-ştiinţifică, tehnologica şi
de altă natură), cu formă de proprietate publică;
b. bunurile întreprinderilor locale cu formă de proprietate publică,
precum şi cota stabilită din capitalul statutar al întreprinderilor
cu formă de proprietate mixtă şi comună, aparţinând subiectelor
activităţii de întreprinzător din sfera industriei, agriculturii,
construcţiilor, transporturilor, achiziţiilor, comerţului, deservirii
comunale şi sociale şi din alte domenii;
c. bunurile autorităţilor publice locale şi ale administraţiilor
unităţilor administrativ-teritoriale, terenurile destinate
satisfacerii necesităţilor unităţilor administrativ-teritoriale,
mijloacele bugetului local şi cota stabilită din fondurile
extrabugetare, valorile mobiliare, fondul locativ (cu excepţia

164
 Lexicon cadastral
celui particular, cooperatist, al asociaţiilor obşteşti şi al
căminelor), obiectele din infrastructura tehnică si alte obiecte
care se află pe teritoriul respectiv, cu excepţia cazurilor
prevăzute de legislaţie, bunurile necesare pentru dezvoltarea
economică şi sociaă a unităţii administrativ-teritoriale şi pentru
realizarea de către autorităţile administraţiei publice locale a
sarcinilor ce le revin în conformitate cu legislaţia privind
administraţia publică locală.
Obiecte ale evaluării - atunci când evaluării se supun
următoarele obiecte:
a. bunurile mobile, bunurile imobile şi drepturile asupra lor;
b. activele nemateriale - drepturile asupra obiectelor proprietăţii
industriale, drepturile de autor, drepturile asupra resurselor
naturale etc.;
c. întreprinderile în calitate de complexe patrimoniale;
d. afacerea (businessul);
e. valorile mobiliare, obligaţiile debitoare şi creditoare;
f. lucrările şi serviciile, informaţia;
g. alte obiecte.
Obiecte ale impunerii fiscale - bunurile imobiliare,
inclusiv terenurile (terenuri cu destinaţie agricolă, terenuri destinate
industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi terenurile cu alte
destinaţii speciale) din intravilan sau din extravilan şi/sau
îmbunătăţirile de pe ele - clădiri, construcţii, apartamente şi alte
încăperi izolate, inclusiv îmbunătăţirile aflate la o etapă de finisare a
construcţiei de 80% şi mai mult, rămase nefinalizate timp de 5 ani
după începutul lucrărilor de construcţie.
Baza impozabilă a bunurilor imobiliare aflate pe teritoriul
R. Moldova constituie în prezent 50% din valoarea estimată a
acestor bunuri.
Obiecte ale înregistrării:
1. Obiecte ale înregistrării sînt bunurile mobile şi imobile,
(apartamente, încăperi izolate etc.) dreptul de proprietate asupra
lor, alte drepturi patrimoniale.

165
 Lexicon cadastral
2. La bunurile imobile se raportă terenurile împreună cu
construcţiile capitale, amenajările şi instalaţiile amplasate pe ele.
3. La alte drepturi patrimoniale se raportă:
a. dreptul de gestiune economică;
b. dreptul de administrare economică;
c. dreptul de folosinţă (drept de folosinţă pe termen nelimitat, drept
de arendă pe un termen mai mare de 3 ani, drept viager de
posesiune dobândit prin moştenire, drept viager de folosinţă
asupra unei case (încăperi), drept de folosinţă cu titlu gratuit
asupra unei încăperi (locuibile sau nelocuibile);
d. ipoteca;
e. servitutea;
f. dreptul de administrare fiduciară, inclusiv în caz de tutelă sau
curatelă;
g. alte drepturi patrimoniale ce grevează dreptul de proprietate, a
căror înregistrare este prevăzută de legislaţia în vigoare;
h. în registrul bunurilor imobile, în afară de drepturile patrimoniale
asupra bunului imobil, se înscriu sub formă de menţiune faptele
juridice care pot duce la stingerea sau naşterea drepturilor
patrimoniale asupra bunului imobil şi se fac rectificările necesare
la înscrisuri.
4. Faptele juridice asupra cărora se fac menţiuni sunt:
a. depunerea cererii de înregistrare a dreptului asupra bunului
imobil (elementelor imobiliare);
b. arestarea sau sechestrarea bunurilor imobile de către instanţa de
judecată sau de o altă autoritate publică abilitată prin lege.
Obiecte ale relaţiilor funciare - sectoarele de teren, cotele
de teren şi drepturile asupra lor.
Obligaţii ale deţinătorilor de terenuri - deţinătorii de
terenuri sunt obligaţi:
• să folosească terenurile în conformitate cu destinaţia lor;
• să respecte, conform recomandărilor agrotehnice, condiţiile de
exploatare a terenurilor, structura asolamentelor, să nu admită

166
 Lexicon cadastral
folosirea abuzivă a îngrăşămintelor chimice şi a preparatelor de
fitosanitărie;
• să achite la timp impozitul funciar şi alte plăţi pentru folosirea
terenurilor;
• să ia măsuri de prevenire şi combatere a eroziunilor, a
compactării solului, a alunecărilor de teren, a salinizării sau
înmlăştinirii secundare, să asigure atât obţinerea unei producţii
calitative, cât şi protecţia solului şi sporirea fertilităţii lui;
• să respecte drepturile altor deţinători de terenuri;
• să păstreze bornele de hotar şi punctele reţelei geodezice de stat
din teren;
• să respecte proiectul de organizare a teritoriului;
• să prezinte la timp autorităţilor administraţiei publice locale
informaţiile stabilite prin legislaţie, privitoare la starea şi
folosirea terenului.
Ofertă - cantitatea dintr-un bun economic, factor de
producţie etc. care, într-o perioadă determinată şi la un anumit preţ
unitar, este disponibilă pentru vânzare. Oferta individuală este
reprezentată de un barem care cuprinde cantitatea pe care un
producător ofertant este dispus să o vândă la diferite niveluri ale
preţului. Din însumarea ofertelor individuale corespunzătoare
fiecărui nivel al preţului rezultă oferta totală sau oferta pieţei. Între
nivelul preţului unui bun şi cantitatea ofertei există o relaţie directă.
Dacă preţul creşte (scade), oferta înregistrează o extindere
(contracţie). Însă la acelaşi nivel al preţului oferta poate să crească
ori să se reducă în funcţie de modificările intervenite în alţi factori,
denumiţi şi condiţiile ofertei. Astfel, dacă se utilizează factorii de
producţie la un cost mai ridicat, iar preţul bunului şi celelalte
condiţii rămân neschimbate, producţia devine mai puţin profitabilă
şi oferta se reduce. Aşadar, între modificarea preţului factorilor de
producţie şi oferta unui bun există o relaţie directă. Totodată, oferta
unui bun poate să crească ori să scadă ca urmare a modificării
preţului altor bunuri. În cazul bunurilor care pot fi obţinute cu
aceiaşi factori de producţie există o relaţie negativă (inversă) între

167
 Lexicon cadastral
modificarea preţului unui bun şi oferta unui alt bun, celelalte
condiţii fiind considerate constante.
Oficiu cadastral teritorial (OCT) – întreprindere de stat,
înfiinţată pe un termen nelimitat pentru asigurarea unei politici
unice de stat în domeniul gestiunii cadastrului naţional al bunurilor
imobiliare şi efectuării lucrărilor, în vederea formării obiectelor şi
determinarea proprietarilor de bunuri imobiliare, începând cu
inventarierea tehnică primară şi evaluarea (reevaluarea) bunurilor
imobiliare până la înregistrarea de stat şi monitorizarea din teritoriul
aflat în raza sa de acţiune.
OCT elaborează şi actualizează planurile cadastrale,
asigură înregistrarea de stat a bunurilor imobiliare şi a drepturilor
asupra lor, întocmeşte dosare cadastrale pentru fiecare bun
imobiliar, asigură păstrarea şi arhivarea dosarelor cadastrale,
îndeplineşte lucrările de inventariere tehnică şi expertiză a bunurilor
imobiliare, efectuează lucrările cadastrale şi de evaluare a bunurilor
imobiliare, furnizează la cererea autorităţilor administraţiei publice
centrale şi locale, persoanelor fizice şi juridice, informaţia
cadastrală privind bunurile imobiliare, îndeplinesc alte activităţi în
conformitate cu legea Cadastrului bunurilor imobile.
Optim (din lat. optimus) – cel mai bun sau foarte bun
(foarte potrivit, indicat, etc.). Variantă care asigură cea mai bună
eficacitate economică. Atingerea unui optim se face prin acţiunea de
“optimizare”. O mare parte a ştiinţei economice este dedicată
analizei modalităţilor prin care diferite grupuri sau indivizi pot
ajunge la situaţii optime. De exemplu, opţiunile făcute de
consumatori sunt considerate încercări de a obţine modelul optim de
consum. În definirea a ceea ce este optim, sunt implicate desigur,
judecăţi de valoare referitoare la ceea ce este sau cum ar trebui să
fie. În general, se presupune că obiectivul unui sistem economic
este satisfacerea dorinţelor individuale. În încercarea de a obţine un
optim, suntem de obicei consideraţi de insuficienţă fundamentală a
bunurilor şi a resurselor - de exemplu, oamenii sunt constrânşi de
limitele venitului lor – astfel că vorbim despre un “optim în condiţii
de constrângere”, ceea ce înseamnă “cea mai bună situaţie la care se

168
 Lexicon cadastral
poate ajunge, având în vedere limitele existente”. Atunci când avem
de-a face cu mai multe obiective, vorbim uneori despre “optim
dintre cele mai optime”. Acest lucru înseamnă, pur şi simplu, că
există mai multe argumente ce pot fi apreciate ca fiind la fel de
dezirabile, pe baza unui criteriu (să spunem eficienţă), în vreme ce
aplicarea celui de al doilea criteriu, (să spunem o reputaţie “justă” a
venitului) îl indică, dintre aranjamentele respective, pe cel mai bun.
Optimizare - procedeu de determinare a celei mai bune
situaţii, denumită stare optimă sau optim. O parte importantă a
teoriei economice se ocupă de analiza modalităţilor în care agenţii
economici pot atinge optimul în cadrul unui proces decizional
economic. Problema optimizării presupune: a) judecăţi cu privire la
ceea ce este sau ar trebui să fie dezirabil, concretizate în definirea
criteriilor şi obiectivelor optimului; b) cunoaşterea limitelor de
încadrare a optimului ţinând seama de raritatea resurselor; c)
fundamentarea mecanismului decizional.
Ordonarea expertizei - elucidarea unor aspecte din
domeniul ştiinţei, artei, tehnicii, meşteşugurilor artizanale şi din alte
domenii, apărute în proces, care cer cunoştinţe speciale. Judecătorul
sau instanţa dispune efectuarea unei expertize, la cererea părţii sau a
unui alt participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege, din
oficiu. Actele reviziei ori ale inspecţiilor departamentale, precum şi
raportul scris al specialistului, nu pot înlocui raportul de expertiză şi
nici exclude necesitatea efectuării expertizei în aceeaşi problemă.
Asupra efectuării expertizei, judecătorul sau instanţa se
pronunţă printr-o încheiere, care nu poate fi atacată cu recurs.
Organizare a terenului arabil – măsuri ce constau în
amplasarea categoriei de folosinţă prin stabilirea perimetrelor
exploataţiilor, raţional amplasate şi delimitate, stabilirea
asolamentelor în funcţie de fertilitatea terenului arabil, condiţiile de
relief, tipurile de culturi etc.
Organizare a terenului plantaţiilor pomicole, viticole -
stabilirea perimetrelor exploataţiilor agricole în funcţie de relief,
sol, tipurile de plantaţii, reţelele de drumuri, lucrări de îmbunătăţiri

169
 Lexicon cadastral
funciare şi de construcţii necesare în vederea desfăşurării normale a
procesului de producţie, prelucrare şi comercializare a produselor.
Organizare a terenului păşunilor - delimitarea unităţilor
de exploatare în funcţie de speciile de animale, numărul acestora, de
relieful terenului, natura lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, sursele
de apă, construcţiile utilitare aferente şi asigurarea legăturilor
funcţionale cu satele, comunele, oraşele şi centrele de colectare,
prelucrare şi valorificare a produselor.
Organizare a teritoriului - se subînţelege complexul de
lucrări orientate spre repartizarea terenurilor în aşa fel, încât fiecare
teren să fie destinat scopului căruia îi corespunde mai bine. Cu alte
cuvinte, pământul ca mijloc principal de producţie în agricultură
trebuie să fie folosit cât mai raţional. Criteriile după care se face
această repartiţie se bazează pe cunoaşterea amănunţită a condiţiilor
pedologice, climaterice, geomorfologice, hidrologice şi biologice
ale teritoriului, cu luare în consideraţie a necesităţilor economice,
sociale şi culturale ale populaţiei.
Organizarea teritoriului se face în limitele unei sau mai
multor gospodării agricole, dar este mai raţională dacă se face pe
zone, care constituie unităţi naturale din punct de vedere al solului,
al climei, al reliefului, etc. La întocmirea proiectelor de organizare a
teritoriului se ţine seama de protejarea şi ameliorarea fondului
funciar, luând în consideraţie amplasarea terenurilor în raport cu
reţelele de comunicaţii, de amenajări de îmbunătăţiri funciare.
Repartizarea terenului agricol în cadrul organizării
teritoriului asigură dezvoltarea multilaterală a agriculturii,
introducerea asolamentelor, aplicarea agrotehnicii înaintate,
executarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare şi de combatere a
eroziunii, plantarea sistematică a perdelelor de protecţie etc.
Organizarea teritoriului se realizează, de obicei, pentru o
perioadă de mai mulţi ani. Lucrările de organizare a teritoriului
necesită efectuarea multor măsurări topografice şi fotogrammetrice
sau utilizarea produselor acestor măsurări atât la etapa de elaborare
a studiilor cât şi în baza de execuţie a lucrărilor.

170
 Lexicon cadastral
Procesul de organizare a teritoriului cuprinde următoarele
lucrări de bază (din punct de vedere al necesităţii bazei topografice):
studiile tehnico-topografice, proiectarea topografo-inginerească şi
trasarea topografică în natură a elementelor proiectului.
Fiecare din aceste lucrări este legată de anumite faze ale
procesului sus-numit deosebindu-se prin problemele de rezolvat şi
precizie.
Organizare a teritoriului exploataţiilor agricole - cadrul
necesar pentru buna desfăşurare a proceselor de producţie, prin
stabilirea categoriilor de folosinţă a terenurilor, schimbul de
terenuri, rectificări de hotare, amplasarea şi dimensionarea
exploataţiilor tarlalelor şi parcelelor.
Organizarea teritoriului exploataţiilor agricole se execută
pe bază de studii şi proiecte.
Organizarea teritoriului se realizează prin:
a. corelarea dezvoltării agriculturii din zonă cu celelalte activităţi
economice şi sociale, care să conducă la creşterea producţiei
agricole şi la exploatarea în ansamblu a teritoriului;
b. organizarea terenului pe categorii de folosinţă agricolă şi
anume:
- organizarea terenului arabil;
- organizarea plantaţiilor pomicole, viticole şi de hamei;
- organizarea păşunilor şi fâneţelor;
c. stabilirea reţelei de drumuri agricole.
Pentru stabilirea categoriilor de folosinţă se iau în vedere:
a. reducerea dispersării categoriilor de folosinţă neeconomice
situate în parcele mici, izolate, intercalate;
b. corectarea amplasării neraţionale a unor categorii de folosinţă
faţă de ansamblul elementelor teritoriale, relief, centre de
producţie, cai de comunicaţie, canale de desecare, canale de
irigaţii;
c. creşterea suprafeţei categoriilor superioare de folosinţă, în
special a celei arabile;

171
 Lexicon cadastral
d. crearea unor suprafeţe compacte, pe fiecare categorie de
folosinţă, de dimensiuni economice în cadrul fiecărei
exploataţii agricole;
e. punerea în valoare a terenurilor slab productive pentru
agricultură;
f. corelarea permanentă a condiţiilor social-economice locale cu
cele ecologice;
g. aplicarea rezultatelor cercetării ştiinţifice în domeniu.
Stabilirea reţelei de drumuri agricole constă în amplasarea
şi dimensionarea acesteia, pe baza legislaţiei în vigoare, ca o
completare a reţelei de drumuri de interes general, în funcţie de
relieful terenului şi de lucrările de îmbunătăţiri funciare, avându-se
în vedere asigurarea accesului la fiecare parcelă sau tarla al
tractoarelor şi maşinilor.
Organizare şi amenajare a teritoriului agricol - sarcină şi
crear a condiţiilor pentru o mai bună folosire a terenurilor în scopul
producţiei agricole. Se execută pe bază de studii şi proiecte la
cererea proprietarilor, rezolvându-se următoarele probleme:
a. corelarea dezvoltării agriculturii din zonă cu celelalte
activităţi economice şi sociale, stabilind măsuri care să
conducă la creşterea producţiei agricole şi la exploatarea în
ansamblu a teritoriului;
b. gruparea prin comasare a terenurilor pe proprietari şi
destinaţii în concordanţă cu structurile de proprietate şi cu
formele de cultivare a pământului, rezultate în urma
asocierilor, stabilirea perimetrelor fiecărei proprietăţi,
comasând terenurile dispersate şi rectificând hotarele
neraţional amplasate;
c. elaborarea de studii şi proiecte de organizare şi amenajare a
exploataţiilor agricole;
d. stabilirea reţelei drumurilor agricole ca o completare a reţelei
de drumuri de interes general, integrate în organizarea şi
amenajarea de ansamblu a teritoriului, în scopul efectuării
transportului producţiei şi accesului maşinilor agricole
necesare procesului de producţie.

172
 Lexicon cadastral
PAC - acronimul pentru politica agricolă comună, creată
în 1962 din dorinţa Europei de a produce hrană suficientă pentru a
se putea alimenta. De asemenea, perspectiva rapidei regenerări şi
creşteri a sectorului industrial impunea prevenirea decalajului dintre
veniturile şi standardele de viaţă ale populaţiei din mediul rural,
alcătuite în mare parte din agricultori, şi alte categorii de populaţie.
PAC este setul de texte legislative şi practici adoptat de
UE pentru a elabora o politică comună privind agricultura. PAC a
reunit politicile agricole ale celor şase state care au întemeiat ceea
ce, astăzi, a devenit Uniunea Europeană. Obiectivele sale generale
sunt prevăzute în Tratatul de la Roma (1957): creşterea
productivităţii exploataţiilor agricole, asigurarea unui nivel de trai
echitabil pentru populaţia agricolă, stabilizarea pieţelor agricole
(stabilizarea cererii şi ofertei astfel încât să nu existe mari fluctuaţii
de preţuri pe durata anului agricol), garantarea siguranţei
aprovizionării pentru populaţie şi asigurarea unor preţuri rezonabile
de livrare către consumatori.
Particularităţi ale pământului ca mijloc de producţie.
Faţă de alte mijloace de producţie, pământul are unele caracteristici
specifice.
Pământul este limitat ca suprafaţă, limitare care trebuie
înţeleasă numai în sensul propriilor sale dimensiuni naturale şi nu în
sensul epuizării rezervelor ce pot intra în circuitul agricol. Limitarea
suprafeţelor pământului nu trebuie luată în sens absolut,
considerându-se că s-au epuizat toate rezervele din lume ce pot fi
folosite în producţia agricolă.
Mărirea suprafeţei se poate face însă, prin luare în cultură
de noi terenuri. În cadrul unei unităţi – continent, ţară, raion,
comună, unitate agricolă, limitele pământului sunt determinate de
graniţele stabilite, pământul neputându-se mări ca suprafaţă, ci doar
să-şi schimbe modul de folosinţă sau fertilitatea.
Caracterul imobil al suprafeţei de teren, atât în calitate de
obiect al muncii, cât şi de mijloc de muncă.
Pământul este de neînlocuit şi nu poate fi multiplicat.
Pământul ca mijloc de producţie se limitează la modificarea

173
 Lexicon cadastral
fertilităţii, neputându-se folosi în locul lui alt mijloc de producţie şi
nici multiplica datorită limitării sale naturale.
În procesul utilizării lor, toate mijloacele de producţie se
uzează, îşi micşorează proprietăţile folositoare şi în cele din urmă
sunt cu totul scoase din uz. Pământul, dimpotrivă, se
caracterizează prin aceea că, cu cât este mai mult şi mai bine folosit,
cu atât îşi măreşte fertilitatea.
Pământul, prin sine, nu poate acţiona ca mijloc de muncă
în agricultură. Numai în urma acţiunii cu alte mijloace de muncă
asupra pământului (mijloacele mecanice, chimice, biologice etc.) se
poate pune în vigoare o parte din ce în ce mai mare a potenţialului
său productiv.
Pământul este deosebit de variat în funcţie de cei doi
parametrii esenţiali: spaţiu şi timp. Varianta productivă naturală este
exprimată printr-un grad diferit de fertilitate.
Patrimoniu (patrimonii, s.n din lat. patrimonium, fr.
patrimone) - totalitatea bunurilor precum şi a drepturilor şi
obligaţiilor patrimoniale (care pot fi evaluate în bani), privite ca o
sumă de valori active şi pasive strâns legate între ele, aparţinând
unor persoane fizice şi juridice determinate. Toate bunurile
persoanei fizice sau juridice sunt parte componentă a patrimoniului
ei.
Bunuri moştenite de la părinţi.
Bunuri materiale, spirituale, care aparţin unui popor,
transmise de la strămoşi, moştenire culturală.
Pământ - este nu numai acea parte a suprafeţei pământului
care nu este acoperită de mare, ci şi totalitatea resurselor naturale
(păduri, zăcăminte, resurse de apă, fertilitatea solului), care pot fi
utilizate în procesul de producţie. În mod convenţional, pământul
este considerat, prin urmare un factor de producţie distinct.
Părţi - persoanele care participă la încheierea actului
juridic, personal sau prin reprezentanţi şi în privinţa cărora se
produc efectele actului juridic
Perimetru al localităţii - hotarul intravilanului (teritoriului
ei) care îl desparte de extravilan. Perimetrul respectiv al localităţii

174
 Lexicon cadastral
se stabileşte prin reglementarea regimului proprietăţii funciare în
conformitate cu planul general şi pe baza argumentării tehnico-
economice a dezvoltării oraşului şi satului (comunei).
Perimetrul oraşelor se stabileşte şi se modifică de către
Guvern în conformitate cu planul general de dezvoltare a oraşului.
Perimetrul celorlalte localităţi se stabileşte şi se modifică de
autorităţile administraţiei publice locale de rangul doi.
Includerea terenurilor în perimetrul oraşului nu implică
suspendarea dreptului asupra terenurilor aflate în posesiune sau în
folosinţă.
Retragerea acestor terenuri se face în modul stabilit de
Codul Funciar şi de alte acte legislative.
Persoană fizică - omul, privit individual, ca titular de
drepturi şi de obligaţii civile.
Persoană juridică - organizaţia care are un patrimoniu
distinct şi răspunde pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu, poate
să dobândească şi să exercite în nume propriu drepturi patrimoniale
şi personale nepatrimoniale, să-şi asume obligaţii, poate fi
reclamant şi pârât în instanţa de judecată.
Persoana juridică poate fi organizată în mod corporativ sau
în baza calităţii de membru, poate fi dependentă sau independentă
de un anumit număr de membri, poate avea scop lucrativ sau
nelucrativ. În funcţie de participare la constituirea patrimoniului
persoanei juridice, fondatorii (membrii) au sau nu au drepturi de
creanţă faţă de ea. Persoane juridice în a căror privinţă fondatorii
(membrii) au drepturi de creanţă sunt societăţile comerciale şi
cooperativele. Persoane juridice în a căror privinţă fondatorii
(membrii) nu au drepturi de creanţă sunt organizaţiile necomerciale.
Persoanele juridice sunt de drept public sau de drept privat
care, în raporturile civile, sunt situate pe poziţii de egalitate.
Persoane juridice de drept privat:
1. Persoanele juridice de drept privat se pot constitui liber doar în
una din formele prevăzute de lege.
2. Persoanele juridice de drept privat pot avea scop lucrativ
(comercial) şi scop nelucrativ (necomercial).
175
 Lexicon cadastral
Persoane juridice de drept public. Statul şi unităţile
administrativ-teritoriale participă la raporturile juridice civile pe
poziţii de egalitate cu celelalte subiecte de drept. Atribuţiile statului
şi ale unităţilor administrativ-teritoriale se exercită în asemenea
raporturi de organele acestora, în conformitate cu competenţa lor.
Organele împuternicite să exercite o parte din funcţiile
(atribuţiile) Guvernului posedă personalitate juridică doar dacă
aceasta decurge din prevederile legii sau, în cazurile expres
prevăzute de lege, din actele autorităţilor administraţiei publice
centrale sau locale.
Prin derogare de la prevederile alin.(2), persoanele juridice
de drept public se pot înfiinţa şi altfel, în cazuri expres prevăzute de
lege.
Piaţă - în general orice loc în care are loc o vânzare şi o
cumpărare de bunuri şi servicii. Piaţa nu are nevoie de reprezentare
fizică; ea poate consta, de exemplu, dintr-o reţea mondială de
telecomunicaţii, ale cărei acţiuni să se comercializeze. În analiza
economică, sunt luate în consideraţie mai multe clasificări ale
pieţelor.
Piaţă imobiliară – defineşte totalitatea bunurilor imobile
şi a drepturilor asupra acestora, care constituie obiectul de vânzare
cumpărare, cât şi ansamblul de instrucţiuni şi proceduri, care au
drept scop să-i adune la un loc pe cumpărătorii şi vânzătorii
bunurilor imobile. Piaţa imobiliară este un set de mecanisme
speciale, prin intermediul cărora se transmit drepturile de
proprietate şi interesele legate de aceasta, se stabilesc preţurile şi se
repartizează spaţiul între diferite variante concurente de gestionare a
pământului.
Plan cadastral - reprezentare grafică a teritoriului,
conţinând date despre amplasamentul, hotarele şi numerele
cadastrale ale terenurilor, precum şi alte date despre cantitatea şi
calitatea terenurilor unităţilor administrativ-teritoriale şi a
deţinătorilor de terenuri.
Reprezentare geometrică în plan, la scară mare, a unei
parcele, a unui grup de parcele, a unui teritoriu cadastral, etc.,

176
 Lexicon cadastral
concretizată printr-un desen cartografic în care pe lângă planimetrie
(şi uneori, relieful terenului) sunt precizate în mod deosebit: limitele
de cultură, zonele de folosinţă (suprafeţe clădite, zone de drum, de
stradă, etc.), limitele de proprietate, natura proprietăţii, calitatea
solului, etc.
După scara planului se deosebesc: plan cadastral de detaliu
(1:100 - 1:250), care reproduc cu toate detaliile tehnice, economice
şi funciare, situaţia unei parcele sau a unui mic grup de parcele; plan
cadastral la scară mare 1:250 - 1:1000), care redă zonele oraşelor
mari, ale centrelor aglomerate, ale centrelor industriale, etc., ale
amplasamentelor de construcţii excepţionale, etc.; plan cadastral la
scări mijlocii (1:1000 - 1:2500), folosit la cadastrarea oraşelor mici,
a satelor şi a zonelor rurale cu culturi intensive (livezi, vii, grădini,
terenuri irigate, etc.); plan cadastral la scară mică (1:4000 - 1:5000
şi uneori chiar până la scara 1:10 000) folosit la cadastrarea
regiunilor cu culturi extensive, neproducătoare, etc.; plan cadastral
de ansamblu (1:10 000) folosit ca plan indicator la atlasele
cadastrale.
După natura cadastrului pe care-l reprezintă, se deosebesc:
plan cadastral urban, rural, funciar forestier, al drumurilor, etc.
După conţinutul informaţiei, planurile cadastrale se
divizează în:
1. plan cadastral al unităţii administrativ-teritoriale;
2. plan cadastral al bunului imobil.
Planul cadastral al unităţii
administrativ-teritoriale este aprobat de către primăria satului
(comunei), oraşului, municipiului. Modificările curente în planul
cadastral sunt introduse de către Agenţia Relaţii Funciare şi
Cadastru prin intermediul Oficiilor Cadastrale Teritoriale şi a altor
instituţii subordonate.
Planul cadastral al bunului
imobil (parte componentă a documentului de drept asupra bunului
imobil) este autentificat de către oficiile cadastrale teritoriale,
eliberat în trei exemplare, care se păstrează:
• primul exemplar la proprietarul bunului imobil;
177
 Lexicon cadastral
• al doilea exemplar la primăria satului (comunei);
• al treilea exemplar – la oficiul cadastral teritorial (în dosarul
cadastral).
Modificarea hotarelor bunurilor imobile va cere elaborarea
unui nou plan cadastral.
Plan geometric - document tehnic, întocmit în urma
măsurărilor geometrice la faţa locului, în care se indică hotarele
terenului şi construcţiile capitale amplasate pe acesta, coordonat cu
adiacenţii.
Planuri urbanistice şi planuri de amenajare a teritoriului
- totalitatea documentelor scrise şi desenate referitoare la un
teritoriu definit, prin care se analizează situaţia existentă şi se
stabilesc obiectivele şi măsurile în domeniul urbanismului şi
amenajării teritoriului pe o perioadă determinată.
Plată pentru folosirea terenului – sumă de bani; se
încasează anual sub formă de impozit funciar sau plată de arendă,
stabilită în dependenţă de calitatea şi amplasarea terenului pe baza
documentelor de evaluare funciară. Nu se încasează plata pentru
terenurile supuse poluării chimice, radioactive şi de altă natură, dacă
Guvernul a stabilit restricţii privind practicarea agriculturii pe aceste
terenuri. Plăţile pentru terenuri se încasează la bugetele respective
ale autorităţilor administraţiei publice locale şi se centralizează
parţial în bugetul republican. Ele sunt alocate, în primul rând, pentru
reglementarea regimului proprietăţii funciare şi protecţia
pământurilor, pentru îmbunătăţirea calităţii lor, pentru stimularea
materială a deţinătorilor de terenuri care efectuează aceste lucrări şi
pentru amenajarea teritoriului.
Politică agrară - ansamblu de principii, mijloace şi
metode de acţiune prin care se realizează obiectivele generale ale
statului în domeniul agriculturii. Obiectivele esenţiale ale politicii
agrare vizează stabilitatea pieţelor agricole şi protejarea veniturilor
agricultorilor. Politica agrară se află la baza strategiilor agrare care
sintetizează voinţa politică a societăţii, interesele prezente şi viitoare
ale naţiunii privitoare la agricultură şi securitate alimentară. Politica
agrară şi strategia agrară sunt concretizate în programul agrar ce se

178
 Lexicon cadastral
realizează prin organisme specializate în fiecare ţară. În ţările
dezvoltate s-a elaborat aşa-numita “Carte verde” care cuprinde
obiectivele şi căile de acţiune referitoare la producţia şi oferta
agroalimentară, veniturile agricultorilor, preţurile agricole, formarea
profesională şi ocuparea forţei de muncă, protecţia mediului natural.
Politică de relansare - ansamblu de măsuri care se aplică
în fazele de încetinire sau scădere a activităţii economice şi care au
ca scop susţinerea acesteia stimulând investiţiile, consumul,
salariile, creditul etc. Se disting mai multe forme de politică de
relansare: relansarea prin credit, relansarea prin ofertă, politica
anticriză de vigoare etc. Relansarea prin credit porneşte de la
principiul că există un multiplicator bugetar şi monetar după care
fiecare venit nou şi infuzia de monedă (credit) distribuite în
economie creează o nouă cheltuială, care generează cerere şi o
alimentează în continuare. În acest sens se acţionează asupra masei
monetare puse la dispoziţia economiei prin reducerea ratei dobânzii,
atenuarea restricţiilor în acordarea creditelor, operaţiuni de “open
market”, reducerea rezervelor bancare obligatorii. Relansarea prin
ofertă caută să stimuleze economia creând un mediu favorabil
acţiunii firmelor, liberei iniţiative şi concurenţei, atenuând
obligaţiile fiscale şi salariile. Relansarea prin ofertă acceptă, cel
puţin implicit, legea debuşeelor a lui J.B.Say, după care “oferta îşi
creează propria cerere”; în consecinţă, pentru a asigura reluarea
creşterii trebuie stimulată prioritar producţia. Schematic, procesul se
prezintă astfel:
Esenţa politicii de relansare prin ofertă este de a găsi toate
mijloacele pentru a stimula creşterea profiturilor şi a părţii din
aceasta, lăsate la dispoziţia firmelor. Asemenea măsuri vizează:
diminuarea obligaţiilor fiscale impuse firmelor, modificarea
modului de împărţire a valorii adăugate între profituri şi salarii;
scăderea ratei dobânzii (şi restricţiilor în acordarea creditelor),
pentru ameliorarea randamentului investiţiilor; fiscalitatea
avantajoasă, pentru a stimula plasarea economiilor pe piaţa
monetară şi financiară. Politica anticriză de rigoare se aplică în
fazele de supraîncălzire a economiei, când tensiunile din sistemul

179
 Lexicon cadastral
economic (inflaţia, deficitele externe, îndatorarea exagerată a
statului s.a.) ascund pericolul unui derapaj.
Se apreciază că politica anticriză de rigoare este
promovată în două etape. Mai întâi are loc reechilibrarea bugetului,
ceea ce generează diminuarea masei monetare în circulaţie,
comprimarea cererii interne agregate, atenuarea tensiunilor
inflaţioniste. Pe acest fond se promovează a doua etapă: scăderea
ratei dobânzii, care stimulează investiţiile de modernizare, atrage
relansarea creşterii de tip intensiv şi a ocupării eficiente. Politica
anticriză vizând influenţa cererii şi a evoluţiei economice în
ansamblu prin multiplicatorul cheltuielilor este supusă în ultima
perioadă unor serioase evaluări. Criticii acestor politici spun că ele
au efecte negative generate de interdependenele dintre economii
(efectul de “scurgere” şi cel de evicţiune) eliminarea investiţiilor
private în favoarea celor publice.
Politică de venituri - componentă a politicii economice,
iniţiată de guverne, concretizată într-un ansamblu de măsuri şi
reglementări referitoare la libertatea de negociere, iniţiativă şi
control în domeniul pieţelor la un număr redus de produse, în sensul
formării lor, în special la produsele agricole, respectiv, al limitării
creşterii lor, îndeosebi la bunurile de prima necesitate şi la serviciile
publice, precum şi la domeniile salarizării. În ţările cu economie de
piaţă consolidată, prin intervenţia statului în mecanismul preţurilor
şi al salariilor, se urmăreşte protejarea consumatorilor şi garantarea
veniturilor producătorilor. Politica de venituri diferă de la o ţară la
alta, în funcţie de interesele specifice generale, folosindu-se pârghii
şi instrumente economice deosebite. De pildă, în ţările Uniunii
Europene, în domeniul agriculturii, guvernele urmăresc susţinerea
preţurilor la produsele agricole în vederea diminuării influenţelor
exercitate de fluctuaţiile producţiei agricole asupra veniturilor
agricultorilor şi stabilirii veniturilor consumatorilor. În S.U.A., în
anumite perioade, se intervine prin programe guvernamentale în
stabilirea preţurilor de piaţă, însoţite de subvenţii sau de credite
directe acordate producătorilor de cereale, în fixarea unor preţuri-
plafon cu compensare bănească directă a diferenţei nefavorabille

180
 Lexicon cadastral
dintre acestea şi nivelul cel mai scăzut al preţurilor pieţei sau al
preţurilor-plafon practicate în condiţiile stocării în silozurile statului
a surplusurilor de cereale. În domeniul salarizării, se stabileşte un
minimum al salariului normal, concretizat într-o sumă de bani care
să asigure subzistenţa, protecţia socială a salarizaţilor. De la acest
nivel se porneşte în negocierea salariului, acesta fiind diferit de la o
ţară la alta, de la o perioadă la alta. Principiul de bază al politicii
veniturilor salariale constă în aceea că majoritatea salariului mediu
în termeni reali nu trebuie să depăşească creşterea medie a
productivităţii muncii. De asemenea, o componentă a politicii
veniturilor salariale o constituie indexarea salariilor, care este
abordată prudent şi pragmatic, deoarece, în anumite condiţii, este
generatoare de inflaţie.
Poluare - stare negativă a relaţiei dintre mediul creat de
om şi mediul natural, caracterizată prin deteriorarea ciclurilor
normale de viaţă biogeochimică, determinată de acţiunea factorilor
poluanţi. Având în vedere că poluarea se produce ca urmare a
introducerii în mediu a reziduurilor consumului productiv şi ale
celui neproductiv, precum şi a efectelor ecologice naturale, ea mai
poate fi definită şi ca “resurse ajunse la loc nepotrivit sau risipă de
resurse şi factori de degradare a calităţii vieţii”. Poluarea se
manifestă atât în atmosferă, cât şi în apă şi sol. După modul de
manifestare se disting: poluare fizică (produsă de zgomote,
temperatură ridicată, praf de la fabrici etc.); poluare chimică
(determinată de emanaţii gazoase de la diverse industrii, ionii unor
metale grele, pesticide etc.); poluare biologică (rezultată din
infectarea mediului cu germenii patogeni din entrofizarea apelor);
poluare radioactivă (ca urmare a exploziilor nucleare, a scurgerilor
de la centralele atomice şi a folosirii unor materiale radioactive în
industrie, agricultură, medicină); poluare termică (provocată apelor
prin deversarea în acestea a lichidelor calde ce au servit la răcirea
instalaţiilor industriale sau a centralelor termice); poluare fonică
(exprimată prin zgomot sau emisiune de sunete cu vibraţii de
intensităţi, periodicităţi diferite, producând senzaţii dezagreabile şi
chiar disconfort). Aerul poluat înseamnă nu numai prezenţa unor
181
 Lexicon cadastral
substanţe străine de compoziţie naturală a acestuia, ci şi cantitatea şi
concentraţia în care se găsesc acestea, făcându-l impropriu sau chiar
dăunător pentru organismele vii, inclusiv pentru om. Principalele
riscuri ce decurg pentru mediu din aceste procese, în cazul
nerealizării armonizării menţionate, sunt: schimbarea climei
generată de “efectul de seră” al gazelor emise în atmosferă, cel mai
important fiind bioxidul de carbon produs prin arderea
combustibililor fosili; subţierea stratului de ozon, care fereşte viaţa
de pe pământ de efectele razelor solare; creşterea acidităţii aerului şi
a mediului în general şi, în fine, iradierea provocată de accidente la
reactoarele nucleare şi depozitarea deşeurilor nucleare, precum şi
demontarea reactoarelor după ieşirea lor din funcţiune. Se înţelege
că evitarea poluării presupune evitarea cauzelor ce o generează.
Posesiune - faptul de a poseda; stăpânire a unui lucru:
1. Posesiunea se dobândeşte prin exercitarea voită a stăpânirii de
fapt a bunului.
2. Nu este posesor cel care, deşi exercită stăpânirea de fapt a
bunului, o face în folosul unei alte persoane prin
împuternicirile de posesor cu care este învestit de această
persoană. Este posesor doar persoana care l-a învestit cu
împuterniciri.
3. Dacă posesorul a început să posede pentru o altă persoană, se
prezumă ca a conservat această calitate până la proba
contrară.
4. Dacă mai multe persoane posedă în comun un bun, ele sunt
considerate coposesori.
5. Dacă mai multe persoane posedă părţi ale unui bun, ele sunt
considerate posesori ai părţilor separate.
6. Persoanele fără capacitate de exerciţiu şi persoanele juridice
exercită posesiunea prin reprezentantul lor legal.
Se deosebesc: posesiunea nemijlocită şi posesiunea
mijlocită.
Posesorul poate stăpâni bunul direct, prin putere proprie
(posesiune nemijlocita), fie prin intermediul unei alte persoane
(posesiune mijlocita). Dacă persoana posedă un bun în calitate de

182
 Lexicon cadastral
uzufructuar, creditor gajist, arendaş, chiriaş, depozitar sau în
temeiul unui alt raport juridic similar în care este în drept sau
obligată faţă de o altă persoană să posede temporar un anumit bun,
atunci ultima de asemenea este posesor (posesor mijlocit).
Posesiunea încetează dacă posesorul a renunţat definitiv şi
expres la stăpânirea de fapt a bunului sau pierde în alt mod
stăpânirea de fapt asupra lui. Imposibilitatea temporară de a exercita
stăpânirea de fapt a bunului nu duce la încetarea posesiunii.
Potenţial economic - complex de resurse materiale,
umane, ştiinţifice şi tehnologice etc. de care dispune o economie la
un moment dat şi care exprimă posibilităţile de dezvoltare şi progres
ale acesteia. Noţiunea generală de potenţial exprimă: o posibilitate
încă nerealizată sau capacitate de a fi, dar încă nepusă în valoare; o
stare latentă, o inerenţă capabilitate sau capacitate de creştere, de
dezvoltare ori de punere în valoare. Potenţialul economic al unei ţări
depinde în principal de: a) mărimea populaţiei şi structura ei (pe
grupe de vârstă, mediu urban şi rural, nivelul de calificare); b)
mărimea teritoriului şi configuraţia sa geografică; bogăţiile solului
şi subsolului; d) mărimea avuţiei naţionale şi a venitului naţional; e)
dimensiunile înzestrării tehnice şi ştiinţifice; f) mărimea şi
varietatea aparatului tehnic de producţie etc. La evaluarea
potenţialului economic al unei ţări mai trebuie de ţinut seama şi de
alţi factori, care pot fi întotdeauna şi în întregime determinaţi
numeric, cum ar fi: efectele economice ale acţiunii factorilor de
scară; condiţiile politice, sociale şi culturale, inclusiv cele
reprezentate de existenţa factorilor subiectivi favorabili dezvoltării;
raportul în care se găsesc ţările cu potenţial economic scăzut faţă de
cele care dispun de un potenţial economic ridicat. De asemenea,
este necesar să se facă distincţie între potenţialul economic maxim,
potenţialul economic valorificabil şi potenţialul economic atras.
Primul ia în consideraţie întregul complex de factori economico-
sociali, deci toate elementele sale componente, indiferent dacă
acestea pot fi utilizate la momentul respectiv sau nu. Al doilea
termen ţine seama de posibilităţile de punere în valoare a
complexului de factori, care reprezintă numai o parte din potenţialul

183
 Lexicon cadastral
maxim. Potenţialul economic atras în circuitul economic reprezintă
numai o parte din potenţialul economic valorificat.
Prag de rentabilitate - acel volum al producţiei sau al
cifrei de afaceri la care încasările totale sunt egale cu costurile
totale, iar profitul este nul, ceea ce înseamnă că activitatea
întreprinderii se află în punctul mort. Pragul de rentabilitate este un
concept ce exprimă o situaţie a producătorului pe termen scurt. În
cazul menţinerii pragului de rentabilitate pe termen lung,
întreprinderea este constrânsă să iasă din afaceri.
Preţ absolut - suma de bani pe care cumpărătorul este
dispus să o plătească, iar vânzătorul să o accepte pentru ca
tranzacţia de vânzare-cumpărare să se încheie. Banii în care se
exprimă preţul absolut îşi schimbă puterea de cumpărare, în
condiţiile inflaţiei această putere a lor reducându-se. Cu toate că
preţul a fost, este şi va fi o mărime relativă, în condiţiile economiei
de schimb monetar, al generalizării etaloanelor monetare specifice
fiecărei ţări şi ale inflaţiei generalizate, preţul absolut se exprimă în
sume de bani din ce în ce mai mari, moneda având o putere de
cumpărare din ce în ce mai mică.
Preţ al pământului - suma de bani plătită pentru
transferarea dreptului de proprietate al unei persoane fizice sau
juridice asupra unei suprafeţe de teren altei persoane, prin actul de
vânzare – cumpărare. Teoretic preţul pământului este egal cu o
sumă de bani, care depusă la bancă, cu dobânda pieţei, aduce un
venit anual, egal cu renta încasată de proprietar. Preţul pământului
este de fapt renta capitalizată. În principal, nivelul său depinde de
mărimea rentei (R) şi de rata dobânzii (d) practicată de bănci la
depozite, adică P.P = R/d. Preţul pământului este influenţat de
cererea şi oferta de pe piaţa funciară, de rata profitului la investiţiile
de portofoliu. Oferta rigidă de terenuri generează tendinţa de urcare
a preţului pământului, cu deosebire la categoriile de terenuri cu mai
multe utilizări posibile.
Preţ al pieţei - preţul efectiv pe care îl plătesc
consumatorii pentru cumpărarea unei unităţi de produs. Preţul pieţei
este mai mare decât preţul factorilor, întrucât include impozite

184
 Lexicon cadastral
indirecte, taxe etc. plătite de cumpărători. Preţul pieţei se formează
în funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă, cu excepţia situaţiilor
de monopol, oligopol etc.
Preţ al unui bun sau al unei resurse - un element care
arată la ce anume trebuie să se renunţe pentru a se obţine respectivul
bun sau serviciu. De obicei, este exprimat în termeni băneşti, deşi
plata nu trebuie în mod necesar să aibă o formă monetară. Preţul
relativ este exprimat în termenii cantităţii din alt bun la care trebuie
să se renunţe. Astfel, dacă toate preţurile cresc în aceeaşi proporţie,
preţurile absolute cresc, dar cele relative rămân neschimbate.
Preţ normativ al pământului - constituie o măsură de
estimare a valorii lui echivalente cu potenţialul natural şi economic
al acestuia, exprimate în valută naţională. El se determină în baza
Legii Republicii Moldova Nr. 1308-XXIII din 25.07.97, privind
preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, şi se
aplică în procesul realizării relaţiilor funciare, indiferent de tipul de
proprietate asupra pământului.
Tarifele pentru calcularea preţului normativ al pământului
se stabilesc pentru o unitate convenţională (grad-hectar), pe baza
indicilor cadastrali (cantitativi şi calitativi), şi se indexează anual, în
funcţie de rata inflaţiei, de către Parlament la propunerea
Guvernului, concomitent cu aprobarea bugetului de stat.
La preţul normativ al terenurilor localităţilor (cu excepţia
loturilor de pământ de pe lângă casă) al celor ocupate de obiectele
industriale, de transport, de alte obiecte neagricole se adaugă şi
cheltuielile de amenajare inginerească a teritoriului.
Preţ-plafon - nivel maxim de preţ stabilit de către stat, ce
nu poate fi depăşit, dar în limitele căruia se pot practica preţuri mai
mici. Preţul-plafon este opusul preţurilor minime stabilite de
guvern.
Preţ relativ - orice preţ exprimat în raport cu alt preţ; acest
raport reprezintă cantitatea dintr-un bun material sau serviciu la care
se renunţă pentru a achiziţiona o unitate dintr-un alt bun material
sau serviciu. Evoluţia preţurilor relative poate fi diferită de cea a
preţurilor absolute (exprimate în monedă). De exemplu, la o

185
 Lexicon cadastral
modificare în aceeaşi proporţie a preţurilor absolute, preţul relativ
rămâne constant.
Preţuri agricole - preţuri la care se vând şi se cumpără
produsele pe piaţa agricolă. Formarea preţurilor pe această piaţă are
un anumit specific, generat, pe de o parte, de oferta la produsele
agricole (aflată sub influenţa necontrolabilă a condiţiilor naturale)
şi, pe de altă parte, de slaba elasticitate a cererii. Jocul liber al
cererii şi ofertei la produsele agricole de bază duce, în anii cu
recolte bogate, la prăbuşirea pieţei ca urmare a căderii preţurilor
agricole sub presiunea supraofertei. Pentru a evita efectul devastator
al căderii preţurilor agricole asupra veniturilor fermierilor, în ţările
dezvoltate a fost creat de către stat un sistem de organizare a
pieţelor şi de susţinere a preţurilor agricole. Drept urmare preţurile
agricole nu sunt complet libere, ci se află sub umbrela unei politici
de intervenţie a statului, realizată cu metode şi mijloace specifice în
fiecare ţară. Stabilitatea pieţelor agricole se asigură folosind
următoarele categorii de preţuri agricole: preţuri de intervenţie, care
reprezintă limita inferioară sub care preţul pieţei nu trebuie să scadă,
fiind numite şi preţuri garantate pentru agricultori; preţuri
remuneratorii la produsele agricole de bază.; preţuri indicative sau
orientative, numite şi preţuri-plafon, care sunt acceptate în medie
de producători, fiind fixate în fiecare an la nivelul comunitar şi
servind ca bază pentru fiecare preţ de intervenţie; preţul-prag, care
este un preţ minim sub care nu poate fi importat un produs în ţările
U.E. Se situează deasupra preţurilor agricole mondiale şi are rolul
de a proteja agricultura comunitară de concurenţa produselor din
ţările extracomunitare.
Prezumţie a caracterului autentic şi complet al datelor
din registrul bunurilor imobile.
1. Înscrierile făcute în registrul bunurilor imobile se prezumă
autentice şi complete până la proba contrară.
2. Conţinutul registrului este considerat autentic în favoarea celui
care a dobândit prin act juridic un drept de la o persoană dacă
dreptul era înscris în registru în numele persoanei. Această
dispoziţie nu se aplică atunci când s-a notat o contestare asupra

186
 Lexicon cadastral
autenticităţii sau atunci când neautenticitatea era cunoscută
dobânditorului.
Principii fundamentale privind proprietatea:
1. Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri
materiale şi intelectuale.
2. Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor,
libertăţilor şi demnităţii omului.
Principiu al aşteptării (speranţei) – mărimea valorii de
piaţă a sectorului de teren depinde de mărimea, termenul şi
probabilitatea căpătării rentei. Mărimea valorii de piaţă a sectorului
de teren depinde de venitul rămas după achitarea factorilor
(cheltuielilor) de producere, care au fost făcute pentru valorificarea
sectorului de teren. Acest principiu arată, că preţul obiectului
imobiliar - valoarea curentă a tuturor veniturilor, care se aşteaptă de
a fi căpătate în rezultatul utilizării lui (incluzând vânzarea şi costul
obiectelor imobiliare, în primul rând a sectorului de teren), - va
creşte incontinuu, datorându-se faptului că cerinţa creşte, iar oferta
este limitată. Însă în baza acestui principiu nu se poate face
concluzia, că proprietarul bunului imobil (sectorului de teren) în
sensul larg al cuvântului trebuie să aştepte creşterea preţurilor
bunurilor imobile sau a veniturilor căpătate din darea în arendă a
lor. Aceasta reflectă numai faptul că folosirea obiectelor imobiliare,
inclusiv şi a terenurilor, în principiu, au un caracter de lungă durată.
Din această cauză, la evaluarea bunurilor imobile, trebuie mereu de
avut în vedere, că valoarea lor nu totdeauna este egală cu valoarea
medie, care s-a format pe piaţă la momentul evaluării pentru
obiectele analogice. Valoarea curentă a sumei tuturor veniturilor
poate fi cu mult mai mare.
Principiu al celei mai efective folosiri – valoarea de piaţă
a sectorului de teren se determină reieşind din folosirea cea mai
efectivă a lui.
Cel mai efectiv mod de folosire a terenului – acesta este
cel mai probabil, fizic posibil, argumentat, corespunzător cerinţelor
legislative, financiar realizabile în rezultatul cărora valoarea
sectorului de teren va fi maximală. Cea mai efectivă folosire a

187
 Lexicon cadastral
sectorului de teren se determină având în vedere divizarea
argumentată a lui în parcele aparte, care se vor deosebi după forma,
tipul şi caracterul de folosire. Cel mai efectiv mod de folosire poate
să nu corespundă modului de folosire curent a sectorului de teren.
La determinarea celui mai efectiv mod de folosire se vor
lua în consideraţie:
1. destinaţia cu un anumit ţel şi utilizarea permisă;
2. metodele predominante de folosire a terenurilor din
vecinătatea sectorului de teren evaluat;
3. schimbările care se aşteaptă să aibă loc pe piaţa sectoarelor de
teren;
4. modul de folosinţă curentă a sectorului de teren.
La evaluarea sectorului de teren din toate variantele de
folosire posibile (admise) se alege cea mai bună şi accesibilă, care
aduce cel mai mare venit, şi anume această variantă se va folosi
pentru evaluare. Pentru aceasta se iau în consideraţie numai acele
variante, care corespund normelor juridice (inclusiv şi limitările
urbanistice, cerinţele referitoare la protecţia mediului ambiant,
monumentele istorice, arhitecturale, de amenajare a teritoriului),
realizarea cărora fizic este posibilă şi vor fi rentabile în final (se are
în vedere evaluarea obiectelor comerciale). În rezultat se alege acea
variantă, conform căreia poate fi căpătat preţul maximal, după ce au
fost luate în consideraţie limitările urbanistice, ecologice şi de alt
gen. Dacă sectorul de teren nu este construit, atunci se va determina
volumul construcţiilor care poate fi realizat, reieşind din varianta de
cea mai efectivă folosire cu luarea în consideraţie a tuturor
limitărilor. Dacă pe sectorul de teren supus evaluării este construit,
atunci se va face analiza, în rezultatul căreia se va determina dacă se
măreşte valoarea sectorului de teren cu mărimea valorii sau se
micşorează cu mărimea cheltuielilor care trebuie întreprinse pentru
demolarea construcţiei date, reieşind din varianta aleasă de cea mai
bună folosire.
Acest principiu se recomandă pentru sectoarele de teren
libere. Pentru evaluarea sectoarelor de teren cu construcţii, aplicarea
lui este cu mult mai complicată, deoarece este necesar de a separa

188
 Lexicon cadastral
din preţul întregului complex preţul corespunzător sectorului de
teren. Clădirea sau structura, amplasate pe sectorul de teren dat, nu
totdeauna au cel mai mare preţ sau aduc cel mai mare venit. În afară
de aceasta, cu timpul, în rezultatul uzurii naturale a clădirii,
schimbării situaţiei de pe piaţă şi a altor factori, valoarea obiectului
imobiliar în general poate să se reducă, iar valoarea de piaţă a
sectorului de teren în acelaşi timp să rămână neschimbată sau chiar
să crească. În aşa mod, principiul modului de folosire cel mai bun şi
efectiv permite aprecierea celei mai mari şi posibile mărimi a rentei
funciare independent de faptul că sectorul de teren este construit sau
nu, ce fel de clădire sau structură se afla pe el la momentul
evaluării. Trebuie de atras atenţia că acest principiu este foarte
important la evaluarea sectoarelor de teren nu numai separate, ci şi a
terenurilor orăşeneşti în întregime sau pe zone valorice. Aplicarea
lui permite de a optimiza în baza calculelor economice politica
funciară şi urbanistică. Mai întâi de toate, aceasta se referă la
ameliorările terenurilor, aflate în proprietatea oraşului.
Valoarea de piaţă a sectorului de teren variază în timp, iar
mărimea numerică a ei trebuie să se refere la data evaluării (dată
concretă).
Principiu al cererii şi ofertei – valoarea de piaţă a
sectorului de teren se formează în rezultatul acţiunii reciproce dintre
cerere şi ofertă şi caracterul concurenţei dintre vânzători şi
cumpărători.
Cererea ca de obicei este caracterizată de cantitatea de
obiecte pe care cumpărătorii sunt gata sau pot să le cumpere în
decursul unei perioade determinate de timp, după valoarea de piaţă
care s-a format la momentul dat. Oferta este caracterizată de
cantitatea de obiecte, propuse pentru vânzare în momentul dat şi cu
un preţ concret. Raportul dintre cerere şi ofertă determină nivelul
preţurilor pe piaţa funciară aflată în stare de echilibru.
Sunt posibile trei stări ce caracterizează raportul dintre
cerere şi ofertă:
- cererea şi oferta sunt egale, în rezultatul tranzacţiilor de piaţă
se formează un preţ stabil al obiectelor imobiliare;

189
 Lexicon cadastral
- cererea depăşeşte oferta, preţurile pe piaţă cresc, se formează
preţuri speculative, apare pericolul protecţionismului şi
corupţiei, care în final duc la distrugerea pieţei;
- oferta depăşeşte cererea, preţurile scad, apare perioada de
stagnare a pieţei.
În ţările cu economie de piaţă stabilizată aceste stări
periodic se schimbă una cu alta în dependenţă de factorii sociali,
demografici şi alte procese legate de starea generală a economiei. În
condiţiile nestabilizate de piaţă ale perioadei de tranziţie, acest
principiu deseori nu are o mare influenţă, deoarece raportul dintre
cerere şi ofertă într-o mare măsură este reglementat prin măsuri pur
administrative, deseori din contul reducerii preţului pentru
sectoarele de teren propuse.
Principiu al corespunderii – obiectul evaluat (sectorul de
teren) va avea cea mai mare valoare numai în cazul când va avea
unele trăsături comune cu obiectele din vecinătate, referitoare la
modul de folosire, dimensiuni şi stil, iar cheltuielile pentru
valorificare vor fi minimale. Prin urmare, toţi factorii economici ce
condiţionează utilitatea şi venitul maximal al acestui sector de teren
sunt echilibraţi în cel mai bun mod. Aceasta înseamnă, că pentru
sectorul de teren dat şi obiectele imobiliare amplasate sau care vor fi
înălţate pe el, trebuie să fie realizate condiţiile corespunderii
cheltuielilor pentru procurarea şi valorificarea cu valoarea sau
veniturile obiectelor imobiliare formate pe el. Unul dintre criteriile
de verificare a corespunderii sectorului de teren evaluat acestui
principiu – ponderea corespunzătoare sectorului de teren din
valoarea totală a obiectelor imobiliare amplasate pe el. În partea
centrală a oraşului Chişinău acest raport este cu mult mai redus
decât indicatorul corespunzător din marile oraşe din lume. Prin
urmare creşterea de mai departe a preţurilor pentru sectoarele de
teren din centrul oraşului Chişinău se va simţi şi mai departe şi, în
particular, aceasta se referă la sectoarele de teren destinate
construcţiei caselor cu multe etaje. Aceasta poate să fie condiţionată
şi de creşterea cheltuielilor de construire şi a preţurilor imobilelor
odată cu îmbunătăţirea calităţilor de utilitate a lor. Realizarea

190
 Lexicon cadastral
acestui principiu permite de a separa din costul total al obiectului
imobiliar costul corespunzător al sectorului de teren.
Principiu al influenţei exterioare - valoarea de piaţă a
sectorului de teren depinde de influenţa factorilor exteriori.
Principiu al înlocuirii – valoarea de piaţă a sectorului de
teren nu poate să depăşească cheltuielile cele mai probabile făcute
pentru procurarea unui obiect de utilitate echivalentă. Pentru
cumpărător acest principiu presupune existenţa variantelor de a
alege, cu alte cuvinte, preţul obiectului imobiliar (sectorului de
teren) depinde de existenţa pe piaţă a obiectelor analogice, sau
obiectelor care pot să-l înlocuiască. Principiul arată, că preţul
obiectului dat nu trebuie să depăşească mărimea cheltuielilor
efectuate pentru cumpărarea de pe piaţă a unui obiect analogic. Prin
urmare, preţul unui sector de teren concret este determinat de preţul
cel mai mic, cu care se poate cumpăra un sector de teren analogic,
care are aceiaşi indicatori, inclusiv utilitatea şi venitul potenţial.
În oraşe, în particular în partea centrală a lor, unde s-a
format un aspect istoric şi arhitectural, este foarte greu de găsit două
sectoare de teren absolut identice, care în acelaşi timp să nu fie
valorificate. Particularităţile sectorului de teren creează unele
dificultăţi de realizare a lor pe piaţă, de valorificare în viitor, dar
contribuie la formarea nivelului înalt al valorilor de piaţă. Cu totul
în alt mod este situaţia în raioanele de construire în masă, unde
nivelul de standardizare a soluţiilor urbanistice şi arhitecturale este
mai ridicat, din această cauză există şi mai multe sectoare de teren
de acelaşi tip. Aici principiul de înlocuire poate fi aplicat în măsura
totală şi contribuie la stabilizarea preţurilor de piaţă, menţinându-le
la un nivel mai redus.
Principiu al utilităţii - valoare de piaţă au sectoarele de
teren, care pot să satisfacă necesităţile utilizatorului (utilizatorului
potenţial) în decursul unei perioade determinate de timp.
Privatizare - politică de transformare a proprietăţii publice
asupra unui activ în proprietate privată; politică de trecere totală sau
parţială a unei activităţi până atunci îndeplinită doar de instituţii
publice, în răspândirea unei companii private. Exemplele din prima

191
 Lexicon cadastral
categorie sunt vinderea apartamentelor deţinute de către autorităţile
locale către chiriaşii care le locuiesc; în ultima categorie intră
transferul unor servicii ale sectorului public către cel privat.
Argumentul major avansat în favoarea privatizării este cel al
creşterii eficienţei.
Probe - în pricini civile sunt elementele, de fapt, dobândite
în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea
circumstanţelor ce justifică pretenţiile şi obiecţiile părţilor, precum
şi altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a pricinii.
În calitate de probe în pricini civile se admit elementele de
fapt constatate din explicaţiile părţilor şi ale altor persoane
interesate în soluţionarea pricinii, din depoziţiile martorilor, din
înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile
experţilor.
Datele obţinute cu încălcarea legii nu au putere de
probaţiune şi nu pot fi puse de instanţă în temeiul hotărârii.
Procedeu – fel de a acţiona pentru realizarea unui scop.
Mod de executare a unei operaţii, de efectuare a unei lucrări etc.,
prin folosire a unei anumite metode.
Procedură a înregistrării:
1. În cazul în care cererea de înregistrare a drepturilor este
depusă de reprezentantul titularului de drepturi,
reprezentantul prezintă procura, contractul sau un alt
document ce îi confirmă împuternicirile.
2. În cazul înregistrării drepturilor asupra unui bun imobil
proprietate publică de stat sau proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale în numele lor acţionează autorităţile
publice autorizate.
3. În cazurile stipulate de Legea cadastrului bunurilor imobile,
1543-XIII din 25 februarie 1998, documentele necesare
efectuării înscrisului în registrul bunurilor imobile le prezintă
autorităţile administraţiei publice sau instanţele de judecată.
4. Înregistrarea drepturilor include:

192
 Lexicon cadastral
a. primirea cererii de înregistrare a bunului imobil însoţit de
documentele ce confirmă dreptul asupra lui şi înregistrarea ei
în condica de cereri;
b. examinarea cererii primite şi a documentelor prezentate;
c. emiterea deciziei asupra înregistrării bunului imobil, dreptului
asupra lui sau nesatisfacerii cererii de înregistrare a drepturilor;
d. întocmirea dosarului cadastral în cazul constituirii
(înregistrării) unui bun imobil nou;
e. efectuarea modificărilor de rigoare în dosarul cadastral în cazul
modificării componenţei bunului imobil sau a destinaţiei lui;
f. efectuarea înscrisului în registrul bunurilor imobile;
g. aplicarea parafei de înregistrare a bunului imobil pe toate
exemplarele de documente ce confirmă drepturile în a căror
bază s-a efectuat înregistrarea;
5. Transferul dreptului de proprietate asupra bunului imobil se
face împreună cu sarcinile care îl grevează, cu excepţia
cazurilor în care, la momentul transmiterii, aceste sarcini sunt
suspendate simultan sau, până la acea dată, ele au fost
îndeplinite ori şi-au pierdut într-un alt mod puterea juridică.
Producător - persoană, întreprindere sau ţară care produce
bunuri sau prestează servicii.
Productivitate a factorilor de producţie - eficienţă cu care
sunt combinaţi şi utilizaţi factorii de producţie. Prima aplicaţie a
fost productivitatea agricolă (în agricultură) sub termenul de
randament pe unitate de suprafaţă fiind condiţionată de faptul că
până în secolul XIX activitatea preponderentă era agricultura. De la
începutul secolului XX–lea, aplicarea noţiunii se extinde şi se
ramifică tot mai mult, ţinând succesiv cont de legăturile acesteia cu
progresul tehnic, cu organizarea muncii şi cu diverşi factori de ordin
financiar (capital, investiţii); interesul sporit pentru utilizarea
noţiunii şi pentru diferenţierea calculului eficienţei pe domenii,
sectoare, economie naţională, evitându-se generalizările excesive,
sursele de inexactitate sau de erori; legăturile strânse şi complexe
dintre nivelul şi evoluţia productivităţii factorilor de producţie, pe
193
 Lexicon cadastral
de o parte, şi cele ale salariului, preţului, ocupării şi echilibrelor
economice, pe de altă parte. Noţiunea exprimă raportul (relaţia)
dintre efect şi efort. Mărimea ei se calculează fie prin raportarea
rezultatelor obţinute într-o anumită perioadă la volumul factorilor
de producţie utilizaţi pentru obţinerea respectivului rezultat, fie prin
raportarea factorilor utilizaţi la rezultatul obţinut. După mărimea de
măsurare a rezultatelor, aceasta poate fi: fizică, care măsoară
efectele şi eforturile în unităţi fizice (unităţi dintr-un produs la un
lucrător); valorică, care exprimă efectele şi eforturile în unităţi
valorice. Având în vedere modul de exprimare a producţiei,
productivitatea poate fi brută sau netă. Ea poate reflecta eficienţa
consumării tuturor factorilor de producţie şi a fiecărui factor în
parte. Atât productivitatea globală, cât şi cea parţială se determină
ca productivitate medie şi marginală. Productivitatea se determină la
nivelul firmei, al ramurii sau economiei naţionale.
Productivitate a pământului - randament, eficienţă cu
care este exploatată o suprafaţă de teren. Productivitatea pământului
se exprimă prin producţia (fizică sau în expresie bănească) obţinută
pe unitatea de suprafaţă. Ea depinde de un complex de factori:
calitatea terenului (fertilitatea naturală, aşezare, microclimat),
bunurile de capital, munca, tehnologiile, sistemul de agricultură etc.
Dinamica productivităţii pământului reflectă ceea ce economiştii
clasici au denumit “legea fertilităţii descrescânde a solului”.
Evoluţia productivităţii pământului este influenţată de calitatea
tuturor factorilor utilizaţi raţional în producţie. Dacă se modifică un
singur factor, ceilalţi rămânând constanţi, randamentele cresc atât
timp cât proporţia dintre factorul variabil şi ceilalţi factori se
menţine optimă. Odată depăşit acest nivel (prag), echilibrul dintre
factori se modifică, iar rezultatele (randamentele) marginale tind să
se reducă. În condiţiile unor tehnologii date, producţia agricolă în
ansamblu creşte, dar dozele adiţionale cu care se măreşte tind să se
micşoreze treptat până când efectul factorului variabil dispare. Pe
termen lung şi în condiţiile progresului tehnic productivitatea
pământului tinde să crească, întrucât fermierii ameliorează factorii
de producţie. Creşterea substanţială a producţiei agricole pe plan

194
 Lexicon cadastral
mondial în secolul al XX-lea este evidentă, deşi suprafeţele
cultivate au rămas aceleaşi sau chiar s-au redus în unele ţări.
Produs - bun sau serviciu rezultat din activitatea
economică, destinat satisfacerii directe sau indirecte a unei nevoi.
Este sinonim cu “bun economic”. Poate fi clasificat în mai multe
grupe, după criterii corespunzătoare.
Produs Intern Brut (P.I.B.) - principalul agregat
macroeconomic al sistemului conturilor naţionale, ce exprimă
valoarea adăugată brută a bunurilor şi serviciilor ajunse în ultimul
stadiu al circuitului economic, care au fost produse în interiorul unei
ţări de către agenţii economici autohtoni şi străini, într-o anumită
perioadă de timp, de regulă un an. P.I.B. se poate calcula în trei
feluri:
a) PIB = VAB + IP+ TV – SP,
unde: VAP –valoarea adăugată brută; IP – impozitele pe produs,
inclusiv taxa pe valoarea adăugată; TV – taxele vamale; SP –
subvenţii de produs.
b) PIB = CF + FBCF +VS + (E- I),
unde: CF – consumul final; FBCF – formarea brută de capital fix;
VS – variaţia de stoc; E – exporturi; I – importuri.
c) PIB = R + EBE + IPRI –SE,
unde: R –remunerarea salariaţilor; EBE –excedentul brut de
exploatare; IPRI – impozitele legate de producţie şi importuri; SE –
subvenţiile de exploatare.
Profit - diferenţa dintre veniturile generate prin vânzarea
producţiei şi totalul costurilor de oportunitate al factorilor utilizaţi
în realizarea producţiei respective. În costuri sunt incluse şi primele
aferente riscurilor asumate, şi costurile utilizării capitalului
proprietarului. Dar aceste elemente nu sunt în calitate de costuri şi
calcul contabil, lucru ce reprezintă diferenţa dintre definiţia
economică şi cea contabilă a profitului.
Profitabilitate - indicator de rentabilitate egal cu diferenţa
dintre rentabilitatea financiară şi rata reală a dobânzii. Pentru
numeroşi autori acest indicator joacă un rol determinant în decizia

195
 Lexicon cadastral
de a investi, deoarece permite compararea efectelor investiţiei
productive cu cele ale plasamentului financiar.
Proiect – lucrare tehnică alcătuită din piese scrise şi din
piese desenate, elaborată în baza unei teme date, şi care cuprinde
justificarea utilităţii unei investiţii, examinarea eficienţei ei
economice, amplasamentul obiectului investiţiei, costul (pe bază de
calcule estimative sau de devize) şi datele necesare pentru realizarea
ei (calcule tehnico-economice, descrieri, instrucţiuni de executare,
desene, etc.). Proiectul poate fi întocmit pentru o investiţie
complexă (de exemplu, o construcţie civilă sau industrială cu
instalaţiile ei de încălzire, iluminare, apă, canalizare, etc.), sau
numai pentru un singur obiect tehnic (de exemplu, un pod, o
maşină-unealtă, o instalaţie de încălzire, etc.), ori o reparaţie, o
reconstrucţie, o extindere a unui sistem tehnic existent.
Proiectare – ansamblul operaţiilor de elaborare a unui
proiect.
Proiectarea unei investiţii se face în mod complex,
rezolvând toate problemele referitoare la lucrările de amenajare
provizorie a terenului, la lucrările de construcţie (arhitectură şi
rezistenţă), la lucrările de instalaţii interioare (apă, canal, lumină,
energie, etc.), la utilajul necesar producţiei sau funcţionării
ansamblului, la lucrările edilitare şi de căi de comunicaţie, la
lucrările de amenajare definitivă a teritoriului (împrejmuiri, spaţii
verzi, plantaţii, etc.), la organizarea execuţiei lucrărilor şi la diferite
alte lucrări. Complexitatea proiectării şi corelaţia strânsă dintre
condiţiile tehnice şi economice din diferite domenii de proiectare
reclamă coordonarea atentă şi permanentă a proiectării, cuprinzând
toate ramurile de specialitate.
La proiectare trebuie să se aibă în vedere elementele care
să asigure elaborarea unor proiecte de calitate, la un preţ de cost mic
al investiţiilor proiectate. Reducerea preţului de cost se realizează
prin concepţia generală a proiectului cât şi prin soluţiile constructive
adoptate. Dintre soluţiile de ordin general fac parte: alegerea
amplasamentului optim al construcţiei; gruparea potrivită a
obiectelor în scopul reducerii suprafeţei totale construite şi a

196
 Lexicon cadastral
reţelelor de comunicaţii; reducerea volumului construcţiilor
provizorii de şantier; minimumul de circulaţie în fluxul tehnologic
al producţiei; minimumul de cost al produsului obţinut prin
funcţionarea unui utilaj cu cost optim, folosirea în comun cu alte
şantiere din regiune a întreprinderilor de producţie auxiliară.
Soluţiile constructive trebuie să asigure: stabilitatea şi durabilitatea
construcţiilor în exploatare, prin structuri de rezistenţă economice şi
care reclamă o execuţie simplă; reducerea consumului de materiale
costisitoare şi care se găsesc greu; utilizarea, în mare măsură, a
materialelor locale sau provenite din sursele cele mai apropiate,
pentru reducerea transporturilor; extinderea mecanizării execuţiei,
mergând până la automatizarea operaţiilor şi comenzilor, pentru
reducerea consumului de manoperă şi a termenului de execuţie;
evitarea ornamentelor şi a decoraţiilor inutile şi costisitoare;
respectarea normativelor, a instrucţiunilor şi regulamentelor în
vigoare cu privire la proiectarea construcţiilor.
Deoarece un proiect complex reclamă colaborarea mai
multor proiectanţi de specialităţi diferite şi numeroase avize
preliminare, el se elaborează în mai multe etape, numite faze de
proiectare.
Proprietar - titular al unui drept de proprietate, respectiv
persoană îndreptăţită să exercite în nume propriu prerogativele
conferite de acest drept: aptitudinea de a întrebuinţa lucrul potrivit
cu natura sau destinaţia acestuia, de a-l folosi şi dispune de el,
exclusiv şi perpetuu, în limitele impuse de lege.
Proprietar - denumirea investitorului după încheierea
procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor de construcţie.
Proprietar al terenului – denumira comună a persoanelor
care posedă dreptul de proprietate, de folosinţă permanentă (fără de
termen), de moştenire pe viaţă a terenului. Titular al unui drept de
proprietate. Persoană, care posedă un teren, considerată în raport cu
arendaşul.
Proprietate - raport social concretizat într-un înscris
privind dreptul efectiv al unei persoane asupra unor bunuri
economice create sau existente în societate. Proprietarul se bucură şi

197
 Lexicon cadastral
dispune de un bun în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele
determinate de lege. Titularul proprietăţii exercită atributele
proprietăţii: dreptul de posesie (prerogativa proprietarului de a
stăpâni în fapt, direct şi nemijlocit bunul în interesul propriu),
dreptul de folosinţă (capacitatea proprietarului de a utiliza bunul în
propriul său interes, dobândind în proprietate serviciile şi veniturile
pe care le poate obţine din acestea), dreptul de dispoziţie (puterea
proprietarului de a înstrăina bunul sau de a constitui asupra lui
drepturi reale în favoarea altuia, precum şi de a consuma sau de a
distruge , chiar fără folos, lucrul ce-i aparţine. Proprietatea se
manifestă sub mai multe forme delimitate după criterii precise, care
corespund cerinţelor de prognozare, analiză sau măsurare
economică. Astfel de forme pot fi proprietate particulară,
proprietate publică, proprietate industrială, proprietate financiară.
Privită în sensul economic real, proprietatea este un fapt social,
universal răspândit, însă reglementat în mod diferit; reglementarea
lui constituie unul dintre elementele fundamentale, definitorii ale
sistemului economic.
Proprietate comună. Temeiurile apariţiei ei:
1. Proprietatea este comună în cazul în care asupra unui bun au
drept de proprietate doi sau mai mulţi titulari.
2. Proprietatea comună poate apărea în temeiul legii sau în baza
unui act juridic.
Se deosebesc mai multe forme de proprietate comună:
1. Proprietatea comună poate fi caracterizată prin delimitarea
cotei fiecărui proprietar (proprietate pe cote-părţi) sau prin
nedelimitarea cotelor-părţi (proprietate în devălmăşie).
2. Dacă bunul este comun, proprietatea pe cote-părţi se prezumă
până la proba contrară.
3. Coproprietarii devălmaşi pot atribui bunurilor comune
regimul proprietăţii comune pe cote-părţi.
Proprietate comună în devălmăşie:
1. În cazul în care dreptul de proprietate aparţine concomitent
mai multor persoane fără ca vreuna dintre ele sa fie titularul

198
 Lexicon cadastral
unei cote-părţi ideale din bunul comun, proprietatea este
comună în devălmăşie.
2. Proprietăţii comune în devălmăşie i se aplică în modul
corespunzător dispoziţiile cu privire la proprietatea comună pe
cote-părţ,i dacă nu prevede altfel.
Fiecare coproprietar devălmaş are dreptul de a folosi bunul
comun potrivit destinaţiei acestuia, fără a limita dreptul celorlalţi
coproprietari, dacă în contract nu este prevăzut altfel.
Proprietate de stat de domeniu privat - formă a
proprietăţii de stat, prezintă proporţii diferite în toate ţările şi al
cărei obiect este gestionat şi utilizat pe baza criteriilor de eficienţă şi
de raţionalitate economică, caracteristice oricărei societăţi
comerciale. În funcţie de opţiunile politice adoptate pe cale
democratică obiectul proprietăţii de stat de domeniu privat poate fi
trecut în proprietate privată a unor persoane fizice sau juridice, de
asemenea, pe baze comerciale, prin vânzare-cumpărare. Bunurile ce
fac obiectul acestei forme de proprietate sunt deci alienabile. În
istoria recentă a unor ţări dezvoltate economic (de pildă Franţa),
unele firme sau activităţi au făcut obiectul unor acte succesive (în
condiţiile date şi pe baza unor decizii cu caracter naţional) de
naţionalizare şi privatizare.
Proprietate de stat de domeniul public (proprietate
publică) - formă de proprietate care semnifică apartenenţa
obiectului ei fie de partea statului central, fie de cea a unităţilor
administrativ-teritoriale. Pot face obiectul exclusiv al proprietăţii
publice, constituind domeniul public al statului: bogăţiile de orice
natură ale subsolului, căile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu
potenţialul energetic valorificabil şi cele care pot fi folosite în
interes public precum şi alte bunuri stabilite de lege. Bunurile
publice sunt inalienabile, adică nu pot fi înstrăinate. Ele pot fi însă
date în administrarea regiilor autonome ori a instituţiilor publice sau
pot fi concesionate ori închiriate.
Proprietate funciară - relaţie socială între persoane fizice
sau juridice generată de însuşirea şi stăpânirea unor suprafeţe de
teren. Proprietatea funciară are o foarte mare importanţă asupra

199
 Lexicon cadastral
sistemului şi randamentelor cu care este exploatat pământul (fondul
funciar). În decursul timpului, proprietatea funciară a cunoscut
multe forme: proprietate funciară obştească, ce aparţinea obştilor
săteşti care foloseau în comun terenurile; proprietate funciară
ţărănească a ţăranilor liberi; proprietate funciară moşierească,
formată din moşii boiereşti; proprietate funciară a statului ca
domenii ale puterii domneşti sau ale Coroanei; proprietate funciară
particulară a ţăranilor cu gospodării individuale, care s-a format în
urma împroprietăririlor prin reforme agrare şi a persoanelor fizice
şi/sau juridice, ce deţin terenuri neagricole; proprietate funciară
cooperatistă, constituită prin unirea mai multor gospodării
individuale; proprietate funciară de stat.
În corespundere cu legislaţia în vigoare, astăzi sunt
recunoscute proprietatea funciară publică şi privată.
Proprietate a membrilor gospodăriei ţărăneşti (de
fermier) - bunurile folosite în comun de membrii gospodăriei
ţărăneşti pot aparţine unui sau mai multor membri ai gospodăriei cu
drept de proprietate individuală ori membrilor gospodăriei cu drept
de proprietate comună în devălmăşie sau cu drept de proprietate
comună în diviziune, dacă ultimul este prevăzut în contractul
încheiat între ei.
Bunuri folosite în comun de membrii gospodăriei ţărăneşti
pot fi: terenurile, plantaţiile de pe ele, construcţiile gospodăreşti şi
alte construcţii, instalaţiile de ameliorare şi alte instalaţii, vitele
productive şi de muncă, păsările, tehnica agricolă şi altă tehnică,
mijloacele de transport, utilajele, inventarul şi alte bunuri, procurate
pentru gospodărie de membrii ei.
Dispunerea de bunurile comune se efectuează cu acordul
tuturor membrilor gospodăriei ţărăneşti.
Alte particularităţi ce ţin de dreptul de proprietate al
membrilor gospodăriei ţărăneşti, precum şi al altor membri sau foşti
membri ai familiei fondatorului (conducătorului) gospodăriei ori al
altor persoane asupra bunurilor folosite în comun de membrii
gospodăriei, sunt reglementate de Legea privind gospodăriile

200
 Lexicon cadastral
ţărăneşti, Codul civil, Codul funciar, Codul familiei si de alte acte
legislative.
Protecţie ecologiă a terenurilor - terenurile, ca spaţiu de
importanţă vitală, ca mijloc de producţie agricolă şi spaţiu de
amplasare a tuturor obiectelor de activitate umană.,sunt protejate de
stat.
Protecţia ecologică a terenurilor este prioritară altor forme
de activitate.
Protecţie şi ameliorare a solului – măsuri ce se realizează
prin lucrări de prevenire şi de combatere a proceselor de degradare
şi poluare a solului provocate de fenomene naturale sau cauzate de
activităţi economice şi sociale.
Lucrările necesare pentru protecţia şi ameliorarea solului
se stabilesc pe bază de studii şi proiecte, întocmite la cerere de
organele de cercetare şi proiectare de specialitate, în corelare cu cele
de amenajare şi organizare a teritoriului, şi se execută de către
deţinătorii terenurilor sau prin grija acestora, de către unităţi
specializate în execuţia unor asemenea lucrări.
Statul sprijină realizarea lucrărilor de protecţie şi
ameliorare a solului, suportând parţial sau total cheltuielile în limita
alocaţiei bugetare aprobate, pe baza notelor de fundamentare
elaborate de unităţile de cercetare şi proiectare.
Publicitate / reclamă - acţiune a unei firme de a promova
vânzările produselor pe care le realizează, cu scopul principal de a
creşte numărul consumatorilor care le preferă în raport cu cele
oferite de concurenţi. Publicitatea se poate realiza în două
modalităţi. În primul rând, publicitatea poate fi folosită pentru
informarea consumatorului cu privire la existenţa şi localizarea
produsului pe care îl promovează. În al doilea rând, publicitatea
poate influenţa natura preferinţelor consumatorilor în favoarea
produselor firmei. S-a susţinut că publicitatea este o sursă de
imperfecţiuni ale pieţei, întrucât contribuţia pe care o are la crearea
unor bariere la întrare şi diferenţierea produsului, asigură firmelor
deja existente pe piaţă o oarecare libertate în stabilirea preţului.
Astfel publicitatea poate conserva nivelurile de concentrare dintr-un

201
 Lexicon cadastral
domeniu industrial, publicitatea poate fi abordată ca o cheltuială de
capital. Prin această idee se recunoaşte că cheltuielile de publicitate
contribuie la creşterea reputaţiei unei firme, reputaţie care poate
eroda în timp.
Punct cadastral – punct determinat printr-o ridicare
cadastrală, căruia i se calculează coordonatele şi care e raportat în
planul cadastral. Se deosebesc:
Punct cadastral de bază, care aparţine reţelei geodezice şi
este materializat pe teren prin borne. Densitatea punctelor de bază
este în funcţie de scara pentru care se efectuează măsurările.
Punct cadastral de detaliu, care aparţine ridicării detaliilor
cadastrale şi care e materializat prin punctele caracteristice de
detaliu.
Punct cadastral parcelar, care reprezintă fiecare vârf al
conturului parcelei, tarlalei sau o zonă cadastrală dată, puncte
materializate pe teren prin borne de hotar.
Punct cadastral principal, care aparţine poligonaţiei
cadastrale şi care reprezintă fiecare punct de frângere a drumuirilor
cadastrale principale şi secundare; acolo unde aceste drumuri se
intersectează, punctele cadastrale principale devin puncte cadastrale
nodale.
Punctul cadastral principal se materializează pe teren în
mod durabil, prin borne cadastrale. Densitatea punctelor cadastrale
principale variază în funcţie de natura cadastrului respectiv.
Punct de fixare – punctul semnului convenţional, care în
mare măsură corespunde amplasării obiectului în teren.
Putere de piaţă - capacitatea unui participant la o piaţă
(cumpărător sau vânzător) ori a unui grup de participanţi de a
influenţa preţul produsului sau serviciului în cauză. O piaţă perfect
competitivă şi în stare de echilibru asigură o absenţă totală a puterii
de piaţă.
Randament / venit - venitul unitar anual adus de un titlu
de valoare, calculat ca procentaj din preţul curent de piaţă al
acestuia. În cazul acţiunilor se face o distincţie între randamentul
bursier (veniturile câştigate şi venitul sub formă de dividende),

202
 Lexicon cadastral
primele fiind calculate pe baza profiturilor net, iar ultimele- pe baza
dividendelor declarate. În mod normal, randamentul acţiunilor (pe
baza dividendului) este mai mic decât randamentul bursier din
cauza profiturilor reţinute.
Raport de expertiză - raportul de expertiză se elaborează
în scris.
Raportul de expertiză se depune în instanţă judecătorească
cu cel puţin 5 zile înainte de data judecării pricinii.
Raportul de expertiză va cuprinde descrierea amplă a
investigaţiilor şi concluziile pe marginea lor, răspunsul la întrebările
instanţei judecătoreşti. În cazul în care constată, pe parcursul
efectuării expertizei, existenţa unor circumstanţe importante pentru
soluţionarea pricinii referitor la care nu i s-au pus întrebări, expertul
este în drept să includă în raport deducţiile sale asupra lor.
Raportul de expertiză este examinat în şedinţă de judecată
şi evaluat în ansamblu cu celelalte probe.
Părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să
obiecteze împotriva raportului de expertiză şi împotriva altor
probleme ce ţin de acesta.
În cazul în care consideră că raportul de expertiză este
insuficient de clar sau este incomplet ori în cazul în care nu este de
acord cu el, instanţa judecătorească poate ordona o expertiză
suplimentară sau, respectiv, o expertiză repetată.
Raportul de expertiză nu este obligatoriu pentru instanţa
judecătorească. Respingerea lui însă trebuie să fie motivată.
Raport de evaluare - act întocmit de evaluator, pe hârtie
sau pe suport electronic, la finele procesului de determinare a valorii
obiectului examinat.
Raportul de evaluare trebuie să corespundă următoarelor
cerinţe:
• evaluarea se finalizează cu întocmirea în mod obligatoriu a
raportului de evaluare.
• raportul va conţine opinia clară şi neechivocă a evaluatorului
privind valoarea obiectului evaluării.
În raportul de evaluare se indică:

203
 Lexicon cadastral
a. data întocmirii;
b. scopul evaluării;
c. numele, prenumele (denumirea) beneficiarului şi datele de
identificare ale lui;
d. denumirea întreprinderii de evaluare şi datele de identificare
ale ei;
e. descrierea obiectului evaluării şi datele privind proprietarul
acestuia (în cazul în care obiectul evaluării aparţine
persoanei juridice, se indică datele de identificare ale
acesteia);
f. data la care a fost estimată valoarea;
g. tipul şi definiţia valorii estimate, care explică sensul noţiunii
utilizate;
h. lista standardelor, metodelor, datelor iniţiale (cu indicarea
sursei de obţinere a lor), utilizate pentru evaluare, precum şi
ipotezele evaluatorului, pe care se bazează evaluarea;
i. etapele evaluării şi temeiul determinării valorii recomandate
a obiectului evaluării, factorii restrictivi şi domeniul aplicării
valorii estimate;
La raport se vor anexa:
• copiile de pe actele care acordă dreptul de prestare a
serviciilor de evaluare (licenţa întreprinderii, certificatul de
calificare al evaluatorului care a efectuat evaluarea);
• copiile de pe actele utilizate de evaluator, în baza cărora au
fost determinate caracteristicile calitative şi cantitative ale
obiectului evaluării.
În raportul de evaluare poate fi inclusă şi altă informaţie
care, după părerea evaluatorului, a influenţat esenţial asupra valorii
obiectului evaluat.
Raportul trebuie sa fie semnat de evaluator, de conductorul
întreprinderii de evaluare şi legalizat cu ştampila întreprinderii.
Întreprinderea de evaluare păstrează câte un exemplar al
rapoartelor de evaluare timp de 5 ani.
Raport de expertiză judiciară - act întocmit de expert în
urma efectuării unei expertize judiciare care trebuie să cuprindă:

204
 Lexicon cadastral
a. partea introductivă, în care se menţionează organul care a dispus
efectuarea expertizei, data la care s-a dispus efectuarea acesteia,
numele şi prenumele expertului, specialitatea acestuia, data
întocmirii raportului de expertiză, obiectul acesteia şi întrebările
la care expertul urmează să răspundă, materialul pe baza căruia
expertiza a fost efectuată şi dacă părţile care au participat la
aceasta au dat explicaţii în cursul expertizei;
b. descrierea operaţiunilor de efectuare a expertizei, obiecţiile sau
explicaţiile părţilor, precum şi analiza acestor obiecţii ori
explicaţii pe baza celor constatate de expert;
c. concluziile, care cuprind răspunsurile la întrebările puse şi
părerea expertului asupra obiectului expertizei.
Raporturi reglementate de legislaţia civilă - legislaţia
civilă determină statutul juridic al participanţilor la circuitul civil,
temeiurile apariţiei dreptului de proprietate şi modul de exercitare a
acestuia, reglementează obligaţiile contractuale şi de altă natură,
alte raporturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale conexe lor.
Raporturile familiale, locative, raporturile de muncă, de
exploatare a resurselor naturale şi de protecţie a mediului
înconjurător, ce corespund prevederilor alin.(1), sunt reglementate
de Codul Civil şi de alte legi.
Raporturile privind realizarea şi apărarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului, a altor valori nepatrimoniale
sunt reglementate de Codul Civil şi de alte legi.
Subiecte ale raporturilor juridice civile sunt persoanele
fizice şi juridice, cele care practică, precum şi cele care nu practică
activitate de întreprinzător.
Rată de actualizare - rata la care beneficiile şi costurile
viitoare sunt actualizate din cauza preferinţei de timp sau existenţei
unei rate pozitive a dobânzii. Astfel, dacă cineva are de primit 1000
lei anual, suma de 1000 lei din anul 1 este mai mică decât suma de
1000 lei din prezent, pentru că persoana respectivă preferă să obţină
un beneficiu acum şi nu mai târziu sau pentru că ar putea să-şi
investească cei 1000 lei de acum la o rată a dobânzii egală cu r,
obţinând 1000x(1+r) după un an. Astfel persoanei în cauză îi este

205
 Lexicon cadastral
indiferent dacă să opteze pentru 1000 lei acum sau 1000x(1+r) lei
peste un an. Rezultă că persoanei respective îi este în măsură egală
să aleagă şi între 1000/(1+r) lei în prezent şi 1000 lei în anul viitor,
dacă se împart ambele opţiuni cu (1+r). Astfel suma 1000 +
1000/(1+r) este valoarea actualizată netă, iar r este rata de
actualizare.
Rată de capitalizare - rata la care piaţa bursieră
capitalizează câştigurile curente ale unei societăţi comerciale pe
acţiuni. Se calculează împărţind suma acestor câştiguri la produsul
dintre numărul acţiunilor emise şi cursul sau preţul de piaţă al
acestor acţiuni la preţul curent de piaţă al unei acţiuni.
Rată de impunere fiscală - mărime relativă ce exprimă în
procente partea din venit preluată de către stat, mărime stabilită prin
legi sau reglementări ale politicii fiscale. Rata de impunere fiscală
are o deosebită importanţă în alegerea strategiei de justeţe socială,
în politica de combatere a instabilităţii şi de relansare economică. În
legătură cu rata de impunere fiscală, se calculează rata marginală de
impunere fiscală (Rmgi), ca raport între creşterea obligaţiilor fiscale
(importe, taxe etc.) (∆I) şi creşterea venitului (∆V) :
Rmgi = ∆I/∆V,
care poate fi mai mare, egală sau mai mică decât rata de
impunere fiscală.
Raţional – potrivit cu cerinţele raţiunii; logic.
Rectificare a înscrierilor din registrul bunurilor
imobiliare:
1. Când vreo înscriere din registrul bunurilor imobile nu
corespunde situaţiei juridice reale, se poate cere rectificarea
înscrierii.
2. Prin rectificare se înţelege radierea, corectarea sau menţionarea
oricărei operaţiuni susceptibile de a face obiectul unei înscrieri
în registru.
Reducere a cererii - scăderea volumului de bunuri cerute
la un nivel de preţ dat. Asemenea modificări apar ca urmare a
influenţei uneia sau mai multor condiţii ale cererii.

206
 Lexicon cadastral
Reducere a ofertei - scăderea volumului de produse oferite
la un nivel de preţ dat, modificare intervenită datorită influenţei
condiţiilor ofertei.
Reevaluare - operaţiune periodică prin care se determină
valoarea prezentă a activelor patrimoniale ale unei firme, ca urmare
a modificărilor intervenite în timp în starea acestora şi în nivelul
preţurilor. În general, sunt supuse evaluării activele fixe (bunurile
de capital fix, terenurile), care, datorită perioadei lungi de serviciu
sau de utilizare, resimt în modul cel mai amplu impactul progresului
tehnologic şi al variaţiei preţurilor. Reevaluarea poate fi hotărâtă de
conducerea firmei (reevaluare liberă) sau de către autoritatea
publică (reevaluare legală). În principal bazele de evaluare sunt
valoarea de piaţă, în cazul activelor fixe pentru care există tranzacţii
similare de piaţă, şi costul de înlocuire diminuat cu deprecierea
corespunzătoare, în cazul bunurilor de capital fix supuse
amortizării. Reevaluarea este efectuată de evaluatori calificaţi,
valorile determinate de aceştia trebuie certificate de un evaluator
extern autorizat.
Reformă în agricultură - unul dintre obstacolele majore
ale dezvoltării economice este folosirea în agricultură a unor metode
primitive şi ineficiente. Sectoarele rurale din ţările mai puţin
dezvoltate trebuie să susţină o populaţie urbană în creştere, în sensul
furnizării unor produse alimentare de bază. Metodele primitive sunt
insuficiente şi, de multe ori, tehnologiile moderne sunt inadecvate.
Astfel, o variantă a reformei constă în implementarea unui tip
adecvat de tehnologie agricolă.
Mai mult de atât, este mare nevoie de o reformă a
sistemului proprietăţii funciare – domeniu în care întâlnim adesea
una sau alta din următoarele situaţii extreme. În prima, proprietăţile
sunt prea fragmentate, încât nici unul dintre proprietari nu are
suficient teren pentru a aplica o metodă de producţie eficientă sau
pentru a produce alimente peste nevoile sale de subzistenţă, astfel
încât să le livreze pe piaţă. La cealaltă extremă, proprietăţile sunt
excesiv de mari, deţinute uneori de moşieri absenţi, astfel încât
terenul arabil nici măcar nu este folosit. În aceste condiţii, printre

207
 Lexicon cadastral
reformele utile se numără, în primul caz, stabilirea unor forme de
asociere, iar în al doilea, fixarea unor plafoane privind mărimea
proprietăţilor de teren, astfel încât pământul disponibil să fie
repartizat egal. O altă reformă în agricultură se referă la asigurarea
seminţelor, îngrăşămintelor, experţilor agricoli şi împrumuturile
ieftine pentru cumpărarea de echipamente.
Regim de administrare a fondului ariilor protejate - un
ansamblu unitar de măsuri de protecţie, ecologice şi tehnico-
organizatorice care reglementează activitatea, desfăşurată în cadrul
fondului, de conservare, optimizare şi dezvoltare raţională durabilă
a reţelei de arii naturale protejate.
Regim juridic al terenurilor - stabilit în funcţie de
destinaţie şi beneficiar, de un complex de acte normative de natură
deosebită, aparţinând mai multor ramuri de drept, cum ar fi: dreptul
constituţional, dreptul administrativ, dreptul civil, dreptul funciar,
dreptul agrar.
Registrator - persoană cu funcţii de răspundere din Oficiul
Cadastral Teritorial, care este în drept să examineze documentele ce
confirmă drepturile şi să decidă asupra înregistrării imobilului şi a
drepturilor asupra lui, să opereze modificări în planul cadastral, să
efectueze şi să rectifice înscrisuri în registrul bunurilor imobile în
modul stabilit.
În funcţia de registrator sunt desemnate prin concurs
persoane care au: studii juridice superioare sau studii superioare
corespunzătoare funcţiilor deţinute şi practică de lucru de cel puţin
5 ani în organele de înregistrare a deţinătorilor de terenuri şi a
construcţiilor capitale.
Modul de desfăşurare a concursului pentru suplinirea
funcţiei de registrator este stabilit de Guvern.
Registratorul este supus atestării, în modul stabilit de
Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, cel puţin o data la 5 ani.
Atestarea se efectuează de către o comisie, constituită din
reprezentanţi ai Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru şi ai
Ministerului Justiţiei.
Registratorul este în drept:

208
 Lexicon cadastral
a. să ceară solicitanţilor documentele necesare pentru includerea
în cadastru a datelor despre bunul imobil şi drepturile asupra
lui;
b. să decidă, în modul stabilit, asupra efectuării sau modificării
înscrisului şi/sau asupra efectuării menţiunii în registrul
bunurilor imobile ori asupra refuzului de a efectua sau de a
modifica înscrisul respectiv;
c. să efectueze, în modul stabilit, modificări şi completări în
cadastru;
d. să elibereze extrase din registrul bunurilor imobile;
e. să elimine, în modul stabilit, greşelile din cadastru;
f. să exercite alte funcţii în conformitate cu prezenta lege, cu alte
acte normative.
Regulamentul registratorului OCT se aproba de Guvern.
Registru al bunurilor imobiliare - sistem de înscrisuri,
efectuate conform legii privitoare la imobil şi la drepturile
patrimoniale asupra lui. Pe întreg teritoriul ţării este ţinut un singur
registru al bunurilor imobile.
În registrul bunurilor imobiliare sunt descrise imobilele şi
sunt indicate drepturile reale care au ca obiect aceste bunuri.
Drepturile de creanţă, faptele sau raporturile juridice
aferente imobilelor consemnate în registru pot fi înscrise în cazurile
prevăzute de lege.
Orice persoană interesată poate lua cunoştinţă de registrul
bunurilor imobile.
Modul de elaborare şi de întocmire a registrului bunurilor
imobile este stabilit de lege.
În registrul bunurilor imobile, în afară de drepturile
patrimoniale asupra bunului imobil, se înscriu sub formă de
menţiune faptele juridice care pot duce la stingerea sau naşterea
drepturilor patrimoniale asupra bunului imobil şi se fac rectificările
necesare la înscrisuri.
Registrul bunurilor imobile este documentul de bază al
cadastrului. Dacă datele din registrul bunurilor imobile nu coincid
cu datele din alte documente cadastrale sau cu datele constatate pe

209
 Lexicon cadastral
teren, se consideră veridice datele din registrul bunurilor imobile, cu
excepţia cazurilor de eroare tehnică evidentă.
Registrul bunurilor imobile conţine înscrisuri privind
fiecare bun imobil, dreptul de proprietate şi alte drepturi
patrimoniale, titularii de drepturi, documentele ce confirmă
drepturile, tranzacţiile cu bunuri imobile şi alte temeiuri ale naşterii,
modificării, grevării şi stingerii drepturilor.
Registrul bunurilor imobile se păstrează permanent. În el
se indică toate datele referitoare la drepturile asupra bunurilor
imobile în vigoare şi cele stinse.
Distrugerea documentelor expirate ce confirmă drepturile
asupra bunurilor imobile, precum şi scoaterea vreunui document din
dosarul cadastral sunt interzise.
Registrul bunurilor imobile se ţine manual pe fişiere de
hârtie şi computerizat pe fişiere electronice, ambele modalităţi de
înregistrare având aceeaşi putere juridică. În cazul unor date
contradictorii, prioritate are registrul ţinut manual. Decizia privind
ţinerea numai a registrului computerizat al bunurilor imobile se
adopta de către Guvern.
Registru cadastral – în care se inventariază elementele de
bază ale parcelelor cadastrale şi care serveşte la realizarea
cadastrului unei regiuni. Registrul cadastral cuprinde datele
caracteristice ale părţilor care compun un teritoriu cadastral şi
anume: numărul cadastral al parcelelor, zona sau categoria din care
face parte; clasificarea parcelelor după venitul cadastral; natura
ramurilor de cultură de pe fiecare parcelă; modul de folosire a
suprafeţelor; uzufructarul sau proprietarul parcelelor etc.
Registrul cadastral întregeşte planul cadastral şi după
natura cadastrului pe care-l înregistrează, se deosebesc: registru
cadastral funciar, registrul bunurilor imobile, registrul cadastral al
clădirilor, registrul cadastral al pădurilor, etc.
Registrele cadastrale se clasifică de asemenea în
dependenţă de elementul de bază inventariat: registrul cadastral al
deţinătorilor de terenuri; registrul cadastral al terenurilor, etc.

210
 Lexicon cadastral
Registru cadastral al deţinătorilor de terenuri -
sistematizarea informaţiei cadastrale despre toţi deţinătorii de
terenuri, înscrişi în ordinea înregistrării lor. Acest registru cuprinde:
I. proprietarul terenurilor, numărul de înregistrare, data înregistrării,
numele, prenumele, patronimicul persoanei fizice sau denumirea
persoanei juridice, adresa, IDNO; II. Sectorul de teren: numărul
cadastral, suprafaţă în ha, bonitatea (grade), categoria terenurilor,
categoria de folosinţă, temeiul înscrierii, note.
Registru cadastral al terenurilor - sistematizarea
informaţiei cantitative şi calitative despre terenurile aflate în
hotarele ţării, oraşului, municipiului, raionului (judeţului).
Documentul cadastral ţinut de primărie în care se fac înscrieri
despre dreptul de proprietate şi dreptul de folosinţă asupra terenului.
Reglementare - acţiunea de a stabili norme, principii,
standarde, reguli etc. în scopul creşterii gradului de performanţă al
unei structuri economice sau al unei pieţe. Reglementarea, deşi este
percepută ca restrictivă pentru liberalizare, cu preceptul ei esenţial
antinomic de reglementare, rămâne o acţiune peste care nu a putut
să treacă nici un program reuşit de tranzacţie sovietică. La modul
practic tranzacţia este o operaţie complexă de reglementare a
comportamentului unei economii deschise, aflată într-un proces
permanent de schimbare progresivă. Problema reglementării nu este
ca ea să fie ocolită, ci să se găsească justa măsură între
subreglementare şi suprareglementare, adică să se instituie repere de
modelare a exceselor, şi a celor care duc spre “fundamentalismul”
pieţei, şi a celor care duc spre “fundamentalismul” planului.
Reglementare de stat a regimului proprietăţii funciare -
reprezintă un proces de organizare a teritoriului şi a altor mijloace
de producţie. Menirea acestui proces de a crea tuturor deţinătorilor
de terenuri condiţii favorabile pentru folosirea raţională a terenurilor
indiferent de tipul de proprietate şi de forma de organizare a
producţiei. Principiile de bază ale reglementării de stat a regimului
proprietăţii funciare sunt: 1) respectarea egalităţii între deţinătorii de
terenuri, întărirea şi dezvoltarea tuturor tipurilor de proprietate şi
formelor de organizare a producţiei legate direct de folosirea

211
 Lexicon cadastral
terenurilor în condiţiile relaţiilor de piaţă; 2) folosirea resurselor
funciare în interesul societăţii şi în primul rând al sectorului agrar;
3) crearea unor condiţii teritoriale, organizatorice şi economice
favorabile pentru folosirea raţională a pământului de către toţi
deţinătorii de terenuri, sporirea fertilităţii solurilor şi introducerea
metodelor avansate de gospodărire ţinându-se cont de diversitatea
factorilor naturali, economici şi sociali.
Rentabilitate (din fr. Rentabilite ) – rezultat financiar al
unei activităţi economice, concretizat în obţinerea unor venituri,
care depăşesc cheltuielile; posibilitate de câştig, de venituri.
Rentă (din fr. rente) – venit regulat pe care îl aduce un bun
imobil (teren agricol, clădire) sau mobiliar (capital sub formă
bănească, sau de hârtii de valoare) şi care nu este legat de o
activitate productivă a proprietarului acestora.
Rentă funciară – rentă obţinută de proprietarul funciar în
virtutea dreptului de proprietate asupra pământului. Este renta cu
cea mai îndelungată existenţă. Analiza şi studierea rentei funciare
au constituit o preocupare pentru toate şcolile de gândire
economică, începând cu fiziocraţii (şi chiar mai înainte) şi până la
curentele contemporane.
Rentă viageră – suma de bani pe care o persoană se obligă
să o plătească periodic alteia pe toată durata vieţii acesteia.
Renunţare la dreptul de proprietate:
1. Proprietarul poate renunţa oricând la dreptul de proprietate
printr-o declaraţie în acest sens sau în alt mod care atestă cu
certitudine, că a renunţat la bun fără intenţia de a păstra dreptul
de proprietate asupra lui.
2. Obligaţiile proprietarului în legătură cu bunul la care a
renunţat încetează atunci, când un terţ dobândeşte dreptul de
proprietate asupra bunului.
3. Renunţarea la dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile
se face printr-o declaraţie autentificată notarial şi înscrisă în
registrul bunurilor imobile.
Reparare a prejudiciului - persoana lezată într-un drept al
ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Se

212
 Lexicon cadastral
considera prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un
drept al ei le-a suportat sau urmează sa le suporte la restabilirea
dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale
(prejudiciu efectiv), precum si beneficiul neobţinut prin încălcarea
dreptului (venitul ratat). Dacă cel care a lezat o persoană într-un
drept al ei obţine ca urmare venituri, persoana lezată este în drept sa
ceară, pe lângă reparaţia prejudiciului, partea din venit rămasă după
reparaţie.
Responsabili pentru crearea cadastrului funcţional
urban - la nivel naţional - autoritatea publică centrală în domeniul
urbanismului şi amenajării teritoriului, la nivel regional şi local -
autorităţile publice locale (organele locale de arhitectură şi
urbanism), iar utilizatorii datelor lui sunt persoanele fizice şi
juridice din localităţile respective, precum şi alte persoane din afara
lor sau de peste hotarele ţării, abilitate cu drepturi, conform
legislaţiei în vigoare.
Resurse funciare - totalitatea suprafeţelor de teren ce pot
fi utilizate prin cultivare sau prin exploatare a învelişului vegetal
dezvoltat spontan, ceea ce asigură necesităţile de hrană şi de
combustibil (parţial) ale societăţii omeneşti.
Din punct de vedere al posibilităţilor de utilizare, resursele
funciare se pot diferenţia în: resurse totale; resurse utilizabile.
Resursele totale reprezintă suprafeţe totale de terenuri existente, în
timp ce cele utilizabile cuprind numai resursele care pot fi utilizate
în condiţii economice, condiţionat de progresul tehnic, creşterea
populaţiei şi evoluţia socială.
Resurse naturale - resurse oferite în mod liber de natură şi
aflate la dispoziţia omului; în prezent această noţiune cuprinde
resursele naturale subterane cât şi cele terestre. În definiţia
resurselor naturale pot fi luate în consideraţie şi alte elemente
calitative legate de localizarea în spaţiu. Printre elementele cele mai
evidente se numără; terenul, petrolul, cărbunele sau alte depozite
minerale, pădurile, râurile cu potenţialul energetic datorită
amplasării lor, precipitaţiile etc. Unele din ele nu sunt regenerabile,
altele vor continua să existe indiferent de cât de mult sunt utilizate.

213
 Lexicon cadastral
Reţea geodezică - mulţimea punctelor, situate pe suprafaţa
Pământului, pentru care se cunosc coordonatele într-un sistem unic
de referinţă. Punctele reţelei geodezice se fixează pe teren cu
semnale şi centre speciale.
Poziţia planimetrică a punctelor reţelei geodezice în trecut
se determina prin aplicarea metodei triangulaţiei, poligonometriei,
triangulaţiei sau combinarea lor, iar poziţia altimetrică – prin
metoda nivelmentului geometric sau trigonometric. În prezent
dezvoltarea reţelei geodezice are loc, de regulă, prin măsurători
GPS. Aceasta permite reducerea esenţială a volumului lucrărilor de
teren şi a timpului de efectuare a lucrărilor.
Reţelele geodezice servesc ca bază altimetrică şi
planimetrică pentru efectuarea ridicărilor topografice şi întocmirea
hărţilor pe întreg cuprinsul ţării, pentru întocmirea reţelelor speciale
ş.a.
Reţele geodezice se poziţionează în raport cu o anumită
suprafaţă de referinţă şi într-un anumit sistem de referinţă.
Reţea geodezică de stat - denumire dată în anii precedenţi,
creată separat pentru planimetrie şi nivelment, constituie principala
reţea de sprijin pentru toate lucrările topografice, fotogrammetrice,
precum şi pentru lucrările geodezice de importanţă locală, fiind
împărţită pe ordine: I, II, III şi IV.
Reţeaua planimetrică a fost întocmită prin metoda
triangulaţiei, triangulaţiei şi poligonometriei, iar cea altimetrică prin
nivelment geometric de ordinul 1, 2, 3 şi 4 .
În prezent pe teritoriul Republicii Moldova este construită
Reţeaua Geodezică Naţională care a fost dezvoltată în anii 1998-
2000 prin măsurători GPS. Este alcătuită din puncte de clasa 0 - 5
puncte, 1 -74 puncte şi 2 - 400 puncte, care se deosebesc prin
precizia determinării coordonatelor. Aceasta este o reţea
tridimensională, iar coordonatele sunt determinate în sistemul
geocentric, folosind ca elipsoid de referinţă WGS-84 şi sistemul
MOLDREFF 99. Din cauza preciziei mai mici de determinare a
cotelor, pentru lucrările de nivelment de precizie înaltă se folosesc

214
 Lexicon cadastral
încă reţelele de nivelment vechi. Pentru lucrările de ridicare se
dezvoltă reţelele de îndesire şi de ridicare.
Reţea geodezică locală – reţea creată pentru lucrări
inginereşti de amploare, cum ar fi complexele de construcţie.
Uneori precizia interioară a unor astfel de reţele este mai ridicată, în
comparaţie cu precizia din reţeaua geodezică de stat. În mod
obişnuit, reţelele geodezice locale nu se constrâng, ci se realizează
doar o încadrare în reţelele geodezice de stat.
Revoluţie agrară - situaţie în care producţia agricolă creşte
substanţial datorită modificărilor din organizarea şi tehnologiile de
producţie. Dezvoltarea economică este asociată, de obicei, atît cu
industrializarea, cât şi cu revoluţia agrară. Revoluţia agrară poate
impune schimbări în reglementările de natură socială sau legală,
cum ar fi abolirea proprietăţii comunale asupra pământului şi
introducerea capitalului sub forma utilajelor, a animalelor de rasă şi
a soiurilor ameliorate de plante. Creşterea corespunzătoare a
productivităţii pe lucrător duce la apariţia unui surplus de alimente
ce pot fi livrate în oraşele în expansiune sau exportate în vederea
creării de numerar. Totodată disponibilizează forţa de muncă în
scopul reocupării ei în sectorul industrial.
Revoluţie managerială - termen legat de ideea lui
Galbraith, conform căreia puterea economică a trecut de la
proprietarii de capital la cei ce posedă experienţă tehnică – adică la
clasa managerială. Aceasta se datorează aşa-numitei elasticităţi a
ofertei de muncă managerială faţă de cea a capitalului.
Revoluţie verde - termen care se aplică creşterii ample a
producţiei agricole, care a avut loc în ţările în curs de dezvoltare,
prin trecerea la folosirea seminţelor tratate pentru a fi rezistente la
boli şi pentru a avea randamente mari. Tratamentele respective s-au
aplicat în special la orez şi la grâu. Succesul acestei politici a depins
însă şi de sursele de apă, şi de utilizarea îngrăşămintelor. În unele
ţări în curs de dezvoltare, ca urmare a utilizării seminţelor tratate,
recolta s-a dublat şi chiar s-a triplat. În unele zone, recoltele au avut
chiar o creştere dramatică. În prezent, euforia privind progresul ce
poate fi realizat prin aceste mijloace s-a mai atenuat. Unii consideră

215
 Lexicon cadastral
chiar că veniturile mari obţinute nu pot fi repetate şi că există
dovezi că repartiţia veniturilor obţinute printr-o astfel de “revoluţie”
devine tot mai inegală. Fermierii săraci nu-şi pot permite să
cumpere seminţe şi alte materiale necesare pentru a beneficia de
diferitele posibilităţi tehnice.
Rezervaţie naturală - spaţiu natural, valoros din punct de
vedere ştiinţific, destinat păstrării şi restabilirii unui sau a mai
multor componente ale naturii pentru menţinerea echilibrului
ecologic; rezervaţie de resurse - spaţiu natural care cuprinde resurse
deosebit de valoroase, de importanţă naţională, protejate în scopul
conservării lor pentru generaţiile viitoare.
Rezervaţie peisagistică (de peisaj geografic) - sistem
natural omogen silvic, de stepă şi luncă, de baltă şi mlaştină, având
valoare ştiinţifică, ecologică, recreativă, estetică, instructivă şi
educaţională, destinat menţinerii calităţilor sale naturale şi efectuării
unor activităţi economice reglementate;
Rezervaţie ştiinţifică - spaţiu biogeografic terestru şi/sau
acvatic de importanţă naţională cu statut de instituţie de cercetări
ştiinţifice, destinat menţinerii intacte a obiectelor şi complexelor
naturale, conservării biodiversităţii, elaborării bazelor ştiinţifice de
protecţie a mediului;
Risc - context în care un eveniment se produce cu o
anumită probabilitate sau în care amploarea evenimentului urmează
o distribuţie de probabilitate. De exemplu, recuperarea unei anumite
investiţii poate fi considerată riscantă prin faptul că investiţia
respectivă poate avea o şansă de la 1 la 10 (adică o probabilitate de
0.1), să fie un eşec, o şansă de 5 la 10 să producă un venit de un
anumit nivel, şi o şansă de 4 la 10 să atingă un nivel mult mai înalt.
Prin urmare, riscul nu trebuie confundat cu probabilitatea, întrucât
ţine atât de probabilitate, cât şi de amploarea evenimentului. De
pildă, dintre două proiecte pentru care şansa este aceeaşi, de la 1 la
10, cel care poate înregistra pierderea cu volumul cel mai mare este
considerat mai riscant decât celălalt, chiar dacă şansa de câştig este
aceeaşi la ambele. Atitudinile faţă de risc variază, depinzând foarte
216
 Lexicon cadastral
mult de structura psihologică a persoanei care-şi asumă riscul şi de
rezultatele probabile.
Sarcina personalului din domeniul cadastrului agricol şi
organizării teritoriului agricol - întocmirea următoarelor
documente originale: planuri topografice şi cadastrale la diferite
scări; registrul de cadastru al parcelelor; indexul alfabetic al
proprietarilor; registrul cadastral al proprietarilor; fişa
centralizatoare pe proprietari şi categorii da folosinţă; proiecte de
organizare a teritoriului; studii de pedologie necesare părţii
economice a cadastrului şi stabilirii categoriilor de folosinţă a
terenurilor, masurilor şi lucrărilor agropedoameliorative.
Scadenţă – termen, dată la care trebuie îndeplinită o
obligaţie (exemplu, achitarea unei datorii).
Schimbare a destinaţiei terenurilor agricole - se aprobă
de consiliul raional sau municipal în cazuri excepţionale şi cu
acordul organelor pentru protecţia mediului înconjurător.
Schimbare a destinaţiei terenurilor de calitate superioară
- ocupate de parcuri naţionale, rezervaţii, monumente, ansambluri
arheologice şi istorice este interzisă.
Schimbare a modului de folosinţă a terenurilor agricole
– terenurile arabile, livezi, vii, păşuni, sere, a suprafeţelor pe care se
află alte construcţii şi instalaţii agrozootehnice, drumuri de
exploatare agricolă - se poate face cu acordul proprietarului funciar.
Trecerea terenurilor arabile într-o altă folosinţă agricolă,
precum şi construirea de noi drumuri care servesc activităţile
agricole se vor putea face numai cu autorizarea organelor de
autoadministrare locală. Casarea viilor şi livezilor se face cu
autorizarea autorităţilor administraţiei publice locale în modul
stabilit de Guvern.
Sector de teren – porţiune dintr-un teren (suprafaţă de
teren) limitată prin hotare, caracterizată prin categorie de destinaţie
şi înregistrată în modul stabilit. Sectoarele de teren şi obiectele
aferente acestora (solul, bazinele de apă închise, pădurile, plantaţiile
multianuale, clădirile, construcţiile, edificiile etc.), strămutarea

217
 Lexicon cadastral
cărora este imposibilă fără a cauza pierderi directe destinaţiei lor,
constituie bunuri imobile.
Sectoarele de teren pot fi divizibile şi indivizibile.
Se consideră divizibile sectoarele de teren care pot fi
împărţite în porţiuni fără a le schimba destinaţia, fără a încălca
normele antiincendiare, sanitare, ecologice, agrotehnice şi
urbanistice, fiecare porţiune formând după divizare un teren de sine
stătător.
În cazurile prevăzute de lege sectorul de teren poate fi
considerat indivizibil. Suprafaţa sectorului de teren este apreciată în
baza hotarelor stabilite în natură.
Segmentare a pieţei - proces de divizare a pieţei în diferite
segmente componente. Aceasta face posibil ca un produs să fie
proiectat cu mai mare atenţie pentru acel subsegment de piaţă şi
permite firmelor identificarea nişelor de piaţă neabordate încă, pe
care să-şi poată concentra eforturile în mod profitabil. Neajunsurile
segmentării rezidă în incapacitatea acesteia de a obţine economii de
scară, în pericolul de a comercializa un produs pentru un segment
total nepotrivit. Piaţa imobiliară este segmentată în: piaţa
apartamentelor, piaţa caselor individuale, piaţa obiectelor
comerciale, piaţa bunurilor industriale etc.
Semnatar - reprezintă o persoană care deţine un dispozitiv
de creare a semnăturii electronice şi care acţionează fie în nume
propriu, fie ca reprezentant al unui terţ.
Semnătură electronică - reprezintă date în formă
electronică, care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă
electronică şi care servesc ca metodă de identificare.
Semnătură electronică extinsă - reprezintă acea
semnătură electronică care îndeplineşte cumulativ următoarele
condiţii:
a. este legată în mod unic de semnatar;
b. asigură identificarea semnatarului;
c. este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;

218
 Lexicon cadastral
d. este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în
aşa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este
identificabilă.
Servitute – este sarcina impusă unui imobil (terenul
aservit) pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar
(terenul dominant). Utilitatea poate consta în sporirea confortului
terenului dominant ori poate rezulta din destinaţia economică a
acestuia.
O obligaţie poate fi conexată la o servitute şi impusă
proprietarului aservit. Această obligaţie este accesorie servitutii şi
nu poate fi stipulată decât în favoarea sau pentru exploatarea
imobilului. Prin urmare, servitutea este un drept de folosinţă
limitată (posibilitatea traversării, trecerii, accesului la obiectele de
utilitate publică, instalării şi deservirii liniilor de comunicaţii, sau
spre alte bunuri imobile) asupra unui bun imobil străin. Este unul
din tipurile de grevare.
Sistem al calităţii - sistem care determină şi traduce în fapt
politica şi strategia calităţii, destinate să prevină noncalitatea, să
asigure realizarea, atestarea şi garantarea calităţii cerute, în condiţii
raţionale de cost şi termen.
Sistem al calităţii în construcţii - ansamblul de structuri
organizatorice, răspunderi, regulamente, proceduri şi mijloace, care
concură la realizarea calităţii construcţiilor în toate etapele de
concepere, proiectare, realizare, exploatare şi postutilizare a
acestora şi este compus din:
a. documentele normative în construcţii;
b. certificarea produselor folosite în construcţii;
c. agrementele tehnice pentru produse, procedee şi echipamente
noi în construcţii;
d. verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor de construcţii şi
expertizarea proiectelor şi a construcţiilor;
e. autorizarea agenţilor economici şi atestarea specialiştilor cu
activitate în construcţii;
f. conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii;

219
 Lexicon cadastral
g. autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări
în construcţii;
h. asigurarea activităţii metrologice în construcţii;
i. recepţia construcţiilor;
j. urmărirea comportării în exploatare şi intervenţiile în timp la
construcţii;
k. postutilizarea construcţiilor;
l. controlul de stat al calităţii în construcţii.
Sistem al documentaţiei cadastrale - în republică este
introdus un sistem unic de documentaţie cadastrală care constituie
cadastrul funciar republican. Documentele ce confirmă drepturile
deţinătorilor de teren sunt titlul de autentificare a drepturilor
deţinătorului de teren, certificatul de moştenire, contractul de
vânzare-cumpărare, contractul de schimb, contractul de donaţie,
contractul de arendă şi alte documente [Alin.2 art. 13 în redacţia
Legii nr.237-XIV din 23.12.98]. Documentaţia tehnică cadastrală de
bază care se întocmeşte la nivel de sat (comună), oraş (municipiu),
judeţ, republică cuprinde: 1) registrul cadastral al terenurilor din
intravilanul satului (comunei), oraşului (municipiului) şi materialele
cartografice; 2) registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri şi harta
cadastrală a satului (comunei), oraşului (municipiului); 3) registrul
cadastral şi harta cadastrală ale raionului (judeţului); 4) registrul
cadastral şi harta cadastrală ale republicii. Registrul cadastral al
terenurilor se ţine în cadrul unităţilor administrativ-teritoriale şi
cuprinde informaţie despre suprafaţa, categoria pământurilor, despre
indicatorii lor cantitativi şi calitativi. Registrul cadastral al
deţinătorilor de terenuri cuprinde informaţie despre toate terenurile
din intravilanul unităţii administrativ-teritoriale. Harta cadastrală
conţine reprezentarea grafică a informaţiei privind aşezarea
terenurilor incluse în registrul cadastral al unităţilor administrativ-
teritoriale respective. Termenele de reprezentare a cadastrului
funciar şi conţinutul documentaţiei cadastrale de bază sunt stabilite
într-un regulament special, aprobat de Guvern.

220
 Lexicon cadastral
Sistemul reglementării de stat a regimului proprietăţii
funciare include:
1. baza legislativă a reglementării regimului proprietăţii
funciare;
2. sistemul republican de reglementare a regimului proprietăţii
funciare;
3. serviciul pentru reglementarea de stat a regimului proprietăţii
funciare.
Sistem de administrare a bazelor de date, S.A.B.D. (data
base management system) – complex de mijloace de program şi
limbaj destinate pentru crearea, ţinerea şi utilizarea bazelor de date.
S.A.B.D. menţine, de regulă, unul din cele trei modele
(scheme) de date mai răspândite: modelul relaţional (relational data
model), modelul ierarhic (hierarchical data model) sau de reţea
(network data model).
Majoritatea S.A.B.D. comerciale moderne se referă la tipul
relaţional. Necesitatea stocării datelor complexe, incluzând video,
audio, au dus la apariţia S.A.B.D. obiect-relaţionale. În sistemele
S.A.B.D. operaţionale cu mulţi utilizatori, se asigură utilizarea în
comun a datelor.
Mijloacele de limbaj sau alte mijloace ale S.A.B.D. menţin
diferite operaţii cu date, inclusiv, introducerea, stocarea,
manipularea, prelucrarea interpelărilor, căutarea, alegerea, sortarea,
actualizarea, păstrarea integrităţii şi securităţii datelor de la accesul
neautorizat sau pierderi.
Se utilizează în calitate de mijloc de administrare a
componentei atributive a datelor spaţiale a S.I.G.; de regulă, acestea
sunt S.A.B.D. relaţionale comerciale, în care utilizatorul percepe
datele în formă de tabele. Majoritatea mijloacelor de program a
S.I.G. posedă mecanisme de import a datelor din cele mai
răspândite S.A.B.D., incluzând dBase, FoxBASE, Informix,
Ingress, Oracle, Sybase etc.
Sistem de impozitare – totalitatea impozitelor percepute,
metodelor şi formelor de determinare şi încasare a lor cât şi

221
 Lexicon cadastral
instituţia de stat corespunzătoare care se ocupă cu dirijarea acestei
activităţi.
Sistem informaţional al monitorizării funciare - se
întocmeşte după o metodă unică şi include date despre schimbările
cantitative şi calitative din cadrul republicii, judeţului, oraşului
(municipiului), satului (comunei), gospodăriei. Conţinutul
informaţiei şi termenele de prezentare ale acesteia organelor
respective se aprobă de Guvern. Accesul la informaţia privind starea
resurselor funciare este asigurat, în modul stabilit, tuturor
persoanelor fizice şi juridice interesate.
Sistem Informaţional Geografic (GIS) (Geographic
Information System) - sistem de echipamente, programe, metode şi
normative tehnice, destinate culegerii, prelucrării, stocării, analizării
şi actualizării datelor geografice.
Sistem Informaţional Geografic (GIS) – sistem
informatic alcătuit din cinci componente: hardware, software, date,
personal, metode sau proceduri.
Societate comercială -
1. Organizaţia comercială cu capital social constituit din
participaţiuni ale fondatorilor (membrilor). Patrimoniul creat din
aportul fondatorilor (membrilor) şi cel dobândit de societatea
comercială în proces de activitate aparţine acesteia cu drept de
proprietate. În cazurile prevăzute de Codul Civil, societatea
comercială poate fi fondată de o singură persoană.
2. Societatea comercială poate fi constituită doar sub formă de
societate în nume colectiv, de societate în comandită, de
societate cu răspundere limitata şi de societate pe acţiuni.
3. Societatea comercială poate fi fondator (membru) al unei alte
societăţi comerciale, cu excepţia cazurilor prevăzute de Codul
civil şi de alte legi.
4. În calitate de aport la patrimoniul societăţii comerciale pot servi
mijloacele băneşti, valorile mobiliare, alte bunuri sau drepturi
patrimoniale. Evaluarea în bani a aportului membrului la
societatea comercială se efectuează prin acordul fondatorilor

222
 Lexicon cadastral
(membrilor) societăţii şi este susceptibilă unui control
independent exercitat de experţi (audit).
Societatea comercială se constituie prin act de constituire
autentificat notarial.
Fiecare fondator al societăţii comerciale trebuie să
contribuie, în mărimea stabilită de actul de constituire, la formarea
capitalului social.
Societate cu Răspundere Limitată (SRL):
1. Este societatea comerciaă al cărei capital social este divizat în
parţi sociale conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii
sunt garantate cu patrimoniul societăţii.
2. Societatea cu răspundere limitată poate fi constituită de una sau
de mai multe persoane.
3. Membrii societăţii cu răspundere limitată nu poartă răspundere
pentru obligaţiile acesteia. Ei suportă riscul pierderilor, ce rezultă
din activitatea societăţii, în limitele participaţiunii lor la capitalul
social.
4. Asociatul care nu a vărsat în termenul stabilit aportul subscris
răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii, în limita parţii
nevărsate.
5. Societatea cu răspundere limitată are denumire deplină şi poate
avea denumire abreviată. Denumirea deplină şi cea abreviată
trebuie sa includă sintagma în limba de stat "societate cu
răspundere limitata" sau abrevierea "S.R.L.".
În SRL capitalul social se formează prin depunerea
sumelor băneşti în numerar, a patrimoniului mobil şi imobil,
exprimat în formă bănească. Mărimea minimă a capitalului social al
SRL este de trei sute salarii minime stabilite de legislaţia în vigoare
la momentul înregistrării acesteia.
La momentul înregistrării societăţii suma depunerilor
băneşti a asociaţilor transferată la contul provizoriu al societăţii
trebuie să fie de cel puţin 40 % din mărimea capitalului social, fapt
ce se confirmă prin documentele bancare respective. Restul sumei,
de asemenea şi depunerile nebăneşti vor fi transferate societăţii în

223
 Lexicon cadastral
mărimea şi termenii stabiliţi de contractul de constituire a societăţii,
dar nu mai târziu de un an de la data înregistrării societăţii.
Societate pe Acţiuni:
1. Este societatea comercială al cărei capital social este
divizat în acţiuni şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu
patrimoniul societăţii.
2. Societatea pe acţiuni poate fi constituită de una sau de
mai multe persoane.
3. Acţionarii nu răspund pentru obligaţiile societăţii. Ei
suportă, în limitele participaţiunii lor la capitalul social,
riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii.
4. Acţionarul care nu a vărsat în termen aportul subscris
răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii, în limita
părţii nevărsate.
5. Societatea pe acţiuni are denumire deplină şi poate avea
denumire prescurtată. În denumirea deplină şi
prescurtată trebuie sa se includă sintagma în limba de
stat "societate pe acţiuni" sau abrevierea "S.A.".
Societatea pe acţiuni se creează în baza Legii Cu
privire la antreprenoriat şi întreprinderi din 3 ianuarie 1992 şi
Legii Privind societăţile pe acţiuni din 2 aprilie 1997.
Stingere a dreptului de superficie - dreptul de superficie se
stinge:
a. la expirarea termenului;
b. prin consolidare, dacă terenul şi construcţia devin proprietatea
aceleiaşi persoane;
Stingere a dreptului de superficie la cererea
proprietarului terenului - dacă superficiarul nu a ridicat construcţia
în termenul specificat în actul juridic privind instituirea superficiei
sau dacă încalcă obligaţia privind conservarea construcţiei,
proprietarul terenului are dreptul sa ceară stingerea dreptului de
superficie.
Stingere a uzufructului:
1. Uzufructul se stinge la expirarea termenului pentru care este
constituit, prin întrunirea în aceeaşi persoană a calităţii de

224
 Lexicon cadastral
proprietar şi a celei de uzufructuar, prin renunţarea
uzufructuarului la dreptul său, prin moartea sau, după caz,
lichidarea uzufructuarului.
2. Uzufructul încetează şi în cazul în care instanţa de judecată a
pronunţat rezoluţiunea sau nulitatea actului juridic prin care
cel care a instituit uzufructul a dobândit titlul de proprietate.
Strat (layer, theme, coverage, overlay) – acoperire –
totalitate de obiecte spaţiale de acelaşi tip, care se referă la o temă
(clasă de obiecte) în limitele unui teritoriu şi sistemului de
coordonate, comune pentru seturile de straturi.
După tipul obiectelor, deosebim straturi punctiforme,
liniare sau poligonale, precum şi straturi cu obiecte tridimensionale
(suprafeţe).
Reprezentările stratificate (layered), sau cu mai multe
straturi (multi-layered) este metoda cea mai răspândită de
organizare a datelor spaţiale în S.I.G. stratificat-organizate (layer-
based).
Pentru comoditatea stocării şi prelucrării seturilor
voluminoase de date fiecare din straturi poate fi divizat pe
fragmente (tile) prin operaţia de fragmentare (tiling), opusă
îmbinării.
De obicei, fragmentarea urmează schema acceptată
de liniere a hărţilor. Continuitatea logică a stratului
fragmentat obţinut este asigurată de mijloacele care menţin
bazele de date logic continue (logically continuous database,
seamless database).
Structură cadastrală a teritoriului Republicii Moldova:
1. Structura cadastrală a teritoriului Republicii Moldova este
stabilită de către Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru în scopul
orientării în spaţiu (formării unei adrese cadastrale) a bunurilor
imobile şi include următoarele unităţi cadastrale:
a. raionul cadastral;
b. zona cadastrală;
c. masivul cadastral;

225
 Lexicon cadastral
d. sectorul cadastral;
e. sectorul de teren (bunul imobil).
2. Raionul cadastral include un spaţiu terestru compus din mai
multe comune (sate). Hotarul raionului cadastral coincide cu
hotarele respective (exterioare) ale zonelor cadastrale incluse
în acest raion.
3. Zona cadastrală include un spaţiu terestru al unei comune (sat.
Hotarele zonei cadastrale coincid cu hotarele comunei
(satului).
4. Masivul cadastral reprezintă un spaţiu terestru din cadrul unei
zone cadastrale mărginit de elemente stabile ale teritoriului
(drumuri, elemente acvatice etc.)
5. Sectorul cadastral reprezintă o porţiune dintr-un masiv
cadastral mărginit de elemente stabile ale teritoriului.
6. Sectorul de teren reprezintă cea mai mică unitate în structura
cadastrală căreia i se atribuie numărul (adresa) cadastral.
7. Modificarea hotarelor unităţilor din structura cadastrală este
efectuată, în baza documentelor de autentificare a
modificărilor, de către Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru.
Structura generală a dreptului de proprietate poate fi
făcută după diferite criterii:
1. După subiectele dreptului:
- dreptul de proprietate al persoanelor fizice;
- dreptul de proprietate al persoanelor juridice.
2. După metodele de dobândire:
- dreptul de proprietate dobândit prin acte juridice şi dreptul de
proprietate dobândit prin fapte juridice;
- dreptul de proprietate dobândit prin acte între vii – inter vivos
– şi dreptul de proprietate dobândit pentru cauză de moarte –
mortis causa;
3. După cum dreptul de proprietate este sau nu afectat de
modalităţi el poate fi:

226
 Lexicon cadastral
- drept de proprietate pur şi simplu, care are ca titular exclusiv o
singură persoană asupra unuia şi aceluiaşi bun şi este dobândit
de către proprietarul actual în mod sigur şi ireversibil;
- drept de proprietate afectat de modalităţi, care poate fi drept de
proprietate rezolubilă sau revocabilă şi drept de proprietate
anulabilă.
4. După regimul său juridic:
- drept de proprietate publică;
- drept de proprietate privată.
Structura sistemului organelor cadastrale – se constituie
din:
a. Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru;
b. Întreprinderea de Stat "Cadastru";
c. Oficiile Cadastrale Teritoriale.
Subiect al dreptului de proprietate - orice persoană fizică,
juridică, statul, precum şi organele de autoadministrare locală.
Subiecţi ai activităţii de evaluare - pe de o parte,
evaluatorii şi întreprinderile de evaluare a căror activitate este
reglementată de lege, iar pe de altă parte, beneficiarii serviciilor de
evaluare.
Subiecţi ai impunerii fiscale - persoanele juridice şi fizice,
rezidenţi şi nerezidenţi ai Republicii Moldova, faptul că persoanele
specificate nu deţin un document ce ar atesta dreptul de proprietate
asupra bunurilor imobiliare, precum şi faptul neexecutării obligaţiei
de înregistrare a drepturilor patrimoniale prevăzute de legislaţie nu
pot constitui temei pentru nerecunoaşterea acestor persoane în
calitate de subiecţiai impunerii privind bunurile imobiliare
respective, în cazul în care aceste persoane exercită, de fapt, dreptul
de posesie, de folosinţă şi de dispoziţie asupra acestor bunuri.
În cazul în care bunurile imobiliare se află în proprietate
(în folosinţă) comună în diviziune a mai multor persoane, subiect al
impunerii este considerată fiecare dintre aceste persoane, în cota-
parte care îi revine.
În cazul în care bunurile imobiliare se află în proprietate
comună în devălmăşie, subiect al impunerii este considerat, în baza
227
 Lexicon cadastral
acordului comun, unul din proprietari (coproprietari). În acest caz
toţi proprietarii (coproprietarii) poartă o răspundere solidară pentru
îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Subiecţi şi obiecte ale înregistrării - proprietarii de bunuri
imobile şi alţi titulari de drepturi patrimoniale: cetăţeni ai Republicii
Moldova, cetăţeni străini, apatrizi, persoane juridice din ţară şi din
străinătate, organizaţii internaţionale, Republica Moldova, unităţile
ei administrativ-teritoriale, state străine.
Obiecte ale înregistrării sunt bunurile imobile, dreptul de
proprietate asupra lor, alte drepturi patrimoniale.
Succesori - pot fi moştenitori, în cazul succesiunii:
a. testamentare, persoanele care se aflau în viată la momentul
decesului celui ce a lăsat moştenirea, precum şi cele care au
fost concepute în timpul vieţii celui ce a lăsat moştenirea şi s-
au născut vii după decesul acestuia, indiferent de faptul dacă
sunt sau nu copiii lui, precum şi persoanele juridice care au
capacitate juridică civilă la momentul decesului celui ce a
lăsat moştenirea;
b. legale, persoanele care se aflau în viată la momentul
decesului celui ce a lăsat moştenirea, precum şi copiii celui ce
a lăsat moştenirea, concepuţi în timpul vieţii lui şi născuţi vii
după decesul acestuia.
Statul dispune de capacitate succesorală testamentară,
precum si de capacitate succesorală asupra unui patrimoniu
succesoral vacant.
Superficie - drept real imobiliar de a folosi terenul altuia
în vederea edificării şi exploatării unei construcţii, deasupra şi sub
acest teren, sau a exploatării unei construcţii existente. Acest drept
este alienabil, se transmite prin succesiune şi poate fi obiect al unui
contract de locaţiune.
Dacă nu se prevede altfel, dreptul de superficie nu se poate
exercita decât asupra suprafeţei construite sau asupra suprafeţei pe
care urmează să se ridice construcţia, precum şi asupra suprafeţei
neconstruite, necesare, potrivit naturii sau destinaţiei construcţiei,
exploatării ei normale.

228
 Lexicon cadastral
Extinderea dreptului superficiarului de a folosi terenul
grevat este stabilită prin contract sau lege. În lipsa unor prevederi
contractuale, terenul este grevat cu servitutea necesară exercitării
dreptului de superficie. Servitutea încetează la stingerea dreptului de
superficie.
Asupra dreptului de superficie se aplică în modul
corespunzător regulile dreptului de proprietate asupra imobilelor,
dacă legea nu prevede altfel.
Construcţia este o parte componentă esenţială a dreptului
de superficie.
Dreptul de superficie nu poate fi constituit sub condiţie
rezolutorie.
Dreptul de superficie nu poate fi limitat la o parte din
construcţie.
Taxă pe valoarea adăugată - impozit indirect stabilit şi
perceput asupra valorii adăugate în fiecare stadiu al producţiei şi al
distribuţiei bunurilor economice. Prin stabilirea valorii adăugate se
evită înregistrările repetate ale consumărilor extreme. Taxa pe
valoarea adăugată are un caracter universal, deoarece se aplică
asupra tuturor bunurilor rezultate atât din activitatea curentă de
exploatare, cât şi din activitatea financiară de fructificare a
capitalurilor disponibile. Această mărime reprezintă un impozit
neutru şi unic, deoarece se aplică asupra tuturor activităţilor
economice, iar nivelul ei este independent de întinderea circuitului
economic. Plata taxei pe valoarea adăugată este fracţionată,
deoarece ea se calculează pentru fiecare stadiu care intervine în
producerea şi comercializarea bunului economic. Mărimea absolută
a taxei pe valoarea adăugată depinde de baza de calcul şi de cotele
de impozitare. Elementele care compun baza de calcul (de
impozitare) sunt diferite, în funcţie de situaţia dată cum ar fi:
preţurile şi tarifele negociate inclusiv accizele stabilite prin lege;
preţurile de piaţă; costurile bunurilor executate de agenţii economici
pentru folosinţă proprie ori predate altor persoane etc.
Taxe locale - obligaţii fiscale ale populaţiei şi ale celorlalţi
agenţi economici, care se constituie în venituri ale bugetelor

229
 Lexicon cadastral
administraţiilor publice locale. Taxele locale sunt fixate de organele
locale ale puterii şi administraţiei publice, ca expresie a autonomiei
care le este conferită prin legislaţia în vigoare, specifică fiecărei ţări.
În cadrul aceleiaşi ţări, configuraţia şi nivelul taxelor locale poate să
difere de la o unitate administrativ-teritorială la alta. Tendinţa
generală de creştere a autonomiei organelor locale ale puterii şi
administraţiei de stat, extinderea autoguvernării financiare a
acestora au impus o tendinţă de creştere şi stimulează dezvoltarea
localităţilor şi a unităţilor administrativ-teritoriale şi substituie unele
impozite şi taxe cu vocaţie naţională.
TEGOVA este, conform legislaţiei belgiene, o asociaţie
non-profit (ASBL) a organismelor europene profesionale din
domeniul evaluării proprietăţii imobiliare. TEGOVA urmăreşte să
monitorizeze situaţia şi să furnizeze informaţii şi recomandări
asociaţiilor-membre, prin intermediul publicaţiilor şi dezbaterilor la
întâlnirile de lucru.
Acţionând ca interlocutor al Comisiei Europene ca şi al
statelor membre ale Uniunii, TEGOVA reprezintă şi promovează
opiniile specialiştilor Uniunii Europene în domeniul administrării şi
evaluării terenului.
Temeiurile apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile -
drepturile şi obligaţiile civile apar în temeiul legii, precum şi în baza
actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sunt prevăzute de
lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la
principiile generale şi de la sensul legislaţiei civile.
Drepturile şi obligaţiile civile apar:
a. din contracte şi din alte acte juridice;
b. din acte emise de o autoritate publică, prevăzute de lege drept
temei al apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile;
c. din hotărâre judecătorească în care sunt stabilite drepturi şi
obligaţii;
d. în urma creării şi dobândirii de patrimoniu în temeiuri
neinterzise de lege;

230
 Lexicon cadastral
e. în urma elaborării de lucrări ştiinţifice, creării de opere literare,
de artă, în urma invenţiilor şi altor rezultate ale activităţii
intelectuale;
f. în urma cauzării de prejudiciu unei alte persoane;
g. în urma îmbogăţirii fără justă cauză;
h. în urma altor fapte ale persoanelor fizice şi juridice şi a unor
evenimente de care legislaţia leagă apariţia unor efecte juridice
în materie civilă.
Temeiul şi momentul apariţiei gajului - apare doar în
condiţiile şi în formele stabilite de lege.
Gajul este convenţional sau legal.
Ipoteca şi gajul bunurilor mobile fără deposedare apar în
momentul înscrierii lor în registrul respectiv.
Amanetul apare în momentul dobândirii posesiunii asupra
bunului.
Temeiuri de stingere a servitutii - servitutea se stinge prin
radierea ei din registrul bunurilor imobile în caz de:
a. consolidare, când ambele terenuri ajung sa aibă acelaşi
proprietar;
b. renunţare a proprietarului terenului dominant;
c. expirare a termenului;
d. răscumpărare;
e. imposibilitate de exercitare;
f. neuz pentru o perioadă de 10 ani;
g. dispariţie a oricărei utilitari a lor;
h. expropriere a terenului aservit dacă servitutea este contrară
utilităţii publice căreia îi va fi afectat bunul expropriat.
Temeiuri ale încetării dreptului de proprietate:
1. Dreptul de proprietate încetează, în condiţiile legii, în urma
consumării, pieirii fortuite sau distrugerii bunului, înstrăinării lui
în temeiul unui act juridic, renunţării la dreptul de proprietate,
precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
2. Nimeni nu poate fi forţat să cedeze proprietatea sa, cu excepţia
cazurilor când, conform legii, se efectuează:
a. urmărirea bunurilor în legătură cu obligaţiile proprietarului;

231
 Lexicon cadastral
b. înstrăinarea bunurilor pe care, conform legii, persoana nu le
poate avea în proprietate; c) răscumpărarea animalelor domestice
în cazul încălcării regulilor de comportare cu acestea; d)
privatizarea proprietăţii de stat; e) exproprierea pentru cauză de
utilitate publică; f) rechiziţia; g) confiscarea; h) alte acţiuni
prevăzute de lege.
Teren – întindere de pământ cuprinsă între anumite limite,
caracterizată printr-un ansamblu dat al mediului – sol, relief,
hidrologie, climă etc., care influenţează dezvoltarea diferitor culturi
agricole, modul de aplicare a măsurilor ameliorative şi agrotehnice.
Întindere din suprafaţa scoarţei terestre, a cărei delimitare
rezultă din considerarea destinaţiei (de ex.: teren arabil, de
construcţie, de fundaţie, de sport etc.) sau a caracteristicilor ei
predominante (de ex.: teren argilos, fugitiv, mlăştinos, nisipos,
alunecător, etc.). Terenul poate fi divizibil şi indivizibil.
Teren arabil – întindere de pământ care poate fi arată şi
cultivată cu plante de câmp.
Teren construibil – suprafaţă de teren (parcelă sau grup de
parcele) pe care sunt amplasate o clădire sau un grup de clădiri.
Raportul dintre suprafaţa orizontală totală desfăşurată pe toate
laturile unei clădiri sau a unui ansamblu de clădiri şi terenul
construibil respectiv se numeşte coeficient de utilizare a terenului
sau densitate de clădiri.
În proiectele de urbanism, coeficientul de utilizare a
terenului se stabileşte, în general, pe cartiere sau zone întregi.
Teren divizibil - recunoscut în cazul când fără a-i fi
schimbată destinaţia şi modul de folosinţă permis, poate fi divizat în
părţi, formând terenuri aparte care pot fi supuse înregistrării de stat.
Se consideră divizibile sectoarele de teren care pot fi împărţite în
porţiuni fără a le schimba destinaţia, fără a încălca normele
antiincendiare, sanitare, ecologice, agrotehnice şi urbanistice,
fiecare porţiune formând după divizare un teren de sine stătător.
Teren nedivizibil - recunoscut în cazul în care conform
destinaţiei şi modului de folosinţă nu poate fi divizat în parcele

232
 Lexicon cadastral
aparte. Divizibilitatea terenului de regulă este reglementată prin acte
legislative.
Terenuri degradate şi neproductive - terenurile degradate
şi cu procese excesive de degradare, care sunt lipsite practic de
vegetaţie, pe care vântul le poate deplasa solul dintr-un loc în altul,
terenurile puternic afectate de sărături, terenurile devenite
neproductive prin scoaterea stratului de sol şi rocă pentru diverse
nevoi de construcţie etc.
Sunt considerate terenuri degradate, terenurile care, prin
eroziune, poluare sau prin acţiunea distructivă a unor factori
antropici, şi-au pierdut definitiv capacitatea de producţie agricolă,
dar care pot fi ameliorate prin împădurire şi prin alte lucrări pentru
restabilirea ecosistemelor şi anume:
a. terenurile cu eroziune de suprafaţă foarte puternică şi
excesivă;
b. terenurile cu eroziune de adâncime –făgaşe, ravene, torenţi;
c. terenurile afectate de alunecări active, prăbuşiri, surpări şi
scurgeri noroioase;
d. terenurile nisipoase expuse erodării de către vânt sau apă;
e. terenurile cu pietriş, bolovăniş, grohotiş, stâncării şi depozite de
aluviuni torenţiale;
f. terenurile cu exces permanent de umiditate;
g. terenurile sărăturate;
h. terenurile poluate cu substanţe chimice, petroliere sau noxe;
i. terenurile ocupate cu cariere deschise, cu halde miniere, cu
deşeuri de producţie sau menajere etc;
j. terenurile cu biocenoze afectate sau distruse;
k. terenurile neproductive.
Termen al uzufructului:
1. Uzufructul se instituie cel mult până la decesul persoanei fizice
sau la lichidarea persoanei juridice dacă un termen mai scurt
nu este stabilit prin lege sau prin act juridic.
2. Uzufructul constituit în favoarea unei persoane juridice nu
poate depăşi 30 de ani.

233
 Lexicon cadastral
3. Uzufructul încetează la decesul persoanei fizice sau la
lichidarea persoanei juridice în al cărei folos a fost stabilit
uzufructul.
4. Orice act juridic prin care se constituie un uzufruct perpetuu şi
transmisibil pentru cauza de moarte sau lichidare este lovit de
nulitate absolută.
Terţi - persoane care nu figurează ca parte într-un act
juridic, într-o convenţie, într-un litigiu şi faţă de care actul juridic
ori hotărârea pronunţată în cauză nu produce efecte.
Testament - act juridic solemn, unilateral, revocabil si
personal prin care testatorul dispune cu titlu gratuit, pentru
momentul încetării sale din viată, de toate bunurile sale sau de o
parte din ele.
Testator poate fi doar persoana cu capacitate de exerciţiu.
Nu se permite întocmirea testamentului prin reprezentant.
Tipul valorii estimate - categorie a valorii estimate,
stabilită în conformitate cu scopul evaluării.
Tipuri de evaluare - poate fi benevolă şi/sau obligatorie.
Evaluarea benevolă este efectuată din iniţiativa
beneficiarului. Evaluarea obligatorie se efectuează în cazurile
stabilite de lege, precum şi din iniţiativa autorităţilor administraţiei
publice centrale şi locale. Acestei evaluări sunt supuse obiectele
evaluării, indiferent de tipul de proprietate asupra lor.
Evaluarea obligatorie se efectuează în cazul:
a. privatizării sau altui mod de înstrăinare a obiectelor evaluării
(sechestru, inclusiv în urma insolvabilităţii proprietarului
obiectului etc.);
b. transmiterii dreptului de folosinţă asupra obiectelor proprietate
publică a statului sau dării în arendă a acestora;
c. transmiterii obiectelor evaluării în administrare fiduciară;
d. exproprierii obiectelor evaluării pentru cauză de utilitate
publică;
e. impozitării bunurilor şi încasării forţate a impozitelor;

234
 Lexicon cadastral
f. reorganizării şi lichidării întreprinderilor de stat, municipale,
precum şi a întreprinderilor insolvabile, indiferent de tipul de
proprietate;
g. apariţiei litigiului patrimonial în legătură cu hotărârea instanţei
de judecată, solicitării instanţei de judecată, inclusiv în cazul
examinării dosarelor privind cuantumul prejudiciilor cauzate
proprietarilor în urma acţiunilor ilicite şi a concurenţei neloiale;
h. depunerii în gaj a obiectelor proprietate publică a statului sau
proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale;
i. transmiterii obiectelor evaluării în calitate de contribuţie în
capitalul social al întreprinderilor;
j. utilizării obiectelor de proprietate intelectuală create din contul
mijloacelor bugetare şi introduse în circuitul economic de către
agenţii economici, indiferent de tipul lor de proprietate;
k. introducerii obiectelor de proprietate intelectuală în circuitul
economic al întreprinderilor cu tip de proprietate preponderent
de stat;
l. solicitării organului care efectuează înregistrarea persoanei
juridice;
m. modificării legislaţiei;
n. altor situaţii.
Tipuri de gaj - de două tipuri: gajul înregistrat (gajul fără
deposedare) şi amanetul (gajul cu deposedare). În cazul gajului
înregistrat, obiectul gajului rămâne în posesiunea debitorului gajist
sau a unui terţ care acţionează în numele debitorului gajist. În cazul
amanetării, obiectul gajului se transmite în posesiune creditorului
gajist sau unui terţ care acţionează în numele creditorului gajist.
Conform contractului dintre creditorul gajist şi debitorul gajist,
obiectul gajului, sigilat de către creditorul gajist, poate fi lăsat la
debitorul gajist.
După natura raporturilor de drept, în categoria de gaj
înregistrat intră:
a. ipoteca - gajarea pământului, construcţiilor, altor imobile legate
nemijlocit de pământ, împreună cu terenul aferent necesar
asigurării funcţionale a obiectului gajat sau cu dreptul de folosinţă

235
 Lexicon cadastral
a acestui teren. Constituie ipoteca şi grevarea chiriilor, prezente şi
viitoare, pe care le produce un imobil. Ipoteca trebuie înscrisă în
registrul bunurilor imobile;
b. ipoteca de întreprinzător - gajul întreprinderii, care se extinde
asupra întregului ei patrimoniu, inclusiv asupra fondurilor fixe şi
circulante, asupra altor bunuri şi drepturi patrimoniale reflectate
în bilanţul întreprinderii, dacă legea sau contractul nu prevede
altfel;
c. gajul mărfurilor care se află în circulaţie sau în proces de
prelucrare;
d. gajul bunurilor pe care debitorul gajist le va dobândi în viitor.
Tipuri de proprietăţi - în Republica Moldova sunt
recunoscute trei tipuri de proprietate: privată, colectivă, inclusiv
colhoznică, şi de stat.
Stabilirea de către stat, sub orice forma, a unor restricţii
sau avantaje în exercitarea dreptului de proprietate în funcţie de
tipul de proprietate nu se admite.
Titlu de proprietate - act juridic care atestă dreptul real
(complet, vizând toate atributele dreptului de proprietate) asupra
unor bunuri (economice) – mobiliare sau imobiliare – aflate în
posesia persoanelor fizice şi/sau juridice. Titlul de proprietate se
poate înstrăina prin vânzare, moştenire, donaţie etc. El este un tip de
siguranţă pe care o bancă o poate accepta colateral, contra unui
împrumut. Aceste titluri de proprietate nu reprezintă întotdeauna
forme abstracte de siguranţă, întrucât, în faza de recesiune
economică, valoarea proprietăţii poate scădea brusc.
Titluri de stat - instrumente financiare emise de
autorităţile unei ţări, care exprimă o creanţă financiară asupra
emitentului, garantată în mod expresiv şi necondiţionat de către
acesta. Titluri de stat emise pe termen lung, pentru finanţarea unor
obiective majore de interes public (obligaţiunile publice) sau pentru
acoperirea deficitului bugetar (bonurile de tezaur), se
tranzacţionează pe piaţa de capital, iar cele emise pe termen sub un
an, pentru acoperirea nevoilor de trezorerie, se regăsesc pe piaţa
monetară.

236
 Lexicon cadastral
Topografie – ştiinţă aplicată, care se ocupă cu întocmirea
planurilor topografice a suprafeţelor mici de teren, fără să se ţină
seama de forma sferică a Pământului, precum şi cu tehnica
măsurărilor şi aparatelor de măsurat.
Topografie – asigură datele exacte cu privire la poziţia
terenurilor şi ale altor entităţi.
Sprijinindu-se pe reţeaua geodezică, topografia îndeseşte
punctele de sprijin pentru a putea determina în continuare poziţia
punctelor de detaliu de pe suprafaţa terestră.
Rezultatele măsurărilor sau ridicărilor este planul
topografic, pe care elementele terenului sunt reprezentate în
proiecţia lor orizontală, micşorată convenţional.
Topografia la rândul ei se împarte în trei părţi:
- planimetria, faza după care se realizează, aplicând datele
măsurărilor şi calculelor, proiecţia orizontală a terenului;
- altimetria sau nivelmentul, faza care completează planurile
topografice cu relieful terenului;
- calculul şi divizarea teritoriilor, care cuprinde metodele de
determinare a suprafeţelor şi împărţirea lor conform
necesităţilor.
Topologie (din grec. topos - loc) – compartiment al
matematicii care studiază proprietăţile topologice a figurilor, ce nu
variază la orice deformaţii, efectuate fără divizări şi îmbinări (în
imagini continue şi uniforme).
Exemple de proprietăţi topologice ale figurilor sunt
dimensiunea şi numărul curbelor, care limitează regiunea dată.
(Spre exemplu, circumferinţa, elipsa, conturul pătratului au
proprietăţi topologice identice, deoarece aceste linii pot trece una în
alta prin metoda descrisă mai sus; în acelaşi timp cercul şi inelul au
proprietăţi topologice diferite: cercul este limitat de un singur
contur, iar inelul – de două.)
Tranzacţie (din fr. transaction) – înţelegere între două sau
mai multe părţi asupra condiţiilor de efectuare a unei operaţiuni
comerciale, economice, etc. Convenţie prin care părţile urmăresc
evitarea ori stingerea unui litigiu existent între ele.

237
 Lexicon cadastral
Tranzacţiile cu bunurile imobiliare reprezintă acţiunile
cetăţenilor şi persoanelor juridice orientate spre instituirea, încetarea
sau modificarea anumitor drepturi şi obligaţii. Scopul oricărei
tranzacţii este obţinerea dreptului de proprietate sau dreptului de
folosinţă asupra patrimoniului.
Ţinere a cadastrului funcţional urban - proces de operare
zilnică a modificărilor, care apar în timp după terminarea lucrărilor
pentru un anumit teritoriu.
În scopul stocării, sistematizării şi generalizării proiectelor
finalizate, preluate de la executanţii lucrărilor de cadastru,
gestionării acestei activităţi, precum şi pentru determinarea
necesităţii de actualizare (pe porţiuni, zone sau în întreg teritoriul
localităţii) se constituie o subdiviziune specializată pentru ţinerea
cadastrului funcţional urban.
Atribuţiile de bază ale acestei subdiviziuni sunt:
• administrarea procesului de executare a lucrărilor de cadastru
funcţional urban;
• conlucrarea cu cadastrele de specialitate, efectuarea
schimbului de informaţii necesare şi asigurarea constituirii
unui sistem unic interoperabil;
• asigurarea informaţională a autorităţilor în scopul adoptării
operative a unor decizii eficiente, privind acţiunile urbanistice
din localitatea respectivă, pentru elaborarea documentaţiilor de
urbanism şi amenajare a teritoriului;
• colectarea datelor şi informaţiilor de la persoane fizice şi
juridice - deţinători de bunuri imobile;
• asigurarea, contra plată, cu informaţii a persoanelor fizice şi
juridice;
• participarea la întocmirea materialelor informative pentru
organizarea licitaţiilor.
Forma organizaţională - juridică, funcţiile, obligaţiunile şi
responsabilităţile subdiviziunii specializate pentru ţinerea
cadastrului funcţional urban vor fi detaliate printr-un regulament
elaborat şi aprobat de autoritatea publică centrală în domeniul
urbanismului şi amenajării teritoriului.
238
 Lexicon cadastral
Indiferent în ce scopuri sunt solicitate, lucrările de
inventariere tehnică a bunurilor imobile şi reţelelor edilitare trebuie
să reflecte situaţia reală din teren, fiind actualizate în funcţie de
modificările de ordin juridic şi tehnico-economic survenite şi în
baza legislaţiei în vigoare.
Unitate imobiliară - reprezintă un bun imobil sau un
element al bunului imobil, după înregistrarea lui în Registrul
bunurilor imobile.
Urbanism - cea mai importantă componentă a amenajării
teritoriului, al cărei obiect îl constituie teritoriul localităţilor şi toate
teritoriile necesare asigurării funcţionării şi dezvoltării acestora.
Urmărire a bunurilor în legătură cu obligaţiile
proprietarului:
1. Înstrăinarea bunurilor proprietarului prin aplicarea procedurii de
urmărire a proprietăţii în legătură cu obligaţiile acestuia poate fi
efectuată doar în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, dacă o altă
modalitate nu este stabilită prin lege sau contract.
2. Proprietarul pierde dreptul de proprietate asupra bunurilor
urmărite în momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra
acestora de către persoana îndreptăţită căreia îi sunt transmise
bunurile.
Utilitate - concept utilizat în teoria economică într-un sens
larg, cu sensul de bunăstare economică, de satisfacţie şi, uneori,
chiar cu sensul de fericire. Într-un sens mai restrîns, a spune că o
persoană obţine o utilitate de la un bun sau de la o situaţie înseamnă
a spune că acea persoană preferă ca bunul sau situaţia în cauză să
existe, decât să nu existe. A spune că persoana în chestiune obţine o
utilitate mai mare de la un bun X decât de la un bun Y înseamnă,
pur şi simplu, a spune că bunul X este preferat bunului Y.
Utilitate publică - se consideră de utilitate publică lucrările
privind:
a. prospecţiunile şi explorările geologice;
b. extracţia şi prelucrarea substanţelor minerale utile;
c. instalaţiile pentru producerea de energie electrică;

239
 Lexicon cadastral
d. caile de comunicaţii şi clădirile aferente lor, trasarea, alinierea si
lărgirea străzilor;
e. sistemele de telecomunicaţii, de termoficare şi de canalizare, de
alimentare cu energie electrică, cu apă si cu gaze;
f. instalaţiile pentru protecţia mediului;
g. îndiguirile şi regularizările de râuri, lacurile de acumulări pentru
surse de apa şi atenuarea viiturilor;
h. staţiile hidrometeorologice, seismice şi sistemele de avertizare şi
de prevenire a fenomenelor naturale periculoase şi de avertizare
a populaţiei;
i. combaterea eroziunii de adâncime, sistemele de irigare şi
desecare;
j. terenurile necesare construcţiei de locuinţe din fondul de stat,
k. edificiile de învăţământ, sănătate, cultură, sport, de protecţie şi
asistenţă socială şi alte obiective sociale care fac parte din
proprietatea publică, precum si construcţii de sedii pentru
administraţia publică, pentru autorităţile judecătoreşti,
ambasadele, consulatele, reprezentanţele ţărilor străine şi
organismelor internaţionale;
l. terenurile pentru organizarea grădinilor publice şi cimitirelor,
pentru acumularea si înmormântarea deşeurilor;
m. reconstrucţia centrelor urbane, zonelor locative si industriale, a
ansamblurilor arhitectonice existente, conform planurilor
urbanistice ale localităţii aprobate, în condiţiile legii, de consiliul
local;
n. salvarea, protejarea şi punerea în valoare a monumentelor,
ansamblurilor şi siturilor istorice, precum şi a parcurilor
naţionale, rezervaţiilor naturale şi a monumentelor naturii;
o. prevenirea dezastrelor naturale: cutremure, inundaţii, alunecări şi
prăbuşiri de terenuri, alte fenomene naturale periculoase;
p. apărarea ţării, ordinea publică şi securitatea naţională;
q. salvarea şi protejarea valorilor cultural-artistice şi istorice de o
importanţă excepţională pentru sentimentele naţionale ale
poporului, precum şi a celor care atestă statalitatea ţarii;

240
 Lexicon cadastral
r. salvarea, protejarea şi asigurarea reproducerii speciilor de plante,
de animale, tuturor reprezentanţilor naturii vii, aflate pe cale de
dispariţie.
Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes
naţional sau de interes local.
Sunt de utilitate publică de interes naţional lucrările care
corespund obiectivelor şi interesului întregii societăţi sau ale
majorităţii ei.
Sunt de utilitate publică de interes local lucrările care
corespund obiectivelor şi interesului unei localităţi, ale unui grup de
localităţi din cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale.
Utilizare a datelor cadastrale la nivelul administraţiilor
locale - documentaţiile cadastrale constituie o cerinţă de bază pentru
instituţiile administraţiilor locale, dar şi alte instituţii şi societăţi,
care au patrimoniu terenuri, precum şi pentru organele fiscale.
Cadastrul este singura instituţie autorizată a stabili şi
furniza, potrivit legii, datele calitative şi cantitative privind
terenurile pe categorii de folosinţă şi proprietar ce stau la baza
completării registrelor bunurilor imobile, deţinătorilor de teren,
parcelelor, fişelor centralizatoare, registrelor de taxe şi impozite.
Datele cadastrului sunt necesare consiliilor locale pentru
constatarea suprafeţelor şi a calităţii terenurilor în acţiunile de
gospodărire şi de urmărire a utilizării eficiente a acestora, în
conformitate cu destinaţiile lor.
Pentru înlesnirea utilizării datelor şi documentelor
cadastrale, acestea se prezintă sub forma unor tabele tipizate
(registre de diferite genuri) şi sub forma planurilor cadastrale
întocmite la scările 1:1000, 1:2000, 1:5000.
Dintre multiplele probleme curente ale autorităţilor
administraţiei locale pentru a căror rezolvare este necesar a se apela
la documentele cadastrului se pot menţiona:
• litigiile privind imobilele aparţinând domeniului public;
• litigiile cu privire la terenuri dintre proprietari persoane
juridice şi fizice;

241
 Lexicon cadastral
• delimitările islazurilor, păşunilor comunale şi a altor imobile
care se arendează şi, după caz, se folosesc contra unor taxe;
• autorizarea pentru construcţii în perimetrul localităţilor;
• completarea fişelor centralizatoare, calcularea impozitelor în
funcţie de suprafaţa şi categoria terenului deţinut de fiecare
proprietar din raza teritorial-administrativă;
• protejarea marcajelor punctelor cadastrale de hotar ale
comunei, localităţilor aferente şi ale punctelor geodezice;
• planificarea activităţii întreprinderilor agricole;
• planificarea măsurilor de dezvoltare urbanistică a localităţilor;
• analiza situaţiei fondului funciar pe fiecare unitate teritorial-
administrativă fiind făcute totalurile suprafeţelor pe categorii
de folosinţă şi pe destinaţii, precum şi bilanţurile terenurilor
(mişcările intervenite între categoriile importante de deţinători)
la sfârşitul anului.
Utilizator - beneficiarul unui contract de închiriere, locaţie
de gestiune sau concesiune încheiat cu proprietarul construcţiei
Uzanţă - reprezintă o normă de conduită care, deşi
neconsfinţită de legislaţie, este general recunoscută şi aplicată pe
parcursul unei perioade îndelungate într-un anumit domeniu al
raporturilor civile.
Uzanţa se aplică numai dacă nu contravine legii, ordinii
publice şi bunelor moravuri.
Uzucapiune imobiliară:
1. Dacă o persoană, fără să fi dobândit dreptul de proprietate, a
posedat cu bună-credinţă sub nume de proprietar un bun
imobil pe parcursul a 15 ani, aceasta devine proprietarul
bunului respectiv.
2. Dacă un bun imobil şi drepturile asupra lui sunt supuse
înregistrării de stat, dreptul de proprietate se dobândeşte în
temeiul alin.(1) din momentul înregistrării.
Uzucapiune a mobilelor - persoana care posedă cu bună-
credinţă timp de 5 ani un bun mobil al altei persoane, comportându-
se ca un proprietar, dobândeşte dreptul de proprietate asupra acestui
bun.
242
 Lexicon cadastral
Uzufruct - dreptul unei persoane (uzufructuar) de a folosi
pentru o perioada determinată sau determinabilă bunul unei alte
persoane (nudul proprietar) şi de a culege fructele bunului, întocmai
ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa.
Uzufructuarul are dreptul de a poseda bunul, nu şi de a-l înstrăina.
Uzufructul poate fi limitat prin excluderea anumitor
folosinţe.
Uzufructul se poate constitui, conjugat sau succesiv, în
favoarea unei sau mai multor persoane existente la data deschiderii
uzufructului.
Uzură fizică - pierderea treptată a caracteristicilor tehnice
şi funcţionale ale bunurilor, ca urmare a folosirii lor. Ea este în
principiu funcţie de timp, dar în multe situaţii depinde de gradul de
intensitate a folosirii bunurilor respective, fapt de care se ţine seama
în stabilirea perioadei sau duratei normale de funcţionare a lor.
Bunurile care alcătuiesc capitalul fix se uzează fizic în timp şi în
urma acţiunii factorului natural, ceea ce implică măsuri adecvate de
întreţinere şi conservare a lor. Uzura fizică se reflectă în deprecierea
valorică a bunurilor, inclusă în costul de producţie şi recuperată
treptat prin vânzarea produselor, de-a lungul perioadei de
funcţionare a activului fix. Viaţa economică a unui activ fix poate fi
mai scurtă decât cea fizică, datorită costurilor crescânde de reparaţii
şi exploatare către sfârşitul perioadei de viaţă a acestuia sau a uzurii
sale morale.
Uzură morală - deprecierea capitalului fix ca urmare a
apariţiei unor echipamente tehnice de producţie mai productive, cu
performanţe tehnice şi economice superioare celor existente. Cauza
primară a uzurii morale o constituie progresul tehnic, însoţit de
producţia şi comercializarea unor echipamente şi tehnologii noi, cu
productivităţi sau randament mai ridicate. Apariţia în timp a uzurii
morale a capitalului fix se face necesară - din partea întreprinderilor,
pentru a-şi menţine competitivitatea pe piaţă – înlocuirea
echipamentelor de producţie învechite, depreciate din punct de
vedere moral, cu cele noi, mai performante, înainte de a se uza fizic
complet. Uzura morală este un fenomen neprevăzut, distinct de

243
 Lexicon cadastral
deprecierea sau amortizarea capitalului fix. Totuşi, în practica
economică, unele metode de depreciere a capitalului iau în calcul şi
efectele uzurii morale sau, în alte situaţii, valoarea rămasă este
amortizată în anul înlocuirii activului fix.
Valoare - termen prin care se exprimă mărimea calităţii, a
însuşirii unui bun şi/sau serviciu de a satisface o nevoie, de a fi util,
respectiv, de a fi schimbat pe alte bunuri economice. Încă din
antichitate, valoarea a fost privită ca valoare de întrebuinţare şi ca
valoare de schimb. La fel se prezintă aceasta şi în prezent. Valoarea
de utilizare (de întrebuinţare) înseamnă capacitatea bunurilor de a
satisface nevoi umane. În această calitate, ea nu se reduce doar la
calităţile intrinseci ale unuia sau altuia dintre bunuri, ci presupune şi
existenţa anumitor condiţii social-economice. Valoarea de schimb
este acea latură a valorii bunului care se manifestă în termenii
capacităţii sale de a fi schimbată pe un alt bun. Exprimată în bani,
valoarea de schimb devine preţ relativ. Valoarea de schimb formată
pe baza condiţiilor normale de vânzare-cumpărare a bunului, a
raportului dintre cererea şi oferta acestuia poartă denumirea de
valoare de piaţă.
Valoare actualizată - valoare prezentă a unor fluxuri
băneşti viitoare, determinată de faptul că valoarea banilor este
dependentă de timp. Actualizarea se realizează pe baza unor rate de
actualizare. Valoarea actualizată se utilizează mai ales în cadrul
proiectelor de investiţii, determinându-se valoarea actualizată a
fluxurilor de venitur, şi a fluxurilor de cheltuieli şi, pe această bază,
calculându-se profitul actualizat. Valoarea actualizată netă se
determină ca diferenţa între fluxurile de venituri viitoare şi cele
actualizate la rata dobânzii de piaţă, respectiv între valoarea lor
actuală, pe de o parte, şi capitalul investit, pe de altă parte.
Valoare capitalizată - valoarea care s-ar atribui unui activ
la nivelul existent al veniturilor pe care le aduce şi al ratelor curente
de piaţă al dobânzii. Astfel dacă un activ ar genera 100 lei în
condiţiile unei rate curente de 10%, valoarea capitalizării ar fi 1000
lei. Uneori se susţine că valorile calculate în această manieră nu
sunt întotdeauna satisfăcătoare pentru evaluarea activelor, de

244
 Lexicon cadastral
exemplu în cazul unei achiziţii obligatorii, deoarece un proprietar
şi-ar putea supraevalua mult avutul, fiind dispus să plătească mai
mult pentru a-l păstra.
Valoare de piaţă - însemnă preţul la care terenul şi
clădirile ar putea fi vândute în cadrul unui contract privat, între un
vânzător hotărât să vândă şi un cumpărător independent, la data
evaluării, considerându-se că proprietatea este expusă public pe
piaţă, condiţiile de piaţă permit o vânzare ordonată şi că, ţinând
seama de natura proprietăţii, este disponibilă o perioadă normală
pentru negocierea vânzării.
Valoarea de piaţă este suma estimată pentru care un activ
ar putea fi schimbat, la data evaluării, între un cumpărător hotărât să
cumpere şi un vânzător hotărât să vândă, într-o tranzacţie liberă
(nepărtinitoare), după un marketing adecvat, în care fiecare parte a
acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere.
Valoare estimată - valoarea bunurilor imobiliare calculată
la o dată anumită cu utilizarea metodelor de evaluare prevăzute de
legislaţie.
Valoare finală a obiectului evaluat — valoarea preţului
obiectului evaluat, determinată în urma generalizării argumentate a
rezultatelor calculelor valorii de piaţă, folosind diferite procedee şi
metode de evaluare, întreprinsă de către evaluator.
Vectorizator (vectorizer) – mijloc de program pentru
conversia datelor spaţiale din format raster în format vector
(vectorizare).
Vectorizare (vectorization) – reprezentare vectorială
(vector data structură, vector data model) – modelul vectorial al
datelor – reprezentarea digitală a obiectelor spaţiale punctiforme,
liniare şi poligonale sub formă de seturi de perechi de coordonate,
cu descrierea numai a obiectelor geometrice, ceea ce corespunde
reprezentării netopologice a obiectelor liniare şi poligonale sau
geometria şi relaţiile topologice (topologia) sub formă de
reprezentare topologic-vectorială; în realizare computaţională
reprezentării vectoriale îi corespunde formatul vector al datelor
digitale (vector data format).

245
 Lexicon cadastral
Vânzare – cumpărar ea terenurilor - dreptul de vânzare a
terenurilor proprietate privată îl are proprietarul, iar în cazul
vânzării terenurilor proprietate publică – autorităţile administraţiei
publice locale, care soluţionează concomitent toate problemele
referitoare la construcţiile, instalaţiile inginereşti, plantaţiile
multianuale şi alte bunuri imobiliare, amplasate pe terenurile în
cauză.
Vânzarea–cumpărarea pământului se efectuează prin
contract de vânzare-cumpărare la preţ normativ sau la preţ liber,
inclusiv în baza rezultatelor licitaţiei. Documentele de vânzare-
cumpărare sunt însoţite de certificatul de urbanism, de informaţii
privind parametrii cantitativi şi calitativi ai terenului, prezentate de
autoritatea respectivă a administraţiei publice locale şi de Serviciul
de stat pentru reglementarea regimului proprietăţii funciare şi
cadastru funciar.
Terenurile pe care sunt amplasate construcţii, instalaţii
inginereşti, plantaţii multianuale şi alte bunuri imobile se vând
concomitent cu înstrăinarea bunurilor imobiliare, amplasate pe acest
teren. Preţul în acest caz se constituie din preţul terenului şi al
construcţiilor.
Zona centrală a localităţii - suprafaţa de teren situată în
intravilanul localităţii, delimitată prin documentaţia de urbanism
aprobată, ca urmare a concentrării infrastructurilor edilitare,
instituţiilor publice şi serviciilor, după criterii de densitate şi calitate
arhitectural-urbanistică a clădirilor. Limita zonei centrale este
stabilită de autorităţile administraţiei publice locale. În zona centrală
pot fi aplicate impozite şi taxe specifice.
Zonă funcţională - totalitatea terenurilor pentru care, prin
documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului aprobată, se
stabilesc funcţia dominantă şi alte funcţii permise şi se
reglementează unele elemente privind modul de exercitare a
acestora.

246
 Lexicon cadastral

BIBLIOGRAFIE
1. Buzu Olga. Organizarea activităţii de evaluare. Ed a 2-a. Ch.: S.n.,
2002 (F.E.P. „Tipografia Centrală”) –428 p.
2. Buzu Olga. Evaluarea bunurilor imobiliare: teorie şi practică. – Olga
Buzu, Angela Matcov. Ch.; 2003 (F.E.P. „Tipografia Centrală”) –258
p.
3. Cadastru Bunurilor Imobiliare / Legi adoptate de către Parlament,
Hotărâri ale Guvernului Republicii Moldova. Valeriu Gînju. Vladimir
Guţu. Ch.; 1998 (Tipografia Academiei de Ştiinţe). Vol. 1.–208 p.
4. Cadastru Bunurilor Imobiliare / Legi adoptate de către Parlament,
Hotărâri ale Guvernului Republicii Moldova. Valeriu Gînju. Vladimir
Guţu. Ch.; 1998 (Tipografia Academiei de Ştiinţe). Vol. III.–294 p.
5. Cadastru Bunurilor Imobiliare / Legi adoptate de către Parlament,
Hotărâri ale Guvernului Republicii Moldova. Valeriu Gînju. Vladimir
Guţu. Ch.; 2000 (F.E.P. „Tipografia Centrală”). Vol. 4.–672 p.
6. Cadastru Bunurilor Imobiliare. Vladimir Gh.Guţu; Agenţia de Stat
Relaţii Funciare şi Cadastru. Oficiul de Implementare a Primului
Proiect de Cadastru. S.n., 2003 (F.E.P. „Tipografia Centrală”). Vol. 5.–
552 p.
7. Ala Climov, Inga Grecu-Stăvilă. În ajutorul registratorului Oficiului
Cadastral Teritorial, Chişinău 2001.
8. Codul Civil al Republicii Moldova. Nr.1107-XV din 06.06.2002.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 82-86 din 22.06.2002.
9. Codul Funciar. Legea republicii Moldova nr. 828-XII, din 25.1291.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 107 din 04.09.2001.
10. Dicţionar de economie (ediţia a doua) – Bucureşti: Editura economică,
2001. 520 p. Angelescu Coralia, Ciucur Dumitru, Dinu Marin ş,a.
11. Dicţionar macmillan de Economie Modernă. Bucureşti: Editura
Codecs, 1999. 494 p. Coordonator pentru versiunea în limba română
prof. univ. dr. Sorică Sava.
12. Dicţionar de îmbunătăţiri funciare. Conducători: prof. dr. ing. Pricop
Gheorghe, prof. Clarian Marcu. Editura Ceres. Bucureşti, 1987.
13. Scrieciu Florin. Drept agrar şi drept funciar. Editura Lumina Lex.
Bucureşti, 2000. 591 p.
14. M.Turculeţ, S. Popescu. Dezvoltarea pieţei funciare. Deponat în
I.N.E.I. Republica Moldova. Chişinău, 2001. 6 p.

247
 Lexicon cadastral
15. M.Turculeţ, S. Popescu. Pământul, mijloc de producere şi acumulare a
capitalului. Deponat în I.N.E.I Chişinău, 2001. 12 p. 15. M.Turculeţ,
S. Popescu. E. Zubco. Aspectele evaluării imobilului în Republica
Moldova. Probleme actuale în domeniul îmbunătăţirilor funciare,
cadastrului şi organizării teritoriului. Lucrări ştiinţifice ale conferinţei
internaţionale consacrate jubileului de 50 ani de la fondarea facultăţii.
UASM. Chişinău, 2001. pag. 195 ...199.
16. M.Turculeţ, S. Popescu. Evaluarea cadastrală a terenurilor localităţilor
din R. Moldova. Lucrările sesiunii ştiinţifice omagiale. UŞAMV,
Bucureşti, România, Edit. BREN. pag. 25-30. 2002.
17. M. Turculeţ, S. Popescu. Aspecte privind cadastrul bunurilor imobile
şi cadastrul funciar în R. Moldova. Lucrări ştiinţifice. UASM. 2002.
pag. 123- 127.
18. M.Turculeţ, S. Popescu. E. Zubco. Crearea bazei informaţionale a
cadastrului în scopul impozitării bunurilor imobile. “70 ani ai
Universităţii Agrare de Stat din Moldova”. Simpoz. şt. int. Cadastru şi
ingineria mediului. 7-8 octombrie 2003. – Ch.: Centrul ed. al UASM.
2003. pag. 52-54.
19. M.Turculeţ, S. Popescu. E.Zubco. Impozitul bunurilor imobile în alte
ţări. “70 ani ai Universităţii Agrare de Stat din Moldova”. Simpoz. şt.
int. Cadastru şi ingineria mediului. 7-8 octombrie 2003. – Ch.:
Centrul ed. al UASM. 2003. pag. 54-56
20. C. Săvulescu, T. Bugnaru. Fundamente GIS, Editura HGA, Bucureşti,
2000;
21. M. Turculeţ, Bunuri Imobiliare. UASM, Chişinău 2003.

248
 Lexicon cadastral

Universitatea Tehnică a Moldovei

Vasile Grama, Mihail Turculeţ

Livia Nistor-Lopatenco

LEXICON CADASTRAL

Chişinău
2008
249