Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2018, SUCEAVA
Contents
Introducere 3
Date statistice 18
Concluzii 20
Bibliografie 21
Introducere
“Ficatul este cel mai importat dar și cel mai mare organ intern al tuturor vertebratelor.
Are multe funcții dintre care : sinteza proteică, oxigenare și de transport al grăsimilor din sânge.
Functia lui digestivă superioară este secreția bilei. Ficatul de asmenea, înlătură glucoza în exces
din circulația sangvina și o depozitează până este necesară, transformă aminoacizii în exces în
forme utile și filtrează substanțele și toxinele din sânge, le neutralizează și le excretă în bilă.
Ficatul dispune de 2 lobi principali localizați chiar sub diafragmă, în partea dreptă a corpului.
Poate pierde 75% din țesutul său, (boală, intervenție chirurgicală) fără să înceteze să
funcioneze”. Dorling Kindersley
Capitolul 1. Anatomia ficatului
Ficatul gras este un termen general utilizat pentru a descrie depozitarea excesivă
a grăsimilor în ficat. Mai exact, ficatul gras sau steatoza hepatică este o afecțiune reversibilă
caracterizată prin acumularea trigliceridelor în celulele hepatice în timpul procesului numit
steatoză - reținerea anormală a lipidelor în interiorul celulelor. Această afecțiune se poate
manifesta temporar sau pe termen lung, nu este dureroasă și poate fi asimptomatică o lungă
perioadă de timp. Cu toate că are nenumarate cauze, ficatul gras apare cu preponderență în
rândul pacienților care suferă de alcoolism și obezitate. Totodată, această afecțiune este asociată
și cu afecțiunile care influențează metabolizarea grăsimilor.
Principala cauza care conduce la apariția steatozei hepatice este sindromul metabolic -
un grup de afecțiuni format din diabet zaharat de tip II, boli cardiovasculare, obezitate și
hipertrigliceridemie.O altă cauză comună care determină apariția steatozei hepatice este abuzul
de alcool. Steatoza hepatică alcoolică influențează modul în care ficatul descompune și
depozitează grăsimile. Adesea, pacienții cu alcoolism cronic suferă și de malnutriție din cauza
consumului neregulat de alimente și a dietei dezechilibrate. Sarcina poate cauza o formă rară,
dar foarte gravă, de steatoză hepatică, care apare târziu în timpul sarcinii și care este asociată
cu apariția icterului și a insuficienței hepatice.
Simptome
În stadii incipiente, boala ficatului gras nu prezintă semne sau simptome. Chiar dacă
simptomele există, acestea se manifestă vag și non-specific, precum: oboseală, durere
abdominală sau febră.
- hemoragie gastro-intestinală;
- oboseală și slăbiciune;
- insuficiență hepatică;
- tulburări mentale;
- stări de greață;
- pierdere in greutate;
Dacă apare în timpul sarcinii, boala ficatului gras se manifestă prin: stări de greață,
vărsături, lipsa poftei de mâncare, dureri abdominale.
Diagnosticare
- ultrasonografia - test non-invaziv, care folosește undele sonore pentru a crea o imagine a
ficatului;
Tratament
Steatoza hepatică este o afecțiune reversibilă dacă este diagnosticată și tratată la timp.
Dacă apare în sarcină, steatoza hepatică pune în pericol atât viața mamei, cât și pe a copilului.
Leziunile hepatice severe pot necesita un transplant de ficat, în cazul în care afecțiunea mamei
nu este depistată la timp.
Prevenire
Dieta
- limitarea consumului de produse lactate, precum lapte, brânză topită, smântană, unt și
optatarea pentru alternativa organică: iaurt degresat, brânză tofu, ricotta, parmezan.
Ciroza ficatului este inflamarea cronică a ficatului rezultând înlocuirea țesutului normal
al ficatului cu un țesut cicatrizat. Acest țesut cicatrizat din ficat blochează circulația sîngelui
prin organ și întrerupe funcționarea normală a ficatului.
Ciroza hepatică este cauzată cel mai frecvent de alcoolism, HVB, HVC, stetoza hepatică,
dar există şi alte cauze, iar unele dintre cazuri pot fi idiopatice. Consumul de alcool cauzează
între 20 şi 50% din cirozele hepatice. În 2008, la nivel mondial, mortalitatea prin ciroză hepatică
a prezentat variaţii semnificative. Numărul de decese este mai scăzut în ţări precum: Olanda (0
decese / 1.000 la bărbaţi şi 0,3 decese / 1.000 la femei); Estonia (0,2 decese / 1.000 la bărbaţi şi
0,1 decese / 1.000 la femei); Belgia (0,7 decese / 1.000 la bărbaţi şi 0,4 decese / 1.000 la femei);
Danemarca (0,6 decese / 1.000 la bărbaţi şi 0,3 decese / 1.000 la femei); Grecia (0,6 decese /
1.000 la bărbaţi şi 0,2 decese / 1.000 la femei); Austria (1 decese / 1.000 la bărbaţi şi 0,4 decese
/ 1.000 la femei) ; Bulgaria (1,4 decese / 1.000 la bărbaţi şi 0,4 decese / 1.000 la femei);
republica Moldova (1,7 decese / 1.000 la bărbaţi şi 0,4 decese / 1.000 la femei). Valorile cresc
în ţări ca: Spania (3,4 decese / 1.000 la bărbaţi şi 1,3 decese / 1.000 la femei); Ungaria (3,5
decese / 1.000 la bărbaţi şi 1,3 decese / 1.000 la femei); Marea Britanie (5 decese / 1.000 la
bărbaţi şi 2,8 decese / 1.000 la femei); Polonia (5,8 decese / 1.000 la bărbaţi şi 2,2 decese /
1.000 la femei); Italia (4,8 decese / 1.000 la bărbaţi şi 3,4 decese / 1.000 la femei); Franţa (5,7
decese / 1.000 la bărbaţi şi 2,3 decese / 1.000 la femei), Germania (10 decese / 1.000 la bărbaţi
şi 5,1 decese / 1.000 la femei). Cele mai crescute valori de mortalitate prin ciroză se
înregistrează în : India (150,6 decese / 1.000 la bărbaţi şi 57,6 decese / 1.000 la femei); China
(77,1 decese / 1.000 la bărbaţi şi 36,1 decese / 1.000 la femei); Federaţia Rusă (26,3 decese /
1.000 la bărbaţi şi 17,1 decese / 1.000 la femei); Brazilia (18,6 decese / 1.000 la bărbaţi şi 4,2
decese / 1.000 la femei); Egipt (16,9 decese / 1.000 la bărbaţi şi 9,7 decese / 1.000 la femei);
S.U.A. (19,7 decese / 1.000 la bărbaţi şi 10,3 decese / 1.000 la femei); Ucraina (16,3 decese /
1.000 la bărbaţi şi 7,5 decese / 1.000 la femei) şi Japonia (9 decese / 1.000 la bărbaţi şi 4,4
decese / 1.000 la femei). În România, în acelaşi an, s-au înregistrat 6,4 decese / 1.000 la bărbaţi
(16,5 decese / 100.000) şi 3,8 decese / 1.000 la femei (34,8 decese / 100.000).
La o populație între 45-46 ani,ciroza este a treia cauză de deces în țările industrializate,
după bolile cardiovasculare și cancer. Se pare că în urmă cu 10-15 ani a existat o adevarată
pandemie de hepatita C, iar acum asistăm la faza finală a acesteia și mai ales la consecințele
ei.În țara noastră numărul cazurilor depistate cu virus hepatic C respectiv ciroza hepatică sunt
în continuă creștere din cauza creșterii consumului de alcool la o populație cu vârsta tot mai
mică și respectiv, scăderea nivelului economic.
Principalii factori etiologici sunt virusurile hepatice și alcoolul, dar și anumite cauze
metabolice care includ hemocromatoza, galactozemia, boala Wilson. De asemenea, anumiți
agenți terapeutici ca Methotrexatul, Amiodarona, Rifampicina sunt considerați cirogeni. Un
număr de cazuri rămane fără o cauză bine stabilită, așa numitele ciroze criptogenetice, dar
procentul lor este în scădere. Din punct de vedere etiopatogenetic deosebim următoarele tipuri
de ciroză:
ciroză alcoolică cu cele două variante: atrofică (Laennec) și hipertrofică
Hnot-Gilbert:
ciroză post-necrotică (post hepatitică);
ciroză biliară - care poate fi primitivă și secundară;
ciroza cardiacă;
ciroza carențială;
ciroza splenogena (Banti).
Simptome
Debutul poate fi asimptomatic sau necaracteristic. Primele semne care apar pot fi:
anxietate; somnolenta; fatigabilitate; greturi; intoleranta la alcool. În perioada de stare, pe lângă
manifestările amintite mai sus se constată prezența unor semne la nivelul mucoaselor și al
tegumentelor, modificări hepatice și splenice, modificări endocrine și nervoase, ascită, edeme,
hidrotorax, precum și tulburări cardiovasculare, renale și hematologice. Ficatul este mărit de
volum în 80% din cazuri, de consistență crescută, până la duritate, cu marginea ascuțită, cu
suprafață regulată sau fin granuloasă, mai rar cu macronoduli. Sindromul dispeptic-grețurile,
diareea sunt mai adesea urmarea consumului de alcool și efectele acestuia asupra tractului
digestiv decât ciroză. Edemele-apar mai târziu, în faze mai avansate,de obicei ca însoțitoare ale
ascitei. Sunt albe, moi și când sunt neinfluențate de tratament, constituie un element sumbru
pentru pronostic. Atrofia musculară - în deosebi la membre, ea este caracteristică, în prezența
ascitei realizând aspectul de “păianjen”. La femei se constată tulburări de ciclu până la
amenoree. Tulburarile nervoase se întâlnesc în tot cursul evoluției cirozei, uneori chiar ca
fenomen de debut. De multe ori prezența unei somnolente, a unei astenii excesive sau o stare
de neliniște cu insomnie pot fi semne premonitorii pentru drama hepatica ce va urma. Sindromul
Zieve apare la alcoolici, dar mai ales la cirozele alcoolice. Este o formă clinică aparte și
complexa caracterizată prin hiperglicemie și anemie hemolitică. Clinic se manifestă prin febră,
dureri abdominale, hepatomegalie.
Tratamentul cirozelor hepatice
Tratamentul vizează îndepărtarea agentului etiologic, oprirea evoluției, menținerea stării
de compensare, prevenirea decompensărilor, prevenirea complicațiilor și tratamentul
sistematizat.
Se recomandă spitalizări la 4-5 luni și în cursul decompensărilor. Repausul este
obligatoriu la pat în cirozele decompensate; în cirozele compensate repausul va fi relativ, până
la 14 ore pe zi; se impune pensionarea pacienților cu ciroze decompensate sau compensate.
Dieta trebuie să asigure un regim alimentar complet și bogat în vitamine; proteinele vor
fi date în proporție de 1,5 g/kgcorp/zi, glucidele se recomandă în cantitate de 400g/zi; lipidele
vor fi limitate la 60-80 g/zi, fiind preferate cele de origine vegetală. În modul de preparare
culinară se vor interzice prăjelile.
Chistul hidatic hepatic sau echinococoza hepatică este o boală parazitară produsă prin
dezvoltarea în ficat a larvei de Taenia echinococcus, parazit entozoar din clasa cestodelor
subîncrengătura plathelminţi. Dezvoltarea parazitului sub formă chistică are loc când acesta
pătrunde incidental în organisme care reprezintă gazde intermediare ce îi întrerup evoluţia
naturală. Localizarea hepatică a hidatidozei este cea mai frecventă (50-60%), urmând în ordine
localizarea: pulmonară (30-40%), splenică, peritoneală, renală, musculară, tiroidiană.
Cea mai ridicată incidenţă a bolii este semnalată în regiunile geografice în care creşterea
animalelor (oi, vite, capre etc.) constituie o îndeletnicire de bază a populaţiei (2). Numărul mare
de câini, abatajul necontrolat, promiscuitatea, nivelul cultural scăzut sunt elemente importante
pentru menţinerea unei incidenţe mari a bolii. Parazitul este prezent pe arii extinse în toate
continentele. Echinococoza este o boală legată de anumite profesiuni (măcelari, agricultori,
ciobani), iar distribuţia geografică a bolii urmează fidel curba creşterii numărului crescătorilor
de oi şi este determinată de promiscuitatea pastorală, fapt ce l-a determinat pe Deve să afirme
că „boala hidatică este una din bolile mâinilor murdare” (3). Repartiţia geografică este diversă
şi se pot distinge: ţări cu nivel înalt de infestare (Argentina, Uruguay, Chile, Algeria, Tunisia,
Maroc, Spania, Portugalia, Grecia, Australia, Noua Zeelandă); ţări cu nivel de mediu de
infestare (Peru, Brazilia, Canada, Alaska şi Africa de Sud); ţări cu nivel scăzut de infestare
alte ţări din America Latină şi din Africa de Nord şi ţări din Europa (Franţa, Bulgaria, România).
În România, hidatidoza avea, în 1975, o incidenţă medie de 5,6/100000 de locuitori, fiind mai
mare în Dobrogea, Brăila, Ardeal şi regiunile muntoase.
Ficatul poate fi protejat împotriva afecţiunilor prin consumul regulat al unor alimente
sănătoase, considerate a fi remedii extraordinare împotriva bolilor de ficat.
Alimentele care conţin fibre, precum legumele verzi sau cruciferele sunt preferatele ficatului.
Spanacul, salata verde, varza, varza de Bruxelles, conopida, sfecla sau ardeii graşi contribuie la
protejarea şi fortifierea ficatului. Cerealele integrale au acelaşi rol, reprezentând o sursă
importantă de fibre. În aceeaşi categorie intră şi grapefruit-ul, lămâile, portocalele sau fructele
de pădure care au în plus antioxidanţi. La fel de necesare sunt şi „grăsimile bune”, care se găsesc
întotdeauna în peşte , ulei de măsline, soia, in, nuci, seminţe de dovleac.
De asemenea, ficatul are nevoie de proteine pentru a funcţiona la standarde normale. Cele
mai bune surse de proteine sunt fasolea uscată, nucile şi peştele. Este indicat să mănânci carne
de vită, pui, sau alte varietăţi, dar în porţii mici, pe care este mai bine să le fierbi.
Cu cât mâncarea suferă mai multe transformări prin prelucrarea termică şi amestecuri, cu atît
este mai mare riscul unor reacţii chimice nocive pentru organismul uman. Tocmai de aceea,
pentru sănătatea întregului organism şi, în mod special, a ficatului, este bine să consumi
alimente cât mai puţin procesate.
Salatele au efect diuretic şi ajută la eliminarea toxinelor din corp, îmbunătăţind secreţia
bilei. Ele pot fi folosite ca fel unic, sau garnituri la mâncăruri.
Bibliografie
3. Sabău D. Chistul hidatic hepatic. În: Chirurgia ficatului, sub red. Popescu I., Vol. 1.
4. http://www.exploremedicinetv.ro/boli/boli-hepatice/ciroza-hepatica.html
5. Doina Azoicăi, Gheorghe Balan, Irina Draga Căruntu, MODUL INTEGRATIV PENTRU