drept, ~eaptă [At: PSALT. HUR.

502/5 / V: (1-108) dir~ a, (122) drit sn, (147-155) deptu, der~,

derepto, dereptu pp / Pl: ~pți, ~e a; ~uri sn / E: ml directus (109-146) după fr droit] 1 a (D.
drumuri, căi, etc.) Care reprezintă cea mai mică distanță între două puncte, fără ocolișuri Si:
(pop) oblu. 2-3 sf, a (Linie) care unește două puncte din spațiu pe drumul cel mai scurt Si: (pop)
oblu. 4 a (Îs) Unghi ~ Unghi format de două drepte perpendiculare una pe cealaltă. 5 av (Înv; îla)
~ căzător Perpendicular. 6 a (Îs) Prismă ~eaptă Prismă cu muchiile laterale perpendiculare pe
baze. 7 a (Fig; d. privire) Care este fără ascunzișuri Si: deschis, direct. 8 a (D. haine) Care are o
croială simplă. 9-10 av (Înv; îs; îla) (Linie) ~ alergătoare (Linie) paralelă. 11 a (D. lucruri, ființe,
părți ale lor etc.) Care are o poziție verticală (față de un punct de reper). 12 av (Îe) A se ține ~ A
avea o poziție perfect verticală. 13 a (Îla; d. ființe, lucruri, elemente de același fel înșiruite) În
linie ~eaptă (sau în linii ori în rânduri ~e) Aliniat. 14 a (Îlav) În linie ~eaptă Direct. 15 a (Mii;
îe) A lua (sau a sta, a se ține în) poziția de ~pți A lua (sau a sta, a se ține în) poziție perfect
verticală, stând nemișcat. 16 i Drepți! Formulă de comandă militară pentru luarea poziției de
drepți (15). 17 av (Îe) A călca ~ A fi dârz. 18 av (Îae) A avea o purtare cinstită. 19 a (D. terenuri
înclinate, forme de relief sau părți ale lor) Aproape vertical Si: abrupt, escarpat, povârnit. 20-21
sf, a (Literă) care are tăietura verticală. 22 a Care are o poziție orizontală (față de un punct de
reper) Si: neted, orizontal, plan. 23 a (Grm; înv; îs) Complement ~ Complement direct. 24 sn
(Îlav) De-a ~ul În mod direct. 25 sn (Îal) Fără oprire. 26 sn (Îal) Fără ezitare. 28 sn (Îal) Fără
ascunzișuri Si: franc3 (5). 29 sn (Îal) Neîndoielnic. 30 av (Îvr; îe) A-i fi (cuiva) ~ A-i fi la
îndemână (cuiva). 31 av (Îe) A merge ~ A merge cu mișcări sigure, fără a se clătina. 32 a (Îoc
strâmb; d. obiecte cu formă alungită) Care nu prezintă curburi sau cotituri Si: (pop) oblu, regulat.
33 a (D. părți ale corpului la om sau la animale) Care are o formă (sau este într-o poziție)
corectă, normală, fără defecte. 34 a (D. suprafețe) Neted. 35 a (Fig; d. acțiuni ale omului sau d.
noțiuni abstracte) Care este, se face etc. potrivit dreptății și adevărului Si: bun, cinstit, întemeiat,
just. 36 a (Îs) Parte ~eaptă Parte care se cuvine în mod legal fiecăruia la împărțeală. 37 a (Îs)
Luptă ~eaptă Luptă corp la corp, fără arme, fără înșelătorii și fără ajutor străin. 38 a (Îlav) Cu ~
cuvânt Pe bună dreptate Si: justificat. 39 av (D. acțiuni) În conformitate cu dreptatea Si: just. 40
av În conformitate cu adevărul Si: adevărat, corect. 41 av (Îe) Ce-i ~, e ~ Se spune pentru a
recunoaște un adevăr incontestabil. 42 av (Îe) (Este) ~ că... Este adevărat că... 43 av (Îe) A spune
~ A spune adevărul. 44 av (Îae) A vorbi deschis, sincer. 45 a (D. oameni) Care trăiește și
acționează conform dreptății, adevărului, omeniei Si: cinstit, integru. 46 sn (Pex; îe) La ~ (sau,
rar, ~ul) vorbind În realitate. 47 a (Îe) Ce-i ~(ul) Într-adevăr. 48 a (Fig; îs) Calea (cea) ~eaptă
Comportare cinstită. 49 a (Spc; îas) Purtare cucernică, în spiritul moralei creștine. 50 a (În
limbajul bisericesc) Cuvios. 51 sm (îe) A se odihni cu ~pții A fi mort. 52 a (D. oameni; îe) A se
duce în lumea celor ~pți A muri. 53-54 smf, a (Îc) ~ credincios (Persoană) care face parte din
Biserica creștină ortodoxă. 55-56 smf, a (Îae) (Persoană) care se comportă ca un bun creștin. 57
sm (Bis; mpl) Om lipsit de păcate, care a respectat în timpul vieții preceptele religiei creștine și
care este acceptat de judecata lui Dumnezeu. 58 a (D. sentimente, manifestări ale oamenilor)
Care reflectă sinceritate. 59 a (Pex) Care nu favorizează pe cineva sau ceva Si: imparțial,
obiectiv. 60 a (Înv) Devotat. 61 a (Înv) Nevinovat. 62 af (Reg) Virgină. 63 a (D. oameni; îla) ~
cu inima Sincer. 64 a (Îae) Prietenos. 65 a (Pop; d. oameni) Care este legat de cineva printr-un
grad apropiat de rudenie (în linie ascendentă sau descendentă). 66 av (Îvr; îe) A fi ~ (cuiva,
cineva) A semăna leit (cu cineva). 67 a Care este potrivit (conform) cu anumite reguli sau cu
anumite cerințe Si: bun, corect, riguros. 68 av (Îe) A sta (sau a ședea etc.) strâmb și a judeca
(sau a grăi etc.) ~ A aprecia just, corect (o situație, un om etc.), indiferent de împrejurările
(nefavorabile). 69 a (D. viață) Care este în conformitate cu normele moralei Si: etic, moral. 70 a
(Pex) Auster. 71 a Cuvenit. 72 a Împărțit echitabil. 73 a Veritabil. 74 (Îoc stâng; d. organe sau
părți ale corpului) Așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima. 75 sfa
Mâna dreaptă. 76 sf (Îe) A-și da ~eapta A-și strânge mâinile în semn de salut, de bucurie, de
împăcare. 77 sf (Îe) Să nu știe stânga ce face ~eapta Formulă prin care se impune discreție
absolută. 78 sfa (În religia creștină) Mâna lui Dumnezeu considerată ca putere sfântă. 79 a (Îe) A
fi mâna ~eaptă (a cuiva) A fi omul de încredere (al cuiva). 80 a (Îae) A fi cel mai apropiat
colaborator (al cuiva). 81 sna Picior drept. 82 sna (Îe) A călca (sau a păși, a porni, a intra, a
ieși) cu -ul (înainte) A începe o acțiune sub bune auspicii. 83 a (D. părți ale îmbrăcămintei) Care
corespunde părții drepte a corpului. 84 a (D. simptome, boli etc.) Care apare, care se manifestă
etc. în partea dreaptă (74) a corpului sau a unui organ. 85 a (D. construcții, obiecte etc.) Care se
află în partea sau în direcția mâinii drepte (74) a unei persoane orientate cu fața în aceeași
direcție cu obiectul. 86 a (D. cursuri de apă sau d. malurile lor) Care se află pe partea sau în
direcția mâinii drepte a unei persoane așezate cu fața în direcția cursului unei ape. 87 a (D.
obiecte sau d. părțile obiectelor) Care se află pe partea sau în direcția mâinii drepte (74) a
persoanei care privește obiectul din față. 88 sfsa Parte a corpului unei ființe, a unui obiect, a unei
construcții etc. care se află în partea sau în direcția mâinii drepte (74) a unei persoane așezate cu
fața în același sens cu obiectul, construcția etc. respectivă. 89 sfsa Parte a unui curs de apă sau a
unui mal al acestuia care se află în zona sau în direcția mâinii drepte (74) a unei persoane așezate
cu fața în sensul de curgere a apei respective. 90 sfsa Parte a corpului unei ființe, a unui obiect, a
unei construcții etc. care se află în zona sau în direcția mâinii drepte (74) a unei persoane care
privește obiectul, construcția etc. respective. 91 sf (Îlav) Din (la, pe, în, înspre, către, din, din
a) ~eapta Din (sau în) partea mâinii drepte (74). 92 sf (Îlav) În direcția mâinii drepte (74). 93 sf
(Îe) A fi (a sta, a ședea etc.) la ~eapta (den, den a ~pta (cuiva), (înv) a ~pta (de cineva) A
ocupa locul de onoare aflat în partea dreaptă (74) a unei personalități. 94 sf (Îe) A-i cânta (cuiva)
cucul la (în) ~pta A avea noroc. 95 sf (Îe) A face (a apuca, a o lua) la ~eapta A coti, a se
îndrepta către partea dreaptă (74) a unui drum, în direcția mâinii drepte (74). 96 sf (Îe) A ține
~eapta A merge (numai) pe partea dreaptă (74) a unui drum. 97 sf (Fam; îe) A trage pe ~eapta A
se opri cu un vehicul pe partea dreaptă (74) a carosabilului pentru odihnă sau remedieri tehnice.
98 sf (Îlav) În (din) ~eapta și-n (din) stânga sau de-a ~eapta și de-a stânga În (din) ambele
părți. 99 sf (Îal) În (din) toate părțile Si: pretutindeni. 100 sf (Îlav) (Nici) în ~eapta nici în
stânga Nicăieri. 101 sf (La) ~eapta! Comandă (adresată unui militar) prin care se cere
întoarcerea spre dreapta (90). 102 av (În legătură cu unele verbe de mișcare și urmat de
determinări locale; indică direcția) În linie dreaptă Si: direct, (pop) oblu. 103 av (Îlav) De-a ~ul
Fără a se abate din drum. 104 av (Cu nuanțe spațiale sau temporale) Tocmai. 105 av (Îe; înv) ~
dragul să Ți-e mai mare dragul să. 106 a (Înv; d. bunuri materiale, sume de bani etc.) Care
aparține sau se cuvine cuiva în temeiul legii. 107 sfa (Fig; în viața politică) Grupare politică
adeptă și susținătoare a menținerii ordinii sociale și politice tradiționale. 108 sf (Îlaj) De ~eapta
Conservator. 109 sn Totalitatea normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr-un
stat. 110 sn Știință (sau disciplină) care studiază dreptul (1) 111 sn (Îs) ~ penal Ramură a
dreptului (110) care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. 112 sn (Îs) ~ civil Ramură
a dreptului (110) care studiază și reglementează relațiile sociale (convertite în raporturi juridice)
dintr-un stat. 115 sn (Îs) ~ constituțional Totalitatea normelor fundamentale care reglementează
relațiile privitoare la orânduirea social-economică și de stat. 116 sn (Îas) Ramură a dreptului
(110) care studiază drepturile și datoriile cetățenilor decurgând din constituție. 117 sn (Îs) ~
internațional Totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile dintre state. 118 sn
(Flz) (Îs) ~ natural Drept (1) considerat ca imuabil și universal, care ar exista în afara structurilor
sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voința sau rațiunea divină. 119 sn
(Îs) ~ comercial Ansamblu de reguli, de instituții și de practici aplicabile actelor de comerț,
comercianților și societăților comerciale. 120 sn (Îs) ~ administrativ Ansamblu de norme care
reglementează organizarea și activitatea administrației. 121 sn (Îs) ~ul muncii Totalitatea
regulilor aplicabile raporturilor individuale sau colective ale salariaților. 122 sn (Înv; șîf drit)
Putere, prerogativă legal recunoscută unei persoane (unei instituții, unui popor) de a avea o
anumită conduită, de a se bucura de anumite privilegii etc. 123 sn (Înv; îlav) Cu ~ul În mod
legitim. 124 sn (Îal) Justificat. 125-126 sn (Și îljv) În ~ Împuternicit prin lege. 127 sn (Îal)
Îndreptățit. 128 (Îal) Pe bază legală. 129 sn (Îe) A avea ~ul A avea voie (în temeiul legii) să
întreprindă ceva Si: a fi îndreptățit. 130 sn (Îae) A se bucura de un privilegiu. 131 sn (Îe) A fi
(sau a se simți, a se crede) în ~ (sau în ~ul său) A beneficia sau a crede că beneficiază de
condițiile[1] necesare favorabile pentru îndeplinirea legală a unor acțiuni, pentru exercitarea unui
privilegiu etc. 132 sn (Îe) A da ~(ul) sau ~uri ori a face ~ cuiva A acorda cuiva posibilitatea, a-i
oferi condițiile necesare favorabile pentru îndeplinirea unei acțiuni în mod legal sau legitim. 133
sn (Îe) A repune în ~uri A acorda cuiva un privilegiu de care anterior a fost privat. 134 sn (Îe) A
reintra în ~urile (lui, ei etc.) A dobândi o situație privilegiată de care anterior a fost privat. 135
sn (Îe) A-și lua (sau a-și aroga) ~ul (de a face ceva) ori ~uri (asupra cuiva) A se comporta ca și
cum ar fi îndreptățit, împuternicit legal, pretinzând anumite privilegii. 136 sn (Îlav) De ~
Conform legii. 137 sn (Îal) În mod legitim. 138-139 sn (Îljv) Fără ~ Care nu este în temeiul
legii. 140 sn (Îal) Nejustificat. 141 sn Răsplată, retribuție care i se cuvine cuiva pentru prestarea
unei munci, în mod legal, în spiritul dreptății. 142 sn (Ccr) Sumă de bani sau bun material
cuvenite cuiva în mod legal în urma prestării unei munci. 143 sn (Îs) ~ de apel Permisiune legală
de a contesta o hotărâre judecătorească. 144 sn (Îe) ~ul lui Dumnezeu Într-adevăr. 145 sn (Îrg)
Dreptate. 146 sn (Înv; îe) A avea ~ul A avea dreptate. 147 pp (Introduce un complement indirect)
Exprimă echivalența între două elemente A primit banii drept recompensă. 148 pp (Introduce un
complement indirect) Exprimă justificarea atribuirii unei funcții Si: ca1 (9), în calitate de... Drept
procuror a lucrat numai un an. 149 pp (Introduce un complement indirect) Exprimă justificarea
atribuirii unei calități, a unei identități etc. Drept cine mă iei?. 150 pp (Introduce un complement
indirect) În loc de... O draperie groasă servea drept paravan. 151 pp (Îlav) ~ care În concluzie
Era târziu, drept care s-a grăbit să plece. 152 pp (Reg; introduce un complement circumstanțial
de loc) Lângă. 153 pp (Reg; introduce un complement circumstanțial de loc) În fața. 154 pp
(Pop; îe) A i se pune (cuiva) soarele ~ la inimă A i se face (cuiva) foame. 155 pp (Introduce un
complement circumstanțial de scop) Pentru Drept încercare s-a folosit de un clește.[2] corectată