Tema: Obligațiile ce se nasc din cauzarea de daune (obligații delictuale)

1. noțiune și delimitarea lor de alte obligații civile;

2. funcțiile obligațiilor delictuale;
3. condițiile care duc la nașterea acestor obligații;
4. modalitățile de reparare a prejudiciului cauzat;
5. răspunderea pentru fapta prepusului;
6. răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de către o
persoană cu funcție de răspundere;
7. răspunderea pentru prejudiciul cauzat de organele de drept (urmărire
penală, procuratură, instanțe de judecată);
8. răspunderea pentru dauna cauzată de minori și persoanele lipsite de
capacitate de exercițiu;
9.
10. răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale;
11. răspunderea pentru surparea, căderea sau curgerea din construcții;
12. răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin vătămarea sănătății sau
prin deces;
13. răspunderea pentru prejudiciul cauzat în comun;
14. răspunderea pentru prejudiciul moral;
15. răspunderea pentru prejudiciul cauzat de produse defectuase.

Obligații civile:
1. obligații contractuale;
2. obligații necontractuale (delictuale – se nasc în rezultatul cauzării de
daune).

Definiție – 1398 – cel care acționează față de un terț în mod ilicit, cu vinovăție
este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazul prevăzut de lege și
prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.
Codul civil vechi – prevedea repararea deplină a prejudiciului, deci reprezintă
o deficiență a legii civile. Aceasta nu generează careva problema, deoarece
repararea integrală a prejudiciului este prevăzută de art. 14 Ccivil.
În unele cazuri speciale de răspundere, ex. 1404-1405, este prevăzut și
caracterul integral a reparării prejudiciului.

Subiecți
În raporturile delictuale participă doi subiecți – creditorul și debitorul.
Creditor – persoana fizică sau juridică căreia i s-a cauzat o daună materială
sau morală.
 Codul Civil stabilește că în cazurile prevăzute de lege, creditor poate fi și o
terță persoană. Ex. Decesul angajatului – succesorii acestuia au dreptul la
acoperirea prejudiciului cauzat astfel.
Debitor – persoanele, prin acțiunile ilicite a cărora, s-a cauzat o daună.
Debitor pot fi și alte persoane responsabile pentru daunele cauzate altei persoane
(statul, angajatorii, părinții ș.a.).

Obiect
a) acțiuni concrete ale debitorului prin care se repară prejudiciul cauzat;
Dauna cauzată se manifestă prin – distrugerea, pierderea, deteriorarea,
vătămarea sănătății, decesul unei persoane fizice.
În rezultat, se naște obligația debitorului de a repara prejudiciul.

b) dreptul creditorului de a cere repararea prejudiciului cauzat.

Obligațiile delictuale pot fi delimitate de obligațiile contractuale prin anumite

trăsături:
- obligațiile delictuale sunt reglementate de acte normative speciale;
în 2005 Hotărârea Plenului CSJ – cu privire la practica aplicării de către
instanțele judecătorești a legislației materiale despre încasarea
prejudiciului cauzat prin vătămarea integrității corporale sau altă vătămare
a sănătății, ori prin deces.
- Temeiul nașterii obligațiilor delictuale: acțiunile/omisiuni ilicite ale
debitorului.
Obligații contractuale: neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a
obligațiilor contractuale.
În art. 1399 normele referitoare la obligațiile delictuale se aplică și în
cazul raporturilor contractuale, în măsura în care în raporturile respective
sunt cauzate daune (nevorbind despre răspunderea contractuală).
- Raporturile delictuale au funcții/destinații speciale, deoarece au caracter
compensatoriu/reparatoriu – de a acoperi integral prejudiciul cauzat.
- În raporturile contractuale există momente organizatorice (ex:
concesiune/transport/antrepriză sunt stabilite momente organizatorice
între părți). în raporturile delictuale – nu atestăm astfel de reglementări.
- Participanții acestor raporturi – pot fi nu doar subiecții activi (participanții
direcți) dar și alte persoane în cazurile prevăzute de lege (statul, părinți,
succesori ș.a.);
În raporturile contractuale – subiecții – doar părțile contractante.
- Unele obligații delictuale sunt de lungă durată, mai ales în caz de deces și
vătămare a sănătății.
- Delimitarea se manifestă și prin funcțiile obligațiilor delictuale.
 - funcția compensatorie;
- funcția educativ-preventivă.

- funcție compensațională – obligația de reparare/de restabilire a situației

anterioare. Este o obligație constituțională, care rezultă din art. 36, 46 al
Constituției RM.
Se aplică principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat.
În realitate, acoperirea integrală este declarată și are loc nu în totalitate.
Ex. În cazul cauzării unui prejudiciu sănătății – chiar dacă o să fie reparat
prejudiciul, sănătatea nu mai poate fi restabilită la 100%.

Obligațiile delictuale include include 4 componente:

- fapta;
- prejudiciu;
- raport de cauzalitate;
- vinovăția.

Prejudiciul – consecințele negative ale activității debitorului. Consecințe de

ordin material și/sau moral.

Prejudiciul patrimonial se manifestă prin:

a) distrugere;
b) deteriorare;
c) pierdere;
d) vătămarea sănătății;
e) decesul.

Ca fapt juridic este important să aibă consecințe negative, iar între faptă și
consecință să fie o legătură directă.

Vinovăție – atitudinea psihică celui care a cauzat o daună față de faptă

săvîrșită ilicită și față de consecințele care vor surveni.
Vinovția este prezumată.
Forma vinovăției nu are nici o relevanță juridică. Forma vinovăției are
importanță doar pentru cel ce a suferit.
Astfel, potrivit art. 1417 – Dacă culpa gravă a persoanei vătămate a contribuit la
producerea prejudiciului sau la aravarea liui, despăgubirea se reduce potrivit
gradului de vinovăție a persoanei vătămate.
 În cazurile expres prevăzute, obligațiile delictuale i-au naștere și în lipsa
vinovăției. Art. 1405
Modalitățile de reparare a prejudiciului cauzat:
- în natură – prezentarea unui alt bun cu aceleași caracteristici; repararea
bunului defectat;
- în formă bănească.
Una din aceste două forme este stabilită de instanța judecătorească.
Art. 1416.

Art. 1403 – comitentul răspunde de prejudiciul cauzat cu vinovăție de

prepusul său. Norma respectivă a lărgit esențial aria de aplicare, comparativ cu
Codul civil vechi.
Art. 1403 se aplică și în raporturile de muncă și în
raporturile/contractele civile.
Pentru aplicarea normei trebuie să fie întrunite cîteva condiții:
- existența raporturilor conractuale civile/de muncă (comision, mandat,
expediție ș.a.);
- cauzarea daunei în perioada executării obligațiilor contractuale/de
muncă/în perioada executării funcțiilor care i s-au încredințat;
- acțiunile trebuie să fie în compotența/să țină de atribuțiile persoanei.

Dacă dauna a fost cauzată de prepus în timpul executării obligațiilor, dar

aceste acțiiuni nu au comun cu împuternicirile sale, în acest caz comitentul nu
poartă răspundere.

Dacă dauna a fost cauzată în perioada executării mandatului/obligațiilor,

dar cu careva abateri, comitentul are dreptul de regres contra prepusului.

În cazul acțiunii de regres, raporturile dintre comitent și prepus sunt

reglementate de normele Codului muncii. Prin urmare, prepusul (angajatul) poate
răspunde în mărime deplină/integrală, dar în cele mai multe cazuri, în baza
normelor codului muncii – adică, în mărime de 1/3, 2/3 din salariu, un salariu etc.

Art. 1404 – răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o autoritate publică

sau de o persoană cu funcție de răspundere
Subiecți – autoritate publică, persoană cu funcție de răspundere
Debitor poate fi și un organ privat care execută funcții publice.
- Să fie cauzată o daună unei persoane;
- Acest act să fie recunoscut de instanță nul.
- Răspundere materiale și morală.
Este posibilă răspunderea solidară.
 Art. 1405 – răspunderea statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile
organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor judecătorești.

- Pârât este statul în persoana Ministerului Finanțelor.

(2) Cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului se depune în termen de 3
ani de la data apariţiei dreptului la repararea prejudiciului.
- Legea RM privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile
organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor;
- Statul poartă răspunderea indiferent de vinovăția persoanelor cu funcție de
răspundere
(2) Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de
răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti.

Art.4. -(1) Prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite specificate în prezenta lege nu se repară de
către stat în cazul împăcării bănuitului, învinuitului, inculpatului cu partea vătămată, precum şi
în cazul în care persoana, în procesul urmăririi penale sau cercetării judecătoreşti, împiedică,
prin autodenunţ, stabilirea adevărului.

Art.20. - (1) Ministerul Justiţiei sau, după caz, autorităţile administraţiei publice locale, după
repararea, din contul bugetului respectiv, a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite comise de
organele de urmărire penală, de procuratură sau de instanţele judecătoreşti, vor sesiza
Procuratura Generală în vederea stabilirii faptului dacă pot fi calificate drept infracţiuni
acţiunile sau inacţiunile persoanei (persoanelor) cu funcţie de răspundere sau ale altor
persoane care au cauzat prejudiciul material şi moral. Sumele încasate ca efect al acţiunii de
regres se varsă la bugetul de stat sau, după caz, la bugetul autorităţii administraţiei publice
locale respective.

Pentru survenirea răspunderii sunt necesare de a fi întrunite condițiile și temeiurile:

- Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în
cazul:
a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare;
b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri
de reabilitare
c) adoptării de către instanţa judecătorească a hotărîrii cu privire la anularea arestului
contravenţional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice;
d) adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5) din Codul de
procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii
privind declararea nulităţii actelor sau acţiunilor organului de urmărire penală sau organului
care exercită activitate specială de investigaţii.

Etape benevolă;
Etapa judiciară.
Articolul 1406. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de un minor care nu a împlinit 14
ani
(1) Prejudiciul cauzat de un minor care nu a împlinit 14 ani se repară de părinţi (adoptatori)
sau de tutorii lui dacă nu demonstrează lipsa vinovăţiei lor în supravegherea sau
educarea minorului.
Hotărârea plenului CSJ din 2005 – vinovăția părinților ține de educarea neconformă, lipsa
educației, lipsa controlului asupra copiilor etc.

(2) Dacă minorul care nu a împlinit 14 ani a cauzat prejudiciul cînd se afla sub supravegherea
unei instituţii de învăţămînt, de educaţie sau instituţii curative ori a unei persoane
obligate să-l supravegheze în bază de contract, acestea răspund pentru prejudiciul cauzat
dacă nu demonstrează că el s-a produs nu din vina lor.

(3) Obligaţia părinţilor (adoptatorilor), tutorilor etc. de a repara prejudiciul cauzat de un

minor nu încetează o dată cu atingerea majoratului acestuia sau o dată cu dobîndirea unor
bunuri suficiente pentru repararea prejudiciului.

Articolul 1407. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de un minor între 14 şi 18

ani (1) Minorul între 14 şi 18 ani răspunde personal pentru prejudiciul cauzat.

(3) În cazul în care minorul nu are bunuri sau venituri suficiente pentru repararea
prejudiciului cauzat, acesta trebuie reparat, integral sau în partea nereparată, de către
părinţi (adoptatori) sau curator dacă nu demonstrează că prejudiciul s-a produs nu din
vina lor (răspunderea subsidiară).

(4) Obligaţia părinţilor (adoptatorilor) sau curatorului de a repara prejudiciul cauzat de un

minor între 14 şi 18 ani încetează dacă minorul a atins majoratul, precum şi în cazul cînd,
înainte de a fi atins majoratul, acesta dobîndeşte bunuri sau venituri suficiente pentru
repararea prejudiciului.

Părinții nu au dreptul de regres față de copiii lor.

Articolul 1408. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o persoană lipsită de

capacitate de exerciţiu
(1) Pentru prejudiciul cauzat de o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu răspunde tutorele
sau instituţia obligată să o supravegheze dacă nu demonstrează că prejudiciul s-a produs nu din
vina lor.
Obligația lor de a repara prejudiciul cauzat de o persoană declarată incapabilă nu încetează în
cazul cînd această persoană şi-a redobîndit capacitatea de exerciţiu.

Dacă tutorele care trebuie să răspundă pentru prejudiciul cauzat vieţii şi sănătăţii, a decedat
sau nu dispune de mijloace suficiente pentru repararea lui, instanța are dreptul să hotărască
repararea integrală sau parţială a prejudiciului din contul autorului, dacă autorul prejudiciului
dispune de mijloace și ţinînd cont de starea materială a persoanei vătămate şi a autorului
prejudiciului.
 Articolul 1409. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o persoană aflată în
imposibilitatea de a conştientiza acţiunile sale ori de a le dirija
(1) Persoana cu capacitate de exerciţiu care a cauzat un prejudiciu aflîndu-se în
imposibilitatea de a conştientiza sau dirija acţiunile sale nu răspunde pentru prejudiciu.

(2) Dacă prejudiciul este cauzat vieţii sau sănătăţii, instanţa de judecată are dreptul, ţinînd cont
de starea materială a persoanei vătămate şi a autorului prejudiciului, instanța poate să-l oblige
pe acesta la reparaţia prejudiciului.

(2) Autorul prejudiciului va răspunde dacă el însuşi este vinovat de faptul că a ajuns într-o
astfel de stare în urma consumului de alcool, de droguri, de alte substanţe psihotrope
sau din altă cauză.

Articolul 1410. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de un

izvor de pericol sporit
Izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare - exploatarea vehiculelor, a
instalaţiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice, a substanţelor explozibile, efectuarea
lucrărilor de construcţii etc.

Prejudiciul va fi reparat de persoana care:

- posedă izvorul de pericol sportit (drept de proprietate sau în baza altui temei legal)
- sau persoana care și-a asumat paza izvorului de pericol sporit.

În practica judiciară, izvor de pericol sporit este considerat – bunul material, utilaj tehnic,
automobil etc., care reprezintă pericol pentru lumea înconjurătoare.

De facto, actele normative care stabilesc regulile de comportare/de activitate, nu sunt

orientate direct asupra bunurilor/utilajelor

Subiect: proprietarul izvorului de pericol sporit.

Pct. 11 a hotărîrii Plenului CSJ – anumiți subiecți sunt egalați cu proprietarii persoanele care
folosesc izvoarele de pericol sporit în baza contractelor de locațiune, arendă, act administrativ,
contract de mandat, procură și alte cazuri.

Nu răspund pentru prejudiciu persoanele care folosesc izvoarele de pericol sporit în baza
contractului de muncă.

Posesorul nu răspunde dacă demonstrează că el a fost deposedat ilegal de un terț. Va

răspunde persoana care l-a deposedat. Dacă posesorul inițial este vinovat că a fost deposedat,
el va răspunde în mod solidat cu persoana care a dobîndit posesia.

Dacă prejudiciul este cauzat unui terț de interacțiunea a două izvoare - posesorii vor
răspunde în mod solidar (exemplu: accident rutier - coliziunea a două mijloace de transport)

Posesorul nu răspunde – în caz de forță majoră și în caz de intenția persoanei vătămate.

 Articolul 1411. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale
(se au în vedere doar animale domestice)
Animalele sălbatice sunt egalate cu izvor de pericol sporit.
Răspund pentru prejudiciul cauzat de anmale:
- Proprietarul animalului
- persoana care se servește de animal în timpul serviciului
- se află în paza sa
- a scăpat de sub paza posesorului.

Nu se repară prejudiciul:
- prejudiciul a fost activităţii profesionale, de întreprinzător;
- cauzat de un animal domestic predestinat obţinerii de mijloace pentru întreţinerea
proprietarului iar proprietarul animalului a asigurat grija cuvenită pentru
supravegherea animalului,
- sau dacă dauna s-a produs chiar şi în cazul manifestării unei asemenea griji.

Persoana vinovată care şi-a asumat obligaţia (în baza contractului) de a supraveghea
animalul răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta.

1412-1413. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de surparea/căderea/scurgerea din

cosntrucții

Debitori: proprietarii construcțiilor

(1) Proprietarul este obligat să repare prejudiciul cauzat prin surparea, în întregime
sau a unei părţi, a construcţiei cînd surparea este rezultatul lipsei de întreţinere
corespunzătoare sau al unui viciu de construcţie.

Persoana care s-a obligat prin contract faţă de proprietar să întreţină construcţia sau care este
obligată să o întreţină în stare corespunzătoare în temeiul dreptului de folosinţă ce i s-a acordat
răspunde solidar cu proprietarul pentru prejudiciul cauzat în urma surpării construcţiei sau a
unei părţi a ei.

Dacă prejudiciul s-a produs prin faptul că din construcţie a căzut ori a curs ceva, răspunde
persoana care are construcţia în posesiune.

Nu este pasibil de reparare:

- prejudiciul s-a produs prin forţă majoră;
sau
- prejudiciul s-a produs din vina celui prejudiciat.
Particularități:
- partea vătămată trebuie să demonstreze prin documente/acte întocmite de persoane
împuternicite despre faptul că au fost inundate și defectate careva bunuri.. anume în
rezultatul scurgerii apei de la etajul superior;
- organele locative – CCL, Întreprinderi de gestionare municipale, asociații de proprietari
etc.
- Dauna poate fi reparată prin două modalități:
 Benevolă;
 Judiciară.
 În calitate de debitor activează proprietarii animalelor. Novație – în calitate de debitor
poate activa și terțe persoane cărora le-a fost încredințat controlul asupra animalului.
Circumstanța care eliberează de răspundere:
- animalul domestic este prdestina activității profesionale;
- anumalul este predestinat pentru întreținerea proprietarului.

11.
Articolul 1412. Ră spunderea pentru prejudiciul cauzat prin surparea construcţiei
(1) Proprietarul este obligat să repare prejudiciul cauzat prin surparea, în întregime sau a
unei pă rţi, a construcţiei cînd surparea este rezultatul lipsei de întreţinere corespunză toare sau
al unui viciu de construcţie.
(2) Persoana care s-a obligat prin contract faţă de proprietar să întreţină construcţia sau
care este obligată să o întreţină în stare corespunză toare în temeiul dreptului de folosinţă ce i s-
a acordat ră spunde solidar cu proprietarul pentru prejudiciul cauzat în urma surpă rii
construcţiei sau a unei pă rţi a ei.
Articolul 1413. Ră spunderea în cazul că derii sau scurgerii din construcţie
Dacă prejudiciul s-a produs prin faptul că din construcţie a că zut ori a curs ceva, ră spunde
persoana care are construcţia în posesiune. Această regulă nu se aplică în cazul în care
prejudiciul s-a produs prin forţă majoră ori din vina celui prejudiciat.

Practica judiciară demonstrează că articolul dat se aplică în caz de scurgere a apei.

Particularități:
- partea vătămată trebuie să demontreze prin documente (acte) întocmite de persoane
împuternicite despre faptul că au fost inundate și tapetele și alte bunuri au fost defectate din
locuință în rezultatul scurgerii apei.
- organele locative (CCI) sînt obligate să întocmească acte cu privire la inundațiile care au
avut loc.
În caz de inundații, scurgere dauna poate fi reparată prin două modalități:
- binevolă (amiabil);
- pe cale judiciară.

12.
Articolul 1418. Ră spunderea pentru prejudiciul cauzat prin vă tă mare a integrită ţii
corporale sau prin altă vă tă mare a să nă tă ţii

(1) În caz de vă tă mare a integrită ţii corporale sau de altă vă tă mare a să nă tă ţii, autorul
prejudiciului are obligaţia să compenseze persoanei vă tă mate salariul sau venitul ratat din
cauza pierderii sau reducerii capacită ţii de muncă , precum ş i cheltuielile suportate în legă tură
cu vă tă marea să nă tă ţii – de tratament, de alimentaţie suplimentară , de protezare, de îngrijire
stră ină , de cumpă rarea unui vehicul special, de reciclare profesională etc.
(2) Determinarea salariului (venitului) nerealizat din cauza vă tă mă rii integrită ţii
corporale sau altei vă tă mă ri a să nă tă ţii se efectuează conform legii.
(3) La determinarea salariului nerealizat (venitului ratat) nu se iau în considerare pensia
de invaliditate, stabilită persoanei vă tă mate în legă tură cu vă tă marea integrită ţii corporale sau
cu o altă vă tă mare a să nă tă ţii ş i nici alte indemnizaţii sau sume, plă tite pe linia asigură rilor
sociale de stat.
(4) Volumul despă gubirilor ce se cuvin, în conformitate cu prezentul articol, persoanei
vă tă mate poate fi mă rit prin lege sau contract.
 Venitul ratat include – cheltuelile pentru tratament pentru alimentație suplimentară,
îngrijire, procurarea unui vehicul special sau cheltueli legate de reciclare profesională.
Normele respective se aplică în strînsă corelație cu alte ramuri de drept (dreptul muncii și
asigurării sociale). În caz de vătămare sau deces se stabilește procentul pierderii capacității de
muncă, după stabilirea pensiei sau îndemnizației. În baza acestor criterii ulterior este stabilită
paguba.
O novație se conține în alin. (3) la calcularea despăgubirilor civile, nu se ia în considerației
cuatumul pensiei de invaliditate numite.

Persoanele în calitate de creditori sunt doar PF:

1) persoane care erau angajați în cîmpul muncii și activau pe o profesie și calificare;
2) activau în cîmpul muncii, dar care nu activau pe o profesie;
3) persoane care nu sunt angajate (dar au o oarecare profesie) în cîmpul muncii;
4) persoane neangajate și fără profesie;
5) minorii.

La aceste categorii de persoane pot fi stabilite pensii și indemnizații.

HG din 2004 și legea din 2007 din domeniul muncii ce reglementează mărimea pensiei și
salariului în baza cărora se stabilește mărimea despăgubirilor.

Legislația admite posibilitatea ca pe parcurs să fie modificat cuatumul prejudiciului

cauzat, modificarea poate avea loc în virtutea legii sau prin acordul părților (instanțele nu sunt
în drept), alin (4) art. 1418.
Creditorul are dreptul la cheltueli suplimentare: tratament, alimentare, îngrijire, reciclare
profesională, ș.a.

Art. 1419 stabilește categoriile de persoane ce pot dispune de despăgubiri.

(1) În cazul decesului persoanei ca urmare a vă tă mă rii grave a integrită ţii corporale sau a altei
vă tă mă ri a să nă tă ţii, dreptul la despă gubire îl au:
a) persoanele inapte de muncă , care erau întreţinute de defunct sau care, la data
decesului acestuia, aveau dreptul la întreţinere;
b) copilul persoanei nă scut după decesul ei;
c) unul dintre pă rinţii, soţul sau un alt membru al familiei defunctului, indiferent dacă
este apt pentru muncă sau nu, care nu lucrează ş i îngrijeş te de copiii, fraţii ş i surorile
care erau întreţinuţi de defunct ş i care nu au împlinit vîrsta de 14 ani sau care, deş i
au împlinit o astfel de vîrstă , au nevoie de îngrijire din cauza să nă tă ţii, conform
avizului organelor medicale abilitate;
d) persoanele care erau întreţinute de defunct ş i care au devenit inapte pentru muncă
pe parcursul a 5 ani de la decesul lui.

Alin. (2) descifrează aceste categorii de persoane.

(2) Dreptul la despă gubire se recunoaş te:
a) minorilor, pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani;
b) elevilor ş i studenţilor care au împlinit 18 ani, pînă la finalizarea studiilor (cu
excepţia studiilor efectuate la secţia fă ră frecvenţă) în instituţii de învă ţămînt, dar
cel mult pînă la împlinirea vîrstei de 23 de ani;
c) femeilor care au împlinit vîrsta de 57 de ani ş i bă rbaţilor care au împlinit vîrsta de
62 ani – pe viaţă;
d) invalizilor, pe durata invalidită ţii;

 e) unuia dintre pă rinţi, soţului sau unui alt membru al familiei defunctului, ce
îngrijeş te de copiii, fraţii ş i surorile care erau întreţinuţi de defunct, pînă la
împlinirea vîrstei de 14 ani sau pînă la îmbună tă ţirea stă rii să nă tă ţii, confirmată
prin aviz de organele medicale abilitate.

O novație în alin (4) art. 1419 - Persoanele obligate să repare prejudiciul cauzat prin
deces vor fi ţinute să compenseze ş i cheltuielile de înmormîntare necesare, ţinînd cont de
statutul social al defunctului ş i de obiceiurile locale, persoanei care le-a suportat.

Indemnizațiile și pagubele se achită lunar sub formă de rate, ca excepția instanța poate
stabili o rată fixă dar fără să depășească termenul de 3 ani de zile.
În art. 1420 este stabilită o garanție pentru persoanele vătămate - (4) În caz de lichidare a
persoanei juridice ră spunză toare pentru prejudiciul cauzat prin vă tă mare a integrită ţii corporale
sau prin altă vă tă mare a să nă tă ti̧ i ori prin deces, sumele respective sînt capitalizate potrivit legii.

Pe parcurs pot fi majorate sau reduse cuatumul despăgubirilor:

- majorarea: alin (4) art. 1418
- reducerea: art. 1421.

13.
Articolul 1414. Ră spunderea pentru dauna cauzată în comun
(1) Dacă dauna a fost cauzată în comun de mai multe persoane, acestea poartă
ră spundere solidară .
(2) Poartă ră spundere pentru daună nu doar autorul faptei cauzatoare de prejudicii, ci ş i
cel care l-a instigat sau l-a susţinut, precum ş i cel care a beneficiat în mod conş tient de un folos
în urma daunei cauzate altuia.
(3) Dacă este imposibil să se determine cotele despă gubirilor datorate de debitorii
solidari conform alin.(1) ş i (2), ei vor fi ră spunză tori în cote egale.

Condiții:
- intenția comună;
- acțiuni comune;
- obiect unic;
- rezultat comun.

Întrunirea acestor condiții dă naștere răspunderii solidare. Răspunderea pentru aceasta

sunt stabilite următoarele fapte:
 persoana vătămată este în drept să se adreseze față de toți sau față de unul
(debitori);
 debitorul solidar care a achitat paguba integral are dreptul de regres față de
persoanele cu care au activat în comun;
 persoana vătămată (creditorul) care a primit despăgubiri de la un debitor solidar,
este lipsit de dreptul de a se adresa către ceilalți;
 debitorii solidari, unul față de altul răspund în cote părți;
 răspunderea solidară nu se aplică în caz de cauzare a unei daune în comun de către
minori. (pînă la 14 sau 18 ani)
 în unele cazuri este greu de stabilit vinovăția și acțiunile fiecărui debitor solidar
pentru cauzarea unei daune în comun, ei vor fi răspunzatori în cote egale.
 14.
Acest prejudiciu este o novație, fiind înțeles ca suferințe pihice și fizice, aceasta se aplică
doar față de persoanele fizice. Prejudiciu moral se acoperă indiferent de faptul dacă a avut loc
un prejudiciu material.
Regula generală – art. 1422.
Criteriile care influențează mărimea prejudiciului moral – art. 1423:
- gravitatea suferințelor;
- gradul de vinovăție a debitorului;
- dacă compensarea aduce satisfacție persoanei vătămate.

La stabilirea cuatumului se mai ia în considerație demnitatea și reputația profesională,

alte valori patrimoniale ce aparțin persoanei vătămate.

Acoperirea pagubei morale poate avea loc și în lipsa vinovăției (art. 1405). La paguba
morală au dreptul și terțe persoane.

15.
În actualul cod civil art. 1426-1231 și alte articole sunt dedicate pentru dauna provocată
de produse defectuase.
o La prima vedere la temelia acesturi raporturi se află un contract civil (vînzare-
cumpărare).
Care este legătura? – normele dilectuale pot fi aplicate și față de unele raporturi ce
au ca temelie contracte civile dar au ca efect cauzarea de daune.
o La aplicarea normelor respective trebuie de aplicat și normele din Legea protecției
consumatorului nr. 105.
o Conform art. 1425 – răspunderea poate avea loc și în lipsa vinovăției.
o Art. 1427 – sunt menționate 3 cazuri cînd produsele sunt defectuoase.

Subiecții:
- Debitorul este considerat producătorul produsului;
- În această calitatea poate fi un intermediar sau un comersant (vînzător);